UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

SPRCIALIZAREA DREPT

CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA

Referat la disciplina universitara
„CRIMINALISTICA”

Student: Bucur Alexanda Corina

An studiu: anul IV IFR

2015

0
 CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
CADRUL JURIDIC
Sectiunea I Notiunea de accident de munca
Sectiunea II Dispozitii cuprinse in Codul de procedura penala
Sectiunea III Dispozitii cuprinse in normele departamentale
CAPITOLUL II
CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA
CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCA
Sectiunea I Cercetarea propriu – zisa
Sectiunea II Atributiile specialistilor criminalisti
CAPITOLUL III
CERCETAREA LA FATA LOCULUI
Sectiunea I Cercetarea statica
Sectiunea II Faza dinamica
Sectiunea III Consemnarea declaratiilor
CAPITOLUL IV
ALTE ACTIVITATI DE URMARIRE PENALA
Sectiunea I Ascultarea persoanei vatamate si a martorilor
Sectiunea II Ascultarea martorilor si a inculpatului
Sectiunea III Reconstituirea
Sectiunea IV Efectuarea expertizelor judiciare
INCHEIERE
BIBLIOGRAFIE

1
 INTRODUCERE

Din momentul in care omul a inceput sa munceasca – deci sa desfasoare o activitate

constienta, o activitate de transformare a elementelor de mediu pentru a-si asigura existenta –
dateaza si primele preocupari de imbunatatire a conditiilor de munca.
In secolele preindustriale, cercetarile si masurile pentru ameliorarea conditiilor de
munca, diminuarea eforturilor, marimea randamentelor si prevenirea accidentelor au avut un
caracter sporadic si local.
Scrierile antice relateaza despre astfel de actiuni si despre unele masuri exprese de
protectie a lucratorilor, despre existenta unor medici pe santierele faraonice, despre masuri de
combatere a saturnismulu si a intoxicatiei cu mercur in Grecia, Roma, Alexandria.
La mijlocul secolului al XIII – lea, medicul francez Armand de Villeneuve a dedicat
bolilor profesionale si accidentelor de munca mai multe capitole din tratatul sau de igiena,
subliniind rolul factorilor de ambianta (caldura, umiditate).
In anul 1870, medicul suedez Holgren a examinat deficientele perceperii culorilor de
catre mecanicii de la caile ferate si a propus sa se tina seama de ele la incadrarea personalului
feroviar. In 1890, F.Kraepalin si-a dezvoltat teoria sa despre curba de lucru si oboseala.
Spre sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX iau nastere si incep sa se
dezvolte ca ramuri distincte fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii,
ergonomia si protectia muncii.
Din ansamblul practicilor si cercetarilor vizandrelatia omului cu munca s-a conturat, in
decursul timpului, protejarea muncitorului impotriva accidentelor de munca. Primele masuri
constient si strict preventive dateaza inca din antichitate. In majoritatea cazurilor, insa,
accidentele de munca erau considerate o fatalitate. Ulterior, factori multipli dependenti de
revolutia industriala a secolului XIX si de progresul general al cunoasterii au impus ca o
problema deosebit de importanta, necesitatea eliminarii sau cel putin a reducerii lor, ceea ce s-
a reflectat si in aparitia unor reglementari juridice specifice.

