DOUĂ LOTURI

ION LUCA
CARAGIALE

PROIECT REALIZAT DE GHEORGHE MARIA ELENA ȘI STAMATE DANIELA ALEXANDRA

 Informații despre autor
➢ VIAȚA LUI CARAGIALE
I.L.Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care astăzi îi poartă numele,
județul Prahova. A fost primul. Copil al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas .
Și-a întemeiat o familie cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas .
Primele studii ale scriitorului au fost în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, iar până în 1864 a
urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești .
A absolvit Gimnaziul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploieşti, pe care l-a numit Grqnd Hotel "Victoria
Română", oraşul său natal.
În anul 1868 a primit autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, unde fratele său
Costache, preda la clasa de declamație și mimică, dar 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul și
să se mute cu familia la București
În 1871 Ion Luca Caragiale a fost numit și suf leor și copist la Teatrul Național din București. În
această perioadă l-a cunoscut și pe Mihai Eminescu, când tânărul debuta la „Familia”, era suf leor și
copist în trupa lui Iorgu.
Pe 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly, cu care a
avut trei copii. Mai întâi două fete: Ioana (1889) și Agatha (1890), care s-au stins din viață timpuriu
din cauza tusei convulsive, iar pe 3 iulie 1893 s-a născut fiul său, Luca Ion
Pe data de 14 martie 1905, Caragiale s-a stabilit definitv la Berlin.
➢ Activitatea literară a lui Caragiale
Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale ar putea data din 1873, la ziarul “Telegraful”, din București, acolo unde ar
fi publicat rubrica de anecdote denumită “Curiozități”. Odată cu colaborarea la revista “Ghimpele”, activitatea ziaristică
a lui Caragiale este confirmată.
Caragiale a început în anul 1877 și colaborarea cu România Liberă, acolo unde a publicat foiletoanele teatrale “Cercetare
critică asupra teatrului românesc”.
Între anii 1878 și 1881, Caragiale a colaborat la “Timpul”, împreună Eminescu, Ronetti Roman și Ioan Slavici.
În 1878 a început să frecventeze ședințele bucureștene ale “Junimii”, la Titu Maiorescu și să citească din scrierile sale. La
Iași, a citit “O noapte furtunoasă”, iar în 1870 a publicat în “Convorbiri literare” piesa “O noapte furtunoasă”.
Caragiale a citit la aniversarea “Junimii”, de la Iași, “O scrisoare pierdută”, iar pe data de 13 noiembrie, în prezența
reginei, premiera piesei a fost un real succes. Ion Luca Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București
A murit răpus de ateroscleroză. Corpul neînsuflețit n-a putut fi adus în țară imediat după moarte și a fost
înmormântat la cimitirul berlinez Schonenberg.
➢ Teatru – comedii : O noapte furtunoasă (1879); Conu Leonida față cu reacțiunea (1880); O scrisoare pierdută
(1884); D-ale carnavalului (1885); O soacră (farsă fantezistă într-un act); Hatmanul Baltag (operă bufă); Începem
(instantaneu într-un act); 1 Aprilie (monolog)
➢ Drame : Năpasta (1890)
➢ Nuvele și povestiri : O făclie de Paște (1889); În vreme de război (1898); Din carnetul unui vechi sufleur; Un
artist; Grand Hôtel „Victoria Română”; Om cu noroc; Păcat (1892); Norocul culegătorului; O invenție mare;
Poveste; Boborul; Noaptea învierii; Baioneta inteligentă; Cănuță, om sucit; La hanul lui Mânjoală; Două loturi
(1901); Caut casă; La conac; Monopol; Mamă; Ion; Partea poetului; Pastramă trufanda; Kir Ianulea; Calul
dracului
DOUĂ LOTURI
Nuvela este o specie a genulu epic, în
proză, de dimensiuni medii, cu un singur
fir narativ şi cu un conflict puternic.
Opera literară "Două loturi" este o
nuvelă şi face parte din volumul
"Momente şi schiţe" al cărui autor este
Ion Luca Caragiale.
Fiind o specie a genului epic, în nuvelă se
regăsesc cele trei elemente definitorii:
narator, personaje şi acţiune.
Acţiunea este structurată în momente ale
subiectului. Opera analizată are o organizare
deosebită, textul începand cu intriga -
personajul principal, Lefter Popescu,
împreunăţcu sotia sa, caută disperat două
bilete de loterie declarate câştigatoare.

Titlul textului în discuţie - "Două loturi" - este format dintr-un

numeral şi un arhaism care numeşte elementul în jurul căruia se
construieşte întreaga nuvelă. Aceste "două loturi"
sunt cele care marchează viaţa personajului principal, făcând
din acesta o victimă a ghinionului. Culmea ghinionului, pe care
o experimentează protagonistul, constituie tema compoziţiei
literare.
Din expozițiune, cititorul află ca domnul Lefter a cumpărat biletele cu bani împrumutați de la
căpitanul Pandele, care îl anunță pe cel in cauză că acestea au ieșit câștigătoare.

Desfășurarea acțiunii îi prezintă pe soții Popescu, încercând din răsputeri să găsească biletele timp de trei
zile; după această perioadă, Lefter își aduce aminte că acestea sunt în jacheta sa cenușie. Prima dovada a
ghinionului este aceea ca doamna Popescu a dat-o pe zece farfurii unor chivute. Lefter sparge farfuriile,
merge la țigănci, se ceartă cu acestea și le duce la poliție. El este anunțat că va fi concediat dacă nu merge la
serviciu și, în consecință, a doua zi se duce la minister, unde lucrează.

