GRILE- DREPTUL AFACERILOR

1. Dreptul afacerilor?
a) reprezintă regula stabilită de către autoritatea publică care reglementează raporturile dintre oameni şi care,
dacă nu este respectată, poate fi adusă la îndeplinire prin forța coercitivă a statului.
b) ansamblul de norme generale de drept privat și norme speciale de drept privat și public
aplicabile profesioniștilor comercianți persoane fizice autorizate și societăți comerciale, în
activitatea lor de afaceri, respectiv de producție, administrare de bunuri sau de prestare de servicii a
întreprinderilor cu scop lucrativ. Sunt incluse noțiuni de drept privat ăn general, drept civil, precum și
unele noțiuni din dreptul muncii, administrativ, fiscal și penal.
c) totalitatea regulilor de conduită emise de puterea publică, reguli a căror respectare este
obligatorie pentru toți destinatarii acestora.
Răspuns: b.

2. Norma juridică:
a) reprezintă regula stabilită de către autoritatea publică care reglementeză raporturile dintre oameni şi
care, dacă nu este respectată, poate fi adusă la îndeplinire prin forţa coercitivă a statului.
b) totalitatea regulilor de conduită emise de puterea publică, reguli a căror respectare este
obligatorie pentru toți destinatarii acestora.
c) Un organism economic în fruntea caruia se afla o persoană numită întreprinzător care combină
forţele naturii cu capitalul şi munca, în scopul producerii de bunuri şi servicii.
Răspuns : a

3. Noţiunea de drept reprezinta:

a) ansamblul de norme generale de drept privat și norme speciale de drept privat și public aplicabile
profesioniștilor comercianți persoane fizice autorizate și societăți comerciale, în activitatea lor de
afaceri, respectiv de producție, administrare de bunuri sau de prestare de servicii a
întreprinderilor cu scop lucrativ. Sunt incluse noțiuni de drept privat ăn general, drept civil,
precum și unele noțiuni din dreptul muncii, administrativ, fiscal și penal.
b) reprezintă regula stabilită de către autoritatea publică care reglementeză raporturile
dintre oameni și care, dacă nu este respectată, poate fi adusă la îndeplinire prin forța coercitivă a
statului.
c) totalitatea regulilor de conduită emise de puterea publică, reguli a căror respectare este
obligatorie pentru toți destinatarii acestora.
Răspuns: c

4. Clasificarea normelor juridice:

a) Norme imperative;
b) Norme supletive;
c) Norme permisive;
Răspuns: a+b+c

5. Norma juridică cuprinde:

 a) 2 părţi;
b) 3 părţi;
c) 4 părţi;
Răspuns : b

6. Partile normei juridice sunt:

a) Ipoteza, dispoziţia;
b) Ipoteza, sancţiunea;
d) Ipoteza, dispoziţia, sancţiunea.
Răspuns: c

7. Clasificarea normelor juridice

a) Norme imperative, supletive, permisive;
b) Norme imperative, supletive;
c) Norme imperative, supletive, permisive, de recomandare;
Răspuns: c

8. Ce este întreprinderea?
a. Întreprinderea este un organism economic în fruntea căruia se află o persoană numită întreprinzător care
combină forțele naturii cu capitalul și munca, în scopul producerii de bunuri și servicii. – are în vedere
criteriul economic;
b. Întreprinderea este o activitate complexă care constă în exercițiul repetat, organizat și
sistematic al operațiunilor expres prevăzute de Codul comercial. – are în vedere criteriul
profesional;
c. Întreprinderea este concepută ca o organizare în care elementul esențial este specularea
muncii altor persoane, în scopul obținerii de produse și servicii destinate schimbului. – are în vedere
criteriul interpunerii în schimbul muncii;
Răspuns: a+b+c

9. Care este scopul realizării activităţii în întreprindere?

a) Producerea de bunuri;
b) Obţinerea unui profit ;
d) Executarea de lucrari şi prestarea de servicii.
Răspuns: a+b+c