2
 CAPITOLUL I
CADRUL JURIDIC

SECTIUNEA I
Notiunea de accident de munca

Un ”accident de munca” desemneaza un eveniment neasteptat, imprevizibil si care

intrerupe desfasurarea normala a unei actiuni. Notiunea de ”accident de munca” trebuie
circumscrisa unui proces de munca si implica in mod obligatoriu prezenta omului ca
executant.
In tara noastra, accidentul de muncaeste definit astfel : vatamarea violenta a
organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au avut loc in timpul procesului
de munca sau indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului
in baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitatea temporara de munca, de
cel putin trei zile, invaliditate sau deces.
Se considera accidente de munca sicele produse in urmatoarele imprejurari:
- Accidente suferite de elevi, studenti si ucenici in timpul efectuarii practicii
profesionale;
- Accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau interes public,
- Accidentul suferit de catre persoanele incadrate in munca in timpul si pe traseul
normal deplasarii de la locul de munca la domiciliu sau invers;
- Accidentul cauzat de activitati ce nu au legatura cu procesul de munca, daca se produc
la sediul persoanei juridice sau in orice alt loc de munca organizatde aceasta in timpul
programului de lucru si nu este rezultatul culpei exclusive a persoanei accidentate.
Accidentele de munca pot provoca victimei incapacitatea temporara de munca,
invaliditate ori deces. Acestea pot surveni imediat dupa eveniment sau la un anumit interval
de timp. Accidentele de munca pot fii individuale sau colective. Dupa natura cauzelor ele pot
fii accidente mecanice, termice, electrice, chimice, prin iradiere sau complexe. Dupa urmarile
asupra victimei pot fii accidente care produc incapacitatea temporara de munca, invaliditatea,
accidente mortale. Dupa momentul in care se resimt accidentele sunt clasificate astfel: cu
efect imediat sau cu efect ulterior.

SECTIUNEA II
Dispozitii cuprinse in Codul de Procedura Penala

Conform Codului de Procedura Penala procurorul exercita supravegherea asupra

actelor de urmarire penala. Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in
cauzele pe care le supravegheaza.
Urmarirea se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazul infractiunilor
impotriva protectiei muncii. (art.209 C.Pr.Pen.)

3
 SECTIUNEA III
Dispozitii cuprinse in normele departamentale

Primele legi de protectie a muncii au aparut cu scopul de a reglementa unele cazuri

particulare de imbolnaviri profesionale sau accidente de munca deosebit de grave si cu
frecventa ridicata. In toate tarile Uniunii Europene exista o structura stabila care elaboreaza si
emite legislatia in domeniul protectiei muncii si a a ccidentelor de munca.
In Grecia, Portugalia, Italia si Luxemburg,prevederile de baza sunt inscrise in
Constitutia Nationala. Principiile similare, fundamentale, sunt stabilite prin codurile legale.
In Belgia, cadrul legislativ a fost asigurat prin incadrarea in Dispozitiile Generale
pentru protectia muncii a Legii privind sanatatea, securitatea muncitorilor si curateniei
locurilor de munca din 1952 si a Legii contractelor de munca din 1978.
In Franta, Codul Muncii include actualmente Decretul privind sanatatea si securitatea
muncii si Legea privind prevenirea accidentelor de munca.
In Italia,pe langa prevederile cuprinse in Constitutie, Codul Civil si Penal, principalele
acte legislative privind securitatea profesionala si accidentele de munca sunt Legea nr.833 si
Decretul prezidential privind sanatatea si securitatea muncitorilor din 1955.
In Romania, obligativitatea unui sistem legislativ in acest domeniu este recunoscut
prin legea fundamentala a Romaniei – Costitutia – care prevede ca ”dreptul la viata precum si
dreptul la integritatea fizica si psihica ale persoanelor sunt garantate”. Reglementarile sunt
emise de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale si sunt obligatorii pentru toate unitatile din
economie.
Normele de protectie a muncii stabiles masurile de prevenire necesare pentru
anihilarea factorilor de risc. Normele generale detaliaza prevederile legislatiei primare din
domeniu si reglementeaza directiile generale ale activitatii preventive. Normele specifice
cuprind masurile de prevenire a comportamentului accidentogen al omului in toate ipostazele
interventiei acestuia in procesul de munca si in raport cu celelalte elemente ale sistemului de
munca. Ormele metodologicereglementeaza procedurile de aplicare a unor principii prevazute
in legislatia primara.

CAPITOLUL II

CONSIDERATII GENERALE CU PRIVIRE LA CERCETAREA ACCIDENTELOR

DE MUNCA

SECTIUNEA I
Cercetarea propriu-zisa

In urma cercetarii accidentelor de munca, trebuiesa se intocmeasca un dosar de

cercetare care va cuprinde:
- Opisul actelor aflate la dosar;
- Procesul verbal de cercetare, semnat de persoanele care au efectuat cercetarea;

