Cum a ajuns Pol Pot cel mai sângeros criminal al istorie

“Cei care trădează revoluţia şi încearcă să distrugă scopul organizaţiei noastre

nu vor fi consideraţi cetăţeni ai naţiunii noastre.” Pol Pot

„Nu s-ar simţi nicio diferenţă în viaţa noastră cotidiană, oricine ar ajunge la
putere”, acestea erau vorbele majorităţii poporului cambodgian după lunga
perioadă de dominaţie străină, perioadă în care motivaţia de a lupta pentru
independenţa naţională precum şi entuziasmul pentru obţinerea independenţei
etnice au pălit în faţa dominaţiilor puternice şi a timpului.

Născut într-o perioadă în care ţara sa era supusă „opresiunii sălbatice”, Saloth
Sar, cunoscut sub numele de Pol Pot, îşi va pune în mod repetat întrebarea: De ce
Cambodgia, a cărui teritoriu este atât de bogat, este marcată de o astfel de
fatalitate istorică?! Această întrebare care l-a măcinat atâţia ani, poate fi
considerată laitmotivul acţiunilor sale viitoare sau începutul sfârşitului
patrimoniului tradiţional şi istoric al Cambodgiei.

Membru al familiei regale

Datorită originilor sale nobile, provine dintr-o familie aristocratică, ale cărei origini
se pierdeau în negura timpului, fiind strâns legate de dinastia regală, Pol Pot a
avut parte de o educaţie aleasă.

Până la vârsta de şase ani a locuit la ţară, pe proprietatea tatălui său care se
întindea pe mai mult de nouă hectare, unde alerga pe câmpiile crude şi se
îndeletnicea cu treburile obişnuite ale „vechilor oameni” .

După împlinirea vârstei de şase ani, Pol Pot a fost trimis la fratele său care deţinea
funcţia de secretar al palatului, în Phnom Penh. Aici s-a călugărit, într-o mănăstire
budistă din apropierea palatului regal.

Perioada de noviciat, plină de întrebări din ce in ce mai apăsătoare cu privire la

practicile călugărilor – când ieşeau din mănăstire, pentru a obţine cu uşurinţă bani
şi alimente, îşi luau o mină contemplativă – s-a încheiat fără a găsi răspunsurile
mult dorite;si-a continuat studiile într-o şcoală catolică privată, loc unde a învăţat
diferite materii de bază, printre care şi limba franceză, cunoaştere care i-a adus
şansa studiului în străinătate.

În toată această perioadă, Pol Pot, era văzut un băiat supus şi liniştit, plin de
respect faţă de cei din jurul lui;se spune că odată a refuzat să taie o gaină
deoarece nu se simţea îndreptăţit să ia viaţa unei fiinţe, preferând sa fie văzut ca
un laş – personalitaţi ce se vor dovedi antagonice:adolescent – adult .

Personalitatea lui Pol Pot va fi puternic influenţată de schimbările politice din stat.

Caracterul blajin al indigenilor-raiul marilor puteri

Situaţia cambodgienilor poate fi comparata cu cea a sclavilor, funcţiile

guvernamentale din Cambodgia fiind ocupate de către vietnamezi care se
supuneau directivelor Franţei.

Trecerea în nefiinţă a regelui Monivong, a făcut ca nepotul său, Norodom

Sihanouk, să îi urmeze la tron, prin numire de către Franţa, la vârsta de 19 ani, în
detrimentul prinţului Sisowath Monireth.

În urma atacului niponilor din 7 decembrie 1941 de la Pearl Harbor, din Hawaii şi
Kota Bal din Peninsula Malacca precum şi a extinderii operaţiunilor militare din
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Oceanul Pacific, sub sloganul Marii
Sfere de Co-Prosperitate a Asiei de Est, cambodgenilor li s-a deschis o portiţă,
dincolo de care se aflau demonstraţiile antifranceze.

Deşi, demonstraţiile au fost suprimate de către forţele poliţiei franceze din

teritoriu, mentalitatea obedientă a poporului de altădată începe să se schimbe şi
să se organizeze încetul cu încetul împotriva guvernării străine.
În atmosfera victorioasă din Franţa, din iulie 1945, datorită ieşirii de sub ocupaţie
germană, generalul Charles de Gaulle, liderul guvernului francez provizoriu, face o
declaratie şocantă:Franţa îşi va redobândi controlul asupra Indochinei!

