POLUAREA APELOR CU CIANURI

ACCIDENTUL CU CIANURI DE LA IAZUL AURUL DIN BAIA MARE

INTRODUCERE

Apa poluată a devenit o problemă reală în ultimii ani, atât pentru mediul înconjurător, cât
și pentru sănătatea umană. Aceasta afectează buna funcționare a vegetației, a vieții acvatice și
animale, dar și organismul uman. De aceea este extrem de important ca fiecare persoană să
înțeleagă efectele poluării apei, cauzele fenomenului, dar și măsurile de prevenție care se pot lua
pentru a împiedica acest lucru.
Din păcate, toate sursele de apă pot fi poluate de o mulțime de substanțe (deșeuri organice
în stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei, microorganisme patogene, nutrienți
ai plantelor, sediment, substanțe radioactive).
O problemă importantă o reprezintă poluarea apelor cu cianuri, care rezultă din diferite
procese de poluare rezulate din industria minieră și metalurgică, cum ar fi: prepararea
minereurilor metalifere şi nemetalifere, preparaţiile de carbine, flotaţiile, extracţia şi prelucrarea
minereurilor radioactive, procedee pirometalurgice şi hidrometalurgice, procese de răcire și de
spălare.
O activitate conexă a exploatării resurselor minerale şi care are, în acelaşi timp, un impact
semnificativ asupra mediului o reprezintă depozitarea deşeurilor provenite din exploatarea
zăcămintelor. Dacă depozitarea acestor deșeuri nu se face cu cele mai mari precauții, se pot
întâmpla o serie de evenimente nefericite care duc la poluarea mediului.
Un astfel de eveniment a fost ruperea barajului iazului de decantare aparținând S.C. Aurul
S.A. Baia Mare, în anul 2000.

1
 I. POLUAREA APEI
Poluarea apei se poate defini ca eliberarea în apele subterane sau în lacuri, fluvii, râuri,
estuare, mări și oceane, a substanțelor. Acestea ajung să interfereze și să afecteze utilizarea
benefică a apei și, de asemenea, funcționarea normală a ecosistemelor. Pe lângă eliberarea
substanțelor chimice sau a microorganismelor, poluarea apei poate include și eliberarea energiei,
sub forma radioactivității sau căldurii.
De exemplu, apa subterană este o sursă considerată potabilă de către foarte multe persoane
și se folosește pentru uzul casnic. Deși aceasta poate părea curată, nu este exclus să fie încă
poluată de substanțe chimice, bacterii și viruși.
Deși mările și oceanele conțin volume mari de apă, capacitatea lor naturală de a absorbi
poluanții este limitată. Contaminarea din conductele de evacuare, din deversarea de nămol sau de
petrol poate dăuna vieții marine, în special fitoplanctonului microscopic care servește drept hrană
pentru organismele acvatice mai mari.

I.1 Sursele de poluare a apei

Toate sursele de apă pot fi poluate de o multitudine de substanțe precum deșeuri organice
în stare de putrefacție, substanțe chimice toxice, petrol, ulei, microorganisme patogene, nutrienți
ai plantelor, sedimente și substanțe radioactive.
Poluare apei are o mulțime de cauze și de poluanți, cum ar fi: nitrați, detergenți, pesticide,
metale grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse. Astfel, există mai multe
tipuri de poluare a apei.
Surse punctiforme de ape uzate (apele uzate menajere, orășenești, industriale, pluviale și
de drenaj) sunt cele colectate într-un sistem de canalizare și evacuate în receptor natural prin
conducte sau canale de evacuare.
Surse difuze de poluare reprezintă emisii evacuate în mediu în mod dispers (care nu
descarcă efluenți uzați în ape de suprafață prin intermediul unor conducte în puncte localizate). Pe
ansamblu se disting următoarele surse majore de poluare difuză: agricultura, depunerile
atmosferice, materialele de construcții, industria, traficul auto, populația din mediul rural.

2
 Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se disting
două categorii de surse difuze diferențiate:
Surse locale - corelate cu solul și scurgerile prin antrenare cu precipitații, în apele de
suprafață sau prin percolare, în apele subterane, aplicarea de pesticide și îngrășăminte minerale
fiind un exemplu tipic în acest sens. Sursele locale de poluare au ca proveniență următoarele
grupe țintă: populația - cea neracordată la un sistem centralizat de canalizare, industria,
agricultura.
Surse regionale și transfrontiere - în această categorie sunt incluse poluările difuze
transmise la distanță față de locul de geneză, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide și
solide. Elaborarea metodologiei de evaluare a impactului surselor difuze de poluare vine în
sprijinul aplicării prevederilor Directivei Cadru privind Apa, care solicită ca pentru fiecare bazin
hidrografic să se efectueze o analiză a caracteristicilor acesteia și, de asemenea, o analiză a
impactului activităților umane asupra calității apelor de suprafață, precum și Planul de
gospodărire a apelor pe bazine hidrografice (Ordinul nr. 913/2001 al Ministerului Mediului și
Gospodăririi Apelor).
Sursele difuze de poluare reprezintă o componentă cheie în procesul de poluare a apelor
de suprafață. Impactul lor asupra calității apelor este în creștere, fiind în legătură directă cu
reducerea încărcării cu poluanți evacuați direct de sursele punctiforme industriale și comunale.
Cuantificarea poluării provenite de la sursele difuze de poluare se face cu greutate. Întrucât
încărcarea cu poluanți de la sursele difuze de poluare nu poate fi măsurată se folosesc metode
variate de calcul sau de estimare a acestei componente la poluarea apei de suprafață. 1
Categoria Sursa Procesul generator de poluare Agenții poluanți
Ape uzate - săruri de metale
industriale grele;
Prepararea minereurilor metalifere și - particule în
nemetalifere; suspensie (argilă, praf
Industria Preparațiile de carbine; de cărbune);
minieră Flotațiile; - produși organici
Extracția și prelucrarea minereurilor folosiți ca agenți de
radioactive. flotație;
- deșeuri
radioactive.
- Suspensii
Procedee pirometalurgice și insolubile;
hidrometalurgice; - Ioni de metale
Industria
Procese de racier; grele;
metalurgică
Procese de spălare. - Fenoli;
- Cianuri;
- Sulfați.
Industria Apa de răcire, dizolvare și reacție din - acizi;
chimică procesele tehnologice de fabricare a - Baze;
1
http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/55-surse-de-poluare-ale-apei
3
 - Săruri;
- Cenușă;
substanțelor organice și anorganice. - Suspensii;
- Coloranți;
- Detergenți.
- Petrol;
- Produse
Extracția țițeiului, transportul și
Industria petroliere;
depozitarea țițeiului și fracțiunilor sale,
petrolului și - Compuși fenolici
transportul naval, accidentele tancurilor
petrochimică și aromatici;
petroliere
- Hidrogen sulfurat;
- Acizi naftenici.
Industria Deversarea lichidelor calde din sistemele
- Lichide calde
termoenergetic de racier a instalațiilor sau centralelor
(poluare termică)
ă electrice
Industria - substanțe organice;
Procese de fabricare și prelucrare
alimentară - germeni patogeni
- acizi organici;
- rășini;
Industria
- zaharuri;
celulozei și
Procesele de fabricare și prelucrare - coloranți;
hârtiei
- compuși cu sulf;
- suspensii;
- celuloză.
- produse petroliere;
Locuințe, hoteluri
- detergenți;
Instituții publice
- pesticide;
Ape uzate Băi, spălătorii Folosirea apei ca agent de spălare și
- microorganisme;
menajere Spitale, școli curățare
- paraziți;
Unități comerciale
- substanțe
și de alimentație
minerale.
- îngrășăminte;
- pesticide;
Irigarea terenurilor agricole
Ape uzate Agricultura - suspensii;
Adăparea animalelor;
agrozootehnice Zootehnia - suspensii
Salubrizarea crescătoriilor de animale
organice;
- agenți patogeni.
- ploi acide;
Ploaia - îngrășăminte;
Ape meteorice Contactul precipitațiilor
Zăpada - pesticide;
- reziduuri animale.

Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii:

1. după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
4

Tabel nr. 1. Surse de poluare a apei și poluanții acesteia

 a. permanentă sau sistematică;
b. periodică;
c. accidentală.
2. după concentraţia şi compoziţia apei:
a. impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
b. murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;
c. degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
d. otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
3. după modul de producere a poluării:
a. naturală;
b. artificială (antropică). Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană, industrială,
agricolă, radioactivă şi termică.
4. după natura substanţelor impurificatoare:
a. poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
b. poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide,
substanţe cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor industrii );
c. poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare
patogene, viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele,
crustaceii etc.);
d. poluarea radioactivă.
Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:
- la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere);
- în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie).
Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct, dar mai ales
prin intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple.2

I.2. Principalii poluanți ai apei

Substanţele organice reprezintă pentru apă, poluantul principal. Ele pot fi de natură
artificială (sintetice) sau naturale.
 Substanţele organice naturale sunt de origine vegetală sau animală, şi consumă
oxigenul din apă atât în timpul vieţii, pentru a se dezvolta, cât şi după moarte în timpul
descompunerilor, caz în care, în funcţie de cantitatea de materie organică rezultată, provoacă
distrugerea fondului piscicol, dar şi a tuturor organismelor acvatice. Concentraţia normală de
oxigen dizolvat (OD) variază între 4 şi 6 mg/dm 3, în funcţie de categoria de folosinţă a apelor
folosite. Scăderea sub această limită are efect de oprire a proceselor aerobe, cu consecinţe grave.
Cele mai importante substanţe organice de origine naturală sunt: ţiţeiul, biotoxinele
marine, lignina, hidraţii de carbon, taninul.

2
https://tpp.upg-ploiesti.ro/images/Educatie/Master/Admitere/Apa_poluare_depoluare.pdf
5
  Substanţele sintetice provin din prelucrarea diferitelor substanţe în cadrul rafinăriilor
(benzina, motorina, diferite substanţe folosite în cadrul industriei chimice şi petrochimice –
hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenţi).
Substanţele anorganice se pot găsi fie în suspensie, fie dizolvate. Ele provin din
procesele industriale motiv pentru care sunt întâlnite mai frecvent în apele uzate industriale.
Dintre acestea se menţionează în primul rând metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfaţii,
sărurile anorganice.
 Metalele grele afectează organismele acvatice prin procesele de bioacumulare, având
efecte toxice asupra acestora şi inhibă în acelaşi timp procesele de autoepurare.
 Clorurile, în cantităţi mari, fac improprie apa pentru potabilitate, irigaţii, dar şi pentru
anumite procese industriale.
 Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apei, rezultând
fenomenul de eutrofizare.
 Sărurile anorganice conduc la creşterea salinităţii apelor şi indirect la creşterea durităţii
apelor, iar apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, fapt ce conduce la creşterea
rugozităţii şi implicit la micşorarea capacităţii de transport, respectiv de transfer a căldurii.
Materialele în suspensie pot fi organice sau anorganice, şi se depun pe patul albiei
formând bancuri care împiedică navigaţia. Dacă sunt de natură organică, consumă oxigenul din
apă, determinând formarea gazelor urât mirositoare. Substanţele în suspensie plutitoare (ţiţeiul,
produsele petroliere, uleiurile, spuma datorată detergenţilor) împiedică şi ele absorbţia oxigenului
la suprafaţa apei (deci autoepurarea), se depun pe diverse instalaţii, colmatează filtrele, sunt toxice
pentru flora şi fauna acvatică şi fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire,
irigaţii, agrement etc.
Substanţele toxice – nitraţii, nitriţii, cianurile, metalele grele (argon, cadmiu, cobalt,
mercur, plumb), nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în
organismul uman, provocând îmbolnăviri. Aceste materii organice sau anorganice, câteodată chiar
în concentraţii foarte mici, pot distruge în scurt timp flora şi fauna receptorului.
Substanţele indezirabile au efect de modificare a proprietăţilor organoleptice ale apei,
devenind toxice în concentraţii foarte mari.
Aluminiu – este considerat toxic pentru că interacţionează cu fluorul din organismul uman.
Cupru – are efecte asupra sistemului cardio-vascular, modifică gustul apei, culoarea apei
devenind albastră;
Ferul – are efect în dezvoltarea ferobacteriilor care se depun pe conducte, cu efect coroziv,
afectează gustul apei, culoarea apei devenind galben-portocaliu;
Mangan – are efect în dezvoltarea microorganismelor;
Zinc – are efect emetizant şi produce intoxicaţii.
Micropoluanţii chimici organici modifică proprietăţile organoleptice ale apei. Acţiunea
lor asupra organismelor poate fi toxică, cancerigenă şi cumulativă (în sensul că modifică
reactivitatea organismului, măreşte sensibilitatea la agresiunea microbiologică).
Detergenţii – ionici sau neionici, provin din apele reziduale industriale, agricole (pesticide,
insecticide). Formează la suprafaţa apei o spumă abundentă ce împiedică sedimentarea
6
substanţelor în cazul proceselor din cadrul staţiilor de epurare. Determinând schimbarea calităţilor
organoleptice ale apei, împiedică folosirea acesteia atât în gospodărie cât şi în procesele
industriale. Contribuie la reducerea capacităţii de absorbţie a substanţelor toxice dar şi a gradului
de oxigenare a apei, fapt ce afectează fauna acvatică.
Fenolii – rezultă în urma prelucrării cărbunilor din instalaţiile de distilare în industria
petrochimică, de prelucrare a lemnului (distilarea uscată), a cărbunilor şi gudroanelor etc., din
utilizarea în cantităţi mari în agricultură a unor substanţe fitofarmaceutice - apa va avea gust şi
miros asemănător iodoformului.
Pesticidele (insecticide, fungucide, erbicide, raticide etc.) – au efect de acumulare în
organism (în ţesutul adipos), având acţiune mutagenă şi cancerigenă.
Reziduurile petroliere, PAH-urile – provin din industria petrochimică, energetică,
petrolieră, transporturi maritime.
Azbestul – provine din industria extractivă.3

