Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Departamentul Echipaemente pentru Procese Industriale
Master I.C.M.I.P.

SISTEM DE MANAGEMENT INTEGRAT AL

DEŞEURILOR

Studiu de caz statie de epurare comuna

Vinga

Coordonator stiintific:
S.l.dr.ing. Georgiana-Luminita ENACHESCU

Masterand:
Porceanu(Mocanu) Larisa

BUCURESTI
2018-2019
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 3
DATE GENERAL
3.1 Scopul şi necesitatea activităţii

Scopul proiectului

Sistemul de canalizare menajeră proiectat are scopul de a colecta, transporta epura

şi evacua apele uzate menajere provenite de la populaţie şi agenţii economici din
localitatea Vinga – judeţul Arad.

Utilitate publică

Populaţia localităţii Vinga numără în prezent 4300 locuitori stabili. Localitatea are
un număr de 1400 gospodării şi o reţea stradală de 25 km. De asemenea, localitatea
dispune de un sistem canalizat de alimentare cu apă compus din:
- captarea apei subterane din două puţuri de adâncime
- tratarea apei într-o staţie de deferizare – de manganizare (aerare şi filtrare)
- înmagazinarea apei (compensarea orară şi rezerva de incendiu) într-un castel de
apă
- reţea de distribuţie a apei la consumatori în lungime totală de 24 km.
Localitatea Vinga nu dispune de un sistem centralizat de canalizare.
Prin introducerea apei potabile curente în gospodării, debitul de ape uzate
menajere va cunoaşte un salt cantitativ de circa 5 - 6 ori, ceea ce în lipsa unui sistem
adecvat de colectare, evacuare şi epurare a acestor ape, va genera impurificarea solului,
subsolului şi aerului cu noxe provenite din aceste ape sau prin descompunerea
substanţelor organice conţinute de aceste ape. Astfel pot apărea epidemii de boli
infecţioase precum şi zone insalubre, ceea ce ar degrada mediul de viaţă al locuitorilor
acestei localităţi. De asemenea doar colectarea şi evacuarea centralizată a acestor ape în
emisar, Valea Ardelenilor, ar contribui la mărirea conţinutului de poluanţi al acestui curs
de ape peste limitele admise.
Din acest motiv este necesară execuţia unui sistem centralizat de canalizare a
apelor uzate menajere, care să colecteze apele uzate provenite de la gospodăriile
individuale şi de la agenţii economici din localitate. De asemenea înainte de deversarea
acestor ape în Valea Ardelenilor, este obligatorie epurarea lor într-o staţie de epurare
parte componentă a sistemului de canalizare, care să reducă conţinutul de poluanţi (resturi
menajere plutitoare, nisip, grăsimi şi produse petroliere, materii în suspensie şi dizolvate,
CBO5¸ etc.) în limitele admise de normativele şi standardele în vigoare, în scopul păstrării
echilibrului ecologic al emisarului. Nămolul rezultat este prelucrat prin tehnologii
moderne, rezultând un produs care poate fi folosit în agricultură sau depozitat fără să
provoace poluarea mediului înconjurător. Punerea în funcţie a acestui obiectiv atrage
după sine crearea de 4 locuri de muncă.

29
 Proiect de diplomă

3.2 Profilul activităţii

Conform legii nr. 137/1995 activitatea se încadrează în secţiunea a doua, respectiv
„gestionarea şi gospodărirea deşeurilor" (gospodărirea comunală – salubrizare).

3.3 Amplasament
Obiectivele tehnologice ale investiţiei vor fi amplasate în intravilanul localităţii
Vinga după cum urmează
- reţeaua de canalizare va fi amplasată pe domeniul public, urmărindu-se forma
stradală.
- staţia de epurare va fi amplasată în partea vestică a comunei Vinga pe domeniul
public păşune) în apropierea emisarului Valea Ardelenilor, imediat amonte în
confluenţă cu Valea Apa Mare. Amplasamentul este delimitat spre vest de calea
ferată Timişoara-Arad, la sud de un drum de pământ, la est de canal natural
colector de ape pluviale, iar la nord tot de un canal natural colector de ape
pluviale.
Terenul ce va fi ocupat de staţia de epurare este proprietatea satului, aparţinând
Primăriei comunei Vinga, suprafaţă ce urmează a fi ocupată de obiectivul de
investiţiedefinitiv şisau temporar.
Suprafaţa totală a terenului ocupată temporar pe durata de execuţie a reţelei de
canalizare este S = 1 ha. După execuţia reţelei de canalizare a apelor uzate (pozarea
conductelor sub adâncimea de îngheţ şi asupra lor) acest teren îşi va recăpăta destinaţia
iniţială.
Suprafaţa ocupată definitiv (cămine de vizitare şi cămine de rupere de pantă
2
amplasate pe reţeaua de canalizare) este aproximativ 110 m .
2
Suprafaţa totală a terenului ocupată de staţia de epurare este de S=3850 m .
Suprafaţa totală a terenului ocupată de drumul de acces la staţia de epurare este de
2
S = 1766 m .

Figura nr. 3.1. Vedere ansamblu

30
 Proiect de diplomă

3.4 Descrierea investiţiei

Investiţia analizată se va executa pentru localitatea Vinga (s-a avut în vedere
dinamica populaţiei pentru următorii 25 de ani astfel încât dimensionarea obiectivelor
tehnologice s-a făcut pentru un număr de 5500 locuitori) astfel:
- reţea de canalizare a apelor menajere rezultate de la vatra localităţii
- staţie de epurare mecanico-biologică a apelor uzate menajere.

3.4.1 Descrierea reţelei de canalizare

Reţeaua de canalizare a fost proiectată în sistem separativ pentru ape uzate
menajere şi va avea o lungime L=10 km. Au fost analizate două variante :
- varianta I - Dn = 315 mm; L = 5,295 m -
Dn = 400 mm; L = 4,705 m

- varianta II - Dn = 300 mm; L = 5,295 m

- Dn = 400 mm; L = 4,705 m

Conductele se vor executa din tuburi PVC sau tuburi din fontă ductilă.
Reţeaua de canalizare se pozează îngropat sub adâncimea de îngheţ. Transportul
apelor uzate menajere până la intrarea în staţia de epurare se va face gravitaţional. În
cadrul reţelei de canalizare s-au prevăzut 133 cămine de vizitare şi 26 cămine de rupere
de pantă.

3.4.2 Descrierea staţiei de epurare

Debitele luate în calcul la dimensionarea tehnologică a staţiei de epurare sunt:
3
- debitul zilnic maxim Quzimax = 26 dm /s
3
- debitul orar maxim Quhmax = 52 dm /s
3
- debitul orar minim Quhmin = 6,5 dm /s
Apele uzate fiind de provenienţă exclusiv menajeră încărcările cu poluanţi s-au
calculat pe baza cantităţilor specifice de impurităţi pe cap de locuitor, conform
normativului P28-1984, respectiv normei tehnice germane ATV-131. Astfel cantităţile
specifice de impurităţi sunt:
- materii totale în suspensie 70g / loc. zi
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 65g / loc. zi
- azot amoniacal (NH4) 11g / loc. zi
- fosfat total (P) 2,5g / loc. zi

Cantităţile totale de impurificatori intrate în staţia de epurare în decurs de o zi

sunt:
MTS = 385 kg MTS / zi
CBO5 = 357,5 kg CBO5 / zi
NH4 = 60,5 kg NH4 / zi
Ptotal = 13,75 kg P / zi
Concentraţiile poluanţilor în apa uzată sunt:
3
CMTS = 171 mg/dm
3
CCBO5 = 159 mg/dm
3
CNH4 = 27 mg/dm
3
CPtotal = 6,1 mg/dm

31
 Proiect de diplomă

În conformitate cu avizul de gospodărirea apelor nr.B-46/15.06.1998 emis de

Regia Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara condiţiile de descărcare a afluentului
staţiei de epurare în emisar (pârâul Valea Ardelenilor) sunt:
3
- materii totale în suspensie 60 mg/dm
3
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 5 mg/dm
3
- azot amoniacal (NH4) 1 mg/dm
3
- azotaţi 10 mg/dm
3
- azotiţi 1 mg/dm
3
- substanţe extractibile cu eter de petrol 5 mg/dm
3
- produse petroliere 0,1 mg/dm
3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5 mg/dm
- pH 6,5-8,5
Au rezultat astfel următoarele eficienţe de epurare ale staţiei de epurare:
ηMTS = 64,9 %
ηCBO5 = 96,85 %
ηNH4 = 96,29 %
În acest sens s-a propus realizarea unei staţii de epurare mecanico-biologică cu
eliminare pe cale biologică a nutrienţilor (nitrificare-denitrificare) .
Fluxul tehnologic propus pentru staţia de epurare mecanico-biologică a apelor
uzate menajere se compune din următoarele obiective:

A. Linia apei
 staţie de pompare apă brută;
 bloc de epurare mecanică având următoarele funcţii:
- grătar demecanizat (sită automată)
- denisipator
- separator de grăsimi.
 bloc de epurare biologică combinată, compusă din:
- bazin de nămol activat cu aerare cu bule fine, nitrificare şi nitrificare –
simulată şi stabilizarea nămolului;
- decantor secundar.
 staţie de pompare nămol biologic recirculat şi în exces;
 staţie de suflante.

B. Linia nămolului
 bazin tampon nămol biologic recirculat şi în exces;
 instalaţii de îngrăşare şi deshidratare mecanică a nămolului stabilizat compus
din:
- instalaţie de preparare şi dozare coagulanţi organici
- presă nămol
- staţie de pompare apă de spălare, presă.

Staţie de pompare apă uzată

Pentru ridicarea apelor uzate la cota necesară echilibrării pierderilor de presiune
din staţia de epurare s-a prevăzut realizarea unei staţii de pompare echipată cu
electropompare de apă uzată autoamorsante prin care să treacă solide cu Φ 75 mm.
Funcţionarea acestor pompe este condusă de un dulap de automatizare şi senzori de nivel
echipate care permit funcţionarea automată şi economică. Tot echipamentul se montează
într-o clădire supratermă, încălzită, în condiţii optime de întreţinere şi supraveghere. Este
prevăzută şi o pompă de rezerve. Pompele sunt de tip centrifugal, cu ax orizontal, cu

32
 Proiect de diplomă

rotoare speciale, care nu se înfundă şi sunt autoamorsante. Volumul bazinului de aspiraţie

3
V = 18,72 m . Acesta se va executa în cheson dreptunghiular cu dimensiunile : 3m x 3m
x 2,2m. În vederea protejării pompelor, intrarea apei brute în cheson se va face printr-un
cămin echipat cu un grătar rar, cu cărătoare manuale având fante de trecere de e = 60
mm.

Figura 3.2. Staţie de pompare (schemă)

Figura 3.3. Staţie de pompare (foto)

33
 Proiect de diplomă

Blocul de epurare mecanică

Acesta constă dintr-o instalaţie compactă, automată tip „SEPARA”, realizată din
materiale necorozive, care îndeplineşte următoarele funcţii.
a. Sitarea apelor uzate se realizează prin intermediul unei site din oţel inoxidabil,
cu instalaţiile de 2 mm. Funcţionarea acestei site este automatizată, cu autocurăţire
realizată cu perii montate pe exteriorul melcului. Curăţirea sitei este comandată de un
cuplu de senzori de nivel montaţi în amonte şi aval de sită. Funcţie de gradul de înfundare
a sitei, prereglat este comandată rotaţia melcului şi implicit curăţarea sitei. În cazul în
care gradul de murdărire al apelor uzate este relativ mic, sita dispune, cu releu de timp
pentru pornirea şi curăţirea ei. Cele două sisteme mai sus menţionate sunt
complementare.
Prevederea sitei cu instalaţii cu 2 mm, asigură curăţirea apelor uzate de suspensie,
astfel încât nu mai este necesară decantarea primară. Această soluţie este generalizată în
ţări dezvoltate, pentru staţiile de epurare cu un debit asemănător staţiei de epurare de la
Vinga. De fapt, nu separă numai suspensiile cu granulaţie mai mare de 2 mm. Până la
curăţirea sitei se formează un pat filtrant, care reţine şi suspensiile mai mici.
Caracteristicile tehnice principale ale instalaţiei de sitare sunt:
3
- debitul nominal 30 dm /s
- masa reţinerilor 173,25 kg/zi
- umiditate reziduuri reţinute 80 %
3
- volumul reţinerilor 79 m /an
b. Transportarea, compactarea, deshidratarea şi evacuarea direct în containere a
materialului reţinut
Sita are ca element central un transportor elicoidal (melcat) care are montate pe
exteriorul melcului (pe porţiunea de sitare) periile de curăţire. Acest transportor elicoidal
are pas variabil, astfel că îndeplineşte şi rolul de presă pentru materialul reţinut. În timpul
rotaţiei melcului acesta transportă (la un unghi de 35°) materialul reţinut îl compactează
şi-l deshidratează evacuându-l apoi direct într-un container special închis. Ulterior,
materialul reţinut se va putea colecta în saci de plastic.
c. Desnisiparea şi separarea grăsimilor din apele uzate, fig.3.4. şi fig. 3.5.
Acest procedeu se realizează într-un desnisipator cuplat cu separator de grăsimi,
aerat. Instalaţia compactă „SEPARA" are un compartiment de formă specială pentru
desnisipare. Acest compartiment este legat printr-un grătar submersibil de
compartimentul de separare al grăsimilor. Circulaţia lichidului, flotaţia şi realizarea
vitezei lichidului (astfel încât să nu se sedimenteze nămolul) se realizează prin
echipamentul de insuflare cu bule medii a aerului. Instalaţia compactă „SEPARA”
dispune de propria suflantă, care realizează aerul comprimat necesar insuflării. Evacuarea
nisipului de pe fundul compartimentului de desnisipare şi colectarea acestuia într-o başă
în contracurent, se realizează prin intermediul unui transportor elicoidal special. Volumul
3 3
de nisip evacuat (conform P28-1984 se consideră o normă de 40 dm nisip la 1000 m
3 3
apă uzată) este de 89,84 dm /zi (32,79 m /an), respectiv o cantitate de nisip (φ nis = 1,5
3
kg/dm ) de 134,76 kg/zi (49,1 t/an).
Grăsimile separate din apa uzată sunt evacuate cu ajutorul unui echipament cu
raclor şi sunt colectate într-o başă de grăsimi. De aici grăsimile sunt pompate cu o pompă
specială de grăsimi, cu şurub excentric în faţa sitei. Prin recirculări succesive, grăsimile
sunt evacuate odată cu materialul reţinut.
Eficienţa desnisipării şi separării grăsimilor este de cel puţin 95%.

