Verbul
Partea de vorbire care exprimă
acțiunea, starea, existența ființelor, lucrurilor și
fenomenelor naturii se numește verb.
•acțiunea: a veni, a da, a completa, a culege, a
istorisi, a merge, scrie, a citi, a escalada;
•starea: a sta, a boli, a dormi, a ședea, așteaptă,
tace;
•existența: a fi, a exista, a trăi, a se afla, a viețui;
•posesia: a avea, a poseda, a deține;
•necesitatea: a trebui, a necesita;
•posibilitatea: a putea;
•dorința: a vrea, a dori, a voi.
Verbul își schimbă forma:
• după număr
-singular: spun, spui, spune
-plural: spunem, spuneți, spun
• după persoană
-persoana I: (eu) spun, (noi) spunem;
-persoana a II-a: (tu) spui, (voi) spuneți;
-persoana a III-a: (el/ea) spune, (ei/ele) spun.
Forma pe care o ia verbul pentru a arăta
când are loc acțiunea față de momentul vorbirii
se numește timp.
Verbul are trei timpuri:
• prezent – acțiunea are loc în momentul vorbirii
(spune, este, scrie etc.);
• trecut – acțiunea s-a petrecut înainte de
momentul vorbirii (a spus, au fost, am scris etc.);
• viitor – acțiunea va avea loc după momentul
vorbirii (vor spune, va fi, o să scrie etc.).
Verbul
Partea de vorbire care exprimă
acțiunea, starea, existența ființelor, lucrurilor și
fenomenelor naturii se numește verb.
•acțiunea: a veni, a da, a completa, a culege, a
istorisi, a merge, scrie, a citi, a escalada;
•starea: a sta, a boli, a dormi, a ședea, așteaptă,
tace;
•existența: a fi, a exista, a trăi, a se afla, a viețui;
•posesia: a avea, a poseda, a deține;
•necesitatea: a trebui, a necesita;
•posibilitatea: a putea;
•dorința: a vrea, a dori, a voi.
Verbul își schimbă forma:
• după număr
-singular: spun, spui, spune
-plural: spunem, spuneți, spun
• după persoană
-persoana I: (eu) spun, (noi) spunem;
-persoana a II-a: (tu) spui, (voi) spuneți;
-persoana a III-a: (el/ea) spune, (ei/ele) spun.
Forma pe care o ia verbul pentru a arăta
când are loc acțiunea față de momentul vorbirii
se numește timp.
Verbul are trei timpuri:
• prezent – acțiunea are loc în momentul vorbirii
(spune, este, scrie etc.);
• trecut – acțiunea s-a petrecut înainte de
momentul vorbirii (a spus, au fost, am scris etc.);
• viitor – acțiunea va avea loc după momentul
vorbirii (vor spune, va fi, o să scrie etc.).
Verbul
Partea de vorbire care exprimă
acțiunea, starea, existența ființelor, lucrurilor și
fenomenelor naturii se numește verb.
•acțiunea: a veni, a da, a completa, a culege, a
istorisi, a merge, scrie, a citi, a escalada;
•starea: a sta, a boli, a dormi, a ședea, așteaptă,
tace;
•existența: a fi, a exista, a trăi, a se afla, a viețui;
•posesia: a avea, a poseda, a deține;
•necesitatea: a trebui, a necesita;
•posibilitatea: a putea;
•dorința: a vrea, a dori, a voi.
Verbul își schimbă forma:
• după număr
-singular: spun, spui, spune
-plural: spunem, spuneți, spun
• după persoană
-persoana I: (eu) spun, (noi) spunem;
-persoana a II-a: (tu) spui, (voi) spuneți;
-persoana a III-a: (el/ea) spune, (ei/ele) spun.
Forma pe care o ia verbul pentru a arăta
când are loc acțiunea față de momentul vorbirii
se numește timp.
Verbul are trei timpuri:
• prezent – acțiunea are loc în momentul vorbirii
(spune, este, scrie etc.);
• trecut – acțiunea s-a petrecut înainte de
momentul vorbirii (a spus, au fost, am scris etc.);
• viitor – acțiunea va avea loc după momentul
vorbirii (vor spune, va fi, o să scrie etc.).