II. POLUAREA APEI CU CIANURI

O sursă importantă de poluare a apelor este industria minieră și metalurgică. Procesele
generatoare de poluare sunt:
- prepararea minereurilor metalifere şi nemetalifere;
- preparaţiile de cărbune;
- flotaţiile;
- extracţia şi prelucrarea minereurilor radioactive.
- procedee pirometalurgice şi hidrometalurgice;
- procese de răcire;
- procese de spălare.
Agenţii poluanți rezultați din aceste procese sunt: săruri de metale grele, particule în
suspensie (argilă, praf de cărbune), produşi organici folosiţi ca agenţi de flotaţie, deşeuri
radioactive, suspensii insolubile; ioni de metale grele; fenoli; cianuri; sulfaţi.
Cianura de sodiu este un compus chimic extrem de toxic care are la bază anionul CN -. O
linguriță cu o soluție de cianură de 2% poate ucide un om. 4 Viețuitoarele din mediul acvatic mor
din cauza unor concentrații mult mai mici de cianură (câteva micrograme/l), iar păsările și
mamiferele pot fi ucise de câteva miligrame/l de cianură.
Cianura de sodiu (NaCN) este folosită în industria minieră a metalelor prețioase, în special
la extragerea aurului. În minerit, cianura se folosește de aproximativ 30 de ani pe scară largă ca
agent de obținere a aurului și a argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi
extrasă din rocile care conțin acest metal. După ce aurul este extras, soluția rezultată este
contaminată atât cu cianură, cât și cu o cantitate mare de metale grele și este depozitată în azuri de
steril. Aceste reziduuri reprezintă o amenințare serioasă la sănătatea oamenilor și a mediului și nu
ar trebui să ajungă în mediul înconjurător.
3
Popescu, D., Poluarea și protecția mediuluui, București, 2016
4
http://www.moles.org/ProjectUnderground/reports/goldpack/goldpack_a.html
7
 Mineritul aurifer este un mare consumator de cianură (180.000 t/an). Tehnica de obținere a
aurului cu cianură este folosit pe scară largă și de multe ori în mod iresponsabil, cauzând
deversări cu efecte dezastruoase.
Cianura poate reacționa cu alte elemente și se poate descompune în alți compuși toxici.
Din nefericire, operatorii economici care utilizează cianurile nu sunt obligați să
monitorizeze sau să raporteze prezența acestor substanțe chimice în mediu. Studiile efectuate
demonstrează prezența cianurilor în țesuturile plantelor și animalelor, unde se depun și prin
acestea ajung și în hrana oamenilor.
Cianura este o otravă cu efect rapid deoarece inhibă respirația, alterează transportul de
oxigen la nivel celular, determină scăderea presiunii sangvine. În cazul în care 100-200 mg de
cianură de sodiu ajunge în corpul uman, ritmul cardiac scade sub 60 de bătăi, iar persoana otrăvită
intră în comă sau se prezintă convulsii, în doar câteva minute. Un simptom inițial al otrăvirii cu
cianură este înroșirea pielii, oxigenul din sânge neputând fi preluat de celule. Moartea prin sufoare
sau stopul cardiac se poate produce în câteva ore.
Expunerea la doză letală de vapori de cianură rezultați din arderea industrială sau din
minerit determină creșterea frecvenței respiratorii în primele 15 secunde, apariția convulsiilor la
30 de secunde de la expunere, încetarea respirației în 2-4 minute de la inhalare și încetarea
bătăilor cordului la 4-8 minute de la inhalare. Cianura determină de asemenea apariția de iritații
ale căilor aeriene, narinelor și ochilor. O expunere cronică la doze mai mici de cianură cauzează
neuropatie optică.5