34
 Proiect de diplomă

Figura 3.4. Desnisipator (schemă)

Figura 3.5. Desnisipator (foto)

35
 Proiect de diplomă

d. Extragerea nisipului, deshidratarea acestuia şi evacuarea direct în container

Această funcţie se realizează automat cu un transportor presă, special, fiind
programabil în timp. Transportorul extrage nisipul din başa desnisipatorului, îl transportă
sub un unghi de 35º, îl deshidratează şi îl evacuează într-un container special.
La nevoie se poate completa echipamentul cu dispozitiv de spălare nisip până la
limita în care să aibă un procent de grăsimi mai mic de 30%. În acest caz nisipul se poate
utiliza în construcţii.
Instalaţia compactă „SEPARA", prevăzută pentru echiparea staţiei de epurare are
următoarele avantaje:
- randament ridicat de epurare mecanică;
- rezistenţă deosebită la coroziune, fiind construită din oţel inoxidabil şi
alte materiale necorozive;
- fiabilitate deosebită datorită soluţiilor constructive simple.
Concentraţiile poluanţilor în efluentul treptei mecanice de epurare este de:
3
CMTS = 79,95 mg/dm
3
CCBO5 = 127,2 mg/dm .
În acest context eficienţele etapei mecanice de epurare sunt:
ηMTS = 45%
ηCBO5 = 20%
ηNH4 = 0%

Figura 3.6. Tratare mecanică (schemă)

36
 Proiect de diplomă

Figura 3.7. Tratare mecanică (foto)

Blocul de epurare biologică combinată

Soluţia propusă constă dintr-un bazin combinat pentru aerare prelungită cu
stabilizare nămol şi decantare secundară.
a. Bazin de aerare prelungită, de stabilizare a nămolului şi de nitrificare-
denitrificare, a cărui diametru este de 28 m, este prevăzut cu aerare pneumatică cu bule
fine, cu zone anoxice pentru denitrificare şi zone aerate pentru nitrificare.
Pentru circulaţia apei în interiorul bazinului de aerare şi creşterea eficienţei aerării
în bazin, sunt prevăzute mixere cu turaţie lentă, submersibile.
Bulele fine se realizează cu panouri de aerare cu elemente difuzoare INVET din furtun
silicon.
Aerul necesar este produs de suflante cu pistoane rotative (cu turaţie variabilă pentru
crearea posibilităţii de adoptare a necesarului de aer, automat, funcţie de oxigen dizolvat)
de mare eficienţă amplasate într-o clădire încălzită, vezi fig.nr.3.8. şi 3.9.

37
 Proiect de diplomă

Figura 3.8. Staţie suflante (schemă)

Figura 3.9. Staţie suflante (foto)

38
 Proiect de diplomă

Oxigenul se măsoară continuu cu traductoare de oxigen dizolvat şi prin intermediul

sistemului de automatizare se reglează cantitatea de aer introdus în bazinul de aerare.
Astfel se realizează economii importante de energie, mai ales noaptea când debitele şi
încărcările scad semnificativ şi deci necesarul de oxigen este mult mai mic. Menţinerea în
suspensie a nămolului activat pe perioada de noapte este realizată de către mixerele
submersibile din bazinul de aerare.
Bazinul de aerare combinat cu nitrificarea şi denitrificarea este dispus sub formă de inel
în jurul decantorului secundar.
Principalii parametri ai instalaţiei sunt:
3
 debitul de calcul este Quzimax = 26 dm /s;
3
 volumul bazinului de aerare Va = 1677 m , din care volumul bazinului de
3 3
denitrificare Vd = 296 m , iar volumul bazinului de nitrificare Vn = 1381 m ;
 încărcarea organică a nămolului este ION = 0,05 kg/kgzi;
3
 concentraţia nămolului în bazinul de aerare este Cn = 0,5 kg/m ;
3
 încărcarea organică a bazinului de aerare IOB = 0,17 kg/m zi;
 capacitatea de oxidare este de 64 kg oxigen/h;
3
 debitul de nămol reciclant este de 93,4 m /h;
 concentraţia nămolului reciclat în cazul decantoarelor secundare cu sucţiune
3
este de 6,9 kg/m .
b. Decantorul secundar
S-a prevăzut un decantoare radial cu următoarele dimensiuni:
 diametrul nominal D = 16 m;
2
 suprafaţa de decantare A0= m .
Decantorul de construcţie specială se caracterizează prin:
 colectarea nămolului activ cu pod raclor cu sucţiune, din oţel zincat, cu auto
sifonare, cu acţionare fixă, exterioară şi lamă de spumă;
 alimentarea şi distribuţia centrală prin dispozitiv de alimentare special care
realizează viteze mici de intrare în bazinul de decantare şi care dirijează
tangenţial curenţii de lichid.
Evacuarea apei decantate se face prin sistem clasic
Nămolul activat sedimentat curge prin presiune hidrostatică într-un cheson unde
se face pomparea cu nămolul recirculat sau nămolul în exces.
Reglarea debitului de nămol recirculat se va putea face cu ajutorul pompei de nămol cu
turaţie variabilă.
Echipamentele treptei biologice sunt prevăzute a fi din materiale necorozive: silicon, oţel,
inox şi/sau oţel zincat, pentru reducerea problemelor de coroziune şi eliminarea
problemelor de întreţinere ce pot apărea ca urmare a acestui fenomen.
Principalii parametri ai decantorului secundar sunt:
3
 debitul de calcul Quzimax = 93,4 m /h;
 încărcarea hidraulică superficială USC = 0,566 m/h;
3
 încărcarea superficială cu materii în suspensie este de 95 kg/m zi;
 timpul de decantare pentru debitul de calcul este 6,184 h;
 timpul de îngroşare a nămolului în decantorul secundar este de 1,5 h.

Instalaţia de îngroşare şi deshidratare mecanică a nămolului

Prelucrarea nămolului în exces (îngroşare şi deshidratare), se va face mecanic,
prin intermediul unei instalaţii automate, prevăzute cu presă melc (cu două funcţii

39
 Proiect de diplomă

alternative, prima de îngroşare şi a doua de deshidratare nămol) instalaţie realizată din

oţel/inox.
Instalaţia dispune de pompe care absorb nămolul în exces, neîngroşat, din rezervorul
de stocare şi stabilizare şi-l trimit, după amestecul cu soluţia de polielectrolit, într-un
reactor de floculare şi apoi în instalaţia de îngroşare, unde este îngroşat între 5-6% SU.
3 3
Nămolul îngroşat (4,2 m /zi) este stocat într-un rezervor de nămol îngroşat (Vnî = 20 m ),
de unde cu aceeaşi pompă a instalaţiei este din nou repompat în presa melc, reglată de
această dată pentru deshidratare. Deshidratarea se face o dată la 3-4 zile.
Nămolul deshidratat până la 25-30% SU, este descărcat direct în containere de
3
transport. Volumul de nămol deshidratat aferent unei zile este de 0,8 m /zi.
Instalaţia este complet automatizată şi cuprinde inclusiv staţia de hidrofor pentru
apa de spălare şi transportor elicoidal pentru evacuarea nămolului deshidratat. Instalaţia
este montată într-o clădire încălzită, dotată cu mijloace de ridicare.
3
Volumul de nămol biologic în exces este de Vnex = 35,96 m /zi, iar volumul
3
nămolului deshidratat aferent unei zile Vnd = 0,8 m /zi.

Figura 3.10. Staţie pompare nămol (schemă)

40
 Proiect de diplomă

Figura 3.11. Staţie pompare nămol (foto)

Figura 3.12. Bazin stocare nămol (schemă)

41
 Proiect de diplomă

Figura 3.13. Bazin stocare nămol (foto)

Figura 3.14. Tratare mecanică a nămolului (schemă)

42
 Proiect de diplomă

Figura 3.15. Tratare mecanică a nămolului (foto)

3.5 Unităţile staţiei de epurare

Alimentarea cu apă. Pentru alimentarea cu apă potabilă a clădirii staţiei s-a

prevăzut o conductă din ţeavă de polietilenă PE-HD cu De = 63 mm (63x3mm) în
lungime de 550 m, care este racordată la reţeaua de apă existentă în localitate.
Necesarul de apă potabilă (menajer, duşuri, tehnic-spălat utilaje, stropit spaţii
verzi, platforme, drumuri) a fost calculat în funcţie de programul de lucru (s-a considerat
că în fiecare schimb vor lucra trei persoane care fac duş după terminarea schimbului) care
va fi adoptat şi este prezentat în tabelul nr. 3.1.:

Tabelul nr. 3.1. Necesar apă potabilă

Schimb lucru Q zi mediu (m3/zi) Q n zi max (m3/zi) Q 0 max (m3/zi)
24/48 12,575 12,725 0,963
12/24 12,650 12,800 1,188
8/16 12,725 12,875 1,413

Canalizarea. În incinta staţiei de epurare este prevăzută o reţea de canalizare care

va prelua apele uzate menajere de la grupul sanitar din clădirea staţiei şi le va conduce în
bazinul de aspiraţie de la intrarea în staţie.

Alimentarea cu energie electrică. Se va realiza printr-un post trafo de tip PTA, de

20/0,4 kV, racordat la reţeaua de medie tensiune printr-o linie electrică aeriană de 50 m.
Postul trafo va fi amplasat în incinta staţiei de epurare. De la postul trafo prin intermediul
unui cablu tip CYABY-F pozat în pământ, se va alimenta tabloul general al distribuţiei
amplasat în camera de comandă-automatizare.
Pentru a asigura sursa de rezervă s-a prevăzut un grup electrogen de 25 kV cu pornire
manuală.

43
 Proiect de diplomă

Instalaţiile electrice. Instalaţiile electrice proiectate constau din:

- instalaţii electrice de iluminat interior şi exterior;
- instalaţii de forţă (prize);
- instalaţii de legare la pământ şi paratrăsnet;
- tablou electric;
- instalaţii de automatizare.
Instalaţiile electrice de iluminat se vor realiza cu corpuri de iluminat tip
fluorescent etanşe în staţie şi corpuri fluorescente normale în camera de comandă şi
laborator. În grupul sanitar corpurile vor fi de tip incandescent. Alimentarea corpurilor de
iluminat se va realiza cu un cablu tip CYABY-F montat aparent pe console în celelalte
spaţii. Comanda iluminatului se va face local cu întrerupătoare.
Instalaţiile electrice de iluminat exterior se vor realiza cu corpuri de vapori de mercur
montate pe stâlpi de beton. Comanda iluminatului se va realiza de la tabloul general.
Prizele în laborator, precum şi camera de comandă automatizare vor fi prevăzute cu
contacte de protecţie.
Instalaţia de legare la pământ şi paratrăsnet va fi de tip artificial şi se va realiza cu
electrozi din TOLZn02,2", banda OLZn40x4 mm. Instalaţia de paratrăsnet s-a prevăzut
pe clădirea staţiei. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ va fi sub 1 Ω.
Tabloul electric general va fi realizat dintr-o cutie montată în camera de comandă-
automatizare ce conţine aparatură de protecţie, comandă şi măsură. De la tabloul TG se
alimentează tablourile secundare livrate şi utilajele.
Staţia de epurare va fi prevăzută cu echipamente de automatizare şi conducere
proces treapta mecanică şi biologică, precum şi instalaţii de măsură.

Alimentarea cu căldură

Încălzirea staţiei se va realiza electric cu radiatoare cu ulei. Acestea vor fi

prevăzute cu termostat.

Echipamentele de automatizare şi măsură

După cum s-a menţionat anterior, se propune funcţionarea automată a staţiei de

pompare a treptei mecanice, a treptei biologice cu măsurarea continuă a oxigenului
dizolvat, a debitului de apă uzată intrată în staţia de epurare, a debitului de nămol
recirculant, a debitului de nămol în exces şi a debitului de apă epurată.

Lucrări rutiere

Accesul rutier la staţia de epurare se va face prin amenajarea drumului local de

pământ existent.
Drumul de acces se află la distanţa de 25 m faţă de intersecţia străzii locale cu Dn
69 Timişoara – Arad.
Pentru deservirea rutieră a obiectivelor proiectate în cadrul staţiei de epurare,
amenajarea terenului în jurul acestora, precum şi amenajarea drumului ce se racordează
cu strada locală şi asigură accesul spre staţia de epurare s-au proiectat: lucrări rutiere
exterioare, lucrări rutiere interioare şi sistematizare pe verticală.
Lucrări rutiere exterioare
Accesul rutier se prevede pe o lungime totală de 430 m.

