PARTENERIATUL INTERŞCOLAR- VERIGA A EDUCAŢIEI INTEGRATE

„Gândirea oricărui om se dezvoltă sub imperiul

necesităţii şi al legilor spiritului; ceea ce,deci răsare
dintr-o chibzuire adâncă, este rândul sfânt al fiinţei
umane, de aceea virtutea primă a omului este toleranţa.”
T.MAIORESCU

Foarte des, în ultimii ani am auzit discutându-se despre şcoala inclusivă,

educaţia integrată, toleranţă, adaptare.Dar cine sunt eroii care au nevoie de adaptare,
educaţie integrată, toleranţă ?Nimeni alţii decât elevii cu dizabilităţi motorii, intelectuale,
abandonaţi de cele mai multe ori de familie sau îngrijiţi de oameni care nu sunt în măsură
să-i pregătească pentru viaţă.
Aceşti copii au nevoie de un mediu educativ propice formării şi integrării lor
în viaţa socială.Au nevoie de o educaţie care reliefează individul şi-l ajută să se adapteze
mediului ambiant.Deci orice copil cu dizabilităţi trebuie ajutat să se adapteze, să devină
capabil să se integreze într-un mediu social, să aibă un comportament care să corespundă
cerinţelor societăţii în care va trăi şi care să-i permită să-şi câştige existenţa.
În practica instructiv-educativă, integrarea se manifestă ca o succesiune de
acţiuni, activităţi în cadrul cărora copilul îşi armonizează conduita şi interesele cu cerinţele
mediului de viaţă.În asemenea condiţii societatea trebuie să asigure cadrul necesar
legislativ, economic, educaţional corespunzător dezvoltării şi educării copiilor cu nevoi
speciale.Procesul integrării educaţionale a acestor copii este un proces îndelungat şi care
se realizează prin parcurgerea mai multor etape care vor duce la o altfel de organizare a
şcolii publice.
S-au făcut paşi timizi în această direcţie: elevi cu felurite dizabilităţi au fost
înscrişi la şcoala publică (e adevărat nu foarte mulţi ) .Clase întregi de la Şcoala Specială
au participat la procesul instructiv-educativ în cadrul şcolilor de masă.Rezultatele nu s-au
lăsat prea mult aşteptate.Astfel, în relaţiile lor cu elevii claselor din care făceau parte sau
cu ceilalţi elevi din şcoala ei:
-se bucură de accepţie, de toleranţă şi înţelegere;
-sunt primiţi cu căldură, cu vorbe frumoase şi se manifestăca atare;
-sunt trataţi ca nişte copii cu intelect normal;
-pentru cei care au un oarecare retard intelectual se adaptează programe speciale se
aplică metode de lucru adecvate;
-se apelează la ajutorul educatorului itinerant;
-se orientează mai uşor în diverse situaţii;
-sunt mai dezinvolţi, au mai multă încredere în forţele proprii;
-devin mai sensibili, mai conştienţi de rolul lor în mijlocul celor din jur;
-îşi controlează comportamentul: gesturile, limbajul etc.
-îşi sporesc abilităţile de comunicare şi relaţionare;
-se ajută mai mult între ei;
-se simt egali cu cei cu intelect normal iar aceştia îi înţeleg mai bine.
Consider că un pas forte în realizarea educaţiei integrate îl constituie
parteneriatul educaţional realizat atât într-o şcoală între clase diferite dar şi între şcoli.
Într-o asemenea acţiune vor fi cuprinşi : elevi, cadre didactice, familie, comunitatea locală
şi organe abilitate.Ce este de fapt parteneriatul ? Un mijloc de a aduce mai mulţi
2.
participanţi care să contribuie la organizarea şi derularea în bune condiţii a unor activităţi
de amploare.Prin parteneriatul educaţional colective de elevi vor lua parte la acţiuni
derulate cu ocazia unor evenimente importante.
 În ideea integrării copiilor cu dizabilităţi diverse s-a încheiat un parteneriat
educaţional „Împreună” între şcolile:” Am avut în vedere:
-Respectarea Legii învăţământului, a Statului personalului Didactic şi a Regulamentului de
Organizare şi Funcţionare a instituţiilor implicate.
-Aplicarea recomandărilor MECT: Hotărârea Guvernului României 690/ 1997 privind
aplicarea programului de parteneriat educaţional.
-Dezvoltarea relaţiilor comunitare;
-Luarea în considerare a potenţialului învăţământului extraşcolar, nevoile de întărire a
relaţiilor dintre educaţia şcolară şi extraşcolară în scopul modelării personalităţii elevilor şi
eficientizării procesului instructiv-educativ.
S-au urmărit câteva obiective educaţionale:
-respectarea drepturilor copilului şi ale omului;