II.1. ACCIDENTE ȘI DEVERSĂRI DE CIANURI

În ultimii ani, au avut loc o serie de accidente și deversări în care au fost implicate
cianurile.
Efectele deversărilor de cianură persistă în mediul înconjurător ani de zile, iar soluția de
cianură din lacurile de decantare afectează ecosistemul deoarece păsările și mamiferele beau apa
otrăvită. Cianura este un solvent puteric pentru metalele grele (mercur, crom, cadmiu), care ajung
în aceste lacuri în urma procedeelor de extragere a minereului.
Dintre accidentele ce au implicat deversări de cianuri amintim:
1971, 30 octombrie – Certej, Hunedoara, România – 300.000 metri cubi din ruperea
digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare duce la moartea a 89 de oameni, 76
răniţi şi importante pagube materiale;
1982 – Zortman, Montana – 52.000 galoane de cianuri contaminează reţeaua de apă
potabilă a oraşului Zortman – Zortman-Landusky Mine;
1989-1990 – Nevada – 8 scurgeri de cianuri, aproximativ 900 kg de cianura – Echo Bay
Company’s McCoy/Cove gold mine;
1993 – Summitville, Colorado, USA – contaminări cu cianuri şi metale grele pe o lungime
de 17 mile a râului Alamosa; mina a fost deschisă în 1986 şi închisă în 1992 – Galactic Resources
Ltd;
5
http://www.fas.org/nuke/guide/usa/doctrine/army/mmcch/Cyanide.htm
8
 1994 – Marriespruit, Africa de sud – după o ploaie torenţială, un baraj de decantare
cedează; 17 morţi;
1995 – Manila, Filipine;
1995 – Omai, Guyana – cedarea unui baraj duce la revărsarea a peste 3,2 milioane metri
cubi de soluţii cu cianuri într-un râu şi afectarea a 23.000 de locuitori din aval – Cambior mining
company’s Omao gold mine;
1996 – Homestake Mine South Dakota, USA;
1997 – Gold Quarry Mine Nevada, territory of Western Shoshone, USA – o defecţiune
duce la deversarea a peste 245 de mii de galoane de cianuri în doi afluenţi locali;
1998, apilie – Los Friles, Spania – un baraj cedează şi deversează peste 1,3 miliarde de
galoane de acizi şi săruri de metale grele în râul care se află la baza acestuia;
1998, 29 mai – South Dakota, USA – aproape 7 tone de cianuri sunt deversate de la
Homestake Mine în afluentul Whitewood Creek din munţii Black Hills, rezultând o masivă
poluare a apei şi o cantitate mare de peşti morţi;
2000 – Baia Mare, România – o deversare de cianuri şi metale grele în Tisa şi Dunăre;
otrăveşte rezervele de apă şi omoară fauna acvatică pe o lungime de peste 400 km din Romania,
Ungaria şi Yugoslavia;
2000, 30 iunie – Papua Noua Guinee – prin râul Tinto Lihir se deversează cianuri în
ocean;
2001, octombrie – Ghana – mii de metri cubi de cianuri şi metale grele dintr-un baraj s-au
revărsat în timpul operaţiilor de minerit în Wassa West District;
2001, noiembrie – China – 11 tone de cianură sodică lichidă s-au revărsat într-un afluent
al râului Luohe în provincia Henan;
2002, 16 mai – Nevada, USA – scurgeri de cianuri (aproximativ 24.000 de galoane) la
Twin Creeks Mine; în alt accident 230.000 metri cubi de deşeuri toxice sunt deversate în Arizona;
2002, 9 iunie – Nevada, USA – scurgeri de cianuri la Denton – Rawhide Mine;
2003, ianuarie – Honduras – scurgeri masive de cianuri la mina San Andrés;
2003, 14 ianuarie – North Atlantic Autonomous Region, Nicaragua – scurgeri de cianuri
în râul Bamban, 12 copii morţi – Hemconic / Greenstone în Bonanza, Canada;
2003, 29 mai – Wassa East District, Ghana – scurgeri de cianuri la Tarkwa Gold Mine;
2003, 2 decembrie – USA – deversări de cianuri la mina Briggs, Balleratt;
2004, 11 ianuarie – Ghana – scurgeri de cianuri în râul Kubreko – Bogoso Gold Limited,
subsidiara a Golden Star Resources;
2004, 30 ianuarie – guvernul australian confirmă prin rapoarte scurgeri de cianuri în pânza
de apă freatică – Kalgoorlie Gold Mine;
2004, 18 martie – România – 10 tone de substanţe toxice şi cianuri se scurg în Siret; un
accident similar a mai fost şi în 2001;
2004, 25 iunie – guvernul chinez raportează 7 cazuri de scurgeri de cianuri în ultima
săptămână, soldată cu 21 morţi;
2004, 7 august – Papua Noua Guinee – scurgeri de cianuri la dezafectarea minei Misima;

9
 2004 – 23 octombrie – Ghana – scurgeri de cianuri dintr-un iaz de decantare în râul
Aprepre – Bogoso Gold Limited, Canada;
2005, 20 iunie – mina de aur Phu Bia, Laos – scurgeri de cianuri ce afectează populaţia
piscicolă şi aproximativ 100 de localnici – Pan Australian Resources;
2005, 11 şi 31 octombrie – Rapu Rapu, Filipine – scurgeri de deşeuri toxice – Lafayette
Mining’s Rapu Rapu;
2005, 28 noiembrie – România – poluare cu cianuri la exploatarea Borşa şi contaminarea
Tisei;
2006, ianuarie – Cehia – o scurgere de cianuri provoacă daune populaţiei piscicole din
fluviul Elba;
2006, 18 iunie – Ghana – o scurgere de cianuri provoacă intoxicarea mai multor membri
aparţinând unor comunităţi locale şi daune populaţiei piscicole;
2007, din 6 aprilie până în 11 iulie – Zamboanga, Filipine – un iaz de decantare se scurge
în râul Siocon, otrăvindu-l cu deşeurile toxice – Toronto Ventures Inc., Canada;
2009, mai – Ahafo Gold Mine, Ghana – scurgeri de cianuri ale firmei Newmont Mining
Corporation, Denver;
2009, 8 octombrie – Barrick Gold mine, Tanzania – deversări de nămoluri toxice în râu,
20 morţi;
2010, 4 octombrie – Kolontar, Ungaria – spargerea peretelui unui rezervor cu reziduuri
toxice; volumul revărsării este estimat la 700.000 – 1.000.000 metri cubi; 8 morţi şi peste 150 de
răniţi; 40 de kilometri pătraţi contaminaţi; unda de poluare a ajuns până în Dunăre – MAL,
Ungaria;
2011, 31 octombrie şi 29 decembrie – compania Hambledon Mining Kazakhstan –
scurgeri de cianuri dintr-un baraj de decantare;
2012 – compania Boliden, Suedia – 9 accidente.
De asemenea, au fost raportate şi accidente datorate transportului cianurilor sau actelor
teroriste:
1994, februarie – Africa de Sud – 10 mineri sunt ucişi când un bazin de decantare se
sparge şi îngroapă o parte din instalaţii sub un strat de nămoluri cu cianuri;
1998, 20 mai – Kumtor, Kirgistan – un camion care transporta cianură sodică (1.762
kilograme) cade de pe un pod şi contaminează râul Barskoon; 4 morţi şi 2.006 de pacienţi trataţi
pentru otrăvire;
2000, martie – Papua Noua Guinee – un elicopter ce transporta 1 tonă de cianură sodică
anhidră se prăbuşeşte lângă mina Tolukuma, contaminând zona;
2002, februarie – Australia – 400 litri de cianuri sunt deversate în nordul Australiei,
afectând fauna locală;
2002, 17 mai – Texas, USA – o încărcătură de 10 tone de cianuri este furată din
Wisconsin, fiind recuperată integral la o distanţă de 500 mile în Brownsville, Texas;
2002, 28 mai – Mexic – aproximativ 8 tone de cianură sodică anhidră folosită la o
exploatare de argint este furată dintr-un transport; această încărcătură nu a fost recuperată în ciuda

