Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

8. Studiul efectului fotoelectric extern

8.1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune să explice şi să pună în evidență caracterul corpuscular al undelor
electromagnetice, aspect fără de care nu pot fi înțelese unele dintre aplicațiile specifice domeniilor de studii
în inginerie, cum ar fi: transmiterea informației, calculatorul cuantic, propagarea semnalelor prin fibra
optică, radiația laser, celulele fotovoltaice, sistemele cu senzori etc. Se va discuta despre fotoni şi absorbţia
acestora pe pacursul efectului fotoelectric. Vor fi enunţate şi explicate legile efectului fotoelectric extern.
Din punct de vedere experimental va fi pusă în evidenţă valabilitatea legii lui Einstein pentru efectul
fotoelectric extern şi vor fi determinate constanta lui Planck, lucrul mecanic de extracţie şi frecvenţa de
prag.

8.2. Contextul teoretic

8.2.1. Caracterul dual al undelor electromagnetice
Proprietățile ondulatorii specifice undelor electromagnetice sunt puse în evidență prin măsurători
experimentale în fenomene cum ar fi: reflexia, refracția, interferența (un caz particular fiind cel al undelor
staționare), difracţia, dispersia, polarizarea.
Fizica cuantică explică caracterul dual al undelor electromagnetice. Caracterul dual se referă la
faptul că:
 în anumite fenomene undele electromagnetice se evidenţiază prin proprietăți ondulatorii;
 o serie de fenomene nu pot fi explicate decât pe baza caracterului corpuscular, ce presupune că
energia undelor electromagnetice este transportată de particule (corpusculi) numiţi fotoni.

8.2.2. Proprietăţile fotonilor

Pe baza teoriei corpusculare a undelor electromagnetice, acestea sunt emise, se propagă şi sunt
absorbite în mod discontinuu, sub formă de fotoni. Prin urmare, undele electromagnetice au caracter
corpuscular.
Fotonii au următoarele proprietăţi:
 sunt particule care se deplasează cu viteza undei electromagnetice (în particular, în vid, cu
c  3 108 m s );
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

 sunt particule relativiste, deoarece mişcarea fotonilor respectă legile teoriei relativităţii einsteiniene
şi nu respectă legile mecanicii clasice;
 sunt neutri din punct de vedere electric;
 nu au masă de repaus;
 sunt bosoni, deoarece au numărul cuantic de spin 𝑠 = 1;
 energia unui foton este dată de relaţia lui Planck
𝑊 = ℎ𝜈 (8.1)
în care ℎ = 6.626 ⋅ 10 𝐽 ⋅ 𝑠 este constanta lui Planck şi 𝜐 este frecvenţa fotonului şi a undei
electromagnetice. 𝑊 se mai numeşte şi cuantă de energie.

8.2.3. Efectul fotoelectric extern

Efectul fotoelectric este un fenomem care pune în evidență caracterul corpuscular al undelor
electromagnetice. Efectul fotoelectric, descoperit de către Heinrich Hertz în 1890, a fost explicat abia în
1904 de către Albert Einstein. În anul 1921 lui Albert Einstein i s-a acordat Premiul Nobel în Fizică pentru
explicarea efectului fotoelectric extern.
Efectul fotoelectric extern este fenomenul care constă în emisia de electroni, de către corpuri
sub acţiunea undelor electromagnetice.
Există şi un fenomen numit efect fotoelectric intern, care constă în generarea unor noi purtători
de sarcină electrică cvasiliberi, în interiorul unui material, sub acţiunea undelor electromagnetice.
Efectul fotoelectric extern se produce în cazul majorității metalelor sub incidența undelor
electromagnetice din domeniul ultraviolet, 𝜈 ∈ [7.50 ⋅ 10 , 10 ] Hz. Pentru metalele alcaline (Na, K, Cs)
fenomenul are loc şi în cazul undelor din domeniul vizibil, 𝜈 ∈ [3.75, 7.50] ⋅ 10 Hz.

