Teste Grilă Drept Civil Drept Procesual Civil Drept Penal Procedură Penală

I
S56 Teste grilă Procedură penală 1

Autori:
Violeta Belegante - consilier juridic, şef serviciu în cadrul Direcţiei Elaborare Acte
Normative, Ministerul Justiţiei
Amalia Andone-Bontaş -judecător, Tribunalul Bucureşti, formator INM şi SNG,
director-adjunct SNG
Rareş Ciauşu - procuror DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj, cadru didactic asociat la
Facultatea de Drept, Universitatea
„Babes-Bolyai" Cluj-Napoca
Viorel Minai Ciobanu - avocat, prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din
Bucureşti ■■ ■■ v !W' «ţ-ŞSrM-i
Victor Dimitrie Constantinescu - judecător, Judecătoria Sectorului 6, Bucureşti
Rodica Constantinovici - avocat, formator
INPPA, doctor în drept

Cristinel Ghigheci - judecător, Curtea de Apel Braşov, formator INM, lect. univ. dr.,
Facultatea de Drept, Universitatea
Transilvania din Braşov

Decebal-Adrian Ghinoiu - consilier juridic. Direcţia Elaborare Acte Normative,
Ministerul Justiţiei, doctor în drept
Nicoleta Miclăuş-Bădin - consilier juridic, Direcţia Elaborare Acte Normative,
Ministerul Justiţiei
Cristina Nicolescu - consilier juridic, Direcţia Avizare Acte Normative, Ministerul
Justiţiei, lect. univ. dr., Facultatea
de Drept, Universitatea din Bucureşti

Honoria Maria Olaru - consilier juridic, Direcţia Elaborare Acte Normative,
Ruxandra Paşoi - consilier juridic, Direcţia Elaborare Acte Normative, Ministerul
Justiţiei, formator INM, doctor în drept
Ileana Petre-consilier juridic. Direcţia Elaborare Acte Normative, Ministerul Justiţiei
Alina-Nicoleta Rădoi - consilier juridic, director al Direcţiei Elaborare Acte
Normative, Ministerul Justiţiei
Claudia Roşianu - consilier juridic. Direcţia Elaborare Acte Normative, Ministerul
Justiţiei
Laurenţiu Sorescu - procuror, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti,
formator INM, doctor în drept
Anişoara Ştefănescu - consilier juridic, Direcţia Elaborare Acte Normative,
Florin Doru Tohătan - procuror, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş
Andra-Roxana Trandafir - avocat, asist. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea
din Bucureşti
Alina Tudorică - consilier juridic, Direcţia Elaborare Acte Normative, Ministerul
Justiţiei Mihail Udroiu - judecător,
Ghigheci Ghigheci
I
Curtea de Apel Oradea, formator INM, doctor în drept
Teste grilă
Drept civil • Drept procesual civil • Drept penal • Procedură penală
Ediţia a ll-a
Coordonatori:
-
Viorel Minai Ciobanu - avocat, prof. univ. dr., Facultatea de Drept, Universitatea din
Bucureşti
Mihail Udroiu-judecător, Curtea de Apel Oradea, formator INM, doctor în drept
sopmon
12015
Rodica Constantinovici-avocat, formator INPPA, doctor în drept
Cuprins
TITLUL I. DREPT CIVIL 1

Capitolul I. Partea generală 3
Capitolul II. Despre persoane 19
Capitolul III. Drepturile reale principale 24
Capitolul IV. Teoria generală a obligaţiilor 44
Capitolul V. Contractele speciale 67
Capitolul VI. Succesiunile (moştenirea) 93
Capitolul VII. Despre familie 105
Răspunsuri şi explicaţii 112
TITLUL II. DREPT PROCESUAL CIVIL... 177
Capitolul I. Principiile fundamentale ale procesului civil 179
Capitolul II. Aplicarea în timp a legii procesual-civile 183
Capitolul III. Acţiunea civilă 186
Ghigheci Ghigheci
I
Capitolul IV. Participanţii la procesul civil 188
Capitolul V. Competenţa instanţelor judecătoreşti 194
Capitolul VI. Dispoziţii generale de procedură ...201
Capitolul VII. Judecata în primă instanţă — 208
Capitolul VIII. Căile de atac ! 247
Capitolul IX. Executarea silită • 255
Capitolul X. Procedurile speciale 260
TITLUL III. DREPT PENAL 331
Capitolul I. Partea generală >■ 333
Capitolul II. Partea specială ■ 405
Răspunsuri şj explicaţii : 447
TITLUL IV. PROCEDURĂ PENALĂ 553

Capitolul I. Partea generală 555
Capitolul II. Partea specială 612
..." ,..
Indicaţiile coordonatorilor cu privire la rezolvarea grilelor:

■S pot fi corecte doar una sau două variante de răspuns;
■S răspunsul corect/incorect trebuie analizat în continuarea premisei fiecărei
grile;
S grilele nu sunt structurate strict pe capitole, acestea presupunând cunoştinţe şi
din alte capitole anterioare sau
ulterioare;
Ghigheci Ghigheci
I
S pentru rezolvarea corectă a grilelor trebuie ţinut seama de elementele oferite,
deci fără să se adauge alte cerinţe;
S răspunsurile şi explicaţiile la grile sunt aşezate după fiecare materie în parte.
Vă invităm să ne transmiteţi sugestiile dumneavoastră pentru ediţiile viitoare ale

lucrării la adresa de email:
redactie@editurasolomon.ro.
I1IIIIII(IIIII
Capitolul I Partea generală
HHHBHHHHHHHHHHHHHHHHHHHIHHHHBHHHHI
a) manifestarea de voinţă a unei persoane cu intenţia de a constitui, modifica
sau stinge un raport juridic;
b) supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte
încheierea, interpretarea, efectele,
executarea şi încetarea sa;

c) modificat cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de legea în vigoare la
data încheierii sale, indiferent de
legea în vigoare la data modificării.
a) surit libere să încheie numai contractele prevăzute expres de lege;

b) trebuie să acţioneze cu bună-credinţă la negocierea contractului, dar pot
înlă¬tura această obligaţie în timpul
executării contractului;
c) sunt libere să determine conţinutul contractului încheiat, în limitele impuse
de lege, de ordinea publică şi de
bunele moravuri.
Contractul: WBBSBKâ
a) prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul
obliga¬ţiilor asumate este cu titlu oneros;
Ghigheci Ghigheci
I
b) din care se nasc obligaţii reciproce şi interdependente este sinalagmatic;
c) este unilateral când numai o parte îşi execută obligaţiile.
4. Contractul pentru validitatea căruia:
a) este necesară remiterea bunului este real;
b) părţile impun forma autentică, deşi nu este cerută de lege, este solemn;
c) părţile şi-au exprimat simplul acord de voinţă, chiar dacă nu a fost exprimat
în formele prevăzute de lege, este
consensual.
a) cu intenţia de a procura celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb

vreun avantaj, este un contract de
adeziune;
b) prin simplul acord de voinţă al părţilor este consensual;
c) între părţi, prin care acestea convin să negocieze, să încheie sau să menţină
raporturi contractuale, ale căror
elemente esenţiale sunt determinate de acestea, este un contract-cadru.

6. Obiectul obligaţiei civile este:
a) operaţiunea juridică convenită de părţi;
b) prestaţia la care se angajează debitorul;
c) întotdeauna cu caracter oneros.
Bunurile care fac obiectul unei prestaţii contractuale:

a) nu pot fi viitoare, dacă legea prevede astfel;
b) nu pot aparţine unui terţ, fiindcă nimeni nu se poate obliga la mai mult
decât are;
8.
c) pot să fie temporar în afara circuitului civil.
Determinarea obiectului '^!^H_HH_HHH_H—I
a) nu poate fi făcută decât de către părţi;
9.
b) atunci când este făcută de un terţ, acesta trebuie să acţioneze în mod
corect, diligent şi echidistant;
c) încheiat între profesionişti este obligatorie cu privire la preţ, care trebuie
prevăzut expres de la momentul
încheierii contractului.
JHHH—l_fl_8—I—^H——^—H_I
a) nu poate fi stabilit de instanţă în nicio împrejurare;
b) determinat prin raportare la un factor de referinţă care nu există, a încetat
să mai existe sau nu mai este
accesibil, se înlocuieşte cu factorul de referinţă cel mai apropiat, chiar dacă părţile
Ghigheci Ghigheci
I
au convenit altfel;
c) se presupune că este cel practicat în mod obişnuit de profesionişti în
domeniul respectiv pentru aceleaşi prestaţii
realizate în condiţii comparabile sau, în lipsa unui asemenea preţ, unul rezonabil,
dacă în contractul încheiat între
profesionişti preţul nu este determinat şi nici nu este stipulată modalitatea de

determinare.
a) trebuie întotdeauna dovedită de partea interesată;

b) este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda
aplicarea unei norme legale imperative;
c) lipsă este contrară legii şi bunelor moravuri.
_______________
11 Contractul' »
a) se încheie în momentul şi în locul în care acceptarea ajunge la ofertant,
chiar dacă acesta nu ia cunoştinţă de ea
din motive care nu îi sunt imputabile;

b) nu este valabil dacă a fost încheiat prin acceptarea fără rezerve a unei
oferte de a contracta, fără o negociere
prealabilă;
c) este valabil chiar dacă, la momentul încheierii sale, una dintre părţi se află
în imposibilitate de a-şi executa
obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.
b) este irevocabilă întotdeauna de la momentul expedierii către destinatar;

c) poate fi retrasă dacă retragerea ajunge la destinatar anterior ori
concomitent cu oferta.
13. Oferta fără termen de acceptare:
a) trebuie menţinută un termen rezonabil, dacă destinatarul este absent;
b) dacă nu este acceptată de îndată rămâne fără efecte, în cazul în care
destina¬tarul este prezent;
c) nu poate fi transmisă prin telefon sau alte asemenea mijloace de
comunicare la distanţă.
—«■__HM_MHBMMnHUn_M_MMM_tMMm_M_HHi
14. Când cauza nu este expres prevăzuta, contrac
a) anulabil;
b) nul absolut;
c) valabil încheiat.
a) anularea contractului, cu excepţia situaţiei în care contractul a fost greşit

Ghigheci Ghigheci
I
cali¬ficat şi poate produce alte
efecte juridice;
b) nulitatea absolută a contractului, dacă este comună;
c) nulitatea absolută a contractului, chiar dacă cealaltă parte nu a cunoscut-o
(cauza ilicită sau imorală) şi nici nu
trebuia să o cunoască.
16. Obiectul contractului:
a) trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii relative;
b) îl reprezintă operaţiunea juridică care reiese din ansamblul drepturilor şi
obliga¬ţiilor contractuale, astfel cum
a fost convenită de părţi;

c) înseamnă prestaţia la care s-a obligat debitorul.
17. Eroarea este esenţiala atunci cand:
a) poartă asupra unor simple motive ale contractului, dacă părţile, prin voinţa
lor, au considerat aceste motive
hotărâtoare;
b) poartă asupra unei norme juridice accesibile şi previzibile;
c) poartă asupra unei calităţi a obiectului prestaţiei, considerată esenţială de
către părţi, în absenţa căreia
contractul nu s-ar fi încheiat.

18. Contractul poate fi anulat pentru eroare atunci când: , .;
a) în cuprinsul acestuia a fost făcută o eroare de calcul asupra cantităţii,
esenţială pentru încheierea contractului;
b) declaraţia de voinţă a fost transmisă inexact prin mijloace de comunicare la
distanţă;
c) poartă asupra unui fapt care putea fi, după împrejurări, cunoscut cu
diligente rezonabile.
Eroarea 'MHHHHHHBII|
a) poate fi invocată atunci când priveşte o normă juridică accesibilă şi
previzibilă, dacă nu a fost cunoscută de
părţi la data încheierii contractului;

b) este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit
voinţei părţilor, pentru încheierea
contractului;
c) nu poate atrage anularea contractului, ci numai rectificarea acestuia.
20. Când consimţământul este viciat în privinţa valorii economice a
contraprestaţiei:
a) actul juridic poate fi anulat pentru eroare esenţială;
b) actul juridic poate fi anulat pentru leziune;
Ghigheci Ghigheci
I
c) partea îndreptăţită poate solicita cel mult diminuarea sau, după caz,
majorarea valorică a prestaţiei.
Constantinovici / Tudorică
Tudorică / Miclăuş-Bâdin
Teste grilă
Drept civil
21.
Violenţa nu poate atrage anularea contractului atunci când:
22.
a) este îndreptată asupra soţului părţii contractante al cărei consimţământ
este, astfel, viciat;
b) acesta a fost încheiat de o persoană aflată în stare de necesitate, însă
cealaltă parte nu a profitat de această
împrejurare;
c) este exercitată de un terţ şi partea al cărei consimţământ nu a fost viciat nu
cunoştea sau, după caz, nu ar fi
trebuit să cunoască acest fapt.

.j9li^^^lHH9HHHHBIHHHI
a) se apreciază în funcţie de natura şi scopul contractului;
23
b) se determină prin disproporţia de valoare dintre prestaţiile reciproce în
defa¬voarea părţii aflată în nevoie la
momentul încheierii contractului între majori;

c) se raportează la starea de necesitate în care se afla contractantul major la
momentul încheierii contractului,
chiar dacă cealaltă parte nu profită de această împrejurare.

Nu constituie vioienţă:
a) temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul
de a obţine avantaje injuste;
b) simpla temere izvorâtă din respect;
c) temerea insuflată prin ameninţarea cu declanşarea unei acţiuni în justiţie
pentru executarea în termen, de către
Ghigheci Ghigheci
I
cealaltă parte contractantă, a unei obli¬gaţii contractuale.
24. Acţiunea în anulare pentru eroare poate U admisă atunci când:
a) eroarea poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare
trebuia să fie asumat de cei care o invocă;
b) eroarea poartă asupra vechimii obiectului prestaţiei, aspect esenţial pentru
încheierea acestuia;
c) eroarea poartă asupra identităţii persoanei în absenţa căreia contractul nu
s-ar fi încheiat, dar cealaltă parte nu
ştia şi nici nu trebuia să ştie faptul că identi¬tatea acesteia era esenţială pentru
încheierea contractului.
25. Spre deosebire de eroare, în razul dolului:■ '}.-:.
a) partea al cărei consimţământ a fost viciat poate cere anularea contractului,
chiar dacă eroarea în care s-a aflat
nu a fost esenţială;
b) în actele bilaterale sau plurilaterale, este necesar ca fiecare parte să aibă
consimţământul viciat;
c) poate opera adaptarea contractului.
a) în cazul în care, la momentul încheierii acestuia, una din părţi se afla

vremelnic într-o stare care o punea în
neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale;

b) chiar dacă a fost executat de cealaltă parte contractantă, astfel cum a fost
înţeles de partea aflată în eroare, în
mai puţin de 3 luni de la comunicarea cererii de chemare în judecată introdusă de

aceasta din urmă;
c) când dolul provine de la un terţ, chiar dacă cealaltă parte nu a cunoscut sau,
după caz, nu ar fi trebuit să cunoască
dolul la încheierea contractului.

27. Acţiunea în anulare pentru doi:
a) poate fi admisă şi atunci când cealaltă parte a omis, în mod fraudulos, să-i
Informeze pe cocontractant despre
anumite împrejurări, chiar dacă se cuvenea să i le dezvăluie;

b) poate fi admisă şi atunci când manoperele dolosive au fost săvârşite de
prepusul celeilalte părţi;
c) este imprescriptibilă extinctiv.
28. Acţiunea în anulare pentru leziune este admisibilă:
a) numai în cazul actelor juridice lezionare încheiate de un minor;
b) în cazul actelor încheiate de major, numai dacă leziunea depăşeşte
jumătatea din valoarea pe care o avea, la
Ghigheci Ghigheci
I
momentul încheierii contractului, prestaţia promisă. .
c) în cazul tranzacţiei.
29. Adaptarea contractului poate opera:
a) în cazul violenţei, după încetarea acesteia;
- b) în cazul leziunii; .
c) atunci când cealaltă parte execută contractul într-un mod care ar putea fi
satisfăcător pentru partea îndreptăţită să ceară anularea pentru eroare, chiar
dacă nu aşa cum fusese înţeles de aceasta.
30.
In cazul leziunii, persoana aj cărei consimţământ a fost viciat:
a) poate invoca oricând, pe cale de excepţie, nulitatea relativă a contractului
astfel încheiat; ■•■"■:
b) poate solicita, pe cale de acţiune, anularea contractului sau reducerea
obliga¬ţiilor, în termen de un an de la
data încheierii acestuia;

c) nu poate opune pe cale de excepţie anulabilitatea contractului, atunci când
dreptul la acţiune este prescris.
31. Pentru a produce efecte-
a) vdinţa de a contracta trebuie manifestată întotdeauna în formă scrisă;
b) în aplicarea principiului consensualismului, manifestarea de voinţă a părţilor
nu trebuie să îmbrace o formă
specială;
c) întotdeauna tăcerea valorează consimţământ.
32. Dacă înscrisul este cerut de lege:
a) pentru încheierea valabilă a contractului - ad validitatem - trebuie să fie
întotdeauna autentic;
b) pentru dovada contractului - ad probationem - poate fi autentic sau sub
semnătură privată;
c) pentru încheierea valabilă a contractului, este lovit de nulitate absolută
contractul încheiat în lipsa formei
cerută de lege.
Miclăuş-Bădin
33. în privinţa formei, modificarea unui contract:

a) se poate face întotdeauna prin simplul acord de voinţă al părţilor;
b) este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa;
c) se poate face numai prin înscris autentic, dacă prin contractul supus
modificării se constituie sau strămută
drepturi reale.
a) în lipsa formei convenite de părţi, care nu este cerută de lege, este

Ghigheci Ghigheci
I
considerat valabil;
b) prin tradiţiunea cu titlu gratuit a unui bun mobil cu o valoare de până la
25.000 lei este un contract real;
c) în lipsa formei cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este lovit de
nulitate relativă.
35. Oferta de donaţie făcută prin înscris autentic:
a) poate fi acceptată printr-un comportament care nu lasă nicio îndoială cu
privire la intenţia de acceptare;
b) nu poate fi revocată până la primirea acceptării de la destinatarul ofertei;
c) poate fi acceptată numai prin înscris autentic.
36. Trebuie să fie încheiat(ă)/încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea
nulităţii
absolute:
a) tranzacţia;
b) convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi
înscrise în cartea funciară;
c) contractul de locaţlune.
a) până la proba contrară, se prezumă a fi rezolutorie, ori de câte ori scadenţa

obligaţiilor principale precedă
momentul la care condiţia s-ar putea îndeplini;

b) se consideră îndeplinită, dacă partea interesată de îndeplinirea condiţiei
determină, cu rea-credinţă, îndeplinirea
evenimentului;
c) produce, în toate cazurile, efecte pentru viitor, din momentul îndeplinirii
evenimentului.
38. Obligaţia contractată sub o condiţie suspensivă:
a) este lipsită de orice efect, dacă depinde exclusiv de voinţa debitorului;
b) este transmisibilă, drepturile dobânditorului fiind întotdeauna pure şl simple;
c) poate fi stinsă prin compensaţie.
39. Până la realizarea condiţiei suspensive (pendente conditione):
a) creditorul poate cere îndeplinirea obligaţiei de către debitor;
b) debitorul poate cere restituirea prestaţiei executate, în temeiul plăţii
nedatorate;
c) dacă obligaţia este translativă de proprietate cu privire la un bun individual
determinat, riscul pieirii fortuite
a bunului îl suportă debitorul obligaţiei de predare.

