Pile Galvanice

Pilele electrochimice, numite şi pile galvanice, sunt sisteme în

care energia chimică este convertită în energie electrică.
O pilă electrochimică este formată din doi electrozi (două semicelule), care pot fi
de exemplu, un electrod de zinc şi unul de cupru (Pila cupru-zinc, sau pila
Daniel).
1. Celula Daniell este o pilă electrică de curent continuu care a fost inventată în
anul 1836 de către chimistul și meteorologul britanic John Frederic Daniell. Este
constituită dintr-un vas de cupru ce conține o soluție de sulfat de cupru, în cadrul
căreia a imersat un al doilea vas de ceramică nesmălțuită, umplut cu acid
sulfuric și un electrod de zinc.
Celula galvanică Daniell a reprezentat o îmbunătățire considerabilă asupra
tehnologiei primilor ani ai bateriei electrice dezvoltate de Alessandro Volta ca pilă
voltaică.
 2. Pila Leclanché (numită și pilă uscată) este o baterie electrică inventată
și patentată de Georges Leclanché în 1868. Este una dintre cele mai
cunoscute elemente galvanice primare și funcționează pe
baza reacției redox dintre zinc și dioxid de mangan.

Caracteristici
Acest tip de pilă are o forță electromotoare cuprinsă între 1,5 și 1,6 volți, o
capacitate (pentru cele de buzunar) de 2Ah și o densitate de energie de
0,18 W⋅h⋅cm-3.
Pila Leclanché prezintă o mare importanță economică datorită simplității și
a dimensiunilor mici: volumul pilelor aflate în uz variază între 0,1 cm 3 și
1m3, ceea ce corespunde unor capacități disponibile variind între ordinul
mAh și 104 Ah și unor puteri cuprinse între câțiva μV și câțiva MW.
Domenii de utilizare
Aria utilizării pilelor Leclanché este extinsă, acoperind domenii dificile ca:
alimentarea instalațiilor de semnalizare, a aparatelor
de radio portabile tranzistorizate, a soneriilor electrice, a lanternelor etc.
 3. Acumulatorul cu plumb (sau acumulatorul acid) reprezintă cel mai vechi și cel
mai simplu tip de acumulator.
Deși are greutate și volumul ridicate, prezintă avantajul furnizării
unui curent puternic la conectare, ceea ce este necesar pornirii motoarelor
termice folosite pe larg la functionarea automobilelor. Prezintă față de alte
tehnologii de acumulator un raport energie/preț favorabil. Era luat inițial în vedere
ca sursă de energie pentru autovehicule electrice, dar din cauza greutății mari a
lăsat locul altor tehnologii, fiind folosit mai ales în alimentarea stivuitoarelor
electrice unde servește și ca balast echilibrant de masă pe axa roților din spate. De
asemenea este folosit ca baterie de start la autocamioane.
A fost inventat din 1859 de fizicianul francez Gaston Planté.
 Coroziunea
Coroziunea este un proces de alterare a metalelor, datorat atacurilor chimice sau
electrochimice asupra metalelor, sub acțiunea substanțelor de natură acidă și bazică.
Coroziunea atacă stratul superficial de "vopsea" de la suprafața metalului, trecând cu timpul
la straturile următoare, viteză cu care acestea sunt atacate depinzând de o multitudine de
factori cum ar fi: frecvența și durata expunerii, umiditatea, viteza și direcția vântului, praful,
soarele, gradul de poluare a mediului în care se găsește piesa respectivă. Consecințele
coroziunii:
Afectează funcționalitatea și aspectul
Costuri mai mari pentru recondiționarea suprafețelor.

Metode de prevenire a coroziunii

S-a demonstrat, de-a lungul timpului, că protecția anticorozivă prelungește considerabil
viață clădirilor de birouri, halelor de producție și depozitare, podurilor, navelor, avioanelor,
așa cum s-a remarcat că în lipsa sau insuficientă acesteia, duce în scurt timp la deteriorarea
materialelor folosite în construcții, provocând daune importante. Astfel, tratarea
suprafețelor pentru prevenirea coroziunii este esențială pentru asigurarea longevității
acoperirilor metalice.
Acoperirea termică a suprafețelor prin zincare termică.
Acoperirea suprafețelor prin galvanizare.
Acoperirea suprafețelor prin pulverizarea metalelor.
 Clorura de sodiu (denumită impropriu și sare de bucătărie)
este sarea sodiului cu acidul clorhidric și are formula NaCl.
ELECTROLIZA SOLUTIEI DE NACL
IN UNELE CAZURI, ÎN PROCESUL DE ELECTROLIZĂ INTERVIN ȘI IONII APEI; PE
LÂNGĂ REACŢIILE DE DESCĂRCARE A IONILOR LA ELECTROZI (REACŢII PRIMARE)
AU LOC ŞI ALTE REACŢII LA CARE PARTICIPĂ IONII SOLVENTULUI (REACŢII
SECUNDARE).
UN TUB ÎNDOIT ÎN FORMĂ DE U;
ELECTROZI DE CĂRBUNE;
UN DOP STRĂBĂTUT DE UN TUB EFILAT;
O SURSĂ DE ALIMENTARE LA CURENT;
FIRE CONDUCTOARE.
REACȚIILE SUNT:
(+) CL − 1E‒ ->CL
(−) H +1E‒ ->H
REACȚIA GLOBALĂ:
2NACL + 2H2O–(ELECTROLIZĂ)–>2NAOH +H2+CL2
Electroliza are aplicații industriale în electrometalurgie pentru acoperirea cu straturi
protectoare a diferitelor metale feroase cu metale neferoase (exemplu = tabla galvanizată),
sau de a se extrage metaloizi (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din apă).