LITERATURA LATINĂ

GENERALITĂȚI

PROFESOR
VÎRLAN DORINA
 Formule generale uzuale
Ab initio- de la început
Ad hoc- în acest scop
Ad multos annos- la mulți ani
Ad utendum- pentru folosință
Aequo animo- cu sufletul împăcat
Alma mater- mama care ne invață
Ante meridiem- inainte de amiază
Casus fortuitus- caz de fortă majoră
Cui prodest- cui foloseşte
Curriculum vitae- cursul vieții
De auditio- din auzite
De plano- uşor
Exceptis excipiendis- exceptand ceea ce este de exceptat
Ex tempore- în afara timpului
Ex professo- cu competență
Factotum- om bun la toate (administrator)
Id est- acesta inseamnă
In extenso- cu lux de amănunte
In vitro- în condiții de laborator
Lapsus linqua- greşeală de exprimare
Lapsus memoriae- greşeală datorită memoriei
Magna cum laude- cu mare laudă
Manu propia- cu mana lui
Memento- ține minte (memorator)
Modus vivendi- mod de a trăi (cale de conciliere)
More maiorum- după obiceiul străbunilor
Nec plus ultra- nimic ceva mai bun
Nota bene- fii atent, notează bine
Post festum- după sărbatoare (eveniment)
Post meridiem- după amiază
Per fas et nefas- pe căi drepte şi nedrepte
Pro forma- de forma
Prosit- să fie bine, să ne ajute
Quidam- un oarecare, cineva
Scilicet- bineînțeles, evident
Sine qua non- fără de care nu se poate
Statu quo- neschimbat
Stricto sensu- în sens restrâns, strict
Sub specie- în aparență
Sub vi- prin forță
Summa cum laude- de cea mai mare laudă
Una voce- intr-un glas
Urbi et orbi- in Roma şi in lume (pretutindeni)
Vice versa- invers
Volens-nolens- vrând, nevrând
 Formule in administratie
Ab intestate - de la cineva fără testament
Ab interim - provizoriu
Ad valorem - după valoare, după venit
Alibi - în altă parte
In contunaciam - în lipsă de
Nemine discrepant - fără voturi contra
Pacto sunt servant - tratatele trebuiesc respectate
Post mortem - după moarte
Sine die-fără termen
Quid iuris-ce lege aplicăm