4
 - Schite, fotografii ale locului unde s-a produs accidentul;
- Copia fisei individuale de instructaj pentru protectia muncii;
- Declaratiile persoanelor care, potrivit atributiilor, raspund de asigurarea masurilor de
prevenire la locul de munca;
- Declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la stabilirea
adevarului;
- Documente decercetare incheiate de autoritatile din tara pe teritoriul caruia a a vut loc
accidentul;
- Referat de specialitate;
- Raport de constatare medico-legala, in cazul accidentelor mortale;
- Dovada sau certificatul de diagnostic, in cazul accidentelor cu incapacitate temporara
- Decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate.
Dosarele de cercetare intocmite de comisia de unitate, aprobate de conducatorul
acesteia, vor fii verificate de catre inspectorii pentru protectia muncii in cadrul controalelor
legale, caz in care le vor viza, respectiv consemna eventualele observatii si chiar vor dispune
cand este necesar, recercetarea evenimentului.
Dosarele incheiate de inspectoratele de stat teritoriale pentru protectia muncii trebuie
inaintate Ministerului Muncii si Protectiei Sociale in maxim 10 zile de la data producerii
accidentului. Termenul poate fii prelungit atunci cand sunt necesare expertize.
Dosarele trebuie trimise la procuratura, respectiv la intreprinderile interesate, numai
dupa ce au fost vizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.
Procedura cercetarii accidentelor este reglementata juridic in Romania si beneficiaza
de metodologia elaborata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, permanent actualizata.
Totusi, ca si in celelalte tari, ridica numeroase probleme legate de situatii concrete.
Producerea accidentului de munca incepe, de regula, de la lipsuri sau de la existenta
si/sau constituirea in dosarul procesului muncii a unor defecte ale mijloacelor de protectie
si/sau mediului de munca, de la anumite deficiente in constituirea si reprezentarea sarcinii de
munca, in indrumarea si supravegherea lucratorilor si se termina cu provocarea leziunii care
reprezinta elementul deficit al accidentului. In deschiderea accidentului de munca se impune
respectareaordinii desfasurarii evenimentului in realitate.
Vinovatia pentru producerea unui accident seidentifica si se atribuie, indiferent de
nivelul ierarhic, tuturor factorilor implicati, atat in sistemul de munca, cat si legat de
proiectarea si executia mijloacelor si a mediului de munca, in afara acestuia.

SECTIUNEA II
Atributiile specialistilor criminalisti cu privire la cercetarea accidentelor de munca

Intrucat accidentele de munca se datoreaza de obicei unor cauze multiple (cum sunt
carentele in organizarea prcesului de productie, aplicarea necorespunzatoare a norelor si
masurilor de protectie a muncii de catre persoanele din organele de conducere administrativa
si tehnica, nerespectarea lor de catre muncitori, imprejurarile imprevizibile, neimputabile
vreunei persoane), organele judiciare trebuie sa desfasoare o investigatie multilaterala, bazata
atat pe cunoasterea particularitatilor tehnice si administrative ale muncii din unitatea
respectiva , cit si a cunostintelor temeinice de specialitate.

5
 CAPITOLUL III

CERCETAREA LA FATA LOCULUI

SECTIUNEA I
Cercetarea statica

In cercetarea statica ne intereseaza aspectul de ansamblu al locului savarsirii

aciidentului de munca, pozitiile relative ale diferitelor urme si obiecte, caile de acces, etc. se
fac masuratori, se executa fotografiile schita, fotografiile obiectelor principale de la locul
accidentului si se fac masuratorile fotografice tridimensionale. Organul de urmarire penala nu
poate modifica nimic din aspectul initial al locului savarsirii accidentului.
Cercetarile vor incepe cu stabilirea modificarilor ce au putut interveni pana la sosirea
echipei operative la fata locului, pentru ca, impreuna cu inspectorii de specialitate sa
stabileasca daca acele schimbari au fost impuse de specificul procesului tehnologic, de
masurile ce trebuiau luate pentru salvarea vietii unor persoane sau sunt incercari de derulare a
cercetarilor.
Locul va fii delimitat prin tablite numerotate. Pe tot parcursul cercetarii se vor executa
masuratorile necesare in pasi pentru locurile deschise si metrul in locurile inchise.

SECTIUNEA II
Faza dinamica

Faza dinamica consta in examinarea amanuntita a fiecrui obiect purtator de urme,

deplasandu-l din locul unde a fost descoperit, pentru a-i asigura conditiile optime de
examinare. Vor fii cercetate suprafetele apte sa pastreze urme ale accidentului sau urme
digitale. Obiectele purtatoare de urme, daca sunt comod transportabile, vor fii ridicate pentru
cercetari in conditii de laborator.
Rezultatul cercetarilor va fii consemnat intr-un proces verbal de constatare la care se
ataseaza schita locului faptei si plansa cu fotografii judiciare operative. Alaturi de cautarea si
ridicarea urmelor propriu-zise ale accidentelor de munca, se va acorda atentie si anumitor
fenomene secundare : mirosul si culoarea neobisnuita a unor obiecte.

