Sunteți pe pagina 1din 2

Pronumele personal si reflexiv

1. Pronumele personal

-forme accentuate-pe mine, pe tine, pe el, pe ea, pe noi, pe voi (Ac.)


Lui, ei, lor (G.)
-forme neaccentuate(clitice)-mă, m, ne, te, vă, o, îl, l, o, îi, le (Ac.)
Îmi, mie, ne, ni, îți, ți, îi, i, le, li (D.)

Funcții sintactice:
Ei citesc. (N. S.)
Prietenii noștri sunt ei.(N.,nume predicativ)
Pe ei îi sun zilnic.(Ac. C.direct)
Lor le cer o carte. (D. C.indirect.)
Mă gândesc la ele.(Ac. C.prepoziţional)
Au mers până la ei.(Ac. C.loc)
Plecăm după voi.(Ac. C.timp)
Vom proceda ca voi. (Ac. C.mod)
Am fost pedepsit pentru voi. (Ac.c.cauză)
Am un concurs și pentru el (Ac. C.scop)m-am pregătit mult.
Veștile de la ei sunt bune. (Ac. A.pron. prepoziţional)
Lor le-am împrumutat cartea. (D. C.indirect)
Reușita grație vouă este mare. (D. A.pron.prepoziţional)
Părerea lor este interesantă. (G.A pron genitival.)
Mașina din fața lui este albă. (A.c. A.pron. prepoziţional)
Ana este contra lor. (G.nume predicativ)
Dinu merge înaintea ei. (G.C.loc)
George a sosit înaintea lor. (G. c.timp)

2. Pronumele personal de politețe

Forme: dumneata, dumneavoastră (pers. a II-a N. Ac. V.) dumitale, dumneavoastră (D.-G.);
DUMNEALUI, DÂNSUL, DUMNEAEI, DÂNSA, DUMNEALOR, DÂNȘII, DÂNSELE (pers.
a III-a, N.-Ac.), DUMNEALUI, DÂNSULUI, DUMNEAEI, DÂNSEI, DUMNEALOR,
DÂNȘILOR, DÂNSELOR (D.-G.)
Locuțiuni pronominale de politețe: Înălțimea Voastră, Preasfinția Voastră, Excelența Sa, Domnia
Voastră.

3. Pronumele reflexiv

Mă îmbrac. (pers I. VB ȘI PRONUME)-Reflexiv


Mă îmbracă. (pers I. Pronume, persoana a III-a, verbul)-Personal
Are doar două cazuri:
Acuzativ-mă îmbrac, te îmbraci, se îmbracă, ne îmbrăcăm, vă îmbrăcați, se îmbracă.
Dativ-îmi iau, îți iei, își ia, ne luăm, vă luați, își iau.

Pronumele reflexiv apare și ca un complement obligatoriu al unor verbe, fiind în această situație
o marcă gramaticală și neavând funcție sintactică: a (se) gândi, a (se) bosumfla, a (se)
teme.VERBE CARE EXPRIMĂ STĂRI SUFLETEŞTI ŞI ACŢIUNI ALE MINŢII

FUNCŢII SINTACTICE:

Se teme de sine. –pronume reflexiv, compl. prepoziţional


Sinele adânc al copilului. –substantiv comun, subiect
Mama se piaptănă. (Ac. C.direct)
Și-a impus un comportament bun. (D. C.indirect)
El este mereu sigur de sine. (Ac. C.prepoziţional)
Mi-a făcut loc lângă sine. (Ac. Circ. de loc)
Lucrează doar pentru sine. (Ac. Circ de scop)

S-ar putea să vă placă și