Această declaraţie va determina armata niponă la un arest în masă a tuturor

funcţionarilor locali de origine franceză precum şi influenţarea regelui
Cambodgiei, Sihanouk, în luarea deciziei de proclamare a independenţei ţării.

În momentul în care Japonia a pierdut războiul, declaraţia de independenţă

precum şi „independenţa” Cambodgiei au devenit nevalide, regele fiind nevoit în
1946 să accepte, pentru a doua oară, autoritatea Franţei. Avantajele acestei noi
autorităţi au fost permiterea adoptării unei constituţii naţionale precum şi
organizarea partidelor politice.

Schimbarea sub influenţa Franţei

Cunoaşterea lui Ieng Sary, un elev bursier strălucit al Liceului Sisowath care era şi
liderul mişcării de rezistenţă antifranceză, a avut drept urmare îmbrăţişarea
mişcării comuniste de către Saloth.

Modalitatea prin care Saloth a obţinut bursa naţională de studii în Franţa este si
astăzi înconjurată de întrebări. Se ştie că bursa a fost obţinută după a doua
încercare, prima, din 1948, fiind considerată un eşec.

În 1949, Saloth a obţinut bursa naţională mult dorită. Se spune că obţinerea a fost
posibila datorită legaturii lui Saloth cu liderii Partidului Democratic astfel, în
august, Saloth se îmbarcă pe un vapor cu destinaţia Franţa, pentru a studia
transmisiile radio şi ingineria electrică.

Facultatea a reprezentat timpul în care şi-a însuşit ideologia marxist-

leninistă.Mergea la cafenele ocazional cu prietenii şi purta discuţii legate de
filosofie, discuţii în urma cărora a început sa îşi arate interesul pentru ideologia
comunistă.

Reîntalnirea cu Ieng Sary, în Paris, a dus la o altă întâlnire marcantă, Saloth şi Keng
Vansak, o figură emblematică a mişcării anti-imperialiste din Cambodgia. Relaţia
dintre cei doi va deveni fructuoasă, Keng, plăcându-l pe Saloth, care dovedea în
general bune maniere spre deosebire de prietenul său, Sary, care avea uneori o
agresivitate nefondată.

La scurt timp, Saloth se mută în casa lui Keng, unde va citi numeroase cărţi şi va
începe să pună temelia gândirii sale filosofice, bazate pe doctrina de stânga. În
acest timp, Keng, a organizat întruniri între studenţi, în timpul cărora „răsfăţata
din centrul atenţiei” era ideologia marxistă. În timpul unei astfel de întalniri,
tânărul Saloth, care de obicei era o prezenţă discretă, vorbeşte despre teoria unei
revoluţii organizate într-o manieră sofisticată şi, spre deosebire de cei care atunci
când vorbeau despre revoluţie erau cuprinşi de un sentiment puternic care îi
acapara complet, Saloth si-a păstrat calmul până la final, audienţa rămânand
profund impresionată de acest lucru.

Liniştea de dinaintea furtunii

Întors în Phnom Penh, în timpul preluării puterii absolute dispunând dizolvarea

parlamentului şi proclamarea independenţei de către regele Sihanouk, Saloth se
înscrie în Partidul Comunist din Indochina, reprezenta un fel de celulă
revoluţionară pentru Partidul Muncitoresc Revoluţionar.

În interiorul partidului a avut o funcţie de comandă în apropiere de graniţa cu

Vietnamul, timp în care şi-a pus la punct educaţia politică împreună cu Tu
Samouth, conducătorul partidului.

Regele Sihanouk, a reuşit să ajungă la un acord cu Franţa în privinţa declarării

independenţei Cambodgiei. Condiţia Franţei era păstrarea trupelor franceze în
regatul cambodgian, lucru ce a fost acceptat.