44
 Proiect de diplomă

Drumul de acces se racordează cu strada locală, iar amenajarea carosabilului se

prevede cu o lungime 6,00 m pe o lungime de 70 m după care drumul de acces se
amenajează la 3,50 m lăţime. Intermediar la distanţa 125 m de la racordul accesului rutier
cu strada locală se prevede amenajarea unei platforme de încrucişare cu o lungime de
6,00 m pe o lungime de 40,00 m.
În dreptul staţiei de epurare se prevede amenajarea carosabilului cu o lăţime de
6,00 m pe o lungime de 30,00 m.
Profilul transversal al drumului de acces are o lăţime de 3,50 m cu pantă unică
3%, iar în zonele unde profilul transversal are o lungime de 6,00 m are pante în acoperiş
de 3%.
Acostamentele au 1 m lăţime, cu pantă de 4%.
Apele meteorice vor fi colectate prin intermediul pantelor transversale şi preluate
de canalul existent.
Sistemul rutier al drumului de acces este alcătuit din:
- 10 cm macadam
- 30 cm fundaţie de beton
- 10 cm strat filtrant de nisip.
Drumul de acces se amenajează astfel încât să existe posibilitatea de lărgire la
6,00 m lăţime.
Lucrări rutiere interioare
În incinta staţiei de epurare se prevede amenajarea unei platforme cu
îmbrăcăminte din beton, din ciment cu o lăţime de 10,00 m, având în capăt 4 locuri de
parcare.
În jurul decantorului se prevede realizarea unui trotuar de 1,00 m lăţime pentru
circulaţia pietonală.
Sistemul rutier al platformei din incinta staţiei de epurare este alcătuit din:
- 6 cm beton de ciment Bc 25 (B350);
- 10 cm beton de ciment Bc 20 (B300);
- 24 cm fundaţie din balast;
- 10 cm strat filtrant din nisip.
Sistematizare pe verticală
Pentru a se asigura scurgerea apelor pluviale de pe platforma din incinta staţiei de
epurare şi de pe trotuarul din jurul decantorului sunt necesare lucrări de sistematizare pe
3
verticală. Umpluturile se vor executa (132 m ), folosind pământul rezultat de la săpătura
executată pentru fundaţia decantorului.

Împrejmuirea staţiei de epurare

Împrejmuirea staţiei de epurare cu panouri din plasă de sârmă pe stâlpi din beton
armat prefabricat H = 2,00 m şi lungime L = 250 m.
Plantaţii de protecţie
Păstrarea şi completarea mediului ambiant atât în incintă cât şi în zonă au condus
la prevederea de zone verzi înierbate tip gazon, completate cu pereţi cu înălţime redusă,
spre zona vestică (calea ferată) şi cea sudică (accesul principal) şi plantaţii înalte spre est
şi nord (Dn 69 şi localitate) cu rolul de protecţie a mediului şi plantare cu arbuşti de liliac.
Plantaţiile înalte se vor realiza din plopi intercalaţi cu arbuşti de liliac.
Plantaţiile cu înălţime redusă se vor realiza din arini, liliac, salcie argintie, cătină
roşie, grupuri de goruni, salcâmi, mesteacăni.
2
Plantaţiile şi zonele verzi înierbate totalizează o suprafaţă de 2,350 m .

45
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 4
CALCULE HIDRAULICE PENTRU DIMENSIONAREA
TEHNOLOGICĂ A STAŢIEI DE EPURARE VINGA

4.1 Date de bază

4.1.1 Debite de calcul

Localitatea Vinga prelucrează apele uzate menajere de la populaţie şi de la
obiectivele din localitate.
Astfel debitele ce intervin în dimensionarea tehnologică conform temei date de
Primăria comunei Vinga sunt:
3 3
- debitul zilnic maxim Quzimax = 26 1/s = 93 m /h = 2,246 m /zi
3
- debitul orar maxim Quhmax = 52 1/s = 187,2 m /h
3
- debitul orar minim Quhmin = 6,5 1/s = 23,4 m /h
4.1.2 Încărcarea apelor uzate
Apele uzate fiind de provenienţă exclusiv menajeră încărcările cu poluanţi s-au calculat
pe baza cantităţilor specifice de impurităţi pe cap de locuitor, conform normativului P28
– 1984, respectiv normei tehnice germane ATV – 131. Astfel cantităţile specifice de
impurităţi sunt:
- materii totale în suspensie 70g/loc. zi
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 65g/loc. zi
- azot amoniacal (NH4) 11g/loc. zi
- fosfat total (P) 2,5g/loc. zi
Cantităţile totale de impurificatori intrate în staţia de epurare în decurs de o zi sunt:
- MTS = 70 x 5500/1000 = 385 kg MTS/zi;
- CBO5 = 65 x 5500/1000 = 357,5 kg CBO5/zi;
- NH4 = 10 x 5500/1000 = 60,5 kg NH4/zi;
- Ptotal = 2,5 x 5500/1000 = 13,75 kg P/zi.
Concentraţiile poluanţilor în apa uzată sunt:
3
- CMTS = MTS x 1100/Quzimax = 385 x 1000/2246 = 171 mg/dm ;
3
- CCBO5 = CBO5 x 1000/Quzimax = 357,5 x 1000/2246 = 159 mg/dm ;
3
- CNH4 = NH4 x 1000/Quzimax = 60,5 x 1000/2246 = 27 mg/dm ;
3
- CPtotal = Ptotal x 1000/Quzimax = 13,75 x 1000/2246 =6,1 mg/dm .
4.1.3 Modificarea condiţiilor de deversare în emisar

Apele uzate epurate sunt deversate în emisarul Valea Ardelenilor care este apă naturală
de categoria III.
Limitele de încărcare cu poluanţi a apei epurate conform categoriei III de calitate a apelor
de suprafaţă STAS 4766 – 1988.

46
 Proiect de diplomă

Tabelul nr.4.1. Limitele de încărcare cu poluanţi

Limita
Nr. crt. Indicator de calitate UM maximă Metoda de analiză
admisibilă
1 Materii totale în suspensie mg/l 60 STAS 6953 – 81
2 Consum biochimic de oxigen mg/l 70 STAS 6560 – 82
3 CBO5 mg/l 12 STAS 6954 – 82
4 Azot amoniacal (NH4) mg/l 2 STAS8900/1 – 71
5 Azotaţi (NO3) mg/l 25 STAS 10064 - 75
6 PH mg/l 6,5 – 8,5 -
7 Oxigen dizolvat în apă mg/l 4 -

4.2 Stabilirea tehnologiei de epurare

4.2.1 Eficienţele de epurare necesare

Eficienţele de epurare se stabilesc cu ajutorul formulei generale:

ηF = (C1- C1LMA) C1 x 100
unde: ηF – eficienţa de epurare necesară pentru potenţial „I”
C1 – concentraţia poluantului „I” în apa uzată brută (mg/l)
C1LMA – concentraţia limită maximă admisibilă a poluantului „I” în apa epurată (mg/l)
conform tabelului nr. 1.
ηMTS = (171 - 60)/171 x 160 = 64,91%
ηCBO5 = (159 - 12)/159 x 100 = 92,45%
ηNH4 = (27 - 2)/27 x 100 = 92,26%

4.2.2 Schema tehnologică propusă

În vederea atingerii eficienţelor de epurare de mai sus se propune realizarea unei variante
de epurare mecanico – biologică cu eliminare pe cale biologică a nutriţiilor (nitrificare -
denitrificare). Fluxul tehnologic propus se compune din următoarele obiecte:

A. Linia apei
 Staţia de pompare apă uzată
 Blocul de epurare mecanică constă dintr-o instalaţie compactă, automată,
realizată din materiale nocive, care îndeplineşte următoarele funcţii:
- grătar demecanizat
- desnisipator
- separator de grăsimi
 Blocul de epurare biologică combinată
 bazin de nămol activat cu aerare cu bule fine, nitrificare şi denitrificare
simultană şi stabilizarea nămolului
 staţia de pompare nămol biologic recirculat şi în exces
 staţia de suflante.

47
 Proiect de diplomă

B. Linia nămolului
 Bazin tampon nămol biologic recirculat şi în exces
 Instalaţii de îngroşare şi deshidratare mecanică a nămolului stabilizat compus
din:
- instalaţie de preparare şi dozare coagulanţi organici
- presă nămol cu două funcţii
- staţie de pompare apă de spălare, presă.

4.3 Calcule de dimensionare pe obiectele staţiei de epurare

4.3.1 Treapta de epurare mecanică

Staţia de pompare apă uzată brută (STAS 12594 - 87)

Debitele de calcul al staţiei de pompare apă uzată brută (STAS 1846 - 90)
3
Qc = Quzmaxh = 52 l/s = 187,2 m /h.
Volumul bazinului de aspiraţie trebuie să asigure înmagazinarea debitului de calcul pe o
durată de 2 – 10 minute; se alege t = 6 minute
3
VSP,Ab x Qc = 6 x 52 x 60/1000 = 18,72 m .
Se proiectează un cheson dreptunghiular cu dimensiunile 3 x 3 x 2,2 m, pentru pompe de
autoaspiraţie, Hasp = 2,5 m, Href = 2,5 m.
În vederea proiectării pompelor, intrarea apei brute în cheson se va face printr-un cămin
echipat cu un grătar rar cu curăţire manuală având fante de trecere de e = 60 mm.

Grătar desnisipator aerat cuplat cu separator de grăsimi

Se prevede utilizarea unei instalaţii de epurare mecanică tip container cu următoarele

funcţii:
- sită deasă cu presă pentru material reţinut;
- desnisipator aerat cu presă pentru deshidratare nisip;
- separator de grăsimi cu raclor grăsimi;
- pompă grăsimi;
- suflantă.
Caracteristici tehnice principale:
- debitul nominal Q = 30 l/s;
- fanta de trecere grătar e = 2 mm;
- umiditate rezidii evacuate Urez = 80%.
Eficienţa de epurare treaptă mecanică:
TM
- ηMTS = 45%
TM
- ηCBO5 = 20%
TM
- ηNH4 = 0%.
Masa reţinerilor pe sita deasă:
Ma = 385 x 45/100 = 173,25 kg/zi
Volum reţinut:
3 3
Vr = 173,25/0,8 = 216 dm /zi = 79 m /an

48
 Proiect de diplomă

3 3
Volumul de nisip evacuat pe zi (conform P28 – 84 se consideră 40 dm /100 m ):
3 3
Vnisip = 40 x Quzimax = 40 x 2246/1000 = 89,84 dm /zi = 32,79 m /an
3
Cantitatea de nisip (Pnisip = 1,5 kg/dm ):
Mnisip = 1,5 x 89,84 = 134,76 kg/zi = 49,18 t/an
Concentraţia poluanţilor în apa uzată efluentă, treaptă mecanică:
TM
- CMTS = - CMTS x ηMTS = 171 x 45/100 = 76,95 mg/l
TM
- CCBO5 = CCBO5 x ηCBO5 = 159 x 20/100 = 127,2 mg/l
4.3.2 Treapta de epurare biologică

Deoarece nu există un normativ românesc pentru această tehnologie, treapta de epurare

biologică este calculată cu programul ANAINVENT Germania pentru tehnologia de
epurare biologică cu nămol activat, cu nitrificare şi denitrificare simultană şi stabilizarea
nămolului, conform normelor Germane ATV 131, condiţiile de ieşire impuse fiind cele
din capitolul 1.3, tabelul 1.
Transmitem în continuare rezultatele calculului.

4.3.2.1 Bazin de aerare cu nitrificare şi denitrificare simultană şi stabilizarea

nămolului

Balanţa de azot
În procesul de epurare biologică a apei uzate sunt necesare pentru fiecare kg de CBO5
redus 0,05 kg de azot (5%) şi 0,01 kg fosfor (1%) pentru obţinerea biomasei sau
nămolului activ.
O parte a acestor cantităţi se evacuează cu nămolul în exces iar o altă parte este trimisă în
bazinul de aerare cu nămolul recirculat.
Balanţa azotului conform programului ANA este următoarea:
Azot în procesul de epurare 61 kg/zi
Azot din nămol recirculat 7,2 kg/zi
Azot organe în efluent N(org)E 3,4 kg/zi
Azot în nămol în exces Nnex 14,3 kg/zi
Amoniu în efluent N – NH4 3,4 kg/zi
Azot care se oxidează 47,1 kg/zi
Nitraţi în efluenţi N(NO3) 34 kg/zi
Azot pentru denitrificare ND 13,4 kg/zi
Capacitatea de denitrificare CD = ND/L5B = 13,4/286 = 0,0468
La capacitatea de denitrificare CD = 0,047 îi corespunde un raport al volumului de
denitrificare VD şi a volumului total al bazinului de aerare cu nitrificare – denitrificare
simultană VAt
VD/ Vat = 0,176
Vârsta nămolului
(t-15)
VN = 2,3 x 2,13 x 1,103 /(1-VD/VAt)
1/13
VN = 2,3 x 2,13 x 1,103 /(1-0,176) = 21,27
Funcţie de mărimea staţiei de epurare, vârsta nămolului se suplimentează cu un
anumit număr de zile, în cazul nostru – 2 zile.
Rezultă: VN = 23,27 zile.
Nămol în exces
Nex = 0,6 (MTSTM/CBO5TM + 1) – (0,072 x 0,3F/(1/VN + 0,08F))
(t-15)
Unde: F = 1,072

