EFICIENTIZAREA CONVERSIEI ENERGETICE

IN SISTEME DE COGENERARE

Echipa: Teacoe Lucian

Sabau Denisa - Nicoleta
Grupa: MSEM 2
 Cuprins
1. Generalitati .......................................................................................................................................... 3
2. Clasificarea sistemelor de cogenerare ............................................................................................... 4
A. Centrale de cogenerare cu turbinele cu abur ..................................................................................... 5
1. Principiu de functionare .................................................................................................................... 5
2. Clasificarea centralelor de cogenerare cu turbine cu abur ................................................................ 9
a) Centrale de cogenerare cu turbina cu abur cu contrapresiune....................................................... 9
b) Centrale de cogenerare cu turbina cu abur cu condensatie si priza reglabila .............................. 10
c) Studiu de caz - turbina cu abur montata la o fabrica de cherestea .................................................. 12
B. Centrale de cogenerare cu turbinele cu gaz..................................................................................... 14
1. Principiu de functionare .............................................................................................................. 15
2. Descrierea partilor component .................................................................................................... 16
3. Studiu de caz - turbina cu gaz montata la Suplacu de Barcau..................................................... 20
3. Concluzii .............................................................................................................................................. 22
Bibliografie ................................................................................................................................................. 23

2
 1. Generalitati
Prin cogenerare se înţelege producerea energiei termice şi mecanice, plecând de la acelaşi
combustibil, în aceleaşi instalaţii. Energia mecanică produsă se poate transforma în energie
electrică, prin intermediul generatoarelor electrice, sau folosi direct pentru antrenarea altor
echipamente. Energia termică obţinută poate fi sub formă de căldură, frig, sau ambele forme
simultan, caz în care în literatura de specialitate s-a impus termenul de trigenerare [1].
Cogenerarea constituie o metodă de îmbunătăţire a randamentului termic prin folosirea parţială
sau totală a căldurii reziduale altfel pierdută în atmosferă. Realizarea economiei de combustibil,
în cazul cogenerării, se explică prin eficienţa termodinamică superioară a ciclului, faţă de
producerea separată a căldurii şi energiei.

Faţă de producerea separată a energiei termice şi electrice, cogenerarea prezintă o serie de

avantaje de natură tehnică, economică şi de impact ecologic asupra mediului înconjurător, dintre
care se menţionează:

 se obţine un randament global de producere a energiei totale (electrică şi termică)

superior soluţiei separate;
 la producerea aceloraşi cantităţi de energie termică şi electrică, în cogenerare, faţă de
producerea separată, se realizează întotdeauna o economie de energie primară;
 se reduce efortul de investiţii în instalaţiile de extracţii şi transport, sau importul de
combustibil, corespunzător cantităţii economisite faţă de producerea separată;
 se reduc elementele poluante, eliminate în mediul înconjurător corespunzător cantităţii de
combustibil economisit;
 se reduce circulaţia combustibilului, a zgurii şi a cenuşii evacuată (în cazul utilizării
combustibililor solizi) cu efecte pozitive asupra impactului asupra mediului ambiant;
 se obţin importante reduceri ale costurilor energiilor produse, prin utilizarea în comun a
instalaţiilor energetice (concentrarea producţiei electrice şi termice în aceleaşi instalaţii),
precum şi prin economia de combustibil realizată;
 se diminuează pierderile de energie (electrică şi termică) la transport datorită plasării
sursei aproape de consumator;

3
  se oferă posibilitatea utilizării unor combustibili inferiori, care se pot arde concentrat în
cantităţi mari, şi care ar fi fost improprii pentru arderea descentralizată, în cazane mici
din Centrale Termice (C.T.);
 se realizează un confort superior de ordin igienic şi social, prin dispariţia surselor locale
de încălzire, prin economisirea spaţiilor de la subsolul clădirilor care altfel ar fi fost
destinate instalaţiilor de încălzire individuale;
 se reduce numărul personalului de exploatare şi se concentrează forţa de muncă calificată
întrun singur loc.

Echipamentele energetice utilizate la producerea energiei termice şi electrice în cogenerare sunt

turbinele cu abur, turbinele cu gaze şi motoarele termice. În continuare se prezintă câteva din
avantajele şi limitările generale ale ciclurilor de cogenerare.

2. Clasificarea sistemelor de cogenerare

In functie de instalatiile cu care sunt echipate, centralele de cogenerare sunt clasificate in modul
următor:
a) Ciclu combinat cu turbină cu gaze, cu recuperare de căldură;
b) Turbina cu abur cu contrapresiune;
c) Turbina cu abur cu condensaţie;
d) Turbina cu gaze, cu recuperare de căldură;
e) Motor cu ardere internă;
f) Microturbine;
g) Motoare Stirling;
h) Pile de combustie;
i) Motoare cu abur;
j) Cicluri Rankine;
k) Orice alt tip de tehnologie, sau combinaţie dintre acestea, care cade sub incidenţa
definiţiilor prezentate.

