Trupul dragostei noastre

mi-aş fi dorit
ca Dumnezeu
să-mi dea o mie de vieţi
şi poate un miliard
chiar mi-ar fi ajuns
să-ţi pot salva viaţa
în fiecare secundă....

eu ştiu că le numeri
iar cele în care
nu mă vezi,
nu mă auzi,
sunt clipe care te ucid,
care-ţi sfâşie trupul dragostei
ca pe-al unei tigroaice bengaleze
şi lei cu dinţii tociţi, înfometaţi
adulmecând mirosul de carne aburindă
şi sânge proaspăt
îşi trec limba aspră peste această
rănită,
dragoste a noastră...

Cât de greu îmi e

să-ţi spun acum
Că nu am să te mai văd
Trecând printre nori,
când soare nu aveam,
culegând stele
atunci când luna-şi-ntorcea
faţa de la mine
să pot avea lumină
sau zâmbetul tău, nu mai ştiu

te aştept
în fiecare zi să rasari
cu orizontul sufletului
la picioarele tale
te-aş lipi, soarele meu,
de orizont,
te-aş apleca de grumaz,
te-aş săruta sacadat
până când inima mea numără
ajungând la o mie
atunci te-aş elibera,
doar pentru câteva clipe...
inima mea vrea iar să numere...