49
 Proiect de diplomă

0
t=2
MTSTM = 245 kg/zile
CBO5TM = 286 kg/zile
VN = 23,3 zile
Rezultă: Nex = 0,88 kg SU/kg CBO5.
Volumul bazinului de aerare
Debit de calcul Qc = Quzzimax = 26 l/s
Parametrii biodegradabili L5B = CBO5TM = Qc x QCBO5TM = 286 kg/zi Încărcarea
organică a nămolului ION = 0,05 kg/kgzi
3
Concentraţia nămolului în bazinul de aerare C N = 0,5 kg/m
3
Încărcarea organică a bazinului de aerare I OB = 0,17 kg/m zi
3
Volumul bazinului Vat = L5B/IOB = 286/0,17 = 1677 m
din care volumul bazinului de denitrificare (zona anoxică):
3
VD = VD/VAt x Vat = 0,18 x 1677 = 296 m
În zona anoxică se prevăd amestecătoare submersibil cu rol de a menţine nămolul
biologic în suspensie. Dimensionarea acestora se rezumă la determinarea puterii instalate
3
având ca referinţă o densitate energetică de 30 W/m .
Volumul de nitrificare: VN = Vat – VD = 1677 – 296 = 1381
3
m Oxigenul necesar
Conform programului ANA oxigenul necesar pentru oxidarea compuşilor de carbon:
ONC = 0,144VNF/(1 + VN0,08F) + 0,5 = 0,272 O2/kgCBO5
şi oxigenul necesar pentru oxidarea compuşilor de azot:
ONN = 4,6(N(NO3) - Ne) + 1,7(N(NO3) - ND)/L5B = 0,76 kg O2/kgCBO5
Capacitatea de oxigenare:
CO = 1/α CS/(CS - CX) · (ONC fC + ONN fX)
CO = 1/α 3 kg O2 / kg CBO5
Capacitatea de oxigenare se majorează cu 25%, datorită diferenţei dintre valorile CBO 5 în
efluent, indicate de programul ANA şi NTPA – 001.
Rezultă:
CO = 1/α3·1,25L5B = 1/ α 3,75·286 = 1072,5/ α kgO2/zi
α – este determinat de sistemul de aerare ales
Pentru staţia de epurare Vinga s-a optat pentru aerare cu furtune INVENT din
Silicoflex, având α = 0,7, deci:
CO = 1532 kgO2/zi = 64 kgO2/h
Necesarul de aer
3 2 3
Qaer = CO10 /c.hn = 64·10 /24·4 = 670 m /h
3
c – 24 g/m ·m – capacitatea de oxigenare specifică
hn – 4 m – înălţimea apei deasupra sistemului de aerare
Suprafaţa de aerare:
2
SA = Qaer/qaer = 670/10 = 67 m
3 2 3 2
qaer = 4 – 16 m /m h – se adoptă qaer = 10 m /m h
Număr de panouri – pentru panouri de 0,9 x 5,12 m
Np = SA/sA = 67/6,12 = 10,94
2
sA = 6,12 m /panou 0,9 x 5,12 m
- se adoptă Np = 11 panouri de 0,9 x 5,12 m
Gradul de acoperire:
GA = sANp/SBA = (6,12 x 11)/356 = 0,184 = 18,9%
La un grad de acoperire sub 20% sunt necesare mixere pentru menţinerea nămolului în
suspensie.
Se aleg 4 bucăţi de mixere orizontale.

50
 Proiect de diplomă

Debit de nămol recirculat:

3
QR = RQc = 1·93,4 = 93,4 m /h
R – coeficient de recirculare
R = CN/(CR - CN) = 3,5/(6,9 – 3,5) = 1
CR – concentraţia nămolului recirculat
În cazul decantoarelor secundare cu secţiune:
1/3 3
CR = (1000/ISV)tE 0,6 = 6,9 kg/m
unde: ISV = 100 ml/g
tE = 1,5 H – timpul de îngroşare în decantorul secundar

4.3.2.2 Decantorul secundar

Dimensionarea decantoarelor secundare se face conform STAS 4162/2 – 89 şi ATV131.

3
Debitul de calcul Qc = Quzzimax = 93,4 m /h
3 3
Debitul de verificare QV = Quzziorar + QRmax = 186,8 m /h + 93,4 m /h = 280,2
3
m /h Se alege un decantor radial cu diametrul nominal D = 16 m.
Suprafaţa orizontală de decantare:
2
A0 = 165 m
Încărcările hidraulice superficiale sunt:
- la debitul de calcul usc = Qc/A0 = 93,4/165 = 0,566 m/h < 0,7 m/h
- la debitul de verificare usv = Qv/A0 = 186,8/165 = 1,132 m/h < 1,4 m/h
Încărcarea superficială cu materii în suspensie:
3
ISS = CN x (QC + QR) x 24A0 = 35 x (99,4 + 93,4) x 24/165 kg/m zi conform STAS
4162/2 – 89.
Adâncimea decantorului se determină conform ATV 131. Adâncimea totală se
compune din 4 zone distincte:
- zona de siguranţă (h1)
- zona de sedimentare (h2)
- zona de înmagazinare (h3)
- zona de îngroşare (h4).
Se determină încărcarea superficială volumică a nămolului:
3 2
ISV = QV/A0 x CN x IVN = 186,8/165 x 3,5 x 100 = 409 < 450 dm /m h.
Conform ATV 131 pentru a avea concentraţia de suspensii totale în efluentul
3 2
decantorului secundar mai mic de 20 mg/l I SV ≤ 450 dm /(m h). Această condiţie este
satisfăcută.
Zona de siguranţă h1 = 0,50 m
3
Zona de sedimentare h2 = 0,5Quzziorar/A0 x (1 + r)(1 – CN x IVN x 10 )
h2 = 0,5usc (1 + R)/(1 – ISV/1000) = 0,5 · 0.566 9(1 + 1)/(1 – 400/1000) =
0,94 Zona de înmagazinare h3 = 0,45ISV x (1 + R)/500
h3 = 0,45 · 400(1 + 1)/500 = 0,72
Zona de îngroşare h4 = ISV x (1 + R) x t1/(500 + 300 x h)
t1 = 1,5 – timp de îngroşare maxim admisibil
h4 = 400 x (1 + 1) x 1,5/(500 + 300 x 1,5) = 1,26
Htot = h1 + h2 + h3 + h4 = 0,5 + 0,94 + 0,72 + 1,26 = 3,5 m
Timpii de decantare corespunzători debitelor de calcul şi de verificare sunt:
tdc = Htotal/usc = 3,5/0,566 = 6,184 h
tds = Htotal/usv = 3,5/1,132 = 3,094 h

51
 Proiect de diplomă

4.3.2.3 Stabilirea dimensiunilor geometrice a modulelor treptei biologice

Se proiectează un modul de treaptă biologică. Modulul se compune dintr-un

decantor secundar radial în jurul căruia este dispus sub formă de inel bazinul de aerare
combinat nitrificare cu denitrificare.
Diametrul bazinului de aerare:
1/2 2 1/2 2 1/2
D = (4 x V BA/Hu/π + d ) = (4 x 1677/π/4 + 16,6 ) = 28,45 = 29
m 4.3.2.4 Staţia de pompare nămol biologic recirculat extern
3
Debitul de dimensionare QC = Quzziorar = QRmax = 93,4 m /h
Capacitatea de înmagazinare: t1 = 12 min.
Se proiectează un cheson dreptunghiular cu:
3
Vu = t1 x QC = 12/60 x 93,4 = 18,68 m
Pompele pentru recircularea nămolului sunt pompe cu autoamorsare.

4.3.3 Gospodăria de nămol

În cursul procesului de epurare se obţine nămolul biologic în exces ce trebuie prelucrat

în vederea depozitării finale. Prelucrarea acestui nămol se face prin îngroşare şi
deshidratare mecanică cu presă tip melc după o prealabilă condiţionare chimică cu agenţi
de floculare de tip polielectroliţi organici.
Cantitatea de nămol biologic în exces ce trebuie prelucrat este:
sp
Nex = L5B x Nex = 286 x 0,88 = 251,68 kg/zi
L5B – încărcarea organică a treptei biologice
Nex – producţia de nămol în exces
Volumul de nămol biologic în exces:
3
Vnex = Nex/p x 100/(100 – 99,3) = 35,96 m /zi
3
C2 = 6,9 kgm = 0,69%  umiditate 99,3%
Necesarul de agenţi de coagulare (polielectrolit organic pulbere):
sp
MPE = CPE x Nex = 4 x 252 = 1008 g/zi

4.3.4 Dezinfecţia apei epurate

Pentru prelucrarea nămolului se prevede o instalaţie automată cu două funcţii

succesive: îngroşare şi deshidratare nămol în exces.
Îngroşarea nămolului se face până la 5 – 6 % SU operaţie care se va face în fiecare
zi. După îngroşarea nămolului (4,2 m/zi) se va depozita în bazinul de nămol îngroşat cu
un VNI = 20 m, de unde se vor prelua şi deshidrata o dată la 3 – 4 zile.
În urma procesului de deshidratare concentraţia nămolului este de 25 – 30 % SU.
Volumul nămolului deshidratat aferent unei zile este VND = 0,8 m/zi.

52
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 5
SURSELE DE POLUANŢI ŞI PROTECŢIA FACTORILOR DE
MEDIU

Din procesul tehnologic al Staţiei de epurare comuna Vinga şi activităţile anexe

ce se vor desfăşura în cadrul staţiei se vor evacua în mediu următoarele noxe şi poluanţi:
- ape uzate;
- deşeuri şi reziduuri;
- emisii în atmosferă;
- zgomote şi vibraţii.

5.1 Emisii de poluanţi în ape şi protecţia calităţii apelor

Apele uzate sunt reprezentate de apele uzate menajer, ape industriale, ape uzate epurate,
ape pluviale.
Apele uzate menajere - provenite din activitatea igienico – sanitară a personalului de
3
întreţinere şi exploatare a staţiei de epurare, cu un debit estimat Q u zi med = 0,55 m /zi, vor
fi colectate în canalizarea din incinta staţiei şi se vor descărca în canalul dinaintea
camerei grătarelor.
Ape uzate menajere epurate - după epurarea apelor uzate menajere provenite din comuna
3 3 3
Vinga (Quzimax = 26 dm /s, Quhmax = 52 dm /s şi Quzimin = 6,5 dm /s) şi sunt deversate în
emisarul Valea Ardelenilor, care este o apă naturală de categoria II.
Limita de încărcare cu poluanţi a apei epurate conform valorilor transmise de Regia
Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara, în cadrul Acordului de gospodărire a
apelor nr. B-46/15.06.1998 sunt :
3
- suspensii 60mg/dm
3
- CBO5 5mg/dm
3
- CCO - Mn 10mg/dm
3
- CCO - Cr 10mg/dm
3
- NH4 1mg3/dm
3
- NO3 10mg/dm
3
- NO2 1mg/dm
3
- substanţe extractibile cu eter de petrol 5mg/dm
3
- produse petroliere 0,1mg/dm
3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5mg/dm
- pH 6,5 – 8,5
Treapta biologică va urmări pe lângă eliminarea substanţelor organice şi reducerea
cantităţilor de nutrienţi evacuaţi în receptor (azot şi fosfor) prin procesul de nitrificare şi
denitrificare.
Evacuarea apelor deversate punctual în pârâul Valea Ardelenilor, printr-o gură de vărsare
amplasată pe malul pârâului.

53
 Proiect de diplomă

5.2 Gospodărirea deşeurilor şi reziduurilor

Deşeurile rezultate din activitatea desfăşurată în cadrul investiţiei realizate sunt
reprezentate :
- deşeuri menajere
- deşeuri industriale.
Deşeurile menajere provenite din activitatea personalului a cărui cantitate se estimează la
cca. 3-5 kg / zi, sunt reprezentate de resturi menajere şi ambalaje. Aceste deşeuri sunt
3
colectate în pubele cu volum de 100 dm , amplasat într-un loc special amenajat. În mod
ritmic aceste deşeuri se vor evacua prin intermediul serviciilor de salubrizare la cea mai
apropiată rampă de gunoi.
Deşeurile rezultate din staţia de epurare
Încărcarea mixtă în materii de suspensie a apei uzate brute a fost estimată la valoarea de
3
171 mg / dm , iar în materii organice biodegradabile exprimate în CBO 5 la valoarea de
3
159 mg / dm .
3
Volumul de nămol în exces rezultat din staţia de epurare este de 35,96 m /zi (adică
251,68 kg / zi).
Nămolul rezultat din decantarea secundară este prelucrat cu o instalaţie automată (tip
ROS 31 mărimea 1 modificată) cu două funcţii succesive îngroşarea şi deshidratarea
nămolului în exces.
Îngroşarea nămolului se face până la 5-6% SU, operaţie care se va executa în fiecare zi.
3
După îngroşarea nămolului (4,2 m /zi) acesta se va depozita în bazinul de nămol îngroşat
3
cu un volum de 20 m de unde se va prelua şi se va deshidrata odată la 3-4 zile. Volumul
3
nămolului deshidratat aferent unei zile este de 0,8 m .
Nămolul deshidratat până la 25-30% SU este descărcat direct în containere.

