Tips&tricks despre gestionarea

finanțelor personale

Probabil nu doar printre colegii noștri de birou, subiectul situației economice

din ultima perioadă a fost dezbătut cu îngrijorare. Deoarece tindem să ne
ameliorăm stările de anxietate atunci când ne informăm și punem la cale un
plan de acțiune, ne-am gândit să alegem trei dintre situațiile cu care ne
confruntăm și să le cerem sfatul celor de la Banometru, programul care oferă
sprijinul unui coach financiar.

Iată ce întrebări am pus și ce răspunsuri am primit:

1. Alina, care ar vrea să urmeze exemplul fratelui ei, tare chibzuit, a simțit
adeseori că nu deține disciplina necesară realizării unui fond de economii. De
asemenea, a realizat că atunci când se simte motivată să-și întocmească un
buget lunar și să se țină de el, monotonia acestui proces o face să abandoneze
în câteva luni sau chiar săptămâni. De aceea, ea se întreabă dacă:

Există câteva tips&tricks care să facă procesul de contabilizare a cheltuielilor

mai distractiv?

Banometru: Pentru procesul de economisire, poate fi schimbată perspectiva

asupra contabilizării. Contabilizarea, în loc să fie niște cifre puse deoparte,
alături de sentimentul de a te simți zgârcit sau insuficient în proces, trebuie
privită ca pe un proces de dezvoltare personală. Trebuie să ne descoperim pe
noi, să vedem care sunt obiceiurile noastre și ce lucruri sunt importante pentru
noi.
Se pot introduce și elemente de gamification, recompensare în momentul în
care am făcut evidența zilnică sau săptămânală a cheltuielilor, oferindu-ne ceva
ce ne place. Dacă suntem în cuplu, în loc să se pună sesiuni săptămânale sau
lunare de evidență a cheltuielilor, se pot programa sesiuni „de visat” și progres
către obiectivele comune, care înseamnă evident unde suntem acum (în
privința cheltuielilor) și unde vrem să ajungem ca obiective.
Recompensați-vă de fiecare dată când întâlnirile astea au loc, făceți-le
memorabile, distractive.
2. Anul acesta, Diana și-a propus să-și ia mașină, așa că a lucrat la un plan
pentru a strânge suma necesară. Planul pare bine pus la punct, singura
problemă fiind că și rezoluția de anul trecut a Dianei a fost aceeași. Având, însă,
o slăbiciune pentru călătorit, se mai întâmplă ca pusul banilor deoparte pentru
achiziționarea mașinii să-i dea sentimentul unei munci de Sisif, tot sustrăgând
din pușculiță în favoarea unor bilete de avion. Ea vrea să știe:

Cum facem ca, atunci când ne stabilim un țel pentru care trebuie să strângem
o anumită sumă de bani, pe la jumătate să nu ne lăsăm ademeniți de alte
lucruri care ne iau ochii și pe care ajungem să ne cheltuim suma economisită?

Banometru: În momentul în care ne stabilim obiectivul, trebuie să ne fie clar de

ce este important pentru noi acel lucru, cum o să fim mai frumoși, mai deștepți,
cum o să ne bucurăm de el, ce câștigăm dacă îl avem și ce pierdem dacă nu.
Prioritatea trebuie să fie clară.
Neprevăzutele sunt de două feluri:
- Cele care ne aduc satisfacție imediată, ca de exemplu: un obiect, o rochiță, o
mâncare. Atunci, rolul nostru este să verificăm dacă obiectivul este mai
important decât satisfacția imediată.
- Cele care ne aduc o satisfacție pe termen lung, cum ar fi: satisfacții fizice,
cursuri, pentru dezvoltarea vieții noastre etc., sau care ne ajută să rezolvăm o
urgență.
Cel mai important rămâne să ne răspundem de fiecare dată la intrebarea: care
este obiectivul meu?
3. În funcție de starea pe care o are, deși în mare parte din timp Ana ia doar
decizii foarte calculate, se strecoară în viața ei și anumite alegeri impulsive.
Cum ar fi să achiziționeze un produs scump, pe care l-ar încadra la lux și nu la
necesitate. Această realizare îi aduce un sentiment de buyer's remorse și se
întreabă:
Cum ar trebui să reacționăm după ce tocmai am făcut o cheltuială mare pe
care o regretăm?

Banometru: Avem opțiunea să ne spunem că suntem proști că am dat banii pe

lucrul respectiv sau să ne felicitam pentru achiziție, să ne dăm două minute să
ne bucuram de ea, după care să luăm bonul, să returnăm marfa și să recuperăm
banii. Dacă asta nu e posibil, ne mai felicităm o dată și ne întrebăm cum facem
ca această cheltuială să merite amânarea atingerii obiectivului nostru cu două
întrebări pe care putem să ni le adresăm:
I) Cum putem să ne bucurăm în fiecare zi, măcar pentru un minut, de achiziția
făcută?
II) Cum putem să transformăm achiziția făcută într-un sprijin pentru atingerea
obiectivelor pe care le avem? De exemplu, ne uităm la ea ca o recompensă în
avans pentru atingerea obiectivului sau ne întrebăm cum ar putea produce banii
cheltuiți pe ea și chiar ceva în plus, să ne ajute să ne atingem obiectivul.
***
Ca un gând de final, pentru a putea să ne îndeplinim și obiectivele și să ne
cumpărăm lucrurile pe care ni le dorim, am putea să încercăm și să ne
schimbăm puțin perspectivă.
Oare ar putea altcineva să plătească pentru lucrurile respective, cum ar fi un
abonament la sală sau un curs care poate intra în beneficiile oferite de locul de
muncă? Sau există un al mod prin care am putea genera o altă sursă de venit
astfel încât să nu fim nevoiți să renunțăm la lucrurile care ne aduc bucurie?