A DEVENIT ȘTIINȚA DE AZI

MAI EXPUSĂ LA TRIȘORI?

EMANUEL SOCACIU
FACULTATEA DE FILOSOFIE
TIPURI DE PROBLEME ETICE
Comportamente neetice sau chestionabile în știință:
- Plagiat
- Eludarea procesului de obținere a consimțământului informat în cercetarea pe subiecți umani (e.g.
Tuskegee)
- Experimente înșelătoare (e.g. Milgram)
- Deturnarea fondurilor pentru cercetare
- Falsificarea („coafarea”) sau fabricarea datelor
A crescut incidența acestor comportamente? Sunt științele socio-umane un mediu mai prielnic pentru
trișori? Unde găsim anticorpii?
DIEDERIK STAPEL
Psiholog social, profesor la Tilburg
Până la începutul anilor 2000, unul dintre starurile în ascensiune ale profesiei
Autor al unor studii cu rezultate extraordinare, publicate în cele mai prestigioase reviste
și preluate pe larg de presă, prin urmare unul dintre cei mai eficienți atractori de
granturi din Olanda
- dezordinea ne face mai predispuși la stereotipuri și discriminare („gara din
Utrecht”)
Diederik Stapel
- vegetarienii sunt mai altruiști și mai sociabili decât cei care consumă carne
- există o corelație între bunele maniere și prezența paharelor de vin pe masă
Dar....
 ...DOI DOCTORANZI...

...au cerut seturile de date

brute ale experimentelor,
pentru o meta-analiză. Datele
erau complet fabricate
Rezultat: un scandal uriaș,
concedierea lui Stapel, poate
zeci de alte cariere în bună
măsură compromise,
retractarea studiilor în cauză.
STAPEL ÎN TOPUL ȘTIINȚEI (NU ÎN CEL DORIT,
PROBABIL...)
MARK HAUSER

Primatolog și psiholog, profesor la Harvard

Autorul unei cărți celebre, Moral Minds (2006), în care încerca să explice fundamentele biologice ale
moralității, citată și lăudată de Daniel Dennett, Noam Chomsky sau Peter Singer
O comisie de investigație de la Harvard l-a găsit vinovat de opt tipuri de practici științifice incorecte.
Scandalul a pornit de la un studiu al lui Hauser despre maimuțele tamarin, în care a falsificat datele, iar
apoi le-a „pierdut”.
Hauser a demisionat în 2011 fără să recunoască ori să infirme acuzațiile.
 ALTE SCANDALURI RECENTE...

1. ”Afacerea repligate”
Pornită de la un număr special al revistei Social Psychology
(vol 25, no.3, 2014) care încerca replicarea unor
experimente clasice, inclusiv un studiu din 2008 al
profesoarei Simone Schnall de la Cambridge despre efectul
de „priming”. De aici, un război pe twitter (#repligate), o
scrisoare deschisă a lui Kahnemann („your field is now the
poster child for doubts about the integrity of social
research” -
http://www.nature.com/polopoly_fs/7.6716.1349271308!
/suppinfoFile/Kahneman%20Letter.pdf ), ridiculizarea
psihologiei sociale ca știință, etc.

2. Scandalul despre „canvassing” din ștințele politice

 ȘI NU DOAR ÎN ȘTIINȚELE SOCIO-UMANE

Celulele STAP („stimulus-triggered acquisition of pluripotency”). Două studii ale

biochimistei japoneze Haroko Obokata de la Institutul RIKEN publicate în Nature care
pretindeau că prin expunerea unor celule la diferite tipuri de stress ele se convertesc la
o stare embrionică. Părea cea mai spectaculoasă descoperire a deceniului în materie de
celule stem, cu posibilități terapeutice spectaculoase. Co-autorii studiilor erau printre cei
mai respectați din domeniu. Obokata a devenit celebră în Japonia. Doar că....

http://www.nature.com/news/resea ...datele s-au dovedit a fi în totalitate falsificate (inclusiv pozele din articole).
rch-integrity-cell-induced-stress-
1.15507
Consecințe: concediere și blam public pentru Obokata, o lovitură majoră pentru prestigiul RIKEN, unul dintre co-
autori, supervizorul ei la doctorat, s-a sinucis
 CAZURI IZOLATE?

