Facultatea de Inginerie și Management în

Alimentație Publică și Agroturism

CHIMIE ANORGANICĂ

Prof coordonator: Student:

Conf. univ. dr. Popa Roxana Police Mălina
Grupa 115, Anul I

2023
 ALIMENTE ALCALINE

✔ Alimentele alcaline sunt foarte apreciate datorita contributiei remarcabile

pe care o au in mentinerea sanatatii, dar si gratie rolului benefic pe care-l au
in dietele de slabit. Fata de alimentele acide, care pot fi nocive organismului,
alimentele alcaline au capacitatea de a-l echilibra si astfel de a-l face mai
puternic in fata bolilor. Aciditatea sau alcalinitatea unui aliment este data de
continutul de minerale existente in compozitia sa si este binecunoscut faptul
ca de-a lungul timpului, aciditatea solului si apei s-a modificat considerabil,
iar acest aspect a condus la modificarea pH-ului alimentelor naturale.
EXEMPLU: Spanacul este bogat in clorofila, un alcalinizant puternic si un
aliment necesar productiei de celule rosii in sange. Acesta mai contine si
vitamina A, mangan, acid folic, magneziu, fier, vitamina C, vitamina B2,
calciu, potasiu, vitamina E si fibre alimentare.
Varza kale
 Varza kale este un alt aliment cu efect de alcalinizare in organism, bogat in
antioxidanti care previn instalarea cancerului, substante care reduc nivelul
colesterolului si nutrienti care ajuta la detoxifiere.
La fel ca spanacul, varza kale este bogata in vitamina K, vitamina A si vitamina C,
furnizand totodata si o cantitate generoasa de clorofila.

Beneficii pentru sanatate substantele nutritive furnizate se transforma in compusi

care previn dezvoltarea cancerului, previn ateroscleroza, protejeaza sanatatea
cardiaca, inhiba proliferarea celulelor canceroase la nivelul vezicii urinare etc.

Castravetii
Cea mai bogata leguma in apa (95%), castravetele este si un alcalinizant
puternic, un aliment hidratant, cu multi antioxidanti in compozitie (inclusiv
importantii lignani). Lariciresinolul, pinoresinolul si secoisolariciresinolul sunt trei
lignani asociati cu un risc diminuat de dezvoltare a afectiunilor cardiace, precum si
a mai multor tipuri de cancer (cancer de san, cancer uterin, cancer ovarian si cancer
de prostata).
Castravetii mai sunt bogati si in vitaminele K si C, dar si in mineralele alcaline
calciu, fier, fosfor, potasiu, magneziu, seleniu, cupru, mangan, fier si zinc.

Broccoliul
Broccoli este un aliment alcalin indispensabil unei diete sanatoase, care sporeste
vitalitatea si energia organismului. Aceasta leguma crucifera populara previne
dezvoltarea cancerului, imbunatateste sanatatea digestiva si a sistemului
cardiovascular, stimuleaza procesele de detoxifiere in corp si furnizeaza o cantitate
importanta de antioxidanti.
Consumat in stare cruda, broccoliul are un efect de alcalinizare foarte puternic.
Poate fi introdus in salate, sucuri proaspete, supe sau gatit pe gratar.

Fructele de avocado
Fructele de avocado sunt bogate in grasimi sanatoase (85% din caloriile sale
provin din grasimi), de aceea este recomandat in orice dieta benefica intaririi starii
de sanatate. Acidul oleic din aceste fructe ajuta la reducerea nivelului de colesterol
rau LDL si previne instalarea afectiunilor cardiace, stimuland productia de
antioxidanti
Ardeiul gras rosu
Lista celor mai alcaline alimente este completata de ardeiul gras rosu, un
adevarat izvor de nutrienti esentiali pentru mentinerea starii de sanatate si
prevenirea instalarii afectiunilor grave flavonoizi (luteolina, quercitina,
hesperidina), carotenoizi (alfa caroten, beta caroten, luteina si zeaxantina), acid
feluric etc.

In numeroasele studii de specialitate, ardeii grasi rosii s-au dovedit utili in

reducerea riscului de imbolnavire cardiaca, dezvoltarea diabetului de tip II,
degenerarea maculara etc. Totodata, acest tip de ardei furnizeaza paleta
binecunoscuta de antioxidanti (vitaminele C, A si E), in cantitati generoase ardeiul
gras rosu are de doua ori mai multa vitamina C decat portocalele!

▪ ALIMENTE ACIDE

✔ Pentru a masura modul in care alimentele actioneaza asupra organismului,

se foloseste metoda PRAL – potential renal acid load, care se bazeaza pe
excretia urinara de acid uric sau pe incarcatura acida pe care rinichii trebuie
sa o elimine, astfel incat sa mentina echilibrul pH-ului organismului. Mai
exact, indicele PRAL corespunde cantitatii de acizi eliminate de rinichi,
dupa ce s-au consumat 100 g de alimente, si se calculeaza printr-o metoda
 specifica, ce are in vedere mineralele acide si bazice dintr-un anumit
aliment, fie ca este vorba de alimente acide, fie de alimente alcaline.
✔ Asadar, daca discutam despre alimente acide (cu pH acid), care au,
totodata, potential acidifiant, aici amintim sucurile carbogazoase, carnea
rosie si procesata, alimentele de tip fast-food, branzeturile, mai ales
parmezanul si branzeturile fermentate, galbenusul de ou, arahidele, nucile,
spaghetele, orezul alb, pestele si fructele de mare.

✔ Desi majoritatea fructelor sunt acide, ele au efect alcalinizant asupra

organismului cand sunt consumate, insa aciditatea initiala poate cauza
probleme la nivel gastrointestinal, agravand simptomele deja existente ale
unor afectiuni precum refluxul gastroesofagian sau ulcerul.

