Prezentare la tema

SOARELE 🌞
Nenescu Cornel
Informații Generale

 Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă din
plasmă fierbinte,ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.[18] Este de
departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său
este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al
Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330 000 de ori mai mare decât a Terrei.
Reprezintă aproximativ 99,86 % din masa totală a Sistemului Solar.Aproximativ trei
sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (≈73 %); restul este în mare parte
heliu (≈25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen,
carbon, neon și fier
Imagine cu Structura Soarelui
Structura Soareui

 Se crede că nucleul Soarelui se extinde de la centru până la aproximativ 20–25 % din raza solară Are o densitate
de până la 150 g/cm3(de aproximativ 150 de ori mai mare decât densitatea apei) și o temperatură de aproximativ
15 milioane de grade KelvinÎn schimb, temperatura suprafeței Soarelui este de aproximativ 5.800 K. Analiza
recentă a datelor misiunii SOHO favorizează o viteză de rotație mai rapidă în nucleu decât în zona de radiație de
deasupra.De-a lungul vieții Soarelui, energia a fost produsă prin fuziunea nucleară în regiunea de bază printr-o
serie de reacții nucleare numite lanțul p-p (proton-proton); acest proces transformă hidrogenulîn heliu. Doar 0,8 %
din energia generată de Soare provine dintr-o altă secvență de reacții de fuziune numită ciclul CNO, deși se
preconizează că această proporție va crește pe măsură ce Soarele va îmbătrâni.
 Nucleul este singura regiune din Soare care produce o cantitate apreciabilă de energie termică prin fuziune; 99 %
din putere este generată în 24 % din raza Soarelui, iar la o distanță de 30 % față de centru, fuziunea s-a oprit
aproape în întregime. Restul stelei este încălzit prin căldură transferată din nucleu către exterior.Soarele emite
384,6 yottawați (3,846 × 1026 W) energieceea ce corespunde la 9,192 × 1010 megatone TNT pe secundă. Această
energie este echivalentă cu 4,26 milioane tone.
 Rata de fuziune în nucleu este într-o stare de echilibru: o rată ușor mai mare de fuziune ar determina nucleul să se
încălzească mai mult și să se extindă ușor în ciuda presiunii straturilor exterioare, iar acest lucru ar reduce rata de
fuziune, corectând perturbarea; iar rată ușor mai mică ar face ca nucleul să se răcească și să se contracte ușor, care
ar duce la creșterea ratei de fuziune și revenirea la viteza actuală.
Etapele Evoluției

 Soarele este astăzi aproximativ la jumătatea celei mai stabile părți din viața sa. Ea nu s-
a schimbat dramatic de peste 4 miliarde de ani,[a] și va rămâne destul de stabilă pentru
mai mult de cinci miliarde de ani. Totuși, după ce fuziunea de hidrogen din nucleul său
se va opri, Soarele va suferi modificări dramatice, atât intern, cât și extern.
Compoziția Chimică

 Soarele este compus în principal din două elementele chimice: hidrogen și heliu; acestea reprezintă 74,9 % și 23,8 % din masa Soarelui.
Toate elementele mai grele, numite metale în astronomie, reprezintă 1,33 % din masă: oxigen (aproximativ 1 % din masă), carbon (0,3 %),
neon (0,2 %) și fier (0,2 %).[91]
 Compoziția chimică originală a Soarelui a fost moștenită din mediul interstelar din care s-a format. Inițial ar fi conținut aproximativ
71,1 % hidrogen, 27,4 % heliu și 1,5 % elemente mai grele.Hidrogenul și cea mai mare parte a heliului din Soare ar fi fost produse de
nucleosinteza Big Bang în primele 20 de minute ale Universului, iar elementele mai grele au fost produse de nucleosinteza stelară în
generații de stele care și-au completat evoluția stelară și au răspândit materia în mediul interstelar înainte de formarea Soarelui.
 De la formarea Soarelui, procesul principal de fuziune a implicat fuziunea hidrogenului în heliu. În ultimii 4,6 miliarde de ani, cantitatea
de heliu s-a schimbat treptat. În interiorul nucleului, proporția de heliu a crescut de la aproximativ 24 % la aproximativ 60 % din cauza
fuziunii, iar o parte din heliu și elementele grele s-au așezat din fotosferă spre centrul Soarelui din cauza gravitației. În actuala fotosferă
fracția de heliu este redusă, iar metalicitatea este de doar 84 % din ceea ce a fost în faza protostelară (înainte de a începe fuziunea nucleară
în nucleu). În viitor, heliul va continua să se acumuleze în nucleu, iar în aproximativ 5 miliarde de ani această acumulare treptată va
determina Soarele să părăsească secvența principală și să devină o gigantă roșie.Compoziția chimică a fotosferei este considerată în mod
normal reprezentativă pentru compoziția Sistemului Solar primordial.Conținutul elementelor grele solare este măsurat prin spectroscopia
fotosferei Soarelui și comparat cu compoziția meteoriților, care nu au fost niciodată încălziți până la punctul lor de topire.Se crede că
acești meteoriți păstrează compoziția Soarelui protostelar și, prin urmare, nu sunt afectați de scufundarea elementelor mai grele.
 În anii 1970, multe cercetări s-au concentrat pe abundența elementelor din grupul de fier din Soare.Deși s-au făcut cercetări semnificative,
până în 1978 a fost dificil să se determine abundența unor elemente din grupul fierului (de exemplu cobalt și mangan) prin spectrografie
din cauza structurilor lor hiperfine.În 1978, a fost determinat conținutul de atomi ionizați individual din elementele grupului de fier.
 Observați și efecte

