Sportul – viata de familie

Stim cu totii cat de important este sportul pentru bunastarea fizica si mentala.
Auzim destul de des ca o viata sanatoasa este dobandita prin sport si alimentatie
echilibrata, insa avem tendinta de a ignora multitudinea de beneficii pe care
sportul le poate avea asupra vietii de zi cu zi , considerand ca acesta se rezuma
doar la a influenta capacitatea de a slabi sau a regenera organismul prin efort
fizic.

Ei bine, nu este deloc asa, pe mine sportul m a ajutat decisiv in multe aspecte ale
vietii, ajutandu ma sa ma dezvolt din toate punctele de vedere, aici vorbind chiar
si de viata de familie, sot- sotie, de relatia parinte-copil ( tata-fiica cum este cazul
meu), fiind tatal unei fetite de 3 ani si incerc pe cat posibil sa ii dezvolt si ei
placerea pentru sport , sportul fiind recomandat la orice varsta, insemnand in
momentul de fata pentru noi orice miscare, plimbare in aer liber , diverse jocuri in
natura.

Povestea mea in legatura cu sportul incepe inca din copilarie, ca orice copil in fata
blocului, jucand fotbal. Majoritatea timpului mi l petreceam pe un teren de sport,
indiferent de natura terenului ,in curtea scoli, …. jucand fotbal de dimineata pana
seara , . Toate acestea se intamplau in jurul varstei de 7 ani, atunci cand am si
descoperit fotbalul si m am indragostit.

Pe parcurs am fost incurajat sa explorez diverse sporturi : inot, karate,atletism,

sporturi pe care le am si practicat intr o oarecare masura, si sa dezvolt noi abilitati
dar pasiunea mea cea mai mare a ramas foltbalul. Astfel ca in jurul varstei de 15
ani am ajuns sa joc fotbal de performanta la echipa de seniori.

Sportul de performanta implica responsabiltate, disciplina, organizare, foarte

multa munca, sacrificii care toate acestea pe mine m-au ajutat si contribuie
cumva la cresterea si dezvoltarea copilului meu, m au ajutat sa fiu un tata
implicat, responsabil, un tata prezent in viata copilului meu. Mi a fost mult mai
usor sa ma adaptez la viata de familie, viata de parinte , copilul implicand un
program stabil , o rutina, o prioritate, m a ajutat sa gestionez mai usor unele
situatii in postura de tata. Fiecare dimineata incepe cu sportul in echipa constand
in pregatirea fetitei pentru gradinita, impartirea sarcinilor pe ziua respectiva cine
ia fetita de la gradinita, dupa gradinita timpul petrecut impreuna (tata-fiica,
mama-fiica dupa caz si seara fiind impreuna toti 3. Nu mi a fost greu nici sa ma
trezesc noaptea, sau dimineata pentru a i da de mancare copilului , sa il schimb,
sa il duc la gradinita sau sa fac orice sarcina legata de fetita mea. Timpul petrecut
cu fetita mea este pretios si fac tot posibilul pentru a petrece cat mai mult timp
impreuna, timp de calitate implicandu o si pe ea in toate activitatile. Gatim
impreuna, facem cumparaturi impreuna, o implic in activitatile gospodaresti
dandu i diferite sarcini,( sa ma ajute sa duc gunoiul,dam cu aspiratorul,udam
florile de pe balcon ,strangem jucariile,), iesim in parc, la locul de joaca, mergem
la activitati pentru copii, fiind 2 parinti fara niciun ajutor, fetita mea isi petrece
timp chiar si la locul meu de munca la teatru fiind unul dintre locurile ei preferate.
Toate lucrurile pe care le am dobandit prin sport, le am pus in aplicare in viata de
familie, considerand ca a fi parinti inseamna impartirea si implicarea sarcinilor in
mod egal. Sportul pe care il practic in momentul de fata in relatia tata- fiica este
jocul, consider ca prin joaca se creeaza o legatura mai stransa si mai calda , in
relatia parinte-copil, jocul fiind cea mai buna cale pentru a invata, pentru a se
dezvolta, de ex pot alege un joc care ii place foarte mult fetitei mele ( ex: batutul
cu perne, adora jocurile de rol cand ne jucam impreuna de a mama( tata) si
copilul, ea intrand foarte bine in rolul de parinte), acest lucru ii ofera un
sentiment puternic de dragoste, grija , ceea ce o ajuta sa se dezvolte emotional.
Am reusit prin joc a rezolva micile dificultati de la pregatirea pentru gradinita,
pana la a ameliorarea momentului unui tandrum. Seara se termina tot cu lucrul in
echipa de la facut baita de care ma ocup eu, pregatirea pentru somn mami citindu
i una dintre povestile ei preferate si bineinteles imbratisarile si pupicurile de
noapte buna.

Uneori ma simt ca un supererou, ca un tata supererou doar pentru ca reusesc sa

fac lucruri simple : atunci cand tu esti bolnava reusesc sa iti dau medicamentele
pentru ca este o mare bataie de cap, cand te plimb cu bicicleta cateva ture in plus
pentru a mai trage de timp a i oferi mamei tale cateva momente libere, cand ma
grabesc sa ajung cu puterea vantului cum spui tu sa te iau prima de la gradi.

Imi doresc sa fiu supereroul tau in fiecare zi .

Un lucru este clar, copiii se simt mai speciali atunci cand parintii lor isi fac timp
pentru ei, si chiar jocurile simple de zi cu zi pot fi o experinta de neuitat.