Formule în bibliografie
Addenda - de adăugat (text emis la redactare)
Apud - la, în ediție sau colecție
Confer – compară cu textul alăturat
Corrigenda – de corectat greșeli de exprimare
Editio prineeps – prima ediție a unei lucrări
Errata – greșeli de tipar
Fac simile – copie indentică a unui text
Ibidem – tot acolo, în același loc citat mai sus
Idem – același autor citat mai sus
In folio – formatul colilor de hârtie
Infra – mai jos
Supra – mai sus
Loco citato –în locul citat mai înainte
Passim – ici, colo
Sequens – și următorul
Sub voce – la cuvântul cutare din, dicționarul cutare
V (vide) – vezi . . .
 Expresii simbolice
Academia lui Platon- un loc al meditației, spiritualitate
Adept a lui Bachus- băutor
A fi protejat de Muze- a fi foarte inspirat
Amurgul zeilor- declinul unei religii (sau etape importante)
Aripile lui Pegas- inspirație creatoare
Atmosfera de Satunalii- sărbatoare fastuoasa, origiastică
A trăi ca zeii din Olimp- foarte bine
A trăi o Odisee- a trece prin multe întamplari care transformă
Balanța lui Themis- dreptatea este oarbă (egala pentru toți)
Biblioteca din Alexandria- acumularea multor cunostințe
Burduful lui Eol- o acumulare mare de vânturi
Calul lui Caligula- acceptarea unui nonsens
Calul Troian- o uriașă capcană cu aparențe benefice
Capriciile Fortunei- soartă schimbătoare
Casca lui Hades- un element care te poate ascunde
Călcâiul lui Achile- locul vulnerabil al unei persoane
Cărtile Sibylline- un cod tainic de interpretare religioasă
Câmpiile Elyzee- raiul feiricit din lumea de dincolo
Cântecul sierenelor- cântec deosebit cu rol de ispită fatală
Cercurile infernului- încercări grele, inumane
Chinurile lui Tantal- chinuri înfiorătoare
Chipul Meduzei- grotescul maxim al unui chip ce poate împietri
Coloanele lui Hercule- reper geografic
Complexul lui Oedip- dragostea față de mamă și ura față de tată
Copii lui Laocoon- jertfe nevinovate
Cornul Abundenței- cornul Galateei, capra lui Zeus, izvor de
abundența
Creangă de aur- element de recunoaștere în trecere
Cutia Pandorei- loc de păstrare tainică
Darul lui Midas- darul privit ca pedeapsă
Demnitatea Lucreției- păstrarea demnității cu riscul pierderii vieții
Durerea Hecubei- durere paro-xistică
Enigma Sfinxului- ghicitoare grea cu rezolvare surprinzătoare
Expediția Argonauților- visul de transformare în adult, căutarea
comorilor interioare
Fețele lui Ianus- timpul expresie a minciunii, prefăcătorie
Fii lui Brutus- urmași ai trădării
Firul Ariadnei- firul conducator, ajutorul, în anumite etape ale vieții
Firul Parcelor- viata și elementele ei de bază
Furcile caudine- trecerea prin încercări foarte umilitoare, și obligatorii
Galateea lui Pygmelion- operă valoroasă și frumoasă, fruct al
creatorului
Generozitatea lui Mecena- potector al scriitorilor(artiștilor)- financiar
Grajdurile lui Augias- superlativ pentru un loc foarte murdar
Grădina Hesperidelor- similar raiului primordial, loc al fericirii și
abundenței
"Hannibal ante portas"- "Hannibal în fața portii"-pericol iminent
Idele lui Marte- 15 martie, zi a sfârşitului prin asasinare (trădarea)-lui
Caesar
Insula lui Calypso- fuga în Ireal
lubirea lui Narcis- iubirea față de propria persoană
În brațele lui Morfeu- căderea în somn Întoarcerea in Ithaca-
întoarcerea spre siguranța casei părinteşti
Întelepciunea lui Solomon- superlativ pentru un om foarte întelept
Judecata lui Paris- simbol al alegerii puerile, fãră judecată
Juramântul pe Styx- juramânt pe un lucru sacru
Labirintul lui Dedal- simbol al cautării permanente (sufletului
întortocheat)
Legea Talionului- egalitate în fapte şi răsplată
Lira lui Orfeu- instrument pentru autorul unei muzici excepționale
Luntrea lui Caron- obiect al deplasării pentru lumea de dincolo
Lupta titanilor- încrâncenare, luptă, la nivelul cel mai înalt
Mărul discordiei- obiect care aduce ceartă, răzbunare
Muncile lui Hercule- încercări deosebit de grele
Nasul Cleopatrei- elementul în aparența negativă care întregeşte
farmecul total
Nodul Gordian- o încercare care cere: răbdare, pricepere, voință,
inteligență
Ochii lui Argus- calitatea de a le observa pe toate
Otrăvurile Locustei- băuturi diferite care duc la sfârşit fatal
Pasărea Phoenix- simbol al renaşterii din nimic (cenuşă)
Patul lui Procust- tipar în producerea faptelor
Paza lui Cerber- paza atotcuprinzătoare/obstacol de neîntrecut
Parul lui Samson- element datător de viață
Pânza Penelopei- motivație a unei hotărâri neîmpărtăştite, al aşteptării
Pedeapsa lui Sisif.- repetare la infinit a unei munci
Plasa lui Hefaistos- plasă invizibilă, capcană
Povara lui Atlas- greutate covârşitoare, de neegalat
Profețiile Casandrei- profeții în aparență incredibile, dar realizabile în
totalitate
Quo vadis? Domine!- Unde mergi Doamne? Unde ne îndrepți
Doamne?
Raspunsurile Phytiei- răspuns cu dublă variantă
Răzbunarea Medeei- trădarea prin farmece a propriei familii
Săgețile lui Eros- cuprinderea de acțiuni malefice sau benefice
Sărutul lui luda- gest deosebit de afectuos care ascunde o trădare
Sodoma şi Gomora- superlative pentru desfrâu
Zborul lui Icar- nebunia fatală a împlinirii unui vis
Violența lui Ares- atrocitate care însoțeşte un război
 Maxime și expresii
Acta non verba- Fapte nu vorbe
Littera scripta manet, volant irrevocabile verbum- Litera scrisa
dainuie, cuvantul zboara irevocabil
Verbum dulce multiplicat amicos- Cuvantul bland inmulteste prietenii
Historia est magistra vita - Istoria este indrumatoarea vietii
Miscentur tristia laetis- Se amesteca cele triste cu cele vesele
Amore, more, ore, re probantur amicitae- Prin iubire, comportament,
vorbire si incercari sunt incurajate prieteniile
Amor vincit omnia- Iubirea invinge toate
Finis coronat opus- Sfarsitul incununeaza toate
Quandiu stabit Colloseum stabit Roma- Cat timp va rezista
Colosseumul va rezista si Roma
Donec eris felix, multos numerabis amicos- Cat timp vei fi fericit, vei
numara multi prieteni
Vocat timore honesto conscienta- Este lipsit de teama o constiinta
curata
Patria nostra vita est nobis carior- Patria noastra este mai draga ca
viata
Festina lente- Grabeste-te incet
Mea culpa- Greseala este a mea
Nosce te ipsum- Cunoaste-te pe tine insuti
Te corrigas prius, alterum quam corrigas- Sa te indrepti mai inati pe
tine inainte de a indrepta pe altul
Quod discis, tibi discis- Ceea ce inveti, pentru tine inveti
Sibi imperare maximum imperium est- A-si porunci siesi inseamna
cea mai mare putere
Duobus litigantibus, tertius gaudet- cand doi se cearta, al treilea
castiga
Cogito ergo sum!- Gandesc deci exist!
Beatus homo qui invenit sapientiam- Fericit este omul care a gasit
intelepciunea
Audi, vide, tace, si vis vivere in pace- Asculta, vezi, taci, daca vrei sa
traiesti in pace
Timeo Danaos et dona ferentes- Ma tem de greci si cand aduc daruri
Audaces fortuna iuvat- Soarta ii ajuta pe cei curajosi
Faber est suae quisque fortunae- Fiecare este fauritorul propriei soarte
Veni, vidi, vici- Am venit, am vazut, am invins
Si tacuisses philosophus manisses- Daca ai fi tacut, filozof ai fi ramas
Carpe diem- Traieste ziua
Est modus in rebus- Exista o masura in lucruri
Nemo omnia potest scire- Nimeni nu le poate sti pe toate
Viere militare est- A trai inseamna sa lupti
Auro loquente omnis oratio inanis est- Cand aurul vorbeste orice
discurs este zadarnic
Sol omnibus lucet- Soarele straluceste pentru toti
Sic tranzit gloria mundi- Asa trece gloria lumii
Alea iacta est- Zarul este aruncat
Cedant arma togae- Armele sa taca in fata togei
Fortuna caeca est- Soarta este oarba
Vae victis- Vai de cei invinsi
Longum est iter per praecepta, brevis et efficax per exempla- Lung
este drumul prin invataturi, scurt si benefic prin exemple
Humanarum est errare, diabolicun in errore perseverare- A gresi este
omenește, a persevera in greșeala e diabolic
Manus manum lavat- O mana spala pe alta
Ira furor brevis est- Furia este o scurta nebunie
Quandoque bonus dormitat Homerus- Cateodata dormitează și bunul
Homer
Lupus pilum mutat non mentem- Lupul își schimbă părul dar nu și
mintea.
 Istoria Romană în date (1229 ani)
244 ani – Regalitate
753 a Chr. –anul legendar al întemeierii Romei
7 regi Romulus(lat), N Pompilius(sab), T. Hostilius (lat), A.
Marcius(sab), T. Priscus, S.Tulius, T. Superbus(etrusci)
488 de ani Republica
509 – abolirea Regalitatii
451- “Lexduodecim tabularum”
264-256 Primul Război Punic
219-201 al doilea Război Punic 216 – înfrângerea de la Cannae 201 –
victoria de la Zama
149-146 Al treilea Război Punic – distrugerea Cartaginei
233-223 – Reformele fraților Graccus
111-105 Răzoiul cu lugutha
107 – Reformele lui Marius
102-100 – Primul Război Civil (Marius-Sulla)
73-71 Răscoala lui Spartacus
60 – Încheierea primului Triumvirat (Caesar,Pompeius,Crassus)
58-51 –Campania lui Caesar în Gallia și Britania
49-45 Al doilea Război Civil între Caesar și Pompeius
44 – Asasinarea lui Caesar și Pompeius
Închiderea celui de-al doilea Triumvirat
(Lepidus,Octavianus,Antonius)
31 – Al treilea Război Civil ( Octavianus – Antonius)
311 ani Principatul
Dinastia Iulio – Claudiană: Augustus ,Tiberius,Caligula,Nero
69- anul celor 4 împărați : Galba,Otto,Vitellius,Vespasian
Dinastia Flaviilor: Vespassian,Titus,Dominatianus
79- erupția Vezuviului
Dinastia severilor :S. Severus,Coracalla,S.Alexander
192 ani Dominatul
235-284 anarhie militară,împărați iliri (militari)
395 Împărțirea Imperiului: Diocletian,Constantin cel Mare,Teodosius
475 Căderea Romei (Romului Augustulus)
 Apariția și evoluția literaturii latine
I. Apariția civilizației romane
Ia naștere în zona centrală (Latiu) pe malurile Tribului
21 aprilie 753 a Chr. – data legendară a întemeierii Romei
Romulus – reunește intr-o structură unitară triburile existente pe
colinele Romei (latini, sabini, etrusci)
7 regi legendari: Romulus, Tullius Hostilius (latini), N.
Pompilius, A. Marcius (sabini), T. Priscus, S. Tullius, T.
Superbus (etrusci)
509 instaurează Republica.. I. Brutus
Până în 146 romanii ocupă toate teritoriile Mării Mediterane
În sec. I a Chr. – structurile politice intră în criză generând 3
războaie civile (Marius-Sylla, Caesar-Pompei, Antonius-
Octavian)
II. Începuturile literaturii latine
Scrieri (sec. III-II a Chr.) sub influența literaurii grecești
1. Perioada orală
Carmen convivalia, versus fescenini, saturae, atellanae, mimi
2. Primile lucrări
Livius Andronicus - traduce Iliada și Odiseea
Naevius (Bellum Punicum) - Ennius ( epopee națională)
Maccius Plautus - comedie
Terentius Afer - comedie
III. Literatura sec I ( Saeculum Aureum)
S-au dezvoltat toate genurile și speciile literare
12
Poezie - Titus Lucretius Carus - poemul didactic
- Valerius Catullus - poezia novatoare
- Publius Vergilius Maro - epopeea
- Quintius Horatius Flaccus – ars poetica
- Propertius și Tibullus au scris poezia lirică modernă
 Istoriografia - Cornelius Nepos
- Sallustius Crispus
- C. I. Caesar
- Titus Livius
Retorică - filosofie - M. Tallius Cicero
- Cato
- C. I. Caesar
IV. Literatura principatului și Dominatului
La sf. Sec I începe al doilea clasicism prin cultivarea autorilor
anteriori
Progresiv sunt abandonate formele lungi în favoarea celor scurte
Poezie: - I. Iuvenalis - satiră
- I. Phaedrus - fabulă
- Val. Martialis -epigramă
- A. Lucanus - lirică
- Ausonius - lirică și satiră
Istoriografie: - Curtius Rufus
- Tacitus
- Suetonius
- Fl. Eutropius
- A. Marcius
- Plinius cel Tânăr
Proză (ROMANUL LATIN): - Petronius Niger și Apuleius

