Sunteți pe pagina 1din 6

DILEME ETICE ÎN

CERCETAREA
ȘTIINȚIFICĂ
EMANUEL SOCACIU
FACULTATEA DE FILOSOFIE
DOAR CĂUTAREA ADEVĂRULUI?

Viziunea comună: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul”

Dificultate pentru știința de azi: dar dacă urmărind și publicând adevărul riscăm nu să îl supărăm pe
prietenul nostru „Platon”, ci să punem în pericol specia umană, sau să provocăm traume și vătămări
serioase unor persoane?
CERCETAREA CU UTILIZĂRI DUALE
În anii 1990, Australia se confrunta cu o populație de șoareci scăpată de sub control, cu costuri majore
pentru economia australiană. Metodele tradiționale de control al populației de dăunători nu dădeau
rezultate. Doi biologi de la Universitatea Națională din Canberra, Ronald Jackson și Ian Ramshaw, au
demarat o cercetare pentru a găsi o metodă biologică mai eficientă. Ipoteza lor a fost ca inserând gena IL-
4 în virusul variolei la șoareci, indivizii infectați vor deveni sterili, prevenind înmulțirea. Cercetarea a
obținut toate avizele, atât de la Comisia de etică a cercetării în universitate, cât și de la autoritatea
națională de reglementare pentru tehnologia genetică. Spre surpriza cercetătorilor, rezultatul a fost o
nouă tulpină de virus, extrem de agresiv și contagios și, mai ales, letal chiar și pentru șoarecii care
fuseseră vaccinați împotriva variolei. Într-un interviu ulterior, Ramshaw povestește că senzația sa de
atunci era că se afla într-un film de science-fiction. După ezitări și multe consultări (inclusiv cu notificarea
armatei australiene care, spune Ramshaw, nu a avut nici un răspuns), echipa a decis să publice
rezultatele (Jackson et al, 2001). Reacțiile critice au apărut imediat, în urma unui articol de presa din New
Scientist (Nowak, 2001) reproșul principal adus echipei fiind acela că ar fi trebuit să se abțină de la
publicare, dat fiind potențialul destructiv uriaș al virusului (care ar fi putut fi, de exemplu, transformat
într-o armă pentru bioterorism).
EXPERIMENTE ÎNȘELĂTOARE (DECEPTIVE)

Excepții de la regula consimțământului informat, atunci când informarea subiecților ar afecta validitatea științifică a
rezultatelor studiului.
- două situații: omiterea unor informații și inducerea activă în eroare a subiecților
Cazuri celebre: experimentele Milgram, „închisoarea de la Stanford”
Problemă: în ce măsură valoarea științifică a rezultatelor poate justifica maniere discutabile de a le obține?
GHIDUL DE ETICĂ PENTRU EXPERIMENTELE
ÎNȘELĂTOARE
OMS și CIOMS (2016):
•Înșelarea activă a subiecților nu este niciodată permisibilă atunci când expune subiecții unor riscuri mai
mult decât minimale;
•Cercetătorii trebuie să convingă comisiile de etica cercetării că nu există o altă metodă alternativă de a
obține rezultate valide;
•Nu este permisă omiterea unor informații care, dezvăluite, ar fi putut face o persoană rezonabilă să refuze
participarea;
•Cercetătorii au obligația de informare a subiecților ulterior experimentului (debriefing);
•Participanților trebuie să li se respecte dreptul ca, în urma informării ulterioare, să poată refuza folosirea
de către cercetător a datelor astfel obținute. (CIOMS, 2016, pp.37-38);
DILEME DESPRE DILEME

• Ce facem atunci când, în activitatea noastră de cercetare, ne aflăm în fața unei dileme morale cu privire
la admisibilitatea obiectivelor sau a tehnicilor de cercetare?
• Pasul 1: ne blocăm
• Apelăm la
• Discuții cu colegi sau profesori
• Consultăm ghidurile de etică disponibile
• Consultăm literatura de etică a cercetării
• Solicităm opinia Comisiei de Etică a Cercetării
• Proiectele de cercetare, mai ales dacă implică ființe vii ca subiecți, au nevoie de avizare din partea unei
instituții de tip CEC sau IRB. Este și o precauție pragmatică pentru dvs.