Organizația ,,Șoimii patriei”

Sistemul de învăţământ în regimul comunist era cu totul diferit faţă de ceea ce

există în prezent. „Şoimii Patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” erau categoriile în care
era cuprins obligatoriu fiecare elev. Tinerii erau indoctrinaţi în spiritul Partidului
Comunist Român.

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale

unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii
pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc
în vremea regimului comunist. Pe vremea lui Ceauşescu anul şcolar era împărţit în trei
trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele
V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După
clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a intra în clasa a XI-
a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea
continua cursurile la zi la liceu şi urma o şcoală profesională. Anii de studiu în liceu se
încheiau cu examenul de Bacalaureat. După Bacalaureat urma facultatea, unde puţini
dintre elevi aveau acces, dat fiind numărul redus de locuri. La finalul studiilor, tinerii
primeau o repartiţie pentru un loc de muncă, de cele mai multe ori departe de
casă. Portretul elevului socialist arată ca un sociopat mioritic îndrăgostit lulea de ţara
şi partid, care, în loc să înveţe carte, îşi consumă timpul în adoptarea de "atitudini" şi
"comportamente" care să glorifice poporul, naţia şi societatea. Pentru a-şi dovedi
ataşamentul la cauza la care e împins să adere, el este dispus să "muncească" de mic
(în uzină sau la ateliere) şi să participe cu abnegaţie la "acţiuni patriotice". Luând
model de la chinezi şi coreeni, Nicolae Ceauşescu a militarizat învăţământul. Copiii
erau înregimentaţi în sistemul de învăţământ şi organizaţiile comuniste încă de la
vârsta de 4 ani. „Şoimii patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” au fost create de comuniştii
care doreau o societate ideală, supusă regulilor şi îndatoririlor. Menirea organizaţiilor
era de a creşte copiii ”croiţi” pe măsura omului nou.
După grădiniţă, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie, „Pionerii”.
Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiţi în
rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub
jurământ: „Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor,
mă angajez să-mi iubesc patria, să învaţ bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc
cravata rosie cu tricolor”. Pionerii aveau şi eu uniformă: nelipsita cravată roşie cu inel,
cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri. Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi
adolescenţi intrau în „Uniunea Tineretului Comunist”. Nu orice elev de liceu ajungea
însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la
învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi primiţi şi cei mai slabi la învăţătură.
Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile şi îndatoririle ce i se
cuveneanu. Cei care nu se comportau conform cerinţei de partid riscau excluderea.
Pentru un licean din vremea lui Ceauşescu, excluderea din UTC însemna excluderea
de la viaţa socială, marginalizarea şi monitorizarea intensă de către informatori.
Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori, printr-un proces la nivelul
organizaţie şi era consecinţă a unei fapte grave.

Elevii aveau uniforme unice pe ţară. Printre îndatoririle preşcolarului comunist

(în 1977 ia fiinţă organizaţia "Şoimii patriei"), obligat şi el să poarte un costum special
(pantaloni albaştri, cămaşa portocalie, cravată triunghiulară şi pălăriuţă albastră), se
numărau intonarea imnului "Șoimilor patriei" şi a imnului de stat ”Tricolorul”, atât la
venire, cât şi la plecare. Pe lângă cântecele şi poeziile specifice vârstei, "şoimii" erau
învăţaţi să îşi dea viaţa pentru patrie şi pentru partid, întrucât copilul aparţinea, înainte
de orice, familiei patriei. În gimnaziu se făcea de gardă la drapel, iar elevul de serviciu
verifică numerele matricole şi uniformele. Că şi în cazul şoimilor, pionerii intonau
imnul lor. Pioneria era întemeiată pe codul onoarei (”pe cuvânt de pioner”, ”onoarea
detaşamentului”), dar se bază şi pe delaţiune, cultivată de la vârstele preşcolare.

Cuplul Elena şi Nicolae Ceauşescu se foloseau de copii pentru a arăta

”stălucirea” regimului În liceu, elevii încercau tot felul de metode pentru a purta cât
mai puţin matricolă (o prindeau cu scotch şi, cu prima ocazie, o dădeau jos de pe braţ),
îşi modificau pe ascuns uniformă (fetele îşi scurtau fustele) din dorinţă de frondă şi de
a dobândi o oarecare identitate, altă decât cea de masă, impusă de partid. Elevul
trebuia să aibă în permanenţă asupra să carnetul de elev, un instrument care prevedea
îndatoririle "fundamentale" ale elevului (să-şi iubească ţara, să fie cinstit, bun şi drept,
să păstreze avutul obştesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinţi). Toate
aceste menţiuni trecute în carnet erau obligaţii extraşcolare, menite să impună tinerilor
un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor,
aceştia să devină mai uşor roboţi executanţi ai ordinelor Partidului Comunist Român.
Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi îngrijit cu sfinţenie.

