1) Dreptul public însumează acele reguli care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre

guvernanţi şi dintre aceştia şi guvernaţi (Dreptul constituţional Dreptul administrativ Dreptul

financiar, fiscal, penal etc.)
Dreptul privat cuprinde regulile ce reglementează raporturile dintre particularitati (Dreptul civil;
Dreptul afacerilor; Dreptul familiei etc.)
2) Dreptul civil este unul dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului si este considerata a fi trunchiul
dreptului privat, acesta contine reglementari aplicabile pentru multe din ramurile dreptului privat.
Reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimonialadintre persoane fizice si juridice aflate pe
pozitii de egalitate juridica. Dat fiind faptul ca in Republica Moldova nu exista un cod al afacerilor sau
un cod comercial, codul civil contine un spectru larg de reglementari aplicabile in domeniul afacerilor.
3) Dreptul Afacerilor reprezintă un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale
patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între persoane în legătură cu desfăşurarea activităţii
de întreprinzător, precum şi raporturile care apar în cazul intervenţiei statului în această activitate.
Obiectul Dreptului Afacerilor este format din relaţiile care apar în legătură cu activitatea economică
aducătoare de profit între persoanele fizice şi juridice care au calitatea de întreprinzător.
4) Dreptul comercial nu il putem echivala ca sens cu dreptul afacerilor. Dreptul afacerilor
reglementeaza relatiile ce tin de producerea marfurilor, prestarea serviciilor, executarea lucrarilor,
precum si comercializarea marfurilor, pe cand dreptul comercial reglementeaza doar relatiile de
comert. Asadar, putem identifica o corelatie de gen-specie, dreptul afacerilor fiind genul, iar dreptul
comercial specia.
5) Izvor al dreptului afacerilor reprezinta sursa de reglementare a relatiilor sociale din domeniul
afacerilor. Dupa sfera de aplicare, izvoarele dreptului afacerilor se impart in:
Izvoare international (tratate, conventii, acorduri internationale)
Izvoare nationale (uzantele, legile, actele,subordinate legii, doctrina si jurisprudenta)
6) Principii Generale
Principiul egalităţii în faţa legii; Principiul exercitării drepturilor cu bună credinţă; Principiul legalităţii
etc
Principiii ale dreptului civil; Principiul inviolabilităţii proprietăţii; Principiul libertăţii de a contracta;
Principiul poziţiei de egalitate a subiectelor raporturilor civile.
Principii ale Dreptului Afacerilor; Principiiul libertăţii activităţii de întreprinzător; Principiul
concurenţei loiale; Principiul inviolabilităţii investiţiilor persoanelor fizice şi juridice.
7) Activitate de întreprinzător, adică antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţie,
executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de către cetăţeni şi de asociaţiile acestora în
mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor
patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri
8) Activitate independenta presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei
activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile private;
Activitate din propria initiativa este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi
propria ingeniozitate
Activitate in nume propriu persoană juridică este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de
firmă proprie, dacă este cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual sub numele său, care
trebuie să fie inclus în denumirea de firmă;
Activitate pe riscul propriu si sub raspunderea patrimoniala proprie presupune posibilitatea unui
câştig sau riscul unei pierderi. Răspunderea materială a întreprinzătorului intervine atunci când
activitatea sa este ineficientă sau când nu şi-a onorat obligaţiile;
Activitatea de intreprinzator presupune obtinerea sistematica a unei surse de venit este rezultatul
unei activităţi continue, şi nu ocazionale.
9) -
10) Antreprenoriatul reprezintă un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de
afaceri, în scopul valorificării acesteia. Se referă la procesul de creare a unei noi valori (materiale sau
spirituale) printr-un efort angajat, ținând cont de riscurile implicate.
11) Genurile activităţii de întreprinzător : fabricarea producţiei; executarea lucrărilor; prestarea
serviciilor
12) Tipurile act. Antreprenoriale.
Fabricarea producției
este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are ca obiect transformarea materiilor
prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai mare.
Executarea lucrărilor
este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să îndeplinească, într-un termen
stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt
lucrări de construcţii, montaj.
Prestarea serviciilor
este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii necesităţilor persoanelor fizice şi juridice
prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de transport, de asigurare, de deservire socială etc.
Comercializarea mărfurilor şi produselor. Actul de comercializare presupune transferul dreptului de
proprietate asupra unui bun de la vânzător la cumpărător
13) Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane
juridice constituite de stat.
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt învestiţi
de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de desfăşurare
a unei anumite activităţi aducătoare de profit.
Se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele respective
ale administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului, precum şi cele
în care sînt produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii)
14) Prin monopol natural legiuitorul desemnează situaţia în care producerea, transportarea,
comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri fungibile, precum şi prestarea
anumitor tipuri de servicii, în virtutea unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află
sub controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici
Astfel de activităţi sunt:
- activităţi legate de căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie, instalaţiile de cale, construcţiile
de arbă şi serviciile de exploatare a acestora;
- activităţi legate de gările feroviare;
- activităţi legate de autostrăzile, construite din contul bejetelor republican şi locale etc.
15) 2. Obligaţiile întreprinzătorului
2.1. Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii
2.2. Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
2.3. Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele concurenței loiale
2.4. Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice
2.5. Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător
2.6. Obligaţia întreprinzătorului de a respecta standardele de calitate a mărfurilor, produselor și
serviciilor în scopul protecției drepturilor consumatorului
16) Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii
Pentru a desfășura unele activități sau operațiuni, agentul economic trebuie să obțină diverse
documente de la instituții de stat (numite autorități emitente). În limbaj juridic, toate documentele
de acest fel sunt numite acte permisive (autorizație, certifcat,permis etc.)
17) Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii
Licenţa este un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul
de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura,
pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere.
Autorităţile de licenţiere sînt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei;
f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului
18) Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
Toate persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, inclusiv reprezentanţele
şi filialele întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de
domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, urmează să ţină evidenţa
contabilă în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova
19) Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice
Impozitul este o plata obligatorie cu titlu gratuit care nu tine de efectuarea unor actiuni determinate
si concrete de catre organul imputernicit sau de catre persoana cu functii de raspundere a acestuia
pentru sau in raport cu contribuabilul care a achitat aceasta plata
Principalele caracteristici:
este un mod de acoperire a cheltuielilor publice
impozitele trebuie sa fie justificate intotdeauna
impozitul are un character obligatoriu de constrangere si stabileste conform deciziei puterii publice
care stabileste natura cheltuielilor si modalitati de acoperire a acestora.
Taxa este o plata obligatory cu titlu gratuity, care nu este impozit.
20)Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele concurenței loiale
Una din obligaţiile statului în domeniul economiei naţionale este asigurarea libertăţii comerţului şi
protecţiei concurenţei loiale.
În acest sens Legea cu privire la concurenţă stabileşte bazele organizatorice şi juridice ale protecţiei
concurenţei, măsurile de prevenire, limitare şi reprimare a activităţii monopoliste şi a concurenţei
neloiale, este orientată spre dezvoltarea relaţiilor de concurenţă pe pieţele de mărfuri ale Republicii
Moldova.
21) Noţiuni generale cu privire la subiectele Dreptului Afacerilor
Subiecte ale dreptului afacerilor sunt persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de
întreprinzător, adică au dobândit, prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de
întreprinzători
22) Persoana fizică este omul privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii.
Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a constitui o persoană
juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător individual, a dobândit patenta
de întreprinzător sau a a înregistrat o gospodărie ţărănească.
23) Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura
genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.
Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau
apatrid, cetăţenia persoanei care solicită patenta neavând nici o importanţă. O cerinţă semnificativă,
în cazul patentei de întreprinzător, este principiul stabilirii de domiciliu, adică locuirea permanentă pe
teritoriul RM. Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova,
cetăţean străin sau apatrid, cetăţenia persoanei care solicită patenta neavând nici o importanţă. O
cerinţă semnificativă, în cazul patentei de întreprinzător, este principiul stabilirii de domiciliu, adică
locuirea permanentă pe teritoriul RM.
Pentru a obţine patenta de întreprinzător, persoana fizică trebuie să se adreseze cu o cerere la
Serviciul Fiscal teritorial de la domiciliu sau din locul în care intenţionează să desfăşoare activitatea
(sau Primăriei, dacă în localitate nu există oficiu al serviciului fiscal)
La cererea de eliberare a patentei se anexează următoarele acte:
- actul ce confirmă calificarea solicitantului de patentă;
-autorizarea autorităţii publice locale;
- actele ce confirmă dreptul asupra mijlocului de transport care va fi utilizat în activitatea de
întreprinzător;
- contractul de locaţiune sau actul de proprietate;
- contractul de asigurare obligatorie; - bonul de plată a taxei pentru patentă.
Titularul patentei de întreprinzător are următoarele obligaţii:
- să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea administraţia
publice locale;
- să respecte drepturile şi interesele consumatorului;
- să respecte cerinţele legale impuse celor care desfăşoară genul de activitate respectiv, inclusiv
normele sanitare, antiincendiare;
- să afişeze patenta sau copiile ei autentificate de notar vizibil în locurile unde îşi desfăşoară
activitatea de întreprinzător persoana fizică.
La practicarea activităţii de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător deţinătorul patentei nu
este în drept:
să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii;
să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală a cărei fondator este el sau careva dintre membrii
familiei sale
Încetarea activităţii în baza patentei de întreprinzător:
expirarea termenului pentru care a fost eliberată;
renunţarea titularului de patentă;
pierderea capacităţii de muncă;
decesul titularului de patentă;
aplicarea faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative
24) Intreprinderea individuala este intreprinderea care apartine cetateanului cu drept de proprietate
private sau membrilor familiei acestuia cu drept de proprietate comuna.
Pentru înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual,
se depun următoarele documente:
cererea de înregistrare, conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
buletinul de identitate al fondatorului;
documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare
În denumirea întreprinderii individuale trebuie să se includă cuvintele: „Întreprindere Îndividuală” ori
prescurtat „Î. I.” şi numele fondatorului
Particularitati
Intreprinzatorul individual se prezint in raporturile juridice civile ca persoan fizicã, ins asupra
activitagii de intreprinzator se aplica regulilecare reglementeazã activitatea persoanelor juridice cu
scop lucrativ, dacã din lege nu rezult altfel.
Intreprinzatorul individual este in drept s practice orice activitate neinterzisã de lege.
Intreprinzatorul individual poate utiliza munca salariatilor. Acestia, producând si comercializând
marfuri, prestând servicii, devin reprezentatii fondatorului, ii creeaza drepturi si obligatii, iar în cazul
in care incalca drepturile consumatorului, raspunderea in fata clientului o poarta fondatorul.
Intreprinzatorul individual este obligat s plateasc toate impozite-le si taxele prevazute de legislatie.
