Curs 1 IAC

Curs 1 – INTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE
.
Prof.univ. emerit dr.ing. Nicolae Paraschiv
 Obiectivul disciplinei INTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

(IAC) este reprezentat de formarea unei imagini în ceea ce privește unele discipline ce
profilează specializările de licență:
 Automatică și Informatică Aplicată - LAIAZ,  CALculatoare - LCALZ .
 Cunoștințele acumulate la disciplina IAC vor fi ulterior valorificate la alte discipline existente în
planurile de învățământ ale specializărilor LAIAZ și LCALZ între care:
Teoria sistemelor Calculatoare numerice

Arhitectura calculatoarelor Ingineria programelor
Măsurări și traductoare Sisteme de operare
LAIAZ: Elemente de execuție LCALZ: Teoria sistemelor
Sisteme cu microprocesoare Securitatea datelor
Transmisia datelor Rețele de senzori
Ingineria reglării automate Microcontrolere
Achiziția și prelucrarea datelor
Programarea aplicațiilor de timp real
09.10.2022 1
.
CAPITOLELE DISCIPLINEI
1. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA SISTEMELOR
2. SISTEME CONVENȚIONALE DE REGLARE AUTOMATĂ
3. BAZELE ARITMETICO – LOGICE ALE CALCULATOARELOR
4. ORGANIZAREA SUBSISTEMELOR UNUI CALCULATOR
09.10.2022 2
.
BIBLIOGRAFIE
https://drive.google.com/file/d/1Q1N7eUjb-
k7M34tmUIEGe4zD6UxaTkrN/view?usp=sharing
09.10.2022 3
.
1.1. CONCEPTUL DE SISTEM
În sens foarte larg și în consecință cuprinzător, un sistem reprezintă
un ansamblu organizat de elemente care interacționează între ele şi
cu mediul înconjurător în vederea atingerii unui anumit scop.
 Mărimea timp însoţeşte evoluţia oricărui sistem, în sensul că
evenimentele aferente sistemului se succed de la trecut, prin prezent
spre viitor. Astfel dacă se aleg n valori ale timpului (momente) t1 , t2
,…,tn acestea apar o singură dată şi numai în succesiune crescătoare
respectiv:
t1  t2  t3    tn  cu t1  t2  t3    tn 
09.10.2022 4
.
 În acest context, timpul este variabilă esențială și independentă
 Caracterul esențial este conferit de faptul că toate mărimile asociate

unui sistem prezintă variabilitate în raport cu timpul, respectiv sunt
funcții de timp.
 Caracterul independent este conferit de faptul că timpul nu depinde
de o altă mărime.
 Legăturile entității sistem cu lumea înconjurătoare se realizează prin
mărimile te tip cauză şi efect.
09.10.2022 5
.
 O condiție unanim acceptată a existenţei sistemelor fizice – naturale

sau artificiale – este reprezentată de cauzalitate, respectiv de
implicația cauză → efect (respectiv cauza determină efectul).
 În acest sens, respectarea principiului cauzalităţii impune ca

efectul să nu preceadă cauza, cu alte cuvinte efectul să fie întârziat
în raport cu cauza. Principiul nu este respectat nici dacă în
condiţiile unei mulţimi ordonate a timpului (t1, … tk) apar efecte în
afara existenței cauzelor (respectiv nu există efecte fără cauze ).
 Investigarea evoluției sistemelor reale se poate face prin

intermediul sistemelor model abstracte, care constituie obiectul de
studiu al teoriei matematice a sistemelor.
09.10.2022 6
.
1.2. CARACTERIZAREA FUNCȚIONALĂ A SISTEMELOR
 În contextul caracterizării care urmează, atributul funcțional, se

referă cu precădere la interacțiunile sistemului cu mediul
înconjurător, sau la interacțiunile din interiorul sistemului.
 Din perspectivă funcțională unui sistem i se asociază trei
tipuri de caracterizări și anume:
 caracterizarea abstractă (informațională);

 caracterizarea structurală (analitică);
 caracterizarea topologică.
09.10.2022 7
.
1.2.1. CARACTERIZAREA ABSTRACTĂ (INFORMAȚIONALĂ)
 Caracterizarea informațională are în vedere pentru un sistem fizic

realizabil atributele:
 cauzal (se referă la respectarea principiului cauzalității );
 dinamic (se referă la evoluția în timp a mărimilor sistemului)
 informațional (se referă capacitatea sistemului de a recepționa,

memora, procesa și transmite informație )
09.10.2022 8
.
Caracterizării informaționale i se pot asocia reprezentări de tipul:
a – cu mărimi evidenţiate separat; b – cu mărimi concentrate.
 u1, …up sunt mărimi de tip cauză ;
 y1, …yn sunt mărimi de tip efect.
09.10.2022 9
.
Observație
 Relația cauză – efect prezentă în caracterizarea informațională este mai
bine reliefată prin următoarele denumiri alternative:
- mărimi (variabile) de intrare pentru cauze;
- mărimi (variabile) de ieșire pentru efecte.
 Cele două tipuri de mărimi (variabile) formează mulțimile evidențiate în figura b

u = (u1 , u2 ,...,u p ) = {uk } k = 1, 2, ..., p ;
y = ( y1 , y2 ,..., yn ) = { y q } q = 1, 2, ...,n .
09.10.2022 10
.
 Mulţimile u şi y se consideră ca aparţinând unor mulțimi U și Y incluse la rândul lor