In functie de puterea electrica pe care o produc:

a) Unitati de cogenerare din gama mica, cu puteri de la 1-50 kWe;

4
 b) Cogeneratoarele din gama medie, cu puteri de la 50- 400 kWe;
c) Unitatile de cogenerare din gama de puteri mari produc 400- 4000 kWe.

Figure 1 Schema de principiu al unei centrale de cogenerare[2]

După cum se poate observa din Figure 1 centrala de cogenerare constă dintr-o instalaţie de bază,
un cazan de vârf şi o instalaţie pentru recuperarea căldurii evacuate din ciclu. Ca instalaţie de
bază care produce energie electrică şi căldură în regim de cogenerare poate fi o turbină cu abur,
turbină cu gaze, motor cu ardere internă sau ciclu mixt gaze-abur. În cazul în care căldura
produsă în regim de cogenerare nu este suficientă pentru a satisface cerinţele consumatorului în
centrala de cogenerare poate fi instalată şi o instalaţie de producere a căldurii în regim de vârf,
adică un cazan sau boiler. Sub termenul de instalaţii de recuperare a căldurii evacuate din ciclu
se subînţeleg schimbătoarele de căldură sau cazanele de recuperare, pentru ciclurile cu turbine cu
gaze sau motoare cu ardere internă. De obicei, acest termen se foloseşte numai pentru ciclurile cu
turbină cu gaze sau motor cu ardere internă, deoarece căldura produsă este recuperată din gazele
de ardere. Se poate spune, deci, că acest element al schemei este prezent numai în centralele cu
turbină cu gaze sau motor cu ardere internă.

A. Centrale de cogenerare cu turbinele cu abur

1. Principiu de functionare

Turbinele pe abur sunt masini termice care au rolul de a transforma energia aburului sub
presiune in energie cinetica, in paletele statorului turbinei si, ulterior, in energie mecanica in
paletele rotorului. Aceasta energie mecanica este folosita de cele mai multe ori, pentru actionarea
unui generator electric care transforma energia mecanica in energie electrica.
5
Generatorul de abur are rolul de a vaporiza apa şi de a o transforma în abur saturat sau
supraîncălzit. Acest proces se realizează cu aport de căldură din exterior (arderea unui
combustibil fosil, fisiune nucleară, energie geotermală,captare energie solară).
Turbina cu abur asigură destinderea aburului, producând lucrul mecanic.
Condensatorul asigură condensarea vaporilor de apă eşapaţi din turbină. Reprezintă sursa rece a
ciclului termodinamic. Pentru evacuarea căldurii spre exterior se poate utiliza drept agent de
răcire apa sau (mai rar) aerul atmosferic.

Figure 2 Schema simplificata de functionare a unei turbine cu abur [3]

Instalaţiile de cogenerare cu turbine cu abur, au in general principiul de funcţionare bazat pe un

cliclu Rankine utilizând apa, respectiv aburul ca agent termic iar procesele termodinamice de
lucru, din cadrul instalaţiei de cogenerare sunt prezentate în diagrama de mai jos (Figure 3).

Figure 3 Procesele termodinamice ale instalatiei de cogenerare [4]

Schema de principiu a centralei termice de cogenerare, funcţionând după ciclul Rankine, este
prezentată in figura de mai jos ( Figure 4).

6
 Figure 4 Schema de principiu a centralei termice de cogenerare, funcţionând după ciclul Rankine [5].

Agentul termic primar (apa) aflat la presiunea ridicată de lucru a cazanului, este preîncălzit într-
un economizor (ECO) până aproape de temperatura de saturaţie. Apa saturate alimentează
generatorul de abur (GA) în care se produce schimbarea de fază, apa transformându-se în abur
saturat.
Temperatura aburului, reprezintă temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii de lucru a
cazanului. Aburul saturat este supraîncălzit într-un supraîncălzitor (SI), pentru a înmagazina
energie termică suplimentară înainte de intrarea în turbină.
Supraîncălzirea este necesară din două motive:
 Energia termică (internă) acumulată de abur în supraîncălzitor se poate transforma în
energie mecanică, în turbina de abur (TA);