O caracteristica important a Î.I. este că patrimoniul ntreprinderi individuale este inseparabil de
bunurile personale ale întreprinzatorului, care este obligat sã tina evidenta contabila a veniturilor
obtinute din aceas-tă activitate, precum si evidenta cheltuielilor suportate. Evidenta va fi tinu-t numai
pentru marfurile si productia destinata activitatii economice, dar nu si pentru cele destinate uzului
personal.
25) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea privată asupra
terenurilor agricole şi asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (membri ai
gospodăriei ţărăneşti), având ca scop obţinerea de produse agricole, prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole
Dreptul la constituirea gospodăriei ţărăneşti îl au
persoanele fizice care:
- au atins vârstă de 18 ani;
- dispun de capacitate de exerciţiu deplină;
- posedă teren cu drept de proprietate privată.
Pentru constituirea gospodăriei ţărăneşti persoana fizică trebuie să depună o declaraţie de constituire
semnată de fondator şi de potenţialii membri ai acesteia în formă autentică.
În declaraţia de constituire a gospodăriei trebuie să se indice:
denumirea completă şi abreviată a gospodăriei;
sediul gospodăriei;
datele de identificare a fondatorului şi al potenţialilor membri ai ei, gradul de rudenie al acestora cu
fondatorul;
datele terenurilor în proprietate individuală sau proprietate comună;
componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei
Gospodăria ţărăneasca va fi înregistrată de către fondatorul ei la ASP.
Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al
potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor;
d) bonul de plată, a taxei de înregistrare a gospodăriei .
Administrarea gospodăriei ţărăneşti este efectuată de fondatorul ei, iar în cazul eliberării fondatorului
din funcţie, de unul dintre membrii ei care a atins vârsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu
deplină, ales de ceilalţi membri ai gospodăriei.
26) Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, având o organizare de sine
stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea,
ordinea publică și bunele moravuri
Persoane juridice de drept public sunt: statul, unităţile administrativ-teritoriale, alte autorităţi
publice. Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile, ele nu au calitatea de întreprinzător
şi nu desfăşoară afaceri în nume propriu.
Persoana juridical de drept privat persoanele juridice constituite de catre particulari
Persoane juridice cu scop lucrativ sunt: societăţile comerciale; întreprinderile de stat şi municipale;
cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător.
Persoana juridică cu scop nelucrativ (necomercial) se fondează pentru satisfacerea intereselor
spirituale, profesionale, culturale, ştiinţifice, sociale etc.
27) -
28) Societatea comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale
fondatorilor
29) Clasificarea și formele societăților comerciale
După natura lor societăţile comerciale se împart în două categorii:
societăţi de persoane;
societăţi de capitaluri.
Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza cunoaşterii şi
încrederii reciproce, a calităţii personale ale asociaţilor )societatea în nume colectiv şi societatea în
comandită).
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de nevoile capitalului
social, fără să prezinte interes calităţile personale ale asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota
de capital investită de asociat (ex. SRL și SA).
După forma de răspundere:
Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată
Societăţi în care asociaţii au o răspundere limitată
După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile comerciale se clasifică
în trei categorii:
societăţi în care capitalul social se divide în părţi de interes (de ex. SNC);
societăți în care capitalul se împarte în părți sociale (de ex. SRL);
societăţi în care capitalul se împarte în acţiuni (de ex. SA)
După posibilitatea emiterii titlurilor de valorae:
Societăţi care emit titluri de valoare;
societăţi care nu pot emite asemenea titluri
În raport de provenienţa capitalului societăţile pot fi:
societăţi cu capital autohton;
societăţi cu participare străină;
societăți cu capital mixt.
Dupa obiectul de activitate
institutii financiare
companii de asigurare
fonduri de investitii
burse de marfuri si de valori
societati de transport
societati de prestari de servicii
societati de executare lucari
30) Persoanele juridice cu scop lucrativ iau nastere (dobândesc calitatea de subiect) prin înregistrare
de stat si înmatriculare in Registrul de stat al uni-tatilor de drept, fapt demonstrat de certificatul de
inregistrare, eliberat de Agentia Servicii Publice. La data constituirii, persoana juridică cu scop lu-crativ
dobândeste dreptul de a desfasura orice activitate neinterzisã de lege, chiar dacă nu este prevazut in
actul de constituire, inclusiv activitatea de intreprinzator. In cazul în care pentru un anumit tip de
activitate se cere au-torizatie speciala, persoana juridica va obtine aceast autorizatie (licenta).
31) Fondatorii sunt persoanele fizice si juridice care au luat decizia de a infiinta o societae comerciala
vin cu inițiativa constituirii unei afaceri
determină obiectivele unei afaceri
se angajează să reunească capitalul necesar constituirii
îndeplinesc formalităţile prevăzute de lege privind înființarea afacerii
32) Prin asociat se înţelege orice persoană fizică care participă ca parte într-o societate comercială
o persoana poate devein asociat in cadrul unei firme prin doua modalitati:
infiinteaza ea insasi o scoietate
intra intro societate deja existent
33) Actele de constituire ale societăților comerciale Constituirea persoanelor juridice poate fi divizată
condiţional în două etape:
1. etapa contractuală(consensuală); Etapa contractuală (consensuală): elaborarea actelor
constitutive; aprobarea actelor; autentificarea (semnarea) lor.
2. etapa de înregistrare.
