Stagiul magistraților (judecători și procurori) și al celorlalte profesii

juridice (avocați, notari, executori judecătorești)

Magistraţii şi judecătorii

Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul

înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a
ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. (art.1 alin. (1) lg.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată)
Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate
instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum
şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.

În cadrul corpului magistraţilor, ierarhia funcţiilor de execuţie şi de conducere se

stabileşte în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor, cu respectarea condiţiilor de
pregătire profesională şi de vechime în magistratură, prevăzute în prezenta lege.
Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, indiferent de vechime,
este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către Consiliul
Superior al Magistraturii pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii.
Judecătorii şi procurorii cu excepţia celor stagiari, sînt numiţi prin decret al
Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică cu personalitate juridică,
aflată în coordonarea Consiliului Superior al Magistraturii, care realizează formarea
iniţială a judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor şi
procurorilor în funcţie, precum şi formarea formatorilor, în condiţiile legii. Personalul de
instruire al Institutului Naţional al Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul
judecătorilor şi procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile prezentei legi, cu
acordul lor, în cadrul Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific al Institutului. Institutul
Naţional al Magistraturii poate folosi, în condiţiile legii, şi cadre didactice din
învăţământul juridic superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini,
pentru desfăşurarea procesului de formare profesională.
Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie.
Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constă în
pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau
procurori.
Admiterea în magistratură a judecătorilor şi procurorilor se face prin concurs, pe
baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii.
 Potrivit Legii nr.303/2004 in forma sa anterioara Legii 242/2018, admiterea în
magistratură şi formarea profesională iniţială în vederea ocupării funcţiei de judecător şi
procuror se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii, cursurile avand o durata
de numai 2 ani. Prin modificarea survenita prin Legea nr.242/2018, durata cursurilor in
cadrul INM a crescut la 4 ani, asigurandu-se astfel conditiile pentru o mult mai buna si
mai eficienta pregatire a cursantilor, respectiv asigurandu-se premise multa mai solide
pentru ca auditorii de justitie sa aiba la absolvirea INM o experienta de viata si
profesionala mult consolidata, cel putin imbunatatita fata de ipoteza din forma
anterioara a legii, adica in cazul duratei cursurilor de cel mult 2 ani.
Poate fi numit magistrat cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
1) este numai cetăţean român cu domiciliul în România şi are capacitate de
exerciţiu al drepturilor;
2) este licenţiat în drept şi are stagiul cerut de lege pentru funcţia în care
urmează să fie numit; la secţiile de contencios administrativ pot fi încadraţi şi licentiatii
în drept economic-administrativ;
3) nu are antecedente penale şi se bucura de o buna reputaţie;
4) cunoaşte limba română;
5) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcţiei. Îndeplinirea
acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza
constatărilor făcute de o comisie medicală constituită prin ordin comun al ministrului
justiţiei şi al ministrului sănătăţii.
Concursul de admitere se organizează anual la data şi locul stabilite de Institutul
Naţional al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul,
modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase la concurs
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de Internet a
Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii, cu
cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru concurs.
Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte în fiecare an numărul de cursanţi, în
funcţie de posturile de judecători şi procurori vacante, precum şi de cele care vor fi
înfiinţate. Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de
soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al Magistraturii. Rezultatele concursului
se afişează la sediul Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al
Magistraturii.
Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie.
Formarea în cadrul INM urmăreşte crearea şi dezvoltarea auditorilor de justiţie în
sensul:
- Interpretării şi aplicării dreptului în mod uniform;
- Stăpânirii nu doar a normelor de drept ci şi a tehnicilor specifice profesiei de
magistrat;
- Existenţei unei conştiinţea apartenenţei la profesie;
- Existanţeiunei deschideri internaţionale asupra dreptului;
- Existenţei unei formări complete, pluridisciplinare;
- Existenţei unei formări unitare;
 - Existenţei unei formări generalizate;
Activitatea de formare iniţială se derulează conform prevedrilor Regulamentului
INM, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 127/2007, ci modificările şi completările
ulterioare.
Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 4 ani.