40. După realizarea condiţiei suspensive care produce efecte retroactive:
a) obligaţia seconsideră că nu a existat niciodată;
b) actele încheiate de proprietar sunt valabile şi produc efecte de la data
încheierii lor;
c) fiecare dintre părţi este obligată să restituie celeilalte prestaţiile pe care le-a
primit.
Ghigheci Ghigheci
I
41. Până la realizarea condiţiei rezoiutorii (pendente conditione):
a) obligaţia îşi produce efectele ca şi când ar fi pură şi simplă;
b) în lipsă de stipulaţie contrară, fructele culese ori încasate înaintea
îndeplinirii condiţiei se cuvin
proprietarului sub condiţie rezolutorie;

c) obligaţia nu poate fi transmisă.
42. Realizarea condiţiei rezoiutorii (eveniente conditione): ... -
a) în cazul contractelor cu executare continuă sau succesivă, în lipsa unei
stipulaţii contrare, nu are niciun efect
asupra prestaţiilor deja executate;

b) este prezumată a produce desfiinţarea obligaţiei cu efect retroactiv, din
momentul încheierii contractului, chiar
dacă din voinţa părţilor, natura contrac¬tului ori dispoziţiile legale rezultă
contrariul;
c) consolidează întotdeauna obligaţia pentru viitor.
43. înainte de împlinirea termenului suspensiv:
a) ceea ce s-a executat de bunăvoie şi în cunoştinţă de cauză nu este supus
restituirii;
b) creditorul poate opune compensaţia legală;
c) cel ce are beneficiul termenului nu poate renunţa la acesta, fără
consimţă¬mântul celeilalte părţi.
44.
Dacă dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă:
a) de la data renunţării de către creditor la beneficiul termenului stabilit
exclusiv în favoarea sa;
b) de la data încheierii contractului;
c) de la împlinirea termenului.
45. Decăderea din beneficiul termenului:
a) face ca obligaţia să devină, de îndată, exigibilă;
b) poate fi cerută când, fără culpa sa, debitorul nu mai satisface o condiţie
consi¬derată esenţială de către
creditor;
c) dacă debitorul nu constituie garanţiile promise creditorului, poate fi cerută
chiar dacă debitorul se află în
imposibilitate fortuită de executare.
a) încetează întotdeauna prin denunţarea unilaterală a uneia dintre părţi;

b) valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante;
c) se modifică prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.
47. Dreptul de a denunţa contractul: ,.*_ .. .
a) dacă a fost recunoscut uneia dintre părţi, poate fi exercitat numai după
Ghigheci Ghigheci
I
începerea executării contractului cu executare
uno ictu;
b) poate fi exercitat, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, în
contrac¬tele cu executare succesivă sau
continuă;
c) exercitat într-un contract cu executare succesivă, după începerea executării
contractului, atrage restituirea
reciprocă a prestaţiilor deja executate.

48. Clauza de denunţare unilaterală a contractului pe durată nedeterminată:
a) poate fi interzisă prin convenţia părţilor;
b) în schimbul unei prestaţii, este considerată nescrisă;
c) este valabilă, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
49. Impreviziunea: -<!BHIl|BBMMinfIllllllllf
a) presupune schimbarea excepţională a împrejurărilor, intervenită după
înche¬ierea contractului, care ar face vădit
Injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiilor;

b) determină întotdeauna încetarea contractului;
c) atrage rezoluţiunea contractului.
50. Instanţa poate sa dispună adaptarea contractului in caz de impreviziune
daca,
printre altele:
a) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credlnţă negocierea
adaptării rezonabile şi echitabile a
contractului;
b) debitorul şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor, la momentul încheierii
contractului;
c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în
mod rezonabil considerat că şi-a
asumat acest risc.

51. Contractul:
a) produce efecte numai între părţi, dacă prin lege nu se prevede altfel;
b) este opozabil terţilor, care pot cere întotdeauna executarea contractului;
c) este opozabil terţilor care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor
născute din contract.
52. La moartea uneia dintre părţile contractului:
a) în considerarea identităţii sau calităţilor căreia fusese încheiat contractul
-intuitu personae- drepturile şi
obligaţiile contractuale ale acesteia încetează;

b) drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi
Ghigheci Ghigheci
I
universali sau cu titlu universal,
deşi există stipulaţie contrară;

c) drepturile şi obligaţiile contractuale se transmit întotdeauna succesorilor cu
titlu particular.
53. Promisiunea faptei altuia este:
a) atunci când promitentul se obligă să negocieze, cu bună-credinţă,
încheierea unui contract;
b) atunci când promitentul se angajează la a determina un terţ să încheie sau
să ratifice un act;
c) o excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor contractului.
54. Stipulaţia pentru altul:
a) naşte un drept în beneficiul unui terţe persoane care poate cere direct
promitentului executarea prestaţiei;
b) nu poate fi acceptată după decesul stipulantului;
c) este o excepţie veritabilă de la principiul relativităţii efectelor contractului.
55. Promitentul stipulaţiei pentru altul:
a) poate revoca oricând stipulaţia;
b) este obligat la executarea prestaţiei numai faţă de stipulant, nu şi faţă de
beneficiar;
c) poate opune beneficiarului numai apărările întemeiate pe contractul care
cuprinde stipulaţia.
56. Stipulantul:
a) nu poate revoca stipulaţia fără acordul promitentului, dacă acesta din urmă
are interes să o execute;
b) poate revoca stipulaţia şi după ce a cunoscut acceptarea beneficiarului;
c) transmite către moştenitorii săi doar dreptul de revocare a stipulaţiei, dacă
a murit înainte de acceptarea
stipulaţiei de către beneficiar.

57. Terţul beneficiar al stipulaţiei pentru altul:
a) are calitate de creditor, iar promitentul are calitate de debitor;
b) suportă concursul creditorilor stipulantului;
c) nu poate cere rezoluţiunea contractului în caz de neexecutare.
58. în materie de simulaţie, contractul secret:
a) produce efecte între părţi şi succesorii lor universali sau cu titlu universal,
chiar dacă nu întruneşte condiţiile
de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă;

b) poate fi invocat de terţi împotriva părţilor, dacă le vatămă drepturile;
c) nu poate fi opus de părţi creditorilor dobânditorului aparent care, cu bună-
credinţă, au notat începerea urmăririi
silite în cartea funciară.

59. Pentru existenţa simuiaţiei: •• _■-
a) actul public trebuie să fie încheiat înaintea actului secret;
Ghigheci Ghigheci
I
b) actul secret trebuie să fie încheiat anterior sau simultan cu actul public;
c) actul secret trebuie să modifice actul public.
se SHUHÎHHHÍÍiHÍBIHHÍH
a) numai cu înscrisuri de către creditorii părţilor;
b) cu orice mijloc de probă de către terţi;
c) cu orice mijloc de probă de către părţi, atunci când invocă şi caracterul ilicit
al simuiaţiei.
a) reprezentatul de rea-credinţă poate invoca buna-credinţă a reprezentantului

său;
b) împuternicirea nu produce efecte decât dacă respectă forma cerută de lege
pentru încheierea valabilă a contractului
pe care urmează să-l încheie reprezentantul;
62.
63.
64.
65.
66.
67.
c) contractul încheiat de reprezentant în numele reprezentatului şi în limitele

împuternicirii produce efecte între
Ghigheci Ghigheci
I
reprezentant şi cealaltă parte.

a) nu poate fi exercitată de moştenitori;
b) are efect retroactiv, fără a afecta însă drepturile dobândite de terţi între
timp;
c) nu mai poate interveni după expirarea termenului rezonabil acordat de terţ
în vederea ratificării.
Spre deosebire de rezoluţiune, nulitatea contractului:
a) este o sancţiune pentru încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru
încheierea sa valabilă;
b) este un remediu la îndemâna creditorului;
c) presupune neexecutarea fără justificare a unui contract valabil încheiat.
Ca şi rezoluţiunea contractului, nulitatea:
a) desfiinţează contractul cu efect retroactiv;
b) este întotdeauna judiciară;
c) operează de plin drept.
Nulitatea contractului:
a) poate fi constatată sau declarată prin acordul părţilor, dacă prin lege nu se
prevede altfel;
b) poate fi instituită sau suprimată prin acordul părţilor;
c) sancţionează încheierea contractului cu încălcarea condiţiilor cerute de lege
pentru încheierea sa valabilă, dacă
legea nu prevede o altă sancţiune.
a) poate fi invocată numai de părţile contractului;

b) poate fi acoperită întotdeauna prin confirmare;
c) sancţionează încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui
interes general.
^^re!^BHi!IHHHHIHBfiB9HBB8!IBHBHHtHHII9BB
a) poate fi invocată din oficiu de instanţa judecătorească;
b) poate fi invocată oricând pe cale de acţiune;
c) sancţionează încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui
interes particular.
a) mai grave în cazul nulităţii absolute decât în cazul nulităţii relative;

b) sunt identice, indiferent de forma nulităţii;
c) diferite, în funcţie de cauza de nulitate.
de ^HHBlIilimiii^lHUilHiflli^H
a) în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip
neîndoielnic din lege, contractul este
anulabil;
b) nulitatea relativă poate fi opusă oricând de către partea căreia i se cere
execu-tarea contractului, chiar şi după
Ghigheci Ghigheci
I
împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare;
c) nulitatea absolută poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de
prescripţie prevăzut de lege.
Contractul lovit de nulitate:
a) este considerat a nu fi fost niciodată încheiat;
b) nu aduce atingere prestaţiilor deja executate în cazul contractelor cu
executare succesivă sau continuă;
c) poate fi refăcut şi, în acest caz, produce efecte de la data încheierii
contractului nul.
Desfiinţarea contractului nul:
a) produce efecte retroactive, chiar în privinţa contractelor cu executare
succesivă sau continuă;
b) atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în
baza lui;
c) nu aduce nicio atingere prestaţiilor executate dacă nulitatea contractului s-a
datorat unei cauze imorale;
poate 'âl^HHBHHI
a) invocată oricând, pe cale de acţiune sau excepţie, dacă este absolută;
b) opusă, chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la
acţiunea în anulare, de partea căreia i se
cere executarea contractului;

c) pronunţată numai de către instanţa de judecată.
a) poate fi absolută sau relativă, în funcţie de natura interesului vizat prin

norma juridică încălcată;
b) se aplică atunci când încălcarea dispoziţiei legale este considerată nescrisă;
c) este întotdeauna judiciară.
Nulitatea parţială:
a) intervine atunci când clauzele contrare legii au fost determinante pentru
înche-ierea contractului;
b) permite întregirea contractului prin înlocuirea de drept a clauzelor nule cu
dispoziţiile legale aplicabile;
c) se aplică şîîn cazul încălcării condiţiilor de formă cerute de lege
adsolemnitatem.
Cel al cărui consimţământ este viciat prin violenţă sau doi are dreptul:
a) să ceară constatarea nulităţii absolute a contractului;
b) să ceară reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi
îndreptăţit, dacă preferă menţinerea
contractului;
c) să valideze contractul prin confirmare, în condiţiile legii.
76. Conversiunea:
a) este permisă numai în cazul contractului lovit de nulitate relativă;
b) presupune ca un contract lovit de nulitate absolută să producă efectele unui
Ghigheci Ghigheci
I
alt act juridic pentru care sunt
îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege;

c) reprezintă acoperirea cauzei de nulitate prin confirmare.
77. Confirmarea contractului:
a) anulabil este posibilă dacă la momentul confirmării condiţiile sale de
validitate sunt îndeplinite;
b) trebuie să fie întotdeauna expresă;
c) poate fi manifestată şi în caz de violenţă, dar numai după încetarea
acesteia.
78. Cu privire la condiţiile confirmării contractului:
a) persoana îndreptăţită poate confirma contractul, chiar dacă nu cunoaşte
cauza de nulitate;
b) în lipsa confirmării exprese, este suficient ca obligaţia să fie executată în
mod voluntar la data la care ea putea
fi valabil confirmată de către partea interesată;

c) contractul anulabil, încheiat de un minor fără încuviinţarea persoanei
chemate de lege să-1 încuviinţeze actele,
poate fi confirmat de către minor.

k_i__-H_BL_fl-HL—Hfs^BBBIS^^BB^mBSSBm^BSSKBB^M
a) făcută de una dintre părţi împiedică invocarea nulităţii de către celelalte,
când mai multe părţi pot invoca
nulitatea contractului împotriva celeilalte părţi;

b) produce efecte din momentul încheierii contractului, sub rezerva drepturilor
dobândite şi conservate de terţii de
bună-credinţă;
c) unui contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin doi sau
violenţă implică, prin ea însăşi, renunţarea
la dreptul de a cere daune-interese.

80. Lipsa discernământului la data încheierii contractului: ■/: . y-■■■■■■.;
■■
a) atrage nulitatea absolută a contractului pentru lipsa consimţământului
valabil exprimat;
b) atrage anularea contractului, chiar dacă a fost o stare vremelnică;
c) deşi exista şi era îndeobşte cunoscută, nu atrage anularea contractului dacă
persoana care a încheiat contractul a
fost pusă ulterior sub interdicţie.

HHHHH—IBHBHB—_BHHHHHIH_WBBB^BbSBBBBUBBkBESBsBB
a) acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;
b) acţiunea în constatarea nulităţii unui contract pentru lipsa de discernământ
Ghigheci Ghigheci
I
a uneia dintre părţi care a fost pusă
ulterior sub interdicţie, dacă, la momentul când actul a fost făcut, cauzele punerii
sub interdicţie existau şi erau
îndeobşte cunoscute;
c) acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
a) nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce, dacă, la

momentul la care s-ar fl putut opune
compensarea, dreptul la acţiune nu era prescris;

b) nu se va împlini înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data
încetării suspendării, cu excepţia
prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea
unui termen de o lună de la încetarea
suspendării;
c) operează de drept la împlinirea termenelor legale. ■'
Debitorul care a executat de bunăvoie obligaţia după împlinirea prescripţiei:
a) nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei;
b) are dreptul să ceară restituirea prestaţiei dacă la data executării nu ştia că
termenul este împlinit¬ei poate
compensa executarea obligaţiei peste termenul de prescripţie cu o altă

datorie pe care o are faţă de acelaşi creditor.
la ^___JH___fl_flHflflfl_B_H_B
a) nu poate interveni dacă termenul nu a început să curgă;
b) întrerupe termenul de prescripţie şi începe să curgă o nouă prescripţie;
c) pentru a produce efecte, trebuie să fie expresă.
a) nu poate interveni dacă prescripţia a fost împlinită;

b) poate fi tacită, dacă este neîndoielnică şi rezultă din manifestări neechivoce;
c) nu poate fi făcută de persoanele care nu au capacitatea de a înstrăina sau,
după caz, de a se obliga.
Renunţarea la prescripţie:
a) produce efecte numai în privinţa autorului ei;
b) atunci când este făcută de debitor, produce efecte şi în privinţa
fideiusorului;
c) dacă este făcută de unul dintre debitori, produce efecte şi în privinţa codebi-
torilor, numai în cazul în care
aceştia sunt obligaţi solidar. ' .
a) poate fi invocată de instanţă din oficiu numai atunci când este stabilită într-
Ghigheci Ghigheci
I
o dispoziţie de ordine publică; ■
b) nu poate fi Invocată în recurs;
c) poate fi invocată numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin
reprezen¬tant, şi fără a fi ţinut să
producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.

Părţile pot conveni cu privire la:
a) modificarea cauzelor de întrerupere a prescripţiei, când legea nu interzice
expres acest lucru;
b) declararea ca imprescriptibilă a unei acţiuni prescriptibile potrivit legii;
c) momentul până la care părţile pot invoca împlinirea prescripţiei în faţa
instanţei.
Drepturile reale care nu sunt declarate prin lege. imprescriptibile ori nu sunt
supuse altui termen de prescripţie, se
prescriu:'
a) în termenul general de prescripţie de 3 ani;
b) în termen de 10 ani;
c) în termenul convenit expres de părţi, care nu poate fi mai mic de un an şi
mai mare de 20 de ani.
Constantinovici / Tudorică
Tudorică
92.
93.
Ghigheci Ghigheci
I
95.
Dreptul la acţiune împotriva transportatorului izvorât dintr-un contract de

transport de bunuri terestru, aerian sau pe
apă, se prescrie în termen de:

a) un an;
b) 3 ani, dacă este cu executare succesivă;
c) 2 ani.
Se prescriu în termen de 2 ani:
a) dreptul la repararea prejudiciilor cu privire la mediul înconjurător;
b) dreptul la acţiune întemeiat pe raporturile de asigurare sau reasigurare;
c) repararea prejudiciului moral pentru agresiuni sexuale împotriva unui minor.
Pentru repunerea în termenul de prescripţie:
a) trebuie să existe motive temeinice care să justifice depăşirea termenului de
prescripţie;
b) acţiunea trebuie introdusă în cel mult 15 zile de la încetarea împrejurărilor
care au determinat depăşirea
termenului de prescripţie;
c) instanţa se pronunţă din oficiu.
Dacă dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face este
afectat de un termen suspensiv, prescripţia:
a) nu produce efecte pentru perioada anterioară împlinirii termenului;
b) produce efecte de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit în
favoarea creditorului;
c) este considerată întreruptă până la împlinirea termenului.
Prescripţia dreptului la acţiune în executarea prestaţiilor curgă:
a) de la data exigibilităţii fiecărei prestaţii, dacă prestaţiile succesive sunt
indivi-duale;
b) de la data exigibilităţii ultimei prestaţii, dacă acestea alcătuiesc un tot
unitar;
c) de la data încetării contractului, indiferent de durata acestuia.
Prescripţia dreptului la acţiune în anularea actului juridic ca urmare a violenţei
începe să curgă:
a) de la data la care violenţa a încetat;
b) de la împlinirea unui termen de 18 luni de la săvârşirea actelor de violenţă;
c) de la data la care persoana supusă violenţei a încheiat contractul, dar nu
Ghigheci Ghigheci
I
mai târziu de 18 luni de la data
încheierii acestuia.
97. Prescripţia se suspendă:
a) dacă soţii sunt separaţi în fapt;
b) în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din
forţele armate ale României, cât timp
acestea se află în stare de mobilizare sau de război;

c) dacă forţa majoră este temporară şi intervine cu mai mult de un an înainte
de împlinirea termenului de prescripţie.
98
Suspendarea prescripţiei intervine:
a) cât timp creditorul nu cunoaşte existenţa datoriei sau exigibilitatea acesteia
independent de culpa debitorului;
b) pe durata negocierii părţilor în vederea rezolvării pe cale amiabilă a
neînţele-gerilor, dacă acestea au loc în
ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie;

c) dacă părţile convin asupra altor cazuri decât cele stabilite de lege.
a) acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor care

priveşte stabilirea masei
succesorale sau partajul succesoral este imprescrip-tibilă, cu condiţia ca

acceptarea moştenirii să fie făcută în termen;
b) prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului pentru creanţele pe care
le au asupra moştenirii cât timp
moştenirea nu a fost acceptată de către succesibili;

c) prescripţia curge contra moştenitorilor pentru creanţele pe care aceştia le
au asupra moştenirii de la data
decesului autorului lor.
a) când intervine faţă de debitorul principal, produce efecte şi pentru fideiusor;

b) prescripţia de 3 ani nu se poate împlini mai devreme de 6 luni de la data
expirării cauzei de suspendare;
c) operează de drept în cazul forţei majore.
IfHHHHIHBHHHIHHHflHIl
a) opreşte cursul acesteia, prescripţia fiind reluată după încetarea "cauze? de
suspendare;
b) nu produce efecte pentru perioada anterioară cauzei de suspendare;
c) determină o nouă prescripţie după încetarea cauzei de suspendare.
Ghigheci Ghigheci
I
a) de la data efectuării lucrărilor, dacă acestea sunt lucrări curente;

b) de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei,
dacă viciul ascuns nu a fost
descoperit mai înainte;

c) de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau, dacă este
cazul, de la împlinirea termenului
legal ori convenţional stabilit pentru înlătu¬rarea viciilor aparente.
a) şterge timpul scurs anterior actului de întrerupere;

b) opreşte curgerea termenului de prescripţie de la momentul actului de
întreru¬pere, fără a şterge timpul scurs
anterior;
c) are ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie după încetarea actului
de întrerupere.
Tudorică
Tudorică
103. Prescripţia se întrerupe:

a) prin constituirea ca parte civilă în procesul penal;
b) prin recunoaşterea dreptului, dar numai dacă recunoaşterea este expresă;
c) prin introducerea unei cereri de arbitrare.
104. Prescripţia nu este un întreruptă dacă^Hm^^HBHBHHHHBHH
a) cererea de chemare în judecată s-a perimat prlntr-o hotărâre rămasă
definitivă;
b) cererea de chemare în judecată a fost introdusă la un organ de jurisdicţie
necompetent;
c) punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia nu este
urmată de o cerere de chemare în judecată
în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

