HOTARARE A GUVERNULUI ROMANIEI:

PROGRAMELE ARTISTICE, AUDIŢIILE MUZICALE, VIDEO SAU TV, ORGANIZATE ÎN

AER LIBER SUNT INTERZISE ÎNTRE ORELE 1.00 NOAPTEA ŞI 8.00 DIMINEAŢA
Comunicat de presă - Guvernul Romaniei, 18 octombrie 2007
Programele artistice, audiţiile muzicale, video sau TV, organizate în aer liber sunt interzise între orele
1.00 noaptea şi 8.00 dimineaţa, potrivit unei Hotărâri de Guvern aprobate în şedinţa de ieri. Actul
normativ modifică art.7, lit.e al HG nr. 1328/2001 privind clasificarea structurilor turistice.
Potrivit noilor prevederi, structurile de primire turistice cu funcţiuni de alimentaţie publică au obligaţia de a
suspenda, între orele 1.00 noaptea şi 8.00 dimineaţa, orice programe artistice, audiţii muzicale, video sau TV,
care sunt organizate în aer liber, în construcţii deschise (cele care nu au toate laturile şi acoperişul izolate fonic),
sau în construcţii provizorii (corturile, terasele acoperite).
Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă de la 30.000 la 50.000 lei, iar constatarea contravenţiei
se realizează de către ofiţerii şi agenţii de poliţie.
Guvernul Romaniei - Biroul de presa – 18.10.2007
Sursa: Guvernul Romaniei - Biroul de presa – 18 octombrie 2007 - http://www.guv.ro/presa/afis-doc.php?
idpresa=57570&idrubricapresa=&idrubricaprimm=&idtema=&tip=&pag=1&dr=

***

DECIZIE CEDO PRIVIND PROTECTIA CORESPONDENTEI ELECTRONICE

Articol aparut pe site-ul ALTERMEDIA ROMANIA, 19 octombrie 2007

CONFORM INFORMATIILOR oferite de dr. Radu Chirita, lector la Facultatea de Drept a UBB Cluj si
titular al cursului Protectia europeana a drepturilor omului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca
in timpul unei perchezitii, continutul corespondentei electronice trebuie tratat la fel ca oricare alt obiect sau
document de interes pentru anchetatori.
Prin hotararea Wieser et Bicos Beteiligungen GmbH contra Austria, din 16 octombrie 2007, CEDO a stabilit ca
toate garantiile de care beneficiaza o persoana in raport de realizarea unei perchezitii sunt incidente si pentru
corespondenta electronica. In consecinta, daca legea interna subsumeaza realizarea unei perchezitii de
indeplinirea unor conditii de forma si de procedura, aceleasi conditii trebuie respectate si pentru cautarea in
corespondenta electronica a unei persoane. In speta, intrucat martorii asistenti nu au asistat si la cautarea in
calculatorul societatii reclamantei si nici nu s-a realizat vreun proces-verbal de perchezitie care sa consemneze
documentele electronice care au fost copiate de catre anchetatori, CEDO a constatat ca art. 8 al Conventiei
Europene a Drepturilor Omului a fost violat.
Acesta stipuleaza, sub titlul “Dreptul la respectarea vietii private si de familie” ca “Orice persoana are dreptul la
respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale” si ca amestecul
autoritatilor publice in exercitarea acestui drept este permis doar “în masura în care acest amestec este prevazut
de lege si daca constituie o masura care, într-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala,
siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirii faptelor penale, protejarea
sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.” (Altermedia)
Sursa: site-ul ALTERMEDIA ROMANIA, 19 octombrie 2007 - http://ro.altermedia.info/international/decizie-cedo-privind-protectia-
corespondentei-electronice_7824.html