7
  Cu cât temperatura aburului este mai ridicată, cu atât destinderea în turbină (1-2) poate
produce o cantitate mai mare de energie mecanică înainte ca aburul să ajungă în zona
vaporilor umezi (2), caracterizată printr-un amestec de vapori şi apă, în care picăturile de
apă interacţionează cu paletele turbinei şi pot produce deteriorări mecanice ale acestora.
Energia produsă de abur prin destinderea în turbină, asigură acţionarea generatorului electric
(GE), iar acesta produce energie electrică. Vaporii umezi rezultaţi în urma destinderii în turbină
sunt condensaţi într-un condensator (K). Agentul de răcire al acestui schimbător de căldură, este
reprezentat de agentul termic utizat în procesul de uscare a cherestelei. Agentul termic de răcire
preia căldura latentă cedată de vapori în procesul de condensare. Degazorul (D) asigură
reducerea conţinutului de oxigen dizolvat în apa de alimentare a cazanului, reducând în acest fel
şi agresivitatea apei, respectiv capacitatea acesteia de a produce rugină şi “piting” în ţevile
cazanului [6].
Pompa de alimentare a cazanului (PA) realizează procesul de comprimare adiabatică a apei şi
astfel asigură ridicarea presiunii apei de alimentare a cazanului, până la presiunea de lucru a
cazanului de abur. Consumul energetic pentru creşterea presiunii apei de alimentare a cazanului
este redus, la fel ca şi variaţia conţinutului energetic al apei, în timpul procesului de comprimare.
De multe ori, în calcule de preliminare, acest consum de energie este neglijat.
Combustibilul utilizat pentru funcţionarea acestei centrale termice în cogenerare este biomasa
solidă (coaja de molid şi pin), reprezentând resturi de exploatare şi îndeosebi produsele conexe
de la fabricile în care lemnul este supus prelucrării mecanice.

Utilizarea acestui tip de combustibil, reprezentând deşeuri din exploatare şi din procesul de
fabricaţie a cherestelei, reprezintă un exemplu relevant de recuperare eficientă şi valorificare
superioară a unui material considerat ca deşeu pentru tehnologii asemănătoare, care faţă de
exemplul considerat pot fi considerate învechite şi depăşite.
Valorificarea energetică a biomasei solide de tipul celei prezentate în instalaţia de cogenerare
analizate, reprezintă şi un răspuns adecvat exigenţelor actuale privind protecţia mediului
înconjurător, având în vedere că deşeurile lemnoase reprezintă un factor poluant recunoscut [7].

8
 2. Clasificarea centralelor de cogenerare cu turbine cu abur

Centrala de cogenerare cu turbină cu abur este una dintre tehnologiile clasice utilizate în
domeniu energetic, funcţionând după un ciclu Rankine-Hirn. În funcţie de presiunea la care este
eliberat aburul din turbină, centrale de cogenerare cu turbine cu abur se împart în două mari
categorii:

− Centrale de cogenerare cu turbină cu abur cu contrapresiune;

− Centrale de cogenerare cu turbină cu condensaţie şi priză reglabilă.

a) Centrale de cogenerare cu turbina cu abur cu contrapresiune

Turbina cu contrapresiune constituie o dezvoltare a tipului de turbina cu condensație pe partea de

prelevare a aburului pentru consum termic. Turbinele evacuează aburul la presiuni mai mari
decât presiunea atmosferică, pentru a fi utilizat în procese tehnologice sau pentru termoficare
urbană. Astfel, întreg debitul de abur admis în turbină este destins numai parţial, până la
parametri convenabili pentru consumatorul termic căruia îi este livrat. Randamentul acestor
turbine este mai mare decât al celor cu condensaţie, instalaţia este mai simplă lipsind circuitul de
răcire, dar funcţionarea turbinei este dependentă de cererea de căldură a consumatorului. Turbina
cu abur ofera avantajul in cazul centralelor de cogenerare cand cererea de energie electrică este
mică comperativ cu cererea de căldură. Raportul căldură/electricitate este mai mare decât în
cazul turbinelor cu condensatie pură. Puterea electrică a acestor blocuri energetice depășește
rareori 50 MW. Stadiul de dezvoltare tehnologică al instalaiilor cu turbine cu abur a ajuns la
maturitate, fiind implementate, până la limita economică admisibilă.

Centrala de cogenerare cu turbina cu abur (Figure 5) se compune dintr-un cazan de abur în care
se poate arde aproape orice tip de combustibil. Cazanul produce abur viu care se destinde într-o
turbina. Turbina cu abur antreneaza un generator electric care produce energie electrică. Sursa
rece a ciclului poate fi un schimbator de caldură (cazul turbinei cu contrapresiune) în care se
încălzește agentul termic (folosit pentru încălzire sau pentru alte scopuri tehnologice) sau un
condensator, în cazul turbinei cu abur cu condensație și prize reglabile. Energia termică este
extrasă prin una sau două prize de abur ale turbinei care alimentează consumatorii termici
(caznici sau industriali). Aceste instalații se pretează la puteri mari avand o fiabilitate ridicată și