în spaţiile Rp și Rn reale de dimensiuni p respectiv v , după cum urmează:
u U  R p ;
y  Y  Rn .
 Timpul, în calitate de variabilă independentă, esențială şi ordonată se poate

considera că ia valori într-un spațiu real unidimensional R1 , respectiv:
t  (t0 , t1 ,..., t f )  {ti } i  0 , 1, ..., f ; cu t  T  R1 .
09.10.2022 11
.
 Pornind de la faptul că toate mărimile unui sistem în calitate de model al

realității obiective sunt dependente de timp rezultă că acesta trebuie asociat
tuturor variabilelor de intrare și de ieșire, respectiv:
u(t )  {u1(t ), u2 (t ),..., up (t )}  {uk (t )} ; u U  R p ;
cu
y(t )  { y1(t ), y2 (t ),..., yn (t )}  { yq (t )} . y  Y  Rn .
 Considerând timpul ca o coordonată spațială separată relațiile de mai sus devin:
u (t )  {u1 (t ), u2 (t ),..., u p (t ), t}  {uk (t ), t}; u  U  R p 1 ;
cu
y(t )  { y1 (t ), y2 (t ),..., yn (t ), t}  { yq (t ), t}, y  Y  Rn1 .
09.10.2022 12
.
 Următorul pas în această abordare sintetică a caracterizării informaționale a unui
sistem constă în introducerea noțiunilor: spațiu de stare și spațiu de fază.
 Un spațiu în care variabila timp este asociată tuturor componentelor
mărimilor care aparţin spaţiului se numeşte spațiu de stare.
Observație Conform acestei definiţii, Rp şi Rn sunt spaţii de stare iar mulțimile
U şi Y pot fi considerate subspații ale acestor spaţii de stare.
 Un spaţiu în care variabila timp reprezintă o coordonată spațială separată se
numeşte spaţiu de fază ( spațiu real cu timpul coordonată obligatorie).
Observație Conform acestei definiţii spațiile Rp+1 şi Rn+1 sunt spaţii de fază iar U şi
Y pot fi considerate subspații ale acestor spaţii de fază.
09.10.2022 13
.
 În afara seturilor de valori temporale ale mărimilor de intrare u şi
de ieşire y, unui sistem i se mai asociază și următoarele mulțimi
(familii) de funcţii:
  { : T  U } şi    ;
  { : T  Y } şi   .
 Mulţimea Ω conţine totalitatea funcţiilor ω exterioare sistemului și

acceptate de acesta.
 Mulțimea Γ conţine totalitatea funcţiilor posibile γ sistem ieşire

ale sistemului, respectiv generate de acesta.
09.10.2022 14
.
Observații
1. Funcţiile ω nu sunt influențate de structura sistemului, în timp ce funcțiile γ
sunt influenţate atât de mărimile de intrare, cât şi de structura sistemului.
2. O denumire alternativă pentru o mărime (variabilă) de intrare (cauză) este
cea de mărime (variabilă) independentă.
3. O denumire alternativă pentru o mărime (variabilă) de ieșire (efect)
este cea de mărime (variabilă) dependentă.
4. În mod uzual caracterizarea abstractă (informațională) a unui sistem

este cunoscută drept caracterizare de tip intrare – ieșire.
09.10.2022 15
.
 Pe baza caracterizării de tip intrare – ieșire mai sunt
acceptate și următoarele definiții pentru noțiunea de sistem.
 Definiţia 1.1. Se numeşte sistem, modelul fizic realizabil al dependenţei
y faţă de u dacă există o cauzalitate u→y și nu există o cauzalitate y→u.
 Definiţia 1.2. Se numeşte sistem dinamic, acel sistem la care variabila
independentă esenţială este timpul. Având în vedere că pentru orice sistem
fizic timpul este o coordonată spaţială obligatorie, toate sistemele sunt
dinamice.
 Definiţia 1.3. Se numeşte sistem static (sau staţionar) sistemul care nu
conține timpul ca variabilă independentă esenţială. Absenţa unei legături
cu realitatea obiectivă, scoate sistemele statice în afara realizabilităţii fizice.
09.10.2022 16
.
Rezumat Curs 1 - Conceptul de sistem
 În sens general, un sistem reprezintă un ansamblu organizat de

elemente care interacționează între ele şi cu mediul înconjurător în
vederea atingerii unui anumit scop.
 Mărimea timp care însoţeşte evoluţia oricărui sistem este o variabilă