***

ÎN ROMÂNIA, DREPTATEA E MAI DREAPTĂ PENTRU UNII. PARALELA DINTRE

SCANDALUL REMEŞ ŞI CAZUL MISA O DOVEDEŞTE CU PRISOSINŢĂ
Articol de Gabriel Dumitru, aparut pe site-ul MISA – YOGAESOTERIC, in data de 19 octombrie 2007
Difuzarea de către TVR a imaginilor şi înregistrărilor telefonice care demonstrează că fostul ministru al
agriculturii, Decebal Traian Remeş, a primit mită de la Ioan Mureşan a aruncat în aer societatea românească. O
serie de instituţii publice s-au sesizat din oficiu privind gravele încălcări ale prezumţiei de nevinovăţie.
1
Declaraţii incendiare au fost făcute de persoane publice. Toate asezonate cu talk-show-uri, audieri la comisii,
demisii.
O simplă comparaţie între modul în care aceleaşi instituţii şi persoane publice au reacţionat în cazul Remeş şi în
cazul MISA arată ce înseamnă dreptatea în România de azi. În cazul MISA, pecheziţiile brutale în locuinţele
yoghinilor au fost prezentate ostentativ ca dovezi ale unor infracţiuni care nu au fost comise – ele dovedeau
doar brutalitatea anchetatorilor. În cazul Remeş, filmarea flagrantului era dovada în sine.
Decebal Traian Remeş a avut din partea presei un tratament mult mai blând decât cel oferit lui Gregorian
Bivolaru, deşi acuzaţiile aduse fostului ministru al agriculturii sunt mult mai grave decât cele care i se aduc
profesorului de yoga. Mai mult, în cazul lui Gregorian Bivolaru procurorii nu au probe concrete care să le
susţină acuzaţiile fabricate la comandă politică. Nu acelaşi lucru se poate spune în cazul Remeş: dovezile sunt
de netăgăduit şi le-a văzut o ţară întreagă.
CNA sesizează Parchetul
Miercuri, 10 octombrie, postul public de televiziune difuzează în cadrul jurnalului de ştiri imagini şi înregistrări
telefonice care îl prezintă pe ministrul agriculturii, Decebal Traian Remeş, luând mită de la predecesorul său,
Ioan Mureşan. După difuzarea acestei ştiri, la cererea primului ministru, Decebal Traian Remeş îşi dă demisia.
Reacţiile la această ştire sunt din cele mai diverse. Filmul luării de mită se găseşte integral pe Internet. Toate
ziarele şi televiziunile au prezentat cazul. Dar să vedem care a fost poziţia unor instituţii publice.
A doua zi după ce imaginile cu Remeş luând mită sunt difuzate de TVR, Consiliul Naţional al Audiovizualului
(CNA) a decis să sesizeze Procurorul General al României în legătură cu difuzarea unui material probatoriu
dintr-un dosar în curs de cercetare. CNA consideră că jurnaliştii de la TVR au încălcat Codul de procedură
penală şi drepturile omului.
MISA nu a beneficiat, nici pe departe, de acelaşi tratament. Deşi au fost zeci de cazuri în care televiziunile au
difuzat materiale din dosarele în curs de cercetare, deşi MISA a înaintat în acest sens plângeri către CNA,
această instituţie a trimis, în cel mai bun caz, doar atenţionări către posturile vinovate de încălcări grave ale
legilor şi reglementărilor în vigoare.
Audieri la Comisiile de Cultură din Parlament
Nu doar CNA a luat atitudine faţă de această situaţie. Preşedintele Comisiei de Cultură din Senat, Adrian
Păunescu (PSD) a declarat că TVR nu a procedat corect în cazul Remeş. La mai puţin de o săptămână după
difuzarea imaginilor incriminatoare, Alexandru Sassu, preşedintele director general al SRTV (Societatea
Română de Televiziune) a fost audiat la şedinţa Comisiilor reunite de cultură din Parlament. Şi Comisia de
cultură din Senat s-a sesizat cu privire la difuzarea la televiziunea publică a înregistrărilor în cazul Decebal
Traian Remeş şi va iniţia o serie de audieri, conform declaraţiilor făcute de preşedintele Senatului, Nicolae
Văcăroiu. De asemenea, preşedintele Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor, Cătălin Micula, a propus
Comisiei parlamentare de anchetă privind activitatea SRTV să audieze toate persoanele implicate în difuzarea la
TVR a probelor audio şi video din dosarul DNA Mureşan - Remeş.
Pe la aceste Comisii de cultură a trecut şi MISA şi a lăsat o serie de memorii. Subiectul nu a avut defel un
asemenea succes ca scandalul Remeş. Deşi reprezentanţii MISA au solicitat audierea lor în cadrul acestor
comisii, nici până astăzi nu s-a primit un răspuns favorabil acestor cereri.
Declaraţiile contradictorii ale lui Cristian Tudor Popescu
De altfel, o serie de persoane publice au luat poziţie în acest scandal. Cristian Tudor Popescu, directorul ziarului
Gândul şi preşedintele Clubului Român de Presă (CRP) a fost una dintre vocile cele mai auzite în cadrul
discuţiilor născute de imaginile difuzate de TVR.
Într-o declaraţie audio postată pe site-ul ziarului Gândul pe 12 octombrie, Cristian Tudor Popescu cataloghează
TVR drept un post „unde se judecă, condamnă şi execută în direct”. Acesta a apreciat că imaginile difuzate
provin „de la organe (n.n. organele de cercetare), că nu aveau de altundeva să le aibă”. Acesta mai spune că „la
TVR, prin ceea ce s-a făcut, am văzut acolo pe ecran un adevăr, pentru că în mod evident că cei doi guzgani
sunt vinovaţi, dar nu am văzut dreptate, nu aşa se face justiţie”. Cristian Tudor Popescu se contrazice doar
câteva zile mai târziu, când declară în direct la emisiunea 100% de luni 15 octombrie că şi el ar fi dat acel film
ca orice jurnalist.
Altă instituţie care s-au autosesizat în acest scandal politic este Clubul Român de Presă.
Poziţia Clubului Român de Presă
Dacă totuşi Cristian Tudor Popescu ţine atât de mult la dreptate, de ce nu a luat nici o poziţie până acum în
cazul MISA – Gregorian Bivolaru? MISA a trimis din luna mai, anul trecut, o serie de plângeri către Clubul
Român de Presă, care reclamau folosirea unor probe din dosarele de cercetare penală şi încălcarea prezumţiei
de nevinovăţie.