V. Literatura creștină
Proză: - Lactantius și Aurelius Augustinus
Poezie: - Ambrosius și Prudentius Clemens
Hieronymus traduce Vechiul Testament (din ebraică) și Noul
Testament (din greacă) în latină, formând astfel prima traducere
a Bibliei numită și Vulgata
 Religia romană
Prezintă un aspect paradoxal: pe de o parte atestă o pietate deosebită
(respectarea scrupuloasă a tuturor ritualurilor) excludea totuși
misticismul, comuniunea om – zeu.
Există un adevărat contract între om (jertfe și rugăciuni) și zeu (sprijin
concret).
Perioada Preelenă
Caracter politeist (divinități rustice, locale, domestice)
Manes - zeități domestice benefice (strămoși)
Genius - zeitate personală protectoare (acum a familiei)
(Penații) Penates - zei protectori ai interiorului casei, vetrei, familiei
(Larii) Lares - inițial zeități ai fertilității divine, zei ai exteriorului
casei, cult privat - semipublic (răspântiile, dumurile)
Inițial zeii nu erau antromorfi, se numesc Numina -reprezentau
puterea supranaturală;
Divinitățile își manifestau voința prin prevestiri - Augurii.
Perioada Postelena
Zeitățile grecești sunt asimilate – Interpretatio Romana:
Iupiter - Zeus Vulcanus - Hefaistos
Iuno - Hera Mercur - Hermes
Minerva - Atena
Neptunus - Poseidon Prosepina - Persephona
Pluto - Hades Bachus - Dyonysos
Marte - Ares Apollo - Phoibos
Venus - Afrodita
Se menține puternic cultul zeităților cosmice și locale; începând cu
secolul I se răspândesc religiile străine, exotice.
Isianismul

Cult egiptean al zeiței Isis, regina cerului;

Presupune reînvierea, fecioria, pierderea, regăsirea fiului;
Cult pentru ceremonialul fastuos.

Mitraismul
Mitra - zeu iranian al luminii, adevărului, binelui și soarelui;
Ceremonii cu caracter secret;
Răspândit între militari și comercianți;
Spre sfârșitul secolului al II lea devine principala religie în
imperiu + alte culte solemne (la 25 decembrie se sărbătorește Sol
Invictus – soarele neînvins).

Creștinismul
- Din secolul IV, devine principala religie, religia oficială;
- Doctrină ușor de asimilat, promite mântuirea după moarte.

Cult Imperial
- Împărații divinizați după moarte
 Filosofia romana
Asimileaza tarziu si cu dificultate filosofia greaca

Noua Academie Probabilista

Intemneiata de Carneades din Cirene
Totul este posibil, trebuie cautat ceea ce este plauzibil
Influenteaza pe: Cicero
Quintillianus
Plinius cel Tanar
Suetonius
Stoicismul
intemeiat de Panaetius -Fratii Grachi
doctrina a naturii, accentul pe morala, etica
viata fericita presupune efort personal, sobrietate, demnitate,
condamna goana dupa placeri si onoruri
reprezentanti: Seneca si Aurelius

Cinismul
viata asociala (Diogene)

Epicureismul
teoria materialistă, crede in liberal arbitru, existenta sobra,
simpla, calma, bazata pe prietenie
reprezentantii: Lucretius si Caesar

Neoplatonismul
doctrina extazului, uniunea cu divinitatea
oracolul, astonomia, magia, ocupa un loc important
 Mentalitatile si evolutia lor
Mentalitatea constitue un ansamblu de referinte implicite ale unui grup
uman care adopta o cultura interiorizata, o stare de spirit, o viziune
asupra lumii, exprimata in comportamente si opinii caracteristice.

Mentalul colectiv influenteaza cultura, literara, arta, filosofia,

religia, institutiile, viata publica si sociala.
-mentalitatile se modifica lent, uneori in zeci de ani dupa o trauma
socio-politica
-nivelul cel mai stabil si mai profund al mentalitatilor si utilajul
mental se realizeaza la nivelul subcontientului colectiv- care are
urmatoarele trasaturi la romani
-pragmatismul
-formalismul
-constructivismul
-ritualismul
-contractualismul
-antropocentrismul

-mentalitatile romanilor sunt traduse de valori:

-civis
-fides
-pietas
-libertas
-ius provocationis
-dignitas
-persona
-obsequium
-sanctitudo
 Institutiile politice romane

Senatul
-adunarea “patres conscripti”
-controlau “aerium Saturni”
Magistraturile senatoriale aveau următoarele trăsături:
-Colegialitatea
-Anualitatea
-Gratuitatea
-Luarea auspiciilor
-Imperium (deţinută doar de magistraţii superiori)

Cursus honorum (ierarhia demnităţilor)

1. Consules –prezidează senatul şi adunările populare
2. Consules Suffecti
3. Praetores – atribuţii judiciare 16 – 18
4. Tribuni pebis – convocau adunarea plebei 10
5. Aediles – organizau jocuri; supravegheau administraţia şi poliţia
Romei
6. Quaestores – aveau atribuţii financiare 20-40
7. Censores – organizau recensămintele
Cetatenia romana
-Praenonem (prenume)
-Nomen gentilicum (nume de familie)
-Cognomen (poreclă)

ORDINE
-Ordinul senatorial
-Ordinul ecvestru
-Ordinul decurinoilor
 Plan pentru comentarea unui text

1. Generalităţi
- Prezentarea personalităţii autorului, a operei, încadrarea într-un
curent literar, într-o perioadă
- Prezentarea calităţilor stilistice (claritate, precizie, obscuritate,
echivoc, proprietate, corectitudine, puritate, naturaleţe, afectarea)

2.Comentarea fragmentului propriu-zis

- Aspecte generale: alcătuire, compoziţie, subiect, temă
- Problematica- Cadrul istoric-literar-social-cultural
- Acţiunea principală şi funcţiile ei – ordonarea cronologică a
principalelor momente
- Caracterizarea personajelor:
1) Direct: - caltăţi, defecte, psihologie, paralele cu alte
personaje, evidenţieri, exemplificări - autocaracterizare
2) Indirect: - caracterizarea autorului
-prin evenimente (scene, atitudini, sentimente)

- Cadru Natural: - Interferenţa planurilor real-fantastic, trecut-

prezent-viitor
- Locul şi implicaţiile cadrului natural
- Analiza stilistică: - analiza vocabularului
- folosirea procedeelor stilistice
-specificul stilistic al autorului