34) Contractul de constituire poate fi definit ca fiind acordul de voinţă prin care două sau mai multe
persoane consimt să constituie, prin aporturi individuale, un fond comun, destinat unei activităţi
lucrative, desfăşurate împreună, prin realizarea activităţii de întreprinzător, în scopul de a împărţi
foloasele realizate
Statutul societatii comerciale este un act juridic care completetaza contractual de societate
35) Clauzele obligatorii ale actului de constituire sunt:
Clauzele privind identificarea fondatorilor.
Clauzele privind individualizarea viitoarei societati comerciale
Clauzele privind caracteristicile societati comerciale prives obiectul de activitate al societatii, durata
activitatii, capitalul social
Clauzele privind drepturile si obligatile fondatorilor societatii comerciale
Clauzele privind structura, atributile, modul de constituire si de functionare a organelor societatii
Clauzele privind modul de reprezentare
Clauzele privind reorganizarea, disolvarea si lichidarea societatii
Clauzele privind filialele si reprezentantele societatilor comerciale
36) Înregistrare societăţilor comerciale
Prin înregistrarea de stat se înţelege certificarea din partea organului înregistrării de stat, a creării
societății comerciale
Autoritatea de înregistrare şi registratorul Unica instituţie publică care prin intermediul oficiilor sale
teritoriale efectuează, în numele statului, înregistrarea întreprinderilor şi organizaţiilor, este ASP
37) Procedura înregistrării
Pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice se prezintă:
buletinele de identitate ale fondatorilor sau reprezentanţilor acestora;
dovada achitării taxei de înregistrare;
cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
hotărârea de constituire şi actele de constituire ale persoanei juridice, în funcţie de forma juridică de
organizare, în două exemplare.
avizul comisiei nationale a pietei financiare
38) -
39) Drepturile asociaților sunt:
Dreptul la egalitatea tratamentului;
Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii;
Dreptul de vot;
Dreptul la informare;
Dreptul la beneficiu;
Dreptul de transmitere, cedare şi donare a părţilor sociale.
Principalele obligații ale asociaţilor sunt:
să depună şi să completeze aportul la care s-au angajat;
să nu divulge informaţia confidenţială despre activitatea societăţii;
să nu facă concurenţă societăţii;
să participe la suportarea pierderilor şi să răspundă pentru obligaţiile asumate de societate.
40) Organele de conducere a societății comerciale
adunarea generală a asociaţilor; administratorii; cenzorii.
41) Adunarea generală este organul suprem de conducere şi de decizie a societăţii comerciale şi este
compusă din membrii acesteia, fie asociaţi, fie acţionari. Adunarea generală este constituită din
totalitatea asociaţilor care participă la elaborarea şi exprimarea deciziei în proporţie cu valoarea
aportului la capitalul social.
42) Regimul juridic şi componenţa patrimoniului societăţilor comerciale
Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani),
privite ca o sumă de valori active şi pasive strâns legate între ele, aparţinând unor persoane fizice şi
juridice determinate
43) Capitalul social denumit si capital nominal este suma totala exprimata in moneda a valorii
bunurilor si aporturilor in numerar cu care partile intr o societate participa la constituirea
patrimoniului acestuia. Determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le detina societatea
comerciala . Se formeaza din aporturile fondatorilor, exprimate in lei. Reprezinta o componenta a
patrimoniului societatii.
44) -
45) Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmiterea drepturilor şi obligaţiilor prin
succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare, care există sau care
ia naştere prin reorganizare.
Reorganizarea prin fuziune a persoanelor juridice
Reorganizarea persoanelor juridice prin dezmembrare
Reorganizarea persoanelor juridice prin transformare
Reorganizarea poate fi benevolă, precum şi forţată.
Reorganizarea benevolă se efectuează în baza hotărârii generale a societăţii, cu acordul majorităţii
asociaţilor.
Reorganizarea forţată poate fi efectuată în temeiul hotărârii instanţei de judecată sau organului
administrativ competent (Consiliul Concurenţei).
Reorganizarea cuprinde, cel puţin, două persoane juridice şi produce efecte creatoare, modificatoare
ori de încetarea lor.
49) Reorganizarea prin fuziune. Fuziunea este o operaţiune prin care se realizează o concentrare a
societăţilor comerciale. Ea are două forme: absorbţia şi contopirea.
Absorbţia constă în înglobarea de către o societate, a unei sau mai multor societăţi comerciale, care
îşi încetează existenţa.
Contopirea constă în reunirea a două sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa
pentru constituirea unei societăţi comerciale noi
Procedura de reorganizare prin fuziune parcurge următoarele etape:
Pregătirea contractului de fuziune;
Aprobarea contractului de fuziune de către organele supreme ale societăţilor participante la fuziune;
Informarea ASP cu privire la iniţierea reorganizării;
Informarea creditorilor şi publicarea avizului cu privire la fuziune;
Înfăptuirea inventarierii;
Transmiterea actelor necesare înregistrării fuziunii; Î
nregistrarea fuziunii
50) Reorganizarea prin dezmembrare. Dezmembrarea este o operaţiune tehnico-juridică de
reorganizare, prin care o societate comercială se împarte în două sau mai multe societăţi comerciale
independente sau prin care dintr-o societate comercială se separă o parte, formând o societate
comercială independent
Divizarea este o procedură de reorganizare prin care societatea comercială se divizează în două sau
mai multe societăţi comerciale, creând astfel noi societăţi.
Separarea este o operaţiune juridică de reorganizare prin care din componenţa unei societăţi
comerciale care nu se dizolvă şi nu-şi pierde personalitatea juridică se desprind şi iau fiinţă una sau
mai multe persoane juridice.