 Lumina Soarelui poate provoca durere atunci când o privești cu ochiul liber; dacă se face pentru o perioadă scurtă de timp și cu ochii pe jumătate închiși, nu este periculos pentru
ochii normali. Privirea directă a Soarelui provoacă orbire parțială temporară. În timpul acestei acțiuni, aproximativ 4 miliwati de lumină lovesc retina, încălzind-o ușor, ceea ce poate
provoca deteriorarea ochilor.Expunerea la ultraviolete determină îngălbenirea treptată a lentilelor oculare de-a lungul anilor și contribuie la formarea cataractei, dar aceasta depinde
de expunerea generală la radiațiile solare UV și nu dacă privim direct la Soare.] Vizionarea de lungă durată a Soarelui direct cu ochiul liber poate provoca leziuni provocate de radiații
solare la nivelul retinei după aproximativ 100 de secunde, în special în condițiile în care lumina UV de la Soare este intensă și bine focalizată. Efectele sunt mai puternice dacă
soarele este aproape de zenit sau observat la altitudini mari; de asemenea, ochii tineri și implanturile de lentile (în special din generațiile mai vechi) nu filtrează lumina ultravioletă la
fel de eficient ca ochii îmbătrâniți în mod natural.
 Raze solareVizualizarea Soarelui prin instrumente optice care concentrează lumina, cum ar fi binoclul fără un filtru adecvat care blochează radiațiile UV și întunecă semnificativ
lumina Soarelui, poate duce la deteriorarea permanentă a retinei.Pentru observație, utilizați filtre special concepute. Unele filtre improvizate care permit trecerea razelor ultraviolete
sau infraroșii pot deteriora ochiul la niveluri de luminozitate ridicate.] Binoclul fără filtre poate furniza energie de sute de ori mai mult decât atunci când privești direct Soarele, și
poate provoca daune imediate. Chiar și o scurtă privire a Soarelui, la prânz, printr-un telescop fără filtru, poate provoca leziuni permanente ale ochilor.
 RăsăritApusEclipsele solare parțiale sunt periculoase pentru observatori, pentru că pupila ochiului nu este adaptată la contrastul vizual neobișnuit de mare: pupila se dilată sau se
îngustează în funcție de cantitatea totală de lumină din câmpul vizual, nu de luminozitatea celui mai strălucitor obiect. În timpul eclipselor parțiale, cea mai mare parte a luminii
solare este blocată de Luna care trece în fața Soarelui, dar părțile expuse ale fotosferei au aceeași luminozitate ca în timpul unei zile normale. Atunci când cantitatea totală de lumină
este redusă, pupila se extinde de la ≈2 mm la ≈6 mm, iar fiecare celulă retiniană expusă la lumina soarelui primește de până la zece ori mai multă lumină decât atunci când privește
Soarele care nu este eclipsat. Pericolul este insidios pentru observatorii neexperimentați și pentru copii, deoarece nu există percepția durerii: nu este imediat evident că vederea cuiva
este distrusă.
 În timpul răsăritului și apusului, lumina solară este atenuată, iar Soarele este uneori suficient de slab pentru a fi privit confortabil cu ochiul liber sau în siguranță cu utilizarea
instrumentelor optice (cu condiția să nu existe riscul de luminozitate bruscă, de exemplu, printr-o pauză între nori). Ceața, praful din atmosferă și umiditatea ridicată contribuie la
atenuarea luminii.
 La scurt timp după apusul Soarelui sau înainte de răsărit, poate apărea un fenomen optic rar, cunoscut sub denumirea de rază verde. Flashul este cauzat de lumina Soarelui care vine
chiar sub orizont, fiind curbată (de obicei prin inversarea temperaturii) către observator. Lumina de lungimi de undă mai scurte (violet, albastru, verde) este curbată mai mult decât
cea a lungimilor de undă mai lungi (galben, portocaliu, roșu), dar lumina violetă și albastră este mai difuză, lăsând lumină care este percepută drept verde.
 Lumina ultravioletă de la Soare are proprietăți antiseptice și poate fi folosită pentru igienizarea uneltelor și a apei. De asemenea, provoacă arsuri solare și are alte efecte biologice,
cum ar fi producerea de vitamina D și bronzarea solară. Este cauza principală a cancerului de piele. Lumina ultravioletă este puternic atenuată de stratul de ozon al atmosferei
Pământului, astfel încât cantitatea de UV variază foarte mult cu latitudinea și a fost parțial responsabilă pentru multe adaptări biologice, inclusiv variații ale culorii pielii umane în
diferite regiuni ale Pământului.