C A

I G
U
V

Figura 8.1

În figura 8.1 este reprezentat schematic dispozitivul experimental cu ajutorul căruia poate fi studiat
efectul fotoelectric extern. Dispozitivul conține o celulă fotoelectrică alimentată la o sursă de tensiune
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

continuă, un potențiometru (rezistență variabilă montată în paralel cu sursa) cu ajutorul căruia se variază
tensiunea electrică 𝑈 de la bornele celulei fotoelectrice, un voltmetru V, care măsoară tensiunea electrică
U şi un galvanometru G, care măsoară intensitatea curentului electric prin circuit 𝐼. Galvanometrul se
utilizează pentru curenţi de intensităţi mici.
Celula fotoelectrică este reprezentată de un balon din sticlă vidat (există şi celule cu gaz), în care
se află doi electrozi, catodul (C) şi anodul (A). Catodul este confecţionat din metalul ce urmează să fie
iradiat cu unde electromagnetice şi care va elibera electroni prin efect fotoelectric extern. Anodul este
electrodul care „controlează” mişcarea electronilor emişi, accelerându-i ca în figura 8.1, sau încetinindu-i
ca în dispozitivul experimental din figura 8.3.
În cazul dispozitivului din figura 8.1, electronii extraşi sub acțiunea undelor electromagnetice vor
fi atraşi de anodul care este încărcat pozitiv. Electronii care ajung la anod sunt dirijați în circuitul exterior
celulei şi determină apariția unui curent electric de conducţie, de intensitate 𝐼. Electronii extraşi din metalul
catodului prin efect fotoelectric extern se mai numesc şi fotoelectroni, iar curentul electric din circuit poartă
numele de curent fotoelectric.
În absența iradierii catodului, chiar dacă tensiunea electrică dintre anod şi catod nu este nulă
(𝑈 ≠ 0), galvanometrul nu indică prezența unui curent prin circuit, deoarece în spațiul vidat din interiorul
celulei fotoelectrice nu există electroni care să închidă circuitul.
Dacă asupra catodului se trimit unde electromagnetice cu o frecvență suficient de mare, astfel încât
să fie extraşi electroni, chiar la tensiune nulă (𝑈 = 0), se observă apariția unui curent fotoelectric nenul
(𝐼 ≠ 0), deoarece unii dintre electronii extraşi au energii cinetice suficient de mari, care le permit să ajungă
la anod şi să fie dirijaţi în circuitul exterior celulei (fig. 8.2).

I
Fem 4 = 4 Fem 1
I s 4 = 4 I s1

Fem 3 = 3 Fem 1
I s3 = 3 I s1

Fem 2 = 2 Fem 1
I s2 = 2 I s 1

Fem 1
I s1

Ub O U

Figura 8.2
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

În figura 8.2 au fost reprezentate caracteristicile volt-amperice 𝐼 = 𝑓(𝑈) corespunzătoare

dispozitivului experimental din figura 8.1, în cazul undelor electromagnetice monocromatice (𝜗 = 𝑐𝑡. ⟺
𝜆 = 𝑐𝑡. ) şi pentru diverse valori ale fluxului radiației electromagnetice, 𝛷 .
Fluxul undei electromagnetice este mărimea egală cu energia undei electromagnetice incidente pe
o suprafață (suprafața catodului) în unitate de timp şi se exprimă prin relaţia
𝑑𝑊 𝑑𝑁 ⋅𝑊 𝑑𝑁 ⋅ ℎ𝜐
𝛷 = = = (8.2)
𝑑𝑡 𝑑𝑡 𝑑𝑡
Din relația (8.2) se observă că ⟨𝛷 ⟩ = = 𝑊 = 𝑤𝑎𝑡𝑡, deci 𝛷 are semnificație de putere.