3. Încheiere
-Locul autorului, temei, speciei, în plan naţional, universal,
istoric
-Valoarea documentară (locuri, obiceiuri)
-Citate, referinţe critice
 Gaius Iulius Caesar --100 – 44 Chr
Vita
- născut la Roma în ginta Iulia
- 81 pleacă în Asia
-78 intră în arena politică, 63 Pontifex Maximus
- 62 praetor
- 60 încheie primul Triumvirat împreuna cu Pompeius și Crassus
- 59 consul și guvernează în Gallia Cisalpină, Provincia Noastră și
Illyria
- 58-50 face o campanie de cucerire a Galliei pe care o transforma in
provincie romană (face și doua scurte incursiuni în Marea Britanie)
- 49 trece Rubiconul „ Alea iacta est ”, declanșând războiul civil
câstigat la Pharsalos
- 48 Pompei pleacă în Egipt și este asasinat
- 47 revine la Roma- restructurează majoritatea institutiilor
republicane (cezarism)
- 44 este asasinat

Opera:
- în tinerețe scrie câteva tragedii (Oedip, Laudes Herculis), epigrame
și o gramatică (De analogia)
1) Comentarii de bello Gallico (scrisă în șapte cărti + 1)
2) Comentarii de bello civili ( publicată după asasinat)
Importanță:
- scrie sub forma unor jurnale de campanie
- sursă pentru cunoașterea epocii
- documentație amplă, corectă
- aparență de obiectivitate
- argumentație strânsă, clară, concisă, stil oficial, distant
- operă aflată la granița speciilor literare
- triplă valoare: - lingvistică ( stil, gramatică) – literară
- istorică ( descrierea evenimentelor)
- documentară (descrierea ținuturilor și populațiilor)
- influențează masiv literatura istoriografă si pe aproape toate
personalitatile politice ulterioare
 Gaius Sallustius Crispus --86 a Chr- 35 a Chr

Vita
-Născut la Amiternum
-A fost un homo novus
-Adept al conceptelor lui Caesar
-52- Tribun al plebei
-50- Exclus din senat
-49- Rechemat de Caesar
-46- Guvernator al provinciei Africa Nova
-44- Se retrage după asasinarea lui Caesar și se dedică scrierilor
istorice
Opera
De coniuratione Catilinae
-surprinde momentul conjurației lui Catilina dintr-o altă perspectivă
decât cea a lui Cicero
-consideră ca moravurile sunt cele care pot genera evenimentul politic
-caută cauzele profunde ale istoriei
-are ca model pe Tucidite
-De bello Iugurthino
-cuprinde întâmplările din timpul războiului cu Iugurtha
-are in vedere același tip de argumentare a evenimentului istoric
Stil
-Sallustius scrie monagrafie- specie a istoriografiei latine, însemnând
prezentarea unui aspect al istoriei sau a unei secvențe de scurta durată
-fraza clară , mare putere de sugestie
-neîntrecut portretist
 Retorica latină
Definiție: arta exprimării alese, folosită în scopul convingerii unui
auditoriu, prin măiestria argumentației, frumusețea stilului și limbii.
Clasificări:
-Juridică, politică, epidictică (demonstrativă)-scop
-Asianică, rodianică, neoatică-stil
Alte specii: *declamative-suasoriae (deliberări asupra unei decizii de
luat)
-controvesiae (discursuri în contradictoriu)
-panegiricul- lauda la adresa unu defunct.

Retorica greacă:
-gen separat de filosofie și poezie
-apar concepte ca: muzicalitatea limbajului, analiza stilistică, analiza
comparativă, armonia lexicală.
-trei stiluri (nobil, simplu, mijlociu)

Retorica latină:
-apare în perioada Republicii( Brutus, Apius, Publicola) odată cu
primele forme de literatură.

Retorica juridică:
-se dezvoltă odată cu „Ius Romanum” şi se diversifică în funcţie de
scop: civil (civil), commercii (comercial), commune (comun), gentium
(ginților), Italicum (din Italia), naturae (natural), singularea (de
excepție).

Retorica politică:
-apare în contextul conflictelor politice, ținute în Forum Romanum.

Retorica Epidictică:
-apare cu prilejuri speciale, evenimente socio-politice importante.

Retorica Asianică:
-stil pompos, teatral, apel la sentimente, gesturi, înflorit cu efecte de
audiție (Hortensius)

Retorica Radianică:
-stil echilibrat între patos și rațiune, sentimentalism, personificări
(Molon, Cicero)

Retorica Neoatică:
-utilizează numai rațiunea și argumentul, sobrietatea, echilibru,
demonstrație la obiect (Caesar)

Elocința reflectă în dezvoltarea ei istorică trăsăturile economice

sociale, politice, morale și juridice specifice perioadelor în care a
înflorit (este mult mai strâns legată de viață decât alte genuri literare).

Retorica ciceroniană
-Codifică normele esențiale ale practicii retorice:
-Formulează etapele realizării unui discurs care presupune:
- Documentare ampla
- Cunoasterea tuturor amanuntelor problemei
- Cunoasterea publicului
- Cunoasterea sentimentelor auditoriului, ideilor sau preferintelor
- Redactarea propriu-zisa
- Memorarea descursului
- Aranjamentul actoricesc-voce, vestimentatie, atitudine

Etapele unui discurs:

Exordium – introducerea in problema care urmeaza sa fie dezbatuta
-Captatio benevolentiae – castigarea bunavointei adversarului,
lauda la adresa ascultatorilor, medestie personala
-Positio – enuntarea punctelor discursului
Narratio – expunerea faptelor, clara, precisa, ordonata
-Reprehensio – respigerea argumentelor adversarului,
documentata, ascutita, convingatoare
-Confirmatio – dovedirea propriilor afirmatii prin ratiune,
argumente, modestie
Peroratio – incheierea, concluzii
-Enumeratio – recapitularea pe scurt a celor sustinute in disurs
-Conquestio – apelul la sentimentele auditoriului

Marcus Tullius Cicero --101-43 a. Chr

Vita
- nascut la Arpinum
- Studiaza la Roma istoria si filosofia, continua in Grecia si Insula
Rhodos
- Se intoarce la Roma in 77 a Chr
- In 63 ajunge consul, cand descopera si inabusa conspiratia lui
Catilina
- Dupa primul triumvirat in 58, pleaca in exil in Grecia
- In 57 rechemat la Pompei, de partea caruia va fi in razboiul civil
dintre acesta si Caesar
- In 47 este iertat de Caesar si reapare in for
- Dupa asasinarea lui Caesar devine seful republicanilor, se
manifesta impotriva lui M. Antonius
- In 43 se incheie al doilea triumfat, este trecut pe listele
proscristilor si ucis din ordinul lui M. Antonius

Opera
Discursuri

- Politice: - in Verrem orationes septem

- De imperio G. Pompeii
- In Lucium Catiliam orationes quattuor (catilinare)
- In Marcum Antonius orationes quattuordecim
(filipice)

- Juridice: - Pro Quinctio

-Pro Roscio Amerino
- Pro Murena
- Pro Archia poeta

Retorica
- este preocupat de statul oratoriei, istoricul si viitorul acesteia
-arata ca prin calitati innascute sustinute prin munca, oratorul trebuie
sa devina prototipul personalitatii umane.
-discursul trebuie sa: docere (a invata), Movere (a emotiona)
conciliare (a convinge
-Orator
-Topica,
-De oratore
- Brutus

Filosofia
-atesta optiunea pentru Noua Academie

Filosofia politica : -De republica

-De legibus
Teoria cunoasterii : -Academia
-De finibus bonorum et malorum
-Tusculanae disputationes
Filosofia morala : -De senectute
-De amicitia
-De officiis
Tratate cu caracter metafizic : -De natura deorum
-De divinatio
-De fato

Scrisori
-poarta o bogata corespondenta impartita dupa adresant
- Ad Atticum
- Ad Familiares
- Ad Quintum Fratrem
- Ad Marcum Brutum