2
Cu toate acestea, nici după mai bine de un an şi jumătate aceste plângeri nu au primit un răspuns. Motivele
invocate au fost „nu s-a întrunit Comisia, aceasta se întruneşte foarte rar” sau „plângerile dumneavoastră nu au
ajuns încă pe ordinea de zi”.
Totuşi atunci când anumite interese politice sunt în joc, Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă
(CRP) se întruneşte de urgenţă. Cazul Remeş s-a discutat în cadrul CRP în 16 octombrie. După această şedinţă
Cristian Tudor Popescu a declarat că „interesul public justifica difuzarea imaginilor cu Remeş şi Mureşan de
către TVR” şi că „difuzarea filmului nu a încălcat Codul Deontologic al CRP”.
Făcând din nou paralela cu MISA, subliniem că în acest caz interesul public nu justifica difuzarea informaţiilor
şi imaginilor care au hrănit luni de zile imensul scandal mediatic declanşat în jurul MISA. Mai mult, Codul
Deontologic al CRP a fost încălcat flagrant de mai toţi jurnaliştii care au scris despre MISA. Cu toate acestea,
CRP nu s-a autosesizat niciodată din oficiu în cazul MISA. Ba mai mult, plângerile depuse de MISA la CRP au
rămas până azi nerezolvate.
PSD şi semnele de întrebare
O altă poziţie publică a luat-o Partidul Social Democrat (PSD), care a solicitat CSM să analizeze condiţiile în
care probe din dosarul lui Remeş au ajuns în presă. Purtătorul de cuvânt al PSD, Cristian Diaconescu, a declarat
că „nu este prima oară când probe din dosar devin elemente de consum public, ceea ce, pe de o parte, afectează
sistemul judiciar, iar pe de alta parte, ridică uriaşe semne de întrebare în legătură cu funcţionarea statului de
drept în ţara noastră”.
Într-adevăr, nu este pentru prima oară când probe din dosare sunt publicate de ziare. Şi yoghinii acuzaţi pe
nedrept în dosarele fabricate împotriva MISA o ştiu cel mai bine. Degeaba însă au căutat dreptatea la CSM.
Concluziile magistraţilor au fost uluitoare: nimeni nu e vinovat, yoghinii şi-au înscenat propriile abuzuri. Dar s-
ar putea ca în cazul Remeş dreptatea să fie mai la îndemână pentru membrii CSM.
Şi dacă tot se vorbeşte cu atât patos despre „probele din dosare devenite elemente de consum public”, de ce
nimeni nu s-a înghesuit să facă declaraţii după ce rechizitoriul dosarului 6D în care sunt acuzaţi pe nedrept 21
de instructori şi practicanţi yoga a fost publicat ilegal şi abuziv pe Internet, pe site-ul Jurnalului Naţional?
Iar dacă e vorba de PSD, ne amintim de celebrele stenograme care au adus dovada faptului că dosarul MISA a
fost fabricat la comandă politică. (articol de Gabriel Dumitru)
Citiţi şi:
O ţară bananieră a intrat cu surle şi trâmbiţe în UE
S-a scris o nouă pagină în operaţiunea Christ. Pe Internet