9
pot folosi orice fel de combustibil (solizi, lichizi, gazosi). La puteri mici randamentul electric
scade sensibil. Turbinele cu abur cu contrapresiune funcționează dupa cererea de caldură,
respectiv producția de energie electrică este depinde în mod direct de cererea de caldură. Acest
aspect constituie un principal dezavantaj al turbinelor cu contrapresiune [5]. Puterea electrică
livrată de aceasta este strict dependentă de debitul de abur furnizat, ceea ce implică funcționarea
interconectată cu sistemul energetic. Regimul de lucru este dictat de consumul de căldură si
grupul poate fi folosit la baza curbei de sarcină. Turbina cu contrapresiune este o masină
constructivă simplă si ieftină [8].

Figure 5 Schema de principiu a unei centrale cu turbina cu contrapresiune[9]

b) Centrale de cogenerare cu turbina cu abur cu condensatie si priza reglabila

Functionarea turbinelor cu condensatie si prize reglabile, in sistemul energetic, este independenta

de cererea de abur a consumatorului; ele pot avea o inifinitate de regimuri de lucru, dupa puterea
electrica si debitul cerut.
Randamentul intern al turbinelor cu condensatie si priza reglabila este mai coborat deoarece:
 fiecare regulator de priza constituie o rezistenta in calea curgerii aburului si cauzeaza o
pierdere de sarcina prin laminare;
 turbina cu prize reglabile are corpurile dimensionate pentru situatia limita in care cererea
de abur pe priza este maxima.

In numeroase perioade corpurile nu functioneaza cu debitul maxim si, de aceea, randamentul

intern este si mai scazut.

10
Turbinele cu condensaţie şi prize reglabile pot funcţiona în doua regimuri caracteristice:
 în regim de cogenerare după graficul termic; în acest caz cererea de căldură este aceea
care dictează funcţionarea turbinei, iar puterea electrică este in funcţie de debitul de
căldură livrat la priza turbinei;
 în regim de cogenerare după graficul electric ; în acest caz funcţionarea turbinei este
dictată; simultan atat de cererea electrica cat si de cea de caldura. Puterea electrica
obtinuta in acest regim este mai mare decat la functionarea dupa graficul termic pentru
aceiasi caldura livrata. Regimul de condensaţie pură este un caz particular al acestui
regim, corespunzator unei calduri livrate nule.

Figure 6 Schema de principiu a unei centrale cu turbina cu abur cu condensatie si priza reglabila [10]

Pentru instalaţiile cu turbine cu abur:

 Avantaje:
− utilizează ca agent de lucru apa, care se transformă pe parcursul ciclului în abur,
deci un agent ne-toxic, ne-poluant şi larg răspândit în natură;
− căderea de entalpie a aburului, de ordinul a 400 kJ/kg, permite realizarea
turbinelor cu abur cu puteri unitare foarte mari, ajungându-se astăzi până la 1500
MW;
− arderea realizându-se în instalaţii separate (cazane) şi ne-existând amestec între
fluidul de lucru (abur) şi gazele arse, ca în cazul turbinei cu gaze, se poate utiliza
orice tip de combustibil. Acest avantaj face deosebit de interesantă utilizarea
drept combustibil a cărbunilor inferiori sau a oricăror deşeuri ce întreţin arderea
(de exemplu deşeuri menajere);

11
 − prezintă solicitări termice reduse, având durate de viaţă ridicate şi revizii tehnice
relativ rare. Se citează în literatura de specialitate cazuri în care turbinele cu abur
au funcţionat nouă ani fără întrerupere.

 Dezavantaje şi limitări:
− au randament termodinamic relativ scăzut datorită valorii coborâte a temperaturii
maxime din ciclu, temperatură care este în mare parte dictată de temperatura de
fierbere a apei în transformarea apă-abur;
− sunt instalaţii voluminoase, scumpe (mai scumpe decât instalaţiile cu motoare de
aceeaşi putere electrică), cu foarte multe instalaţii anexă;
− au nevoie de timp de pornire foarte mare, de la 3 la 5 ore, necesar transformării
apei în abur şi aducerii echipamentelor în stare normală de lucru;
− necesită debite de răcire mari, dacă turbinele sunt cu condensaţie;
− sunt sensibile la încărcări parţiale, din punct de vedere al randamentului relativ
intern al turbinei cu abur;
− consumuri proprii mari, mai ales în cazul turbinelor cu abur cu condensaţie şi
priză, şi la folosirea combustibilului solid;
− cheltuieli de exploatare şi mentenanţă ridicate.

c) Studiu de caz - turbina cu abur montata la o fabrica de cherestea

Figure 7 Schema instalatie de cogenerare la o fabrica de cherestea [11]