105. întreruperea prescripţiei:
a) profită autorului actului întreruptiv;
b) împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în
privinţa amândurora;
c) prin recunoaşterea dreptului, poate fi opusă oricui, nu numai autorului
recu¬noaşterii.
105. Când există o pluralitate de creditori sau debitori, cererea de chemare în
BHHHHH^HiiHHHHHHBHIHHHHHHHHII^HHHHHIH
Ghigheci Ghigheci
I
a) întrerupe cursul prescripţiei numai în ceea ce îl priveşte pe autorul ei şi pe
cel împotriva căruia a fost
formulată, indiferent dacă obligaţia este solidară ori indivizibilă;

b) întrerupe prescripţia în folosul tuturor creditorilor, chiar dacă aceasta a fost
introdusă doar de unul dintre ei,
dacă obligaţia este solidară sau indivizibilă;

c) întrerupe în toate cazurile prescripţia faţă de toţi debitorii, chiar dacă este
introdusă de un singur debitor şi
indiferent de natura obligaţiei.
a) să stabilească termenele de decădere, cu condiţia de a nu face extrem de

dificilă exercitarea dreptului;
b) să renunţe la beneficiul decăderii după împlinirea termenului, cu excepţia
celor de ordine publică;
c) să convină asupra cazurilor de suspendare a termenului de decădere, în
toate situaţiile.
108. In cazul renunţării la beneficiul decăderii:
a) se aplică regulile de la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea
dreptului, dacă renunţarea intervine înainte
de împlinirea termenului;
b) începe să curgă un nou termen de decădere;
c) partea trebuie să îşi exprime voinţa în mod expres prin act autentic.
flIIHHHIHHiHiflHHHHHIHHHHIHHHHHHflHHHilH
a) poate fi invocată numai în primă instanţă;
b) este invocată şi aplicată de instanţă din oficiu dacă este de ordine publică;
c) poate fi invocată numai de partea interesată, chiar dacă este de ordine
publică.
Capitolul II Despre persoane
110. Capacitatea de exerciţiu anticipată: ''WSBBBBSSSSBSBBBKBBBBBBBBB^

a) poate fi recunoscută minorului care a împlinit vârsta de 16 ani, de către
instanţa de tutelă şi familie, pentru
motive temeinice şi cu ascultarea părinţilor sau tutorelui, precum şi, dacă este
cazul, cu avizul consiliului de familie;
b) operează de plin drept, prin depunerea" unei cereri în acest sens, de către
minorul care a împlinit vârsta de 16
ani;
Ghigheci Ghigheci
I
c) priveşte doar bunurile, nu şi persoana minorului, cu privire la care se va
exercita în continuare autoritatea
părintească.
111. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă: ,
a) trebuie încuviinţate sau autorizate, în cazurile prevăzute de lege, de către
instanţa de tutelă şi familie, cel mai
târziu după momentul încheierii actului;

b) pot fi orice acte de conservare sau de administrare, precum şi acte de
dispoziţie de valoare rezonabilă, cu
caracter curent şi care se execută la data încheierii lor;

c) sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu, dacă sunt altele decât
acte de conservare, arte de
administrare care nu îl prejudiciază sau acte de dispoziţie de mică valoare, cu

caracter curent şi care se execută la data
încheierii lor.
a) poate încheia arte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau

sportive ori referitoare la profesia sa
numai dacă a împlinit vârsta de 15 ani şi doar cu încuviinţarea părinţilor sau a

tutorelui, precum şi cu respectarea
dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul;

b) poate încheia acte juridice privind munca, îndeletnicirile artistice sau
sportive ori referitoare la profesia sa,
chiar şi în cazul în care nu a împlinit vârsta de 14 ani, însă cu încuviinţarea

părinţilor sau tutorelui, precum şi, dacă
este cazul, cu respectarea dispoziţiilor legii speciale;

c) exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din artele
juridice privind munca,
îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, încheiate în

condiţiile legii, putând, de asemenea,
să dispună singur de veniturile dobândite.

113. Anulabilitatea actului pentru incapacitatea rezultată din minoritate sau din
punerea sub interdicţie judecătorească:
a) poate fi înlăturată prin simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută
de cel lipsit de capacitate de
Ghigheci Ghigheci
I
exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

b) poate fi invocată, în apărare, de cel lipsit de capacitate de exerciţiu;
c) poate fi cerută în termenul general de prescripţie de 3 ani, dar cursul
prescripţiei este suspendat, cât timp
persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu

restrânsă nu are reprezentant sau ocrotitor
legal, în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară.

114. Confirmarea actului juridic anulabil făcut în timpul minorităţii, atunci când
minorul trebuia să fie reprezentat sau asistat:
a) poate fi făcută de minorul devenit major, prin manifestarea de voinţă
expresă sau tacită, însă certă, de a renunţa
la dreptul de a invoca anulabilitatea actului juridic;

b) poate fi realizată, în timpul minorităţii, de persoana chemată de lege să
încuviinţeze actele minorului, atunci
când încuviinţarea era suficientă pentru încheierea valabilă a actului, precum şi de

instanţa de tutelă şi familie, atunci
când era chemată să autorizeze, în condiţiile legii, încheierea acestora;

c) poate fi realizată, oricând, de instanţa de tutelă şi familie, din oficiu sau la
cererea minorului sau a tutorelui,
în temeiul competenţei acesteia în materia ocrotirii persoanei fizice.

115. Lipsa autorizaţiei administrative necesare înfiinţării persoanei juridice:
a) se sancţionează cu nulitatea absolută;
b) reprezintă o cauză de nulitate aplicabilă doar persoanelor juridice de drept
privat, nu şi celor de drept public,
care nu sunt supuse autorizării;

c) poate atrage sancţiunea nulităţii relative a persoanei juridice.
a) se acoperă numai în cazul nulităţii relative, daca, până la închiderea

doză¬rilor în faţa primei instanţe de
judecată, cauza de nulitate a fost înlăturată;

b) poate fi invocată, pentru cauzele de nulitate relativă, în termen de un an de
la data înregistrării sau înfiinţării
acesteia, după caz;

c) în nicio situaţie nu poate fi opusă terţilor de către persoana juridică şi nici de
către fondatorii sau asociaţii
Ghigheci Ghigheci
I
acesteia.
117. Constatarea sau declararea nulităţii persoanei juridice: '
a) atrage încetarea, cu efect retroactiv, a persoanei juridice şi intrarea în
lichidare;
b) atrage răspunderea fondatorilor sau asociaţilor, în condiţiile legii, pentru
obligaţiile persoanei juridice care
s-au născut în sarcina sa de la data înfiinţării ei şi până la data notării în registrele

publice a hotărârii judecătoreşti
de consta¬tare sau declarare a nulităţii;

c) atrage intrarea în lichidare, aceasta nemaiputând încheia acte juridice noi,
ci numai dintre cele necesare
lichidării.
118. Actele juridice încheiate de fondatori în contul unei persoane juridice în curs
de
a) sunt considerate a fi actele acesteia doar în măsura în care persoana juridică
nou-creată le-a preluat după dobândirea
personalităţii juridice;
b) atrag răspunderea nelimitată şi solidară a fondatorilor, asociaţilor,
reprezen¬tanţilor şi a oricăror alte persoane
care au lucrat în numele persoanei juridice, dacă au fost încheiate în contul

acesteia cu încălcarea dispoziţiilor privind
capacitatea de folosinţă anticipată a persoanei juridice;

c) sunt considerate actele persoanei juridice, dacă aceasta le-a preluat după
dobândirea personalităţii juridice, dar
numai de la data preluării.

119. Organele de administrare ale persoanei juridice:
a) se află în raporturi de muncă cu persoana juridică, dacă nu s-a prevăzut
altfel prin lege, actul de constituire sau
statut;
b) trebuie să acţioneze în interesul acesteia, cu prudenţa şi diligenta cerute
unui bun proprietar;
c) pot fi desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, în numele şi pe seama
persoanei juridice, numai în temeiul
actului de constituire sau al statutului.
a) de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare care

nu au participat la deliberare ori care
Ghigheci Ghigheci
I
au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de

şedinţă;
b) de către fondatori, în termen de 15 zile de la data când a avut loc şedinţa;
c) de către administratori, când hotărârea priveşte revocarea lor din funcţie.
121. Acţiunea în anularea hotărârii emise de organele persoanei juridice:
a) poate fi pornită în termen de 15 zile de la data când a fost comunicată copia
de pe hotărâre ori de la data când a
avut loc şedinţa, după caz;

b) poate fi formulată de orice persoană interesată, dacă se invocă motive de
nulitate absolută;
c) dacă este introdusă de toţi administratorii, instanţa desemnează unul dintre
ei pentru reprezentarea persoanei
juridice.
122. Actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice:
a) sunt actele persoanei juridice înseşi, dacă au fost făcute în'limitele puterilor
ce le-au fost conferite;
b) sunflovite de nulitate absolută, dacă încalcă principiul specialităţii
capacităţii de folosinţă;
c) care depăşesc limitele convenţionale ale puterii de reprezentare angajează
persoana juridică faţă de terţi, dacă
actul de constituire sau statutul acesteia au fost publicate.

123. Acţiunea în răspundere împotriva membrilor organelor de conducere pentru
prejudiciile cauzate persoanei juridice prin încălcarea îndatoririlor stabilite în
sarcina lor:
a) poate fi decisă chiar în lipsa înscrierii pe ordinea de zi a propunerii de
intro¬ducere a acţiunii;
b) atrage suspendarea de drept a mandatului administratorilor, până la
rămâ¬nerea definitivă a hotărârii
judecătoreşti;
c) va fi exercitată de persoana desemnată de organul de conducere competent,
cu aceeaşi majoritate cu care, potrivit
prevederilor statutare, este decisă introducerea acţiunii în răspundere.

124. Faptele licite sau ilicite ale organelor persoanelor juridice:
a) atrag răspunderea persoanei juridice de drept public, în condiţii derogatorii
de la cele ale răspunderii
persoanelor juridice de drept privat, numai dacă prin lege specială se prevede
această derogare;
b) atrag întotdeauna răspunderea persoanelor juridice în calitate de comitent,
pentru faptele licite sau ilicite ale
Ghigheci Ghigheci
I
organelor de administrare;
c) obligă însăşi persoana juridică, numai pentru faptele săvârşite cu prilejul
exerci¬tării funcţiei lor, chiar dacă
nu au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

125. Reorganizarea persoanei juridice:
a) se realizează prin absorbţie, contopire, divizare sau transformare;
b) se face cu respectarea condiţiilor prevăzute pentru dobândirea personalităţii
juridice, dacă prin lege, actul de
constituire sau statut nu se dispune altfel;

c) are ca efect transmiterea drepturilor şi obligaţiilor atât între părţi, cât şi faţă
de terţi, numai prin
înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia, chiar şi în situaţia persoanelor

juridice care nu sunt supuse
înregistrării.
nu avea "IflHHHHIHMHHIHBBESili
a) între o persoană juridică de drept public şi o persoană juridică de drept
privat;
b) între o persoană juridică şi o sucursală a acesteia;
c) între două societăţi civile.
129. Opoziţia la actele prin care s-a hotărât reorganizarea:
a) poate fi introdusă numai de către creditori, în termen de 30 de zile de la
data când au luat cunoştinţă de
aprobarea reorganizării, dar nu mai târziu de un an de la data publicării acesteia,

sau, după caz, de la data aprobării
acesteia de către organul competent, potrivit legii;

b) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
c) suspendă executarea, indiferent de garanţiile oferite de persoana juridică
debitoare.
130. Bunurile rămase după lichidarea persoanei juridice:
a) primesc destinaţia stabilită în actul de constituire sau statut ori cea stabilită
în hotărârea organului competent,
luată înainte de dizolvare;

b) trec în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază
teritorială se află, dacă aceasta a fost
dizolvată pentru motivul că scopul pe care îl urmărea sau mijloacele întrebuinţate

pentru realizarea acestuia au devenit
Ghigheci Ghigheci
I
contrare legii sau ordinii publice;
c) intră în proprietatea beneficiarilor la data preluării lor de către aceştia, dacă
prin lege nu se prevede altfel.
127. In cazul contra

reorganizării:
a) acestea îşi încetează efectele, dacă părţile au stipulat expres că
reorganizarea persoanei juridice va produce
acest efect;
b) menţinerea sau repartizarea celor condiţionate de acordul părţii interesate
depinde de consimţământul sau refuzul
acesteia în termen de 10 zile de la notifi¬carea sau înştiinţarea ei prin scrisoare

recomandată cu confirmare de primire;
c) lipsa de răspuns a părţii interesate, în termenul prevăzut de lege,
echivalează cu acceptarea de menţinere sau
preluare a contractului de către persoana juridică succesoare.

128. în cazul divizării, răspunderea fiecăreia dintre persoanele juridice
dobânditoare:
a) va fi angajată pentru obligaţiile legate de bunurile care formează obiectul
drepturilor dobândite sau păstrate
integral;
b) va fi angajată integral pentru obligaţiile persoanei juridice divizate,
indiferent de valoarea obligaţiilor legate
de bunurile care formează obiectul drepturilor dobândite sau păstrate Integral;

c) va fi angajată numai în condiţiile prevăzute în actul de reorganizare, în cazul
persoanelor juridice de drept
public, răspunderea acestora neputând fi stabilită în aceleaşi condiţii cu cele

aplicabile persoanelor juridice de drept
privat.
Capitolul III Drepturile reale principale
131. Constituie obiectul proprietăţii publice: 9BHL____flfl__flHIH

a) toate bunurile aflate în patrimoniul statului sau al unităţilor administrativ-
teri-toriale;
b) exclusiv cele declarate prin Constituţie sau lege ca fiind de uz sau de interes
Ghigheci Ghigheci
I
public;
c) bunurile de uz sau de interes public, dacă sunt dobândite de stat sau de
unităţile administrativ-teritoriale prin
modurile prevăzute de lege.

132. Sunurile din domeniul public J^_flH__fl_ILVflHHHL__fli
a) pot fi urmărite în subsidiar de creditorii statului, dacă bunurile proprietate
privată nu sunt îndestulătoare
pentru satisfacerea creanţelor;

b) pot fi înstrăinate, cu titlu excepţional, dacă interesul public o impune;
c) pot fi trecute prin hotărâre a Guvernului în domeniul public al unităţii
administrativ-teritoriale, dacă nu fac
obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, potrivit unei legi organice.

133. Dreptul de proprietate publică asupra unui imobil: ■:" ^
134.
a) permite constituirea unui drept de superficie;
b) poate fi apărat prin intermediul acţiunii în revendicare;
c) poate fi dobândit şi prin donaţie, dacă bunul, prin voinţa dispunătorului,
devine de uz ori de interes public.
Dreptul de proprietate publică: . ■ , ; *, "
a) este compatibil cu unele servituti legale şi naturale;
135.
b) se poate stinge prin neuz;
c) aparţine exclusiv statului şi persoanelor juridice de drept public.
Titularul dreptului de administrare asupra unui bun proprietate publică: .. -'
a) poate fi numai o instituţie de utilitate publică de interes naţional;
b) poate exercita dispoziţia materială asupra bunului dat în administrare, în
condiţiile stabilite de lege şi de actul
de constituire;
c) îşi poate apăra dreptul prin intermediul acţiunii confesorii.
136. Dreptul de administrare:
a) permite titularului său să folosească şi să dispună liber de bunul dat în
administrare;
b) poate fi constituit şi în favoarea unei regii autonome de interes local;
c) poate fi revocat doar cu titlu de sancţiune.
137. Dreptul de folosinţă asupra unui bun proprietate publică:
a) poate fi acordat, în schimbul unei redevenţe/ oricărei persoane juridice de
drept privat;
b) ca regulă, conferă titularului dreptul de a beneficia de fructele civile ale
bunului;
c) poate fi acordat doar pe un termen limitat.
138. Dreptul de concesiune asupra unui bun proprietate publică:
a) poate avea ca titular orice persoană fizică sau juridică;
Ghigheci Ghigheci
I
b) permite titularului grevarea bunurilor rezultate din realizarea concesiunii şi
care trebuie, potrivit legii sau
actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea concesiunii;

c) conferă titularului dreptul de a culege fructele bunului concesionat.
139. Bunurile mobile din domeniul public:
a) pot fi dobândite de terţi prin posesia de bună-credinţă;
b) pot fi donate pentru cauză de utilitate publică;
c) pot fi dobândite prin convenţie cu titlu oneros dacă bunul, prin natura lui,
devine de uz ori de interes public.
140. Apărarea dreptului de proprietate publică:
a) este o obligaţie care incumbă titularului dreptului;
b) presupune informarea proprietarului de către titularul dreptului de
adminis¬trare cu privire la orice tulburare
adusă dreptului de proprietate publică;

c) nu impune titularului dreptului de concesiune introducerea în proces a
statului sau, după caz, a unităţii
administrativ-teritoriale.
de 19_Hfl_HSH_HL__IK__l9NH
a) este un drept personal;
b) conferă titularului său atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei;
c) poate aparţine persoanelor fizice şi persoanelor juridice, cu excepţia statului
şi a unităţilor administrativ-
teritoriale.
142. Intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz:
a) moştenirile vacante;
b) imob*ilele cu privire la care s-a renunţat la dreptul de proprietate prin
declaraţie autentică;
c) moştenirile vacante şi imobilele cu privire la care s-a renunţat la dreptul de
proprietate prin declaraţie
autentică, aflate în străinătate,

143. Dreptul de proprietate privată are caracter:
a) temporar, în sensul că este limitat în timp pe durata exercitării
prerogativelor de către titularul său;
b) absolut, în sensul că îi conferă titularului său exerciţiul tuturor prerogativelor
sale - posesia, folosinţa şi
dispoziţia;
c) exclusiv, în sensul că proprietarul este îndreptăţit să exercite singur toate
prerogativele conferite de acest
drept.
Ghigheci Ghigheci
I
144. Bunurile proprietate orivatăiJPMBBWMBMMl
a) sunt şi rămân în circuitul civil, fără ca prin lege să se poată dispune altfel;
b) pot fi înstrăinate şi pot face obiectul urmăririi silite;
c) pot fi dobândite numai cu titlu oneros.
145. Urnitele exercitării dreptului de proprietate privată:
a) sunt materiale, când sunt determinate chiar de corporalitatea bunului ce
face obiectul dreptului de proprietate;
b) sunt juridice, când vizează conţinutul juridic al dreptului de proprietate;
c) nu pot fi stabilite decât prin lege.
146. Limitele iegale ale exercitării dreptului de proprietate privată:
a) se stabilesc prin lege fie în interes public, fie în interes privat;
b) în toate cazurile, pot fi modificate ori desfiinţate prin acordul părţilor;
c) sunt supuse formalităţilor prevăzute de lege, pentru opozabilitate faţă de
părţi, dacă sunt modificate ori
desfiinţate temporar prin acordul părţilor.

