PARADOXURI

RELATIVISTE
Hașa Mălina-Nicole
 • Paradoxul gemenilor spune ca daca un frate
ramâne pe Pamânt, iar celalalt face o
calatorie în spatiu într-o nava ce se
deplaseaza cu viteze apropiate de viteza
luminii, la întoarcere, fratele calator va fi
îmbatrânit mult mai putin decât cel ramas
pe Pamânt. Este acesta un paradox ori este
PARADOXUL realitatea ce rezulta din teoria relativitatii?
GEMENILOR •
Un exemplu de confuzie referitor la
întelegerea efectului de dilatare a
timpului este asa-numitul paradox al
gemenilor, care, în fapt, nu este un
paradox.
 IMAGINATI-VA CA SUNT DOI GEMENI ADOLESCENTI, UNUL CARE STA ACASA PE PAMÂNT, IAR CELALALT CARE
ÎNTREPRINDE O CALATORIE CU O NAVETA SPATIALA LA VITEZE RELATIVISTE (VITEZE APROPIATE DE VITEZA
LUMINII, LA CARE EFECTELE PREZISE DE TEORIA RELATIVITATII SUNT NOTABILE). LA ÎNTOARCEREA ACASA DIN
CALATORIA SA PRIN UNIVERS, GEAMANUL CALATOR VA FI ÎMBATRÂNIT DOAR CU CÂTIVA ANI, PE CÂND CELALALT
GEAMAN, RAMAS ACASA, VA FI MULT MAI BATRÂN, PENSIONAT SI APROAPE DE TRECEREA ÎN LUMEA DE APOI.

• Paradoxul gemenilor se naste din aplicarea incorectă a principiului relativității la

situațiilorcelor doi gemeni.
gemeni. Din punctul de vedere al primului geaman, se poate
sustine, în timp ce el sta nemiscat, al doilea se îndeparteaza de Pamânt si se
întoarce dupa o vreme. Din punct de vedere al celui de-al doilea geaman, care
calatoreste prin Univers, situatia, se poate spune, este similara: el sta, iar
geamanul de pe Pamânt se departeaza de el, dupa care se întoarce.

• Situatiile par a fi în oglinda, dar ar fi absurd ca, daca privim dintr-un punct de
vedere sa avem un geaman mai tânar, iar daca privim din celalalt punct de
vedere, sa avem celalalt geaman mai tânar. Care este deci solutia?

• Eroarea unui asemenea rationament sta în faptul ca nu se ia în calcul ca principiul

relativitatii se aplica doar la sisteme de referinta care sunt în miscare relativ unul
la celalalt, cu viteze constante. Sistemul de referinta al fratelui calator este unul
ne-inertial, pentru ca naveta spatiala trebuie sa accelereze atunci când paraseste
Pamântul si sa decelereze atunci când ajunge la destinatie, iar apoi sa repete
acest proces la întoarcerea pe Pamânt. Experientele gemenilor sunt diferite,
pentru ca doar cel calator resimte accelerarile si decelerarile pe care le implica
desprinderea de Pamânt, oprirea la destinatie, desprinderea de locul de
destinatie si oprirea la destinatia finala, Pamântul.

•
 TESTAREA
RELATIVITĂȚII CU
CEASURI ATOMICE
• Paradoxul gemenilor nu este în fapt un paradox. Efectul
întâlnit în paradoxul gemenilor a fost testat
experimental. Doua ceasuri atomice au fost
sincronizate în aceeasi încapere, iar apoi unul a fost
pus într-un avion de linie pentru a zbura în jurul
Pamântului. La revenirea pe sol si aducerea ceasului din avion
în camera în care celalalt ceas ramasese s-a constatat ca exista o
discrepanta de masurare a timpului între cele doua dispozitive,
iardiscrepanta era exact aceea calculată de teoria relativității .
Diferentele sunt suficient de mari pentru ca, în cazul în care
acestea nu ar fi luate în calcul de ingineri, sistemul GPS
(sistemul global de pozitionare) sa nu functioneze în mod corect.
•

•
• Daca aveti un dispozitiv GPS pe care-l folositi în mod curent,
trebuie sa stiti ca acesta are „paradoxul gemenilor” inclus în
codul sau. Dispozitivul GPS primește semnale de la sateliți, iar
sateliții se mișcă cu viteze destul de mari față de dispozitiv, în
așa fel încât efectul de distorsiune a timpului este unul
semnificativ. Daca va gânditi sa deveniti astronauti pentru a
calatori în timp, luând în calcul tehnologia curenta, este un vis
nerealizabil. Vitezele folosite de navetele spatiale sunt foarte
mici în comparatie cu viteza luminii, iar efectul de distorsiune a
timpului este nerelevant raportat la durata vietii omenesti.
•
 SFÂRȘIIIIIIIIIIT!
Sursa de inspirație:
Relativitatea. Paradoxul gemenilor – De prin lume adunate.... (
mixdecultura.ro)
SURSE DE ENERGIE
REGENERABILE
Seiceanu Mario
INTRODUCERE

• În practică sunt considerate energii regenerabile (cunoscute

și ca „energii verzi”)[necesită citare][1] energiile ce
provin din surse care fie că se regenerează de la sine în
scurt timp, fie sunt surse practic inepuizabile. Termenul
de energie regenerabilă se referă la forme de energie
produse prin transferul energetic al energiei rezultate din
procese naturale regenerabile. Astfel, energia luminii
solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor
biologice și a căldurii geotermale pot fi captate de către
oameni utilizând diferite procedee. Sursele de energie ne-
reînnoibile includ energia nucleară precum și energia
generată prin arderea combustibilor fosili, așa cum ar
fi petrolul, cărbunele și gazele naturale. Aceste resurse
sunt, în chip evident, limitate la existența zăcămintelor
respective și sunt considerate în general (a se vedea
teoria academicianului român Ludovic Mrazec de
formare anorganică a țițeiului și a gazelor naturale) ne-
regenerabile.
 TIPURI DE SURSE
REGENERABILE
• Dintre sursele regenerabile de energie fac
parte:
• ●energia eoliană, uzual exprimat
• ●energia vântuluienergia solarăenergia
apeienergia hidraulică,l
• ●energia apelor curgătoareenergia mareelor
• ●energia flux/refluxului mărilor și
oceanelorenergie potențială
osmoticăenergia geotermică
• ●energie câștigată din căldura de adâncime
a Pământuluienergie de biomasă:
biodiesel, bioetanol, biogaz
 SURSE
REGENERA
BILE DE
ENERGIE
DIN LUME

Ferma eoliană „Shepherds Flat Wind Farm”, Statele Unite

Ferma solară „Andasol”, Spania