Școala

În perioada comunistă
 Profesorii
În timpul comunismului, profesorul, dascălul, era obligat ca pe
langă materia predată, să insufle copiilor ideea supremației PCR.
În anii 50-60, la sate, profesorii trebuia să contribuie la formarea omului
nou și erau obligați, în perioada colectivizării, să meargă la țărani să-i
convingă să se înscrie în colectiv, să renunțe la pământurile lor. Activiștii
de partid veneau în școli și îi obligau pe dascăli să facă puncte de
convorbire unde aceștia citeau lucrările congreselor PCR ca să-i convingă
pe oameni că aceasta e calea cea dreaptă. Profesorii erau constrânși să
intre in PCR, deoarece era o condiție de promovare sau de înscriere
pentru un post în oras. De sărbători, dascălii trebuia să-i convinga pe
copii să nu meargă la biserică. Ei inșiși nu mergeau la biserică, își
botezau copiii acasă. În situația aceasta profesorii nu mai aveau aceeași
autoritate în colectivitate ca înainte de 1944, erau priviți cu neîncredere
și ca niște slujitori ai comunismului.
Cu toate acestea, dascălii respectau programele școlare, îi informau si îi
educau pe copii… mulți copii și de la țara, și de la oraș au parcurs cu
succeș toate etapele invațământului ajungând specialiști în toate
domeniile cu ajutorul cărora s-au realizat atâtea edificii în perioada
comunismului.

Profesorii erau apreciați de organele de control (inspectori școlari) după

rezultatele la clasă și erau obligați să lucreze suplimentar, în afara orelor
de clasă, cu elevii “rămași în urmă”, dar și cu cei buni ca să-i pregătească
pentru examene și olimpiade școlare.
Profesorii erau obligați să participe la învățământul ideologic unde se
prelucrau congresele PCR. La sfârșitul anului, avea loc examinarea lor.

Din 5 in 5 ani profesorul era obligat să participe la cursuri de reciclare

(cu materia din facultate), la universitate, unde susțineau și un examen
apreciat cu calificative “foarte bine”, “bine”, “suficient”. De acesta
depindea trecerea la o altă categorie de salarizare.
În școli nu era o atmosferas placutas, favorabilă – profesorul trebuia să
fie atent la ce vorbește în cancelarie pentru că printre ei erau informatorii
securității. Nu trebuia ca profesorul să se plangă că a stat la coadă la
lapte, carne etc. și nu a mai apucat să ia. Trebuia să pară fericit că are un
loc de munca – dacă indrăznea să iasă din tipar, era chemat la Securitate,
putea să își piardă locul de muncă sau să fie mutat la altă școală.