,- , ■ - -: <*
147. în căzui curgerii fireşti a apelor, proprietarul fondului interior:
-'MmKBEBUBt
a) poate împiedica curgerea firească a apelor provenite de pe fondul superior;
b) poate cere autorizarea justiţiei spre a face pe fondul său lucrările necesare
schimbării direcţiei apelor, dacă
această curgere îi cauzează prejudicii;

c) nu suportă cheltuielile ocazionate de efectuarea lucrărilor necesare
schimbării direcţiei apelor, dacă curgerea
apelor cauzează prejudicii fondului său.

148. în căzu! curgerii provocate a apelor care precedă vărsarea într-un curs de
apă sau
într-un şanţ, cum este cazul apelor care ţâşnesc din fondul superior datorită unor
lucrări subterane întreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din
secarea terenurilor mlăştinoase, al apelor folosite într-un scop casnic, agricol sau
a) proprietarul fondului inferior nu poate împiedica curgerea, nici atunci când
pe fondul inferior se află o
construcţie, împreună cu grădina şi curtea aferentă;

b) proprietarul fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de
scurgere de natură să aducă prejudicii
minime fondului inferior;

c) proprietarul fondului superior este dator la plata unei despăgubiri juste şi
prealabile către proprietarul fondului
inferior.
149. Proprietarul care vrea să folosească pentru irigarea terenului său apele
Ghigheci Ghigheci
I
naturale
şi artificiale are dreptul să facă pe terenul riveranului opus lucrările necesare
■Mgjţentru captarea ci: JIBHIHBHHHHHHIHHIi^HHHMHHflHHH
a) pe cheltuiala sa exclusivă;
b) cu obligaţia de a alege, în acest scop, calea şi mijloacele de scurgere care
aduc prejudicii minime celuilalt
riveran şi de a-i plăti acestuia despăgubiri juste şi prealabile;

c) chiar şi atunci când pe fondul riveranului opus se află o construcţie,
împreună cu grădina şi curtea aferentă.
150. Proprietarul unui izvor care se află pe fondul său:
a) poate acorda orice întrebuinţare izvorului, chiar dacă aduce atingere
dreptu¬rilor dobândite de proprietarul
fondului inferior;
b) nu poate să schimbe cursul izvorului dacă prin această schimbare ar lipsi
locuitorii unei localităţi de apa
necesară pentru satisfacerea nevoilor curente;

c) poate cere numai despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate de
persoana care, prin lucrările efectuate, a
secat izvorul, chiar dacă starea de fapt ar permite restabilirea situaţiei anterioare.
151. Proprietarul unui fond poate realiza orice construcţii, lucrări sau plantaţii:
a) cu respectarea unei distanţe minime de 60 de cm faţă de linia de hotar,
dacă nu se prevede altfel prin lege sau
prin regulamentul de urbanism;

b) astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin;
c) prin derogare de la distanţa minimă legală, dacă are acordul proprietarului
fondului învecinat, exprimat chiar şi
tacit.
152. Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor
aparţi-
nând proprietarului vecin are dreptul:
a) de a tăia arborii;
b) de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său;
c) să ceară, pe cheltuiala sa, scoaterea arborilor, chiar dacă pot fi tăiaţi la o
înălţime acceptabilă.
153. Distanţa între fereastra pentru vedere, balconul ori alte" asemenea lucrări şi
fondul învecinat:
a) trebuie să fie de cel puţin doi metri, dacă acestea sunt orientate spre fondul
învecinat;
b) trebuie să fie de cel puţin un metru, dacă acestea sunt neparalele cu linia
de hotar spre fondul învecinat;
Ghigheci Ghigheci
I
c) se calculează de la punctul cel mal îndepărtat de fondul învecinat al
construcţiei în care este deschisă vederea,
până la linia de hotar spre fondul învecinat.

154. Dreptul de trecere:
a) are caracter gratuit;
b) îi permite proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică să
treacă pe fondul vecinului său
pentru exploatarea fondului propriu;

c) este imprescriptibil, dar se poate stinge în momentul în care fondul
dominant dobândeşte un alt acces la calea
publică.
155. întinderea şi modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate
prin:
a) înţelegerea părţilor;
b) prin hotărâre judecătorească;
c) printr-o folosinţă continuă pe timp de 30 ani.
Dreptul de trecere pentru utilităţi:
a) obligă proprietarul să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce
deservesc fonduri învecinate sau din
aceeaşi zonă, în situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă,

periculoasă sau foarte costisitoare;
Ştefănescu
Ştefănescu
b) conferă proprietarului fondului afectat dreptul la despăgubiri juste şi

prealabile, în toate cazurile;
c) având ca obiect conducte şi canale subterane ca utilităţi noi, nu poate fi
exercitat în cazul clădirilor, curţilor
şi grădinilor acestora.
a) poate fi dispusă prin convenţia părţilor ori prin testament;

b) este condiţionată de existenţa unui interes serios şi legitim;
c) poate fi dispusă pe un termen limitat, ce nu poate depăşi 99 ani.
158. în cazul nerespectării clauzei de inalienabilitate incluse într-un contract,
credi-
de a înstrăina: ISHhHMEB—HHH^
a) poate solicita instanţei numai daune-interese, nu şi rezoluţiunea
Ghigheci Ghigheci
I
contractului;
b) poate emite o declaraţie unilaterală de rezoluţiune;
c) nu poate beneficia de efectele unui pact comisoriu.
159. Clauza de inalienabilitate înscrisă într-un testament: ' >;:.>' ,.■;.;■:
a) este guvernată, sub aspectul validităţii sale, de legea civilă în vigoare la
momen¬tul încheierii testamentului;
b) este guvernată, în ceea ce priveşte efectele sale juridice, de legea civilă în
vigoare la data deschiderii
succesiunii;
c) este guvernată, sub aspectul validităţii şi efectelor juridice, de legea în
vigoare la momentul încheierii
testamentului.
160. Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente în
relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate:
a) să încuviinţeze desfăşurarea activităţii prejudiciabilc de către proprietar,
dacă prejudiciul cauzat ar fl minor în
raport cu necesitatea sau utilitatea desfăşurării acelei activităţii, cel prejudiciat

neavând dreptul la despăgubiri în
această situaţie.
b) să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, dacă inconvenientele
sunt mai mari decât cele normale în
relaţiile de vecinătate;
c) să îl oblige la restabilirea situaţiei anterioare, atunci când acest lucru este
posibil, dacă inconvenientele sunt
mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate.

161. în cazul coproprietarii obişnuite, fiecare coproprietar:
a) este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate;
b) poate să facă orice acte de administrare cu privire la bunul comun fără
acordul coproprietarilor;
c) are drept de folosinţă asupra bunului comun, dacă nu.schimbă destinaţia
bunului şi nu aduce atingere drepturilor
celorlalţi coproprietari.
de 19fl_HHL__IIIH_BlIHIHI
a) se dobândesc în mod egal de către coproprietari, indiferent de cota lor parte
din drept;
b) pot fi reclamate de un coproprietar, proporţional cu cota-parte din dreptul
asupra bunului, dacă au fost însuşite
fără drept de ceilalţi coproprietari;

Ghigheci Ghigheci
I
c) revin doar coproprietarilor care folosesc bunul.
163. Pot fi încheiate numai cu acordul tuturor coproprietarilor:
a) actele care urmăresc exclusiv înfrumuseţarea bunului comun;
b) actele de conservare;
c) contractele de locaţiune încheiate pe termen mai mare de trei'ani.
164. Actele de administrare cu privire la bunul comun se pot încheia:
a) de oricare coproprietar fără acordul celorlalţi coproprietari;
b) numai cu acordul coproprietarilor ce deţin majoritatea cotelor-părţi, dacă
privesc cesiunea veniturilor imobiliare;
c) întotdeauna cu acordul tuturor coproprietarilor.
165. Când acţiunea în justiţie este introdusă de un singur coproprietar:
a) pârâtul poate cere introducerea în cauză a celorlalţi coproprietari în calitate
de reclamanţi, potrivit regulilor
prevăzute de Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor

persoane;
b) hotărârea judecătorească potrivnică unui coproprietar nu este opozabilă
celorlalţi coproprietari;
c) nu poate avea ca obiect revendicarea bunului proprietate comună.
166. Se află în coproprietate '-■■■■■^WMiSfS£M$g£M
a) bunurile aflate în comunitatea legală de bunuri a soţilor;
b) părţile dintr-un ansamblu rezidenţial destinate întrebuinţării spaţiilor cu
destinaţie de locuinţă care au
proprietari diferiţi şi care nu pot fi folosite decât în comun;

c) zidul dintre două fonduri, dacă nu rezultă contrariul din titlul de proprietate,
dintr-un semn de necomunitate ori
dacă nu a devenit proprietate exclusivă prin uzucapiune, în condiţiile legii.

167. Părţile comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente:
a) nu pot fi atribuite unul coproprietar în folosinţă exclusivă, chiar dacă nu sunt
lezate drepturile celorlalţi
coproprietari;
b) sunt bunuri accesorii în raport cu spaţiile locative care constituie bunurile
principale;
c) pot fl folosite de fiecare coproprietar potrivit acordului de asociere, dacă
păstrează destinaţia clădirii şi nu
lezează drepturile celorlalţi coproprietari.

168. Cheltuielile pentru întreţinerea, repararea şi exploatarea părţilor comune:
a) se suportă de fiecare coproprietar proporţional cu cota sa parte din dreptul
de proprietate asupra bunului
principal, dacă nu există o stipulaţie contrară;

b) se suportă în mod egal de toţi coproprietarii, indiferent de cota lor parte din
Ghigheci Ghigheci
I
dreptul de proprietate asupra
bunului principal;
c) revin doar coproprietarilor care le folosesc exclusiv, atunci când există o
atribuire exclusivă a acestora.
1 cn î I I - -l- -l • i
169. In cazul clădirilor cu mai multe etaje sau apartamente, este necesar acordul
tuturor coproprietarilor cu privire la:
a) încetarea destinaţiei de folosinţă comună pentru părţile comune;
b) solicitarea vânzării la licitaţie publică în cazul distrugerii clădirii;
c) refacerea părţilor comune, în caz de distrugere a clădirii într-o proporţie mai
mică de jumătate din valoarea ei.
170. Prezumţia privind coproprietatea vecinilor asupra despărţiturilor comune
între
două fonduri nu operează dacă: llflBHHHHHHHHIIIÎHHH
a) din titlul de proprietate rezultă că este proprietatea exclusivă a unuia dintre
proprietarii vecini;
b) proprietatea comună a devenit proprietatea exclusivă a unuia dintre
proprie¬tarii vecini prin uzucapiune, în
condiţiile legii;
c) vecinii nu au contribuit la cheltuielile de întreţinere şi reparare a
despărţiturilor comune.
171. Vecinul care nu a contribuit la realizarea despărţiturilor comune:
a) nu are drept de coproprietate asupra acestora;
b) poate dobândi un drept de coproprietate dacă achită jumătate din valoarea
actualizată a materialelor şi manoperei
folosite şi, atunci când este cazul, din valoarea terenului pe care a fost construită,
cu respectarea prevederilor legale
în materie de carte funciară;

c) se prezumă a fi coproprietar dacă participă la cheltuielile de întreţinere şi
reparare a acestora.
172. Dacă proprietatea asupra unui bun este comună în devălmăşie:
a) bunul aparţine tuturor coproprietarilor, fără ca aceştia să fie titularii vreunei
cote-părţi determinate din
dreptul de proprietate;
b) oricare dintre coproprietari poate dispune de bun, prezumându-se că are
acordul celorlalţi proprietari;
c) unul dintre soţi poate greva bunul aflat în proprietate comună în devălmăşie
în baza mandatului tacit reciproc.
a) este un mijloc de încetare a coproprietăţii;

b) nu poate fi suspendat prin convenţia părţilor, orice convenţie contrară fiind
Ghigheci Ghigheci
I
lovită de nulitate absolută;
c) este inadmisibil în cazul proprietăţii periodice.
174. Stingerea datoriilor născute în legătură cu coproprietatea:
a) poate fi solicitată de oricare dintre coproprietari, dar numai pentru datoriile
scadente sau care devin scadente în
cursul anului în care are loc partajul;

b) se suportă de coproprietari în mod egal, indiferent de cota lor parte din
dreptul de proprietate;
c) se face, în lipsă de stipulaţie contrară, din preţul vânzării bunului comun cu
ocazia partajului.
175. Partajul este lovit de nulitate absolută dacă: ^.
a) a fost făcut fără participarea tuturor coproprietarilor;
b) nu cuprinde toate bunurile comune;
c) priveşte bunuri imobile aflate în devălmăşie.
176. Creditorii unuia dintre coproprietari:
a) pot urmări silit bunul comun;
b) pot urmări silit cota-parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere
partajul în instanţă;
c) nu pot interveni în partajul cerut de coproprietari.
177. Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau al sumelor
de
a) de la data încheierii partajului sau a datei stabilite în actul de partaj, în cazul
partajului voluntar;
b) de la data introducerii acţiunii, în cazul partajului judiciar;
c) numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea
judecăto¬rească rămasă definitivă au fost
înscrise în cartea funciară, în cazul bunurilor imobile.
a) se naşte în temeiul unui act juridic;

b) nu este supusă formalităţilor de înscriere în cartea funciară;
c) încetează prin radiere din cartea funciară, când toate cotele-părţi din
dreptul de proprietate periodică sunt
dobândite de o singură persoană.

179. în cazul proprietăţii periodice, coproprietarii: •::
a) pot încheia, pentru perioada de timp care le revine, acte de dispoziţie doar
cu acordul celorlalţi coproprietari;
b) nu pot face acte prin care se consumă în tot sau în parte substanţa bunului;
c) care avansează cheltuielile necesare pentru reparaţiile mari au dreptul la
despăgubiri în raport cu valoarea
drepturilor celorlalţi coproprietari.

180. Excluderea unui coproprietar din proprietatea periodică:
a) va putea fi dispusă prin hotărâre judecătorească, în cazul în care
Ghigheci Ghigheci
I
coproprietarul exclus tulbură grav exercitarea
proprietăţii periodice;
b) nu poate interveni dacă un terţ cumpără cota-parte din proprietatea
periodică;
c) cererea de excludere a unui coproprietar care tulbură în mod grav
exercitarea proprietăţii periodice se face de
către coproprietarului vătămat.

• ^BBIBBHHBH^Hi^HHHHIHil
a) este un mijloc de apărare specific numai dreptului de proprietate privată;
b) este o acţiune petitorie;
c) este o acţiune reală, care poate fi introdusă şi împotriva detentorului precar.
182. Acţiunea în revendicare:
a) este, ca regulă, imprescriptibilă;
b) poate fi introdusă numai de către toţi coproprietarii împreună;
c) poate avea ca obiect şi revendicarea unui bun proprietate publică.
183. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare:

a) este opozabilă numai pârâtului posesor neproprietar;
b) poate fi executată, în condiţiile legii, şi împotriva terţului dobânditor,
precum şi împotriva persoanelor care
ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil proprietarului creditor;
c) este opozabilă şi poate fi executată şi împotriva pârâtului detentor precar.
184. Acţiunea negatorie:
a) este imprescriptibilă;
b) permite reclamantului, titular al dreptului de proprietate asupra unui bun, să
ceară instanţei de judecată să
stabilească că pârâtul nu este titularul dreptului de uzufruct;

c) nu poate fi admisă împotriva celui care invocă un drept real accesoriu.
185. în cazul admiterii acţiunii în revendicare:
a) pârâtul va fi obligat la despăgubiri doar în cazul în care bunul a pierit din
culpa sa;
b) despăgubirile acordate, în cazul înstrăinării bunului, vor fi evaluate în raport
cu momentul introducerii acţiunii;
c) pârâtul, chiar de bună-credinţă, va fi obligat la restituirea productelor sau a
contravalorii acestora.
186. Proprietarul bunului revendicat:
a) poate obţine, la cerere, obligarea detentorului precar la restituirea fructelor
naturale, industriale şi civile
produse de bun numai până la data introducerii acţiunii în revendicare;

b) poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe
care acesta din urmă le-a făcut,
Ghigheci Ghigheci
I
dacă cheltuielile respective nu s-au concretizat într-o lucrare nouă;

c) nu poate fi obligat la restituirea cheltuielilor utile, chiar dacă au adus un
spor de valoare bunului şi nu s-au
concretizat într-o lucrare nouă.

187. Proprietarul:
a) poate fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru
produ¬cerea şi culegerea fructelor sau a
productelor;
b) face dovada dreptului său de proprietate asupra Imobilului înscris în cartea
funciară, cu extrasul de carte
funciară, în procesele pornite după finalizarea lucră¬rilor de cadastru pentru

fiecare unitate administrativ-teritorială şi
deschiderea cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu

dispoziţiile legii;
c) nu este obligat să acopere cheltuielile voluptuare, posesorul având dreptul
de a-şi însuşi, în toate cazurile,
lucrările efectuate cu aceste cheltuieli.

188. Pârâtul din acţiunea în revendicare poate exercita dreptul său de retenţie:
a) cât timp proprietarul reclamant nu i-a restituit cheltuielile făcute pentru
producerea şi culegerea fructelor şi
productelor bunului;
b) doar dacă proprietarul reclamant nu îi furnizează o garanţie îndestulătoare;
c) chiar dacă intrarea în stăpânirea bunului s-a făcut prin violenţă.
189..Pârâtul din acţiunea în revendicare nu poate exercita dreptul de retenţia:
a) dacă bunul este frugifer;
b) asupra fructelor şi productelor, chiar dacă a făcut cheltuieli pentru
producerea şi culegerea acestora;
c) dacă nu este de bună-credinţă.
190. Pârâtul într-o acţiune în revendicare:
a) a unui bun mobil pierdut sau furat poate invoca decăderea reclamantului
din dreptul de a revendica bunul, dacă
acţiunea a fost Introdusă împotriva poseso¬rului de bună-credinţă după 3 ani de

la pierderea stăpânirii materiale a
bunului;
b) poate invoca excepţia uzucapiunii tabulare, dacă a exercitat, după data de 1
octombrie 2011, o posesie utilă asupra
Ghigheci Ghigheci
I
imobilului timp de 5 ani de la data înregistrării cu bună-credinţă a cererii de
înscriere în cartea funciară;
c) poate invoca excepţia de uzucapiune extratabulară, dacă a posedat imobilul
timp de 10 ani, chiar dacă reclamantul
şl-a înregistrat dreptul său în cartea funciară anterior expirării acestui termen.
a) este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia,

deasupra ori în subsolul acelui teren,
asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă;

b) nu poate fi constituit cu privire la o construcţie edificată în subsolul
terenului altuia;
c) nu poate fi dobândit prin uzucapiune.
a) în favoarea constructorului, pe baza renunţării proprietarului terenului de a

invoca accesiunea, în cazul în care
s-a construit pe terenul altuia;

b) în temeiul unui act juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis
exclusiv construcţia, numai dacă s-a
stipulat în mod expres constituirea superficiei;

c) în temeiul actului juridic prin care proprietarul întregului fond a transmis
terenul şi construcţia, în mod
separat, către două persoane, chiar dacă nu s-a stipulat expres constituirea
superficiei.
193. Dreptul de superficie:
a) se poate constitui pe o durată de cel mult 99 de ani, fără posibilitatea
reînnoirii;
b) se exercită în limitele şi în condiţiile actului constitutiv;
c) se exercită asupra suprafeţei de teren aferente şi a celei necesare
exploatării construcţiei delimitate, orice
stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă.