O altă schimbare politică va fi dată de către însuşi regele Sihanouk care, i-a cedat
prerogativele regale tatălui său, Norodom Suramarit, pentru a activa pe scena
politică ca un simplu cetăţean al Sangkum (Sangkum Reastr Niyum sau
Comunitatea Populară Socialistă).După falsificarea alegerilor ce au avut loc, toate
fotoliile din adunare au fost ocupate de către membrii acestei grupări iar
Sihanouk s-a autonumit conducător oficial al ţării-acest lucru însemna o
restauraţie a monarhiei absolute.
După moartea regelui Sumarit, în 1960, Sihanouk a devenit şeful statului,
acaparând întreaga putere politică din Cambodgia.

În divergenţele apărute între Vietnamul de Sud-preşedinte Ngo Dinh Diem,

politică pro-americă şi Vietnamul de Nord, Sihanouk a avut o poziţie neutră. În
urma întalnirii dintre membrii Partidului Comunist Cambodgian, s-a hotărât
schimbarea denumirii oficiale a organizaţiei, în Partidul Muncitoresc din
Campuchia. Tu Samouth a fost desemnat secretarul general al partidului iar Saloth
precum şi alţi membri care studiaseră preste hotare au fost numiţi in cadrul
comitetului central.

Sub protecţia Vietnamului de Nord, Saloth împreună cu lideri ai Partidului

Muncitorilor din Vietnam, au părăsit Phom Phenul îndreptându-se către cartierul
general al zonei estice a Viet Minh-ului, unde se pregăteau intens pentru
momentul revoluţiei.În acest timp, Cambodgia a fost implicată fară voie în
Războiul din Vietnam.

În 1966, Saloth face o vizită în Beijing, unde rămâne foarte impresionat la văzul
unor simpli cetăţeni ridicaţi din pătura de jos, care urmau fără reţinere teoriile lui
Mao Tzedong.

Întors în Cambodgia, a hotărât schimbarea denumirii formaţiunii în Partidul

Comunist din Campuchia (PCC), mutând şi centrul în Ratanakiri, o regiune
îndepărtată din partea de nord-est a Cambodgiei. Acolo, Saloth, a trăit
printre populaţia khmere, considerată de acesta de sorginte pură, prea puţin
influenţată de universul urban.

În timp, în teritoriu, datorita măsurilor defectuoase luate de Sihanouk si politica

antivietnameză a premierului Lon Nol, s-a produs o scăderea a productivităţii şi
veniturilor din taxe şi impozite. Pe fondul mai multor factori interni dar şi externi,
Lon Nol care de fapt era pro-american si un anti-comunist convins, a dat o lovitură
de stat prin care a preluat conducerea statului, în timpul vacanţei lui Shinouk în
Franţa. La aflarea veştii, Shinouk se refugiază la Beijing.

Lovitura de stat era considerată semn divinpentru Saloth care, la aflarea veştii s-a
îndreptat imediat către Beijing împreuna cu premierul nord-vietnamez, Phan Van
Dong. În urma întâlnirii cu prim-ministrul Chinei, Ciu Enlai, s-a hotărât constituirea
Frontului Naţional de Eliberare din Campuchia. Sihanouk nu a ştiut nicio clipă de
venire lui Saloth la Beijing.

Mai 1970, se pun la Beijing bazele Frontului Naţional de Eliberare Cambodgian.

Frontul Naţional de Eliberare, a preluat încet dar sigur, controlul mai multor
regiuni, revoluţia progresând iar guvernul lui Lon Nol apropiindu-se de sfârşit.

Ianuarie 1973, America şi Vietnamul de Nord semnează Acordul de Pace de la

Paris, în care se stipula retragerea armatei din Cambodgia. Saloth refuză să se
supună acordului spunând că va continua lupta pe cont propriu.

În ţară, în toate districtele eliberate, Kmerii Roşii, şi-au construit treptat o putere
militară şi administrativă.Încetul cu încetul şi-au pus în aplicare planul, lupta
împotriva lui Lon Nol şi dezvoltarea gospodăriilor colective prin intermediul
comunelor agricole. Fiecare comună era condusă de un lider-„angkar”, la rândul
lor erau controlaţi de către angkarii seniori care trebuiau să îi organizeze.