Conceptia literara si stilul

- Considera ca in discurs trebuie imbinate humanitas cu urbanitas
 - Este creator al metalimbajului filozofic roman, gasind
echivalente romane teoriilor grecesti
- Vocabular amplu, abundent, cu multe procedee stilistice
- Cuvinte alese cu grija pentru efect maxim
- Fraza larga, colorata, dar perfect echilibrata ilustrand stoicismul
- Foloseste perioada cu mare accent pe finalul propozitiei sau a
frazei
- Respecta regulile clasice dar le si creeaza
- Cicero imbogateste cu noi posibilitati de exprimare limba latina,
isi asuma in mod magistral virtutile expresiei : corectitudine,
claritate, argumentare, gratie

Prin formarea sa enciclopedica, prin preocuparea complexa si

talent, prin bogatia si eleganta limbii si stilului, Cicero este un umanist
care a influentat profund nu numai epoca sa, ci si gandirea lumii antice
si moderne,

20

Lucius Anaeus Seneca --? - 65 p. Chr

A fost cel mai important filosof stoic roman, profesor al împăratului
Nero, Seneca a ocupat și funcții în administrația Imperiului. A fost fiul
lui Seneca cel Bătrân.
Vita
-născut la Corduba, Spania
-familie de cavaleri. "homo novus"
- face şcoala la Roma, studii în Egipt.
-50 este pretor, între 54-62 este consilier al împăratului Nero
- creează la Roma un important cerc cultural-politic şi îndrumă o
mişcare literară care promovează stilul nou.
Din voluminoasa sa operă este de reținut morala sa apropiată de
cea a stoicilor, dezvoltată în „Questiones naturales”. Înțelepciunea
constă în a-şi găsi fericirea în virtute, şi nu în hazardul bogăției
materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a
surprins viciile şi relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei
şi omeniei față de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie
consultat nu numai de filosofi, ci şi de Părinții Bisericii şi de moraliştii
creştini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru
de stoicism în acțiune.

Opera
- practică stilul asianic în retorică
- Dialogi - 12 cărti de mici dimensiuni
- De ira (3); De providentia (6); De brevitate vitae (20); De
clementia (33); De beneficiis (7); De otio (18) Epistulae ad Lucilium
124 de scrisori cu caracter filosofic in care combate teama de moarte
Apokolokyntosis -satira la adresa împăratului Claudius
- Naturales Quaetiones lucrare de ştiinte naturale
-Tragedii (9) Hercule Furens, Medeea, Fedra, Agamemnom,
Octavia
Stil
-dialoguri constituite în jurul unui nucleu, o idee
- foloseşte digresiunea, exemplul, antiteza, hiperbola, metafora,
monologul, ironia, satira
- caută efecte finale, mare intensitate emoțională
-evidențiază moravurile epocii, sufletul omenesc, confilctele din for
Filosofia:
-îsi împarte eficient filosofia în trei compartimente:
1)Fizica:
-concepție materialistă despre natură și divinitate
- mișcarea este generată de tensiunea universală
2)Logica:
- dialog între corp și suflet, admite teza ambiguității limbajului
- judecata este cheia de boltă a vieții morale-traiul în acord cu
natura reprezinta binele suprem (virtus)
3)Etica:
-investește morala cu caracter activ-poti controla soarta dacă o
accepti cu seninătate
-virtutea e unica valoare a unei vieți fericite
-admite evoluția ciclică a universului

Titus Livius --59 a Chr- 17 p Chr

Vita
-născut la Patavium
-după 28 ani se stabilește la Roma
-Augustus îi încredințează educația viitorului împăratului Claudius
-nu are funcții politice sau militare

Opera
Ab urbe condita- 142 cărți
-tratează istoria romană de la întemeierea Romei până la moartea lui
Drusus în campania din Germania în anul 9 p. Chr
-s-au păstrat 35 cărți -1-10 (753-293 a. Chr)
-21-45 (218-167 a. Chr)
-fragmente -46-142 (sec IV)

-folosește materialul din cronicile deja existente

-acordă prețuire valorii literare fără a verifica autenticitatea
-apologet al trecutului urbei, al faptelor glorioase
-lucrare cu un puternic caracter pedagogic
-rol mare acordat discursurilor
-îndrăgostit de popor, țară, glie, trecut măreț.
Stil
—folosește toate procedeele stilistice
—fin observator al caracterului uman
—iscusit portretist
—lucrarea sa hrănește naționalismul roman și se impune ca operă
de artă prin excelență

Publius Cornelius Tacitus—56-120pChr

Vita:
- nascut intr-o familie de cavaleri ;
- educatie severa ;
- homo novus , literat asemeni lui Titus Livius , participa intens la
viata politica si culturala ;
- frecventeaza cercul literar condus de Plinius cel Tanar ;
Opera
Agricola
Germania
- opere aflate la marginea genului istoric
-prima este o biografie a socrului sau
- a doua descrie modul de viata a triburilor germanice, atragand
atentia asupra pericolului reprezentat de acestea la granita.
Dialogus de oratoribus
- dezbate evolutia oratoriei in raport cu viata politica ;
Historiae
- nareaza evenimente de la sfarsitul veacului I pChr ;
Anales
- incearca o cronica, de la moartea lui Augustus pana in decembrie 68
pChr ;
-cuprinde 16 carti , redactate in ordine cronologica ;

Conceptia istorica si literara:

-doreste sa relateze istoria in mod obiectiv
-considera ca istoria are functie educativa
-acorda o importanta majora cauzalitatii istorice
-considera ca faptele marunte declanseaza miscarile de profunzime
ale istoriei
-cauta o structura rationala istoriei, judeca fenomenul politic din
perspectiva etica
-adept al Noii Academii, cauta cauzele morale pe care le abordeaza
direct, cu mare finete psihologica
-intelege marile linii ale procesului istoric , consolidarea
inevitabila a absolutismului, transformarea moravurilor, rolul decisiv
al armatei
-percepe criza cauzata de pierderea vechii identitati romane
-dignitas este cuvantul pentru intelegerea mentalitatii luiTacit.

Stilul
- mari variatii stilistice
-scris impregnat de gravitate solemna
-fraza extrem de densa
-foloseste asimetria, antiteza, arhaisme, vocabular poetic
-sunt frecvente sentintele si formulele gnomice menite sa
caracterizeze oamenii si evenimentele
-foloseste metonimiile, elipsele, expresiile abrupte, concentrate,
metafore, comparatii, epitete, ruptura expresiei ;
Importanta operei taciteice este imensa, nu numai asupra oamenilor si
lucrarilor din epocile ulterioare.
 Publius Petronius Niger--?-66pChr.

Vita
-trăiește la curtea împ. Nero, contemporan cu Seneca
-menționat ca Arbiter elegantiae
-62 consul in Bithynia, 66 constrâns la sinucidere

Opera
-autorul primului roman latin
Satyricon
-prima operă de ficțiune autentică
- frescă a societății romane cu valorile și viciile curţii lui Nero
- s-au păstrat 141 capitole, scrise după tiparele romanelor greceşti,
narațiunea la persoană I.
- scopul autorului este să surprindă moravurile anumitor medii sociale
(liberti, intelectuali, parveniti,) şi să provoace râsul prin burlescul
situațiilor și personajelor
- roman de aventuri, scris în maniera celui mai autentic expresionism
-fragmentele pastrate
-Cina lui Trimalchio
-Aventurile lui Eumolpus

Modalități de realizare a comicului:

1. De acțiune- evenimentele succedate rapid cu răsturnări de situație
2. De limbaj- termeni greceșt eronați, vulgarisme, ilustrează lipsa de
cultură a personajelor
3. De nume- nume care indică tipologia căruia aparțin (Fortunata,
Trimalchio)
Personajele sunt proaspăt îmbogățiți, șarlatani, pungași, curtezane,
dorind să facă parte din înalta societate. EROII SUNT ANTIEROI.