Procedura de reorganizare prin dezmembrare parcurge următoarele etape: Negocierea şi elaborarea
planului de dezmembrare; Aprobarea lui de către organul suprem; Informarea ASP; Informarea
creditorilor; Inventarierea; Prezentarea actelor necesare; Înregistrarea dezmembrării.
51) Reorganizarea persoanelor juridice prin transformare Prin reorganizarea întreprinderii pe calea
transformării se înţelege schimbarea formei juridice de organizare a întreprinderii, întreprinderea
existentă îşi continuă activitatea, dar într-o altă formă, şi nu poate fi vorba despre o transmitere a
drepturilor şi obligaţiilor.
Procedura de transformare implică următoarele operaţiuni: elaborarea actului de constituire al
societăţii în care se transformă;
informarea asociaţilor despre transformare şi aducerea la cunoştinţa lor a proiectului actului de
constituire;
convocarea şi desfăşurarea adunării generale a asociaţilor;
adoptarea hotărârii de transformare şi formare a organelor specifice societăţii în care se transformă;
informarea creditorilor despre transformare, publicarea anunţului în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova;
prezentarea actelor necesare pentru înregistrarea transformării.
53) Faza dizolvării societăţii cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc încetarea
existenţei societăţii. În această fază, personalitatea juridică nu este afectată, însă dizolvarea pune
capăt activităţii normale a societăţii.
Dizolvarea societății comerciale poate avea ca premise: expirarea termenului stabilit pentru durata
ei; atingerea scopului pentru care a fost constituită sau imposibilitatea atingerii lui; hotărârea
organului ei competent; hotărârea judecătorească; insolvabilitatea sau încetarea procesului de
insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare; persoana juridică cu scop lucrativ sau
cooperativa nu mai are nici un participant.
54) Lichidarea persoanei juridice cu scop lucrativ Lichidarea societăţilor comerciale constituie un
ansamblu de operaţiuni, având ca scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare, la data
dizolvării societăţii, transformarea activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după
efectuarea plăţilor
Procedura de lichidare implică următoarele operaţiuni: intrarea lichidatorului în funcţie şi primirea
patrimoniului persoanei juridice; informarea creditorilor şi publicarea avizului în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi înaintarea creanţelor; întocmirea bilanţului de lichidare; repartizarea între
asociaţi a activelor rămase; prezentarea informației la ASP; radierea persoanei juridice din Registrul
de Stat.
55) Lichidator al persoanei juridice poate fi persoana care întruneşte cumulativ următoarele
condiţii:
a) este cetăţean al Republicii Moldova;
b) este licenţiată în drept, în ştiinţe economice sau în ştiinţe tehnice şi are o experienţă profesională
în unul din domeniile respective de cel puţin 3 ani;
c) posedă limba de stat;
d) are o reputaţie ireproşabilă;
e) nu are antecedente penale.
57) Insolvabilitatea – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora
obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie
Scopul procesului de insolvabilitate se rezumă în satisfacerea creanţelor creditorilor din contul
patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii
falimentului şi prin distribuirea produsului finit
58) Participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: debitorul; creditorii; adunarea creditorilor;
comitetul creditorilor; administratorul provizoriu; administratorul insolvabilităţii; lichidatorul.
59) Procedură de restructurare– una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică
debitorului şi care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan
complex de măsuri în vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor
acestuia conform programului de plată a creanţelor
presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan complex de măsuri în
vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform
programului de plată a creanţelor
Planul de restructurare implica
restructurarea operationala sau financiara a debitorului
restructurarea corporative prin modificarea structurii de capital social
restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din patrimonial debitorului
Procedura falimentului privește deopotrivă, atât procedura simplificată cât și, procedura generală
Falimentul se aplică în cazurile prevăzute de lege și are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din
averea debitorului, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor
Procedura falimentului constă într-un ansamblu de acte juridice și operațiuni care privesc:
hotărârea de intentare în faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidării bunurilor din averea
debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din averea debitorului;
închiderea procedurii falimentului
62) Societatea în nume colectiv este o societate comercială ai cărei membri practică, în conformitate
cu actul de constituire, activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile acesteia
Constituirea societăţii în nume colectiv
Actul de constituire al societăţii în nume colectiv se încheie în formă autentică şi, pe lângă clauzele
prevăzute de Codului civil, trebuie să mai indice:
a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;
b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social;
c) răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;
d) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaţi;
e) procedura de admitere a noilor asociaţi;
f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.
Asociaţii Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau
juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociat numai al unei societăţi în nume colectiv
Denumirea trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate în nume colectiv” sau abrevierea
„S.N.C.”, şi numele sau denumirea asociaţilor.
Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se
includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat „şi
compania” sau abrevierea „şi Co”
Legea nu stabileşte un plafon minim al capitalului social, ceea ce înseamnă că asociaţii sunt liberi să
determine mărimea acestuia, în funcţie de nevoile pe care le reclamă realizarea obiectului societăţii.
Drepturile asociaţilor:
a) dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor;
b) dreptul de administrare şi reprezentare;
c)dreptul la beneficii. Veniturile societăţii se repartizează între membrii societăţii proporţional
participaţiunilor la capitalul social;
d) dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Obligaţiile asociaţilor:
a) obligaţia de efectuare a aportului promis;
b) obligaţia de participare la pierderile societăţii.
Retragerea asociatului din societatea în nume colectiv Membrul societăţii are dreptul să se retragă
din ea cu condiţia informării celorlaltor membri cu cel puţin şase luni până la data retragerii.