5.3 Emisii de poluanţi în aer şi protecţia calităţii aerului

Sursele potenţiale de mirosuri ale apei uzate includ:

 Apa uzată proaspătă septică sau incompletă
 Nămolul proaspăt sau incomplet stabilizat
 Materiale de la sitare, desnisipator şi separatoare de grăsimi conţinând
substanţe septice sau putrescibile
 Uleiuri, grăsimi şi săpunuri de la agenţi economici, locuinţe şi scurgeri stradale
 Emisii de gaze de la procesele tehnologice de epurare, cămine de vizitare, staţii
de pompare, containere care curg, zone de descărcare în emisar.
Surse de poluanţi pentru aer:
Emisiile gazoase ale sistemului de canalizare menajeră pot fi cauzate de:
- procese biochimice de descompunere
- reacţii chimice
- vaporizare.
Debitele emisiilor de la o staţie de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt guvernate de
mecanismele de producere şi transport a gazelor. Mecanismele de producere implică
producerea constituentului în fază gazoasă (şi de vapori) prin vaporizare, descompunere
biologică sau reacţii chimice. Mecanismul de transfer implică transportul unui constituent
în fază de vapori până la suprafaţa terenului sau a cuvei, prin stratul limitat de aer de
deasupra staţiei şi în atmosferă. Cele trei mecanisme principale care asigură transportul
unui constituent sunt difuzia, convecţia şi aducţia.
Din apele uzate colectate şi tratate în staţia de epurare Vinga rezultă emisii de compuşi
organici volatili (CV) în aer. Emisiile pot apărea prin mecanismele de difuzie sau de

54
 Proiect de diplomă

convecţie. Difuzia apere când contracţia COV la suprafaţa apei este mai mare decât în
aer. Compuşii organici volatilizează sau difuzează în aer, în încercarea lor de a atinge
echilibrul între fazele: apoasă şi gazoasă. Convecţia apare când la suprafaţa apelor uzate
există un curent de aer care absoarbe vapori de compuşi organici de la suprafaţa apei.
Calculul emisiei de compuşi organici volatili (COV) nonmetalici s-a efectuat aplicând
metodologia de calcul CORINAIR. În această metodologie s-a prevăzut un factor de
3
emisie de 0,256 kg COV /1000 m pentru apa uzată menajeră. Rezultatele se prezintă în
tabelul nr. 5.1.:

Tabel nr. 5.1. Calculul emisiei de compuşi organici

Debit de apă uzată Emisie de COV
[dm3/s] [m3/h] [kg/h] [g/s]
Qzi max 26 93 0,0238 0,007
Qh max 52 187,2 0,0372 0,0103

În apele uzate colectate la staţia de epurare Smocuţa Mare preconizează o încărcare de

3
26,85 mg/dm azot amoniacal. Folosind metodologia de calcul a emisarilor de noxe din
apele uzate USEPA AP-42 (cap.4.3 Waste Water Collection, Treatament and Starage)
ediţia a V-a (1995) s-a obţinut emisia de amoniac din apele uzate de 0,394 g/s. Calculul s-
a efectuat folosind teoria transferului de masă.
Rezultă că emisiile sunt extrem de mici, rezultând un impact minor asupra mediului, care
va fi sesizabil cel mult olfactiv în imediata vecinătate a sursei fără implicaţii asupra stării
de sănătate a populaţiei.

5.4 Sursele şi protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor

5.4.1 Zgomotul

În perimetrul staţiei de epurare sursele de zgomot sunt:

- utilajele tehnologice (pompe, suflante, instalaţii de concentrare şi deshidratare
a nămolului, etc.);
- utilaje de transport;
Activitatea utilajelor tehnologice (suflante, pompe, etc.), este continuă, iar cea a
mijloacelor de transport a reziduurilor (reţineri pe grătar, nisipuri, grăsimi, nămol,
stabilizat) este intermitentă.
Zgomotul este produs de maşina de bază (motor) sau de utilajul tehnologic de lucru.
Pentru protecţia mediului înconjurător (zona de locuit) intersectează nivelul zgomotului
exterior.
Evaluarea nivelului de zgomot exterior
 Nivelul de zgomot de evaluare
Nivelul de zgomot al utilajelor tehnologice este sub limita admisă de 50 dB, ele fiind sau
submersibile (motoarele pompelor) sau adăpostite de zgomot (suflantele de aer
comprimat).
 Sursele de zgomot punctiforme.
 Receptorul – zona de locuit – este la o distanţă de sursă de aproximativ 3 km.
 Intensitatea sunetului (I) descreşte invers proporţional cu pătratul distanţi până
la sursă.
 Conform STAS –ului 10009-88, nivelul admis al zgomotului exterior clădirii
este de 50dB (A).

55
 Proiect de diplomă

5.4.2 Vibraţii
Obiectivul nu reprezintă o sursă de mişcări vibratorii.

5.5 Sursele şi protecţia împotriva radiaţiilor Obiectivul

nu reprezintă o sursă în domeniul radiaţiilor.

56
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 6
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ŞI POSIBILITĂŢI DE
DIMINUARE

Amplasarea Staţiei de epurare Vinga în exteriorul localităţii Vinga, pe malul

pârâului valea Ardelenilor (deversarea efluentului se va face în acest pârâu), va contribui
la influenţarea factorilor de mediu din zonă.
În continuare se evaluează impactul datorat poluanţilor evacuaţi, se analizează
măsuri de protecţie prevăzute în documentaţia întocmită de proiectant şi se fac
recomandări pentru diminuarea cantităţilor de noxe evacuate în vederea încadrării lor în
normele legale.
Recomandările se vor face pentru diminuarea cantităţilor de noxe, au la bază
datele din literatura de specialitate precum şi rezultatele practice obţinute în unităţi
similare aflate în exploatare.

6.1 Impactul produs asupra apelor

Apele fecaloide menajere provenite din evacuarea dejecţiilor umane, de la băi, bucătării,
etc., conţin materii organice putrescibile, de natură animală şi vegetală, în stare proaspătă
sau în diferite stadii de descompunere biochimică, săruri minerale, în special cantităţi
relativ ridicate de clorură de sodiu provenite din urină şi număr mare de microorganisme,
mai cu seamă bacterii (coliformi totali, coliformi fecali, streptocifecoli). Aceste ape mai
conţin hormoni, vitamine, săpunuri, detergenţi sintetici, etc. Gradul de degradare a
substanţelor organice este variabil şi în general, corelat cu durata perioadelor de stagnare.
Ca stare fizică, substanţele conţinute pot fi prevăzute în soluţii coloidale, suspensii de
particule solide cu dimensiuni mari.

6.1.1 Impurificare cu materii organice şi efectele acestora asupra apei de suprafaţă

Prin apele uzate se evacuează cele mai diverse substanţe organice: proteine, hidraţi de
carbon, grăsimi, săpunuri, coloranţi, etc., care pot avea asupra calităţii receptorului fie un
efect direct şi indirect, fie un efect întârziat, ca urmare a descompunerii lor biochimice.
Dintre proteine, mai comune sunt : albuminele, gelatina, cheratina, fibroina, coezina,
glutenul. Este de remarcat că, pe lângă carbon, azot, oxigen şi hidrogen unele proteine
mai conţin în molecula lor sulf şi fosfat. Ajunse în apă, sub acţiunea bacteriilor, aceste
substanţe sunt descompuse în produşi simpli: aminoacizi, acizi graşi şi aromatici, diferite
baze organice (amine, alifatice, putresceină, codaverină, indoletilamină, indol, scotol),
hidrogen sulfurat, sulfuri organice şi diferiţi compuşi ai fosforului.
Efectul acestor produşi asupra calităţii receptorului constă în imprimarea unui gust şi
miros caracteristic apei şi în scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat, adesea până la
dispariţia lui.
Alături de proteine, un rol important în poluarea organică îl au grăsimile, substanţele
insolubile sau greu solubile în apă. Acestea sub acţiunea bacteriilor sunt descompuse în
glicerină şi acizi graşi, între care şi acidul butiric şi valerianic, ce dau apei un miros de
râncezeală.

57
 Proiect de diplomă

Hidraţii de carbon foarte frecvenţi în apele uzate se pot întâlni fie sub formă simplă
(monozaharide şi dizaharide), fie sub formă complexă (polizaharide: dextrina, glicogen,
celuloză şi amidon). Zaharidele şi dizaharidele sunt uşor descompuse de către flora
prezentă în apele de suprafaţă, polizaharidele fiind substanţe insolubile ce plutesc în masa
apei sau formează depuneri de fund, care se degradează foarte greu.
Pe lângă substanţele organice apele uzate conţin şi diverse săruri, care joacă un rol
important în poluarea emisarilor, aceste săruri fiind de azot, fosfor şi potasiu (nutrienţi).
Sărurile de azot şi fosfor mai iau naştere şi din mineralizarea substanţelor organice
datorită activităţii bacteriene. În zonele din aval ale pârâurilor poluate cu substanţe
organice aceste săruri pot atinge concentraţii ridicate.
De asemenea şi efluenţii epuraţi pe cale biologică sunt bogaţi în azotaţi şi fosfaţi, astfel
încât, prin deversarea lor în emisar, pot da naştere fenomenului de ”înflorire a apei”, cu
toate consecinţele negative cunoscute (poluarea secundară).

6.1.2 Impurificarea cu suspensii

Cea mai frecventă formă de impurificare fizică rezultată din deversarea apelor uzate este
produsă prin materiile solide, organice şi anorganice, aflate în suspensie.
În ordinea densităţii şi mărimii particulelor şi în funcţie de unele caracteristici ale apei,
ele se depun în albie, formând sedimente de diferite grosimi, influenţând astfel condiţiile
hidrologice şi biologice din receptor. Principalele efecte produse de suspensii sunt:
scăderea transparenţei apei, distrugerea biocenozei bentale, vătămarea peştilor şi a altor
organisme bentale, deteriorarea peisajului. Scăderea transparenţei apei are ca rezultat o
reducere a numărului de plante clorofiliene şi implicit a numărului de organisme acvatice,
cu consecinţe asupra proceselor de autoepurare. Tulburarea apei produce de asemenea o
stânjenire a nutriţiei peştilor, mai ales a celor care îşi găsesc hrana cu ajutorul văzului,
cum sunt cei răpitori.
Depunerea pe fund a suspensiilor fine sau grosiere acţionează pe cale mecanică asupra
organismelor acvatice, ducând la modificări calitative şi cantitative ale biocenozei bentale
sau chiar la eliminarea integrală a acestora.

6.1.3 Dispersia principalilor poluanţi în apele emisarului

Caracteristicile principale ale apelor uzate menajere provenite din comuna Vinga (Q u zi max
3
=26dm /s), care constituie influentul staţiei de epurare sunt:
3
- suspensii 171 mg/dm (aprox. 385 kg/zi)
- CBO5159 mg/dm (aprox. 357,5 kg CBO5/zi)
3
3
- NH4 27 mg/dm (aprox. 60,5 kg NH4/zi)
3
- Ptotal 6,1 mg/dm (aprox 13,75 kg P/zi)
În urma dimensionării staţiei de epurare Vinga indicatorii de calitate ai efluentului
(conform celor prevăzute de proiectant şi acordul de gospodărirea apelor nr. B-
46/15.06.1998) se vor încadra în următoarele limite:
3
- suspensii 60 mg/dm
3
- CBO5 5 mg/dm
3
- NH4 1 mg/dm
3
- NO3 10 mg/dm
3
- NO2 1 mg/dm
3
- CCO-Mn 10 mg/dm
3
- CCO-Cr 10 mg/dm

58
 Proiect de diplomă

3
- substanţe extractibile cu eter de petrol 5 mg/dm
3
- produse petroliere 0,1 mg/dm
3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5 mg/dm
- pH 6,5 – 8,5
Pentru realizarea acestor valori a indicatorilor proiectantul a ales o variantă de epurare
mecanico-biologică în care pe lângă procesul de eliminare a substanţelor organice pe cale
aerobă de către microorganismele heterotrofe au loc şi procese de nitrificare (pentru
eliminarea azotului).
Efluentul staţiei de epurare este evacuat în pârâul Valea Ardelenilor, apă naturală de
categoria III.
Deversarea apelor epurate în pârâul Valea Ardelenilor se va realiza punctual la mal prin
intermediul unei guri de desecare. În zona de desecare a pârâului Valea Ardelenilor are
următoarele caracteristici:
- pârâu de categoria III de calitate;
3
- Qmin = 0,01 m /s (debit minim de asigurare 95%);
- Hmed = 0,40 m (adâncime medie a apei pentru Qmin);
2
- Amed = 4,00 m (aria medie a secţiunii de desecare pentru Qmin).
Pentru evaluarea impactului efectului staţiei de epurare Vinga asupra receptorului (pârâul
Valea Ardelenilor) s-au calculat valorile principalilor indicatori de calitate materii în
suspensie, CBO5 şi oxigen pentru apa din receptor imediat după secţiunea de deversare şi
în secţiunea de control.
Valorile au fost obţinute ţinând seama de autoepurare şi în principal de fenomenele fizice
care intervin (diluţia, dispersia şi amestecul).
Calculele au fost făcute pe baza datelor puse la dispoziţie de proiectant şi de Regia
Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara prin adresa nr. 2023/04.03.1998 (parametrii
hidrologici, cheie limnimetrică pentru pârâul Valea Ardelenilor, profil transversal al
pârâului în secţiunea de descărcare).
Datele de bază folosite au fost:
3
- Q (debit minim pârâu cu asigurare de 95%) 0,010 m /s;
3
- q (debit maxim zilnic efluent) 0,052 m /s;
3
- concentraţia maximă de suspensii efluente 60 mg/dm ;
3
- concentraţia maximă de suspensii receptor 100 mg/dm ;
3
- concentraţia maximă în CBO5 a efluentului 5 mg/dm ;
3
- concentraţia maximă în CBO5 a pârâului 12 mg/dm ;
- adâncimea medie în secţiunea de descărcare pentru Qmin 0,4 m;
- temperatura medie a apei pârâului 15°C.
S-a determinat astfel o lungime de amestec total de 6,88 km. În acest caz amestecul
complet are loc după confluenţa Văii Ardelenilor cu Valea Apa Mare. Concentraţiile
pentru indicatorii amintiţi au fost determinate numai pentru zona de amestec incomplet,
de la evacuare şi până la confluenţa cu Valea Apa Mare, timpul de amestec în acest caz
fiind de 0,9942 zile.
3
Concentraţia de suspensii – în efluentul staţiei de epurare este de 60 mg/dm , conform
acordului de gospodărirea apelor mai sus menţionat.
Se verifică dacă în secţiunea de deversare în emisar a efluentului, se respectă condiţiile
categoriei a III-a de calitate (normativul specifică faptul că în secţiunea de descărcare
trebuie respectate cel puţin condiţiile categoriei a III-a de calitate) considerându-se că aici
se produce amestecul complet.
Ţinându-se cont de faptul că evacuarea se face printr-o gură de deversare prevăzută cu
clapetă de reţinere care să împiedice pătrunderea apei emisarului în staţie, în cazul unei

59
 Proiect de diplomă

ape mari, se poate considera că în secţiunea de evacuare coeficientul de amestec este a =

0,8.
În acest caz, calitatea maximă de materii totale în suspensie care se pot descărca în emisar
3
(conform gradului de diluţie realizat D = 0,1923 este de 100 mg/dm ) pentru un emisar de
categoria a III-a de calitate.
Rezultă că instalaţiile de epurare propuse sunt suficiente din punct de vedere al materiilor
totale în suspensie. Ele realizează pentru acest indicator de calitate o eficienţă de epurare
de 64,91%.
3
Concentraţia de CBO5 – determinată în secţiunea de confluenţă este de 5,94 mg/dm
3
(concentraţia de CBO5 în efluentul staţiei de epurare este de 5 mg/dm ), calculele fiind
făcute ţinând seama şi de fenomenul de reaerare din pârâu. Concentraţia CBO 5 –ului din
această secţiune se situează sub valoarea maximă acceptată pentru râurile de categoria III
3
(maxim 12 mg/dm conform STAS 4706 - '88).
3
Pentru realizarea concentraţiei de CBO 5 = 5 mg/dm în efluent, gradul necesar de epurare
a staţiei, în eliminarea substanţelor organice este de 96,85%.
Privind regimul oxigenului s-a determinat:
- timpul critic (după care oxigenul dizolvat din pârâu atinge valoarea critică) este
de 0,9942 zile;
3
- deficitul critic de oxigen în apa pârâului este de 26 mg de oxigen/dm ;
- concentraţia oxigenului în zona de confluenţă (Valea Ardelenilor cu Valea Apa
3
Mare) este de 4,8 mg de oxigen/dm , valoare superioară concentraţiei minim
acceptabilă pentru ape de categoria III (STAS 4706 - '88).