Din figura 8.2 se observă că la 𝜐 = 𝑐𝑡. şi 𝛷 = 𝑐𝑡., pe măsură ce creşte tensiunea 𝑈, din ce în ce
mai mulți electroni sunt atraşi de anodul pozitiv, ceea ce determină o creştere a intensității curentului
fotoelectric. La o anumită valoare a tensiunii 𝑈, toți electronii emişi de catod ajung la anod şi în această
situație intensitatea curentului atinge o valoare maximă, numită intensitate de saturație 𝐼 .
La tensiuni U cu polaritate inversă față de cea din figura 8.1, adică atunci când anodul este conectat
la polaritatea negativă a sursei de tensiune, iar catodul la polaritatea pozitivă, câmpul electric dintre cei doi
electrozi ai celulei produce o frânare a electronilor (fig. 8.3). Pe măsură ce valoarea absolută a tensiunii
inverse este mai mare, frânarea este din ce în ce mai puternică şi numărul de fotoelectroni care ajung la
anod scade. Pentru o valoare a tensiunii inverse U = −U , la anod nu mai ajunge vreun electron, iar curentul
fotoelectric este nul. Tensiunea U se numeşte tensiune de blocare.
Einstein a explicat fenomenul prin interacțiunea dintre un foton şi un electron, astfel:
 fotonul cedează întreaga sa energie unui singur electron;
 deoarece fotonul pierde toată energia sa, acesta ajunge în repaus, stare în care masa sa devine nulă;
deci fotonul „dispare”, sau altfel spus, fotonul este absorbit de electron;
 electronul „foloseşte” energia primită de la foton în 2 scopuri; o parte o consumă pentru a părăsi
metalul, sub forma unui lucru mecanic de extracție, 𝐿 ; iar acea parte care îi rămâne, o
„foloseşte” pentru mişcare, deci sub forma unei energii cinetice, 𝑊 .
Bilanţul energetic al procesului de interacțiune dintre foton şi electronul emis prin efect fotoelectric
extern este exprimat prin relaţia lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern
ℎ𝜈 = 𝐿 +𝑊 (8.3)
în care 𝐿 reprezintă lucrul mecanic de extracție a unui electron şi 𝑊 este energia cinetică a celor
mai rapizi fotoelectroni extraşi, termen care are expresia
𝑚 vmax
=𝑊 (8.4)
2
Lucrul mecanic de extracție reprezintă energia consumată pentru extragerea unui singur
electron de pe „suprafața metalului” (de pe un nivel energetic superior) şi este o mărime caracteristică
fiecărui metal în parte. Pentru majoritatea metalelor, 𝐿 este de ordinul 10 𝐽. De aceea, este mai
convenabil să se apeleze la o unitate de măsură tolerată pentru lucru mecanic şi energie, numită electronvolt
(eV), exprimată prin relaţia
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

1𝑒𝑉 = 1.6 ⋅ 10 𝐽 (8.5)

Tabelul 8.1 conține valorile lucrului mecanic de extracție pentru câteva dintre metale, exprimat în
electronvolți.

Metal W Pt Tg Ta Cr Cs
𝐿 (𝑒𝑉) 4.50 5.30 4.38 4.20 4.60 1.80

Tabel 8.1

Legile efectului fotoelectric extern sunt enunţate în cele ce urmează. Ele pot fi puse în evidenţă cu
ajutorul dispozitivului experimental din figura 8.1.
L1. Dacă radiația incidentă este monocromatică, intensitatea curentului fotoelectric de saturație este
direct proporțională cu fluxul radiației electromagnetice incidente (fig. 8.2).
L2. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emişi este direct proporțională cu frecvența undei
electromagnetice şi nu depinde de fluxul acesteia.
L3. Efectul fotoelectric se produce numai la frecvențe ale undelor electromagnetice incidente de valori
mai mari sau cel puţin egale cu o anumită valoare, numită frecvență de prag, sau pragul roşu, caracteristică
fiecărui metal
υ≥υ =υ (8.6)
L4. Efectul fotoelectric se produce practic instantaneu, deoarece intervalul de timp dintre interacţiunea
undei electromagnetice incidente cu metalul şi emisia fotoelectronului este foarte mic, de ordinul
𝜏 ≈ (10 ÷ 10 )𝑠.
În legătură cu legea a 3-a , din relația (8.3) se observă că la o frecvență minimă de producere a
efectului fotoelectric extern, 𝜐 = 𝜐 , energia fotonului este suficientă doar pentru a extrage electronul
din metal ⇒ 𝑊 =0⇒
ℎ𝜐 = 𝐿 (8.7)
din care se obține, pentru frecvența de prag a metalului catodului, formula
𝐿
𝜐 = (8.8)
ℎ

8.3. Modelarea matematică a fenomenului în cazul dispozitivului experimental

Pentru a pune în evidenţă efectul fotoelectric extern şi a determina lucrul mecanic de extracție a
electronilor din metal, se apelează la metoda potențialului de blocare. În acest scop, se utilizează
dispozitivul experimental reprezentat în figura 8.3.
Catodul (C ) se conectează la borna pozitivă a tensiunii de alimentare şi anodul (A) se conectează
la borna negativă. Tensiunea electrică dintre catod şi anod poate fi variată prin intermediul unui
potențiometru şi se măsoară cu ajutorul voltmetrului V. Galvanometrul G indică prezența, sau absența
curentului fotoelectric prin circuit. Catodul dintr-un metal alcalin va fi iradiat cu un fascicul de unde
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

electromagnetice monocromatice, din domeniul vizibil şi va emite fotoelectroni cu energii cinetice diferite.
Fotoelectronii care au energii cinetice suficient de mari, vor reuşi să învingă respingerea anodului şi se vor
înscrie în circuitul exterior, generând un curent electric de conducţie.