12
Instalaţia de cogenerare analizată, utilizează ca şi combustibil biomasă solidă, reprezentată
preponderent de scoarţă (coajă) a unor conifere (molid, pin, etc.). Combustibilul provine din
procesul tehnologic de decojire a buştenilor utilizaţi ulterior la fabricarea unor sortimente diverse
de cherestea.
Cazanele de abur supraîncălzit, sunt amplasate în zona din dreapta a schemei. Se observă că
primele două cazane (montate în varianta iniţială a instalaţiei) sunt conectate printr-un colector
de abur pe circuitul de abur supraîncălzit, denumit şi abur viu (reprezentat pe figură cu culoarea
violet şi linii îngroşate). Gazele de ardere sunt evacuate din cele două cazane printr-un singur coş
de fum. Al treilea cazan (montat ulterior), a fost racordar pe circuitul de abur în acelaşi colector,
comun cu al primelor două cazane. Pentru prepararea de agent termic tehnologic suplimentar, a
fost prevăzut şi un circuit de preparare a acestui agent, care ocoleşte turbina şi este prevăzut cu o
staţie de reducere – răcire (SRR). Acest circuit va fi denumit în continuare „By pass încălzire
agent tehnologic” sau mai simplu “By pass tehnologic”. Al treilea cazan este racordat la un coş
de fum propriu [12].
Turbina de abur poate fi uşor identificată în partea de sus a imaginii, în zona din stânga a
circuitului de abur viu (reprezentată pe figură cu culoarea portocalie şi linii îngroşate). Turbina
este racordată la generatorul electric. Se observă că instalaţia este prevăzută cu un circuit de
siguranţă, pentru ocolirea turbinei, denumit în continuare „By pass turbină”. Condensatorul 1
este amplasat imediat după turbină, iar condensatorul 2 este amplasat pe circuitul de „By pass
tehnologic”.
Producţia de energie electrică este realizată în turbină, iar producţia de energie termică este
realizată în cele două condensatoare.
În figurile alăturate este prezentată o schemă constructivă a turbinei care echipează instalaţia de
cogenerare şi un model 3D al unei turbine de abur.

13
 Figure 8 Reprezentare schematica a comstructiei turbinei cu abur [13]

În figura alăturată este prezentată o imagine a rotorului cu palete al unei turbine de abur.

Figure 9 Imagine a rotorului si palelor unei turbine de abur [14]

B. Centrale de cogenerare cu turbinele cu gaz

O turbină cu gaze este o turbină termică, care utilizează căderea de entalpie a unui gaz sau a unui
amestec de gaze pentru a produce prin intermediul unor palete care se rotesc în jurul unui ax o
cantitate de energie mecanică disponibilă la cupla turbinei. Turbina cu gaze mai este cunoscută și
sub denumirea de instalație de turbină cu gaze (ITG).
Din punct de vedere termodinamic o turbină cu gaze funcționează destul de asemănător
cu motorul unui automobil. Aerul din atmosferă este admis într-un compresor cu palete, unde
este comprimat, urmează introducerea unui combustibil, aprinderea și arderea lui într-o cameră
de ardere. Gazele de ardere se destind într-o turbină, care extrage din ele lucrul mecanic, iar apoi

14
sunt evacuate în atmosferă. Procesul este continuu, iar piesele execută doar mișcări de rotație,
ceea ce pentru o putere dată conduce la o masă totală a instalației mai mică. Ca urmare, turbinele
cu gaze s-au dezvoltat în special ca motoare de aviație, însă își găsesc aplicații în multe alte
domenii, unul dintre cele mai moderne fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz.

1. Principiu de functionare

Cea mai simplă turbină cu gaze este formată dintr-un compresor, care este montat pe același ax
cu o turbină. Compresorul absoarbe aerul din atmosferă și îl comprimă la presiunea de câțiva bar.
Aerul comprimat ajunge într-o cameră de ardere, în care este introdus și un combustibil. Aici are
loc arderea la presiune constantă, cu creșterea temperaturii și a volumului gazelor produse prin
ardere. Gazele de ardere se destind în turbină, producând lucru mecanic, iar apoi sunt evacuate în
atmosferă. Ciclul termodinamic al unei astfel de turbine cu gaze este ciclul Joule, cunoscut în
literatura engleză de specialitate ca ciclul Brayton (Figure 10) [15].