Cursurile școlare aveau loc de luni peană sâmbată, dar de cele mai multe
ori nici duminica nu era liberă – fie că trebuia să susțină un program
artistic, fie că trebuia să participe la munca voluntara – plantarea
arbuștilor, florilor în parcuri.
În această perioadă, activitatea extra-școlară s-a intensificat: profesorii
trebuia să aiba mai multe programe artistice cu elevii în care se preamărea
conducătorul. În vacanța de vară, profesorii pregăteau copiii pentru
manifestarea din 23 august – atunci era ziua națională. Pregătirile se
făceau pe stadioane, iar profesorii erau uneori nevoiți să mearga la casele
copiilor să-i convingă pe părinții lor să renunțe la concediu. La începutul
anului școlar (septembrie – octombrie), profesorii trebuiau să meargă la
practică agricolă cu elevii să strângă recolta, fiind cazați în condiții
mizere.
 Elevii
Școlarii nu erau încurajați sa-și dezvolte creativitatea,ci să
reproducă mecanic pagini întregi pentru a putea trece
examenele.
Ideologia comunistă îşi avea propriul ideal uman şi de aceea se acordă o atenţie
deosebită sistemului educaţional. Pornind de la idealul uman polivalent din
Antichitate, comuniştii îşi propun crearea Omului nou, capabil de performanţe
excepţionale în toate domeniile, de o dăr uire totală în slujba colectivităţii. Pe
scurt, o personalitate multilateral dezvoltată, care trebuie să pună umăr ul la
construirea viitorului ţării.
Portretul omului nou, anunţat în Tezele din iulie 1971, trebuia conturat încă
din clasele primare, astfel încât, la terminarea studiilor, elevul să fie capabil să
între direct în producţie, în rândurile muncitorilor din uzine sau în unităţile
agricole ale ţării.
Un prim pas a fost militarizarea învăţământului după modelul asiatic chino-
coreean.
Încă de la o vârstă mică (şcoala începea obligatoriu la 6 ani), copiii sunt incluşi
în diverse forme de organizare social-politice (“Şoimii patriei”, pioneratul,
UTC – Uniunea Tineretului Comunist, Partidul Comunist Român).
SOIMII PATRIEI
Printre îndatoririle prescolarului comunist (în 1977 ia fiinţă organizaţia “Şoimii
patriei”), obligat şi el să poarte un costum special (pantaloni albaştri, cămaşă
portocalie, cravată triunghiulară şi pălăriuţa albastră), se numărau intonarea
imnului “şoimilor patriei” şi a imnului de stat Tricolorul, atât la venire, cât şi la
plecare. Pe lângă cântecele şi poeziile specifice vârstei, “şoimii” erau învăţaţi să îşi
dea viaţă pentru patrie şi pentru partid, întrucât copilul aparţinea, înainte de
orice, familiei patriei.
PIONIERII
Elevii deveneau pionieri in clasa a 2 a printr-o ceremonie speciala. Ei erau
împărţiţi în grupe, detaşamente şi unităţi.
Costumul de pionier era alcatuit la fete din fusta plisata neagra , camasa alba,
cravata de pionier rosie cu tricolor, centura cu catarama metalica cu stema tarii,
bentita alba, snur/trese rosu ( comandantii de grupa), galben (comandantii de
detasament), albastru ( comandant de unitate ). Baietii aveau pantaloni negri ,
camasa alba, cravata rosie de pionier.
Costumul de pionier se purta la ceremonii si evenimente speciale ( Defilari de
Ziua nationala 23 august, evenimentele de deschidere, inchidere an scolar, vizite,
inspectii).
DREPTURILE PIONIERILOR:
• să participe la întrega activitate a grupei, detaşamentului şi unităţii din care
fac parte; să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale Organizaţiei
Pionierilor;
• să participe la forumurile pioniereşti şi la conferinţele Organizaţiei
Pionierilor;
• să-şi exprime părerea cu privire la întreagă activitate;
• să participe la activitatea cercurilor, cluburilor şi formaţiilor, la concursuri şi
expoziţii;
• pionierul care obţine rezultate bune la învăţătură, în activitatea pionierească
sau fapte demne de laudă este recompensat prin:
a) evidenţierea în faţă detaşamentului şi unităţii;
b) fotografierea lângă drapelul unităţii şi înscrierea numelui sau în cartea de
onoare a unităţii de pionieri;
c) acordarea de distincţii pioniereşti.
ÎNDATORIRILE PIONIERULUI
• să-şi iubească patria şi să se pregătească să o slujească cu devotament;
• să invatecu sârguinţă şi să fie un bun prieten al cărţii;
• să participe cu interes şi dragoste la activitatea grupei şi detaşamentului; * să-
şi respecte cuvântul dat;
• să fie cuminte, îngrijit şi ordonat
• să iubească natură, să participe la înfrumuseţarea casei în care locuieşte, a
clasei şi a şcolii;
• să fie un bun prieten, să-i invate pe alţii să facă numai lucruri bune şi să
înveţe şi el de la ei;
• să fie respectuos faţă de vârstnici şi faţă de cei din jur, să-şi iubească părinţii
şi învăţătorii;
• să aibă încredere în forţele sale şi ale tovarăşilor săi.
UNIFORMA OBLIGATORIE
Din programul de înregimentare militară făcea parte şi uniforma, articol
obligatoriu, fără de care nu erai primit în şcoala. Prin uniformă se menţinea un
climat de egalitate între elevi, căci nimeni nu trebuia să fie mai presus de ceilalţi.
In scoala primara, fetele purtau rochie pepit albastru/alb si sarafan albastru iar
baietii camasa pepit si panatloni albastri. La gimnaziu uniforma era alcastuita
din camasa bleu si sarafan albastru la fete si pantaloni alabstri la baieti.
Niciun elev nu avea voie să intre în școală fară matricolă, o bucată de pânză pe
care erau trecute şcoala la care era înscris elevul și numărul de înmatriculare al
acestuia.
CARNETUL DE ELEV

“Carnetul de elev este oglinda activităţii şcolare şi a conduitei elevului.