> h n0
hn A
C
v max = ve i
e

G I=0

Ub
V

Figura 8.3

Pe măsură ce se măreşte tensiunea dintre catod şi anod, anodul devine din ce în ce mai
electronegativ şi va respinge din ce în ce mai mulți electroni. Astfel, intensitatea curentului fotoelectric
scade. La o anumită valoare a tensiunii, numită tensiune de blocare, U b , niciun electron nu mai ajunge la

anod şi intensitatea curentului fotoelectric se anulează.

Se aplică teorema de variație a energiei cinetice pentru un electron care este extras din catod şi
este frânat în spațiul catod-anod, astfel încât viteza sa finală este nulă. Rezultă
𝐿 = 𝛥𝑊 = 𝑊 −𝑊 = −𝑊 = −𝑊 (8.9)
în care 𝐿 este lucrul mecanic efectuat de câmpul electric dintre catod şi anod pentru frânarea electronului
şi se calculează conform formulei
𝐿 =𝑒 ⋅𝑈 =𝑒 ⋅𝑈 (8.10)
unde 𝑒 = −1.6 ⋅ 10 𝐶 este sarcina electrică a electronului. Din relațiile (8.9) şi (8.10) se obţine
−𝑊 = 𝑒 ∙ 𝑈 = −|𝑒 | ∙ 𝑈 (8.11)
Prin introducerea relației (8.11) în formula (8.3), se obține
ℎ𝜐 = 𝐿 + |𝑒 | ⋅ 𝑈 (8.12)
din care rezultă
ℎ 𝐿
𝑈 = ⋅𝜐− (8.13)
|𝑒 | |𝑒 |
Dacă în relația (8.13) se fac substituțiile
ℎ 𝐿
𝑈 = 𝑦, 𝜐 = 𝑥, = 𝑏, − =𝑎 (8.14)
|𝑒 | |𝑒 |
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

se observă că se obţine ecuația unei drepte

𝑦 =𝑏⋅𝑥+𝑎 (8.15)

cu panta 𝑏 şi termenul liber 𝑎 (fig. 8.4).

Ub (V)

y=bx+a
h
b=
e
L ext
a=
e
M
O(0,0)
n(Hz)
a punct experimental
punct construit prin
metoda de fitare

Figura 8.4

8.4. Modul de lucru

1. Se conectează circuitul din figura 8.3 la sursa de tensiune.
2. În absența iluminării, se realizează reglajul de zero al galvanometrului (𝐼 = 0).
3. Se reglează tensiunea dintre catod şi anod, 𝑈, la valoarea minimă.
4. În timp ce catodul nu este iluminat, se fixează unul dintre filtrele monocromatoare între sursa de
unde electromagnetice şi catod.
5. Se pune în funcțiune sursa de radiații electromagnetice şi se observă dacă galvanometrul indică
prezența unui curent electric în circuit.
6. Se variază tensiunea dintre catod şi anod, până când se anulează curentul din circuit. Se citeşte
valoarea tensiunii de blocare, 𝑈 .
7. Se repetă etapele descrise anterior, pentru 5 filtre monocromatoare şi se introduc valorile
experimentale în tabelul 8.2.
8. Pentru fiecare filtru monocromator se efectuează minimum 4 determinări. Se calculează
tensiunea de blocare medie, corespunzătoare fiecărui filtru, 𝑈 .
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

Nr. Tipul 𝑥 = 𝜗(10 𝐻𝑧) 𝑈 (𝑉) 𝑦 = 𝑈 (𝑉) 𝜆(𝑚) 𝜆(𝑛𝑚)

filtrului
1
2 F1 5.691
3
4

5
6 F2 5.217
7
8

9
10 F3 4.747
11
12

13
14 F4 4.456
15
16

17
18 F5 6.0196
19
20

21
22 F6 6.001
23
24
Tabel 8.2

9. Se reprezintă grafic în Excel 𝑈 = 𝑓(𝜐) şi se apelează la o fitare liniară prin metoda lui Lagrange,
ca în figura 8.4. Se determină ecuaţia reprezentării (Display Equation on Chart). Se va obţine un grafic de
tipul celui din figura 8.5.

