Soldați ai limbii române

Înființată oficial în iunie 2020, lansată public în luna septembrie, același an, în cadrul
unei ceremonii găzduită de Muzeul Național al Literaturii Române, în prezența regretatului
președinte al UZPR, Doru Dinu Glăvan, Filiala Presă Culturală, probabil cea mai tânără din
cele 57 de organizații ce funcționează oficial în cadrul UZPR, și-a propus de la început un
îndrăzneț, și, am spune, original program profesional-etic, bazat pe o „pentadă” de teze și idei
asumate integral de nucleul membrilor fondatori ai Filalei:
1) creearea unei rețele de solidaritate între toți membrii Filialei, ca și între toți membrii
UZPR cu interese cultural-literare comune; 
2) promovarea, la nivel de Filială, dar și în afara cercului profesional imediat, a spiritului de
solidaritate de breaslă, ca și descurajarea oricărei forme de jignire și denigrare între
jurnaliști
3) constituirea unui front comun de acțiune în favoarea promovării valorilor limbii și ale
culturii naționale;
4) diseminarea, prin toate mijloacele la îndemână, a mesajelor și anunțurilor Uniunii; 
5) atragerea de noi membri
Privind retrospectiv, putem spune că toate obiectivele asumate inițial au fost îndeplinite,
până acum, integral. Mai mult, la nivelul Filalei se practică activ un set de principii și soluții
de acțiune absolut firești și necesare, într-o mișcare publicistică tot mai divergentă și mai
agresivă ideatic. În acest cadru, membrii-fondatori ai Filalei: directori de publicații centrale
și locale, jurnaliști consacrați,  din toată țara, dar și oameni de cultură din diverse domenii:
artiști plastici, muzicieni, scriitori, inclusiv filosofi,  cu toții practicanți activi ai jurnalismului
cultural, în același timp membrii ai UZPR, laolată cu noii veniți ( în cei peste doi ani de la
înființare efectivul Filialei practic s-a dublat) au format un veritabil „lanț uman” în
fața  imposturii și incompetenței, promovând deliberat valoarea și profesionalismul la
superlativ, dovadă cele peste 20 de manifestări cultural-literar- profesionale  susțiunute
numai în  acest an, primul din istoria recentă, după valul pandemic, în care Filiala s-a
manifestat deplin și în adevarata sa lumină creativă.

premiile, pe rând, Bianca  Perețeanu (Premiul Național pentru debut în Presa

culturală), Janeta Iuga (Premiul Editurii Tribuna), și, în sfârșit, Ioana S.
Bogorodea,  laureata Premiului Național pentru debut în poezie. ”
În același spirit s-au derulat și Taberele  Internaționale de Poezie, Muzică și Natură
de la Arefu și de la Horezu, Concertele „Poezie cu Cântec” și „Români în Andalucia”,
de la Roma și respectiv, de la Madrid, Spania, ciclul de conferințe „Români celebri”,
de la New York, dedicate lui Urmuz și Brâncuși, Conferințele și Serile de
Poezie  „Tribuna”,  de la Cluj-Napoca, și întâlnirile culturale de la Galeria
„Concentric”, din  Bistrița etc, toate reunind un numar mare de participanți, inclusiv
din străinătate. Au fost manifestări de o înaltă ținută culturală, o expresie a unei arte
responsabile, asumată integral de nucleul de conducere al Filialei.
Anul trecut, numeroși jurnaliști, membri ai Filialei, au fost prezenți la emisiuni de
profil, de la televiziunile:  Orizont Tv, Conexiuni-BN, TeleMoldovaPlus, sau
PubLiveTv, ori au au susținut lansările de la Târgul de carte Gaudeamus ale Revistei
„Astralis, ce apare sub egida UZPR, iar exemplele pot continua. Nu sunt evidențiați
aici, în mare măsură, nici numărul mare de participanți, practic toți membrii Filalei
angrenați în proiectele enumerate, și nici realizările individuale de excepție, precum:
Albumul „Mihai Eminescu în viziunea lui Mihai Cătrună”, Expoziția „Urmuz văzut de
mari graficieni ai lumii” (promovată de Nicolae Ioniță, în curs de finalizare), sau
expozițiile din țară și din străinătate ale pictorilor Gabriel Stan și Lucian Dobârtă, cu
toții membri marcanți ai UZPR. Merită reținută, în context, și activitatea muzicală a
Mariei Gheorghiu, și a lui Tic Petroșel, de asemenea membri ai Filalei.
Cândva, marele filosof Constantin Noica făcea o observație valabilă și azi: „Românul,
spunea Noica, sub formă de sugestie, stă mai prost cu timpul, decât cu spațiul”
(Istoricitate și eternitate. Repere pentru o istorie a culturii românești, Ed.
Capricorn, 1989, p.57) Concret, ca nație și chiar individual, stăm prost cu timpul,
linear și limitat, dar excelăm când e vorba de posibil. Sub acest aspect, starea și
condiția actuală a Filialei Presă Culturală ne arată, o realitate evidentă: nu combustia,
consumul, nerăbdarea, dau măsura valorii, ci cultura, starea de înțelepciune spre care
ne îndreptăm. Poate că așa gândea și Mihai Eminescu atunci spunea că „România nu
poate exista decât ca stat de cultură”.  În viziunea eminesciană, destinul individual și
cel colectiv, iar în cazul de față destinul Filalei, ca entitate, luată în ansambu, nu se
poate împlini decât într-o stare de cultură, situată în orizontul indefinit al posibilului.
De aceea, depinde de noi, să trecem de la posibil, la îndeplinit, asta ținând seama și
de opinia că și neîndeplinirile pot naște, la rândul lor, miracole.