Richard van Noorden, „Science publishing: The

trouble with retractions”, Nature, 478, 26-28
(2011) Leslie K. John , George Loewenstein, Drazen Prelec, „Measuring the
Prevalence of Questionable Research Practices With Incentives for Truth
Telling”, Psychological Science, 23(5), 2012
DE CE SE ÎNTÂMPLĂ TOATE ASTEA?
O primă ipoteză: un sistem educațional care, începând din școala primară,
permite sau chiar răsplătește diverse tipuri de fraudă ca rute pentru
succesul academic:
- Teme făcute de părinți sau colegi
- Copiat la extemporale, teze, examene
- Referate și lucări de licență plagiate sau cumpărate (ghostwriting)
- Nu doar în Ro
- Cercetări empirice doar pe hârtie
Prin urmare, cercetătorii ar fi deja antrenați în tehnicile de bază până când
termină doctoratul, după care nu le rămâne decât să se perfecționeze
Ar fi, însă, o explicație prea comodă...
O A DOUA IPOTEZĂ: NATURA UMANĂ

Toate aceste exemple sunt pur și simplu cazuri de akrasia, vanitate deșartă sau goană nebună după succes
(auto-explicația lui Stapel).
Mecanismul psihologic ar fi de tipul „doar de data asta”. Finanțatorii vor „diseminare”, fondurile pentru
cercetare cresc atunci când cercetătorii au un profil public. Nu ești invitat la TED dacă nu ai ceva
spectaculos de zis!
Când tentațiile sunt mari, propensiunea pentru risc a oamenilor crește. Și poate că riscurile nici nu sunt
atât de mari...
Din nou, o explicație prea comodă....
 A TREIA IPOTEZĂ: EPISTEMOLOGICĂ / INSTITUȚIONALĂ

„Neofilia” (Chris Chambers) revistelorși a finanțatorilor. Toată lumea cere rezultate noi. Atât
numărul, cât și proporția replicărilor publicate au scăzut drastic în ultimii 20-25 de ani. Rezultat:
mai puține șanse de a fi verificat
Goana după granturi și publicații, sistemul de evaluare bazat pe tehnici scientometrice adesea
prost înțelese sau absurde.
Sistem de peer-review fragil, bazat pe voluntariat, care nu filtrează suficient.
Presiunea ca rezultatele să arate cât mai „științific”, chiar și în domeniile socio-umane.
Probleme de principiu legate de posibilitatea experimentării/replicării în științele socio-umane („go
big or go home!”).
O speculație: lipsa de diversitate axiologică în anumite domenii?
O ipoteză mai plauzibilă.
ESTE ȘTIINȚA DE AZI MAI EXPUSĂ LA TRIȘORI?

• Probabil că da, din toate motivele expuse (și, cu siguranță, din altele)
• Cât de pesimiști e cazul să fim?
• Până la limita scepticismului sănătos.
• Știința are resursele de a genera anticorpi (poate chiar numărul mare de retractări e o dovadă), dar
pentru asta trebuie să-și redesopere practicile care i-au asigurat succesul în ultimele sute de ani: spiritul
critic și inchizitiv, discuția liberă, refuzul idolilor, reticența în a accepta rezultate de-a gata, replicarea
experimentelor, libertatea intelectuală a cercetătorilor etc.
VĂ MULȚUMESC PENTRU RĂBDARE!

Acknowledgement:
This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research and
Innovation, CNCS – UEFISCDI, project number PN-II-RU-TE-2014-4-1846.