yogaesoteric.net octombrie 2007

Sursa: Site-ul MISA – YOGAESOTERIC, 19 octombrie 2007 - http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4881

STRATEGIILE MANIPULARII

un articol de Corneliu Vlad, cotidianul CRONICA ROMANA, 16 octombrie 2007

Internetul, mai mult decat hartia – si mai ales, hartia tiparita pare sa suporte orice. Sunt site-uri
electronice pe care apar texte mai putin obisnuite, greu de incadrat in categoria „corect politic”. Texte
care pot sa fie mistificari, manipulari, diversiuni ori, dimpotriva, care dezvaluie asemenea operatiuni.
Oricum, si ele pot avea parte de atentie. Cu discernamant, cu spirit critic, cititorul are capacitatea de a
extrage parte de adevar continuta in cuprinsul lor, dupa cum va sti sa evite si sa se disocieze de
constructiile fanteziste si diversioniste. Asemenea texte, mai putin comune, iar din aceasta cauza, uneori,
si controversate, ne propunem sa publicam la aceasta rubrica.
1. Strategia diversiunii
Element paradoxal al controlului social, strategia diversiunii consta in deturnarea atentiei publicului de la
probleme importante si de la mutatii decise de elitele politice si economice, prin intermediul unui potop
continuu de amuzament si informatii nesemnificative.
Strategia diversiunii este, de asemenea, necesara pentru a impiedica publicul sa se intereseze de cunostintele
esentiale din domeniile stiintei, economiei, psihologiei, ciberneticii. Scopul este distragerea atentiei opiniei
publice, departe de adevaratele probleme sociale si captarea ei cu subiecte fara importanta reala. Publicul
trebuie tinut ocupat, ocupat, ocupat, fara sa aiba timp sa gandeasca.
2. A crea probleme si, apoi, a oferi solutii
Aceasta metoda este numita „problema – reactie – solutie”. Se creeaza, mai intai, o problema, o „situatie” care
se prevede ca va avea o anumita reactie in randul publicului, astfel incat acesta sa ceara el insusi masuri pe care
3
e gata sa le accepte.
De exemplu: a lasa sa se extinda violenta urbana sau a pune la cale atentate sangeroase, dupa care opinia
publica va cere legi de securitate in detrimentul libertatii. Sau: crearea unei crize economice pentru ca sa poata
fi acceptate, ca un rau necesar, reculuri ale drepturilor sociale si diminuari ale serviciilor publice.
Pentru a inlesni asimilarea unei masuri inacceptabile, este suficienta aplicarea ei progresiva, in „degradé”, pe o
durata de zece ani. In aceasta maniera au putut fi impuse, in anii 1980 si 1990, conditii socio-economice radical
noi. Somaj masiv, precaritate, flexibilitate, delocalizare, salarii care nu mai asigura un venit decent sunt tot
atatea schimbari care ar fi provocat o revolutie, daca ar fi fost aplicate in mod brutal.
3. Strategia „deficitului”
O alta modalitate de a asigura acceptarea unei masuri nepopulare consta in prezentarea ei ca fiind „dureroasa,
dar necesara”, obtinandu-se astfel acordul publicului in prezent pentru aplicarea ei in viitor. Intotdeauna este
mai usor de acceptat un sacrificiu in viitor decat unul imediat. Mai intai, pentru ca efortul nu trebuie facut pe
loc. Apoi, pentru ca publicul are, in general, tendinta de a spera, cu naivitate, ca „totul va merge mai bine