194. Titularul 9__HL____HL_H______li
a) nu poate modifica structura construcţiei, în cazul în care proprietarul unui
fond a transmis construcţia unei alte
persoane;
b) nu poate demola construcţia, chiar dacă se obligă să o reconstruiască în
forma iniţială;
c) nu poate dispune de dreptul său, dreptul de folosinţă asupra terenului
putându-se înstrăina numai odată cu dreptul
Ghigheci Ghigheci
I
de proprietate asupra terenului.
aj poate fi apărat prin intentarea acţiunii confesorii de superficie, care poate fi

exercitată împotriva oricărei persoane
care împiedică exercitarea dreptului, chiar şi a proprietarului terenului;

b) nu poate fi constituit cu titlu oneros;
c) se stinge prin consolidare, dacă terenul şi construcţia devin proprietatea
aceleiaşi persoane.
196. Dacă superficia încetează prin expirarea termenului: ": ■
a) în cazul în care construcţia nu exista la momentul constituirii dreptului de
superficie, iar valoarea acesteia este
mai mare decât cea a terenului, construc¬torul poate refuza să cumpere terenul,
în cazul în care, la cererea proprietarului
terenului, instanţa judecătorească îl obligă la aceasta, dacă ridică, pe cheltuiala

sa, construcţia clădită pe teren şi
repune terenul în situaţia anterioară;

b) ipotecile constituite cu privire la teren pe durata superficiei se extind cu
privire la întregul imobil;
c) proprietarul terenului dobândeşte dreptul de proprietate asupra construcţiei
edificate de superficiar prin
accesiune, cu obligaţia de a plăti valoarea de circulaţie a acesteia de la data

expirării termenului.
197. în cazul încetării dreptului de superficie prin consolidare: . '}
%vJ-:pZ^'.â
a) ipotecile născute pe durata existenţei superficiei se menţin fiecare în funcţie
de obiectul asupra căruia s-au
constituit;
b) dezmembrămintele consimţite de superficiar se menţin pe durata pentru
care au fost constituite, dar nu mai târziu
de împlinirea termenului iniţial al superficiei, în absenţa unei stipulaţii contrare;

c) ipotecile care grevează dreptul de superficie se sting.
198. Uzufructul:
a) se poate constitui şi în favoarea unei persoane care nu există la momentul
constituirii;
b) poartă asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, precum şi asupra
a tot ce se uneşte sau se încorporează
în acesta;
c) poate avea ca obiect numai bunuri imobile.
Ghigheci Ghigheci
I
a) poate fi constituit pe o durată de cel mult 30 de ani, atât în cazul

persoanelor fizice, cât şl în cazul
persoanelor juridice;
b) se prezumă că este viager, dacă durata nu a fost prevăzută la constituirea
uzufructului în favoarea unei persoane
fizice;
c) durează până la data decesului unei alte persoane decât uzufructuarul, dacă
a fost constituit până la data la care
acea persoană va ajunge la o anumită vârstă, iar aceasta moare înainte de

împlinirea vârstei respective.
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
a) la fructele naturale şi Industriale percepute după constituirea uzufructului;
b) de a dispune liber de bunurile consumptibile care fac obiectul uzufructului,
fără nlcio obligaţie faţă de
proprietar;
c) la fructele percepute după încetarea uzufructului, dacă a efectuat
cheltuielile ocazionate de producerea acestora.
201. în cazul uzufructului asupra bunurilor care, fără a fi consumptibile, se uzează
ca urmare a utilizării lor,
uzufructuarul:
a) este obligat să le restituie în starea în care se aflau la data constituirii
uzufruc¬tului;
b) are dreptul de a le folosi ca un bun proprietar şi potrivit destinaţiei lor;
c) nu poate dispune de bunuri, chiar dacă se deteriorează rapid prin utilizare.
a) atrage răspunderea solidară a uzufructuarului şi a cesionarului pentru

îndepli¬nirea obligaţiilor faţă de nudul
proprietar, până la notificarea cesiunii;

b) nu este posibilă în cazul uzufructului constituit înainte de 1 octombrie 2011,
chiar dacă părţile au convenit
altfel;
c) poate avea loc fără acordul nudului proprietar, în lipsa unei prevederi
contrare.
203. în cazul locaţiunilor încheiate de uzufructuar:
a) reînnoirile de închirieri de imobile înscrise în cartea funciară înainte de
expi¬rarea contractelor iniţiale sunt
opozabile proprietarului sau moştenitorilor săi pe o perioadă de cel mult 3 ani de

Ghigheci Ghigheci
I
la data înscrierii lor;
b) stingerea uzufructului prin expirarea termenului atrage, în toate cazurile, şi
stingerea locaţiunii;
c) reînnoirile de arendări înscrise în cartea funciară înainte de expirarea
terme¬nului contractelor iniţiale vor fi
opozabile nudului proprietar şi moştenitorilor săi pe o perioadă de un an, dacă la

data stingerii uzufructului nu au fost
puse în executare.
204. Uzufructuarul:
a) poaje pretinde despăgubiri pentru lucrările adăugate necesare asupra unui
imobil;
b) poate cere o indemnizaţie echitabilă pentru lucrările adăugate, altele decât
cele necesare, numai dacă prin acestea
s-a sporit valoarea bunului, chiar dacă au fost făcute fără încuviinţarea nudului
proprietar;
c) nu poate fi obligat la ridicarea lucrărilor făcute fără încuviinţarea nudului
proprietar.
. Daca uzufructul are ca obiect exploatarea de păduri, uzufructuarul:
a) nu poate tăia, în niciun caz, arborii înalţi, în cazul exploatării pădurilor
înalte;
b) este obligat să păstreze ordinea şi câtimea tăierii, potrivit regulilor stabilite
de proprietar, potrivit legii, în
cazul exploatării pădurilor tinere;

c) nu poate lua din păduri araci pentru vii, decât cu acordul expres al nudului
proprietar.
Rădoi
Uzufructuarul: IaHBHHflflLW—HIHHIHHH
a) devine proprietar asupra comorii descoperite în timpul uzufructului;
b) se foloseşte întocmai ca nudul proprietar de carierele de piatră ce sunt în
exploatare la constituirea dreptului de
uzufruct;
c) are dreptul la pomii fructiferi ce se usucă sau cei căzuţi accidental, cu
obligaţia de a-i înlocui cu alţii.
a) este ţinut să respecte destinaţia dată bunurilor de nudul proprietar, cu

excepţia cazului în care se asigură o
creştere a valorii bunului;

b) este obligat, în toate cazurile, să depună o garanţie pentru îndeplinirea
Ghigheci Ghigheci
I
obligaţiilor sale, orice stipulaţie
contrară fiind considerată nescrisă;

c) poate intra în posesia bunului care face obiectul uzufructului, numai după
inventarierea bunurilor mobile şi
constatarea stării în care se află, chiar şi atunci când uzufructul unui bun mobil
este dobândit prin uzucapiune.
■■■H—HHHBHbhHHHHhHHHb_9■H_H_HH__—H_HkMHHi
a) are dreptul la dobânzile produse în cursul uzufructului, din sumele obţinute
la cererea sa prin vânzarea bunurilor
care se uzează prin folosinţă, sume depuse la o Instituţie de credit;

b) este obligat la efectuarea reparaţiilor mari asupra bunului ce face obiectul
uzufructului;
c) poate cere instanţei numirea unui administrator al imobilelor ce fac obiectul
uzufructului, dacă uzufructuarul nu
poate oferi o garanţie.

209. Reparaţiile bunurilor care fac obiectul uzufructului:
a) sunt în sarcina uzufructuarului, dacă este vorba despre reparaţiile de
întreţinere;
b) pot fi efectuate de uzufructuar, pe cheltuiala sa, dacă este vorba de
reparaţiile mari pe care nudul proprietar nu
le efectuează la timp, acesta din urmă fiind obligat să restituie cheltuielile astfel
efectuate, până la încetarea
uzufructului;
c) sunt în sarcina nudului proprietar, dacă este vorba de reparaţii mari, chiar
atunci când sunt determinate de
neefectuarea reparaţiilor de întreţinere.
a) este obligat să reconstruiască tot ceea ce s-a distrus datorită vechimii;

b) este obligat să aducă, de îndată, la cunoştinţa nudului proprietar orice
contestare a dreptului de proprietate, sub
sancţiunea obligării la plata de daune-interese;

c) nu poate fi obligat la plata primelor de asigurare, pe durata uzufructului,
dacă bunul este asigurat.
a) are dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului;

b) datorează dobânda legală, dacă este obligat la rambursarea cheltuielilor şi
sarcinilor proprietăţii care au fost
Ghigheci Ghigheci
I
suportate de uzufructuar, atunci când uzufructul este cu titlu gratuit;
c) este obligat să suporte cheltuielile şi sarcinile proprietăţii.
212. în cazul uzufructului asupra unei creanţe: -JHHLK'
a) titularul dreptului de creanţă are dreptul să încaseze capitalul şi să perceapă
dobânzile creanţei; /
b) titularul dreptului de creanţă poate face toate actele de dispoziţie care nu
aduc atingere drepturilor
uzufructuarului;
c) acesta (uzufructul) încetează după plata creanţei.
213. Dacă uzufructul are ca obiect o coîă-parte dintr-un bun deţinut în
coproprietate:
a) nudul proprietar are dreptul de vot aferent cotei-părţi din dreptul de
proprie¬tate, orice stipulaţie contrară
fiind nulă;
b) acordarea către uzufructuar a dreptului de vot care are ca obiect
modificarea substanţei bunului nu este opozabilă
terţilor decât în cazul în care aceştia au cunoscut-o în mod expres;

c) dreptul de vot care are ca efect modificarea substanţei bunului aparţine
nudului proprietar.
214. Stingerea uzufructului are loc prin:
a) încetarea existenţei juridice a uzufructuarului persoană juridică;
b) moartea nudului proprietar;
c) neuzul timp de 3 ani.
215. în cazul abuzului de folosinţă din partea uzufructuarului:
a) Instanţa poate dispune preluarea folosinţei bunului de către nudul
proprietar, acesta neputând fi obligat să
plătească nicio compensaţie uzufructuarului;

b) creditorii uzufructuarului pot interveni în procesul prin care nudul proprietar
cere încetarea uzufructului,
putându-se angaja să repare stricăciunile şi să ofere garanţii pentru viitor;

c) nudul proprietar poate cere încetarea uzufructului. .......
a) atunci când bunul este distrus în parte dintr-un caz fortuit;

b) în cazul uzufructului constituit până la data la care o altă persoană decât
uzufructuarul ajunge la o anumită
vârstă, la data stabilită^chiar dacă persoana decedează înainte de împlinirea

vârstei respective;
c) prirtneuzul timp de 10 ani, în cazul uzufructului asupra unei creanţe.
a) nu are dreptul de a locul în locuinţa nudului proprietar împreună cu părinţii;

Ghigheci Ghigheci
I
b) are dreptul de a locui în locuinţa nudului proprietar împreună cu soţul şi
copiii, chiar dacă nu era căsătorit sau
nu avea copii la data constituirii abitaţiei;

c) este obligat să plătească reparaţiile de întreţinere ale întregii locuinţe, chiar
dacă nu ocupă întreaga locuinţă.
de '■^^V^^SS^^^SSSBSSBS^SSSSBS^
a) nu poate ceda acest drept;
b) este obligat să plătească toate cheltuielile de cultură, chiar dacă nu este
îndreptăţit să perceapă toate fructele
naturale şi industriale produse de bun;

c) poate culege fructele civile ale unui bun.
219. Servitutile:
a) se pot dobândi prin uzucapiune extratabulară, indiferent dacă sunt pozitive
sau negative;
b) se pot constitui în vederea unei utilităţi viitoare a fondului dominant;
c) pot fi apărate prin exercitarea acţiunii confesorii, dreptul la acţiune cu
privire la aceasta prescriindu-se în
termen de 3 ani.
220. ^HMHHHHMHBHHHHI
a) servitutea de vedere;
b) servitutea de trecere cu mijloace de transport;
c) acelea al căror exerciţiu este sau poate fi continuu, fără a fi necesar faptul
actual al omului.
221. Servitutile neaparente sunt:
a) un apeduct;
b) acelea a căror existenţă nu este atestată de vreun semn vizibil de servitute;
c) servitutile de a nu construi peste o anumită înălţime.
servitutile ^sHHMHBnHHHHHHHHMH
a) acelea prin care proprietarul fondului dominant exercită o parte din
preroga¬tivele dreptului de proprietate asupra
fondului aservit;
b) servitutea de a nu construi;
c) servitutea de trecere.
J9HHBHR9BIHHHHHHSS
a) este obligat să facă, pe cheltuiala sa, toate lucrările necesare pentru a
exercita şi conserva servitutea, orice
dispoziţie contrară fiind considerată nescrisă;

b) nu poate agrava situaţia fondului aservit şi nu poate produce prejudicii
proprie¬tarului fondului aservit prin
exercitarea servitutii;
Ghigheci Ghigheci
I
c) este obligat să se abţină de la exercitarea unora dintre prerogativele
dreptului său de proprietate, în cazul
servitutilor negative.
224. în cazul servitutilor, proprietarul fondului aservit:
a) se poate exonera de obligaţia efectuării cheltuielilor pentru lucrările
necesare pentru exercitarea şi conservarea
servitutilor, renunţând la dreptul de proprie¬tate asupra fondului aservit, în

favoarea proprietarului fondului dominant;
b) poate schimba locul prin care se exercită servitutea, dacă are un interes
serios şi legitim, chiar dacă exercitarea
acesteia devine dificilă pentru proprietarul fondului dominant;

c) poate schimba starea locurilor ori strămuta exercitarea servitutii în alt loc.
.liSHBHflHHHSERflHflHHBHHB
a) servitutea va putea fi exercitată, în cazul împărţirii fondului dominant,
pentru uzul şi utilitatea fiecărei părţi,
chiar dacă situaţia fondului aservit este agravată;

b) servitutea va putea fi exercitată, în cazul împărţirii fondului aservit, pentru
uzul şi utilitatea fondului
dominant, pe toate părţile rezultate din împărţire, numai dacă o astfel de

exercitare nu agravează fondul aservit sau nu
produce preju¬dicii proprietarului acestuia; c) dacă servitutea este exercitată

pentru uzul şl utilitatea exclusivă a uneia
dintre părţile despărţite din fondul dominant, servitutea asupra celorlalte părţi se
stinge.
226. Servitutile se sting prin radierea lor din cartea funciară: 'SHHHIR
a) la ajungerea la termen;
b) din cauza neuzului timp de 20 de ani;
c) prin exproprierea fondului aservit, chiar dacă servitutea nu ar fi contrară
utilităţii publice căreia îi va fi
afectat bunul expropriat.

prin neuz are loc: vSyHBSHIBBBBBEBBBBIHBS
a) dacă de la ultimul act de exerciţiu al servitutilor necontinue au trecut 10 ani;
b) dacă de la ultimul act contrar servitutilor continue au trecut 10 ani;
c) chiar dacă numai unul dintre coproprietari exercită servitutea.
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
228. Servitutile se sting prin radierea lor din cartea funciara, in cazul:
a) dispariţiei oricărei utilităţi a acestora;
Ghigheci Ghigheci
I
b) imposibilităţii, chiar parţiale, de executare;
c) renunţării proprietarului fondului aservit.
229. în cazul răscumpărării servitutii de trecere:
a) instanţa nu poate suplini consimţământul proprietarului fondului aservit,
chiar dacă părţile nu se înţeleg;
b) proprietarul fondului aservit poate efectua răscumpărarea, dacă există o
disproporţie vădită între utilitatea pe
care o procură fondului dominant şi inconvenientele sau deprecierea provocată

fondului aservit;
c) la stabilirea preţului de răscumpărare, instanţa va ţine cont de vechimea
servitutii şi de schimbarea valorii celor
două fonduri.
IHHHIHHIflDIi^^^^HHHBHHHHBHHSBflHI^^BHBsS
a) stăpânirea unui bun de către un detentor precar;
b) deţinerea temporară a unui bun al altuia, cu obligaţia de a'-l restitui;
c) exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun
de către persoana care îl stăpâneşte
şi care se comportă ca un adevărat proprietar.

231. Exercitarea de către posesor 3 prerogativelor dreptului de proprietate asupra
unui bun are loc:
a) fie în mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin Intermediul unei alte
persoane;
b) numai în mod nemijlocit, prin putere proprie;
c) prin reprezentantul legal, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de
exerciţiu şi în cazul persoanelor
juridice.
a) nu poate fi intervertită în posesie;

b) trebuie dovedită, în condiţiile legii;
c) odată dovedită, este prezumată că se menţine până la proba intervertirii
sale.
233. Stăpânirea unui bun de către o persoană având calitatea de locatar:

a) nu constituie posesie, potrivit legii;
b) are aceleaşi efecte ca şi cele ale unei posesii utile;
c) reprezintă un caz de detenţie precară, potrivit legii.
-»-»,11- ^■ .----
234. Intervertirea precarităţii in posesie se poate face:
a) în cazul în care detentorul precar înstrăinează bunul, prlntr-un act translativ
de proprietate cu titlu particular,
chiar dacă dobânditorul este de rea-credinţă;

Ghigheci Ghigheci
I
b) în cazul în care detentorul încheie cu bună-credinţă un act translativ de
pro¬prietate cu titlu particular cu altă
persoană decât cu proprietarul bunului;

c) de îndată ce detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de
rezistenţă neechivoce în privinţa intenţiei
sale de a începe să se comporte ca un proprietar, deşi nu s-a împlinit termenul de

restituire a bunului.
233. Cu privire la buna-credinţă în materia intervertirii detenţiei precare în
posesie:
a) buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, partea interesată putând
produce dovada relei-credinţe;
b) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dobânditorul este de bună-
credinţă, dacă înscrie dreptul în
folosul său întemelndu-se pe cuprinsul cărţii funciare;

c) în cazul imobilelor, este de bună-credinţă dobânditorul care nu cunoştea şi
nici nu trebuia, după împrejurări, să
cunoască lipsa calităţii de proprietar a celui de la care a dobândit bunul.

236. încetarea posesiei are loc prin:
a) pleirea bunului;
b) trecerea bunului în proprietate privată;
c) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului pe o perioadă
de maxim un an.
237. Transformarea posesiei în detenţie precară:
a) este o cauză de încetare a posesiei prin pierderea elementului intenţional;
b) este unul dintre viciile posesiei;
c) este un mod de stingere a dreptului de proprietate:
■BHHBHHHBHHBBH^
a) posesia netulburată, exercitată public, sub nume de proprietar şi cu
intermiten¬ţele normale în raport de natura
bunului;
b) posesia utilă, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege;
c) posesia continuă, chiar dacă este exercitată astfel încât nu poate fl
cunoscută.
a) prin deposedare^dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului pe o

perioadă de maxim un an;
b) prin înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la dreptul de
proprietate asupra unui bun imobil;
c) prin înscrierea dreptului de proprietate al comunei, oraşului sau
municipiului, după caz, conform legii.
240. Discontinuitatea posesiei:
Ghigheci Ghigheci
I
a) presupune exercitarea sa de către posesor cu intermitenţe naturale în raport
cu natura bunului;
b) presupune încetarea exerciţiului posesiei asupra bunului respectiv pe
perioade mai mari de un an;
c) este o cauză de încetare a posesiei.
a) atâta timp cât nu este continuă;

b) atâta timp cât este dobândită sau conservată prin acte de violenţă, fizică
sau morală, care nu au fost provocate de
o altă persoană;
c) atâta timp cât este dobândită sau conservată prin acte de violenţă, fizică
sau morală, care au fost provocate de o
altă persoană decât posesorul bunului.