6.2 Impactul produs asupra aerului

6.2.1 Comportarea în atmosferă a poluanţilor

Atmosfera este un adevărat laborator chimic în care compuşii de sulf şi de azot, oxigenul,
radiaţia solară, atomii şi moleculele libere sunt implicaţi în procese chimice. Se formează
în mod continuu noi substanţe, au loc reacţii complexe în mai mulţi paşi adesea sub
acţiunea radiaţiei solare.
Chimia atmosferei este foarte complicată şi numai parţial cunoscută. În cele ce urmează
se va descrie în linii mari comportarea compuşilor organici volatili (COV) emişi în
atmosferă.
Oxizii de azot existenţi în atmosferă, împreună cu COV, conduc la o formare a
oxidanţilor fotochimici, dintre care cel mai important este ozonul. Dacă în stratosferă
stratul de O3 este benefic, în atmosferă ozonul este un poluant cu puternică acţiune
oxidantă.
Când NO reacţionează cu O3 în atmosferă se formează NO 2. Acesta poate fi mai departe
oxidat în acid azotic şi se poate depune ca ion NO3 prin precipitaţii.
În prezenţa radiaţiei solare (UV), NO2 se poate disocia în atom de O şi în NO, atomul
liber de oxigen reacţionează cu oxigenul atmosferic şi formează ozonul. Acest ozon este
reutilizat la formarea NO2 . Radiaţia solară nu conduce la formarea permanentă a O 3 ,
trebuie să existe şi alte substanţe în atmosferă ca şi O 3 , care să intre în reacţie şi să ducă
la conversia NO2 şi O2. Radicalii liberi (diferiţi reactivi, fragmente de molecule instabile)
ca R şi RO2 sunt produşi puternic reactivi ai reacţiilor chimice. Ei sunt formaţi în
principal când radiaţia solară rupe moleculele de hidrocarburi. Radicalii iau locul

60
 Proiect de diplomă

ozonului în procesul de transformare a NO şi NO 2. Hidrocarburile activează astfel ca un

combustibil în formarea ozonului.
Probabilitatea de formare a O3 creşte cu cantitatea de hidrocarburi, dar datorită
complexităţii reacţiei, nu se poate trage concluzia unei dependenţe liniare.
Hidrocarburile pot avea diferite surse, naturale sau artificiale. Ca urmare, şansa ca în
atmosfera în care se emit gaze de ardere să existe cantităţi apreciabile de hidrocarburi este
mare, deci probabilitatea de formare a O 3 este ridicată. Alături de O 3 care deţine ponderea
cea mai mare apar şi alţi oxidanţi fotochimici: acid formic, apă oxigenată,
peroviacetilnitrat (PAN).

6.2.2 Metodologie folosită pentru evaluarea impactului poluanţilor evacuaţi în

atmosferă de staţia de epurare

Efectul poluanţilor evacuaţi în atmosferă de staţia de epurare, asupra mediului şi a

factorilor de mediu apar atât la perioade de expunere scurtă (30 minute), cât şi la perioade
de expunere lungi (sezon, an). Ca urmare, o evaluare cât mai completă a importanţei
acestei surse trebuie să se refere la ambele categorii de efecte, cu atât mai mult cu cât se
pune problema unui/unor grup/grupuri de surse amplasate într-o zonă poluată. În plus,
atunci când ariile de impact ale acestor grupuri de surse studiate apoi şi influenţate ale
altor surse, situaţie obişnuită marilor aglomerări urbane, este necesară evaluarea aportului
surselor studiate la nivelurile de poluare datorate celorlalte surse.
Efectuarea unor studii de asemenea complexitate impune modelării matematice care
permit obţinerea tuturor acestor informaţii. În lume s-au dezvoltat modelele matematice la
diferite scări şi cu diferite grade de rafinare care sunt utilizate pe scară largă, cu bune
rezultate.
Modelarea matematică, furnizând informaţii cu bună încredere statistică şi pe arii largi
este folosită atât ca mod unic de studiere a impactului unor surse de poluare a atmosferei,
ca şi în fundamentarea, completarea şi extinderea informaţiilor obţinute prin monitoring.
Modelul matematic utilizat pentru evaluarea impactului poluanţilor evacuaţi în atmosferă
Pentru rezolvarea problemelor ridicate de studiul de faţă s-a utilizat modelul climatologic
pentru calculul câmpului de concentraţii.
Utilizarea acestui model s-a făcut din următoarele motive:
- permit luarea în consideraţie simultan a aportului mai multor surse la
concentraţia totală într-un receptor;
- permite estimarea concentraţiei pe termen scurt şi pe termen lung;
- este aplicabil surselor continue punctiforme şi de suprafaţă.
Baza fizică fundamentală a modelului este dată de formula gaussiană a penei de poluant a
penei de poluant. Modelul este deci unul gaussian combinat cu o procedură de mediere a
concentraţiilor pe intervale lungi de timp (sezon, an).
Termenul de model gausian provine de la faptul că distribuţiile verticală şi orizontală
(perpendiculare pe axa vântului) ale concentraţiilor sunt distribuţii normale, deviaţiile
standard ”y” şi ”z” ale lor fiind funcţie de distanţa faţă de sursă şi de sursa meteorologică.
Rezolvarea gaussiană a ecuaţiei difuziei s-a dovedit adecvată pentru modelarea dispersiei.
Modelele de tip gausian sunt modele tridimensionale care permit calcularea concentraţiei
de poluant la o anumită înălţime (inclusiv la sol) şi la o anumită distanţă de sursă. Datele
de intrare – cuprind informaţii privind:
- grila de calcul;
- date de emisie;
- parametrii meteorologici.

61
 Proiect de diplomă

Grila de calcul – modelul permite calculul concentraţiei medii a poluantului în orice punct
aflat la anumite distanţe de sursă / surse, prin luarea în considerare a contribuţiei tuturor
surselor. Ca urmare, este posibil să se calculeze concentraţiile pe o arie în jurul sursei. În
acest scop se delimitează aria de interes, iar pe suprafaţa ei se fixează o grilă de regulă
pătratică ale cărei noduri constituie receptorii. Numărul de noduri şi pasul grilei se aleg în
funcţie de caracteristicile sursei, ale ariei de interes şi ale problematicii la care trebuie să
se răspundă. Grila va avea o origine şi un sistem de coordonate cu axa Ox spre est şi axa
Oy spre nord în funcţie de care se stabilesc coordonatele surselor şi ale nodurilor.

Datele de emisie – cuprind caracteristicile sursei: înălţimea geometrică, diametru sau

suprafaţa de emisie, viteza şi temperatura de evacuare a poluanţilor, debit maxim al
poluantului.
Datele masice ale poluanţilor se determină fie direct, prin măsurători la sursă asupra
concentraţiilor în gazele evacuate în atmosferă (măsurători în coş sau în canalele de
exhaustare), fie indirect prin evaluări de bilanţ de materiale de flux tehnologic.
Parametrii meteorologici – se introduc sub forma funcţiei de funcţiei de frecvenţă
(K,1,m) a tripletului direcţia vântului; clasa de viteză a vântului şi clasa de stabilitate. De
exemplu dacă se lucrează pe 16 sectoare de vânt, 8 clase de viteză şi 7 clase de
stratificare, tabloul de valori al funcţiei de frecvenţă cuprinde 896 de intrări.
Pentru o mai bună înţelegere a relaţiei sursa de poluare – vor face în continuare câteva
consideraţii referitoare la fenomenul fizic al difuziei poluanţilor în atmosferă.
Odată injectată în atmosferă, o masă de poluanţi este supusă unui proces de dispersie.
Este evident că difuzia în atmosferă a unei mase de poluanţi gazoşi, în momentul în care
temperatura sa o egalizează pe cea a mediului şi dispare deci diferenţa de densitate, este
un fenomen care depinde esenţial de mişcările aerului. Particulele cu un diametru sub
20µm se comportă ca şi gazele, în timp ce asupra celor cu diametre mai mari intervine şi
diametrul de depunere.
Emisiile de noxe în atmosferă au loc în primele sute de metri, deci în stratul limită.
Mişcarea aerului în stratul limită este caracterizată prin transportul turbulent al
impulsului, căldurii şi masei. Interacţiunea unei mase de aer cu suprafaţă terestră are ca
rezultat, într-un punct , apariţia a trei componente ale mişcării care variază aleator şi
continuu în timp. Această fluctuaţie continuă, turbulentă, este acea caracteristică a
atmosferei joase care determină difuzia poluanţilor. Agentul transportor este turbionul
care asigură o împrăştiere mult mai eficace decât difuzia moleculară.
Turbioanele au dimensiuni foarte variate da la câţiva mm la câţiva km. Ele apar datorită
neomogenităţilor atmosferei reale şi ale suprafeţei pământului, având dublă origine:
tehnică şi dinamică.
În difuzia moleculară dacă mediul de difuzie, agentul ce difuzează şi temperatura lui şi a
mediului sunt date de o anumită cantitate de intensitate a turbulenţei care este o mărime
aleatoare. De aici caracterul probabililistic al fenomenului de dispersie.
Structura turbulentă este intim legată de structura verticală a atmosferei ca răspuns al
acestuia la bilanţul energetic pământ – atmosferă. Deoarece turbulenţa este mai dificil de
măsurat decât gradientul vertical care o însoţeşte, acesta din urmă este mult mai uşor de
folosit. Cercetările au stabilit legătura dintre parametrii de dispersie şi structura termică
verticală a atmosferei şi exprimarea ei cantitativă.
Acest lucru a permis elaborarea unor modele matematice practice care descriu procesul
de difuzie, bazate pe parametrii relativ uşor de măsurat decât gradientul vertical care o
însoţeşte, acesta din urmă este mult mai uşor de folosit.