ENCOLPIUS - drăguțul, eroul principal, cu reacții rapide, colorat,

inteligent, practică mai multe meserii
Realizează o adevărată Odisee ca un revers comic a lui Aeneas
TRIMALCHIO (de trei ori prost)
-amfitrionul banchetului, prototipul liberților, aspect
grotesc, lipsit de bun simț și măsură,
FORTUNATA
-soția lui Trimalchio, perechea ideală pentru el, avară,
rea de gură.

Stil:
-folosește parodia, calamburul, grotescul, ironia, absurdul.
-oferă date despre organizarea și rolul instituțiilor în stat
-structurat în descrieri, versuri, dialoguri, cântece, analize critice
-presupune un alt gen de literatură.
 Lucius Apuleius—124-c.170pChr.
Vita
-născut la Madaura -studiază la Cartagina
-la Atena studiază filosofia lui Platon (orientare mistică)
-se preocupă de geometrie ,astronomie, agricultura, medicină, muzică
-la Roma scrie "Methamorphoses" -11 cărți.
Opera
Methamorphoses -motiv mitologic întâlnit în povestirile
milesiene
-cuprinde aventurile lui Lucius care datorită vrăjilor greșite se
transformă în loc de pasăre în măgar -prin zeița Isis revine la
înfățișarea sa (mâncând trandafiri), -transformarea nu implică
conștientul
-subiectul romanului , critica ascuțită a societății greco-latine
acreditează ideea că omul dupa suferințe devine mai bun
-împletire a realului cu fantasticului -folosește narațiunea ,discursul,
monologul, descrierea -vocabular plin de expresivitate poetică, cu
tonalități de basm

Apologia -ilustrează tipul de reacții și relații socio-politice din

Africa Romană -se simte influența studiilor ciceroniene -lucrarea este
un model de retorică
Florida - 23 de extrase de discursuri pe teme diferite
De Platone et Eius Dogmate - tratat de învățătură despre
demoni
De Mundo - prelucrare liberă a scrierilor pseudo-aristotelice

Multe alte scrieri sunt pierdute. Este un reprezentant valoros al noii

sofistici. Scrie în stil asianic prin sinceritate,ritm și sunet.
 Evoluţia poeziei latine

Perioada populară contribuie la formarea speciilor culte:

-Carmina convivalia - cântece de vitejie
-Neniae-bocete
-Versus fescinnini-versuri satirice adresate de ţărani si militari la
sărbători
-Saturae-drame muzicale asociate cu dans

Poezia latină:
Ia naştere la mijlocul secolului III î.Hr. când romanii se
integrează în sfera culturală din Bazinul Mării Mediterane şi mai ales
al Greciei
Literatura greacă cu dublu reper: modern şi clasic va reprezenta
un ideal şi va fi asimilată creativ,original de primii autori:
-Livius Andronicus-traduce Odiseea lui Homer
-Naevius-“Bellum Punicum”
-Enius-“Annales” scris în hexametrii (largă preluare) (pater Enius)
-T.M Plautus-primele comedii,cu impact puternic-Aulularia
-P.Terentius V.-autorul unor scenete comice extrem de apreciate
-Lucius-satira “Sermones”
-Lucretius-poet filosof, poem despre structura universului
-Catullus-poet narator,poezie de mică întindere,expresivă
-Vergulius-redactează ultima mare epopee a lumii “Eneida”
-Horatius-cristalizează teoriile de gen “ars poetica”
-Propertius-lirică de o imensă sensibilitate
-Ovidius-excelează prin metamorfoze şi elegii
-Juvenal si Matial-autori satirici ai secolului I d.Hr.

Începând cu secolul III d.Hr:

-după acceptarea Creştinismului ca religie oficială :
-Lactantius si Augustinus -vor influenţa spiritualitatea medievală:
-Ambrosius
-Prudentius
-Hieronymus

Limbajul poeziei latine:

-folosirea cuvintelor rare şi a arhaismelor
-preluarea limbajului poetic grecesc
-folosirea procedeelor metaforice
-folosirea cuvintelor compuse şi abundenţa figurilor de stil
-topica liberă
 Caius Valerius Catullus --87-54 a Chr.
Vita:
-născut la Verona, familie aristocrată, mediu cultural
-este marcat de dragostea pentru Clodia (Lesbia) şi de puternice
sentimente pentru familie
-călătoreşte în Bitinia (57) în speranţa de a se îmbogăţi
-în 56 se întoarce la Roma, poemele reflectă atât dezgustul faţă de
iubită cât şi faţă de politică
Operă:
-păstrate 116-113 poeme împărţite după criterii metrice:
1. Cele scrise în metrii liricii greceşti, inspirate de Calimah
2. Cele scrise în hexametri dactilici inspirate din mitologia
greco-romană (ample, livreşti, alexandrine)
3. Poeziile scrise în distih elegiac (nimicuri numite de poet)
-tematică diferită: -poezii de dragoste -ocazionale
-epistolare
-elegii
-epigrame satirice
-cele mai interesante sunt cele dedicate Lesbiei. Cele care-l vor integra
pe poet definitv în galeria ”poetae novi”
-poemele sunt caracterizate de: -spontaneietate,familiaritate;
-limbaj simplu, vulgar
uneori,surprinzător, colorat, sentimental, satiric sau sarcastic
-este cel mai mare poet liric latin chiar şi în înţeles modern (prin:
frenezia iubirii şi disperării, violenţa trăirilor, patosul jelirii,
delicateţea surprinzătoare)
-influenţează mult pe Vergilius, Horatius, Tibulus, Properţiu, Marţial
(aproape îl imită)
-este admirat de Petrarca
 Titus Lucretius Catullus 87-54 a Chr.
Viața
Aderă la politica lui Caesar. Lucrețiu a continuat și dezvoltat
concepția atomistă a lui Epicur, fiind adeptul și discipolul acestuia.
Opera lui Lucrețiu se caracterizează prin realismul imaginației, forța
vizionară, bogăția și varietatea descrierilor, intuirea sensibilă și
filozofică a naturii, pasiune și ironie, clasicismul expresiei.
Opera
„De Rerum Natura” este un poem didactic și filozofic, scris în
șase cărți, conținând un număr impresionant de versuri (7500), scris în
hexametru dactilic și dedicate lui Gaius Memmius, guvernator al
Bithyniei, în anul 57 a.Chr. , literat și prieten al poetului. Ca și Homer
și Vergiliu, Lucrețiu cântă un erou ale cărui performanțe depășesc
limitele umane, Epicur, care reușise să înfrunte superstițiile, prin
intermediul științei. Opera este un poem consacrat pământului, în care
nu prevalează arta narațiunii și epicul, ci susținerea unor ideii și
principii teoretice.
Filozofia epicureico-lucrețiană (teze)
-Spațiul și timpul sunt infinite;
-Atomii, cele mai mici componente ale materiei, se află într-o
continuă mișcare;
-Nimic nu se naște din nimic prin voința divină;
-Corpul, sufletul, sentimentele, simțurile sunt formate din atomi;
-Omul are liber-arbitru și trebuie să învețe și să trăiască conform
legilor naturii, cunoașterea realizându-se prin simțuri;
-Zeitățile, deși acceptate, nu pot interveni în viața omului, deci
ritualuirile, credințele, superstițiile trebuie înlăturate, deoarece
mențin omul în întuneric.
-Spiritul și sufletul, fiind materiale, sunt muritoare. După moarte
nu rămâne nimic, deci se neagă existența vieții de apoi, deci și
 viața care are drept scop obținerea unor beneficii în lumea de
dincolo.
-Toate aceste concepte filosofice sunt transpuse în poezie (poem-
didactic) cu scopul de a fi mai ușor de lecturat, înteles și aplicat
în viața de zi cu zi.
Lucrețiu este un model pentru Vergilius și Ovidius. Moliere
realizează primele traduceri. La Fontaine îl consideră maestru al
poeziei filosofice. Este o amplă sursă de inspirație pentru Eminescu
și Macedonski.
 Publius Vergilius Maro -- 70-19 a Chr.
Vita
-s-a nascut la Antes , familie modesta
-studiaza la Roma filosofia, retorica, dar si medicina si
astronomia
-prieten cu Horatius, frecventeaza cercul literar condus de
A.Pollio
-ocrotit de Maecena si Augustus
-moare dupa o calatorie la Brundisium dorind ca Eneida sa fie
arsa
Opera
-Bucolicele:
-zece poezii pastorale ,in care canta frumusetea naturii
-influenta alexandrina, are ca model pe Teocrit, influentat de
Lucretiu
-Georgice:
-scrise dupa modelul lui Hesiod ''Munci si zile''
-atrage atentia asupra vietii la tara, agricultorii, dand sfaturi
practice, intocmind un
calendar agricol
-lucrare redactata la ordinul lui Augustus
-Eneida:
-epopee redactata in 12 carti si doua parti;
1.Cuprinde calatoria lui Aenas din Troia pana in pamantul Italiei
2.Conflictele cu Turnus,casatoria cu Lavinia si celelalte evenimente
petrecute in spatiul italic pana la moartea lui Turnus
-epopee a latinitatii,epopee nationala a poporului roman
-influentat intr-o buna parte de Iliada si Odisseea lui Homer
-epopee cu scop literar si civic, de dezvoltare a virtutilor romane
si elogiul dinastic
-foloseste un material imens de date reale, legende si traditii cu
scopul de a
 fundamenta ideile socio-politice ale lui Augustus
-cuprinde o caracterizare ideala a institutiilor, credintei si
moravurilor romane
-caracterizeaza magistral toate personajele care sunt descrise cu
intensitate
sentimentala
-in ciuda spatiului mitic, Eneida are un puternic caracter
contemporan
Stil
-inspiratie delicata, perceptie senzoriala a personajului
-calda intelegere umana
-nota dominanta de dragoste si bunatate
-vers perfect lucrat
-foloseste din abundenta toate procedeele stilistice posibile
Importanta
-are numerosi imitatori, va influenta decisiv toata literatura antica
si ulterioara
-apreciat in toate epocile, renastere, contemporaneitate
 Quintus Horatius Flaccus—65-8aChr.
Vita
- Născut la Venusia, în ginta Horația ;
- Frecventează cele mai bune școli ale timpului (Roma, Atena);
- Intră în armată, lupta alături de Brutus (de partea lui Pompeius) ;