HBHBJIBBBBflHHHH—WBB^SBSBBBBBBtSSSBKBBSBM
a) vizează, potrivit legii, exclusiv posesia bunurilor imobile;
b) constă în exercitarea posesiei asupra bunului pe ascuns, astfel încât ea să
nu poată fi cunoscută;
c) este un viciu absolut, în sensul că poate fl opus posesorului de către orice
persoană care justifică un interes ca
posesia să nu fie utilă.

243. în ceea ce priveşte invocarea viciilor posesiei:
a) discontinuitatea poate fi opusă posesorului de către orice persoană
interesată;
b) ca şi clandestinitatea, discontinuitatea poate să fie invocată numai faţă de
cel care s-a exercitat posesia
afectată de acest viciu;

c) ca viciu relativ, violenţa poate fi invocată numai de către cel împotriva
căruia s-a exercitat.
244. Posesia viciată asupra unui bun devine utilă:
a) odată cu încetarea actelor de violenţă exercitate de posesorul bunului;
b) odată cu încetarea clandestinităţii exercitării posesiei;
c) din momentul în care actele de stăpânire asupra bunului se exercită la
intervale de timp normale, în raport cu
natura lucrului, chiar dacă posesorul a fost lipsit de posesia bunului mai mult de
un an.
Bflfl2HflHHfl_HHHHa_HHHH>V
a) revin proprietarului imobilului pe care au fost efectuate, dacă prin lege sau
act juridic nu se prevede altfel;
b) sunt prezumate a fi făcute de proprietarul materialelor, până la proba
contrară;
c) adăugate, spre deosebire de cele autonome, nu pot avea caracter durabil
Ghigheci Ghigheci
I
sau provizoriu.
BHbHBHflnHflfllHiHHHHHHHHHHHHHBHHBflflfl-fli
a) au caracter de sine stătător;
b) sunt utile, atunci când sporesc valoarea economică a imobilului;
c) sunt necesare, atunci când sunt făcute pentru simpla plăcere a celui care le-
a realizat, putând spori valoarea
economică a imobilului.
247. în cazul lucrării autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credinţă

asupra
imobilului altuia, proprietarul imobilului:
a) are dreptul să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la
valoarea de circulaţie pe care acesta ar
fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat;

b) poate cere obligarea autorului lucrării la desfiinţarea acesteia;
c) poate cere instanţei să dispună înscrierea sa în cartea funciară, ca
proprietar al lucrării, plătind autorului
lucrării jumătate din sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării.
248. în cazul ridicării unei lucrări adăugate cu caracter durabiîasupra imobilului
3ltuia,
a) dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate necesare din
momentul transmiterii ofertei de plată a
cheltuielilor rezonabile făcute de autorul lucrării;

b) dobândeşte întotdeauna dreptul de proprietate asupra lucrării adăugate
necesare din momentul realizării acesteia;
c) are dreptul să ceară obligarea autorului de rea-credinţă al lucrării adăugate
utile la desfiinţarea acesteia, cu
repunerea imobilului în situaţia anterioară şi plata de daune-interese calculate la

valoarea de circulaţie a bunului la
data hotărârii judecătoreşti.

;19HHHHHHHHHfllHBH9HS
a) autorul lucrărilor, dacă a fost de bună-credinţă, are dreptul să le ridice
înainte de restituirea imobilului către
proprietar, cu condiţia de a readuce imobilul în starea anterioară;

b) proprietarul imobilului are dreptul să devină proprietarul lucrării, numai cu
condiţia înscrierii acesteia în
cartea funciară;
c) proprietarul imobilului are dreptul să ceară obligarea autorului lucrării să
Ghigheci Ghigheci
I
cumpere imobilul la valoarea de
circulaţie pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

250. In cazul lucrărilor cu caracter durabil realizate cu bună-credinţă,
proprietarul1 terenului vecin imobilului autorului
şi pe care s-a realizat, parţial, lucrarea:

1. Autorul unei lucrări efectuate asupra unui imobil:
a) are un drept de ipotecă legală asupra Imobilului pentru plata indemnizaţiei;
b) îşi poate ridica materialele până la data introducerii de către cel îndreptăţit
a
acţiunii privind înscrierea în cartea funciară, neputând fi obligat la plata de
daune-interese, chiar dacă a fost de rea-credinţă la efectuarea lucrării;
a) poate cere înscrierea într-o nouă carte funciară a unui drept de
coproprietate ai vecinilor asupra imobilului
rezultat, incluzând terenul aferent, în raport cu contribuţia fiecăruia;

b) poate cere ridicarea lucrării de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la
daune-interese;
c) poate cere instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară a unui drept de
coproprietate al vecinilor, în cote-
părţi egale asupra lucrării.

c) nu poate să opună proprietarului terenului pasivitatea pe care ar fi vădit-o pe
durata realizării lucrării, decât dacă a
realizat lucrarea cu bună-credinţă.

252. Dacă proprietarul imobilului pe C3re a fost efectuată lucrarea optează
pentru
obligarea autorului lucrării la cumpărarea imobilului:
a) el poate cere instanţei judecătoreşti stabilirea preţului şi pronunţarea unei
hotărâri care să ţină loc de contract
de vânzare;
b) el este obligat să se adreseze instanţei pentru pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de contract de vânzare,
chiar dacă se înţelege cu autorul lucrării;

c) el poate conveni cu autorul lucrării condiţiile pentru efectuarea vânzării,
având şi un drept de ipotecă legală
asupra imobilului pentru plata preţului de către autorul lucrării.

253. în cazul lucrărilor efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului
altuia
care nu îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra
a) proprietarul imobilului are dreptul să ceară obligarea acestuia la
Ghigheci Ghigheci
I
cumpărarea imobilului la valoarea de circulaţie
pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea autonomă cu caracter durabil a fost

efectuată cu rea-credinţă;
b) proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului la ridicarea lor şi
readucerea bunului în starea în care i-a
fost încredinţat, dacă lucrările au fost efectuate fără încuviinţarea sa;

c) autorul lucrărilor va avea, în caz de accesiune, drepturile şi obligaţiile
reglemen¬tate pentru proprietarul
imobilului.
254. în cazul lucrărilor efectuate de un detentor precar:
a) proprietarul imobilului are dreptul să ceară autorului lucrării desfiinţarea
aces¬teia, cu readucerea imobilului în
situaţia anterioară şi plata de daune-interese;

b) proprietarul poate să devină proprietarul lucrării adăugate, fără înscrierea în
cartea funciară şi fără niclo
obligaţie către autorul lucrării, chiar dacă aceasta a fost utilă;

c) proprietarul terenului vecin imobilului autorului şi pe care s-a realizat parţial
lucrarea poate cere înscrierea în
cartea funciară a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului

rezultat, incluzând terenul aferent, în raport
cu valoarea contribuţiei fiecăruia.
Capitolul IV Teoria generală a obligaţiilor
în cazul gestiunii de afaceri, gerantul: WW^WWWfWWT^

a) nu poate întrerupe gestiunea începută dacă există riscul vreunei pierderi;
b) este ţinut faţă de terţii contractanţi, alături de gerat;
c) poate cere doar restituirea cheltuielilor necesare, dacă a început sau a
continuat gestiunea cunoscând sau trebuind
să cunoască împotrivirea titularului afacerii.

256. Actul de întrerupere a unei prescripţii făcut de gerant în interesul geratului:
a) dă dreptul la acoperirea integrală de către gerat a cheltuielilor necesare şi
utile efectuate de gerant, chiar dacă
avantajele obţinute sunt inferioare cuantumului cheltuielilor;

b) dă dreptul gerantului la despăgubiri din partea geratului, pentru îmbogăţire
Ghigheci Ghigheci
I
fără justă cauză;
c) îşi produce efectele numai dacă a fost ratificat de gerat.
257. Persoana care repară acoperişul unei case, considerând că a moştenit-o, dar
care
realizează pe durata lucrării că testamentul pe care îşi întemeia convingerea a
fost anulat:
a) se va putea îndrepta pentru recuperarea cheltuielilor efectuate împotriva
adevăraţilor moştenitori, ale căror
interese le-a gestionat;

b) va putea cere despăgubiri adevăraţilor moştenitori, în limita îmbogăţirii
aduse acestora prin efectuarea
reparaţiei;
c) este ţinută să continue reparaţia, dacă abandonarea intempestivă a lucrării
prezintă riscul agravării stării
imobilului.
258. Persoana care, venind în sprijinul victimei unui accident de circulaţie suferă,
ea
însăşi, o vătămare a integrităţii fizice în timpul operaţiunilor de salvare:
a) este îndreptăţită, în calitatea de gerant, la acoperirea prejudiciului suferit;
b) poate cere instanţei evaluarea prejudiciului suferit şi înscrierea în cartea
funciară a unei ipoteci legale care să
garanteze obligaţie de acoperire a acestui prejudiciu;

c) răspunde pentru prejudiciile cauzate geratului, dacă, pe durata intervenţiei,
se declanşează, chiar fără culpa sa,
explozia autovehiculului, care, din această cauză, este distrus în totalitate.
a) este supusă restituirii, dacă a fost făcută de debitor înainte de îndeplinirea

condiţiei suspensive;
b) făcute, în folosul debitorului, de o altă persoană, fără a fi obligată, dă
dreptul acestei persoane la rambursarea
cheltuielilor necesare şi utile efectuate, cu dobânzi care curg din ziua în care
cheltuielile au fost cerute; /
c) făcută de către gerant nu obligă geratul la acoperirea cheltuielilor efectuate,
dacă obligaţie era deja prescrisă
la data plăţii.
260. Efectuarea de către unul dintre coproprietari a unor lucrări de reparaţii
urgente
la flHHIHHHHIHHHIHBflHI
a) este o gestiune de afaceri în raport cu ceilalţi coproprietari, dacă aceştia,
Ghigheci Ghigheci
I
deşi au cunoscut că se efectuează
lucrările, s-au aflat în imposibilitate de a se îngriji, ei înşişi sau printr-un mandatar,

de realizarea lor;
b) obligă coproprietarul să înştiinţeze pe ceilalţi proprietari înainte de
începerea reparaţiei;
c) dă dreptul firmei contractate de coproprietar, în nume propriu, să se
îndrepte pentru recuperarea preţului
lucrărilor atât împotriva coproprietarului cu care a contractat, cât şi împotriva

celorlalţi coproprietari.
261. Repararea acoperişului casei învecinate pentru a evita ruina acesteia:
262. In
»]
b) c)
263. în
ŞÎ
b)
cazul in care o persoana gestionează afacerile altuia, in mod voluntar:
răspunde pentru prejudiciul adus celui ale cărui afaceri le gestionează, chiar şi din
cea mai uşoară culpă, dacă a cunoscut
sau trebuia să cunoască împotrivirea acestuia;

răspunde pentru prejudiciul cauzat cu intenţie sau din cujpă gravă, în cazul în care
gestiunea a urmărit să îl apere pe
gerat de o pagubă Iminentă; trebuie să aibă capacitatea de a contracta.

cazul în care, în cadrul unei gestiuni de afaceri, sunt încheiate acte juridice:
gerantul este singurul ţinut faţă de terţii cu care a contractat, chiar şi în numele
geratului, dacă se dovedeşte că
gestiunea nu era necesară şi utilă şi nu a procurat vreun avantaj geratului;

odată ce a ratificat gestiunea, geratul este ţinut a executa actele încheiate,
răspunzând de executare întocmai ca un
mandant pentru actele încheiate de mandatarîn numele său;

gerantul, care a executat obligaţiile contractuale, se poate regresa împotriva
geratului pentru recuperarea cheltuielilor
efectuate, dar numai în limita în care acestea au profitat geratului.

a) nu este o gestiune de afaceri, întrucât cel care a efectuat reparaţia nu
cunoaşte persoana în interesul căreia a
acţionat, proprietarul decedând fără a avea moştenitori cunoscuţi;

b) trebuie continuată de moştenitorii celui care a început reparaţia, în aceleaşi
condiţii;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu naşte obligaţii în patrimoniul proprietarului imobilului învecinat, dacă
acesta s-a împotrivit efectuării
reparaţiei.
264. Dacă, in mod voluntar şi fără a fi necesare, o persoană efectuează lucrări de
îmbunătăţire la sistemul de conducte
care alimentează cu apă atât proprietatea proprie, cât şi o proprietate învecinată:

a) se va putea îndrepta împotriva proprietarului vecin pentru recuperarea
părţii din costul lucrării ce i-ar fi
revenit acestuia, împreună cu dobânzi din ziua în care cheltuielile au fost

efectuate;
b) răspunde pentru eventualul prejudiciu cauzat proprietarului vecin urmare a
efectuării lucrărilor;
c) va putea cere proprietarului vecin partea ce îi revine din cheltuielile
efectuate, chiar dacă acestea nu au fost
utile, în măsura avantajului care i-a fost totuşi procurat prin efectuarea
îmbunătăţirilor la sistemul de conducte.
265. In cazul unei gestiuni de afaceri, gerantul:
a) poate oricând să renunţe la gestiune, cu obligaţie notificării geratului şi
acope¬ririi eventualelor prejudicii
suferite de gerat urmare a renunţării intempestive;

b) poate să renunţe la gestiune dacă, prin continuarea acesteia, şi-ar produce
lui însuşi, o pagubă însemnată;
c) este ţinut să continue gestiunea până când o poate abandona fără riscul
vreunei pierderi ori până când geratul sau
moştenitorii acestuia o pot prelua.

266. Este supusă restituirii plata:
a) atunci când prestaţia a constat într-o obligaţie de a nu face, pe care
debitorul a crezut, din eroare, că o are
faţă de creditor;
b) făcută a doua oară de un debitor care, după ce a executat prima oară
obligaţia, a pierdut chitanţa doveditoare şi
este ameninţat cu executarea silită de către fostul creditor;

c) primită în temeiul unui contract ulterior desfiinţat.
267. Este supusă restituirii plata făcută:
a) înainte de împlinirea termenului suspensiv;
b) de un terţ unui creditor care, considerând că i se plăteşte datoria propriului
său debitor, lasă să se împlinească
Ghigheci Ghigheci
I
termenul de prescripţie;
c) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desfiinţate în calea de atac.
268. Cel care a primit o plată cu convingerea că îi era datorata- *
a) nu poate fi obligat la restituire, dacă a renunţat la garanţiile creanţei sale;
b) nu va fi ţinut să restituie plata primită, chiar dacă actul juridic în temeiul
căruia i-a fost făcută plata este
ulterior rezolvit;
c) nu va putea fi obligat la restituire, dacă cel care i-a făcut plata sumei de
bani nu a introdus acţiune în
restituire în termen de 3 ani de la cunoaşterea faptului că plata era nedatorată.

269. Nu poate fi primită o acţiune în restituire pentru îmbogăţire fără justă cauză
introdusă de cel care: *
a) urmăreşte obţinerea unei reparaţii pe care ar fi putut-o cere pe calea unei
acţiuni de care nu a uzat în termenul de
prescripţie prevăzut de lege;

b) a suferit o pierdere patrimonială inferioară îmbogăţirii aduse patrimoniului
altei persoane;
c) a făcut o plată în temeiul unui contract ulterior desfiinţat.
270. Nu poate fi obligat la restituire, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză, cel a
cărui
a) este justificată de primirea unei prestaţii în temeiul unei obligaţii valabile;
b) este generată de un act material al celui păgubit, făcut în Interes personal şi
pe riscul său;
c) este independentă de orice culpă din partea sa.
271. Părinţii nu răspund pentru fapta copilului lor minor: . j ■.■.%^:<;:L::'-"".'
■'■ -
* a) dacă dovedesc că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă;
b) dacă dovedesc că fapta copilului este urmarea unei alte cauze decât modul
în care şi-au îndeplinit îndatoririle
decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti;

c) dacă fapta este săvârşită de minorul ce are calitatea de prepus, inclusiv în
situaţia în care părintele are
calitatea de comitent, iar victima nu optează pentru răspunderea lor în această

din urmă calitate.
272. In materia răspunderii .JflflHflBHHIHIH_HI
a) comitentul este ţinut solidar la reparaţie alături de prepus;
b) sarcina reparaţiei revine comitentului în subsidiar faţă de părinte, atunci
când fapta prejudiciabilă a fost
săvârşită de copilul minor în calitatea sa de prepus;

c) dacă prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care răspunde
Ghigheci Ghigheci
I
pentru fapta unuia dintre ei şi a plătit
integral despăgubirea se poate întoarce împo¬triva celorlalte persoane care au

cauzat prejudiciul, limitat la ceea ce
depăşeşte partea persoanei pentru care răspunde.

273. în cazul decesului unei persoane ca urmare a faptei prejudiciabile a altei
persoane:
a) descendenţii victimei au dreptul la acoperirea prejudiciului suferit numai în
limita întreţinerii prestate anterior
de aceasta;
b) urmaşii descendenţilor victimei pot continua acţiunea în despăgubiri pentru
repararea prejudiciului nepatrimonial
introdusă de autorul lor;

c) instanţa poate acorda despăgubiri persoanei căreia victima, deşi nu era
obligată de lege, îl presta întreţinere în
mod curent.
274. în materia răspunderii civile delictuale, JflBH399fl—HHB9L_H
a) părintele nu răspunde în cazul în care copilul, având discernământ,
răspunde, el însuşi, pentru fapta proprie;
b) dacă există mai multe persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului,
fiecare va contribui în mod egal la
repararea prejudiciului;
c) termenul de prescripţie a acţiunii în răspundere civilă este cei de prescripţie
a acţiunii penale, când fapta
prejudiciabilă este prevăzută de legea penală, iar termenul de prescripţie a

răspunderii penale este mai lung decât cel
prevăzut de legea civilă pentru prescrierea acţiunii în răspundere civilă delictuală.