10
unei desfăşurări impresionante de forţe ale poliţiei, ridicând serioase temeri din partea
oficialităţilor în privinţa toxicităţii acesteia în Mexic şi USA;
2003, 13 februarie – New York, USA – spitalele din New York sunt puse în stare de alertă
din cauza unui posibil atac terorist cu cianuri, suplimentându-se dozele de antidot din secţiile de
urgenţă;
2003, 5 aprilie – Taiwan – mai mult de 100 de persoane sunt spitalizate după răsturnarea
unui camion ce transporta cianuri; dezastru ecologic până la revărsarea în mare prin portul
Taichung.
Printre cauzele care conduc la accidente în cazul barajelor se pot enumera:
– materiale de construcţie şi tehnologii ieftine, sub standarde (barajul Gleno din Italia, care prin
distrugerea sa a cauzat 356 de morţi);
– erori de proiectare (barajul South Fork din USA, care prin cedarea sa a provocat uciderea a
2.209 de oameni);
– instabilitate geologică în timpul exploatării, datorită umplerii şi golirii barajului, sau în situaţii
de ploi torenţiale prelungite (cedarea barajului Malpasset din Franta a cauzat moartea a 423 de
oameni);
– alunecări de teren care pot dezlocui mari cantităţi de apă din baraj, pe care să le arunce peste
înălţimea barajului (în cazul barajului Vajont din Italia, valul rezultat a avut aproape 200 m
înălţime şi a cauzat moartea a aproximativ 2.000-2.500 de oameni);
– deficienţe în întreţinerea barajului şi a instalaţiilor aferente (cedarea barajului Val di Stava din
Italia a cauzat 268 de morţi);
– precipitaţii extreme (cedarea barajului Shakidor din Pakistan a cauzat aproximativ 70 de morţi;
cedarea barajului Banqiao din China în 1975 a provocat moartea a 171.000-230.000 de oameni,
aproximativ 6 milioane de construcţii distruse şi 11 milioane de sinistraţi);
– erori umane şi deficienţe în proiectare şi exploatare (cedarea barajului Dale Dike Reservoir din
Anglia a cauzat 244 de morţi; cedarea barajului Buffalo Creek a dus la moartea a 125 de oameni);
– infiltraţii şi eroziuni, mai ales la barajele de pământ (cedarea barajului de pământ Teton din
USA a cauzat 11 morţi);
– cutremure;
– acte de sabotaj.6

6
https://www.rostirea.ro/news/accidente-asociate-mineritului-cu-cianuri
11
 III. STUDIU DE CAZ. ACCIDENTUL DE LA IAZUL DE DECANTARE
A SOCIETĂȚII „AURUL” DE LA BAIA MARE

În noaptea de 30 spre 31 ianuarie 2000, în jurul orelor 22, un accident la iazul de decantare
care aparține societății „Aurul” Baia Mare, aflat în satul Săsar, a provocat scurgerea a 100.000
metri cubi de steril cu cianură, care a ajuns din Săsar până la Dunăre, poluând râurile Săsar,
Lăpuş, Someş, Tisa şi Dunărea. Concentrația de cianură era de 204,8 mg. 7, 8

Imaginea nr. 1. Iazul de decantare de la ”Aurul”

(https://miningwatch.ro/sitenou/wp-content/uploads/2014/01/RaportBaiaMare-MiningWatchRomania.pdf)
Fisurarea a fost probabil cauzată de o combinație între greșeli de proiectare ale instalațiilor
folosite de „Aurul”, condiții neașteptate de operare și ploi abundente. Surse românești au declarat
că, în România, scurgerea a cauzat întreruperi ale furnizării de apă potabilă în 24 de orașe și
costuri pentru uzinele de purificare și pentru alte industrii datorită întreruperii proceselor de
producție.9