Angkarul suprem sau „Fratele Numarul 1” era Saloth, luandu-şi de atunci numele
de Pol Pot, de la expresia din limba franceză, „politique potentielle”, nume dat de
conducerea chineză. În districtele eliberate, proprietatea privată era interzisă.

Phnom Penh-oraşul fantomă

Toţi cetăţenii capitalei, au primit ordin, de la combatanţii Khmerilor Roşii care

afişau uniforme negre, să părăsească oraşul.Locuitorii oraşului, au fost în mare
parte deportaţi, vârstnicii, femeile însărcinate şi copiii au fost trimişi în sate
izolate, departe de capitală iar cei ce au rămas au fost puşi sub acuzare.

Inamici, erau consideraţi toţi cei care se refugiau în timpul războiului civil din
zonele rurale în căutarea unui refugiu în oraş.

Cetăţenii ţării erau împărţiţi în două categorii:„vechii oameni”-trăiau în districtele

eliberate înainte de a începe revoluţia şi „noii oameni”-cei ce fugeau de munca
câmpului pentru a locui la oraşe, erau privaţi de toate drepturile şi erau supuşi
unor munci grele în cadrul comunelor rurale.
Datorită dorinţei de implementare a noului sistem financiar constituit prin
intermediul comunelor rurale din districtele eliberate, Pol Pot a renunţat la
moneda naţională, precum şi la economia de piaţă, a interzis orice formă de
proprietate, averile personale erau confiscate şi transformate în averi naţionale,
cetăţenilor le era permis să cumpere doar uniforme negre şi veselă pentru masă,
copiii erau considerat un bun naţional şi când împlineau vârsta de şase ani erau
separaţi de famiilor lor şi trimişi la anumite instituţii care le ofereau o educaţie
sub influenţa doctrinei revoluţionare.

O altă măsura importantă luată de Pol Pot este interzicerea religiei, templele şi
bisericile fiind demolate aproape în totalitate.Toate lucrurile care erau
considerate obstacole în promovarea revoluţiei au fost îndepărtate:sistemul
cultural existent-cel educaţional şi sanitar, căsătoria precum şi instituţiile de
familie, toate acestea au fost abandonate.

În ianuarie 1976, a luat naştere statul Campuchia Democratica, având parte de o

noua constituţie, şeful statului fiind Sihanouk. Câteva luni mai târziu acesta îşi dă
demisia, motivând că nu este capabil să se adapteze noii stări de lucruri.

Demisia a fost acceptată cu o singură condiţie:Sihanouk si camarila sa să rămână

în ţară. Khieu Samphan a devenit noul şef de stat al Campuchiei Democratice iar
Pol Pot, prim-ministru, prin intermediul unei identităţi false, aceea de muncitor
dintr-o plantaţie de arbori de cauciuc.

Permanenta suspiciune – aprigul duşman

Datorită temerii sale cu privire la posibilele acţiuni antiguvernamentale care ar fi

putut fi iniţiate, Pol Pot a îngrădit libertăţile personale şi dreptul la proprietate
privată-pentru a-i îndepărta de mijloacele cu ajutorul cărora ar fi putut
întreprinde acţiuni antiguvernamentale.

Cetăţenii erau făcuţi să creadă că s-au alăturat voit revoluţiei. Intelectualii au fost
consideraţi periculoşi, drept pentru care au fost executaţi-au fost demarate atunci
execuţii în masă. Situaţia a devenit atât de gravă încat, dacă aveai probleme de
vedere şi purtai ochelari, erai considerat intelectual deci, un inamic.
În funcţiile administrative, erau acum, numiţi cetăţeni care „nu erau corupţi de
învăţătura nefolositoare”dar şi tineri ale căror minţi îsi păstraseră
încă „puritatea”, nefiind atinse de cunoştinţele coruptibile şi distrugătoare.

August 1976, era anunţat „Planul pe Patru Ani al Integrării Socialiste” . Acesta era
menit sa instaureze o societate socialistă bogată prin creşterea productivităţii
agricol şi dezvoltarea exportului de produse alimentare-valuta străină,
dezvoltarea industriei uşoare, apoi a celei grele prin valuta atrasă în ţară.
Obiectivul producţiei de orez era de cel puţin trei tone pe hectar-realitatea era
doar de o tonă pe hectar.