Calitatea de elev trebuie să se reflecte în atitudinea perseverenţă şi entuziastă
faţă de învăţătură şi muncă, în comportarea corectă şi demnă în şcoala şi
societate.”
Cu aceste cuvinte se deschide Carnetul de elev (model 1976), Elevul era
obligat sa aiba in permanenta carnetul la el ( inclusiv la ora de Educatie fizica)
si ‘era obligat” sa –l prezinte dirigintelui sau directorului scolii “ori de cate ori
I se cere” si parintilor ‘pentru a lua la cunostinta si semna”. Pierderea
carnetului se solda cu sanctionarea elevului.
UTC isti
Pionieratul se „purta“ pana la 14 ani, varsta la care tinerii erau recrutati in
randurile UTC-istilor ( Uniunea Tineretului Comunist ). Conditia: parintii lor sa
fie muncitori si de credinta ortodoxa.
Educatia data acestora era foarte severa, deoarece securitatea era tot timpul pe
langa elevi si le urmarea actiunile, astfel la cea mai mica greseala sau cuvant
rostit gresit, ca o injuratura sau o ofensa la adresa tovarasului Ceausescu, era
urmata de repercusiuni.
PROGRAM / MUNCI PATRIOTICE
Sistemul şcolar era alcătuit în aşa fel încât să-i monitorizeze pe elevi tot
timpul. Se făceau ore duminică elevii efectuau tot felul de sarcini “patriotice”:
măturau frunze în parc, greblau, plantau puieţi, strângeau gunoaie, culegeau
plante medicinale ,cultivau flori, participau la concursuri artistice de creaţie,
recitare de poezii, la cor, la manifestaţii cu ocazia zilelor festive (1 Mai, 23
August). Ziua de scoala incepea cu intonarea Imnului “ Trei culori “.
Erau si orele de atelier efectuate în subsolul şcolilor sau în fabrici (opt ore pe
săptămâna la strung sau la traforaj) şi participarea, alături de armata, la
strânsul recoltelor – renumita “Munca Agricola” care se desfasura intre 15
sept si 1 oct , cand elevii erau urcati in autobuze si dusi la cules de struguri,
cartofi, sfecla de zahar.
Igiena elevului era strict controlata de catre cadrele didactice.

Odata cu avansarea la liceu, copiii participau la ore speciale de pregatire

militara (PTAP)- Pregatire Pentru Apararea Patriei – fetele si baietii invatau
sa foloseasca arme periculoase: pusca. “Instructia era aproape ca la armata”

Sarbatorile inchinate regimului erau comemorate cu strictete: 1 mai: Ziua

Muncii, 23 august: Ziua Nationala a Romaniei Comuniste, 16 ianuarie: Ziua
de nastere a conducatorului Nicoale Ceausescu, in cadrul carora se organizau
defilari, spectacole, copiii erau obligait sa ovationeze , “sa fluture stegulete
tricolore si sa aplaude” .
Copiii erau controlati si din punct de vedere social : scoala interzicea
participarea acestora la activitati distractive precum filme sau spectacole in
timpul saptamanii, fiindu-le permisa doar asistarea la “Matinee”, sambata si
duminica, de cele mai mult ori fiind supravegheati de catre profesori.