Ūb(v) Efectul fotoelectric extern

1.3
y = 0.495x - 1.6854
1.1
0.9
0.7
0.5 𝑏 = 𝑏 ∙ 10 𝑉∙𝑠

0.3
4 5 6
Ʋ(10^14 Hz)

Figura 8.5
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

În figura 8.5 valorile frecvenţelor au fost introduse fără ordinul de mărime 10 . Prin urmare, panta
graficului obţinut va fi 𝑏 din care rezultă
𝑑𝑦 𝑑𝑈 (𝑉)
𝑏= = = 𝑏 ∙ 10 𝑉∙𝑠 (8.16)
𝑑𝑥 𝑑𝜐(10 𝐻𝑧)
10. Din valoarea pantei 𝑏 a ecuaţiei reprezentării se calculează valoarea experimentală a constantei
lui Planck, ℎ . Se compară cu valoarea constantei lui Planck din referat.
11. Din valoarea termenului liber 𝑎 al ecuaţiei reprezentării se determină lucrul mecanic de extracție
𝐿 al metalului catodului. Lucrul mecanic se va exprima în joule şi în electronvolţi.
12. Din relația (8.8), se determină frecvența de prag 𝜐 , caracteristică metalului catodului, utilizând
valoarea experimentală a constantei lui Planck, ℎ .
13. Se calculează pentru fiecare filtru monocromator lungimea de undă, exprimată în metri şi în
nanometri. Se consideră viteza undei electromagnetice în vid 𝑐 = 3 ∙ 10 𝑚/𝑠.
14. Se trasează şi se interpretează graficul tensiunii de blocare medii în funcţie de lungimea de
undă.

8.5. Verificarea cunoştinţelor

Temă. Studenţii vor răspunde în scris la întrebările formulate în continuare.
1. Ce se înțelege prin caracterul ondulatoriu al undelor electromagnetice? Enumeraţi cel puţin 3
fenomene în care se manifestă caracterul ondulatoriu.
2. La ce se referă caracterul corpuscular al undelor electromagnetice?
3. Enumeraţi cel puţin 4 aplicaţii în inginerie care se explică pe baza comportării corpusculare a
undelor electromagnetice.
4. Explicați caracterul dual al undelor electromagntice.
5. Ce sunt fotonii?
6. Enumerați 6 proprietăți ale fotonilor.
7. Care este formula ce exprimă energia fotonilor? Specificaţi semnificaţiile mărimilor şi unităţile de
măsură în SI.
8. Definiți efectul fotoelectric extern.
9. Definiți efectul fotoelectric intern.
10. Pentru ce domenii de frecvenţe ale undelor electromagnetice se produce efectul fotoelectric extern?
11. Care este relația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern? Specificaţi semnificaţiile mărimilor
şi unităţile de măsură în SI.
12. Explicați interacțiunea dintre foton şi electron în cazul efectului fotoelectric extern.
13. Definiți lucrul mecanic de extracție. Care este unitatea de măsură în SI?
14. Ce reprezintă electronvoltul?
15. Precizaţi expresia matematică a teoremei de variaţie a energiei cinetice, în cazul general. Specificaţi
semnificaţiile mărimilor şi unităţile de măsură în SI.
 Iulia Brîndușa Ciobanu Gabriela Apreotesei

Fenomene fizice şi aplicaţii

16. Explicați schema dispozitivului expertimental din figura 8.1.

17. Ce este un voltmetru? Dar un galvanometru? Ce este un potenţiometru?
18. Reprezentaţi şi explicaţi caracteristicile volt-amperice pentru celula fotoelectrică.
19. Explicați schema dispozitivului experimental din figura 8.3. Care este metoda experimentală de
studiu?
20. Explicați relația
ℎ 𝐿
𝑈 = ⋅𝜐−
|𝑒 | |𝑒 |
Specificaţi semnificaţiile mărimilor şi unităţile de măsură în SI.
21. Ce reprezintă frecvența de prag?
22. Ce reprezintă curentul electric de saturație?
23. Ce reprezintă tensiunea de blocare?
24. Enunțați legile efectului fotoelectric extern.
25. Să se deducă relaţia tensiunii de blocare în funcţie de lungimea de undă. Să se interpreteze.