maine”, si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. In sfarsit, aceasta modalitate lasa timp publicului sa se
obisnuiasca cu ideea schimbarii si sa o accepte cu resemnare la momentul respectiv. Un exemplu este trecerea
la euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, care au fost acceptate de catre statele europene in
1994-1995, pentru aplicarea lor incepand din 2001. Alt exemplu: acordurile multilaterale pe care SUA le-au
impus in 2001 tarilor de pe continentul american, ce manifestau o pozitie reticenta, dar care aveau sa accepte
aplicarea incepand din 2005.
4. A te adresa publicului ca unor copii mici
Majoritatea publicitatii destinata marelui public utilizeaza adesea un discurs, argumente, personaje si un ton
deosebit de copilaresc, adesea apropiat de cel debilizant, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un
handicapat mental. Cu cat se incearca mai mult a-l insela pe spectator, cu atat se adopta un ton mai copilaresc.
De ce ? Daca te adresezi unei persoane ca unui copil de 12 ani, atunci, din cauza sugestibilitatii, ea va avea, ca o
anumita probabilitate, un raspuns sau o reactie tot atat de lipsita de spirit critic ca aceea a unui copil de 12 ani.
5. A face apel mai degraba la emotional decat la rational
A face apel la emotional este o tehnica clasica pentru a scurt-circuita analiza rationala si, prin aceasta, spiritul
critic al indivizilor. In plus, utilizarea registrului emotional permite deschiderea portii de acces la inconstient,
pentru implantarea unor idei, dorinte, temeri, impulsuri sau comportament.
6. Mentinerea publicului in ignoranta si prostie
A face in asa fel incat publicul sa fie incapabil a intelege tehnologiile si metodele utilizate pentru controlul si
aservirea sa. Calitatea educatiei oferite claselor inferioare trebuie sa fie cat mai scazuta, astfel incat prapastia
ignorantei care le izoleaza de clasele superioare sa fie si sa ramana neinteleasa de catre clasele inferioare.
7. Incurajarea publicului de a se complace in mediocritate
Stimularea publicului de a gasi „cool” faptul de a fi vulgar, neinstruit, incult.
8. Inlocuirea revoltei prin vinovatie
A-l face pe individ sa creada ca el este singurul responsabil penru propria lui nenorocire, din cauza insuficientei
inteligentei, capacitatilor sau eforturilor sale. Astfel, in loc sa se revolte impotriva sistemului economic,
individul se auto-subapreciaza si se culpabilizeaa, ceea ce-i creeaza o stare depresiva avand ca efect si inhibitia
de a actiona.
9. A cunoaste indivizii mai bine decat se cunosc ei insisi
In ultimii 50 de ani, progresele vertiginoase ale stiintei au sapat o prapastie crescanda intre cunostintele
publicului si cele detinute si utilizate de catre elitele conducatoare. Prin intermediul biologiei, nanobiologiei si
psihologiei aplicate, „sistemul” a ajuns la o cunoastere avansata a fiintei umane, atat din punct de vedere fizic,
cat si psihologic. Aceasta inseamna ca, in majoritatea cazurilor, sistemul detine un mai mare control si o mai
mare putere asupra indivizilor decat indivizii insisi. (Corneliu Vlad)
Sursa: cotidianul CRONICA ROMANA, 16 octombrie 2007 - http://www.cronicaromana.ro/strategiile-manipularii.html