EDUCAȚIA SI IDEOLOGIILE TOTALITARE

Regimul totalitar încearcă să transforme societatea pentru a-și atinge obiectivele

ideologice, care presupun lipsa claselor sociale ori guvernarea de către o rasă superioară.
Modalitatea de acțiune a statului totalitar este diferită de cea a statului democratic, statul
totalitar împingând limitele controlului în zone ale vieții private și de familie, în școli, ori în
zonele activităților de recreere. Toate instituțiile sunt controlate de partidul-stat, dar nu prin
intermediul legii, ci prin intermediul puterii discreționare, care poate trimite pe oricine în
lagărul de concentrare sau în Siberia Gulagului, ori la moarte, după o sumară verificare într-
un simulacru de proces.
În anul 1948 au fost eliminate toate reformele educaționale „burghezo-moșiereșți”. După
ce regimul comunist s-a instalat la putere, în România a început o adevărată vânătoare a
profesorilor și a intelectualilor care criticau modelul sovietic impus în educație. Întreg
sistemul de învățământ se afla sub controlul direct al Partidului Comunist Român. Omul nou
era obiectivul lui central. Valorile, elitele țării au ajuns în închisori. În perioada 1948-1950,
mii de educatori și profesori au fost arestați și exterminați prin bătaie, frig și foame în
penitenciare. În locul lor au fost aduse cadre didactice necalificate, care trebuiau să facă un
singur lucru: să asculte de ordinele venite de la Partid. Profesorii cu experiență au fost
înlocuiți, iar materiile au fost profund schimbate. 1 Filosofia și sociologia aproape că au fost
interzise. În locul acestor discipline au apărut cele care aveau un singur scop: propagarea
doctrinei comuniste. Cele mai multe universități au devenit simple institute tehnice, iar
absolvenții, indiferent de specializare, erau nevoiți să treacă mai întâi peste un examen
susținut în fața reprezentanților Partidului Comunist. După absolvirea studiilor, tinerii erau
obligați să își arate devotamentul față de Partidul Comunist.
Diferenţele dintre regimurile totalitare sunt minime şi apar datorită condiţiilor istorice în
care acestea s-au manifestat. În esenţă însă, toate manifestările totalitare încearcă să
„transforme natura omului” recurgând la un învățământ bazat pe frică și reguli stricte, dar cu o
direcție, cu o viziune. Totalitarismul, comunist și nazist, este un tip de regim situat la
antipodul tradiției raționaliste și umaniste. Scopul totalitarismului comunist nu era doar să
planifice economia, ci, mai important, era să modifice condiția umană. Niciun sacrificiu nu
era prea costisitor pentru a atinge acest scop. 
Totalitarismul este definit ca o formă de autoritarism prin care toate aspectele vieţii sunt
controlate de stat prin violenţă şi prin represiune. În toate regimurile totalitare are loc acest tip
de control şi de supraveghere permanentă a manifestărilor din societate şi de impunere a
principiilor care guvernează ideologia politică promovată prin mijloace represive. Hannah
Arendt identifică particularităţile regimurilor totalitare care folosesc „ideologia şi teroarea ca
formă de guvernare”. Caracteristicile acestor doctrine totalitare înglobează izolarea societăţii
prin dezorganizare, distrugerea tradiţiilor culturale, centralizarea, propaganda, formarea unor
noi elite.
În secolul al XX-lea, majoritatea statelor europene au avut, în perioade diferite, parte de
guverne autoritare, conduceri despotice, totalitare. În toate cazurile, indiferent că a fost vorba
despre fascism, nazism sau comunism, instituţiile bibliotecare au avut de suferit. Mai mult

