RADIATIA SOLARA

La radiatie solara Este o variabilă foarte importantă care este folosită pentru a înțelege
căldura pe care o primim de la soare pe suprafața pământului. În funcție de factori
precum vântul, înnorarea și anotimpul anului, cantitatea de radiație solară pe care o
primim este mai mare sau mai mică. Are capacitatea de a încălzi pământul și suprafața
unui obiect, dar abia încălzește aerul. Există diferite tipuri de radiații solare în funcție de
sursa și caracteristicile acesteia.

În funcție de sursa și de caracteristicile radiației solare, există diferite tipuri. Ne vom

concentra pe definirea diferitelor tipuri și a principalelor caracteristici ale acestora:

Radiația solară directă

Este cea care vine direct de la soare și aproape că nu are nicio schimbare de direcție. Se vede ca
este afectat de vant, dar impactul nu este semnificativ. În zilele cu vânt, puteți simți
pierderea căldurii. La suprafață, când este vânt puternic, influența căldurii nu este atât de
mare. O caracteristică principală a acestui tip de radiație este că poate arunca umbre
luminoase de la orice obiect opac care îl interceptează.

Radiația solară difuză

Este partea radiației care ajunge la noi de la soare și este reflectată sau absorbită de nor.
Deoarece se răspândesc în toate direcțiile, se numesc reflexii difuze. Acest proces are loc
datorită reflexiei și absorbției, nu numai de la nori, ci și de la unele particule care plutesc
în atmosferă. Aceste particule sunt numite praf atmosferic și pot răspândi radiația solară.
De asemenea Se numește reflexie difuză deoarece va fi deviată de obiecte precum munții,
copacii, clădirile și pământul. în sine, în funcție de structura sa.

Principala caracteristică a acestui tip de radiație este că nu aruncă umbre asupra

obiectelor opace introduse. Suprafețele orizontale sunt cele în care există multă radiație
difuză. Situația este inversă pentru suprafețele verticale, deoarece nu există aproape
niciun contact.

Radiația solară reflectată

Este un tip care reflectă suprafața pământului. Nu toată radiația care ajunge la noi de la
soare este absorbită de suprafață, dar o parte dintre ele este deviată. Această cantitate
de radiație deviată de la suprafață se numește albedo. Datorită schimbărilor climatice și
topirii calotelor polare, albedo-ul terestru a crescut enorm.

Suprafețele orizontale nu vor primi niciun fel de radiație reflectată, deoarece nu pot
vedea nicio suprafață terestră. Situația cu radiația solară difuză este inversă. În acest caz,
suprafața verticală primește cea mai mare cantitate de radiație reflectată .

Radiația solară globală

Se poate spune că este cantitatea totală de radiații existente pe pământ. Este suma celor
trei tipuri anterioare de radiații. Să luăm un exemplu de zi complet însorită. Aici vom
obține o radiație directă superioară radiației difuze. Cu toate acestea, fără radiații directe
în zilele înnorate, dar toate radiaţiile incidente sunt difuze.

Dacă planeta noastră primește multă radiație solară, viața nu va apărea așa cum este
acum. Bilanțul energetic al pământului este zero. Aceasta înseamnă că cantitatea de
radiație solară pe care o primește pământul este aceeași cu cantitatea de radiație solară
pe care o emite în spațiul cosmic. Cu toate acestea, trebuie adăugate câteva nuanțe. Dacă
da, temperatura pe pământ va fi de -88 de grade. Prin urmare, este nevoie de ceva care
să rețină această radiație și să facă nivelul de temperatură confortabil și locuibil, astfel
încât să poată susține viața.
Efectul de seră este un motor care ajută radiația solară care cade pe suprafața
pământului să rămână în cantități mari. Datorită efectului de seră, putem avea condiții
locuibile pe pământ. Când radiația solară ajunge la suprafață, aproape jumătate revin în
atmosferă, expulzând-o în spațiul cosmic. O parte din radiația care se întoarce de la
suprafață este absorbită și reflectată de norii și praful atmosferici. Cu toate acestea,
cantitatea de radiație absorbită nu este suficientă pentru a menține o temperatură
stabilă.
Aceasta este sursa gazelor cu efect de seră. Este o varietate de gaze care pot reține o
parte din căldura radiată de la suprafața pământului și returnează radiația care ajunge
pe pământ în atmosferă. Gazele cu efect de seră includ: vapori de apă, dioxid de carbon
(CO2), oxizi de azot, oxizi de sulf, metan, etc. Odată cu creșterea gazelor cu efect de seră
cauzată de activitățile umane, impactul radiațiilor solare asupra mediului, florei, faunei și
oamenilor a devenit din ce în ce mai dăunător. Suma tuturor tipurilor de radiație solară
este radiații care permit viața pe pământ. Să sperăm că problema creșterii gazelor cu
efect de seră poate fi atenuată și că situația nu devine periculoasă.