10. Întreprinderea are formă:

a) economică;
b) civilă;
c) economică şi civilă:
Răspuns: c

11. Ce este întreprinderea economica?

a) este o activitate sistematic organizată, executată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, având ca
obiect acte sau fapte juridice cu caracter civil, fără a avea ca scop obținerea profitului.
b) este o activitate economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, realizată de
una sau mai multe persoane – comercianți - pe riscul lor, constând în producerea și circulația
mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii, în scopul obținerii unui profit.
c) o activitate ce se desfasoară potrivit legii organice care reglementează regimul juridic al
profesiei in cauză.
Răspuns: b

12. Caracterele întreprinderii economice:

a) Activitatea intreprinderii este o activitate economică;
b) Activitatea este realizată în mod organizat, permanent şi sistematic, de una sau mai multe persoane
fizice sau/ şi juridice, pe riscul lor;
c) Obiectul activităţii: producerea şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări şi prestarea de
servicii;
Răspuns: a+b+c

13. Ce este întreprinderea civila?

a) este o activitate sistematic organizată, executată de una sau mai multe persoane, pe riscul lor, având ca
obiect acte sau fapte juridice cu caracter civil, fără a avea ca scop obținerea profitului.
b) este o activitate economică desfășurată în mod organizat, permanent și sistematic, realizată de
una sau mai multe persoane – comercianți - pe riscul lor, constând în producerea și circulația
mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii, în scopul obținerii unui profit.
c) activitate ce are ca obiect producerea şi circulaţia mărfurilor;
Răspuns: a

14. Caracterele întreprinderii civile:

a) Activităţile care fac obiectul întreprinderii civile sunt desfăşurate în cadrul profesiilor liberale;
b) Persoanele care realizează această activitate au calitate de profesionişti si desfăşoară această activitate potrivit
legii organice care reglementează regimul juridic al profesiei în cauză;
c) Aceste persoane pun la dispoziţia celor interesaţi cunoştinţele şi competenţa lor pentru care
primesc onorarii.
Răspuns: a+b+c

15. Formele în care persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice:

a) Individual şi independent ca PFA;
b) Ca întreprinzător al unei întreprinderi individuale;
c) Ca membru al unei întreprinderi familiale;
Răspuns: a+b+c

16. Capacitatea persoanei fizice cerută pentru a fi comerciant:

a) Capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu;
b) Capacitatea de folosinţă;
c) Capacitatea de exerciţiu;
Răspuns: a.

17. Incapacitatea persoanei fizice de a fi comerciant:

a) Minorul care nu a împlinit 14 ani;
b) Interzisul judecătoresc;
c) Persoana pusă sub curatelă;
Răspuns: a+b+c.

18. Restricţii privind exercitarea activităţii comerciale:

a) Funcţia de judecător;
 b) Funcţia de procuror;
c) Calitatea de deputat sau senator;
Răspuns: a+b+c.

19. Care sunt obligaţiile profesionale ale comercianţilor:

a) Publicitatea prin Registrul Comerțului
b) Organizarea și ținerea contabilității activității comerciale;
c) Exercitarea comerțului în limitele concurenței licite;
d) Publicitatea prin Registrul Comertului şi Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite.
Răspuns: a+b+c

20. În ce an a fost introdus în Registrul Comerţului, Registrul Societăţilor Cooperative?

a) 2004;
b) 2005;
c) 2010;
Răspuns: b

21. Din câte registre este format Registrul Comerţului?

a) 1
b) 2
c) 3
Răspuns: c

22. Este efect al înregistrării în Registrul Comerţului:

a) efectul de publicitate;
b) efectul de opozabilitate;
c) efectul de publicitate şi efectul de opozabilitate;
Răspuns: c