62
 Proiect de diplomă

Revenind la fluctuaţiile mişcării aerului, scara lor de dimensiuni determină două tipuri de
mişcări: fluctuaţiile de scară mare de mişcare medie (vântul mediu, ca direcţie şi viteză),
iar cele de scară mică dau turbulenţa.
Cei doi parametrii meteorologici, vântul şi structura verticală a atmosferei sunt
determinaţi în procesul de difuzie al poluanţilor şi în ultimă instanţă şi repartiţia
concentraţilor la sol.
Vântul – intervine în dispersie prin direcţie şi prin viteză.
Direcţia vântului imprimă direcţia de deplasare a masei de poluanţi.
Viteza vântului determină diluţia poluantului pe direcţia deplasării şi influenţează
supraînălţarea ”h”.
Supraînălţarea ”h” se defineşte ca distanţa pe care o parcurge pana de la ieşirea din corp
până la pierderea impulsului iniţial. Această distanţă este invers proporţională cu viteza
vântului.
Influenţa vitezei vântului asupra concentraţiei are loc deci atât direct cât şi indirect, prin
supraînălţare, cele două variaţii având sens opus, dar magnitudini diferite. La o anumită
viteză a vântului şi o stare de stabilitate, pentru o sursă dată, cele două efecte se
echilibrează şi apare, la o anumită distanţă de sursă, o concentraţie maximă la sol. Viteza
corespunzătoare acestei concentraţii se numeşte viteza critică.
În cazul vitezelor de vânt mari, zonele mai puternic afectate de poluare vor fi mai strânse
şi mai apropiate de sursă. Pentru viteze mai mici, poluanţii emişi la sol vor afecta arii
largi în jurul sursei, iar cei emiţi la înălţime, arii mai depărtate. În condiţii similare de
vânt, sursele mai înalte vor afecta mai puternic zona îndepărtată de sursă decât sursele
mai joase.
Stabilitatea atmosferei (stratificare termică) – în atmosferă mişcările ascensionale ale
particulelor de aer se fac adiabatic. Conform legii gazelor ideale destinderea adiabatică
suferită în timpul acestei mişcări conduce la răcirea (se admite constanta vântului). În
general temperatura aerului scade cu înălţimea gradientului vertical al temperaturii, poate
să ia diferite valori în timp ce gradientul adiabatic este o constantă (1C/100 m).
Presupunem că într-un loc şi la un moment dat, în stratul de aer (Z1) şi (Z2) temperatura
atmosferei variază între T1 (Z1) şi T2 (Z2). Dacă o particulă de aer aflată la nivelul Z1,
egală cu a mediului, suferă un impuls vertical (de exemplu lovirea de un obstacol) ea va
urca răcindu-se adiabatic până la nivelul Z2. Dacă aici temperatura sa T2' este mai mare
decât T2 , ea va avea tendinţa să-şi continue mişcarea ascensională. În acest caz în stratul
considerat atmosfera este instabilă favorizând mişcările verticale.
Dacă T2' = T2 atunci particula se va afla în echilibru la orice nivel. În acest caz atmosfera
este neutră.
Dacă T2' < T2 particula va reveni la poziţia iniţială, atmosfera în acest caz este stabilă,
frânând mişcările verticale. Prin influenţa asupra turbulenţei, deci asupra parametrilor de
dispersie, stratificarea termică influenţează comportare penei de poluant în atmosferă.
Pentru o sursă dată, valoarea concentraţiei maxime şi distanţa de la care se atinge depinde
de stratificarea termică a atmosferei.
Distribuţia concentraţiei de poluant pe axa vântului pentru o sursă continuă, punctuală,
aflată la o anumită înălţime are următoarele caracteristici: concentraţie practic zero la
vaza coşului creşte cu distanţa până la o valoare maximă, după care scade în mod regulat.
După cum rezultă din cele prezentate, parametrii mediului aerian au un rol fundamental în
dispersia noxelor. Marea varietate a acestora în timp, multitudinea situaţiilor care pot
apărea, caracterul aleator al dispersiei fac deosebit de dificil studiul poluării atmosferei şi
mai ales modelarea. Trebuie menţionat că asupra parametrilor mediului aerian din zona
de amplasare a unei surse exercită o mare influenţă particularităţile locale ale terenului:
relief, înălţime şi dispunere în spaţiu a clădirilor sau a alto obstacole, orientarea acestora

63
 Proiect de diplomă

faţă de vânturile dominante. Impactul local al unei surse amplasate într-un teren plat este
mai uşor de evaluat, decât dacă aceeaşi sursă este amplasată într-o zonă cotită, cu
obstacole de diferite înălţimi, aflate la diferite distanţe. În această a doua situaţie pot
apărea cazuri grave de poluare care în prima situaţie nu au nici o şansă de realizare.
Evident, că la toate aceste influenţe se adaugă rolul parametrilor sursei: puterea, înălţimea
şi diametrul, toxicitatea poluantului, viteza şi temperatura de evacuare.
Evaluarea teoretică a impactului unei surse cât mai corect cu putinţă, presupune deci
cunoaşterea, de pe o parte , a regimului cu termen lung al parametrilor meteorologici, iar
pe de altă parte a tuturor particularităţilor locale. Acest lucru prezintă pe lângă avantajul
dimensionării corecte a sursei în sensul realizării impactului minim asupra mediului şi pe
cel al amplasării corecte. Este de menţionat că în zonele urbane efectul de căldură se
resimte asupra intensităţii şi înălţimilor, inversiunilor în sensul reducerii şi respectiv,
creşterii acestor mărimi. Acest fenomen este benefic în sine, mai ales că în straturile joase
rugozitatea mare şi orografia accidentată conduc la intensificarea turbulenţei. Totuşi,
pentru coşurile joase tocmai aceste elemente, care cresc turbulenţa, constituie cauze de
intensificare a poluării în volumul de aer din jurul surselor joase (omogenizare rapidă). La
creşterea concentraţiilor de poluanţi, contribuie de asemenea prezenţa în vecinătate a
surselor clădirilor înalte.
Datele de ieşire ale modelului constau în următoarele mărimi calculate în fiecare punct al
grilei care acoperă aria de influenţă a surselor:
 Concentraţie medie sezonieră sau anuală a fiecărui poluant.
 Concentraţia maximă pe 30 minute (cea mai mare valoare din şirul
concentraţiilor pe 30 de minute asociate tuturor situaţiilor meteorologice
posibile).
 Frecvenţa medie sezonieră sau anuală de atingere şi de depăşire a unui prag de
concentraţie pe 30 de minute (de exemplu norma sanitară, valoarea limită de
protecţie a vegetaţiei, etc.).
Pe baza acestor date se trasează pe harta zonei curbele de izoconcentraţii şi nivelul de
poluare a atmosferei pe termen lung şi pe termen scurt de expunere. Este de menţionat că
în cazul analizat impactul unui grup de surse, mărimile calculate în fiecare punct de grilă
însumează contribuţiile tuturor surselor.

6.2.3 Evaluarea impactului poluanţilor emişi de Staţia de epurare Vinga

Calculele asupra concentraţiilor de noxe (medii de 30 de minute) în atmosferă, au fost

efectuate pentru toate condiţiile meteorologice posibile şi pentru diferite distanţe de surse.
Rezultatele se prezintă în tabelul ce urmează.
Din tabelul care prezintă dispersia compuşilor organici volatili (COV) se observă că cea
3
mai mare concentraţie (77,09 mg/m ) se atinge la 200 m faţă de sursa de evacuare a
gazelor arse în condiţiile unei atmosfere instabile cu o viteză a vântului de 1 m/s.
3
Din compararea acestor valori maxime admisibile (COV max = 6000 mg/m ) se poate
afirma că impactul investiţiei analizate asupra factorului de mediu aer este neglijabil.

6.3 Impactul produs asupra solului şi subsolului

Deşeurile menajere – estimate cantitativ 3-5 kg/zi provenite din activitatea personalului
3
sunt colectate în pubele speciale cu cantitatea de 100 dm amplasate într-un loc special
amenajat. În mod ritmic aceste deşeuri sunt evacuate la cea mai apropiată rampă de

64
 Proiect de diplomă

gunoi. Necolectarea deşeurilor în pubele şi netransportarea lor periodică la rampa de

gunoi poate conduce la degradarea ambientului, precum şi la apariţia unor potenţiale
focare de infecţie.
Reziduurile industriale – reţinerile pe grătar, nisipul din desnisipator, grăsimile din
separatorul de grăsimi şi nămolul vor pot fi tratate sau evacuate astfel:
3
- reţinerile pe grătare cu un volum de 79 m /an (173,25 kg/zi) reţinute pe site
tip ROTAMAT la groapa de gunoi (pot fi tratate asemănător nămolului
deshidratat);
3
- nisipul reţinut, cu un volum de 32,79 m /an (136,76 kg/zi), este depozitat într-
un container special. Dacă echipamentul se completează cu dispozitive de
spălare a nisipului, atunci acesta va putea fi utilizat în construcţii;
- substanţe extractibile în eter de petrol (grăsimi) reţinute vor fi aproximativ
496 kg/zi. Grăsimile reţinute se extrag prin vidanjare în căminul de stocare şi
se ard în cazane de încălzire centrală (dacă acestea permit folosirea lor)sau
sunt depozitate la groapa de gunoi;
3
- nămolul deshidratat – cu un volum de aproximativ 0,8 m /zi poate fi utilizat
în agricultură ca îngrăşământ. Pentru asigurarea condiţiilor necesare utilizării
acestui nămol în agricultură după ieşirea din instalaţia de deshidratare ROS3,
se recomandă amestecarea cu var nestins pudră într-un transport elicoidal care
realizează amestecul nămolului deshidratat cu varul nestins (depozitat într-un
siloz de var).

65
 Proiect de diplomă

Tabel nr. 6.1. Concentraţia de COV în µg/m3 (timp de mediere 30 de minute)

Strat Viteza Distanţa faţă de origine pe axa vântului (m)

m/s 40 80 120 160 200 240 280 320 360 400 440 480 520 560 600
F.I. 1 7,8 7,5 4,3 2,6 1,8 1,2 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2
F.I. 2 10,6 4,8 2,4 1,4 0,9 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1
I. 1 0,7 7,7 6,9 4,9 3,5 2,6 2 1,6 1,3 1 0,9 0,7 0,6 0,5 0,5
I. 2 5,9 7,7 4,7 2,9 2 1,4 1,1 0,8 0,7 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2
I. 3 7,8 6,1 3,4 2 1,4 1 0,7 0,6 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2
I. 4 7,8 4,9 2,6 1,6 1 0,7 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1
I. 5 7,3 4,1 2,1 1,3 0,8 0,6 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1
P.I. 1 0 3,4 7,4 7,2 6 4,8 3,9 3,2 2,6 2,2 1,9 1,6 1,4 1,2 1,1
P.I. 2 0,8 8,4 7,5 5,4 3,9 2,9 2,2 1,8 1,4 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,6
P.I. 3 2,5 8,2 6 4 2,8 2 1,5 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4
P.I. 4 3,6 7,3 4,8 3,1 2,1 1,5 1,2 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3
P.I. 5 4,1 4,6 4 2,6 1,7 1,3 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,3 0,2
P.I. 6 4,3 5,6 3,4 2,2 1,5 1 0,8 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2
P.I. 7 4,3 5 3 1,9 1,3 0,9 0,7 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2
N. 1 0 0,4 3,8 6,4 7 6,6 5,9 5,2 4,6 4 3,5 3,1 2,8 2,5 2,3
N. 2 0 4,8 7,2 7,6 6,2 5 4,11 3,4 2,8 2,4 2,1 1,8 1,6 1,4 1,3

66
 Proiect de diplomă

N. 3 0,2 6,8 7,8 6,2 4,8 3,7 2,9 2,4 2 1,7 1,4 1,2 1,1 1 0,9
N. 4 0,6 7,1 6,8 5,1 3,8 2,9 2,3 1,8 1,5 1,3 1,1 0,9 0,8 0,7 0,6
N. 5 0,9 9,8 5,9 4,3 3,2 2,4 1,9 1,5 1,2 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
N. 6 1,2 6,4 5,2 3,7 2,7 2 1,6 1,3 1 0,9 0,7 0,6 0,6 0,5 0,4
N. 7 1,4 5,9 4,6 3,2 2,3 1,7 1,4 1,1 0,9 0,7 0,6 0,5 0,5 0,4 0,4
N. 8 1,5 5,5 4,1 2,9 2,1 1,5 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4 0,3
P.S. 1 0 0 0,4 2,6 5,4 7,2 7,9 7,9 7,6 7 6,5 5,9 5,4 5 4,5
P.S. 2 0 0 0,7 2,8 4,4 5,1 5,1 4,9 4,5 4 3,6 3,3 3 2,7 2,4
P.S. 3 0 0 0,8 2,6 3,7 4 3,9 3,6 3,2 2,9 2,6 2,3 2,1 1,8 1,7
P.S. 4 0 0 0,9 2,4 3,1 3,3 3,1 2,8 2,5 2,2 2 1,8 1,6 1,4 1,3
P.S. 5 0 0 0,9 2,2 2,7 2,8 3,6 2,3 2,1 1,8 1,6 1,4 1,3 1,1 1
P.S. 6 0 0 0,9 2 2,4 2,4 2,2 2 1,8 1,6 1,4 1,2 1,1 1 0,9
P.S. 7 0 0,1 0,9 1,8 2,2 2,2 2 1,8 1,5 1,3 1,2 1 0,9 0,8 0,8
S. 1 0 0 0 0 0,3 1,1 2,5 4 5,4 6,3 7 7,3 7,4 7,4 7,3
S. 2 0 0 0 0,1 0,5 1,4 2,5 3,5 4,2 4,6 4,7 4,8 4,7 4,5 4,4
S. 3 0 0 0 0,1 0,6 1,4 2,3 3 3,3 3,6 3,6 3,6 3,5 3,3 3,1
S. 4 0 0 0 0,1 0,6 1,4 2,1 2,6 2,8 3 2,9 2,9 2,8 2,6 2,5
F.S. 1 0 0 0 0 0,3 1,1 2,5 4 5,4 6,3 7 7,3 7,4 7,4 7,3
F.S. 2 0 0 0 0,1 0,5 1,4 2,5 3,5 4,2 4,6 4,7 4,8 4,7 4,5 4,4

Notă:
Strat = Stratificarea aerului P.S. = Puţin Stabil
F.I. = Foarte Instabil S. = Stabil