Sistemul şcolar era alcătuit în aşa fel încât să-i monitorizeze pe elevi tot timpul.
Se făceau ore şi sâmbăta, iar duminica elevii efectuau tot felul de sarcini ”patriotice”:
măturau frunze în parc, greblau, plantau puieţi, strângeau gunoaie, culegeau plante
medicinale (care se predau în oră de dirigenţie, împreună cu anumite cantităţi de
borcane şi de maculatură), cultivau flori, participau la concursuri artistice de creaţie,
recitare de poezii, la cor, la manifestaţii cu ocazia zilelor festive (1 Mai, 23 August)
etc. Pe lângă acestea, elevul mai avea şi alte sarcini: orele de atelier efectuate în
subsolul şcolilor sau în fabrici (opt ore pe săptămâna la strung sau la traforaj) şi
participarea, alături de armată, la strânsul recoltelor

Ceauşescu a inventat în 1976 organizaţia „Şoimii patriei“, prin care copiii cu

vârste cuprinse între 4 şi 7 ani erau îndoctrinaţi şi înregimentaţi în sistemul comunist.
Scopul organizaţiei era educarea copiilor într-un spiritul elogios faţă de PCR şi de
dictator. Şoimii aveau obligaţia de a recunoaşte fotografiile cu Nicolae şi Elena
Ceauşescu.

Scopul organizaţiei era „educarea moral-civica a copiilor, în spiritul umanismului,

al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de Partidul Comunist
 Român”. Organizaţia Şoimii patriei, împreună cu Organizatia Pionierilor şi Uniunea
Tineretului Comunist, urmau să completeze procesul de educare a tinerei generaţii pe
care Ceauşescu o visa o generaţie matură de comunişti convinşi

Şoimii patriei aveau datorii încă de la 4 ani. Recunoaşterea fotografiilor cu Nicolae

şi Elena Ceauşescu şi recunoaşterea drapelului erau unele dintre ele. Potrivit
documentului prin care se înfiinţa organizaţia ”Şoimii Patriei”, scopul era
următorul: „Cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului
Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu, informarea copiilor asupra
înaltelor funcţii pe care le îndeplinesc pe linie de partid şi de stat, prezentarea unor
aspecte semnificative din copilărie şi adolescenţă, principalelor momente din
activitatea revoluţionară din trecut şi din ultimele decenii; sublinierea rolului hotărâtor
al tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu în asigurarea tuturor
condiţiilor de creştere şi educare a copiilor, de dezvoltare economico-socială a patriei
noastre. Iniţierea asupra unor elemente accesibile lor cu privire la rolul conducător al
partidului în societatea noastră, al calităţii acestuia de centru vital al naţiunii noastre,
asupra necesităţii de a urma întocmai îndemnurile şi chemările partidului, ale
conducerii sale“.

„Port în inimă partidul

Port pe cap pălărioară

Şi la gât port tricolor,

Port în suflet România

Şi pe-al ei conducător.

Port în inimă partidul,

De nimic nu mă mai tem.

Sunt cuminte şi sunt harnic

Şoim al patriei mă chem,

Sunt fiul tău, partid, iubit părinte,

Ne-ai dăruit o ţară ca-n poveşti

Şi pentru ea cu dragoste ne creşti.”

Intrarea în organizaţie nu se făcea fără jurământ de credinţă. Copiii de 4 ani erau puşi să jure:
"Eu, Şoim al Patriei, mă angajez poporului credinţă să-i păstrez, să fiu cinstit şi drept, oricând, să apăr
şi să cânt acest pământ."
După crearea organizaţiei ”Şoimii Patriei”, Ceauşescu a descis să schimbe denumirea revistei
destinată preşcolarilor, numită până atunci ”Arici-Pogonici”, în revista ”Şoimii patriei”. ”Şi
revista Arici Pogonici, care este o revista foarte uşoară, necesită măsuri serioase de
îmbunătaţire, mai ales că am stabilit s-o transformăm în Soimii patriei", anunţa Ceauşescu,
potrivit stenogramei sedintei din 18 octombrie 1977. Revista apărută sub noua denumire care
ajungea în toată grădiniţele din ţară conţinea diverse jocuri, anecdote, benzi desenate, dar şi
poezii şi alte texte ”educative” în spirit de partid.

Regulile de comportare ale copiilor din organizaţia Şoimii patriei erau:

- sunt fii credincioşi ai poporului şi partidului ;

- iubesc munca şi învăţătura ;

- îşi iubesc şi îşi ajută părinţii ;

- respectă educatoarele, învăţătorii, pe cei mai în vârstă decât ei şi le urmează sfaturile

;

- sunt cinstiţi, drepţi şi curajoşi ;

- sunt cuminţi, ordonaţi şi îngrijiţi ;

- sunt buni prieteni şi se ajută între ei ;

- participă bucuroşi la activitatea grupei sau clasei din care fac parte ;

- iubesc şi ocrotesc natura, îngrijesc plantele şi animalele, acasă, la grădiniţă, la şcoală

;

- iubesc cântecul, jocul şi sportul, sunt întotdeauna veseli ;

- şoimii patriei se străduiesc să facă în fiecare zi o faptă bună.

Pentru copiii care se remarcau în activităţile din organizaţie, recompensele erau:

- evidenţierea în faţa grupei sau a clasei respective ;

- acordarea de diplome, premii, insigne şi distincţii specifice ;

- expunerea fotografiei individuale sau colective la panourile din grădiniţe şi şcoli ;

- fotografierea lângă drapelul Organizaţiei Pionierilor sau al Uniunii Tineretului

Comunist ;

- fotografierea lângă drapelul Partidului Comunist Român sau al Republicii Socialiste

România.
 (Ținuta Șoimilor)

(Șoimii alături de pioneri)