23. Sancţiunile nerespectării obligaţiei de efectuare a înregistrării in Registrul Comerţului

sunt :
a) civile;
b) penale;
c) civile şi penale;
Răspuns: c

24. Care sunt auxiliarii comercianţilor:

a) Mandatarul – în temeiul unei împuterniciri date de un comerciant încheie acte juridice
în numele și pe seama comerciantului. În anumite cazuri, raporturile de mandat cu
reprezentare sunt grefate pe raporturile de muncă: vânzătorii din magazine,
recepționerii de la hoteluri, șoferii de taxi, etc;
b) Comisionarul – în baza unei împuterniciri date de un comerciant încheie acte juridice în
nume propriu dar pe seama comerciantului. Raporturile dintre comisionar și comerciant
sunt raporturi de mandat fără reprezentare și se aplică și în cazul consignatarilor și
expeditorilor.
c) Consignatarul – în baza împuternicirii comerciantului încheie acte juridice privind
vânzarea unor bunuri mobile ale comerciantului în nume propriu dar pe seama comerciantului;
Răspuns: a, b, c,

25. Care este definiţia fondului de comerţ?

a) Fondul de comerţ reprezintă un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporale şi incorporale, pe care
un comerciant le afectează desfăşurării unei activităţi comerciale în scopul atragerii clientelei şi, implicit,
obţinerii de profit.
b) Fondul de comerţ este definit ca fiind numele sau după caz denumirea folosită de comerciant în
realizarea operaţiunilor care fac obiectul comerţului său şi sub care semnează.
c) Fondul de comerţ nu constituie obiectul unei garanţii mobiliare;
Răspuns: a

26. Care sunt elementele fondului de comerţ?

a) Elementele corporale;
b) Elementele incorporale;
c) Elementele corporale si incorporale;
Răspuns: c

27.Ce este emblema?

a) reprezintă semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen sau o
întreprindere de alta de acelaşi gen.
b) reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi juridice cu un
comerciant. Ea este strâns legată de fondul de comerţ, dreptul la clientelă neputând fi transmis
separat ci numai în cadrul fondului de comerţ.
c) reprezintă puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela fiind într-o
strânsă legătură cu aceasta. Prin natura sa, vadul comercial nu este un element distinct al fondului de
comerţ ci numai împreună cu clientela.
Răspuns: a

28. Ce este firma?

a) reprezintă semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen sau o
întreprindere de alta de acelaşi gen.
b) reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi juridice cu un
comerciant. Ea este strâns legată de fondul de comerţ, dreptul la clientelă neputând fi transmis
separat ci numai în cadrul fondului de comerţ.
c) Este definita ca fiind numele sau dupa caz denumirea folosita de comerciant in
realizarea operatiunilor care fac obiectul comertului său si sub care semneaza.
Răspuns: c

29. Drepturile de proprietate intelectuală sunt:

a) Mărci de fabrică, de comerţ sau de servicii;
b) Brevete de invenţii;
c) Desene şi modele ale produselor;.
Răspuns: a + b + c

30. Ce tip de raport juridic există:

 a. de autoritate
b. de egalitate
c. de concurenţă
Răspuns: a+b

31. Care sunt practicile abuzive:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de
cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi
furnizori ori beneficiari;
b) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor
prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele
comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii
echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;
Raspuns: a+c

32. Constituie concurenţă neloială:

a) subminarea organizării interne a concurentului;
b) subminarea activităţii comerciale a concurentului
c) impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preţuri inechitabile de vânzare ori de
cumpărare sau a altor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi
furnizori ori beneficiari;
Răspuns: a + b

33. Subminarea activităţii comerciale a concurentului se poate realiza prin:

a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori
acceptarea unei asemenea oferte;
b) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentanţilor acestuia, pentru ca prin
purtare neloială să poată afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaşte sau a folosi clientela
sa ori pentru a obţine alt folos pentru sine ori pentru altă persoană în dauna unui concurent;
c) concedierea sau atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării
unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salariaţilor
unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.
Răspuns: -

