CARACTERISTICILE CURRICULUM-ULUI SPECIFIC DOMENIULUI OM SI

SOCIETATE PENTRU INVATAMANTUL PRIMAR

Disciplinele socio-umane sunt discipline şcolare integrate şi implicate activ şi

iremediabil în conturarea personalităţii elevului. Ele îl educă pe copil pentru societate, pentru
apartenenţa la grupurile sociale, îl responsabilizează relativ la status-ul lui social, ca agent al
propriei formări şi ca pion al unei societăţi care evoluează pe coordonatele democratizării,
modernizării şi a dezvoltării durabile, în concordanţă cu preceptele morale, cu legislaţia în
vigoare şi cu cerinţele generale ale societăţii româneşti în ansamblu.1

Pedagogia reprezintă ştiinţa socio-umană care studiază dimensiunea specifică, funcţional-

structurală, a activităţii de educaţie ca activitate orientată în direcţia dezvoltării personalităţii
umane complexe (funcţionalitatea socială specifică), prin acţiuni specifice, structurate la
nivelul corelaţiei funcţionale subiect-obiect, educator-educat (structură specifică).

Didactica Om și societate este o didactică aplicată, o didactică a specialităţii. Obiectul

ei de activitate corespunde elementelor abordate de didactica generală, cu particularizare la
domeniul propriu de activitate, legat de educarea copiilor în spiritul inserţiei sociale depline,
pentru o viaţă comunitară activă şi responsabilă, pentru cetăţenie şi o societate democratică.
De asemenea, trebuie amintit faptul că didactica disciplinelor socio-umane „împrumută” de la
didactica generală conceptele de bază, pe care le adaptează elementelor proprii de existenţă
ca domeniu specific şi pe care le dezvoltă sub aspect epistemic şi practic –aplicaţional.

PRINCIPIILE APLICABILE ÎN DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE

Principiile aplicabile în domeniul Om și sociatate se caracterizează prin următoarele

elemente esenţiale:

- ca principii didactice, sunt norme pedagogice cu valoare operaţională, teze

călăuzitoare în toată activitatea didactică, prescripţii, recomandări, cerinţe generale,
imperative axiomatice pentru acţiune, linii conducătoare ale comportamentului pedagogic,
puncte de reper orientative şi normative, adevăruri fundamentale, de maximă generalitate
pentru acţiunea corelată a tuturor componentelor procesului de învăţământ;
1
 - concentrează cerinţe, reguli, prescripţii, previziuni şi comandamente, interdicţii de
natură tehnică, pragmatică şi morală, reunite într-un ansamblu şi exprimate ipotetic şi
categoric sub forma unor propoziţii de sinteză raportabile la scara întregii problematici
şcolare;

- anticipează eficienţa activităţii de predare-învăţare-evaluare, proiectată, ordonată şi

realizată în condiţii pedagogice şi sociale concrete şi imprimă un sens funcţional procesului
de învăţământ.

Principiile aplicabile în cadrul domeniului Om și societate vizează optimizarea întregului

proces de învăţământ în vederea eficientizării activităţii didactice proiectate şi realizate la
nivelul corelaţiei educator- elev, prin acţiuni de predare-învăţare-evaluare. În cadrul
procesului de învăţământ, aceste principii au un rol determinant în raport cu celelalte
componente ale actului educativ.

Principiile aplicabile în domeniul Om și societate au un caracter întreit: obiectiv,

sistemic, global.

a. Caracterul obiectiv

Au caracter obiectiv întrucât ele reflectă realitatea didactică în sine, sunt întemeiate pe
concretul educaţional, sunt rezultatul experienţei educative concrete din domeniul socio-
uman.

b. Caracterul sistemic

Caracterul sistemic al principiilor aplicabile acestui domeniu exprimă unitatea procesului

didactic desfăşurat în cadrul acestei/acestor discipline de învăţământ, proces bazat pe
interrelaţiile stabilite între dimensiunile structurale, factorii educaţionali, conţinuturile
învăţării, strategiile didactice, resursele umane, procesele şi materialele implicate, etapele de
desfăşurare şi formele lui.