7
https://adevarul.ro/locale/baia-mare/al-doilea-cernobal-15-ani-accidentul-cianuri-iazul-aurul-baia-mare-
1_54cb6f8e448e03c0fd1c10ca/index.html
8
https://www.capital.ro/enigmele-poluarii-de-la-baia-mare-seamana-cu-cele-ale-revolutiei-din-1989-2501.html
9
https://baiamare24.ro/2020/01/30/cernobilul-din-baia-mare-20-de-ani-de-la-accidentul-minier-de-la-aurul/
12
 Imaginea nr. 2 Poluarea cu cianură în urma accidentului
(https://adevarul.ro/locale/baia-mare/al-doilea-cernobal-15-ani-accidentul-cianuri-iazul-
aurul-baia-mare-1_54cb6f8e448e03c0fd1c10ca/index.html)
La patru săptămâni de la accident, urme de cianură au fost identificate și în Delta Dunării.
Conform estimărilor oficiale, au fost necesari cinci ani pentru repopularea cu peşte a râurilor
afectate și 10 ani pentru refacerea totală a florei şi faunei. Daunele asupra vieții acvatice au fost
agravate de faptul că scurgerea a avut loc în timpul iernii, când cianura se degradează mult mai
lent la temperaturi scăzute și condiții de gheață. În plus, toxicitatea cianurii pentru pești crește de
trei ori pentru fiecare 13 grade Celsius de scădere a temperaturii.
Aurul a primit o singură amendă în urma accidentului, de aproximativ 150 dolari, pentru
întârzieri în raportarea accidentului către autorități. Cu toate acestea, raportul misiunii UNEP a
constatat că în realitate avertizarea transfrontalieră cu întarziere s-a realizat de către Agenția de
Protecție a Mediului Maramureș, probabil și datorită faptului că accidentul s-a produs în weekend.
Zece ore s-au pierdut de la primirea notificării accidentului de către Agenția pentru Protecția
Mediului până la anunțarea Apelor Române. Prin urmare locuitorii zonei nu au fost informați cât
mai devreme posibil despre producerea accidentului.10
Potrivit miningwatch.ro, accidentul de la Baia Mare a afectat pentru o perioadă de 10 ani
fauna şi flora acvatică. Deversarea din anul 2000, a costat Statul Român circa 100 de milioane de
dolari, bani ceruţi de Ungaria ca şi despăgubiri pentru cele întâmplate. Raportul intitulat
„Scurgerea de cianură de la Baia Mare‟ realizat de către Programul Naţiunilor Unite pentru
Mediu şi Biroul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare a concluzionat că la data de 30 ianuarie
2000 s-au scurs în Săsar, apoi în Tisa şi de aici în Dunăre aproximativ 100.000 metri cubi de
lichid şi deşeuri conţinând între 50 şi 100 de tone de cianură.

10
https://miningwatch.ro/sitenou/wp-content/uploads/2014/01/RaportBaiaMare-MiningWatchRomania.pdf/
13
 Imagine nr. 3. Înaintarea valului de cianură
(https://miningwatch.ro/sitenou/wp-content/uploads/2014/01/
RaportBaiaMare-MiningWatchRomania.pdf)
Raportul UNEP a arătat că ‘zeci de ani de activități industriale cu tratarea insuficientă a
deșeurilor au dus la un nivel ridicat de poluare cronică a solului, apei și aerului din regiune’. În
aceste condiții, problemele de siguranță au fost marginalizate, deși ”Aurul” era prezentată drept o
investiție la standarde moderne, ce utilizează cele mai bune practici disponibile (‘best available
practices’). ”Aurul” s-a prezentat ca o întreprindere de risc scăzut și a evitat astfel monitorizarea
performanțelor sale de mediu. Nu a fost pregătită pentru situațiile de urgență, susținând că va
opera în condiții de siguranță extremă și că accidentele nu vor fi posibile. Au existat grupuri
locale care au fost conștiente de pericolul iminent, dar nu au fost suficient de puternice pentru a
impune restricții cu privire la proiect.10
Accidentul de la compania minieră din Baia Mare a atras continuu atenţia asupra nevoii de
intervenție urgentă, coerentă şi eficientă atât la nivel legislativ, cât, mai ales, la nivelul
responsabilizării autorităţilor .
În egală masură, dar în alt plan, accidentul de la Baia Mare a condus la conturarea unor
modificări legislative semnificative la nivel european şi, pe cale de consecinţă, la nivel naţional.
Dacă în trecut balanţa părea să încline spre interesul economic al statului, în prezent, există o
condiţionare pregnantă a principiilor desfăşurării activităţilor miniere de către principiile stabilite
în vederea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului.
Urmare a noii abordări globale a efectelor activităților industriale în general, în prezent,
desfăşurarea unei activităţi miniere depinde de abilitatea/performanța tehnica/experiența
operatorului de a concepe această activitate, în aşa fel încât să se poată asigura condiţiile de natură
să prevină producerea unor accidente, ori să reducă efectele unor asemenea evenimente. O astfel

14
de conduită, se raportează în primul rând la cadrul legal din care rezultă limitele obligatorii
opozabile tuturor.
Legea Minelor nr. 85/2003 (modificată prin Legea 237/2004), condiţionează posibilitatea
probării unei activităţi de exploatare minieră de existenţa studiilor de impact asupra mediului,
precum şi a planurilor de refacere a mediului după încetarea activităţii.
Studiul de impact asupra mediului şi planul de refacere a mediului după încetarea
activităţii trebuie să însoţească cererea de acordare a licenţei de exploatare a resurselor minerale
(art. 20 alin.(1) lit. (c) şi (d) din Legea Minelor nr. 85/2003).
Mai mult, titularul activităţii este obligat să consituie o garanţie financiară pentru refacerea
mediului, astfel încât evenimente viitoare de natură să afecteze stabilitatea financiară a
operatorului să nu poată impacta abilitatea acestuia de a duce la îndeplinire măsurile necesare
pentru refacerea mediului.
De asemenea, valabilitatea permiselor sau licenţelor în domeniul minier este condiţionată
de valabilitatea acordurilor şi autorizaţiilor pentru protecţia mediului.
Directiva 96/82/CE din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de
accidente majore care implică substanţe periculoase este transpusă în legislația noastră prin
Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt
implicate substanţe periculoase.
Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006
privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei
2004/35/CE (adoptată în urma mai multor accidente, inclusiv cel de la Baia Mare) este transpusă
în legislația noastră prin Hotărârea de Guvern nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor
din industriile extractive.
Degajarea accidentală de materiale periculoase (substanțe) din diferite recipiente prezintă
un pericol substanţial asupra sănătăţii omului şi a mediului înconjurător. Din păcate, nu este ceva
atipic ca “producătorii” de astfel de materiale să fie localizaţi în arii urbane. În aceste cazuri, un
eveniment natech poate să pună în pericol nu doar personalul din fabrică, cât şi populaţia aflată în
cartierele înconjurătoare. În zonele industrializate şi intens populate riscul devine mai accentuat
decât într-o zonă nepopulată şi fără industrie.
În general, managementul de urgenţă impune abordarea combinată a patru elemente care
constituie un program de succes a managementului de urgenţă:
1. Prevenire: toate activităţile, care elimină sau reduc probabilitaea dezastrului. Acestea
includ analiza riscului, identificarea hazardului, analiza vulnerabilităţii, estimarea impactului,
analiza cost – beneficiu, rezultand priorităţle şi recomandările.
2. Pregătire: toate activităţile guvernamentale, ale unor organizaţii şi individuale,
desfăşurate pentru a preveni pierderile de vieţi şi minimizarea pagubelor. Aceste activităţi include
desfăşurarea planurilor multi + hazard, exerciţii de validare a planului, descrieri regulate şi
actualizări constante ale planurilor.
3. Reacţia: activităţi îndeplinite să salveze vieţi şi bunuri şi să acorde asistenţă de urgenţă.
Acestă fază include managementul resurselor, coordonarea şi acordul comun diferitelor entităţi
(agenţii).
15
 4. Refacere: activităţi de lungă sau scurtă durată, care readuce sistemul afectat la normal
sau ameliorează situaţia.
Activitatea minieră este generatoare de impacturi negative asupra componentelor mediului
pe toată durata de desfăşurare şi în toate fazele: explorare, exploatare, preparare şi depozitarea
sterilului şi sedimentelor.
Sterilul trebuie să beneficieze de un management avansat pentru a minimiza impactul
negativ asupra medului ambiant. Toate cele trei moduri de depozitare a sterilului (iaz de
decantare, haldă de steril şi depozitare subacvatică) au efecte negative asupra componentelor
mediului, prin degradarea reliefului, a peisajului, a calităţii apelor, aerului şi solului, afectând în
acelaşi timp şi ecosistemele acvatice şi terestre. Construcţiile iazurilor de decantare şi a haldelor
de steril afectează estetica peisajului prin impactul vizual negativ şi afectează relieful prin
instabilitatea mecanică, datorită unghiurilor de taluz. Atmosfera este afectată prin producerea
fenomenelor de deflaţie, care angrenează particule materiale toxice. Fenomenele de ravenare şi
şiroire de pe taluzurile haldelor şi a iazurilor provoacă distrugerea vegetaţiei şi a migrării
deşeurilor miniere. Depozitarea subacvatică este mai rar întâlnită, tocmai din cauza faptului că
efectele pe termen scurt şi lung sunt prea puţin studiate sau necunoscute îndeajuns. 11
IV. MĂSURI PENTRU MEȚINERII CALITĂȚII APEI