34. Metodele nepermise de stimulare a vânzării sau prestărilor de servicii care

împiedică libera concurenţă sunt:
a) metoda „Bulgăre de zăpadă;
b) falsa publicitate;
c) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări.
Răspuns: a + b

35. Care sunt principiile de organizare şi funcţionare ale Consiliului Concurenţei :

a) principiul autonomiei;
b) Principiul independenţei;
c) Principiul colegialităţii.
Răspuns : a + b + c

36. Deciziile pe care le poate adopta Consiliul Concurenţei sunt :

a) decizie de respingere a unei cereri sau plângeri;
b) decizii privind măsuri procedurale;
c) decizii privind măsuri interimare.
Răspuns : a + b + c

37. Definiţia societăţii comerciale:

a) este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane se înţeleg să pună în comun
anumite bunuri pentru a desfăşura o anumită activitate în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor
care vor rezulta.
b) se regăseşte în Codul Comercial Român;
c) reprezintă o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de
personalitate juridică în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea
unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate.
Răspuns: c

38. Potrivit Legii nr. 31/1990, societăţile comerciale se pot constitui în următoarele
forme:
a) Societatea în nume colectiv;
b) Societatea pe acţiuni;
c) Societatea cu răspundere limitată.
Răspuns: a + b + c

39. Clasificarea societăţilor comerciale:

a) după natura lor, în funcţie de întinderea răspunderii asociaţilor, în funcţie de structura
capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, în raport cu existenţa ori inexistenţa
posibilităţii de a emite titluri de valoare;
b) în funcţie de întinderea răspunderii asociaţilor, în funcţie de structura capitalului social şi
modul de împărţire a acestuia, în raport cu existenţa ori inexistenţa posibilităţii de a emite titluri de
valoare;
c) după natura lor, în funcţie de întinderea răspunderii asociaţilor, în funcţie de structura
capitalului social şi modul de împărţire a acestuia,
Răspuns: a

40. Este etapă a constituirii societăţiloe comerciale:

a) Etapa consensuală;
b) Etapa consensuală şi etapa judiciară;
c) Etapa judiciară.
Răspuns: b

41. Participanţii la constituirea unei societăţi comerciale sunt:

a) Asociaţii, fondatorii, acţionarii;
b) Asociaţii, fondatorii, acţionarii, acceptanţii sau subscriitorii;
c) Fondatorii, acţionarii, acceptanţii sau subscriitorii.
Răspuns: b

42. Vărsământul reprezintă:

a) operaţiunea de aducere la îndeplinire a obligaţiei asumate prin actul constitutiv sau prin
subscriere ulterioară de a contribui la formarea sau majorarea capitalului social;
b) totalitatea valorii aporturilor aduse de asociaTi la constituirea societăţii comerciale.
Juridic, el reprezintă gajul general al creditorilor societăţii;
c) obţinerea unui câştig material care sporeşte patrimoniul asociaţilor.
Răspuns: a

43. Capitalul social reprezintă:

a) valoarea totală a aporturilor cu care asociaţii s-au obligat să contribuie la formarea
societăţilor comerciale – capital nominal;
b) valoarea aporturilor deja efectuate;
c) totalitatea valorii aporturilor aduse de asociati la constituirea societăţii comerciale. Juridic,
el reprezintă gajul general al creditorilor societăţii;
Răspuns: c

44. Capitalul social subscris reprezintă:

a) valoarea totală a aporturilor cu care asociaţii s-au obligat să contribuie la formarea
societăţilor comerciale – capital nominal;
b) valoarea aporturilor deja efectuate;
c) totalitatea valorii aporturilor aduse de asociaTi la constituirea societăţii comerciale. Juridic,
el reprezintă gajul general al creditorilor societăţii;
Răspuns: a