După primul an de cursuri, auditorii vor urma stagii de pregătire practică pentru
perioade de câte șase luni la: instanțe, parchete, penitenciare și cabinete de avocatură.
În ultimul an de stagiu, cursanții vor efectua stagii de practică și la alte instituții cu
relevanță pentru pregătirea profesională. Instituțiile la care se vor efectua stagiile de
practică și durata acestora sunt stabilite de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Național al Magistraturii, pentru fiecare ciclu de învățământ.
Stagiile vor fi organizate pe baza unor protocoale de colaborare între Institutul Național
al Magistraturii și instituțiile cu relevanță pentru pregătirea profesională.
În perioada stagiilor de pregătire practică, auditorii de justiție asistă la toate
activitățile specifice instituțiilor și profesiilor, în condițiile stabilite prin Regulamentul de
organizare, desfășurare și evaluare a stagiilor de practică.
Absolvenții Institutului Național al Magistraturii sunt obligați să îndeplinească timp de 10
ani funcția de judecător sau de procuror. În cazul în care un absolvent al Institutului
Național al Magistraturii este eliberat din funcție înainte de expirarea perioadei de 10
ani, din inițiativa sa ori din motive care îi sunt imputabile, el este obligat să restituie
bursa de auditor de justiție și cheltuielile de școlarizare efectuate cu formarea sa,
proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut mai sus.
Auditorii de justiţie care nu promovează examenul de absolvire se pot prezenta încă o
dată pentru susţinerea acestuia la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional
al Magistraturii. În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă, în mod nejustificat, la
examen sau nu promovează examenul în a doua sesiune, el nu poate fi numit ca
judecător sau procuror şi este obligat să restituie bursa şi cheltuielile de şcolarizare.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt repartizaţi şi numiţi în funcţie de
către secţiile corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza
opţiunilor exprimate. În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o minoritate
naţională are o pondere de cel puţin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au
prioritate candidaţii cunoscători ai limbii acelei minorităţi. Candidatului care nu şi-a
exercitat dreptul de alegere a postului i se propune, din oficiu, un post de către Consiliul
Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. La
medii egale are prioritate la alegerea postului, în următoarea ordine, candidatul care are
domiciliul în raza instanţei sau parchetului pentru care a optat ori cel care are o vechime
mai mare în magistratură.
Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire şi numirea de către
Consiliul Superior al Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar, precum şi
perioada în care o persoană a avut calitatea de judecător sau procuror stagiar, dacă a
promovat examenul de capacitate, constituie vechime în funcţia de judecător sau
procuror.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari se bucură de stabilitate.
În perioada stagiului, judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea
profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror anume desemnat de
preşedintele judecătoriei sau, după caz, de prim-procurorul parchetului de pe lângă
această instanţă.
Judecătorii stagiari judecă:
1) cererile privind pensiile de întreţinere, cererile privind înregistrările şi rectificările în
registrele de stare civilă, cererile privind popririle, încuviinţarea executării silite,
învestirea cu formulă executorie şi luarea unor măsuri asigurătorii;
2) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de bani sau predarea unui bun,
în cazul în care valoarea obiectului litigiului nu depăşeşte 100 milioane lei (10 mii lei
RON);
3) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de aplicare
a sancţiunilor contravenţionale;
4) somaţia de plată;
5) reabilitarea;
6) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
7) infracţiuni de gravitate redusa si pentru care este necesara plangerea prealabila a
persoanei vatamate pentru punerea in miscare a actiunii penale.

Judecătorii stagiari asistă şi la şedinţe de judecată cu alte tipuri de cauze decât

cele prevăzute anterior, prin rotaţie, la completuri ale instanţei constituite din judecători
definitivi, stabilite de preşedintele instanţei. În cauzele la care asistă, judecătorul stagiar
întocmeşte un raport consultativ asupra cauzei şi poate redacta proiectul hotărârii, la
solicitarea preşedintelui completului.
Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în instanţă, să efectueze şi să
semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucură de
stabilitate. Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii care îi
coordonează.