independentă și esențială.
 O condiție acceptată a existenţei sistemelor fizice – naturale sau

artificiale – este reprezentată de cauzalitate, respectiv de implicația
cauză → efect (respectiv cauza determină efectul).
09.10.2022 17
.
Rezumat Curs 1 - Caracterizarea sistemelor
 În contextul caracterizării unui sistem urmează, atributul funcțional, se referă cu

precădere la interacțiunile sistemului cu mediul înconjurător, sau la
interacțiunile din interiorul sistemului.
 Din perspectivă funcțională unui sistem i se asociază trei tipuri de caracterizări și anume:
 caracterizarea abstractă (informațională);
 caracterizarea structurală (analitică);
 caracterizarea topologică.
09.10.2022 18
.
 Caracterizarea abstractă (funcțională) are în vedere pentru un sistem fizic

realizabil atributele:
 cauzal (se referă la respectarea principiului cauzalității );
 dinamic (se referă la evoluția în timp a mărimilor sistemului)
 informațional (se referă capacitatea sistemului de a recepționa,

memora, procesa și transmite informație )
09.10.2022 19
.
 Caracterizării informaționale a unui sistem i se pot asocia:
 mărimi de tip cauză (intrări, variabile independente) ;
 mărimi de tip efect (ieșiri, variabile dependente).
09.10.2022 20
.
 Abordarea sintetică a caracterizării informaționale a unui sistem presupne și
introducerea noțiunilor:
 spațiu de stare.
 spațiu de fază
 Un spaţiu în care variabila timp este asociată tuturor componentelor

mărimilor care aparţin spaţiului se numeşte spaţiu de stare.
 Un spaţiu în care variabila timp reprezintă o coordonată spațială separată se

numeşte spaţiu de fază.
09.10.2022 21

Curs 1 IAC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1 IAC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1 – INTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

 Obiectivul disciplinei INTRODUCERE ÎN AUTOMATICĂ ȘI CALCULATOARE

Teoria sistemelor Calculatoare numerice

1. CONSIDERAȚII GENERALE ASUPRA SISTEMELOR

2. SISTEME CONVENȚIONALE DE REGLARE AUTOMATĂ

3. BAZELE ARITMETICO – LOGICE ALE CALCULATOARELOR

4. ORGANIZAREA SUBSISTEMELOR UNUI CALCULATOR

 Caracterul esențial este conferit de faptul că toate mărimile asociate

 O condiție unanim acceptată a existenţei sistemelor fizice – naturale

 În acest sens, respectarea principiului cauzalităţii impune ca

 Investigarea evoluției sistemelor reale se poate face prin

 În contextul caracterizării care urmează, atributul funcțional, se

 caracterizarea abstractă (informațională);

 Caracterizarea informațională are în vedere pentru un sistem fizic

 informațional (se referă capacitatea sistemului de a recepționa,

Caracterizării informaționale i se pot asocia reprezentări de tipul:

a – cu mărimi evidenţiate separat; b – cu mărimi concentrate.

 u1, …up sunt mărimi de tip cauză ;

 y1, …yn sunt mărimi de tip efect.

 Cele două tipuri de mărimi (variabile) formează mulțimile evidențiate în figura b

 Mulţimile u şi y se consideră ca aparţinând unor mulțimi U și Y incluse la rândul lor

 Timpul, în calitate de variabilă independentă, esențială şi ordonată se poate

t  (t0 , t1 ,..., t f )  {ti } i  0 , 1, ..., f ; cu t  T  R1 .

 Pornind de la faptul că toate mărimile unui sistem în calitate de model al

 Mulţimea Ω conţine totalitatea funcţiilor ω exterioare sistemului și

 Mulțimea Γ conţine totalitatea funcţiilor posibile γ sistem ieşire

4. În mod uzual caracterizarea abstractă (informațională) a unui sistem

 În sens general, un sistem reprezintă un ansamblu organizat de

 Mărimea timp care însoţeşte evoluţia oricărui sistem este o variabilă

 O condiție acceptată a existenţei sistemelor fizice – naturale sau

 În contextul caracterizării unui sistem urmează, atributul funcțional, se referă cu

 caracterizarea abstractă (informațională);

 caracterizarea structurală (analitică);

 Caracterizarea abstractă (funcțională) are în vedere pentru un sistem fizic

 cauzal (se referă la respectarea principiului cauzalității );

 dinamic (se referă la evoluția în timp a mărimilor sistemului)

 informațional (se referă capacitatea sistemului de a recepționa,

 Caracterizării informaționale a unui sistem i se pot asocia:

 mărimi de tip cauză (intrări, variabile independente) ;

 mărimi de tip efect (ieșiri, variabile dependente).

 Un spaţiu în care variabila timp este asociată tuturor componentelor

 Un spaţiu în care variabila timp reprezintă o coordonată spațială separată se

S-ar putea să vă placă și