275. Este îndreptăţit la repararea prejudiciului suferit:
a) copilul minor al soţiei victimei decedate într-un accident de circulaţie, căruia
victima îi presta întreţinere în
mod curent;
b) cel căruia i s-au restrâns posibilităţile de viaţă familială urmare a unei
operaţii chirurgicale eşuate;
c) cel prejudiciat, chiar dacă cel care a cauzat prejudiciul i-a acordat ajutor
dezinteresat.
276. Poate fi acoperit în temeiul răspunderii civile delictuale:
a) prejudiciul clientului constând în pierderea şansei de a câştiga un proces,
urmare a omisiunii avocatului de a
Ghigheci Ghigheci
I
îndeplini, în termenul legal, un act de proce¬dură, dacă exista o jurisprudenţă

care îndreptăţea clientul să considere că
ar fi avut câştig de cauză;

b) prejudiciul persoanei care finalizase o calificare profesională, dar care,
înainte de a încheia un contract de
muncă în specializarea dobândită, a fost acciden¬tată grav, pierzându-şi

capacitatea de muncă;
c) prejudiciul viitor, chiar dacă producerea lui este îndoielnică.
277. Poate fi acoperit, dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale:
a) un prejudiciu cert;
b) prejudiciul suferit de concubina victimei decedate într-un accident de muncă
ce a avut loc din culpa comună a
angajatorului şi a victimei-angajat;
c) prejudiciul cauzat urmare atingerii unui simplu interes.
278. Autorul faptei ilicite este ţinut a repara prejudiciul:
a) cauzat prin vătămarea unui drept subiectiv;
b) prin plata unei indemnizaţii adecvate şi echitabile, dacă a săvârşit o
infracţiune prin depăşirea limitelor
legitimei apărări;
c) cauzat prin chiar exerciţiul drepturilor sale.
279. Nu poate obţine repararea integrală a prejudiciului suferit:
a) persoana care, ignorând anunţul de avertizare, a trecut pe sub streaşină
casei şi a fost vătămată prin căderea
ţurţurilor de gheaţă;
b) persoana care s-a accidentat în timp ce manipula un gater împrumutat cu
titlu gratuit de la vecinul său, chiar dacă
acesta din urmă cunoştea că gaterul avea deficienţe majore pe care nu i le-a făcut
cunoscute celui căruia i-a împrumutat
bunul;
c) persoana a cărei sănătate a fost afectată, dar care, pentru a putea obţine
postul, a acceptat includerea în
contractul de muncă a unei clauze de excludere a răspunderii în caz de accident

de muncă.
280. Este faptă ilicită, ce antrenează, în condiţiile legii, răspunderea civilăa
autorului ei:
a) încălcarea, cu discernământ, a regulilor de conduită pe care legea le
impune;
Ghigheci Ghigheci
I
b) nesocotirea, cu discernământ, a bunelor moravuri;
c) exerciţiul unui drept subiectiv într-un mod neobişnuit.
281 Este faptă ilicită, putând conduce la atragerea răspunderii civile a celui care
a
săvârşit^H—HHHHBHHHHHBHHHHflHBHHHHflBHMEi
a) omisiunea companiei de furnizare a apei să atenţioneze trecătorii că a
desco¬perit un canal pentru efectuarea unei
lucrări de reparaţii;
b) distrugerea gardului vecinului în încercarea autorului faptei de a doborî la
pământ un copac care, fiind bătrân şi
degradat, îi punea în pericol iminent locuinţa proprie;

c) refuzul nejustificat al unui coproprietar de a consimţi la executarea unei
lucrări.
282 Sunt cauze care înlătură caracterul ilicit a! faptei, neputând fi antrenată
răspun-
derea civilă delictuală a autorului acesteia:
a) forţa majoră;
b) legitima apărare;
c) starea de necesitate.
283. Nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului faptei, dacă a
fost
înlăturat caracterul ilicit al acesteia prin: >-SflBHH__HHHHHHH
a) exprimarea consimţământului persoanei prejudiciate cu privire la o faptă ce
a condus la afectarea unul imobil
proprietatea sa;
b) săvârşirea faptei prejudiclabile în exercitarea unui drept subiectiv;
c) săvârşirea faptei prejudiciabile la ordinul superiorului.
284. Nu va putea fi tras la răspundere, fapta sa nefiind ilicită: _ ...
a) cel care a construit un imobil pe proprietatea sa la distanţa legală de
proprie¬tatea învecinată, imobil care,
totuşi, obturează lumina casei vecinului său;

b) cel care a îndeplinit un ordin al superiorului;
c) cel care, în cursul unei ploi torenţiale, pentru a se apăra pe sine de pericolul
iminent al unei inundaţii, a
improvizat un dig care a generat, fără voia sa, dever¬sarea apei pe terenul
proprietatea vecinului, provocându-i acestuia
prejudicii.
285. Autorul unei fapte ilicite este exonerat de răspundere civilă dacă prejudiciul
a
fost provocat de: j-
Ghigheci Ghigheci
I
a) un eveniment de forţă majoră;
b) un eveniment care nu putea fi prevăzut şi nici împiedicat de acesta; :
c) fapt'a unei terţe persoane, numai atunci când are caracteristicile forţei
majore.
Forţa majoră aH____HHBHHHH—I—1k—I
a) o împrejurare externă fără legătură cu lucrul/persoana care a produs
preju¬diciul sau cu însuşirile sale;
b) un eveniment care, deşi ar fi putut fi prevăzut, era extrem de dificil de
evitat;
c) un eveniment a cărui invincibilitate şi inevitabilitate se raportează la
persoana care depune diligentă şi prudenţă
maximă.
287. Este exonerat de răspundere, pentru forţa majora, nefiind obligat la
repararea
prsjudkiuiul^HSBQSSSww^^^SBl^^^BtSSEaBS^^^BsBBKESÊM
a) în timpul unui cutremur, loveşte un vehicul staţionat, provocând avarierea
gravă a acestuia;
b) lăsând gaterul împrumutat de la un vecin în curte, a constatat că o ploaie

torenţială, căzută în timpul verii, i-a
distrus motorul;
c) nu putea să prevadă că se va declanşa un vânt foarte puternic, care să
determine decopertarea unei părţi a
acoperişului ce fusese fixat provizoriu, până la angajarea unul specialist care să

finalizeze lucrarea.
288. Cazul fortuit nu exclude răspunderea civilă delictuală:
a) a proprietarului unui animal sau a celui care se serveşte de el pentru
prejudiciul produs de acesta;
b) a comitentului pentru prepusul său;
c) a celui care ocupă un imobil, chiar fără niciun titlu, pentru prejudiciul cauzat
prin căderea sau aruncarea din
imobil a unui lucru.

28S. Va fi exonerat de răspundere civilă doar în caz de forţă majoră sau dacă
preju¬diciul a fost cauzat de fapta victimei
înseşi ori a unui terţ:

a) proprietarul unui edificiu care a cauzat un prejudiciu, urmare a ruinei
acestuia;
b) proprietarul unei construcţii din care s-a desprins o parte şi a cauzat astfel
un prejudiciu altei persoane;
c) cel care a folosit, în mod gratuit, lucrul altuia.
de , sHBHHHBHHHHIHIIHi
Ghigheci Ghigheci
I
a) doar cel care dovedeşte că prejudiciul a fost cauzat de fapta imprevizibilă,
absolut invincibilă şi inevitabilă a
victimei înseşi;
b) cel care dovedeşte că prejudiciul a fost produs de un eveniment pe care nu
l-a putut prevedea şi nici împiedica;
c) cel care a tăinuit bunuri ce proveneau dintr-o faptă ilicită, dacă autorul
faptei, fiind lipsit de discernământ, a
fost exonerat de răspundere.

291. Nu este răspunzător pentru fapta prejudiciabilă: *• ; _ _ ^ : . "
a) cel care, aflându-se într-o stare de tulburare a minţii, nu a putut să-şi dea
seama de urmările faptei sale;
b) cel care a acordat ajutor în mod dezinteresat victimei, pentru prejudiciul
astfel provocat, chiar dacă a acţionat
cu intenţie sau culpă gravă;

c) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, chiar dacă se dovedeşte că a
comis fapta ilicită cu discernământ
292. Dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, este ţinut a acoperi
a) minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, dacă nu dovedeşte că a fost lipsit
de discernământ;
b) cel care l-a îndemnat pe autorul faptei prejudiciabile sau l-a ajutat, în orice
fel, să îl pricinuiască;
c) agresorului, de către cel care a fost achitat de instanţa penală, pe motiv că
fapta a fost comisă în legitimă
apărare.
293. în materia răspunderii civile delictuale:
a) nu sunt valabile clauzele de nerăspundere pentru prejudiciul cauzat
bunurilor altuia printr-o simplă imprudenţă sau
neglijenţă;
b) în cazul vinovăţiei comune, cei obligaţi să răspundă solidar faţă de victimă,
în raporturile dintre ei, suportă
sarcina reparării proporţional, unul dintre criteriile de apreciere fiind gravitatea

culpei;
c) atunci când prejudiciul a fost cauzat de lucrul sau animalul folosit cu titlu
gratuit de victimă, este antrenată
răspunderea civilă delictuală numai dacă se dove¬deşte intenţia sau culpa gravă
a celui chemat să răspundă.
294. Plata stinge o datorie:
a) dacă prestaţia datorată este executată de bunăvoie;
b) chiar dacă este făcută de un terţ, inclusiv în situaţia în care terţul considera,
Ghigheci Ghigheci
I
în mod eronat, că plăteşte o
datorie proprie faţă de creditor;

c) chiar dacă este făcută către un creditor incapabil.
295. Creditorul poate refuza plata oferită de un terţ:
a) dacă debitorul l-a încunoştlnţat, în prealabil, că se opune efectuării plăţii de
către terţ, chiar dacă refuzul
plăţii nu îl prejudiciază;
b) dacă natura obligaţiei impune ca aceasta să fie executată numai de debitor;
c) dacă are îndoieli cu privire la calitatea prestaţiei terţului, iar prin convenţia
părţilor, au fost stabilite
condiţii speciale de calitate a prestaţiei.

296. Plata făcută unei alte persoane decât creditorul este valabilă dacă
a) a fost ratificată de creditor;
b) a fost făcută persoanei indicate de creditor;
c) a fost făcută, la cererea acelei persoane, pentru a stinge o datorie a
creditorului faţă de ea.
2S7. Debitorul unui bun individual determinat:
a) este liberat prin predarea acestuia în starea în care se află la momentul
naşterii obligaţiei;
b) dacă bunul a pierit din culpa sa este dator să cedeze creditorului drepturi!
e_şau_ acţiunile în despăgubire pe care
le are cu privire la bunul respectiv;

c) este,ţlnut a conserva bunul până la predare, cu diligenta unui bun
proprietar.
298. în cazul unei obligaţii de a da bunuri de gen: _ ; ;
a) debitorul este liberat dacă predă bunuri de gen cel puţin de calitate medie;
b) creditorul este cel care alege bunurile ce urmează a-i fi predate în
executarea obligaţiei;
c) debitorul este liberat dacă predă orice bunuri de gen, chiar dacă de calitate
inferioară.
299. Darea în plată:
a) este o modalitate de plată valabilă dacă creditorul consimte la aceasta;
b) stinge obligaţia debitorului la data la care creditorul a consimţit la
executarea unei alte obligaţii în locul
celei datorate, chiar dacă obligaţia nu este îndeplinită;

c) nu împiedică renaşterea garanţiior oferite de terţi pentru executarea obligaţiei
iniţiale, în situaţia în care prestaţia
constând în transferul proprietăţii, oferită în schimbul celei iniţiale, nu este

executată.
a) creditorul care acceptă un cec ori un alt instrument de plată este prezumat
Ghigheci Ghigheci
I
că o face numai cu condiţia ca acesta
să fie onorat;
b) executarea se face la sediul debitorului de la data plăţii;
c) creditorul nu poate refuza să primească o executare parţială.
301. Chitanţa liberatorie dată de creditor: _
a) pentru primirea uneia dintre prestaţiile periodice prezumă absolut
executarea prestaţiilor devenite scadente
anterior;
b) trebuie să conţină şi menţiunile referitoare la imputaţia plăţii, dacă are mai
multe creanţe exigibile faţă de acel
debitor;
c) în care se consemnează primirea prestaţiei principale prezumă, până la
proba contrară, executarea prestaţiilor
accesorii.
302. Remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanţei, făcută de
creditor către debitor:
a) stinge obligaţia din momentul remiterii;
b) nu împiedică pe cel interesat să probeze stingerea obligaţiei pe altă cale
decât prin plată;
c) nu împiedică pe creditor să probeze că remiterea s-a făcut pentru alt motiv
decât stingerea obligaţiei, chiar dacă
înscrisul este sub semnătură privată.

303. In cazul unei plaţi făcute prin virament bancar:
a) ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare
prezumă efectuarea plăţii, până la
proba contrară;
b) confirmarea efectuării plăţii de către instituţia de credit plătitoare nu face
dovada plăţii;
c) debitorul face imputaţia prin menţiune făcută pe ordinul de plată, în cazul în
care are mai multe datorii faţă de
acelaşi creditor.
304. în cazul în care un debitor are mai multe datorii faţă de acelaşi creditor şi
niciuna
dintre părţi nu a făcut imputaţia plăţii, se vor considera stinse, mai întâi:
a) datoriile mai oneroase pentru debitor;
b) datoriile pentru care au fost constituite garanţii;
c) datoriile mai vechi.
305. Dacă refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod corespunzător,
creditorul:
Ghigheci Ghigheci
I
a) preia riscul imposibilităţii de executare a obligaţiei;
b) poate, totuşi, obliga debitorul la restituirea fructelor culese după punerea în
întârziere a creditorului;
c) este ţinut la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
306. în cazul în care creditorul refuză, în mod nejustificat, plata oferită în mod
cores¬punzător, debitorul:
a) poate consemna bunul pe chettuiala şÎTiscurife creditorului;
b) poate porni vânzarea publică a bunului, dacă depozitarea bunului necesită
costuri de întreţinere pe care debitorul
nu le poate acoperi, urmând să consem¬neze preţul;

c) poate vinde bunul, chiar şi direct, dacă acesta are o valoare mai mică decât
cheltuielile unei vânzări publice,
urmând să consemneze preţul.
a) nu îl mai poate retrage, obligaţia fiind considerată stinsă;

b) îl poate retrage oricând, în acest caz creanţa renăscând cu toate garanţiile
şi toate celelalte cheltuieli şi
accesorii ale sale din momentul retragerii;

c) este liberat de obligaţia sa.
308. Răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale:
a) nu poate fi limitată prin convenţia părţilor;
b) poate fi atrasă şi pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care
debitorul se foloseşte pentru executarea
obligaţiilor contractuale;
c) poate fi invocată şi atunci când neexecutarea îi este parţial imputabilă
credito¬rului obligaţiei.
309. Debitorul este de drept în întârziere:
a) când nu a executat obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul
activităţii unei întreprinderi;
b) când, deşi exista urgenţă, nu a executat obligaţia imediat;
c) când părţile au stipulat în contract un termen de plată, chiar dacă nu s-a
stipulat că simpla împlinire a
termenului produce un astfel de efect.

310. în cazul în care locatarul neglijează să plătească chiria în mod repetat:
a) creditorul are dreptul la rezilierea contractului, fără punerea în întârziere a
debitorului, chiar dacă acest
remediu nu este stipulat expres în contract;

b) contractul este reziliat de drept, dacă există un pact comîsoriu în acest
sens, fără a fi necesară punerea în
Ghigheci Ghigheci
I
întârziere, dacă este stipulat expres că punerea în întârziere rezultă din simplul
fapt al neexecutărli;
c) debitorul trebuie să fie notificat în scris, chiar şi atunci când părţile au
stipulat că simpla neplată a chiriei
la termen permite creditorului să ceară rezilierea unilaterală.

311. în cazul în care debitorul obligaţiei de a plăti o sumă de bani îi comunică, în
scris,
creditorului său că nu vă face plata la scadenţă, invocând acumularea datoriilor
faţă de salariaţi:
a) debitorul este de drept în întârziere, nemaifiind necesară notificarea sa de
către creditor;
b) creditorul este îndreptăţit la daune moratorii de la data scadenţei până la
momentul plăţii;
c) dacă creditorul avea dreptul înainte de scadenţă, potrivit contractului, la
dobânzi mai mari decât dobânda legală, de la
data scadenţei daunele moratorii vor fi limitate la valoarea dobânzii legale.

312. Este de drept în întârziere:
a) moştenitorul debitorului, dacă obligaţia era scadentă la dată decesului
debi¬torului;
b) debitorul obligaţiei născute dintr-o faptă ilicită extracontractuală;
c) debitorul oricărei obligaţii băneşti.
313. Dovada că debitorul este de drept în întârziere trebuie făcută:
a) de creditor;
b) de debitor;
c) de orice parte interesată.
314. în cazul unor codebitori solidari, notificarea unuia dintre ei tie către creditor:
a) pune în întârziere doar pe debitorul notificat, acesta putându-se regresa
împotriva celorlalţi codebitori pentru
partea din obligaţie ce le revenea;

b) produce efecte şi în privinţa celorlalţi;
c) nu produce efecte faţă de niciunul dintre codebitori, dacă oricare dintre
aceştia a oferit anterior prestaţia
datorată, dar creditorul a refuzat să o primească, chiar dacă avea temei legitim să
o refuze.
315. Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior
debitorul
'9HHHHHHHHHHEH
a) se respinge ca prematur introdusă;
b) are ca efect punerea în întârziere a debitorului;
c) dă dreptul debitorului de a executa obligaţia într-un termen rezonabil,
calculat de la data când cererea i-a fost
Ghigheci Ghigheci
I
comunicată.
316. în cazul în care creditorul, punându-l în întârziere pe debitor, i-a acordat un
termen de executare, va putea, până la expirarea acestuia:
a) să suspende executarea propriei obligaţii până la efectuarea plăţii de către
debitor;
b) să ceară reducerea propriei obligaţii corelative;
c) să ceară daune-interese pentru prejudiciul produs prin întârzierea executării
obligaţiei.
317. De la data punerii în întârziere a debitorului:
a) creditorul este îndreptăţit la daune-interese compensatorii pentru neexecu-
tarea obligaţiei;
b) creditorul poate executa sau poate face să fie executată, pe cheltuiala
debitorului, o obligaţie de a face;
c) este întreruptă automat curgerea prescripţiei extinctive.
318. De la data punerii în întârziere a debitorului:
a) curg dobânzi moratorii pentru întârzierea la plată, în cazul unei obligaţii
băneşti;
b) creditorul poate declara unilateral rezilierea sau, după caz, rezoluţiunea
con¬tractului; '
c) este întrerupt termenul de decădere, în situaţia în care pentru realizarea
dreptului este necesară exercitarea unei
acţiuni în justiţie.
319. Debitorul preţului lucrărilor: ■
a) efectuate de un dezvoltator imobiliar este ţinut, în caz de neexecutare, la
plata dobânzilor bancare pe care
dezvoltatorul le-a suportat pentru creditele bancare contractate în activitatea

curentă;
b) care întârzie plata din cauza intrării în vigoare a unor reglementări ce impun
un prag maximal al sumelor în valută
tranzacţlonate datorează daune moratorii de la scadenţă;

c) care întârzie plata din cauza unui incident în sistemul bancar ce îl împiedică
să
facă viramentul este ţinut la repararea prejudiciului creditorului prin
întârziere
în limita îmbogăţirii sale.
320. în cazul neexecutării obligaţiei contractuale, debitorul este ţinut:
a) inclusiv la acoperirea cheltuielilor pe care creditorul le-a făcut pentru
limitarea prejudiciului, chiar dacă
acestea sunt excesiv de mari;

b) la repararea prejudiciilor actuale şi viitoare;
c) inclusiv la acoperirea prejudiciilor pe care nu le putea prevedea, dacă
neexe-cutarea este intenţionată ori se
Ghigheci Ghigheci
I
datorează culpei grave a acestuia, sub rezerva ca prejudiciul suferit de creditor să

fie consecinţa directă şi necesară a
neexe¬cutării obligaţiei.
^HHHHBBBHflflHHRHIHIi
a) pentru pierderea, de către creditorul obligaţiei neexecutate, a şansei de
obţine un avantaj;
b) inclusiv pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă
diligentă; ■'"«"'
c) pentru beneficiul de care creditorul a fost lipsit ca urmare a neexecutării
obligaţiei.
322. în cazul întârzierii în executarea obligaţiilor băneşti:
a) creditorul este îndreptăţit la daune moratorii, fără a face dovada existenţei
prejudiciului;
b) dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda
legală, daunele moratorii la care are
dreptul creditorul vor fi la nivelul dobân¬zilor datorate înainte de scadenţă;

c) creditorul poate cumula daunele moratorii stipulate în contract cu daune-
inte¬rese pentru repararea integrală a
prejudiciului suferit.
323. în cazul neexecutării unei obligaţii de a face:

a) creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuşi obligaţia;
b) creditorul este îndreptăţit doar la daune-interese egale cu dobânda legală,
calculate asupra echivalentului în bani
al obligaţiei;
c) dacă în contract a fost stipulată o clauză penală, creditorul poate cere
executarea acesteia, fără a fi ţinut să
dovedească vreun prejudiciu.

324. Clauza penală:
a) poate fi oferită de debitor pentru a se libera, astfel, de executarea obligaţiei;
b) poate fi cerută, chiar dacă debitorul şi-a îndeplinit obligaţia, în cazul în care
ea a fost stipulată pentru
executarea cu întârziere;
c) lovită de nulitate, atrage şi nulitatea convenţiei în care a fost stipulată.
325. Debitorul unei obligaţii neexecutate: :c
a) se poate libera oferind despăgubirea stabilită prin clauza penală;
b) va fi ţinut la plata clauzei penale doar dacă creditorul a dovedit existenţa
prejudiciului cauzat de neexecutarea
Ghigheci Ghigheci
I
obligaţiei;
c) nu va fi ţinut la plata penalităţii dacă executarea obligaţiei a devenit
imposibilă din cauza faptei unui terţ
pentru care nu este răspunzător.

