Fiecare dintre itemii 2-20 poate primi un scor de la 1 la 4, în funcţie de
varianta de răspuns pe care a ales-o subiectul. Alegerea variantei Aproape niciodatã se scorează cu un punct (indicând un nivel scăzut al anxietăţii faţă de testare), iar alegerea variantei Aproape întotdeauna se scorează cu patru puncte, indicând un nivel ridicat al simptomului anxietăţii faţă de testare operaţionalizat prin itemul respectiv. Pentru primul item (,,În timpul testelor, am un sentiment de încredere şi sunt relaxat”, alegerea variantei Aproape niciodatã indicã un nivel ridicat al anxietăţi faţă de testare, scorându-se, deci cu patru puncte, iar alegerea variantei Aproape întotdeauna indică un nivel scăzut al anxietăţii faţă de testare şi se scorează cu un punct. Aşadar, pentru primul item, scorurile trebuie inversate. Pentru calculul scorului total la inventar, se utilizează scorurile la toţi cei 20 de itemi, care trebuie însumate. Deoarece fiecare item poate avea un scor de la 1 la 4, scorul total minim, pe care îl poate obţine un subiect, este 20, iar scorul total maxim este 80. Pentru fiecare scalã în parte, scorul se obţine prin însumarea scorurilor la itemii componenţi. În varianta finală a inventarului, Spielberger a stabilit câte un număr de opt itemi pentru fiecare dintre cele două scale în parte, după cum urmează:
Scorurile, la fiecare dintre cele două scale, pot varia între 8 şi 32.
Spielberger propune o metodă de ponderare a scorului total la inventar,
în cazul în care un subiect nu răspunde la unul sau la doi dintre itemi. Aceasta implică calculul media scorurilor itemilor la care subiectul a rãspuns, apoi, înmulţirea rezultatului cu 20 şi rotunjirea produsului rezultat la urmãtorul numãr întreg. În mod similar, se poate proceda şi pentru calculul scorurilor la fiecare dintre cele două scale. Astfel, dacă un subiect nu răspunde la 3 sau mai mulţi itemi ai inventarului (sau la 2 sau mai mulţi itemi, pentru fiecare scală în parte), atunci protocolul său de răspunsuri nu poate fi luat în calcul