Procurorul stagiar poate emite o opinie consultativă care se motivează şi rezolvă
lucrările date în sarcina sa de prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie.
Judecătorii şi procurorii stagiari nu au dreptul să dispună măsuri privative sau
restrictive de libertate.
Activitatea fiecărui magistrat stagiar va fi analizată lunar. Judecătorul, respectiv
procurorul desemnat, va propune conducerii judecătoriei sau, după caz, a parchetului
de pe lângă aceasta măsurile ce se impun pentru îmbunătăţirea pregătirii profesionale
şi a activităţii magistraţilor stagiari. Judecătorul sau procurorul care răspunde de
coordonarea magistratului stagiar întocmeşte anual un referat de evaluare privind
însuşirea de către acesta a cunoştinţelor practice specifice activităţii de judecător sau
de procuror. Rezultatul analizei lunare va fi consemnat în Caietul stagiarului şi se va
reflecta în referatul anual de evaluare.
În vederea prezentării la examenul de capacitate, ultimul referat de evaluare va
cuprinde, în mod obligatoriu, avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al
procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta.Constatările din ultimul referat
de evaluare vor fi consemnate în Fişa pentru stagiul de practică a magistratului.
 În această fişă preşedintele judecătoriei sau, după caz, prim-procurorul
parchetului de pe lângă aceasta va mai înscrie şi perioadele de întrerupere a stagiului,
determinate de:
a) starea de sănătate;
b) concediile de maternitate sau pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă
de până la 2 ani;
c) concediile de studii, cu excepţia celor destinate pregătirii pentru profesia de
judecător sau de procuror;
d) concediile fără plată;
e) perioada efectuării stagiului militar;
f) perioada studiilor postuniversitare cu scoatere din activitate, cu precizarea
domeniului de specializare;
g) alte întreruperi ale activităţii.
Magistraţii stagiari au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru
pregătirea şi susţinerea examenului de capacitate, conform legii.
După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt obligaţi
să se prezinte la examenul de capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau
procurorul stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să se prezinte
la sesiunea următoare. Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau
respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător stagiar
sau de procuror stagiar. În această situaţie, judecătorul sau procurorul stagiar este
obligat să restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate
pentru formarea sa profesională. Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat
la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de la încheierea stagiului
până la data fixată pentru examen nu au trecut mai mult de 2 ani.
Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, după dobândirea calităţii de
ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Pe lângă modalitatea de admitere în magistratură prin INM (cu consecința
urmării pașilor prezentați – auditori de justiție, judecători/procurori stagiari), legea nr.
303/2004 mai prevede o modalitate de intrare în magistratură. Astfel, potrivit art. 33 din
lege, pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, foştii judecători şi procurori care
şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică
prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici,
personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii
superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit
funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale,
Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al
Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi
Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic
superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani. Concursul se organizează anual
sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul
Naţional al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi
parchetele de pe lângă acestea.
Avocaţii
Poate fi membru al unui barou din România cel care îndeplineşte următoarele
condiţii:
a) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
b) este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;
d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei. Îndeplinirea
acestei condiţii trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza
constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul
profesiei.
Stagiul profesional al avocatului reprezintă perioada parcursă la începutul
exercitării profesiei şi are ca scop pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de avocat definitiv. Acesta este
obligatoriu şi efectiv, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
În perioada stagiului, avocatul îşi desfăşoară activitatea cu titlul profesional de
avocat stagiar, sub care este înscris în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei.
În vederea pregătirii şi formării profesionale iniţiale, avocaţii stagiari sunt obligaţi
să urmeze cursurile I.N.P.P.A., în condiţiile stabilite de U.N.B.R. În decursul perioadei
de stagiu, pregătirea şi formarea profesională iniţială a avocaţilor stagiari se realizează
şi prin:
a) îndrumare şi formare profesională în cadrul formei de exercitare a profesiei cu care
avocatul stagiar se află în raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de
salarizat în interiorul profesiei;
b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului, conform unei programe stabilite
de I.N.P.P.A.;
c) alte forme de pregătire profesională realizate în cadrul unor instituţii agreate de
U.N.B.R.