Cianura este folosită în industria minieră a metalelor preţioase, în special în extragerea

aurului. În minerit, cianura se foloseşte de aproximativ 30 de ani la scară largă, ca agent de
obţinere a aurului și argintului. Cu ajutorul cianurii, 97% din cantitatea de aur poate fi extrasă din
rocile care conţin acest metal. După ce aurul este extras, soluţia contaminată nu numai cu cianură,
ci şi cu o cantitate mare de metale grele este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri
rezultate în urma activităţilor de extragere a aurului reprezintă o ameninţare serioasă la adresa
sănătăţii oamenilor şi a mediului şi nu trebuie eliberate în mediu. De cele mai multe ori, tehnica
cianuraţiei este utilizată în mod iresponsabil, ceea ce cauzează deversări cu efecte devastatoare
asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii umane. Mai mult, cianura reacţionează cu alte elemente
şi se descompune în sute de compuşi ce conţin cianuri în diverse concentraţii. În ciuda riscurilor
ce le implică aceşti compuşi, operatorii minieri nu sunt obligaţi să monitorizeze sau să raporteze
starea sau prezenţa acestor substanţe chimice în mediu. Studiile arată că aceşti compuşi se depun
în ţesuturile plantelor și peştilor și persistă în mediul înconjurător pentru un timp îndelungat. 12
Pentru funcţionarea bună a unui iaz de decantare şi înlăturarea apei libere din bazin au fost
propuse următoarele:
1. Funcționarea barajului
• să se monitorizeze stabilitatea, după cum va fi explicat în continuare;
• să fie prevăzute variante de golire a bazinului în cazul apariției unor probleme;
• să fie prevăzute alte instalații de descarcare, posibil într-un alt baraj;
• să fie prevăzute instalații secundare de decantare și/sau barje cu pompe pregătite în caz de
urgențe, dacă nivelul apei libere din bazin atinge înălțimea de garda minimă prestabilită;
11
https://dokumen.tips/documents/referat-ioana-baia-mare.html
12
www.faracianura.ro
16
• să se măsoare mișcările de teren cu instrumente adecvate pentru adâncime și să se cunoască
condițiile de presiune a fluidelor din pori;
• să se realizeze un drenaj corespunzător;
• să se păstreze documentări referitoare la proiectare și construcție și orice actualizări/modificări
în proiectare/construcție;
• să se ofere o pregătire corespunzătoare pentru personal.
2. Înlăturarea apei libere din bazin
• să se folosească un canal deversor în sol pentru șantierul de avale și în afara șantierului un bazin;
• să se folosească un turn de decantare: - în cazul unei clime reci cu o balanță pozitivă al apei;
- pentru bazinele îngrădite.
• să se folosească un puț de decantare: - în cazul unei clime calde cu o balanță negativă a apei;
- pentru bazinele cu secțiune pătrată;
- dacă este menținut o înălțime de gardă.
3. Pentru diminuarea accidentelor este necesară:
• realizarea planurilor de urgenţă;
• evaluarea şi urmărirea incidentele;
• monitorizarea conductelelor.
În plus faţă de măsurile generice pentru toate exploatările care folosesc filtrarea aurului
folosind cianuri, trebuie:
• să se reducă folosirea CN aplicând:
- strategii operaţionale pentru a minimiza adaosul de cianuri;
- controlul automat al cianurilor;
- dacă este aplicabil, pretratarea cu peroxizi;
- a distruge rămăşiţele de CN liber înainte de a descărca în bazin;
- a aplica următoarele măsuri de siguranţă;
- determinarea mărimii circuitului de distrugere a cianurilor la o capacitate de două ori mai
mare decât cerinţele propriu-zise;
- instalarea un sistem de backup pentru surplusurile de oxid de calciu;
- instalarea de generatoare de curent de back-up.11
Pentru restabilirii calității apelor, se utilizează diferite metode de epurare a apelor.
Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:
1. reţinerea sau neutralizarea substanţelor nocive sau valorificabile prezente în apele uzate;
2. prelucrarea materialului rezultat din prima operaţie.
În urma acestor procedee, epurarea are ca rezultate finale:
- ape epurate, în diferite grade, vărsate în emisar sau care pot fi valorificate în irigaţii sau alte
scopuri;
- nămoluri, care sunt prelucrate, depozitate, descompuse sau valorificate.
Metodele principale de epurare a apelor reziduale diferă în funcţie de poluanţii prezenţi.
Se pot clasifica, în primul rând, în funcţie de mecanismul care conduce la reducerea poluantului
prin metode “convenţionale”:
a. fizico-mecanice;