Figure 10 Transformarile care au loc in diferitele parti componente ale unei turbine cu gaze [16]

Transformările termodinamice din ciclu sunt:

 1 – 2 compresie izoentropică;
 2 - 3 încălzire izobară;
 3 - 4 destindere izoentropică;
 4 - 1 răcire izobară

15
 2. Descrierea partilor component
Compresorul
Rolul compresorului este de a realiza comprimarea agentului termic (de obicei aerul), realizând
transformarea 1 – 2 din ciclul Joule. Se folosesc exclusiv compresoare cu palete.
Compresoarele pot fi:
 centrifugale;
 axiale.
Compresoarele centrifugale au un raport de compresie pe treaptă mai mare, deci pentru un raport
de compresie total dat trebuie mai puține trepte, deci agregatul rezultă mai ușor. Randamentul
acestor compresoare este însă mai mic. Compresorul centrifugal s-a folosit la primele motoare cu
reacție ale lui Frank Whittle, inclusiv la motorul Rolls-Royce Nene. Actual este folosit pe scară
largă la turbinele cu gaze pentru elicoptere mici, agregate care trebuie să fie cât mai ușoare
(Figure 11) [17].

Compresoarele axiale au un raport de compresie pe treaptă mai mic, deci pentru un raport de
compresie total dat trebuie multe trepte, deci agregatul rezultă mai lung, însă de diametru mai
mic. Randamentul acestor compresoare este mai bun. Compresorul axial este folosit pe scară
largă la turbinele cu gaze pentru toate turbinele pentru propulsia avioanelor, unde contează
diametrul mic și randamentul bun, și toate turbinele energetice, unde contează randamentul bun
(Figure 12).
Camera de ardere
Rolul camerei de ardere este de a realiza introducerea căldurii în ciclu prin arderea unui
combustibil, realizând transformarea 2 – 3 din ciclul Joule. Camerele de ardere au în interior o
cămașă răcită cu aerul de diluție, cămașă care ecranează flacăra și protejează astfel corpul
exterior al camerei. Aprinderea inițială se face cu o bujie.
Camerele de ardere pot fi:
 individuale;
 inelare.
Camerele de ardere individuale sunt de formă tubulară și se montează mai multe în jurul axului
agregatului. În camerele de ardere individuale este mai ușor de asigurat stabilitatea arderii, adică
se evită ruperea flăcării, iar în caz de rupere, ruperea nu se propagă în celelalte camere, ba din

16
contră, acestea, prin canalizații prevăzute special în acest scop ajută la reaprindere. Nu
întotdeauna fiecare cameră de ardere are bujie proprie, deoarece, cum s-a spus, camerele
comunică între ele și flacăra se transmite [18].
Camerele de ardere inelare au un spațiu de ardere unic, inelar. În aceste camere este mai greu de
stabilizat flacăra, dozajul aer-combustibil, vitezele de introducere a aerului prin diversele secțiuni
și geometria camerei fiind critice. Camerele inelare însă au mai puține repere și sunt mai ușoare,
fiind din punct de vedere tehnologic mai evoluate.
Combustibilii folosiți la turbinele cu gaze sunt:
 combustibili lichizi - nu sunt necesari combustibili cu fracțiuni ușoare, cum ar
fi benzina, se pot folosi combustibili mai grei, ca petrol, kerosen (petrol de
aviație), gazolină, combustibil lichid folosit la încălziri și, la instalațiile staționare,
chiar păcură.
 combustibili gazoși - gaz natural, biogaz, gaz de aer, gaz de apă, gaz de gazogen, gaz
de sinteză, gaz de furnal, gaz de cocserie și chiar hidrogen (experimental).
Deși camerele de ardere pot arde și combustibili solizi (cărbune sub formă de
praf), cenușa conținută de acest tip de combustibili este abrazivă, astfel că ei nu sunt folosiți.
Dacă totuși se dorește folosirea lor drept combustibili pentru turbine cu gaze, cea mai bună
soluție este gazeificarea lor prealabilă.

Turbina
Rolul turbinei este de a realiza destinderea agentului termic (de obicei gaze de ardere), realizând
transformarea 3 – 4 din ciclul Joule. Turbina transformă entalpia a gazelor întâi în energie
cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către palete a
acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui.

Piesele esențiale sunt ajutajele turbinei (a nu se confunda cu ajutajul unui turboreactor)

și paletele, piese supuse unor solicitări termice și mecanice extreme. De aceea ele trebuie
construite din materiale speciale, rezistente la temperaturi cât mai mari și se prevăd cu sisteme de
răcire. Actual, temperaturile la intrarea în turbină au depășit în unele cazuri (turbine pentru
avioane militare) temperatura de 1800 °C, paletele fiind făcute în acest caz din materiale
ceramice poroase, prin porii lor circulând aer provenit de la compresor, relativ rece [19].

17
Figure 11 Compresor axial [20] Figure 12 Compresor centrifugal [21]

Arborele

Arborele turbinei asigură transmiterea puterii între turbină, compresor, cuplă, demaror, pompe
etc. Un singur arbore nu asigură turațiile optime pentru toate componentele, așa că există
construcții pe unul sau pe mai mulți arbori coaxiali.