Cererea de înscriere la examenul pentru primire în profesie ca avocat stagiar,
însoţită de documentaţia prevăzută de prezentul statut, se depune la baroul în
circumscripţia căruia solicitantul se va înscrie şi îşi va exercita profesia. În cererea de
înscriere, solicitantul se va angaja că va urma formele de pregătire profesională
prevăzute de prezentul statut şi hotărâte de organele profesiei. Cererea de înscriere la
examenul pentru primirea în profesie cu titlul de avocat stagiar se aprobă de consiliul
baroului prin hotărâre, după îndeplinirea procedurii prevăzute de prezentul
statut. Solicitantul care a promovat examenul de primire în profesie obţine dreptul de a fi
înscris în profesie, în baza deciziei de primire în profesie emise de Consiliul U.N.B.R. în
urma validării examenului. La cerere, acesta va fi înscris în tabloul avocaţilor, în
conformitate cu procedura prevăzută de prezentul statut, prin hotărâre a consiliului
baroului. Hotărârea va fi comunicată solicitantului şi preşedintelui U.N.B.R.
Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se
face de comisia naţională de examen.
Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre
didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat.
Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea
barourilor.
 La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu
de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat
stagiar.
Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale
avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin
statutul profesiei.
În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma
cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale
iniţiale, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a
îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior
efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.
După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.
Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocaţi definitivi cu o
vechime de cel puţin 6 ani în această calitate şi care se bucură de o reputaţie
profesională neştirbită.
Avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecătorie şi poate asista ori
reprezenta partea la organele şi instituţiile prevăzute la art. 3 din legea nr.51/1995
republicată.
Avocaţii stagiari, după înscrierea în barou, au obligaţia să urmeze cursurile
Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în perioada de
stagiu.
Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la
data susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de
judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani,
dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare , cu
condiţia promovării examenului de definitivat în profesia din care provine. Aceste
dispoziţii se aplică şi persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de
avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului,
Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi.
Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar,
viceprimar, preşedinte de consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean,
dobândeşte la cerere calitatea de avocat definitiv.
Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat,
iar foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de
urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea
funcţiei respective.
După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.
 Calitatea de avocat definitiv este dobândită în baza unui examen organizat de
U.N.B.R., anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat
sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează anual de U.N.B.R.
la nivel naţional şi se desfăşoară, în mod unitar, în centrele teritoriale ale I.N.P.P.A.,
potrivit regulamentului de examen de absolvire a I.N.P.P.A. În vederea asigurării
caracterului unitar al examenului de definitivare, Consiliul U.N.B.R., cu luarea în
considerare a propunerilor formulate de I.N.P.P.A., va stabili data examenului, tematica,
bibliografia şi metodologia de examinare, care vor fi unice la nivelul U.N.B.R.
Examinarea candidaţilor se va face atât cu privire la pregătirea profesională generală,
cât şi cu privire la deprinderile practice specifice profesiei. Selectarea subiectelor se
face de comisia naţională de examen. Comisia naţională de examen este formată, cu
precădere, din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime
în profesie. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la
propunerea barourilor.
Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din
profesie.