45. Capitalul social vărsat reprezintă:

a) valoarea totală a aporturilor cu care asociaţii s-au obligat să contribuie la formarea
societăţilor comerciale – capital nominal;
b) valoarea aporturilor deja efectuate;
c) totalitatea valorii aporturilor aduse de asociaTi la constituirea societăţii comerciale. Juridic,
el reprezintă gajul general al creditorilor societăţii;
Răspuns: b

46. Adunarea generală este:

a) organul de deliberare al S.C.;
b) organul de decizie al S.C.;
c) organul de deliberare si decizie al S.C.;
Răspuns: c

47. Adunarea extraordinara:

a) se întruneşte cel puţin o data pe an;
b) se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre în probleme care reclamă modificarea
actelor constitutive ale societăţii;
c) priveşte S.A. şi S.C.A.;
Răspuns: b

48. Cenzorii:
a) sunt numiţi datorită complexităţii activităţii;
b) au mandat pe durata a 3 ani;
c) sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor;
Răspuns: a + b + c

49. Este caz de nulitate a societăţii înmatriculată:

a) lipsa actului constitutiv sau a formei lui autentice;
b) lipsa încheierii de înmatriculare;
c) lipsa autorizaţiei administrative de constituire, unde este cazul.
Răspuns: a + b + c

50. Este caz de modificare a societăţilor comerciale:

a) mărirea capitalului social;
b) reducerea capitalului social;
c) prelungirea duratei societăţii.
Răspuns: a + b + c

51. Care sunt condiţiile acceptării ofertei:

a) trebuie comunicată ofertantului prin mijloace cel puţin la fel de rapide ca cele utilizate de ofertant
pentru comunicarea ofertei;
b) acceptarea ofertei poate consta fie întrun fapt juridic din care să rezulte manifestarea de
voinţă a destinatarului în sensul încheierii contractului;
c) trebuie să fie totală şi fără rezerve.
Răspuns: b + c

52. Care este locul încheierii contractului?

a) contractul se încheie în locul şi momentul în care acceptarea ajunge la ofertant;
b) este localitatea în care se află ofertantul şi în care acceptarea ofertei ajunge la ofertant;
c) este locul in care se află destinatarul ofertei.
Răspuns: a + b + c

53. Definiţia contractului:

a) este propunerea unei persoane adresate unei alte persoane de a încheia un anumit contract;
b) este o manifestare de voinţă care exprimă intenţia ofertantului de a se obliga, în cazul în
care oferta este acceptată de destinatar;
c) este acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui,
modifica sau stinge un raport juridic.
Răspuns: c

54. Emitentul ofertei este:

a) persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, care propune
ultimul element esenţial al contractului;
b) o persoană determinată;
c) persoane generic determinate.
Răspuns: a

55. Destinatarul ofertei este:

a) persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi determină conţinutul sau, care propune
ultimul element esenţial al contractului;
b) o persoană determinată;
c) persoane generic determinate.
Răspuns: b + c
56. Contractul de vânzare – cumpărare este:
a) un contract sinalagmatic;
b) un contract consensual;
c) un contract cu titlu oneros.
Răspuns: a + b + c

57. Care sunt obligaţiile vânzătorului:

a) obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau a dreptului vândut;
b) obligaţia de a plăti preţul vânzării;
c) obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării.
Răspuns: a

58. Prin contractul sinalagmatic:

a) ambele părţi urmăresc la încheierea contractului obţinerea anumitor avantaje
patrimoniale ;
b) obligaţiile părţilor sunt cunoscute de către acestea de la momentul încheierii contractului;
c) ambele părţi au în sarcină obligaţii corelative şi interdependente.
Răspuns: b

59. Capacitatea de a contracta este:

a) operaţiunea de vânzare prin care se transmite dreptul de proprietate asupra bunului vândut
de la vânzător la cumpărător în schimbul unui preţ;
b) aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a încheia, personal sau prin reprezentant,
contracte civile;
c) hotărârea de a incheia un act juridic manifestată în exterior.
Răspuns: b