Asociatului retras din societate i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii
lui în capitalul social.
Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în nume colectiv
În afară de dreptul comun privind dizolvarea, societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămâne
un singur membru.
Ultimul membru rămas al societăţii are dreptul ca, în termen de 6 luni, să reorganizeze societatea, în
modul prevăzut de Codul civil al Republicii Moldova.
În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere
limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile apărute până la reorganizare.
63) Societatea în comandită este societatea comercială în care, de rând cu membrii care practică în
numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru
obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu
participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă, în limita aportului depus, riscul
pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia.
caractere ale societăţii în comandită:
a) Asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari. Societatea în
comandită este o societate intuitu personae;
b) Societatea în comandită este compusă din două categorii de asociaţi, a căror răspundere pentru
obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, asociaţii comanditari
răspund în limita aportului lor;
c) Capitalul social este divizat în participaţiuni care nu sunt reprezentate prin titluri (certificate).
Actul de constituire al societăţii în comandită, trebuie să prevadă:
a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;
b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat în capitalul social;
c) răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului;
d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi;
e) procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaţi;
f) procedura de admitere a noilor asociaţi;
g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.
Asociații societății în comandită
Conform legislaţiei în vigoare, asociaţi ai societăţii în comandită pot fi atât persoanele fizice, cât şi
cele juridice.
Codul civil al RM nu prevede nemijlocit un număr minim de asociaţi, dar reieşind din prevederile
codului civil al RM este absolut obligatoriu să existe, cel puţin, un asociat comanditat şi un asociat
comanditar.
În ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi, considerăm că societatea în comandită poate avea un
număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi.
64) Drepturile comanditaţilor:
a) dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor;
b) dreptul de administrare şi reprezentare;
c) dreptul la beneficii;
d) dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţii.
Obligaţiile comanditaţilor:
obligaţia de efectuare a aportului promis.
obligaţia de participare la pierderile societăţii
Comanditarul are dreptul:
a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii;
b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale;
c) să se retragă din societate la sfârşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei;
d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar sau, dacă
este stipulat de actul constitutiv, unui terţ.
Comanditarul este obligat:
a) în momentul înregistrării societăţii în comandită, să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care
s-a obligat;
b) să nu facă concurenţă societăţii;
Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în comandită
În afară de cazurile generale de dizolvare a societăţii comerciale, societatea în comandită se dizolvă,
dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar.
În cazul dizolvării societăţii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităţii, comanditarii au dreptul
preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii, rămas după
satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.
Societatea în comandită poate fi reorganizată în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere
limitată sau în cooperativă.
În cazul reorganizării, comanditaţii continuă, în termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat
pentru obligaţiile apărute până la reorganizare.
67) Societatea cu răspundere limitată este definită ca fiind societatea comercială al cărei capital
social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu
patrimoniul societăţii
Constituirea societăţii cu răspundere limitată
La baza constituirii societăţii se află actul sau actele constitutive ale societăţii.
Actul de constituire al societăţii este contractul de constituire şi statutul.
În cazul înfiinţării unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, fondatorul, în loc
de contract de constituire, întocmeşte declaraţia de constituire a societăţii.
Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de
acesta.
Ce acte sunt necesare pentru a înregistra un SRL?
actul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin procură
autentificată în modul stabilit de lege, precum și al administratorului persoanei juridice;
cererea de înregistrare conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat;
hotărârea de constituire și actele de constituire ale persoanei juridice, în funcție de forma juridică de
organizare, în două exemplare;
declarația privind beneficiarul efectiv;
documentul ce confirmă achitarea taxei de înregistrare. SRL-ul se înregistrează la Agenția Servicii
Publice.
Particularitatile: sediul, scopul, durata activitatii, sucursalele, asociatii, capitalul social, aporturile
asociatilor, partile sociale, capitalul de rezerva
68)Funcţionarea societăţilor cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată are o structură internă deosebită.
Această structură presupune existenţa unui organ suprem de deliberare şi decizie, a unui organ
executiv şi a unui organ de control.
69) Organele de conducere SRL
Adunarea generala a asociatilor
Consiliul societatii
Administratorul societatii
Comisia de cenzori
70) Societatea pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este în întregime divizat în
acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii
Particularitatile
Durata societatii
Patrimoniul societatii
Denumirea societatii
Sediul societatii
Procedura de constituire a societăţii pe acţiuni cuprinde mai multe etape:
I. Prima etapă are un caracter preparator, de organizare, care cuprinde:
întocmirea actului constitutiv;
subscrierea acţiunilor de către fondatori;
ţinerea adunării constitutive.
II. A doua etapă a constituirii societăţii este destinată dobândirii personalităţii juridice, lucru ce se
realizează prin înregistrarea de stat a societăţii pe acţiuni.
Organele de conducere și control ale societății pe acțiuni
a) adunarea generală a acţionarilor;
b) consiliul societăţii;
c) organul executiv
d) comisia de cenzori.
Capitalul social al societății pe acțiuni nu poate fi mai mic de 600.000 lei. Pot fi aporturi la capitalul
social: mijloace bănești, valori mobiliare plătite în întregime, alte bunuri, inclusiv drepturi
patrimoniale care pot fi evaluate în bani, obligațiile societății față de creditori.
73) Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice
în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice, bazate
preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul
acesteia, denumite în continuare cote de participare.