Notari
Potrivit art. 5 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii
notariale nr. 36/1995, din 24.07.2013, poate deveni notar stagiar persoana care
îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română, a unui stat membru al Uniunii Europene, a unui stat
aparţinând Spaţiului Economic European sau a Confederaţiei Elveţiene şi are domiciliul
ori, după caz, reşedinţa obişnuită în România, dovadă care se face cu acte eliberate de
autorităţile române competente;
b) are capacitatea de exerciţiu deplină, dovadă care se face printr-o declaraţie
autentică a persoanei, din care să rezulte că nu a pierdut şi nu i-a fost restrânsă
capacitatea de exerciţiu;
c) este licenţiat în drept, dovadă care se face cu diploma de licenţă obţinută în
România ori, în cazul obţinerii în altă ţară, echivalată sau recunoscută de autorităţile
române;
d) nu are antecedente penale rezultate ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de
serviciu sau în legătură cu serviciul ori a săvârşirii cu intenţie a unei alte infracţiuni,
dovadă care se face cu certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia, eliberat
de autoritatea competentă din statul ori, după caz, statele al cărui/căror cetăţean este;
e) se bucură de o bună reputaţie, constatată în condiţiile stabilite prin statut,
dovedită cu scrisoare de recomandare, de regulă, de la angajator, organizaţia
profesională, universităţi, instituţii sau altele asemenea, precum şi cu certificat de cazier
fiscal ori echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competentă din statul ori, după
caz, statele al cărui/căror cetăţean este;
 f) cunoaşte limba română, dovadă ce se face prin atestatul de cunoaştere a limbii
române. Cunoaşterea limbii române se prezumă la persoanele cu cetăţenie română;
g) este apt din punct de vedere medical, fizic şi psihologic, pentru exercitarea
funcţiei, dovadă care se face cu certificatul medical eliberat de comisia de examinare
medicală a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor asistenţi şi personalului asimilat
acestora, precum şi a candidaţilor pentru admiterea în magistratură;
h) promovează examenul sau concursul pentru dobândirea calităţii de notar
stagiar, dovadă care se face prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici din România, denumită în continuare Uniunea, de validare a rezultatelor
examenului sau concursului.
După validarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calității de notar
stagiar, Consiliul Uniunii va transmite către INR și către Camerele Notarilor Publici
hotărârea de validare a examenului sau a concursului, care o vor publica pe pagina
proprie de internet. În termen de 20 de zile lucrătoare de la data validării examenului
sau a concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar, se va încheia contractul
de pregătire între notarul stagiar și INR, potrivit modelului prevăzut în Anexa la
prezentul Regulament. Contractul de pregătire profesională se semnează de către
notarul stagiar și de Directorul INR. După încheierea contractului de pregătire, notarul
stagiar are obligația să urmeze timp de 2 ani cursurile de pregătire profesională
organizate de INR, prin alternarea modulelor de pregătire teoretică cu cele de pregătire
practică. Cursurile de pregătire profesională inițială încep după încheierea contractului
de pregătire profesională, la data stabilită prin Hotărârea Consiliului Director al INR.
Consiliul Director al INR stabilește, anual, prin hotărâre perioada de desfăşurare a
stagiului, condiţiile de desfăşurare a acestuia şi modalitatea de plată a taxei de
pregătire profesională. Contractul de pregătire încetează prin promovarea examenului
de definitivat sau prin încetarea calității de notar stagiar în condițiile legii.
Stagiul de pregătire profesională inițială este de 2 ani, și se calculează de la data
începerii cursurilor de pregătire, fără posibilitatea reducerii acestuia, prin alternarea
modulelor de pregătire teoretică cu modulele de pregătire practică, astfel încât stagiul
să însumeze:
a) 1 an de pregătire teoretică prin frecventarea cursurilor organizate de către
INR;
b) 1 an de pregătire practică, în cadrul unui birou notarial, desemnat de Colegiile
Directoare ale Camerelor Notarilor Publici.
