Caracterizarea Chiriței Bârzoi

Chirița Bârzoi este eroina comediei scrisă de Vasile Alecsandri, intitulată ,,Chirița în provinție”,
apărută în luna mai, anul 1852, și compusă din două acte. Chirița este exemplul perfect de
discrepanță dintre esență și aparență. Încearcă să pară cu totul altă persoană față de cum e ea de
fapt, dar se poate observa foarte ușor că totul este de fațadă.
Statutul său social trece prin modificări. Ea deține moșia Bârzoieni alături de Grigore Bârzoi,
soțul ei, care devine mai târziu ispravnic, cu biroul localizat la Iași. Mândrindu-se de funcția
bărbatului, se consideră la rândul ei ,,isprăvniceasă”, dorindu-și o reputație cât mai bună. Chirița
are două fete, pe Calipsița și Aristița, și un băiat de 14 ani pe nume Guliță. Este o fire sociabilă,
atrasă de plăcerile vieții, având un spirit petrecăreț care este subliniat prin serbarea plecării sale
la Paris.
Psihologic și moral, este un lider înnăscut, căruia îi place să fie ascultată de cei din jur. Slujitorii
casei nu îi încalcă ordinele, deși li se adresează vulgar: ,,Afară, mojacilor, că vă știu eu de mult
că sunteți buni de gură și răi de lucru!”. Snobismul și dorința de parvenire este ilustrată prin
acțiunile sale, un exemplu major fiind faptul că dorea să-i căsătorească pe Guliță și Luluța, căruia
îi este tutore legal, doar pentru a obține averea fetei.
Subiectul gravitează în jurul boieroaicei care dinamizează acțiunea comediei și conferă un aer
ridicol prin incultură și snobism. Intenționează să facă rost de bogăție prin intermediul căsătoriei
celor doi menționați mai devreme, dar ajunge să declanșeze conflictul dramatic, intervenind între
Luluța și Leonaș care erau îndrăgostiți. Dorind să țină pasul cu moda, ea fumează ,,ca un
caporal” și îl meditează pe Guliță la limba franceză. Ea se comporta de parcă știa la perfecție
această limbă, deși făcea multe greșeli. Le impunea și celor din jur să-și schimbe stilul de viață,
spunând că masa nu trebuia să fie servită înainte de ora 5, pentru că ,,Așa-i moda la Ieș.”
Neastâmpărările fiului său erau trecute cu vederea, chiar dacă sătenii se plângeau că le omora
păsările și le fugărea fetele.
După reușita lui Grigore de a deveni ispravnic, faptele sale corupte sunt descoperite de Leonaș.
În cel de-al doilea act, protagonista nu le permite cuplului de tineri să se vadă, încercând să o
păstreze pe Luluța pentru fiul ei. Leonaș este deștept și reușește să îi vină de hac, costumându-se
întru-un ofițer și venind la conacul de la Bârzoieni. Chirița îl simpatizează în ciuda diferenței de
vârstă dintre ei, și îi oferă portretul său ca amintire.
Dupa costumația de ofițer, Leonaș se deghizează în actriță, de data asta reușind să-l farmece pe
Grigore Bârzoi. Luluța se preface că este îndragostită de ,,actriță”, iar boieroaica, neștiind cum să
o mai calmeze, îi permite să se căsătorească cu aceasta.
În final, cuplul rămâne împreună, eforturile Chiriței fiind în zadar.
Putem extrage multe trăsături prin intermediul caracterizării indirecte, care rezultă din limbajul și
acțiunile femeii. Ea este infidelă, cochetând cu mai mulți bărbați, printre care se află și Șarl,
profesorul de franceză al lui Guliță. Încearcă să-l impresioneze vorbindu-i pe franceză, dar la
fiecare greșeală găsește scuza ,,nous disons comme ça en moldave”, justificând că așa se spune la
ei, pe moldovenește. Are și ticul verbal ,,Dacă-i moda.”. Traduce unele structuri cuvânt cu
cuvânt, din română în franceză, fără a avea sens: ,,laver le baril”, pentru ,,a spăla putina”, sau
,,parler comme l’eau” pentru ,,a vorbi ca apa”.
În concluzie, putem deduce că protagonista este o fire destul de egoistă, dorind să-i fie mereu
făcut pe plac și să ducă o viață roz prin bani obținuți necinstit. Parvenitismul și incultura sa o fac
un personaj foarte comic, ilustrând destul de bine tipologia oamenilor care fug după putere, bani
și laudă.