Sistemul de principii aplicabile în cadrul domeniului Om și societate cuprinde cu

necesitate:

- Principiul orientării formative a activităţii didactice;

- Principiul interdependenţei între cunoaşterea senzorială şi cea raţională;
- Principiul interaţiunii între teorie şi practica socială;
 - Principiul sistematizării activităţii didactice;
- Principiul participării active a elevilor la activitatea didactică;
- Principiul esenţializării rezultatelor activităţii didactice;
- Principiul autoreglării activităţii didactice;
- Principiul conform căruia toţi copiii au dreptul la învăţarea noţiunilor civice (accesul
liber la educaţie, inclusiv prin învăţământul integrat şi/sau inclusiv;
- Principiul nesubordonării învăţământului scopurilor şi doctrinelor politice, religioase
sau care încalcă normele generale de moralitate;
- Principiul legării învăţământului de nevoile sociale ale cetăţenilor.
2. Caracterele procesului de învăţământ din perspectiva Domeniului Om și Societate:

Procesul de învăţământ este caracterizat de următoarele:

- are caracter informativ-formativ-educativ;

- este un proces bazat pe interdependenţa formal-nonformal-informal;
- este un proces logic, raţional;
- are caracter normativ şi axiologic, întrucât se bazează pe norme sociale care
promovează şi apără valori ale societăţii;
- are caracter sistemic, e un proces bazat pe reglare şi autoreglare, prin conexiune inversă,
optimizare;
- este un proces de interacţiune între predare-învăţare-evaluare;
- este un proces managerial, condus în manieră profesională;
- are caracter ideologic, fiind orietat, dirijat către realizarea obiectivelor, stabilite în mod
conştient;
- are caracter bilateral, bazat pe empatie pedagogică, pe interacţiunea reciprocă
„emiţător” – „receptor”;
- are o desfăşurare, o dezvoltare ciclică, în spirală, un caracter dinamic.
Învăţământul primar este oferit în mod egal tuturor copiilor, inclusiv celor cu nevoi
educaţionale speciale fie în unităţi de învăţământ special, fie în unităţi de învăţământ de masă.
Învăţământul primar asigură oportunităţi egale tuturor copiilor pentru realizarea primei etape
a educaţiei de bază (educaţia elementară) şi pentru continuarea studiilor în nivelurile
educaţionale subsecvente.

Curriculumul pentru învăţământul primar este stabilit de Ministerul Educaţiei Naționale.

 Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învățământ este de maximum
20 de ore pe săptămână la învățământul primar.

Conform finalităţilor generale ale învăţământului, curriculumul în vigoare stabileşte pentru

învăţământul primar următoarele finalităţi:

 Asigurarea primei etape a educaţiei de bază pentru toţi copiii;

 Dezvoltarea personalităţii fiecărui copil, respectând nivelul şi ritmul său propriu;
 Asigurarea dobândirii de către fiecare copil a achiziţiilor de bază (cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini) care stimulează relaţia creativă şi eficientă cu mediul social şi
natural şi oferă oportunităţile necesare continuării educaţiei.

Pentru învăţământul primar şi gimnazial, Curriculumul Naţional stabileşte următoarele tipuri

de obiective educaţionale:

 Obiective cadru: obiective educaţionale care se referă la formarea unor capacităţi şi

atitudini generate de specificul disciplinei şi care sunt urmărite de-a lungul mai multor
ani de studiu.
 Obiective de referinţă: obiective educaţionale care specifică rezultatele aşteptate ale
învăţării la finalul unui an de studiu şi urmăresc progresia în formarea de capacităţi şi
achiziţia de cunoştinţe ale elevului de la un an de studiu la altul. Obiectivele de
referinţă sunt stabilite în cadrul programelor şcolare pentru fiecare disciplină şi clasă
şi sunt derivate din obiectivele cadru pentru disciplina şi nivelul educaţional
respectiv.

Aria curriculara Om şi societate cuprinde Educaţie civică (clasele III-IV), Istorie

(clasa a IV-a), Geografie (clasa a IV-a), Religie (P, clasele I-IV);

Metode şi materiale didactice:

Metodele didactice aplicate în învăţământul primar sunt alese astfel încât să conducă la
atingerea finalităţilor propuse pentru nivelul educaţional şi să corespundă particularităţilor de
vârstă şi individuale ale elevilor.

Cadrul didactic este în întregime responsabil de alegerea metodelor, luând în

considerare structura clasei, materialele didactice existente în şcoală şi urmând orientările
metodologice oferite în Curriculumul Naţional şi materialele publicate pentru cadre
didactice.Pentru majoritatea disciplinelor, o anumită clasă lucrează cu acelaşi cadru didactic
de-a lungul întregului învăţământ primar; limbile moderne, religia şi, în unele cazuri, educaţia
muzicală şi educaţia fizică sunt predate de cadre didactice de specialitate.În timpul lecţiilor,
managementul clasei este în întregime în responsabilitatea cadrului didactic. Cadrele
didactice aleg independent organizarea activităţilor cu toţi elevii, pe grupe sau individual - în
funcţie de obiectivele specifice propuse pentru lecţie şi de nivelul elevilor.