60. Care sunt obligaţiile cumparatorului:

a) obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau a dreptului vândut;
b) obligaţia de a plăti preţul vânzării;
c) obligaţia de a suporta cheltuielile vânzării.
Răspuns: b + c

61. Care sunt obligaţiile vânzătorului:

a) obligaţia de a transmite proprietatea bunului sau a dreptului vândut;
b) obligaţia de a prelua bunul vândut;
c) obligaţia de predare a bunului vândut;
Răspuns: a + c

62. Reprezentarea poate fi:

a) în raport de izvorul său;
b) în raport de întinderea puterii de reprezentare;
c) în raport de conţinutul împuternicirii conferite.
Răspuns: a + b + c

63. Contractul de mandat este:

a) acel contract prin care o parte numită mandatar se obligă să încheie unul sau mai multe acte
juridice pe seama celeilalte părţi numită mandant;
b) mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu
profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: a

64. Caracterele juridice ale contractului de comision:

a) contract cu titlu oneros, contract sinalagmatic, contract consensual;
b) contract cu titlu oneros, contract sinalagmatic, contract intuitu personae;
c) contract cu titlu oneros, contract sinalagmatic, contract consensual, contract intuitu personae;
Răspuns: c

65. Capacitatea părţilor:

a) comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le va încheia pe
seama sa comisionarul;
b) comitentul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
c) comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, deoarece încheie actele juridice
proprio nomine, şi va avea toate obligaţiile profesionale ale comercianţilor: publicitate prin
registrul comerţului, ţinerea registrelor comerciale şi desfăşurarea activităţii comerciale în condiţiile
concurenţei licite;
Răspuns: a + c

66. Care sunt obligaţiile comisionarului?

a) comisionarul răspunde pentru faptele persoanei substituite în executarea contractului de comision,
ca şi în cazul contractului de mandat;
b) este obligat să execute personal mandatul primit;
c) comisionarul este obligat să execute mandatul încredinţat de comitent;
Răspuns: a + b + c

67. Care sunt obligaţiile comitentului?

a) comitentul este ţinut să plătească remuneraţia cuvenită comisionarului;
b) comitentul trebuie să restituie cheltuielile făcute de comisionar;
c) comitentul este obligat să execute personal mandatul primit de comisionar;
Răspuns: a + b

68. Definiţia contractului de comision:

a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu
profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume propriu dar pe
seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta din aceste acte,
chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: b

69. Contractul de comision încetează prin:

a) revocarea mandatului de către comitent;
b) renunţarea comisionarului la mandatul primit;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul comitentului ori a comisionarului;
Răspuns: a + b + c

70. Definiţia contractului de consignaţie:

a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu
profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: a + b + c

71. Obligaţiile consignatului sunt:

a) să predea consignatarului bunurile mobile care urmeaza a fi vândute;
b) să restituie cheltuielile făcute de consignatar în îndeplinirea însarcinării primite;
c) să ia în primire, să păstreze şi să asigure bunurile; Răspuns:
a+b

72. Obligaţiile consignatarului sunt:

a) să execute mandatul primit de la consignant;
b) să restituie cheltuielile făcute de consignatar în îndeplinirea însarcinării primite;
c) să ia în primire, să păstreze şi să asigure bunurile; Răspuns:
a+c

73. Definiţia contractului de expediţie:

a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) este acel contract prin care o parte numită expeditor se obligă să încheie, în nume
propriu, dar în contul celeilalte părţi numită comitent, un contract de transport şi să
îndeplinească operaţiunile accesorii, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: b
74. Definiţia contractului de agenţie:
a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) este acel contract prin care o parte numită expeditor se obligă să încheie, în nume
propriu, dar în contul celeilalte părţi numită comitent, un contract de transport şi să
îndeplinească operaţiunile accesorii, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul prin care o parte numită comitent, împuterniceşte în mod statornic pe cealaltă
parte numită agent, fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte în numele şi pe
seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau mai multe regiuni determinate.
Răspuns: c