Principiile de organizare şi funcţionare Cooperativa se organizează şi funcţionează în baza
următoarelor principii:
a) asocierea benevolă în cooperativă şi retragerea liberă din ea;
b) administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;
c) unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor
cooperativei;
d) accesul liber la informaţia privind activitatea cooperativei.
Organizarea şi funcţionarea cooperativei de producţie Organele de conducere ale cooperativei sînt:
a) adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;
b) consiliul de observatori al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei;
c) preşedintele cooperativei (organul unipersonal de conducere);
d) comisia de revizie a cooperativei sau revizorul, denumită în continuare comisie de revizie.
Denumirea şi sediul Denumirea cooperativei se va compune dintr-o denumire proprie însoţită de
menţiunea “cooperativă de producţie” sau de iniţialele “C.P.” Denumirea cooperativei poate conţine
şi alte informaţii ce nu contravin legislaţiei. Sediul cooperativei se consideră sediul organului ei
executiv. Sediu al cooperativei (al organului executiv) poate fi domiciliul unui membru al ei.
Îndatoririle şi răspunderea membrului cooperativei:
a) să depună taxa de intrare şi cota de participare în termenele şi mărimile stabilite de statut; b) să
informeze cooperativa despre orice modificare a datelor personale, introduse în statutul cooperativei;
c) să poarte răspundere materială în conformitate cu prevederilor legilor;
d) să respecte prevederile ale legislaţiei, statutului şi regulamentelor cooperativei, precum şi să
execute hotărîrile organelor de conducere ale ei.
74) Cooperativa de întreprinzător este o formă de asociere a persoanelor fizice care îşi unesc forţa de
muncă şi mijloacele de producţie pentru a desfăşura în comun o activitate economică cu scopul de a
obţine profit, care va fi împărţit între membri proporţional cu aportul lor la activitate.
Particularităţi:
Scopul urmărit este obţinerea de profit şi distribuirea acestuia între membri.
Structură organizatorică mai complexă decât a cooperativei de producţie: organele de conducere
includ Adunarea Generală a Membrilor, Consiliul de Administraţie şi Directoratul.
Răspunderea limitată a membrilor cooperatori: membrii cooperatori răspund pentru datoriile
cooperativei numai în limita aportului lor la capitalul social.
75. Întreprinderea de stat.
Întreprinderea de stat este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza
bunurilor proprietate de stat transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza
proprietății obținute de aceasta în rezultatul activității economico-financiare
Particularităţi:
Scopul principal este realizarea de bunuri şi servicii publice.
Conducerea este asigurată de către un administrator numit de stat.
Finanţarea se realizează în principal din bugetul de stat.
Răspunderea ilimitată a statului: statul răspunde pentru datoriile întreprinderii de stat cu întregul său
patrimoniu.
76. Întreprinderea municipală.
Întreprinderea municipală este persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător în baza
bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale/unității teritoriale autonome Găgăuzia
transmise ei în administrare și/sau ca aport în capitalul social și în baza proprietății obținute de
aceasta în rezultatul activității economico-financiare.
Constituirea întreprinderii de stat și municipale
Funcția de fondator al întreprinderii de stat, în numele Guvernului, este exercitată de Agenția
Proprietății Publice.
Funcția de fondator al întreprinderii municipale este exercitată de autoritatea deliberativă a unității
administrativ-teritoriale, iar în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia – și de Comitetul executiv.
Documentele de constituire a întreprinderii de stat/municipale sunt hotărârea/decizia cu privire la
fondare şi statutul întreprinderii.
Statutul-model al întreprinderii de stat/municipale se aprobă de Guvern.
Întreprinderea de stat/municipală poartă răspundere pentru obligaţiile sale împreună cu toate
bunurile ce le deține cu drept de proprietate.
Întreprinderea de stat/municipală obţine drepturi de persoană juridică de la data înregistrării în
Registrul de stat al persoanelor juridice.
Întreprinderea de stat/municipală îşi desfăşoară activitatea sub o anumită denumire, care include,
după caz, cuvintele „întreprindere de stat” şi „întreprindere municipală” sau abrevierile „Î.S.” şi
„Î.M.”.
Funcţionarea întreprinderii de stat și municipale
Organele de conducere ale întreprinderii de stat/municipale sînt:
a) fondatorul;
b) consiliul de administrație;
c) administratorul – organ executiv;
d) comisia de cenzori.
77) Noțiuni generale privind contractul Contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai
multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.
Particularitatile
Consimtamantul
Obiectul contractului
Forma contractului
Contractul comercial este un acord de voinţă între părţile participante la un raport comercial, acord
prin care se creează, se modificiă sau se se stinge un raport juridic comercial.
Caracterele juridice ale contractului comercial:
Este cu titlu oneros: fiecare dintre părţi urmăreşte obţinerea unui avantaj material ca urmare a
implicării sale în raportul juridic comercial.
Este un contract comutativ. Atât drepturile cât şi întinderea obligaţiilor pe care le generează
contractul comercial sunt de la început certe, determinate.
Este un contract sinalagmatic. El generează drepturi şi obligaţii reciproce, interdependente între părţi.
Este un contract consensual. Pentru perfectarea sa este suficient acordul de voinţă al părţilor.
Forma contractului
Contractul comercial poate fi încheiat verbal, în formă electronică, în scris sau în formă autentică.
Forma verbală a contractului. Contractul pentru care legea sau acordul părţilor nu stabileşte formă
scrisă sau autentică poate fi încheiat verbal. Contractul care se execută chiar la încheierea lui poate fi
încheiat verbal.
Forma electronică a contractului. Contractul are formă electronică dacă se cuprinde într-un
document electronic care întrunește condițiile legii.