 Schemele cu un arbore sunt specifice primelor turbine cu gaze. Aceste scheme permit
antrenarea compresorului la turația turbinei și, printr-un reductor a
elicelor, pompelor sau generatoarelor electrice.
 Schemele cu doi arbori au pe arborele exterior turbina de înaltă presiune și compresorul
de înaltă presiune, iar pe arborele interior turbina de joasă presiune, compresorul de joasă
presiune și eventual acționarea reductorului. Aceste scheme sunt obișnuite la turbinele de
aviația actuale (Figure 13) [22].
 Schemele cu trei arbori au pe arborele exterior turbina de înaltă presiune și compresorul
de înaltă presiune, pe arborele intermediar turbina de medie presiune și compresorul de
joasă presiune, iar pe arborele interior turbina de joasă presiune și acționarea
reductorului. La schemele cu trei arbori este foarte dificilă coordonarea lor și foarte puțini
producători din lume dispun de tehnologia necesară în aceste caz (Figure 14).

18
Figure 13 Cu doi arbori coaxiali [23] Figure 14 Cu trei arbori coaxiali [24]

Pentru instalaţiile cu turbine cu gaz:

 Avantaje instalațiile cu turbine cu gaze:
− utilizează ca agent de lucru aerul, element întâlnit nelimitat în natură, ne-toxic,
nepoluant, gratis și la îndemână;
− datorită curgerii continue a gazului prin mașină și a vitezelor mari ale fluidului se
pot obține puteri unitare mari cu echipamente puțin voluminoase;
− temperatura de intrare în turbină ridicată (900-1300 0C), obținându-se o creștere a
temperaturii inițiale a ciclului termodinamic, cu creștere corespunzătoare a
randamentului termic;
− se obține direct mișcarea rotativă, fără mecanismul bielă - manivelă;
− au un mers lin, fără trepidații;
− au o pornire rapidă (12-20 minute);
− necesită debite mici de apă de răcire;
− cheltuieli de exploatarea și mentenanță reduse.
 Dezavantaje și limitări:
− gazul fiind în curgere continuă, secțiunea de intrare în turbină (după camera de
ardere) este solicitată termic permanent la temperatura maximă din ciclu
(tehnologia actuală permite atingerea unor temperaturi maxime de cca. 1300 0C).
Limitarea temperaturii maxime din ciclu limitează respectiv și randamentul
termodinamic, și impune utilizarea unor materiale speciale, rezistente la
temperaturi foarte înalte, scumpe și obținute prin tehnologii speciale;
− fiecare fază a ciclului desfășurându-se separat în alt echipament, (compresia în
compresor, arderea în camera de ardere, destinderea în turbină) au loc pierderi
suplimentare corespunzătoare randamentelor echipamentelor respective;

19
 − energia mecanică consumată de compresor este de cca. 50% din aceea produsă de
turbină;
− la pornire are nevoie de o instalație anexă (motor de pornire), care să comprime
aerul până ce turbina propriu-zisă poate acționa compresorul;
− utilizarea aerului ca agent de lucru limitează căderile de entalpie la cca. 80 kJ/kg
pentru turbinele.

3. Studiu de caz - turbina cu gaz montata la Suplacu de Barcau

Situată în nord-vestul României, Suplacu de Barcău este o zonă cu zăcăminte de ţiţei vâscos.
Vâscozitatea mare a ţiţeiului face ca procesul de extracţie să fie dificil, solicitând costuri de
producţie crescute datorită necesităţii de a utiliza un proces tehnologic de fluidizare a ţiţeiului
prin injecţie de abur supraîncălzit în zăcământ. Costurile de producţie mărite se datorează
producerii de abur supraîncălzit cu cazane de abur convenţionale şi utilizării de energie electrică
din Reţeaua Naţională pentru pompele de extracţie.

Figure 15 Instalatie de cogenerare la Suplacul de Barcau [25]

Situată în nord-vestul României, Suplacu de Barcău este o zonă cu zăcăminte de ţiţei vâscos.
Vâscozitatea mare a ţiţeiului face ca procesul de extracţie să fie dificil, solicitând costuri de
producţie crescute datorită necesităţii de a utiliza un proces tehnologic de fluidizare a ţiţeiului

20
prin injecţie de abur supraîncălzit în zăcământ. Costurile de producţie mărite se datorează
producerii de abur supraîncălzit cu cazane de abur convenţionale şi utilizării de energie electrică
din Reţeaua Naţională pentru pompele de extracţie.