11
Dictatura legionar-fascistă și al doilea război mondial au marcat sistemul educațional, mulți
profesori universitari fiind uciși sau forțați să se pensioneze. Cu toate acestea, ocupația
sovietică, a schimbat fundamental sistemul de învățământ românesc, rotind-o de la un sistem
liberal, de inspirație franceză, la un sistem educațional de tip stalinist.
decât atât, colecţiile bibliotecilor au fost distruse în bună parte, iar bibliotecile utilizate ca
centre de îndoctrinare.
Fascismul în Italia 2, nazismul în Germania şi comunismul în statele din blocul ţărilor
aflate sub dominaţia sovietică, au recurs la metode identice de impunere a ideologiei, de
folosire a bibliotecilor ca centre de propagandă. În Italia s-au înfiinţat organisme de control al
cărţilor (Divizia Cărţii) ce aveau rolul de a verifica şi selecta producţia editorială. Giuseppe
Bottai1, Ministru al Educaţiei, a creat un comitet care se ocupa de achiziţia cărţilor pentru
bibliotecile şcolare din întreaga ţară, iar în anul 1938 a interzis accesul evreilor în şcoli şi
biblioteci şi a ordonat scoaterea din biblioteci a tuturor cărţilor ai căror autori erau evrei.
Scopul Partidului Muncitoresc Naţional Socialist German a fost să controleze toate instituţiile
de cultură şi educaţie şi să promoveze, prin intermediul acestora, ideile fasciste în rândul
populaţiei.
În România, ca în celelalte state cu regim totalitar, toate bibliotecile urmau să servească
politicii partidului, aceea de îndoctrinare a maselor. Din acest motiv, se iau măsuri pentru
organizarea cât mai multor tipuri de biblioteci: şcolare, de sindicate, de comitete de partid, de
întreprinderi şi instituţii, orăşeneşti, comunale, săteşti. Toate urmau să fie aprovizionate
constant cu noi materiale, care constau în majoritatea lor în cărţi de ideologie sau provenite
din U.R.S.S. Unul din instrumentele principale în această operă de modelare a omului nou,
așa cum prevedea Lenin, a fost „revoluția culturală” sovietică, care presupunea un „salt
gigantic de la înapoierea culturală a majorității populației țării la o înaltă alfabetizare generală
şi crearea unei noi intelighenții numeroase, populare şi socialiste”.3 Acestor deformații
culturale şi educative statul sovietic i-a opus o creștere extensivă, cantitativă, a posibilităților
„instrumentale” în domeniul educației, științei, artei – numărul impresionant de școli,
biblioteci, muzee, teatre, cinematografe.
Efectele sistemului educațional din perioadele Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu s-au
făcut resimțite și după anul 1989. Unele dintre ele există și astăzi, în 2018, la aproape 30 de
ani distanță.

Bibliografie:
33
Cu toate acestea, au existat unele realizări - unul, tipic pentru regimurile totalitare,
alfabetizarea în masă, fiind realizate campanii de educație pentru adulți (alfabetizarea a sărit
la peste 90% în această perioadă) precum și apariția (reintroducerea) educației în limbile
minorităților (în special în limba maghiară).
Arendt, Hannah. 2014. Originile totalitarismului. Ed. a 3-a. Traducere Ion Dur, Mircea
Ivănescu. Bucureşti: Humanitas.

istoriastazi.wordpress.com

www.contributors.ro

ciccre.uvt.ro

ro.wikipedia.org

europalibera.org
22
Mussolini a utilizat operele lui Platon, Georges Sorel, Nietzsche și ideile socialiste  și economice
ale lui Vilfredo Pareto în crearea fascismului. “Republica”, opera lui Platon,  conținea o serie de
idei pe care fascismul le-a promovat ca legi , opoziţia fata de democrație ,  protejarea sistemului de
clase,  respingerea egalitarismului( se spune ca una dintre marile rușini la care a fost supus Il Duce
ca si copil este faptul ca in tinerețe, deși părinții lui îi plătiseră studiile, a fost obligat să învețe
laolaltă cu copiii proveniți din familii mai sărace, existând dovezi de micile rebeliuni pe care le
organizase, dovendindu-și charisma si spiritul de conducător încă de copil) si  intervenția statului  în
educație pentru a promova crearea de razboinici si a viitorilor conducători ai statului. A fost creată
astfel Balillas, organizație fascistă pentru copii intre 8 si 14 ani, denumită astfel în memoria  unui
tânăr genovez care și-a salvat orașul de ocupație austriaca in anul 1766.
Iată ce ne spune G, Bonomi despre educația in cadrul fascismului in lucrarea sa „Il Maestro del
regime”:
” Mai există încă părinți reticenți, din pricina prejudecaților, în a-și înscrie copiii în Balillas.[…]
erau convinși că în cazul unui viitor război Balillas vor fi cei care vor ataca si vor muri printre
primii. Dar binefacerile fascismului sunt atât de evidente si de actuale încât nu este dificil de
explicat chiar si spiritelor cele mai inculte. Profesorii nu trebuie decât să afișeze, într-un cadru
demn, portretul Ducelui, care, in ipostazele sale de profet, ghid, om de stat si minunat organizator al
forțelor națiunii, de răzbunător și constructor, rezuma trăsăturile cele mai caracteristice ale rasei,
domina și antrenează poporul spre cel mai pur ideal, reface o patrie glorioasă, respectată, puternică.
Balillas trebuie să se supună disciplinei militare, forței regulilor, lanțurilor legilor, și aceasta fără
discuție. Regulamentul este sacru, supunerea trebuie sa fie oarbă, deplină, totală.”

Student:
GOȘA ICA
ANUL II, PIPP