17
b. fizico-chimice;
c. biochimice sau biologice.
Combinarea acestor metode permite o purificare avansată, efluenţii epuraţi putând fi
reintroduşi în circuitul economic.
Există ape uzate provenite din industrie care conţin poluanţi specifici şi care nu pot fi
înlăturaţi prin cele trei metode aşa zis convenţionale. Este cazul apelor uzate care conţin substanţe
minerale solubile şi substanţe organice nedegradabile biologic. În aceste situaţii se recurge la
tehnici de epurare avansate. Ca eficienţă şi cost cele mai bune rezultate s-au obţinut în procedeele
de epurare cu adsorbţie, cu schimbători de ioni şi procedeele de oxidare chimică.
1. Procedeele de adsorbţie permit eliminarea cantităţilor mici de substanţe organice rămase
după etapa biologică. Uzual, ca material adsorbant se foloseşte, cărbunele activ obţinut prin
condiţionarea specială a cărbunelui vegetal sau fosil. Procedeele de epurare cu adsorbţie se aplică,
în special, pentru îndepărtarea avansată a fenolilor, detergenţilor şi a altor substanţe ce pot da un
miros sau gust neplăcut apei de băut.
2. Procedeele de epurare cu schimbători de ioni se utilizează frecvent pentru eliminarea
poluanţilor minerali care se găsesc în apă sub formă ionică: calciu, magneziu, sodiu, sulfaţi,
nitraţi, fosfaţi, amoniu, metale grele etc. Anumite tipuri de schimbători de ioni, sintetizate, pot
epura şi compuşi organici de tipul fenolilor, detergenţilor, coloranţilor etc.
3. Procedeele de oxidare chimică se aplică eficient la eliminrea substanţelor poluante
anorganice (cianuri, sulfuri, anumite metale grele etc.) şi organice(fenoli, coloranţi, anumite
pesticide etc.). Ca reactivi sunt utilizate substanţe chimice cu proprietăţi oxidante: ozonul, apa
oxigenată, clorul cu produşii săi derivaţi (hipocloritul, bioxidul de clor).
Eliminarea poluanţilor dizolvaţi se realizează prin reacţii chimice în care reactivul introdus
formează cu poluantul un produs greu solubil. Acesta fie se depune la baza bazinului de reacţie,
fie este descompus sau transformat într-o substanţă inactivă chimic. Se pot elimina în acest mod
din soluţie metalele grele, cianurile, fenolii, coloranţi etc. Ca reactivi se utilizează laptele de var,
clorul, ozonul.13

CONCLUZII
Poluare apei are o mulțime de cauze și de poluanți, cum ar fi: nitrați, detergenți, pesticide,
metale grele și multe alte substanțe nocive, care provin din diferite surse (punctiforme, difuze,
locale, regionale, transfrontiere).
13
https://tpp.upg-ploiesti.ro/images/Educatie/Master/Admitere/Apa_poluare_depoluare.pdf
18
 Un caz de poluare severă este aceea cu cianuri. Din nefericire, în lume, au avut loc multe
accidente cu deversări de cianuri. În România, asemenea accidente au avut loc în 2000 la Baia
Mare, 2004 la Fălticeni și 2005 la Borșa.
La doar câteva luni de la începerea procesării sterilului la Baia Mare, s-a produs accidentul
cu cianuri din 30 ianuarie 2000, cunoscut ca „al doilea Cernobîl” din cauza impactului
devastator pe care l-a avut asupra mediului. 100.000 de metri cubi de lichid si deşeuri conţinând
între 50 și 100 de tone de cianură, precum şi metale grele au ajuns în Săsar, apoi în Tisa şi în
Dunăre. Cauzele accidentului a fost spărtura în barajul de la Aurul. Ploile puternice şi zăpada care
s-a topit rapid au făcut ca nivelul apei în iaz să crească. Creşterea apei a fost mai rapidă decât
creşterea barajului, care era prevăzut să se ridice treptat prin creşterea volumului de deşeuri.
În urma dezastrului, s-au produs modificări legislative semnificative atât la nivel
European, cât și la nivel naţional.
Managementul deşeurilor miniere reprezintă un ansamblu de activităţi care trebuie să aibă
acelaşi scop final, anume reducerea poluării mediului, generată de depozitele de deşeuri miniere
în arealul studiat.
Accidentul din 2000 rămâne un eveniment nefericit de referinţă pentru neajunsurile
proiectelor miniere pe bază de cianuri.

BIBLIOGRAFIE

1. http://ecotrust.ro/blog-ecotrust/55-surse-de-poluare-ale-apei
2. https://tpp.upg-ploiesti.ro/images/Educatie/Master/Admitere/Apa_poluare_depoluare.pdf
3. Popescu, D., Poluarea și protecția mediuluui, București, 2016
4. http://www.moles.org/ProjectUnderground/reports/goldpack/goldpack_a.html
5. http://www.fas.org/nuke/guide/usa/doctrine/army/mmcch/Cyanide.htm
6. https://www.rostirea.ro/news/accidente-asociate-mineritului-cu-cianuri
7. https://adevarul.ro/locale/baia-mare/al-doilea-cernobal-15-ani-accidentul-cianuri-iazul-
aurul-baia-mare-1_54cb6f8e448e03c0fd1c10ca/index.html
8. https://www.capital.ro/enigmele-poluarii-de-la-baia-mare-seamana-cu-cele-ale-revolutiei-
din-1989-2501.html
9. https://baiamare24.ro/2020/01/30/cernobilul-din-baia-mare-20-de-ani-de-la-accidentul-
minier-de-la-aurul/ https://dokumen.tips/documents/referat-ioana-baia-mare.html
10. www.faracianura.ro

19