SECTIUNEA III
Consemnarea declaratiilor

Declaratiile martorilor, persoanelor vatamate, a invinuitului, fac parte integrata din

procesul de anchetare la fata locului si se consemneaza in procesul verbal (art.69 – 74, art.78
C.Pr.Pen.). valoarea declaratiei depinde in ultima analiza de modul in care ceea ce prezinta
partea ascultata este selectat si consemnat.
Din constinutul declaratiei trebuie sa rezulte datele de identificare ale partii ascultate,
faptele si imprejurarile in care a avut loc accidentul de munca. De regula, persoana ascultata

6
isi formuleaza cu propriile cuvinte declaratia, in raport de nivelul de pregatire, lexicul si
experienta de viata, dupa terminare semnand pe fiecare pagina.

CAPITOLUL IV

ALTE ASPECTE DE URMARIRE PENALA

SECTIUNEA I
Ascultarea persoanei vatamate

Ascultarea persoanei vatamate in cadrul accidentelor de munca se face in conditii

speciale, deoarece aceasta se afla intr-o stare destul de grava, datorita leziunilor suferite. Este
necesar ca organul judiciar sa ia legatura cu medicul curant, care sa-l informeze de spre
situata victimei. Daca starea este grava, ascultarea se va face numai cu permisiunea doctorului
si in prezenta acestuia. Ori de cate ori este nevoie, partea vatamata poate fii ascultata repetat
in cadrul aceleiasi cauze, fie uninominal, fie in confruntarea cu alte persoane.
Generalizarea practicii judiciare in acest domeniu ne ofera osibilitatea sa distingem o
categorie de persoane care au o atitudine sincera, corecta, obiectiva fata de fappta si a doua
categorie de persoane situate pe extreme diferite: unele acuza conducatorul locului de unca,
facandu-l vinovat de producerea accidentului, in incercarea de a obtne o pensie de invaliditate,
chiar atunci cand ele sunt raspunzatoare de nerspectarea normelor de protectie a muncii; altele
isi asuma pe nedrept raspunderi pentru producerea accidentului cu scopul de a crea o situatie
favorabila conducatorului locului de munca si a-l apara de raspundere penala.

SECTIUNEA II
Ascultarea martorilor si a inculpatului

Pentru ca ascultarea martorilor sa dea rezultate, este necesar sa fie temeinic pregatita
pentru studierea dosarului, cunoasterea relatiilor martorilor cu invinuitul si in general, pozitia
lui in cauza respectiva si caracteristicile de baza ale personalitatii sale. Este intocmit un plan
al ascultarii fiecarui martor in parte sau pentru mai multi martori grupati pe aceleasi probleme,
cu indicarea tuturor datelor ce trebuie lamurite.
Ascultarea martorilor se face cu respectarea metodelor tactice aplicabile la cercetarea
oricarui fapt, dar luand in considerare si specificul accidentelor de munca. Ei trebuie selectati
in functie de raporturile in care se afla cu partile din proces. De asemenea, martorii pot fii
influentati de persoanele care au suferit vatamari corporale si doresc sa obtina o pensie de
invaliditate sau alte inlesniri necuvenite.
Dupa ascultarea martorilor, este randul invinuitului care este persoana fata de care s-a
pornit cercetarea penala. Ascultarea va fii facuta prin procedeul liberei expuneri.
Din declaratiile invinuitului trebuie sa rezulte functia ce o indeplineste, modul cum a facut
instructajul si care erau atributiile in legatura cu locul de munca unde s-a produs accidentul,
dar mai ales, motivul nereluarii masurilor corespunzatoare de tehnica securitatii.
Apararile inculpatului sau invinuitului vor fii consemnate si verificate prin administrarea
probelor solicitate sau a celor ce rezulta din lucrarile dosarului. Daca specificul cauzei o

7
impune, ii vor fii prezentate invinuitului sau inculpatului, mijloacele materiale de proba
existente sau declaratiile altor persoane, rapoarte de expertiza, etc.