75. Definiţia contractului de agenţie:

a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de
servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu
profesional, în schimbul unei remuneraţii numită comision;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: c

76. Părţile contractului de agenţie sunt:

a) comitentul şi agentul;
b) comitentul şi expeditorul;
c) agentul şi expeditorul.
Răspuns: a

77. Definiţia contractului de furnizare:

a) contractul prin care o parte numită consignant încredinţează celeilalte părţi numită
consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vândute în numele consignatarului, dar pe seama
consignantului, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau de a-i
restitui bunul nevândut;
b) este contractul prin care o parte denumită furnizor se obligă să transmită proprietatea
asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi sa le predea la unul sau mai multe termene ulterioare
încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe
termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia
bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul lor;
c) contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: b
77. Definiţia contractului de report:
a) este contractul prin care o parte numită reportator cumpără de la cealaltă parte numită reportat, cu
plata imediată, titluri de credit sau valori mobiliare circulând în comerţ, obligându-se în acelaşi
timp să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în
schimbul unei sume determinate;
b) este contractul prin care o parte denumită furnizor se obligă să transmită proprietatea
asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi sa le predea la unul sau mai multe termene ulterioare
încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe
termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia
bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul lor;
c) este contractul în temeiul căruia o parte numită mandatar încheie acte juridice în nume
propriu dar pe seama celeilalte părţi numită mandant şi îşi asumă faţă de terţi obligaţiile care rezulta
din aceste acte, chiar dacă terţii aveau cunoştinţă despre mandat.
Răspuns: a

78. Obligaţiile furnizorului:

a) să transfere proprietatea bunurilor;
b) să predea bunurile beneficiarului;
c) să plătească preţul bunurilor sau serviciilor.
Răspuns: a + b

79. Obligaţiile beneficiarului:

a) să preia bunurile;
b) să transfere proprietatea bunurilor;
c) să plătească preţul bunurilor sau serviciilor.
Răspuns: a + c

80. Definiţia contractului de cont curent:

a) este contractul prin care o parte numită reportator cumpără de la cealaltă parte numită reportat, cu
plata imediată, titluri de credit sau valori mobiliare circulând în comerţ, obligându-se în acelaşi
timp să revândă reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeaşi specie, la o anumită scadenţă, în
schimbul unei sume determinate;
b) este contractul prin care o parte denumită furnizor se obligă să transmită proprietatea
asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi sa le predea la unul sau mai multe termene ulterioare
încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe
termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia
bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul lor;
c) este contractul în temeiul căruia părţile denumite curentişti se obligă să înscrie într-un
cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la
închiderea contului.
Răspuns: c

81. Efectele principale ale contractului de cont curent sunt:

a) transferul dreptului de proprietate;
b) novaţia;
c) indivizibilitatea şi compensaţia.
Răspuns: a + b + c

82. Efectele secundare ale contractului de cont curent sunt:

a) curgerea dobânzilor;
b) dreptul la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor;
c) curgerea dobânzilor şi dreptul la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor;
Răspuns: c

83. Titlul de credit este:

a) un înscris denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o
dată determinată, dreptul arătat în înscris;
b) dreptul la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor;
c) un înscris prin care o persoană denumită trăgător sau emitent dă dispoziţie altei persoane
numită tras să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane numită beneficiar, sau
la ordinul acesteia.
Răspuns: a

84. Definiţia cambiei

a) un înscris denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o
dată determinată, dreptul arătat în înscris;
b) este contractul prin care o parte denumită furnizor se obligă să transmită proprietatea
asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi sa le predea la unul sau mai multe termene ulterioare
încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe
termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia
bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul lor;
c) un înscris prin care o persoană denumită trăgător sau emitent dă dispoziţie altei
persoane numită tras să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane numită
beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Răspuns: c