Opera - Îl atesta ca poet liric, satiric și didactic.

-Epode-Iambi- lucrare redactată pe doua planuri fundamentale.
1. Pasional critic (strigăt de alarmă împotriva războaielor
civile și a moravurilor corupte)
2. Meditativ tandru (apropriat de lirica alexandrină)

-Carmina
-Ode (clasificate tematic):
- Civice (Carmen saeculare (17 a Chr) – poet oficial – eternizează
Roma;
- Mitologico-religioase (mărturisesc aderarea lui Horațiu la
politica lui Augustus) ;
- Morale – reflecta gradul de angajare al poetului în activitatea
social-politică;
- Poetice – discută despre condiția creatorului ;
- Eroice – mijloc de redresare morală – îndeamnă la cumpătare ;
- Meditative (folosește motivul timpului:,, carpe diem” ; „fugit
ireparabile tempus”) ;
- Estetice – arată condițiile necesare unei opere literare
-Sermones – Critică vicii ca : ambiția, avariția, superstiția, invidia.
-Epistulae- poezie didactică
- Polemică pe teme morale și literare ;
- Configurează idealul în literatură (poezie)
- Binele suprem – „vir bonus et sapiens”
- Principiul – „est modus in rebus”
Epistula ad pisones
- Numită artă poetică;
- Discută despre opera de arta, procesul de creație artistică și
personalitatea scriitorului ;
- Îndemnă la supunere în fața canoanelor estetice pentru obținerea
perfecțiunii.

Stil
- Conversație plină de grație, sinceritate ;
- Horațiu creează specii noi ca SATIRA și EPISTULA POETICĂ ;
- Se remarcă prin echilibru, dinamitate, varietate tematică,
vocabular îngrijit, rafinat fără a fi pretențios
- Metafore surprinzătoare, expresive;
- Mai folosește dialogul, narațiunea, ironia, care fac mesajul
poemelor extrem de accesibil ;
- Opera lui Horațiu influențează cultura universală ;
- „non omnis moriar magnague pars mei vitabit”.
 Publius Ovidius Naso--43aChr-18 pChr.
Vita
-nascut la Sulmona, poet roman, cunoscut in Romania sub numele de
Ovidiu.
-datorita perfectiunii formale a stilului, umorului fin si fanteziei
creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alaturi de
Horatiu si Virgiliu.
-Ovidiu a excelat in forma distihului elegiac,cu exceptia
Metamorfozelor, scrise in hexametrul dactilic, dupa modelul Eneidei
lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.
-In toamna anului 8 d. Hr., in timp ce poetul se afla pe insula Elba, in
mod neasteptat, fara un vot prealabil al Senatului, Augustus hotaraste
exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe tarmul indepartat al Pontului Euxin.
-Ovidiu a facut numerose incercari, prin scrisori trimise la Roma, sa
obtina gratia lui Augustus. Toate au ramas fara succes : chiar dupa
moartea lui Augustus, urmasul sau Tiberius, nu l-a rechemat la
Londra.

Opera
Lirica ante exil
Poeme de iubire
-Amores – ’’ Iubiri’’, in 3 carti cuprinzand 49 elegii.
-Heroides sau Epistulae Heroidum – ’’Scrisori ale unor
eroine ’’,18 scrisori fictive de dragoste ale unor personaje
feminine mitice adresate barbatilor iubiti, (Ariadna catre Theseu,
Didona catre Enea, Medeea catre Jason etc)
 -Ars amandi – ,,Arta de a iubi’’, poem erotico-didactic in 3
carti ( doua adresate barbatilor si una adresata femeilor),
cuprinzand ,,invataminte’’ privind arta seductiei si a dragostei.

-Remedia amoris - ,,Remediile iubirii’’, replica ironica la

Ars Amandi, in care se recomanda amantilor nefericiti diverse
mijloace pentru a scapa de dragostea chinuitoare si de urmarile
ei.

-De medicinae faciei femineae - ,,Ingrijirea fetei

feminine’’, cu diverse mijloace cosmetice. Sentimetul de
dragoste este tratat in maniera elegiei erotice alexandriene.
Poetul canta iubirea efemera, usoara, dupa cum insusi se
autodefineste tenerorum lusor amorum (,,cantaretul glumet a
dragostei usoare’’),dar si a dragostea nefericita, inselata sau
neimpartasita, practicand o distantare fata de propiile sentimente.
Poeme mitologice
-Metamorfoze,15 carti in hexametric cuprinzand 250 legende
(un om sau o zeitate se transforma intr-un animal, intr-o planta
sau o constelatie, in urma unor intamplari deosebite), desfasurate
cronologic,de la formarea universului pana la apoteoza lui
Cezar,divinizat ca o constelatie.

