PERIOADA

COMUNISTĂ

STUDIU DE CAZ
MODA…
FILMUL…
CERNEALA…
PRESA…
COADA!
ETERNA, MINUNATA,
FASCINANTA, URIAŞA,
NELIPSITA COADĂ!
RECLAMELE ANILOR ‘80
ŞOIMII, PIONIERII,
UTECIŞTII…
VIITORII OAMENI DE
NĂDEJDE!
CENTIRONUL…
BENTIŢA, CORDELUŢA…
PAMPOANELE…
ECUSONUL
INSIGNELE, MEDALIILE…
 Pionier

 Pionier de frunte

 Apărarea patriei

 Merite deosebite

 Fruntaş în munca patriotică

Organizaţia Pionierilor

 “Eu, ...(numele si prenumele), intrand in randurile

Organizatiei Pionierilor, ma angajez sa-mi iubesc
patria, sa invat bine, sa fiu harnic si disciplinat, sa
cinstesc cravata rosie cu tricolor.”

 Va mai aduceti aminte? Era „Angajamentul” pe care

fiecare scolar trebuia sa-l rosteasca la intrarea in
Organizatia Pionierilor. Care insemna etapa a doua
(prima etapa fiind cea de „Soimi ai patriei” -
organizatie creata in 1976), dar si cea premergatoare
intrarii in UTC - Uniunea Tineretului Comunist, in
formarea „omului nou”, de tip socialist (comunist).
 Istoricul organizatiilor de copii din Romania dateaza
inca din 1914, cand este infiintata prima de acest fel,
care purta numele de „Cercetasii Romaniei”.

 Denumirea a fost influentata de organizatia existenta

in Anglia. Aceasta fusese infiintata in 1907 de catre
colonelul Robert Baden-Powell, care a organizat
primele tabere de cercetasi si a scris prima lucrare de
gen (“Scouting for boys” – “Cercetasia pentru
baieti”).

 Pentru a constitui o contrapondere la Miscarea

Legionara, care se bucura de o popularitate excesiva
in randul tinerilor, in 1937, printr-un decret regal,
Carol al II-lea desfiinteaza organizatia „Cercetasii
Romaniei”, membrii ei urmand a face parte din
proaspata organizatie infiintata - „Straja Tarii”.
 La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial ia nastere
organizatia „Pionierii Romaniei”, pentru care a fost
creata in 1945 revista „Inainte”. Doi ani mai tarziu, in
1947, pionierii au fost incadrati in UAER - Uniunea
Asociatilor de Elevi din Romania.

 Pe 30 aprilie 1949, intr-o sedinta festiva, la care a

participat toata conducerea de partid si stat, s-a hotarat
infiintarea primelor detasamente de pionieri. Decizia se
luase la plenara din 22-24 decembrie 1948 a Comitetului
Central al Partidului Comunist Roman.

 In intervalul 1949-1966, miscarea pioniereasca, cum era

numita de comunisti, a fost subordonata Uniunii
Tineretului Comunist, ea participand la mai multe
„activitati obstesti”: strangerea recoltelor (actiunea
„Spic cu spic, patriei snop”), cresterea iepurilor de casa,
a viermilor de matase etc.
 CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie ‘66,
hotararea: „Cu privire la imbunatatirea
activitatii Organizatiei Pionierilor”, prin care se
stabilea ca aceasta sa aiba organe de conducere
proprii (consilii pionieresti la diferite niveluri, in
frunte cu Consiliul National al organizatiei).

 Sarcina de a coordona detasamentele si

unitatile pionieresti, in calitate de comandanti,
le revenea cadrelor didactice. Spre sfarsitul
anului 1966, in luna noiembrie, a fost
organizata prima conferinta nationala a
Organizatiei Pionierilor, la care au fost adoptate
principalele documente ale organizatiei:
„Statutul unitatilor si detasamentelor de
pionieri din Republica Socialista Romania” si
„Regulamentul Consiliilor Organizatiei
Pionierilor din Republica Socialista Romania”.
 Distinctii pentru fruntasi

 La cativa ani de la infiintarea organizatiei pionierilor,

in orasele cu un numar mare de elevi, dar si in
centrele muncitoresti s-au construit case ale
pionierilor, iar la Bucuresti a fost ridicat Palatul
Pionierilor (astazi Palatul Copiilor).

 Organizatia Pionierilor acorda, celor mai merituosi

membri ai sai, distinctii individuale si colective. Cele
individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”,
„Cutezatorul”, „Pionier fruntas in munca patriotica”,
„Meritul pionieresc” si insigne pe genuri de
activitate. Cele colective constau in diplome cum ar
fi: „Unitatea fruntasa”, „Detasament fruntas” si
„Grupa fruntasa”.
 Marturiile unor fosti pionieri au fost consemnate in
cartea „O lume disparuta”, de Paul Cernat, Ion
Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir.

Paul Cernat (asistent, Universitatea Bucuresti):

„Nu ne-au carat pana la Doftana, la Monumentul

Eroilor sau alt loc sacru. „Ne-au facut” la noi la
scoala, la 155. Am depus juramantul la drapel, am
invatat imnul cutezatorilor, „Tot inainte”, iar dupa
instructaj am plecat sa ne jucam „cu indienii” pe un
santier parasit. Primeam lunar revista „Cutezatorii”.
Posta ni le aducea mereu in clasa. Texte si poze
despre activitatea pionierilor creatori, omagii si
benzi desenate „patriotice”, cu voievozi si cu un
erou negativ pe nume parcalabul Buhtea...”
Ioan Stanomir (lector, Universitatea Bucuresti):

 „A fi pionier era o calitate tot atat de naturala ca si

pasiunea pentru fotbal. Rangul de pionier aducea cu
sine si o prima lectie despre democratia socialista si
alegerile pentru comandantul de unitate nu erau
decat repetitii generale pentru congresele oamenilor
mari. Imi revin in minte savantele indicatii ale
activistilor de partid, initiindu-i pe pionieri in tainele
sedintelor pe municipiu, acolo unde erau invitati si
tovarasii de la centru. Arta ridicarii pentru aplauze
implica tinerea cu o mana a scaunului, pentru ca
orice zgomot inutil sa fie evitat.”
 Pionieri comunisti si capitalisti
Cea mai veche organizatie de copii din tarile
comuniste este cea din Uniunea Sovietica. Aceasta a fost
infiintata in 1922, purtand la inceput numele „Tinerii
pionieri Spartacus”, iar din 1924 numele „Organizatia de
pionieri V. I. Lenin”. A fost incredintata Comsomolului
(organizatia de tineret comunista din URSS).
- China: „Micii ostasi rosii”;
- Bulgaria: „Septembristii”, fiind creata imediat dupa
eliberarea tarii in 1944;
- Ungaria: „Micii tobosari”;
- Republica Democrata Germana: „Micii pionieri” clasele (I-
IV) si Organizatia de pionieri „Ernst Tholmann” clasele (V-
VIII);
- Polonia: organizatia „Harterilor”;
- Vietnam: „Ho Si Min” si „Copiii lui august”.

Organizatii de pionieri in tarile occidentale, in anii ‘60-’80:

- Franta: „Pioniers de France”;
- Finlanda: „Uniunea democrata a pionierilor finlandezi”.
Astfel de organizatii existau si in Suedia, Norvegia, Italia sau
Belgia.
Sursa: Evenimentul Zilei, 24 Septembrie 2005
Autor: Mihai Bumbes, Mihai Burcea