Durata și alternanța modulelor de pregătire teoretică și a modulelor de pregătire
practică se stabilește prin hotărâre a Consiliului Director al INR. La solicitarea notarului
stagiar, Consiliului Director al INR poate aproba prelungirea pregătirii profesionale cu
perioada precizată în cerere, pe cheltuiala acestuia. În cazul în care solicitarea de
prelungire este motivată de respingerea cererii de înscriere la examenul de definitivat,
Consiliul Director al Institutului Notarial Român aprobă prelungirea contractului de
pregătire profesională a notarului stagiar cu încă un an, caz în care notarul stagiar
efectuează 6 luni de pregătire teoretică și 6 luni de pregătire practică. Pregătirea
teoretică a notarilor stagiari se desfășoară timp de un an și se va axa pe aprofundarea
cunoștințelor necesare pentru exercitarea profesiei de notar public, conform Programei
analitice de formare profesională aprobată prin hotărâre a Consiliului Director al INR, cu
avizul Consiliului Științific. Durata programului de pregătire teoretică va fi de 550 ore,
timp de un an, structurat în module, respectiv 4-6 ore în fiecare zi lucrătoare, conform
Programei analitice de formare profesională. Conținutul şi structura Programei analitice
de formare profesională au la bază propunerile coordonatorilor de discipline și ale
formatorilor, cu precizarea temelor şi a subtemelor, precum şi numărul de ore alocat
pentru fiecare disciplină. Prezența la cursurile de pregătire teoretică a notarilor stagiari
se va evidenția zilnic prin registrul de prezență a notarilor stagiari la cursuri, care se va
ține de către Departamentul pentru formarea inițială a notarilor stagiari. În cadrul anului
de pregătire teoretică, la finalul fiecărui modul de pregătire notarii stagiari vor fi evaluați
prin testări sau referate la fiecare disciplină care face parte din Programa analitică de
formare profesională, conform propunerilor formatorilor, avizate de Consiliului Științific și
aprobate prin hotărârea Consiliului Director al INR. Formarea profesională practică a
notarilor stagiari se face în condițiile stabilite de Consiliul director, cu avizul Consiliului
Științific. Pregătirea practică se desfășoară, de regulă, în cadrul unui birou notarial din
cadrul Camerei în care se află postul pentru care notarul stagiar a susținut examenul
sau concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar, birou în care își desfășoară
activitatea notarul public desemnat, în acest sens, de Colegiul director al Camerei. Prin
excepție, în cazuri justificate, pregătirea practică poate avea loc în cadrul unui birou
notarial din cadrul altei Camere decât aceea în care se află postul pentru care notarul
stagiar a susținut examenul sau concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar. În
acest caz, sunt necesare pe lângă cererea motivată a notarului stagiar, avizul favorabil
al Colegiului director al Camerei la care acesta s-a înscris pentru a susține examenul
sau concursul, avizul favorabil al Colegiului director al Camerei în care se solicită
efectuarea pregătirii practice, precum și acordul notarului public în al cărui birou se va
efectua stagiul de pregătire practică.
După finalizarea perioadei de stagiu, INR eliberează notarului stagiar un certificat
de absolvire care confirmă efectuarea stagiului de pregătire teoretică şi practică şi îi
conferă notarului stagiar dreptul de a se prezenta la examenul de definitivat.
Examenul de definitivat pentru notarii stagiari se organizează de către INR, la
cererea Consiliului Uniunii, pentru ocuparea posturilor vacante. Data examenului se
stabileşte de către preşedintele Uniunii. Notarii stagiari susţin examenul de definitivat
numai pe posturile de notar public vacante, existente în circumscripţia Camerei la care
au susţinut examenul de dobândire a calităţii de notar stagiar, prevăzute în ordinul de
actualizare. Pentru susţinerea examenului de definitivat, colegiile directoare ale
Camerelor propun un număr de posturi vacante egal cu numărul notarilor stagiari care
au finalizat stagiul de pregătire în Camera respectivă.
Examenul de definitivat consta în doua probe scrise, respectiv una cu caracter
teoretic și una cu caracter practic, din tematica de concurs. Media minima de
promovare este 8,00, dar nu mai putin de nota 7,00 la fiecare probă. După finalizarea
celor 2 ani de stagiu, notarul stagiar are dreptul de a se prezenta la cel mult doua
sesiuni ale examenului de definitivat.
După validarea rezultatelor examenului de definitivat, candidaţii admişi îşi vor
exprima, în ordinea mediilor obţinute, în faţa Colegiului director al Camerei în care au
susţinut examenul sau concursul de dobândire a calităţii de notar stagiar, opţiunile de
ocupare a posturilor vacante existente în circumscripţia acelei Camere. După
exprimarea opţiunilor se înaintează ministrului justiţiei propunerea de emitere a
ordinelor de numire în funcţia de notar public a candidaţilor declaraţi admişi. Notarul
public este numit de ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii. În ordinul de
numire in functie se mentioneaza circumscriptia judecatoriei si localitatea in care este
numit notarul public.