In perioada ceauşistă, revistele pentru copii cuprindeau texte despre

activitatea pionerilor, poezii omagiale, patriotice sau despre partid.
 Materiile
Pe vremea comunismului , elevii nu erau incurajati sa fie creativi
ca in zilele noastre. Scopul comunistilor a fost sa atraga
generatia tanara prin propaganda prezentand tara si realizarile
lor la superlativ.
 Abecedarul…
• Un prim exemplu este Abecedarul folosit de copiii de clasa I-a. Primul
manual pe care il intalneau copiii , abecedarul , se deschidea cu portretul mult
prea iubitului tovaras, Nicolae Ceausescu , iar prima poezie era imnul
Republicii Socialiste Romania : “Trei Culori” pe care il cantau in fiecare
dimineata inainte de inceperea cursurilor.De asemenea , mai toate textele
aveau caracterul de a-l influenta pe scolar , prezentand tara si societatea la
superlativ.
 Munci patriotice!
• Pe lângă orele de curs, elevii erau urcați sâmbăta în autobuze și duși la așa-zisele “munci patriotice”, care
începeau dimineața în zori și se terminau seara. Cu cât elevii erau mai mari, cu atât le erau date munci mai
grele. Elevii de școală generală erau duşi la cules de struguri, fructe, cartofi, porumb sau bumbac, iar cei de
liceu la plivitul buruienilor pe câmpurile patriei. Tinerii erau puși să zâmbească în fața camerelor de filmat și
să cânte sau să recite poezii cu entuziasm pentru a susține ideea de muncă patriotică.
Pe lângă faptul că mergeau la școală și sâmbăta, elevii aveau atelierele de muncă, obligatorii în programa
școlară. Când l-am întrebat pe tatăl meu despre atelierele de muncă, el mi-a spus: “Eram obligat în clasa a 8-a,
sub supravegherea atentă a unui maistru care probabil nu avea prea multe pregătiri în domeniu, să ascut scule
la polizor, să fac traforaj și să dau găuri în diverse bucăți de tablă. Dacă nu te pricepeai la șaibă sau tăiai
strâmb o tablă, riscai să rămâi corijent și să repeți anul. Degeaba rezolvai polinoame de gradul trei, dacă nu
știai diferența dintre un trasator și un căpuitor.
Și, crede-mă, degeaba erai tu olimpic la 2 materii, dacă nu îți ieșea bine piesa, erai în pericol de a rămâne
corigent.”
Nici fetele nu scăpau de aceste ateliere, doar că ele erau puse la munci mai ușoare, învățând să coase și să
croșeteze.
 Chimia?
• Odata cu venirea comunistilor au “disparut” unitatile real-umaniste.
• In domeniul chimiei existau cotroverse legate de doctor Elena Ceauşescu,
„Savanta de renume mondial” care spunea „codoi” la formula dioxidului de
carbon (CO2).
• Elena Ceauşescu a fost aleasă membru al Academiei Române în 1974. A fost
ultimul membru acceptat până la Revoluţie.
În faza ei de maximă ascenţiune intelectuală, numele i se pronunţa invariabil:
«Academician Doctor Inginer Elena Ceauşescu»
• Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu” a primit numeroase titluri de
Doctor Honoris Causa ale unor universităţi de renume din lume. De regulă, acestea
sunt titluri care se acordă persoanelor care s-au distins în anumite domenii
profesionale, sociale sau politice. Meritul ei era că a fost soţia preşedintelui.
• Elena Ceauşescu a devenit doctor în chimie în 1967, cu teza „Polimerizarea
stereospecifică a izoprenului”. Aceasta a fost redactată însă de alţi savanţi. “Nu avea
cum să scrie ea. Avea în realitate patru clase. Restul studiilor sunt incerte. Au
circulate numeroase speculatii despre cei care au scris lucrarea de doctorat. Clar că
erau profesori de chimie, savanţi.
 Istoria (reinterpretata?)
• Istoria, în perioada comunistă, a jucat un rol esenţial, atât în formarea ”omului nou”, cât şi în argumentarea
ideologiei comuniste. Ea a jucat, poate, rolul cel mai proeminent în timpul regimului Nicolae Ceauşescu.
• În aceasta etapă, Istoria era folosită în îndoctrinarea elevilor încă din clasele cele mai mici:în manualele şcolare
se prezentau ”eroii neamului românesc”, vitejia şi patriotismul acestora pentru patrie, popor;istoria servea
pentru formarea unui model, acel ”om nou”, obedient şi uşor de manipulat.Istoria şi nu numai ea, ci întrega
programă şcolară, preia profilul ideologic al comunismului, e falsificată şi rescrisă pentru a corespunde
cerinţelor ideologice.Ea prezintă lupta milenară a claselor de jos împotriva claselor dominante, modelul
omului nou al societăţii multilateral dezvoltată. Istoria este prezentată ca o luptă continuă de clasă, poporul
român e prezentat ca cel mai pacificator din întreaga istorie, dar si printre cel mai victorios si măreţ din
zonă. Ceaşescu ajunge chiar să se ”legitimiteze” ca urmaş al lui Burebista. Urmează totodată o luptă istorică
împotriva străinilor, ungurilor, tiganilor.
• „Cine controlează trecutul controlează viitorul. Cine controlează prezentul controlează trecutul.” [George Orwell]
 Matematica
• În general, în comunism, dacă nu voiai să fii muncitor trebuia să te faci
inginer. Ca să te faci inginer trebuia să fii bun la matematică. Învăţământul
era astfel croit încât chiar şi elevii care aveau înclinaţii spre alte discipline,
cum ar fi cele umaniste, trebuiau să înveţe formule şi ecuaţii pentru că altfel
nu ar fi absolvit liceul.