-exprimarea prin comportament, a spiritului practic, a mândriei şi identitîţii naţionale;
-formarea unui stil de muncă ordonat, eficienr, civilizat;
-cunoaşterea şi respectarea valorilor culturale româneşti;
-formarea şi dezvoltarea disponibilităţii copiilor de a se accepta şi tolera reciproc;
Pentru ca parteneriatul nostru să obţină rezultatul scontat am pornit de la :
1. analiza problemelor legate de personalitate copilului cu dizabilităţi şi climatul socio-
cultural al familiei;
2. desemnarea cauzelor unor eşecuri în educaţia acestor copii:
-abandonaţi de familie;
-părinţi decăzuţi din drepturi;
-îngrijiţi de bunici, oameni în vârstă fără posibilităţi materialecorespunzătoare.
3. proiectarea programului de activităţi :
-cunoaşterea posibilităţilor şi a nevoilor psiho-fizice ale copiilor;
-cunoaşterea obiectivelor şi a sarcinilor şcolare;
-învăţarea unor deprinderi şi tehnici de muncă intelectuală şi de desfăşurare a unor
activităţi culturale.
4.Evaluarea programului
-prezentarea acestuia în presă, publicaţii de specialitate;
-realizarea unor portofolii;
-a unor expoziţii cu lucrări executate de elevii parteneri;
-publicarea unor plachete de versuri scrise de elevi;
-realizarea revistei de parteneriat „Împreună”.
Derulerea parteneriatului nostru a început prin schimburi decorespondenţă.
Copii şi-au scris cunoscându-se astfel şi exprimându-şi opinii, păreri.Pasul următor a fost
întâlnirea lor la Şcoala.Aşa au avut prilejul să se cunoască mai bine, să-şi cunoască
preferinţele, calităţile etc.
Am derulat împreună activităţi culturale cu ocazia zilei de naştere a marelui
poet naţional „Mihai Eminescu”, de ziua Unirii, 8 Martie, 1 Iunie, ziua limbilor europene etc.
Am organizat excursii tematice „Împreună pe cărările patriei „- prilej cu care
am vizitat locuri istorice( Curtea Domnească-Târgovişte, Mănăstirea Argeşului, Curtea-de-
Argeş ).
Cu ocazia primei întâlniri la şcoala Purcăreni, Argeş s-a organizat expoziţia de desene
„Anotimpuri”.S-au expus lucrări ale elevilor din cele trei şcoli, copiii de la Şcoala Specială
au demonstrat că pot reda prin culori universul lor interior , sentimentele şi trăirile lor.
3.
S-au organizat întreceri sportive, desene pe asfalt, întâlniri în cadru festiv cu ocazia
sărbătorilor de iarnă prilej cu care partenerii noştri au primit daruri.
Desene realizate de copii cu dizabilităţi intelectuale împodobesc paginile
revistei „Împreună” revistă în care apar şi creaţiile lor.
La Palatul Copiilor din T au învăţat împreună să confecţioneze diverse obiecte din hârtie
prin procedeul Origami.Mâinile îndemânatice ale copiilor au făcut adevărate minuni.Rvista
„Împreună” participă în fiecare an la concursul revistelor şcolare organizat de I.S.J. şi este
premiată.
Toate activităţile organizate împreună au fost utile, au trezit interesul elevilor
cu nevoi speciale, i-au antrenat în derularea lor, i-au apropiat de cei din jur, le-au inspirat
încredere în forţele proprii.Am realizat revista „Împreună” şi ei sunt colaboratori constanţi.
Ideea este că pot foarte mult, ştiu şi ei multe lucruri interesante, trebuie să
lucrăm cu ei, să nu-i marginalizăm, să-i încurajăm.
Sunt actori talentaţi, interpretează roluri în scenete, recită cu intonaţie, cântă
solo sau la instrumente muzicale, sunt sahişti foarte buni şi talentaţi la desen.Compun
scurte poezii fie după model dat, fie folosind cuvinte care îi ajută la compunerea rimei.
La concursul de ciclism de ciclism au câştigat locul I .Au învăţat să fie
ordonaţi, să-şi aşeze lucrurile personale în dulapuri, să nu-şi mai rupă caietele, să scrie
citeţ şi ceea ce este foarte important să fie activi la ore ,să-i intereseze notele bune, să-şi
pregătească temele ajutaţi de partenerii lor.
Simt că sunt în centrul atenţiei, că sunt importanţi şi că pot realiza lucruri
deosebite.
Juvenal spunea „Cel mai mare respect se datorează copilului, pentru că este
o fiinţă spirituală într-un corp pământean.”

Bibliografie
1. Ionel Muşu,Aurel Taflan „Terapia educaţională integrată, Ed.Pro
Humanitate,1977
2. Călin M, „Procesul instructiv-educativ” EDP, 1995.
3. Miron Ionescu, Ion Radu, Didactica modernă,”Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2001.