85. Care sunt funcţiile cambiei:

a) funcţia de instrument de schimb valutar;
b) funcţia de instrument de credit;
c) funcţia de instrument de plată;
Răspuns: a + b + c

86. Caracterele cambiei:

a) este un titlu de credit;
b) este un titlu complet;
c) este un titlu la ordin;
Răspuns: a + b + c

87. Biletul la ordin este:

a) un înscris denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o
dată determinată, dreptul arătat în înscris;
b) un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor se obligă să plătească o
sumă de bani la scadenţă unei alte persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia;
c) un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci, la care are un disponibil bănesc,
numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar.
Răspuns: b

88. Menţiunile obligatorii ale biletului la ordin:

a) indicarea scadenţei şi locul unde trebuie făcută plata;
b) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia trebuie făcută plata;
c) data, locul emiterii biletului la ordin şi semnătura emitentului;
Răspuns: a + b + c

89. Cecul este:

a) un înscris denumit şi titlu, în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite, la o
dată determinată, dreptul arătat în înscris;
b) un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor se obligă să plătească o
sumă de bani la scadenţă unei alte persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia;
c) un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci, la care are un disponibil bănesc,
numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar.
Răspuns: c

90. Mentiuni obligatorii ale cecului:

a) denumirea de cec;
b) numele trasului;
c) locul de plată.
Răspuns: a + b + c

91. Insolvenţa este:

a) acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile;
b) un înscris prin care o persoană numită emitent sau subscriitor se obligă să plătească o
sumă de bani la scadenţă unei alte persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia;
c) un înscris prin care o persoană numită trăgător dă ordin unei bănci, la care are un disponibil bănesc,
numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar.
Răspuns: a

92. In cererea creditorilor se precizeaza:

a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
c) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii.
Răspuns: a + b + c

93. Arbitrajul comercial:

a) este considerat o formă de justiţie adaptată în mod special litigiilor dintre comercianţi
datorită trăsăturilor acestuia;
b) are o natură mixtă;
c) nu are caracter jurisdicţional sau contractual.
Răspuns: a + b

94. Arbitrii desemnaţi pot fi recuzaţi pentru cauza:

a) când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când
este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;;
b) când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea
grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului
uneia din aceste persoane;
c) când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv,
sau dacă fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii.
Răspuns: a + b + c

95. Efectele convenţiei arbitrale:

a) excluderea competenţei instanţelor judecătoreşti pentru litigiul care face obiectul
convenţiei;
b) instanţa este îndreptăţită să soluţioneze cererile pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi în
organizarea şi soluţionarea arbitrajului;
c) nu are caracter jurisdicţional sau contractual.
Răspuns: a + b

96. Procedura arbitrală:

a) este asemănătoare procedurii de drept comun, cu unele adaptări corespunzătoare;
b) trebuie să asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament,
respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii;
c) prevede că oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să
încuviinţeze măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să
constate anumite împrejurări de fapt.
Răspuns: a + b + c

97. Hotărârea arbitrală:

a) după încheierea dezbaterilor, se consemnează în hotărâre participarea tuturor arbitrilor în
persoană;
b) arbitrii deliberează în secret;
c) prevede că oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze
măsuri asiguratoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite
împrejurări de fapt.
Răspuns: a + b

98. Cheltuielile arbitrale:

a) sunt sumele avansate pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului;
b) sunt onorariile arbitrilor;
c) sunt cheltuielile de administrare a probelor, de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor,
martorilor.
Răspuns: a + b + c

99. Hotărârea arbitrală:

a) se comunică părţilor a doua zi;
b) se comunică părţilor în termen de o săptămână;
c) se comunică părţilor în termen de de cel mult o lună.
Răspuns: c

100. Plata onorariilor arbitrilor se va face:

a) înainte de comunicarea hotărârii arbitrale;
b) după comunicarea hotărârii arbitrale;
c) în termen de de cel mult o lună.
Răspuns: b