SECTIUNEA III
Reconstituirea

Reconstituirea consta in reproducerea experimentala a anumitor imprejurari ale

infractiunii sau chiar a intregului ei, pentru a stabili daca faptele cercetate au putut avea loc
intr-o anumita forma, concret individualizata in spatiu si timp.
Certitudinea rezultatului reconstituirii poate fii obtinuta numai cu conditia repetarii
experimentelor in variante suficiente, cu respectivele modificari. In cazul in care nu se poate
stabili in toate amanuntele acest cadru, va trebui ca in cursul efectuarii experimentului sa se
tina seama de conditiile schimbate si sa se consemneze aceste schimbari in procesul verbal
intocmit, pentru ca sa aiba in vedere ulterior in apreciere ca probe a rezultatelor reconstituirii.
Pentru ca reconstituirea sa aiba valoare probatorie, ea trebuie consemnata in procesul
verbal de efectuare a reconstituirii de ancheta. Acesta trebuie sa contina descrierea obiectiva,
amanuntita si completa a modului in care s-au desfasurat reconstituirile si rezultatele obtinute.

SECTIUNEA IV
Efectuarea expertizelor judiciare

Cercetarea accidentelor de munca implica de cele mai multe ori, efectuarea unor
expertize judiciare din cele mai diferite domenii : tehnice, criminalistice, medico-legale, etc.
Expertizele tehnice au ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de functionarea
utilajelor si instalatiilor, respectarea procesului tehnologic, al retetelor de fabricatie etc.
Expertizele criminalistice pot avea obiective din cele mai diferite dupa specificul
locului de munca, iar uneori privesc cercetarea criminalistica a scrisului, cercetarea urmelor
de picior, a urmelor de degete etc.
Expertiza medico-legala priveste atat examinarea persoanelor ramase in viata cat si
autopsia cadavrelor. La examinarea persoanelor accidentate expertiza trebuie sa stabileasca
daca persoana ramasa in viata prezinta o infirmitate permanenta, care este durata incapacitatii
de munca, daca accidentul a produs o invaliditate.
La cercetarea accidenetelor mortale expertiza medico-legala trebuie sa stabileasca
existenta legaturii de cauzalitate intre accident si moarteasurvenita la locul de muncase poate
datora si altor cauze : boli preexistente, consum excesiv de bauturi alcoolice, caderi
intamplatoare, fara o legatura cu procesul de productie.

8
 INCHEIERE

Etapa actuala parcursa de tara noastra impune restructurarea si adaptarea intregului

sistem legislativ cu privire la protectia muncii. Prima trasatura care se remarca este disparitia
aproape in totalitate a responsabilitatilor impuse de lege la nivelul departamentelor si
ministerelor in legatura cu protectia muncii, concomitent cu extinderea lor asupra sectorului
privat.
Noul sistem legislativ conduce la conentrarea raspunderilor si competentelor la nivelul
intreprinderii, ceea ce implica o delimitare clara a obligatiilor si drepturilor factorilor implicati
in procesul muncii.
In fine, o caracteristica deosebit de importanta este adaptarea sistemului legislativ la
reglementarile internationale, in speta ale Organizatiei Internationale a Muncii si ale Uniunii
Europene, tinandu-se seama de structura economica, experienta, mijloacele financiare si
contextul politic si social din Roamania.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Matei Basarab – Criminalistica, 1969

2. Aurel Ciopraga – Criminalistica (Elemente de tactica) 1986
3. Aurel Ciopraga – Criminalistica (Tratat de tactica) 1996
4. Aurel Ciopraga, I.Iacobuta – Criminalistica 1996
5. Ion Mircea – Criminalistica 1994
6. Emilian Stancu – Tratat de Criminalistica 2002
7. Camil Stanciu – Criminalistica 1972
8. AL.Dorobantu, Stefan Pece – Protectia Muncii 1996
9. S.Ghimpu, I.T.Stefanescu, S.Belingradeabanu, Gh.Mohanu – Dreptul muncii 1982
10. E.Stancu – Criminalsitica 1994
11. C.Suciu – Criminalistica 1972
12. I.Mircea – Criminalistica 1979
13. I.Argeseanu – Criminalistica si medicina legala 1996

10