Staţia de cogenerare a fost plasată în centrul câmpului de extracţie pentru o distribuţie uşoară a
aburului la sonde cu minimum de pierderi posibile. Staţia de cogenerare este conectată la reţeaua
de distribuţie a aburului şi la reţeaua electrică de 6,3 kV a Schelei de extracţie. Deşi proiectată și
realizată pentru aplicaţii în domeniul extracţiei ţiţeiurilor vâscoase, Staţia de cogenerare poate fi
utilizată în orice altă aplicaţie industrială cu proces tehnologic continuu unde este necesară
energie electrică şi termică sub formă de abur la costuri reduse.

Aburul este produs, în principal, pe baza energiei termice conţinută în gazele de ardere provenite
de la turbina cu gaze şi recuperată în cazanul recuperator. În fluxul gazelor de ardere evacuate, la
intrare în cazanul recuperator, este prevăzută o cameră de postardere care realizează pe de o parte
creşterea energiei termice în gazele de ardere ale turbinei cu gaze (debitul de abur), iar pe de altă
parte permite funcţionarea independentă a cazanului recuperator [26].

Fiecare turbogenerator se compune din:

 o turbină cu gaze aero-derivativă;
 un generator electric de 2000 kVA;

Liniile de cogenerare au fost realizate cu un înalt nivel de automatizare. Toate comenzile,

reglajele şi operările sunt automatizate. Acestea sunt prevăzute cu un sistem de automatizare
turbogenerator, sistem de automatizare cazan recuperator şi sistem de automatizare instalaţii de
postardere.

Sistemele de automatizare îşi transmit reciproc informaţiile necesare pentru ca linia de

cogenerare să funcţioneze în condiţii optime şi sigure. Pentru monitorizarea şi afişarea
parametrilor funcţionali este prevăzut un sistem de achiziție și prelucrare a datelor.

În prezent, cele două linii de cogenerare au atins un număr de peste 60.000 ore de funcţionare,
producând peste 80.000 MWh energie electrică şi 250.000 tone de abur supraîncălzit la o
presiune de 18 bar şi 300 ºC [27].

21
Prin realizarea Staţiei de cogenerare, beneficiarul şi-a atins scopul propus, acela de reducere a
costurilor de extracţie a ţiţeiului, prin reducerea costurilor de producere a energiei electrice şi a
aburului supraîncălzit.

3. Concluzii
Gestiunea energetica combinata bazata pe cogenerare reprezinta o solutie moderna care permite
generarea simultana a energiei electrice si caldurii. Unitatile de cogenerare nu doar reduc
costurile de incalzire ale unei cladiri si de producere a energiei electrice, ci o genereaza intr-o
maniera eficienta, ecologica.

Se foloseste mai putin combustibil pentru producerea acelorasi cantitati de electricitate si

energie termica in comparatie cu generarea separata. Generarea combinata de energie permite o
utilizare mai eficienta a combustibilului si reducerea emisiilor de dioxid de carbon, ceea ce
imbunatateste imaginea de ansamblu a companiei. Includerea unei unitati de cogenerare intr-
o centrala termica antreneaza si reducerea costurilor electrice de functionare (reducerea
cantitatii de energie electrica achizitionata, scutirea de la taxele de retea si alte taxe de
electricitate, reducerea riscului de pret, etc). O unitate de cogenerare poate servi si ca sursa de
rezerva pentru imbunatatirea sigurantei in alimentarea cu energie.

Prin comparatie cu unitatile de cogenerare, centralele electrice conventionale folosesc doar 30-
50% din energia primara - restul energiei fiind pierduta prin evacuare. Intr-o unitate de
cogenerare, energia termica de evacuare este folosita in scopuri de termoficare, de exemplu
pentru incalzirea apei, sau ca energie de proces in industrie. Electricitatea produsa este folosita in
beneficiul cladirii sau poate fi adesea exportata catre reteaua publica platita de catre furnizor.

22
 Bibliografie

[1] https://www.electricafurnizare.ro/business/servicii/cogenerare-si-trigenerare/
[2], [5], [6], [7], [8] https://bdr.u-paris10.fr/theses/internet/2013PA100178.pdf
[3], [4], [9], [10] http://www.aos.ro/wp-content/carti/978-606-8371-60-3-sisteme-de-generare-a-
energiei-electrice.pdf
[11], [12], [13], [14], [27] http://www.termo.utcluj.ro/termo/bilant_energetic_cogenerare.pdf
[15], [16], [20], [21], [23], [24] https://en.wikipedia.org/wiki/Gas_turbine
[17], [18] https://bdr.u-paris10.fr/theses/internet/2013PA100178.pdf
[19], [22] https://despretot.info/cogenerare-dex-definitie/

[25], [26] https://stiintasitehnica.com/cogenerarea-o-solutie-ingenioasa-pentru-criza-energetica/

23