Executorii judecătoreşti
Executor judecatoresc poate fi persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;
b) are capacitatea deplina de exercitiu;
c)este licentiata in drept;
d) nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie;
e) cunoaste limba romana;
f) este apta din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei;
g) a indeplinit timp de 2 ani functia de executor judecatoresc stagiar si a promovat
examenul de definitivat sau, dupa caz, a exercitat timp de 3 ani o functie de specialitate
juridica si a promovat concursul sau examenul de admitere in profesie. Sunt scutite de
examen persoanele care au exercitat timp de 5 ani functia de judecator, procuror sau
avocat, cu conditia sa fi promovat examenul de definitivat in profesia din care provin.
Stagiul reprezintă perioada premergătoare dobândirii calităţii de executor
judecătoresc şi are drept scop pregătirea profesională a executorului judecătoresc la
începutul exercitării profesiei. Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data
încheierii contractului individual de muncă.
Colegiul director va solicita trimestrial executorilor judecătoreşti din cadrul
fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti să îşi exprime opţiunea privind angajarea
unor executori judecătoreşti stagiari în cadrul birourilor lor. După centralizarea opţiunilor
colegiul director al fiecărei Camere a executorilor judecătoreşti propune spre aprobare
Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti numărul executorilor
judecătoreşti stagiari ce pot fi angajaţi în anul respectiv în birourile de executori
judecătoreşti. Cel care a promovat examenul de admitere în profesie devine executor
judecătoresc stagiar prin încheierea unui contract individual de muncă cu executorul
judecătoresc în al cărui birou îşi va desfăşura activitatea. Contractul de muncă se
încheie pe durată determinată, egală cu durata stagiului. Angajarea executorului stagiar
în cadrul unui birou în care funcţionează mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi se
face de executorul judecătoresc împuternicit prin contractul de societate civilă. În
perioada de stagiu Camera executorilor judecătoreşti va verifica lunar stadiul de
pregătire şi formare profesională a executorului judecătoresc stagiar, precum şi modul
în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile care i-au fost delegate de executorul
judecătoresc îndrumător.
 Poate fi executor judecatoresc stagiar cel care îndeplineşte codiţiile pevăzute
anterior şi:
a) a promovat concursul sau examenul de admitere in profesia de executor
judecatoresc, organizat de Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti, sub
coordonarea si controlul Ministerului Justitiei;
b) se afla in perioada de stagiu, pana la promovarea examenului de capacitate;
c) este angajat intr-un birou de executor judecatoresc.
Concursul sau examenul de admitere in profesia de executor judecatoresc se
organizeaza anual sau ori de cate ori este necesar, de Uniunea Nationala a Executorilor
Judecatoresti, sub coordonarea si controlul Ministerului Justitiei.
Data si locul de desfasurare a concursului sau examenului se stabilesc prin ordin
al ministrului justitiei, cu consultarea Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti.
Concursul sau examenul de admitere in profesia de executor judecatoresc si
examenul de definitivat se vor desfasura in fata unei comisii din care fac parte, in mod
obligatoriu, reprezentanti ai Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, ai
Ministerului Justitiei si cadre didactice din invatamantul superior de specialitate.
Conditiile de desfasurare a acestor concursuri sau examene se stabilesc prin
regulamentul de aplicare a prezentei legi, aprobat prin ordin al ministrului justitiei.
După expirarea perioadei de stagiu executorii judecătoreşti stagiari sunt obligaţi
să se înscrie pentru susţinerea examenului de definitivat. Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti organizează sub coordonarea şi controlul Ministerului
Justiţiei, o dată pe an, examenul de definitivat pentru executorii judecătoreşti stagiari
care au împlinit durata de stagiu. Nepromovarea sau, după caz, neprezentarea
nejustificată a executorului judecătoresc stagiar la două sesiuni de examene de
definitivat consecutive atrage de drept încetarea contractului său de muncă şi pierderea
calităţii de executor judecătoresc stagiar. Prin neprezentare justificată se înţelege acea
neprezentare datorată unor situaţii, împrejurări insurmontabile, pe care persoana nu
putea şi nici nu avea cum să le prevadă pentru a preîntâmpina apariţia lor sau a le
evita.