67
 Proiect de diplomă

Amestecul intră în reacţie, obţinându-se o reacţie extremă la 80ºC, care asigură înmagazinarea
nămolului, respectiv distrugerea oricăror microorganisme sau ouă de paraziţi patogeni. De
asemenea şi pH – ul realizat, de cca. 12, asigură o pasteurizare a nămolului, care după acest
tratament poate fi utilizat ca îngrăşământ organic şi amendament agricol. Consumul de var este
de 25 kg la mc / nămol deshidratat respectiv 460 kg / zi.
Prevederea platformelor betonate a drumurilor şi aleilor pietonale sistematizate pe verticală
asigură protejarea solului.
Pentru obiectele tehnologice din staţia de epurare care sunt semiângropate sau îngropate s-au
adoptat soluţii constructive astfel încât să aibă loc scurgeri de apă uzată sau nămol în sol şi care
să ducă la infestarea pânzei freatice.
Soluţiile tehnologice au fost alese în conformitate cu Regulamentele M.L.A.T. Se propune
categoria III (conform P100-1992pentru zona seismică ”D” cu asigurarea cerinţelor de calitate
conform STAS 4165 / 96; P73 / 1978; C140 / 1986 şi STAS 12500 / 1986 pentru construcţii
îngropate de tip bazine, cuve, rezervoare, ce impun construcţii specifice din beton armat
impermeabilitate P4 – P8 cu tipul de ciment corespunzător pentru agresivitate).
Fundarea directă este posibilă pentru toate obiectele propuse în următoarele condiţii prealabile ce
se vor definitiva prin studiile de teren şi pe bază de foraje pentru amplasament. Terenul de
fundare – pachetul de argilă cuprins între cotele 0,3 – 5 m.
Dminfundare = 1,2 – 1,5 m.
Apa subterană prezintă nivele ridicate de până la 1.0 m de la cota terenului actual şi prezintă în
anumite condiţii de agresivitate sulfurică sau carbonică slabă faţă de betoane. Presiunea
convenţională Pconv = 160 kPa pentru Df = 2,0 m şi B = 1,0 m.
Pregătirea patului de fundare, grenajul pe contur şi sistemul de cămine prin metale se prevăd în
corelare cu măsurile de asigurare a execuţiei de uscare şi de asigurare la plutire a elementelor şi
ansamblului.
Soluţiile tehnologice adoptate se prezintă astfel:
 Clădirea staţiei.
Clădirea staţiei este o construcţie pater. Structura de rezistenţă a clădirii este alcătuită din cadre
din beton armat cu stâlpi prefabricaţi, grinzi longitudinale prefabricate şi acoperiş din beton
armat monolit.
Construcţia are forma dreptunghiulară având dimensiunile în plab de 15,20x100,00 m şi
înălţimea liberă de 5,00 m. Infrastructura se realizează din fundaţii izolate şi grinzi de fundare.
Deoarece nivelul apei subterane este ridicat se vor lua măsuri speciale pe timpul execuţiei pentru
evacuarea apei subterane cu filtre circulare.
Toate suprafeţele în contact cu apa se vor proteja împotriva umidităţii.
 Decantor secundar şi bazin de aerare
Decantorul secundar şi bazinul de aerare sunt cuve semiângropate circulare, dispuse concentric.
Decantorul secundar este dispus în interior şi are raza de 16,00 m. Bazinul de aerare are raza de
29,00 m. Datorită nivelului ridicat al apei subterane s-a prevăzut un subradier de 60,00 cm din
beton simplu (B10). Între subradier şi radier se vor prevedea hidroizolaţii. Radierul are grosimea
de 40 cm având îngroşări până la 60 cm sub pereţi. Radierul se va realiza din Bc 25 cu grad de
impermeabilizare P8.
Pereţii cuvei au grosime variabilă, între 40 cm la partea superioară şi 55 cm la partea inferioară
şi se vor realiza de asemenea din beton B25 cu impermeabilitate P8.
Pereţii cuvei au 5m înălţime din care 1,5 m deasupra terenului şi 3,5 m îngropat.
Atât la interiorul cuvei cât şi la exteriorul cuvei se vor prevedea tencuieli speciale impermeabile
tip Drizoro.

68
 Proiect de diplomă

 Cuva de nămol.
Este o construcţie din beton armat monolit. Datorită nivelului ridicat al apei subterane cuva se va
testa.
Materialele folosite sunt beton armat Bc15, oţel beton OB37 şi PC52.
Cuva este acoperită cu elemente prefabricate carosabile pentru a permite accesul la containerele
de nămol.
 Bazinul de aspiraţie apă uzată.
Bazinul de pompare apă uzată se va executa de asemenea din beton armat monolit, având
dimensiunile în plan de 3,00 m x 3,00 x 2,20 m.
Cuva se va executa din beton Bc15, OB37 şi PC52.
În aceste condiţii se apreciază că impactul asupra solului şi subsolului se situează la un nivel
neglijabil atât timp cât toate obiectele tehnologice şi instalaţiile aferente vor fi exploatate
corespunzător.

6.4 Impactul produs asupra aşezărilor umane şi a altor obiective

6.4.1 Efectele poluanţilor atmosferici asupra omului

Aşa după cum am menţionat anterior principalii poluanţi emişi în atmosferă de staţia de epurare
sunt compuşi organici volatili (COV).
Efectul acestora asupra sănătăţii omului apare doar atunci când concentraţiile lor sunt mari,
concentraţii ce caracterizează de regulă la locurile de muncă.
De remarcat pot apărea şi benz-a-pyrenul compuşi aromatici heterociclici (carbozol, acridina) şi
hidrocarburile cu grupare NO2(nitro-HAP).
Studiile au pus în evidenţă efectele acestor compuşi dintre care benz-a- pyrenul are un
rol primar.

6.4.2 Efectul reziduurilor solide rezultate din staţiile de epurare asupra omului

Impactul asupra mediului a acestor reziduuri se manifestă deosebit de variat, datorită numărului
mare de nocivităţi conţinute în acestea. Reziduurile sunt cele mai importante surse de răspândire
a infecţiilor datorită conţinutului mare de organisme, printre care pot fi agenţi patologici.
În condiţii prielnice agenţii patologici pot trăi în reziduuri chiar câteva luni de unde pot pătrunde
în sol şi în apa (de suprafaţă şi subterană), dând naştere la infecţii numeroase. Câteva din
maladiile produse de acestea sunt: febra tifoidă, produsă de Sahnonella typhifebna paratifoidă
produsă de Sahnonella paratifi, dizenteria bacilară, etc.
Insectele, rozătoarele sunt factori de răspândire a acestor boli. Muştele sunt atrase de mirosul de
substanţe organice în descompunere şi de condiţiile prielnice de înmulţire vehiculând şi microbii
preluaţi din aceste reziduuri.

6.4.3 Efectele poluanţilor atmosferici asupra construcţiilor şi instalaţiilor

Principalii poluanţi datoraţi funcţionării staţiei de epurare Vinga se numără printre cei care pot
avea efecte negative asupra construcţiei. De interes direct sunt: SO 2 şi sulfaţi (SO4), NOx şi
azotaţi, CO şi O3 (şi COV ca precursori ai acestuia).
Redăm în tabelul nr. 6.2. tipurile de daune asupra diferitelor materiale datorate acestor noxe:

69
 Proiect de diplomă

Tabel nr. 6.2. Tipurile de daune

Materialul Dauna Poluanţi

1. Piatra de Eroziunea suprafeţei, murdărire, formare SO2 şi alte gaze acide, hidrogen
construcţii crustă
2. Metale Coroziune, nituire, găurire SO2 şi alte gaze acide
3. Vopsea şi alte Decolorare, murdărire, cojire, crăpare, SO2, hidrogen, ozon (O3) şi alţi
acoperiri organice umflare oxidanţi
4. Ceramice şi sticlă Eroziunea suprafeţei, formare crustă Gaze acide
5. Cauciuc Crăpare O3

Poluanţii acizi sunt depuşi pe suprafeţe prin procese uscate şi umede. Prin depunere uscată
gazele şi aerosolii sunt absorbiţi pe suprafeţe (inclusiv suprafeţe umede). Este de reţinut că
poluanţii atmosferici accelerează procesele de degradare a materialelor datorate factorilor de
mediu (vânt, temperatură şi umezeala aerului, precipitaţiile).
Este dificil de stabilit ratele degradării materialelor induse de anumite surse din următoarele
motive:
- dificultatea stabilirii ratelor de fond (datorate factorilor naturali) ele având un puternic
accent local;
- existenţa contribuţiei altor noxe;
- existenţa efectului memorial al materialelor.
Printre efectele poluanţilor studiaţi se remarcă şi cele asupra instalaţiilor electrice. Astfel sunt de
menţionat problemele care apar la reţele electrice datorită corodării contractelor şi a cablurilor şi
favorizarea fenomenelor de descărcare electrică şi de conturare a curentului pe izolatoarele de
înaltă tensiune.
Staţia de epurare Vinga este amplasată în intravilanul localităţii Vinga.
Din analiza efectuată asupra datelor avute la dispoziţie se poate aprecia că obiectivul nu
creează un impact deosebit asupra aşezărilor umane sau sănătăţii populaţiei.

6.5 Impactul zgomotului

Zgomotul produs în procesul tehnologic de utilajele tehnologice este:

Lmax = 40 – 50 dB (A).
Nivelul zgomotului exterior la distanţa de minim 650 m, iar în zona locuită este:
Lext = 0 dB (A).
Conform STAS 10009 – 1988 nivelul admis al zgomotului în incinta staţiei de epurare este:
Lech = 50dB (A).
Se poate astfel considera că impactul din punct de vedere al zgomotului asupra mediului este
neglijabil.

6.6 Impactul asupra vegetaţiei şi faunei terestre

Emisiile de poluanţi prin valoarea concentraţiilor maxime mult sub limita CMA şi aria redusă de
răspândire nu afectează vegetaţia şi fauna din zonă.

70
 Proiect de diplomă

6.7 Evaluarea riscului declanşării unor accidente sau avarii cu impact major asupra
mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei

Prin analiza obiectelor tehnologice, tehnologiilor constructive proceselor tehnologice precum şi

analiza poluanţilor şi cantităţilor de poluanţi rezultaţi, obiectivul analizat nu ridică probleme
deosebite în decursul funcţionării curente.

6.8 Posibilităţi de diminuare a impactelor

După cum s-a prezentat anterior obiectivul analizat nu ridică probleme deosebite în
decursul funcţionării curente. Totuşi pentru eliminarea apariţiei unor poluări accidentale şi/sau
reducerea la minim a impactului asupra factorilor de mediu, trebuie avute în vedere câteva
elemente ce urmează a fi stabilite şi realizate cu prioritate de către proiectant şi beneficiar în
colaborare cu Agenţia de Protecţia Mediului.
Recomandările necesare a fi avute în vedere, pentru îmbunătăţirea funcţionării obiectivului sub
aspectul protecţiei mediului sunt:
 Pentru diminuarea impactului staţiei de epurare asupra apelor de suprafaţă (pârâul Valea
Ardelenilor) se recomandă dezinfectarea efluentului staţiei de epurare (prin epurarea
clasică mecanico-biologică nu se reduce decât maxim 40% din încărcarea bacteriană a
9 3 7
apelor uzate – coliformi totali 1,3 - 1,8 x 10 coli/dm , coliformi fecali 1,1 – 1,5 x 10
3 9 3
coli/dm , streptococili fecali 1,1 – 1,3 x 10 coli/dm – situaţie în care nu s-ar respecta
condiţiile de calitate stipulate în NTPA 001 – 1997 şi STAS 4706 - 1988) cu soluţie de
clorură de var.
 Pentru reducerea impactului aspra factorului de mediu sol sunt necesare a fi luate
următoarele măsuri:
- control riguros al etanşării tuturor obiectelor tehnologice din staţia de epurare
- pe linia nămolului, proiectantul a prevăzut ca ultimă prelucrare a nămolului în
exces stabilizat, deshidratarea mecanică a acestuia cu o instalaţie automată din oţel
inoxidabil. Pentru asigurarea condiţiilor necesare utilizării acestui nămol în
agricultură, după ieşirea lui din instalaţia de deshidratare mecanică, recomandăm să
fie amestecat cu var nestins, pudră, într-un transportor elicoidal. Amestecul intră
într-o reacţie exotermă la 80ºC, care asigură igienizarea nămolului, respectiv
oricăror microorganisme sau ouă de paraziţi patogeni. Consumul de var este de 25
3
kg/m nămol deshidratat. Este de menţionat faptul că proiectantul nu a prevăzut o
instalaţie de deshidratare de rezervă, fără să facă precizări privind posibilităţile de
stocare pe o perioadă mai lungă a nămolului în exces în caz de defectare a acestei
instalaţii. În această situaţie recomandăm fie prevederea unei instalaţii de
deshidratare de rezervă, fie realizarea unui număr de 1 – 2 platforme de
deshidratare naturală a nămolului, platforme necesare în cazul apariţiei unei
defecţiuni a staţiei de deshidratare mecanică a nămolului ce nu poate fi remediată în
scurt timp.
 Pereearea taluzului pe o lungime de1000 m.
 Bypass-area staţiei de epurare prin gura de vărsare în emisar a efluentului.

71
 Proiect de diplomă

BIBLIOGRAFIE

1. Rojanschi, V., Grigore, F., Duduman, Şt. – Sisteme de management integrat- curs
universitar, Universitatea Ecologică Bucureşti, Ed. Pământul, 2006
2. Rojanschi, V. – Ingineria mediului, U.E. Bucuresti, 1996.
3. Rojanschi, Vladimir, Bran, F., Diaconu, G. – Protectia si ingineria mediului, Ed.
Economica, Bucuresti, 1997.
4. Rojanschi, Vladimir, Bran, F., Diaconu, G., Iosif, G., Teodoriu, F. – Economia si protectia
mediului, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1997.
5. C. Coroian Stoicescu – Management-Teorii si tehnici, Ed. Elapis,Ploiesti, 1998.
6. Asistenta tehnica pentru elaborarea proiectelor din sectorul deseurilor – Romania –
Ministerul Mediului
7. * * * - Cartea Anuala de Statistica a Romaniei
8. Chivereanu D., Carabeţ A. – „Exemple de calcul în canalizări”
9. Proiectul de „Canalizare menajeră şi Staţie de epurare Vinga – judeţul Arad”
10. F. Caldararu, M. Caldararu - Metode de măsurare şi monitorizare a parametrilor de calitate
a mediului, Editura Cavaliotti, Bucuresti 2010

Legislatie :
1. OUG nr. 195 din 30.12.2005 – legea protectiei mediului
2. Legea 265/2006 pentru modificarea şi aprobarea OUG 195/2005 privind protecţia
mediului, M.Of., Partea I nr 88 din 31.01.2006

Surse internet:
1. Site-ul ANPM Bucuresti: http://www.anpm.ro
2. Site-ul APM Arad : http://www.apmar.ro/

82