În ceea ce priveşte metodele didactice, pot fi luate în considerare următoarele menţiuni cu

caracter general:

 Metodele bazate pe comunicare orală utilizate pot fi clasificate în metode bazate pe

expunere (povestirea,descrierea,explicaţia) şi metode bazate pe
conversaţie (conversaţia, conversaţia euristică, problematizarea etc.).
 Cadrele didactice utilizează de asemenea şi metode de învăţare şi explorare prin
descoperire: explorarea directă a obiectelor şi fenomenelor (observaţii sistematice şi
independente, mici experimente etc.) şi explorarea indirectă (demonstraţia prin
imagini, filme etc.);
 Pentru predarea majorităţii disciplinelor, cadrele didactice utilizează pe scară
largă metode bazate pe acţiunea voluntară a copiilor (exerciţii, activităţi practice
etc.) şi acţiunea stimulată (jocuri didactice, învăţare prin dramatizare etc.);
 Cel puţin pe parcursul primelor două clase din învăţământul primar, în continuarea
metodelor utilizate în învăţământul preşcolar, jocul este utilizat ca o modalitate
importantă de a stimula capacitatea mentală şi psihică a elevilor şi de a facilita
adaptarea acestora la cerinţele învăţământului formal.

La sfârşitul fiecărei lecţii, cadrele didactice stabilesc în mod obişnuit tema de

casă pentru ora următoare - vizând atât aprofundarea înţelegerii cunoştinţelor asimilate, cât şi
exersarea competenţelor dobândite. Tema de casă este compusă din exerciţii, activităţi etc.
alese fie din manualele şcolare, fie din alte publicaţii (culegeri de texte, caietul elevului,
culegeri de exerciţii şi probleme etc.).

În unele cazuri elevii sunt de asemenea solicitaţi să efectueze ca temă de casă anumite
activităţi practice - cum ar fi măsurători, observaţii, mici proiecte practice etc.

La începutul fiecărei lecţii, cadrele didactice verifică în mod obişnuit modul în care s-a
efectuat tema de casă şi, după caz, ajută elevii să o finalizeze oferind explicaţii suplimentar.
Ca regulă generală, Ministerul Educaţiei Naționale recomandă ca la stabilirea timpului alocat
efectuării temelor de casă să se ţină cont de nevoia copiilor de a se juca, de a socializa şi de a
practica activităţi sportive şi recreative.

Conform Legii Educației Naționale (Legea 1/2011), în unitățile de învățământ de stat sau
particulare se utilizează manuale școlare și alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul
Educaţiei Naționale. Manualele școlare se elaborează și se evaluează pe baza programelor
școlare aprobate de Ministerul Educaţiei Naționale. Ministerul Educaţiei
Naționale reglementează elaborarea de manuale școlare alternative.

Cadrele didactice selectează și le recomandă elevilor, în baza libertății inițiativei

profesionale, acele manuale școlare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei
Naționale care vor fi utilizate în procesul didactic. Elevii și profesorii din învățământul de stat
și din învățământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale școlare
gratuite, atât pentru învățământul în limba română, cât și pentru cel în limbile minorităților
naționale, în condițiile legii.

Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conținut,
sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare și pe care cadrele didactice le pot selecta
și utiliza la clasă, în baza libertății inițiativei profesionale, în scopul îmbunătățirii calității
procesului educațional.

Materialele didactice utilizate în învăţământul primar constau din:

 materiale naturale (plante, insecte, roci.),

 obiecte tehnice (instrumente de măsură, aparate casnice.),
 materiale intuitive (mulaje, machete etc.),
 materiale figurative (ilustraţii, fotografii, atlase, hărţi, albume.)
 materiale tipărite (cărţi pentru copii.). Materialele tipărite pot fi achiziţionate de
unitatea de învăţământ sau pot fi recomandate de cadrul didactic şi achiziţionate de
părinţii elevilor.

Bibliografie :

- Negreţ, Dobridor, I., Teoria curriculumului, în Cerghit, Ion, (coord.), Prelegeri

pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001,
- Joiţa Elena, Introducere în Pedagogie, Ştiinţa integrativă a educaţiei, Colecţia
Ştiinţele Educaţiei. Structuri, conţinuturi, tehnici, Editura Polirom, Iaşi, 1998,
- Peneş, Marecela, Molan, Vasile, Educaţie civică-scurt istoric, în Îndrumător pentru
utilizarea manualului de educaţie civică, Clasa a III-a, Editura Aramis,
Bucureşti,1997

- Cristea, Sorin, Ştiinele sociale, încotro?..., în Învăţământul în anticamera reformei,

Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992,