-Fasti – calendar versificat al sarbatorilor romane,opera

intrerupta prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie pana la
Iunie).

Lirica post exil

-Tristele, in 5 carti
-Epsitulae ex Ponto sau ,,Ponticele’’, in 4 carti .
Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor
scrisori trimise din Tomis si adresate lui Augustus, sotiei sau
prietenilor cu rugamintea de a fi iertat si de a i se permite revenirea la
Roma. Ovidiu prezinta situatia nefericita a propiei persoane, prin
exprimarea directa a sentimentelor de durere si de tristete provocate de
dorul de Roma,de casa, de familie si de prieteni.
Stil
-puternica sinceritate (durere, nostalgie, revolta, manie,
malencolie, recunostiinta, pasiune)
-primele sunt adresate imparatului,ultimele prietenilor
-invata limba geta
-impune o noua forma de elegie, dupa tiparele poemului
biografic
-redactate in distih elegiac
-simplu, concret, plastic
-ofera detalii in viata tomitana
-mare valoare documentara
 Satira latină
Caius Lucilius --180 a Chr- 103 a Chr.
-Adept a lui Scipio Aemilianus
-Admis în cercul Scipionilor alături de Terentius
-Scrie 30 cărți de satire avand ca temă protipendada Romei
-Primul militant al satirei adevărate

2. Caius Valerius Catullus --87 a Chr – 52 a Chr.

-116 poeme , diferite ca structură și temă
-Adoptă un nou limbaj poetic

3.Quintus Haratius Flaccus --65 a Chr – 8 a Chr .

-Prieten cu Virgilius
-Epicureic moderat
-Transformă uneori satira într-un atac pătimaș
-Simț artistic rar

4.Publius Petronius Arbiter Niger--?-66pChr.

-Curtean al lui Nero
-Pe langă Satirycon scrie și versuri
-S-au păstrat puține fragmente
- Expresie vie , ascuțită

5.Aulus Persius Flaccus --34- 62 p Chr.

-Prieten cu Lucanus
-Operă de mici proporții
-Puternic intrigat de moravurile vremii
-Satirizează trufia , lenea , ipocrizia , corupția , prostia

6.Marcus Valerius Martialis --42-102 p Chr.

-Se bucură de favorurile Împăratului Titus
-Născut în Bilbilis (Spania )
-Legături de prietenie cu Plinius cel Tanăr
-Scrie peste 1500 de epigrame
-Mare putere de observație
-Fixează un vast mozaic de tipuri omenești
-Vocabular clar , surprinzător , viu , incisiv

7.Decimus Iunius Iuvenalis --55 -?pChr.

- Satire redactate tarziu
-16 satire împărțite în cărți
-Atacă cinismul vieții publice , pretențiile nobiliare
-Stil nervos , tratare realistă , ton uneori violent
-Redescoperit în Renaștere
 Martialis
(texte)

UNUI OBRAZNIC
De la bunic am gura, de la unchi am nasul,
Am ochii de la tata și de la mama glasul.
Văzând că orice parte din trup ți-o știi prea bine
Aș vrea să-mi spui: obrazul, de la ce neam îți vine?

LAUDA DE SINE
Da, ești tânără, frumoasă și bogată-o știu prea bine
Dar când singură te lauzi și vorbești mereu de sine
Fabulla, îți pierzi de-odată însușirile firești
Nici bogată, nici frumoasă și nici tânără nu ești.

ELENA ȘI PENELOPA
Laevina, cea mai pură femeie-ntre femei
O pildă pentru însuși cinstitul soț al ei
Și vrednică urmașă a vechilor Sabine
Scăldându-se-n Arvenus și-n undele Lacrine
S-a legănat la Balae pe-al valurilor joc
Și tot zburdând prin apă, glumind a luat foc
Și cu-n amant mai tânăr în lume a fugit,
În casta Penelopă, Elena s-a trezit.

AMÂNDOI DEȘTEPȚI
Vrei să te măriți cu Priscus, ca să-ți faci în lume-un rost
Paula, tu ești deșteaptă, cum te știu și cum ai fost.
Priscus însă nu te cere. Vezi că nici el nu e prost.

MOARTEA FURNICII
Trecând furnica-n fugă pe sub plop,
A-nvăluit-o-n chihlimbar un strop.
Gângania privită cu dispreț
În haina morții a ajuns la preț.

PARAZITUL
Pe Selius, tu Rufus, de-l vei zări vreodată,
Sub porticul Europei, cu fruntea-nourată
Posomorât ca noaptea şi trist ca un mormînt
Împovărat de-o taină, cu nasul în pământ,
Lovindu-se cu pumnul în piept smulgându-şi părul
Să ştii că nu-şi jeleşte nici fratele, nici vărul.
Copii îi sunt zdraveni să-i ocrotească zeii!
Nu s-a întamplat vreun lucru amarnic nici femeii;
Nu l-a furat vechilul, toţi sclavii-i sunt acasă
E trist, fiindcă nimeni nu l-a poftit la masă!

AFERATUL
Frumuşel declari amice, frumuşel ştii să vorbeşti
Scrii poeme frumuşele, frumuşel istoriseşti,
Faci şi mime frumuşele, epigrame frumuşele,
Frumuşel eşti ca gramatic, frumuşel citeşti în stele,
Frumuşel ţi-i mersul, glasul, joci şi cânţi tot frumuşel
Frumuşel ciupeşti tu lira, chiar şi mingea baţi la fel
Frumuşel le faci pe toate, dar nimic frumos anume
Atticus, să nu te superi, eşti un fel de-ncurcă-lume.

MÂINE, ASTĂZI ŞI IERI

Eu vreau ziua de mâine, zici tu, s-o pot trăi
Dar Postume-acest mâine când oare va sosi
O fi departe încă? Pe unde-o fi ajuns?
Nu, Postume, nu mâine, ci astăzi să trăieşti
De viaţă să te bucuri cât timp în viaţă eşti.
Nici azi nu-i prea devreme plăcerile să-i ceri
Că ar fi fost mai bine să-fi-nceput de ieri.
 Literatura religioasă

1.Lactantius- 250 - IV p.Hr. (născut în N Africii)

-Scrie in plină epocă a persecuției
"Despre creația lui Dumnezeu"
"Despre falsa religie"
"Despre falsa înțelepciune"
"Despre moartea persecutorilor"
2. Aurelius Augustinus (episcop de Numidia) (354-430),
elevul lui Ambrosius
-Scrie în perioada de triumf a creștinului
"Confessiones" -(De gramatica, De musica, De geometria, De
philosophia) -(Epistulae → către Sf. Ieronim)
"Cetatea lui Dumnezeu"
"De trinitate"
"De gratia Christi et peccato originale"
3.Prudentius Clemens (348-410)
-Favorit Al împăratului Theodosius
-Autor de poeme: "Liber Cathemerinon"-poeme dedicate tuturor
momentelor zilei
"Peristephanon liber"-poeme de mare întindere despre viața și moartea
unor martiri
"Poemele didactice"- sunt apoteotice
4.Hieronymus (350-420)
-Traduce în latină Vechiul Testament( din ebraică) și Noul
Testament (din greacă) →Vulgata
5.Aurelius Ambrosius (340-397)
-Sf.Ambrosie - Episcop de Milano
- adversar ar al atomismului
-poet (colecția de imnuri despre creația universului
-unele texte sunt intrate în textele canonice (Te deum laudamus)
sau în folclor (Steaua sus răsare)