Punctul culminant este atins în momentul în care domnul Popescu găsește biletele de loterie în
sertarul său și își dă demisia. Mergând cu ele să își încaseze banii, acesta află că numerele sunt
inversate, cele "două loturi" fiind necâstigatoare.

În deznodământ, naratorul aflat în ipostaza autorului, propune două variante în ceea ce privește
starea psihică a soților Popescu, dar mărturisește că nu știe ce s-a întâmplat cu personajele sale.
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
Lefter Popescu, personajul principal al operei, este un om pesimist("Ți-ai găsit! Eu și noroc!") și
ghinionist. El are un comportament agresiv față de soția sa("nenorocito") și față de chivute, lovind-o
pe una din ele. Față de șeful său însă, acesta are comportamentul unui angajat servil, umil și
respectuos. Numele Lefter Popescu exprimă condiția umilă, sărăcia și banalitatea protagonistului.
Acesta este tipul funcționarului umil care speră la un câștig miraculos prin care să își schimbe
condiția socială. În final, el se dovedește a fi un om obișnuit aflat intr-o situație neobișnuită.

Doamna Popescu este un personaj secundar, având trăsături simple. Femeie casnică și supusă,
acesta se lasă umilită de soțul său care o desconsidera, vorbindu-i foarte urât. Aceasta acceptă
limbajul agresiv al lui Lefter și îi execută toate poruncile.

Șeful, domnul Georgescu, este personaj secundar și este numit "turbatul", deoarece are un
comportament sever față de angajați. Superioritatea pe care i-o conferă funcția, degenerează într-o
atitudine arogantă și dură pe care o afișează în relațiile cu subalternii.

Chivutele, "victimele" lui Lefter, sunt de asemenea personaje secundare și sunt privite cu simpatie de
către narator. Ele știu să se apere atunci când sunt acuzate pe nedrept. Limbajul lor reprezintă o
sursă a umorului alături de comicul de situație. Căutarea biletelor, confruntarea cu țigăncile,
confuzia generată de inversarea numerelor reprezintă situații care stârnesc râsul. Finalul este în
aparență comic, însă cititorul resimte o oarecare tristețe determinată de situația în care se află
personajul devenit o victimă a destinului.
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei "Două loturi" al cărei autor este Ion Luca Caragiale. Acestuia i
se realizează un portret moral prin caracterizare indirectă, trăsăturile sale reieșind din comportamentul său în
raport cu alte personaje și din modul de a gândi. El este un om obișnuit al cărui destin este situat între comic și
tragic. Lefter Popescu, Eleutheriu Poppescu pe numele său adevărat, este un slujbaș mărunt al statului, care vrea
să își depășească umila condiție socială printr-un câștig miraculos. El este superstițios, întrucât crede că se poate
câștiga la loterie numai dacă banii plătiți pe bilete sunt împrumutați. Lefter face parte dintr-o clasă socială joasă,
fapt evidențiat chair de numele său care sugereaza sărăcie (Lefter) și banalitate(Popescu). Acesta are un
comportament agresiv față de soția sa, se crede superior ei, umilind-o: "Cui? Cui ai dat-o, nenorocito?"
Protagonistul este caracterizat în mod indirect, prin situațiile in care se află. El este deosebit de ghinionist,
deoarece mai întâi pierde biletele și mai apoi află că numerele sunt inversate, lozurile nefiind câștigătoare.
Chivutele sunt cele care îl caracterizeaza în mod direct, surprinzând trăsătură de caracter definitorie a
personajului aflat într-o situație inedită. Acestea îl numesc "nebun" datorită comportamentului foarte violent și
vulgar al lui Lefter față de ele. Față de șeful său, protagonistul este supus, respectuos și umil, dar in același timp
se dovedește ipocrit, deoarece îl numește pe domnul Georgescu "turbatul" atunci când discută cu prietenii săi.
Starea lui psihică este schimbătoare, întrucât uneori este pesimist, necrezând ca va câștiga marele premiu, în timp
ce alteori debordează de fericire, crezând că a câștigat. El nu este precaut, demisionând imediat ce găsește
biletele, fără să aștepte să primească mai întâi suma de bani. Lefter Popescu este un om obișnuit aflat intr-o
situație neobișnuită. În final, naratorul aflat În ipostaza autorului, mărturisește ca nu știe ce s-a întâmplat cu
"eroul" său care a fost victima nefericită a destinului. Acesta a încercat să își depășească umila condiție, dar nu i s-
a permis, acest mare ghinion generând în sufletul personajului un conflict interior puternic.
În ceea ce privește modurile de expunere,
predominantă este narațiunea îmbinată cu dialogul
care da viața personajelor și care il introduce pe
cititor în lumea specială a textului literar. Fiind o
specie a genului epic, în proză, cu un singur fir
narativ și cu un conflict puternic, textul "Două loturi"
de Ion Luca Caragiale se dovedește a fi o nuvelă.
Citate de Ion Luca Caragiale

✓ Voiești a cunoaște lumea? Privește-o de aproape. Voiești să-ți placă? Privește-o de

departe”.

✓ „Norocul e prea puțin și lumea prea multă”.

✓ „Cinste și gramatică, acestea sunt cele dintâi condițiuni ale unei prese bune”.

✓ „Cel mai dureros lucru în dragoste e că sufletul ți-l fură de obicei cel ce are mai puțină
nevoie de el”.

✓ „Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii”.

✓ „Celebru este unul care începe să trăiască după ce a murit”.

Filmul Două Lozuri realizat după opera Două Loturi