„Pasiune revoluţionară”, cine nu îndeplinea planul, cotele sub această deviză era
executat pentru sabotarea scopului revoluţiei iar cine reuşea să evite acest lucru
ajungea în închisoarea de tortură „S-21”.

Oamenii erau epuzaţi datorită dorinţelor lui Pol Pot, erau prost hrăniţi si prost
îngrijiţi.

Relaţiile cu Vietnamul s-au înrăutăţit deoarece nu s-a ajuns la un acord cu privire

la delimitarea graniţelor.

Sus – jos

Odată înlăturate tensiunile de la graniţa de est, în teritoriu, lucrurile încep să se

schimbe.

Sihanouk a fost eliberat, era ţinut sub arest la domiciliu, controlul asupra „noilor
oameni” s-a diminuat, s-a încercat o îmbunătăţire a locurilor de muncă,
activitatea diplomatică a fost relansată şi intensificată, accesul vizitatorilor din alte
tări a fost permis.

Centrul S-21 a continuat să funcţioneze, după propriile reguli, se spune că nici

măcar Pol Pot nu putea avea un control absolut asupra acestei „instituţii”.

În decembrie 1978, s-au pus bazele Frontului Naţional Unit Campuchian pentru
Salvare Naţională iar pe 25 decembrie Vietnamul atacă Campuchia Democratică,
mobilizând forţe armate impresionante, peste un milion de soldaţi, atacul era
justificat ca răspuns al apelului public al noului Front.

În ianuarie 1979, a fost proclamată Republica Populară Campuchia, preşedinte

fiind Heng Samrin-unul dintre fondatorii noului Front-iar Samdech Hun Sen era
ministrul afacerilor externe.

În urma prabuşirii puterii, membrii Khmerilor Roşii, printre care şi Pol Pot se
ascundeau în jungla din apropierea graniţei cu Thailanda, loc de unde au început
un război de gherilă.

Pe plan internaţional, China-susţinătoarea lui Pol Pot lasează atacuri de-a lungul
frontierei cu Vietnamul, acestea reprezentau represaliile la invazia vietnameză a
Campuchiei.. Datorită SUA şi Asociaţiei Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN),
Campuchia Democratica era reprezentată incă în cadrul Organizaţiei Naţiunilor
Unite.

Deşi, au fost demascate atrocităţile făcute de către Pol Pot, mulţi oameni i-au
rămas fideli, lui şi ideologiilor sale. După retragerea Khmerilor Roşii în junglă,
situaţia din teritoriu nu s-a schimbat, cele trei partide cu scopuri şi ideologii
diferite nu au reuşit să ajungă la un acord:stânga radicală, monarhiştii şi
republicanii., fiecare acţionând pe cont propriu şi sub impulsul propriei doctrine în
lupta „comună” împotriva regimului Heng Samrin.

Ca o consecinţă a încheierii Războiului Rece, în octombrie 1991, a fost semnat

Acordul de Pace de la Paris, acord prin care Cambodgia a fost plasată sub
controlul Autorităţii de Tranziţie a Naţiunilor Unitte din Cambodgia(ATNUC), până
când urma să se formeze un nou guvern.

Prinţul Sihanouk s-a întors în Cambodgia, unde a fost primit cu o mare căldură de
popor.

Pol Pot nu s-a supus directivelor de dezarmare, ba mai mult, a întors operaţiunile
de gherilă împotriva forţelor de menţinere a păcii, ONU. Lupta lui Pol Pot a durat
până în anul 1998, an în care a murit în junglă., însă acesta va rămâne
cunoscut drept cel mai notoriu criminal din istoria recentă a Asiei de Sud-Est,
cel care a distrus aproape complet patrimoniul tradiţional şi istoric al
Cambodgiei.

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cum-a-ajuns-pol-pot-cel-mai-
sangeros-criminal-al-istorie?
fbclid=IwAR0FVCrzmlMgyjsNgGlsTkWTU1Q7zaZ6BEn82G91P-U63T1lnpr9D_zXMfs