✔ n general, legumele au un pH alcalin, insa uneori, cand sunt gatite sau

preparate intr-un anumit mod, acestea pot deveni acide (de exemplu,
castravetii murati, varza murata si, in general, muraturile).

Alimente cu efect acidifiant moderat

● Carnea de vita
● Carnea de curcan
 ● Carnatii
● Nucile
● Arahidele
● Pastele.

Alimente slab acide

Doar pentru ca alimentele au pH acid sau potential acidifant, asta nu inseamna
ca nu trebuie sa le mai consumati sau sa le excludeti din dieta, optand doar pentru
dieta alcalina. Cheia este sa pastrati echilibrul si sa oferiti organismului aportul
necesar de vitamine, minerale, carbohidrati si proteine, astfel incat sa fiti sanatosi
si sa va simtiti bine.
Alimente slab acide
● Untul
● Uleiul de masline
● Orezul alb
● Painea integrala.
● Lintea.
FEOMENUL DE DIZOLVARE NaCl in H2O

Molecula de apă este formată din doi atomi de

hidrogen și un atom de oxigen. Un atom
de hidrogen este format dintr-un proton, care
formează nucleul, și un electron. Atomul
de oxigen are, în schimb, 8 electroni (2 pe primul
strat energetic, 6 pe ultimul strat).

Molecula de apă se formează în felul următor: atomul de oxigen pune în comun

doi electroni din cei șase de pe ultimul strat, iar doi atomi de hidrogen își pun în
comun singurul lor electron.

Electronegativitatea se referă la capacitatea nucleului atomic de a păstra

electronii de pe stratul energetic cel mai îndepărtat. Unii atomi, ca cei de oxigen,
au electronegativitate mare, ceea ce înseamnă, metaforic vorbind, că „țin cu
dinții” de electronii lor, pe când alți atomi, ca sodiul, au electronegativitatea foarte
scăzută, adică renunță ușor la electronii de pe ultimul strat energetic.
Oxigenul are o electronegativitate mare în comparație cu atomul de hidrogen.
Asta înseamnă că electronii puși în comun de atomii de oxigen și hidrogen sunt
mai aproape (un fel de a spune...) de nucleul atomului de oxigen, oxigenul
obținând în felul ăsta o sarcină negativă parțială (δ‾), iar hidrogenul o
sarcină parțială pozitivă (δ+).

Așadar, pentru că electronii sunt mai aproape de nucleul oxigenului, iar

electronii au sarcini negative, atomii de oxigen devin mai negativi. Apare o
distribuție neuniformă a sarcinii în molecula de apă, care îi dă acesteia proprietățile
foarte interesante pe care le are.
 Spuneam că legătura chimică între atomii care pun în comun electroni se
numește legătură covalentă. Când avem doi atomi cu electronegativitate diferită,
cum e cazul oxigenului și hidrogenului, atunci numim legătura polară. Așadar, o
moleculă de apă este polară, referindu-se tocmai la distribuția inegală a sarcinii .

Sarcinile parțiale pozitive ale hidrogenului sunt atrase de sarcinile parțiale

negative ale oxigenului, căci sarcinile opuse se atrag. Acest tip de legătură se
numește legătura de hidrogen.

Legătura de hidrogen nu se referă la legătura covalentă dintre atomii de hidrogen

și oxigen care formează o moleculă de apă, ci la legătura care se formează între
atomii de hidrogen ai unei molecule de apă și atomii de oxigen ai altei molecule de
apă (vezi imaginea de mai jos).
 Legăturile de hidrogen reprezintă motivul pentru care apa rămâne lichidă la
temperatura camerei. Aceste legături se desfac ușor, nu sunt permanente, fiecare
moleculă de apă formând și încetând aceste legături continuu cu moleculele de apă
din jur. Este ceea ce dă apei caracterul fluid, maleabilitatea, capacitatea de a lua
forma oricărui vas.

Sarea de bucătărie este un compus chimic care se formează dintr-un atom

de clor și un atom de sodiu. Sodiul are 11 electroni, 2 în primul strat energetic, 8 în
al doilea și 1 în ultimul. Clorul are 17 electroni, 2 în primul strat, 8 în al doilea, 7 în
ultimul
Atunci când un atom de sodiu se întâlnește cu un atom de clor, un electron de la
atomul de sodiu va fi „furat” de atomul de clor, care-și va completa ultimul strat
energetic. Produsul format este sarea de bucătărie.

Atunci când un atom pierde ori primește electroni, se numește ion (pozitiv sau
negativ, dacă cedează ori primește). Sarea este un compus format, așadar, din doi
ioni, unul de sodiu (+), care a cedat un electron, și unul de clor (-), care a primit un
electron.
ând spunem că sarea se dizolvă în apă, în fapt spunem că sarea se transformă
în ioni de sodiu și clor. Iată cum se întâmplă acest lucru.

Ionul de clor, care este un ion negativ (a primit un electron de la sodiu) formează
legături cu atomii de hidrogen din moleculele de apă din jur. Legătura sa cu ionul
de sodiu este mai slabă decât legătura care se formează cu atomul de hidrogen, așa
că legătura strânsă în condiții de lipsă a apei se duce pe apa sâmbetei.

În același timp ionul de sodiu (ion pozitiv, căci a cedat un electron clorului) va
forma legături cu atomii de oxigen.
 Altfel spus, odată ajunși în apă, ionii care formează sarea de bucătărie stabilesc
legături noi cu atomii care formează moleculele de apă. Asta explică misterul
dizolvării sării în apă!