Încheierea contractelor
Contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale.
Oferta de a contracta. Codul civil al RM definește oferta de a contracta ca fiind propunerea, adresată
unei sau mai multor persoane, care conţine toate clauzele esenţiale ale viitorului contract şi care
reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.
Acceptarea. Constituie acceptare declaraţia destinatarului ofertei sau o altă acţiune care atestă
consimţirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care este recepţionată de ofertant.
83) Contractul de vânzare-cumpărare Prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se
obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia
bunul şi să plătească preţul convenit
Caracterele juridice: sinalagmatic, comutativ, oneros, consensual, instantaneu, translativ de
proprietate
84) Contractul de mandate commercial
Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o
reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta prin acceptarea mandatului se obligă să
acţioneze în numele şi pe contul mandantului.
Caracterele juridice ale contractului de mandat comercial:
consensual (se încheie prin simplu acord de voință a părților);
sinalagmatic (generează drepturi și obligații reciproce pentru părțile contractante);
titlul oneros (ambele părți urmăresc un scop patrimonial).
Mandatarul dispune de următoarele drepturi: să transmită executarea mandatului către un terţ, în
cazul în care o cer interesele mandatului; să reţină din sumele pe care trebuie să le remită
mandantului ceea ce mandantul îi datorează pentru executarea mandatului.
Obligaţiile mandantului:
să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele pentru executarea mandatului;
să plătească mandatarului remuneraţia datorată pentru executarea mandatului;
la cererea mandatarului, să plătească un avans pentru cheltuielile necesare executării mandatului;
să plătească şi să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului;
să repare prejudiciul produs fără vina sa, pe care mandatarul l-a suferit în executarea mandatului,
dacă acesta este rezultatul unui pericol legat de obligaţia contractuală.
Drepturile mandantului. În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor
contractuale l-a care este ţinut mandatarul, mandantul este în drept să se abţină de la executarea
obligaţiilor sale.
85)Contractul de arendă
Arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de
terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea
acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.
Elementele contractului de arendă
Părţile contractului, care se numesc arendator şi arendaş;
Obiectul contractului care se prezintă sub formă de terenuri şi de alte bunuri agricole;
Preţul arendei, stabilit în bani.
Arendatorul este obligat:
a) să predea bunurile agricole date în arendă în termenele;
b) să nu împiedice folosința normală a bunurilor date în arendă;
c) să plătească arendașului, în cazul rezoluțiunii arendei înainte de încheierea anului agricol, valoarea
recoltei;
d) să predea arendașului cartea istoriei cîmpurilor, întocmită cu cel puțin 3 ani pînă la data încheierii
contractului de arendă;
e) să execute alte condiții prevăzute de legislație sau de contract.
Arendașul este obligat:
a) sa folosească bunurile arendate ca un bun proprietar;
b) să mențină potențialul productiv al bunurilor arendate;
c) să achite plata pentru arendă în termenul și în modul stabilit;
d) să achite impozitele și alte plăți prevăzute de legislație, în cazul în care contractul nu prevede altfel;
e) să predea arendatorului cartea istoriei cîmpurilor, întocmită cu cel puțin 3 ani pînă la data încetării
sau rezoluțiunii arendei;
f) să respecte alte condiții prevăzute de legislație sau de contract.
86) Leasingul este un contract, în a cărui bază o parte (locator) se obligă la cererea unei alte părţi
(locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator,
contra unei plăţi periodice (rată de leasing), iar la expirarea contratului să respecte dreptul de opţiune
al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul sau de a face să înceteze raporturile
contractuale.
Obiectul contractului de leasing pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:
bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
terenurilor agricole;
bunurilor consumptibile;
obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi cesionate.
În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi, şi anume: − locatorul − locatarul − vânzătorul
(furnizorul)
Principalele forme ale leasingului
după obiectul său, leasingul poate fi mobiliar sau imobiliar;
după implicarea părţilor, leasingul este direct sau indirect;
după conţinutul ratelor, leasingul este financiar sau operațional;
după procedurile de calcul al ratelor, leasingul este net sau brut.
87)Contractul de francize
Contractul de franciză constă în acordarea de către un comerciant-producător (francizor) a dreptului
de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii, precum şi de a beneficia de marca,
renumele, know-how-ul şi asistenţa sa unui comerciant (francizat), în schimbul unui preţ constând
într-o sumă de bani iniţială şi o redevenţă periodică numită franchisee.
Caracterele juridice ale contractului de franciză: oneros; sinalagmatic; solemn; translativ de drepturi;
numit; cu executare succesivă; principal; negociabil.
Parti ale contractului
Francizor (mai este numit proprietarul franchizei, franciser) – este întreprinderea producătoare,
reputată pe o anumită piaţă, care dispune de marcă proprie şi care a încheiat contractul de
franchising cu altă întreprindere.
Francizat este întreprinderea, care a încheiat contract de franciză sau care s-a creat în urma semnării
unui astfel de contract.
Preţul reprezintă sumele băneşti prevăzute de contract care se acordă francizorului ca plată pentru
utilizarea în activitatea sa antreprenorială a drepturilor exclusive acordate lui de francizor, în bază de
contract. Plăţile prevăzute de contract, care se acordă francizorului, se stabilesc în expresie bănească
sau naturală în formă de plată iniţială unică şi de royalty.
Forma contractului
Contractul de franciză trebuie încheiat în scrisă.
Nerespectarea formei duce la nulitatea contractului