326. Clauza penală poate fi redusă de instanţă:
a) atunci când obligaţia principală a fost executată în parte, chiar dacă această
executare nu a profitat
creditorului;
b) penalitatea este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de
părţi la încheierea contractului;
c) doar dacă neexecutarea se datorează unui caz fortuit sau de forţă majoră.
327. în cazul în care neexecutarea unei obligaţii indivizibile, nesoiidare rezultă
din
fapta unuia dintre Codebitori, penalitatea poate fi cerută:
a) numai celui care nu a executat obligaţia;
b) numai celorlalţi codebitori, fiecare pentru partea sa;
c) în totalitate celui care nu a executat sau celorlalţi codebitori, fiecăruia
pentru partea sa.
323. în cazul neexecutării parţiale a unei obligaţii divizibile, clauza penală:
a) este suportată numai de codebitorul vinovat de neexecutare pentru partea
la care este ţinut;
b) poate fi cerută în totalitate codebitorulul care nu a executat, dacă plata
parţială afectează calitatea întregii
prestaţii;
c) poate fi cerută şi cellorlalţi codebitori, proporţional cu partea fiecăruia din
datorie, dacă penalitatea a fost
stipulată pentru a împiedica o plată parţială.

329. Arvuna confirmatorie:
a) se impută asupra prestaţiei datorate sau se restituie părţii care a dat-o, în
caz de executare a contractului;
b) va fi reţinută, dacă partea care a dat-o nu îşi execută obligaţia contractuală,
fără justificare;
c) va fi restituită, ca atare, părţii care a dat-o, dacă neexecutarea obligaţiei
fără justificare provine de la cel
care a primit arvuna.
330.
331.
Ghigheci Ghigheci
I
332.
333.
334.
Rezoluţiunea poate opera:

a) parţial, atunci când neexecutarea este de mică însemnătate;
b) prin declaraţia unilaterală de rezoluţiune a creditorului;
c) numai pe cale judiciară.
Rezilierea operează:
a) spre deosebire de rezoluţiune, şi atunci când neexecutarea este de mică
însem¬nătate, însă are un caracter repetat;
b) de plin drept, dacă părţile au convenit astfel;
c) cu efect retroactiv, de la data încheierii contractului.
a) nu poate opera în lipsa unui pact comisoriu expres;

b) nu poate fi dispusă de Instanţă;
c) are loc prin notificarea scrisă a debitorului de către creditor, atunci când,
fiind pus în întârziere, nu a
executat obligaţia în termenul fixat de creditor.

La contractele cu executare succesivă, declaraţia unilaterală de reziliere:
a) produce efecte faţă de debitor numai dacă se înscrie în cartea funciară,
atunci când obiectul contractului care se
doreşte a fi reziliat este un bun imobil;

b) trebuie făcută în termenul de prescripţie prevăzut de lege pentru acţiunea
în reziliere;
c) produce efecte între părţi din momentul în care parvine destinatarului, chiar
dacă nu a luat cunoştinţă de ea, din
motive care nu îi sunt imputabile.

Declaraţia unilaterală de rezoluţiune este irevocabilă:
Ghigheci Ghigheci
I
a) din momentul înscrierii în cartea funciară;
b) de la data expirării termenului pentru executare acordat de creditor prin
punerea în întârziere;
c) de la data comunicării ei către debitor, dacă debitorul se afla de drept în
întârziere.
a) este o clauză stipulată în favoarea debitorului;

b) produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare
atrage rezoluţiunea sau rezilierea
contractului;
c) produce efecte fără punerea în întârziere a debitorului, chiar dacă nu rezultă
din faptul neexecutării.
a) produce efecte, chiar dacă din voinţa părţilor rezultă că partea care o invoca
trebuie să execute obligaţiile mai
întâi;
b) poate fi invocată chiar dacă neexecutarea este de mica însemnătate;
c) priveşte neexecutarea unei obligaţii născute dintr-un contract sinalagmatic.
337. Pentru a putea invoca excepţia de neexecutare:

a) obligaţiile nu trebuie să fie exigibile;
b) nu este suficient ca două persoane să fie în acelaşi timp creditor şi debitor
una faţă de cealaltă ci obligaţiile
părţilor trebuie să fie născute din acelaşi contract;

c) cealaltă parte nu oferă executarea obligaţiei imediat, ci la termenul stabilit
prin voinţa părţilor.
338. Dacă imposibilitatea de executare din cauza unui: eveniment fortuit este
temporară:
a) şl priveşte o obligaţie principală, contractul este desfiinţat de plin drept şi
fără nicio notificare;
b) nu poate opera rezoluţlunea contractului;
c) creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaţii.
339. Are natura juridică a unui mijloc de protecţie a drepturilor creditorului:
a) notarea în cartea funciară a imobilului, proprietatea debitorului, a unei
promi¬siuni bilaterale de vânzare;
b) excepţia de neexecutare a contractului;
c) acţiunea oblică.
340. Creditorul poate exercita acţiunea oblică dacă:
a) debitorul său se află în imposibilitate obiectivă de a exercita un drept sau o
acţiune;
b) creanţa sa este certă şi exigibilă;
c) creanţa sa este proporţională ca valoare cu valoarea dreptului exercitat prin
acţiunea oblică.
Ghigheci Ghigheci
I
341. Dacă acţiunea oblică este admisă:
a) bunul este readus în patrimoniul debitorului, unde va servi la asigurarea
gajului general al tuturor creditorilor
chirografari;
b) hotărârea judecătorească este opozabilă debitorului, chiar dacă acesta nu a
fost introdus în proces;
c) creditorul care a intentat acţiunea îşi va realiza cu prioritate creanţa.
342. Creditorul poate intenta acţiunea revocatorie:
a) dacă are o creanţă certă la data introducerii acţiunii;
b) numai cu privire actele cu titlu oneros prin care debitorul îşi creează sau işi
măreşte starea de insolvabilitate;
c) dacă debitorul refuză să accepte o ofertă de donaţie;
343. Sunt condiţii pentru introducerea acţiunii rcvoc;itorii:
a) actul încheiat de debitor cu un terţ să fi cauzat un prejudiciu creditorului
reclamant;
b) creditorul să deţină un titlu executoriu;
c) frauda debitorului şi a terţului contractant, numai dacă se atacă un contract
cu titlu oneros sau o plată efectuată
în executarea unui astfel de contract.

344. Creditorul poate introduce o acţiune revocatorie în termen de:
a) 3 ani de la data încheierii actului atacat;
b) 1 an de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce
rezultă din actul atacat, dacă prin lege
nu se prevede altfel;
c) 1 an de la data încheierii actului atacat, dacă prin lege nu se prevede altfel.
345. Ca efect al admiterii acţiunii revocatorii:
a) actul atacat îşi menţine valabilitatea şi continuă să producă efecte între
părţile care au participat la încheierea
lui;
b) actul atacat va fi declarat inopozabil atât faţă de creditorul care a introdus
acţiunea, cât şi faţă de ceilalţi
creditori care, putând introduce acţiunea, au intervenit în cauză;

c) bunul se reîntoarce în patrimoniul debitorului.
346. Ca efect a! admiterii acţiunii revocatorii: ::^BBBBBBBHBE9HHHHBBBS
a) bunul este indisponibilizat până la începerea executării silite a creanţei pe
care s-a întemeiat acţiunea;
b) terţul dobândltor al bunului care face obiectul actului juridic atacat este
obligat să predea bunul creditorului
reclamant;
c) terţul poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea
Ghigheci Ghigheci
I
acţiunii o sumă de bani egală cu
prejudiciul suferit prin încheierea actului atacat.

347. Cesiunea.de creanţă nu poate avea ca obiect:
a) creanţe care sunt declarate netransmisibile prin lege;
b) creanţa ce are ca obiect o altă prestaţie decât plata unei sume de bani,
dacă cesiunea face ca obligaţia să fie, în
mod substanţial, mai oneroasă;

c) o creanţă viitoare.
348. Cesiunea care este limitată prin convenţia cedentului cu debitorul produce
efecte
în privinţa debitorului cedat dacă:
a) creanţa are ca obiect o obligaţie de a face;
b) creanţa are ca obiect o sumă de bani;
c) cesiunea este cu titlu oneros.
349. Dacă se cesionează o creanţă garantată cu gaj, cedentul are obligaţia de a
preda
cesionarului:
a) titlul constatator al creanţei aflat în posesia sa, precum şi orice alte
înscrisuri doveditoare ale dreptului
transmis;
b) dacă cesiunea este parţială, doar o copie legalizată a înscrisului constatator
al creanţei;
c) posesia bunului luat în gaj, fără să fie nevoie de acordul constituitorului.
350. în cazul cesiunii unei creanţe viitoare, creanţa se consideră transfe
momentul: Hi^HSlHi^H
a) încheierii contractului de cesiune;
b) acceptării sau primirii comunicării de către debitorul cedat;
c) naşterii creanţei.
351. Cesionarului i se cuvin: _•'ISBHBKHB—BsBBS
a) dobânzile devenite scadente, dar neîncasate încă de cedent, cu începere de
la data cesiunii;
b) dobânzile care devin scadente din momentul cesiunii;
c) numai dobânzile devenite scadente după acceptarea cesiunii de către
debitor prin înscris cu dată certă.
a) după ce a acceptat cesiunea printr-un înscris cu dată certă;

b) după prezentarea, la cererea sa, a dovezii scrise a cesiunii, dacă cesiunea i-
a fost comunicată de cesionar;
c) anterior comunicării scrise a cesiunii, dacă debitorul cedat a cunoscut-o pe
alte căi.
HflPJBBBBH11HBHBHBEBWKBtBBBBSKBBUBBBSKBBBBSKBS^
a) unei universalităţi de creanţe este opozabilă debitorilor, din momentul
înscrierii la arhivă, chiar dacă nu le-a
Ghigheci Ghigheci
I
fost comunicată;
b) unei creanţe garantate cu fideiusiune este opozabilă fideiusorului de la data
îndeplinirii formalităţilor de
publicitate numai faţă de debitor;

c) unei creanţe este opozabilă debitorului dacă i-a fost comunicată odată cu
cererea de chemare în judecată.
a) debitorul nu poate să opună cesionarului plata pe care a făcut-o cu bună-

cre-dinţă unui creditor aparent, dacă nu
au fost îndeplinite formalităţile cerute pentru opozabilitatea cesiunii faţă de

debitor şi terţ;
b) consimţământul debitorului cedat la încheierea cesiunii este cerut atunci
când, după împrejurări, creanţa este
legată în mod esenţial de persoana creditorului;

c) cesionarul poate să facă acte de conservare cu privire la dreptul cedat
anterior notificării debitorului cedat.
a) cedentul şi cesionarul sunt plătiţi proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia

■. ■■■■ .■■ dintre ei; ... .... it*: ...
b) cesionarul are dreptul să i se remită originalul titlului constatator al creanţei
aflat în posesia cedentului;
c) comunicarea cesiunii debitorului cedat produce efecte numai dacă se indică
şi întinderea cesiunii.
a) garantează existenţa creanţei în raport cu data cesiunii, dacă cesiunea este

cu titlu oneros;
b) răspunde pentru solvabilitatea debitorului cedat la momentul scadenţei
creanţei;
c) răspunde dacă, prin fapta sa proprie cesionarul nu dobândeşte creanţa în
patrimoniul său.
357. în caz de cesiuni succesive, debitorul se liberează plătind în temeiul cesiunii:
a) care 1-a fost comunicată mai întâi;
b) care a fost înscrisă prima la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare;
c) care a fost încheiată prima.
353. Ca efect a! cesiunii de creanţă, debitorul cedat poate să opună cesionarului:
a) rezoluţiunea contractului iniţial pentru neexecutarea obligaţiilor creditorului;
b) nulitatea actului juridic din care rezultă creanţa;
c) compensaţia pe care o putea opune cedentului, dacă a acceptat cesiunea
prin înscris cu dată certă.
359. Terţul care plăteşte în locul debitorului se subrogă în drepturile creditorului
plătit:
a) fără a dobândi mai multe drepturi decât creditorul plătit şi fără a fi necesară
Ghigheci Ghigheci
I
notificarea debitorului, daca
subrogaţia a fost consimţită de creditor;

b) din momentul încheierii contractului de subrogaţie, dacă creanţa nu este
scadentă;
c) din momentul plăţii pe care terţul o face în folosul creditorului.
360.
Subrogaţia:
a) poate opera şi în temeiul legii, fără a fi necesar consimţământul debitorului
sau creditorului;
b) consimţită de creditor are loc prin simpla efectuare a plăţii obligaţiei
debito¬rului de către un terţ;
c) convenţională poate fi numai expresă.
361.
Subrogaţia convenţională consimţită de creditor este opozabilă fideiusorului
debitorului:
362.
a) de la data încheierii convenţiei dintre creditor şl terţul plătitor;
b) dacă au fost îndeplinite formalităţile prevăzute pentru opozabilitatea subro-
gaţiei faţă de debitor;
c) dacă formalităţile prevăzute pentru opozabilitatea subrogaţiei faţă de
debitor au fost îndeplinite şi în privinţa
fideiusorului însuşi.
Ca efect al subrogaţiei, creditorul iniţial:
a) are, de drept, obligaţia de a garanta existenţa creanţei la data subrogaţiei;
b) transmite noului creditor drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii
ale creanţei; ■ ' -l.-.
c) se poate obliga faţă de noul creditor să garanteze suma pentru care a
operat subrogaţia.
363. Pentru valabilitatea subrogaţiei consimţite de debitor este necesar:
a) consimţământul creditorului Iniţial, în lipsă de stipulaţie contrară;
b) să se consemneze expres în actul de împrumut suma care a fost
împrumutată, iar în chitanţa de plată a datoriei
faptul că plata a fost făcută cu suma împrumutată de la noul creditor;

c) ca actul de împrumut şi chitanţa de plată a datoriei să aibă dată certă.
364. Creditorul chirografar care plăteşte unui creditor ce are uo drept de
preferinţă,
potrivit legii, se subrogă în drepturile acestuia:
a) fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte condiţii speciale;
b) dacă creditorul plătit consimte expres la înlocuirea sa cu creditorul
chirografar;
c) numai cu acordul debitorului.
365. Dacă un terţ efectuează o plată parţială în locul debitorului: 19HHHHSS1
a) nu operează subrogaţia, cel care a plătit având la îndemână o acţiune
Ghigheci Ghigheci
I
înte¬meiată pe plata nedatorată sau
îmbogăţirea fără justă cauză;

b) operează o subrogaţie parţială iar noul creditor este îndreptăţit la plată
numai după ce creditorul iniţial
încasează integral restul de datorie de la debitor;

c) cel care a plătit în locul debitorului se subrogă în măsura plăţii efectuate în
drepturile creditorului şi este
plătit cu prioritate atunci când creditorul iniţial a renunţat implicit sau explicit la
cauza sa de preferinţă.
a) prin acordul de voinţe între creditorul Iniţial şi terţul care plăteşte datoria,
fără a fi necesar consimţământul
debitorului;
b) transmiterea drepturilor creditorului plătit de la momentul plăţii;
c) şi după ce s-a efectuat plata, dacă părţile convin astfel.
367. în materia subrpgaţiei: Jjmmm^|H|
a) debitorul principal poate opune noului creditor toate mijloacele de apărare
pe care le avea împotriva creditorului
Iniţial;
b) pentru opozabilitate faţă de terţi, subrogaţia legală trebuie constatată prin
înscris cu dată certă;
c) operează o prezumţie relativă de subrogaţie în folosul moştenitorului care
plăteşte din bunurile sale datoriile
moştenirii, care poate fi răsturnată prin proba contrară. ;
a) acordul de voinţe între creditor şi noul debitor;

b) acordul de voinţe între debitori, noul debitor înlocuindu-l pe cel iniţial numai
dacă creditorul îşi dă acordul;
c) în toate situaţiile, numai prin acordul de voinţe între debitorul iniţial, noul
debitor şi creditor.
369. La preluarea de datorie, noui debitor nu îi înlocuieşte pe debitorul Iniţial
dacă:
a) noul debitor era insolvabil la data când a preluat datoria, chiar daca
creditorul care a consimţit la preluare
cunoşteaaceastă împrejurare;
b) prin contractul de preluare a datoriei s-a convenit astfel;
c) noul debitor a devenit insolvabil ulterior încheierii contractului.
370. Ca efect al preluării de datorie:
a) noul debitor poate opune creditorului toate cauzele de stingere a datoriei pe
Ghigheci Ghigheci
I
care le-ar fi putut invoca şi
debitorul iniţial;
b) creditorul se poate prevala în contra noului debitor de toate drepturile pe
care le are în legătură cu datoria
preluată;
c) nu pot fl invocate împotriva creditorului mijloacele de apărare întemeiate pe
raportul obligaţional dintre noul debitor
şi debitorul iniţial.
371. Ca efect al preluării de datorie, garanţiile creanţei iniţiale se menţin:
a) dacă au fost constituite de debitorul iniţial şi pot fi despărţite de persoana
acestuia;
b) dacă au fost constituite de terţi pentru realizarea creanţei, iar aceştia şi-au
dat acordul la preluare;
c) chiar dacă fideiusorul sau terţul care a constituit o garanţie reală pentru
realizarea creanţei nu şi-a dat acordul
la preluare.
372. Preluarea de datorie prin contract încheiat cu debitorui nu produce niciun
efect
de JsHhIIHhIhHIHHHhHHIHHBHI
a) dacă contractul de preluare a fost denunţat până la momentul exprimării
con-
simţământului de către creditor;
b) numai dacă creditorul refuză expres preluarea în termenul stabilit de către
. contractantul care a comunicat preluarea de datorie;
c) dacă ambii contractanţi au comunicat preluarea de datorie, dar au fixat ter-
mene diferite de răspuns, iar creditorul nu a răspuns în termenul cel mai lung,
chiar dacă s-a împlinit primul.
373. Ca. .efect al novaţiei prin schimbarea debitorului, ipotecile care garantează
-;9HHHIHÎIHiHHHRIill^^l^HHHI
a) vor însoţi noua creanţă, chiar dacă nu s-a stipulat astfel prin convenţia
părţilor;
b) se menţin numai dacă debitorul iniţial consimte expres la aceasta;
c) se strămută asupra bunurilor noului debitor, numai cu acordul acestuia.
374. La novaţia prin schimbarea debitorului:. iul;âu:>S:..s<„...
a) debitorul iniţial este liberat de creditor, iar obligaţia iniţială se stinge;
b) consimţământul debitorului iniţial nu este necesar pentru încheierea sa
valabilă; ,-, -
c) când creditorul a cerut acordul fidejusorilor să fie ţinuţi de noua obligaţie,
creanţa iniţială subzistă dacă
fideiusorii nu îşi exprimă acordul.

375. Ca efect al novaţiei, noul debitor poate opune creditorului:
Ghigheci Ghigheci
I
a) nulitatea relativă pentru vicii de consimţământ a actului din care s-a născut
obligaţia iniţială;
b) mijloacele de apărare pe care le avea împotriva debitorului iniţial;
c) nulitatea absolută a actului din care s-a născut obligaţia.
376. Când novaţia operează între creditor şi unu! dintre debitorii solidari:
a) îi liberează pe ceilalţi codebitori, în raporturile cu creditorul;
b) nu îi liberează pe ceilalţi codebitori, iar creanţa iniţială subzistă dacă aceştia
refuză să fie ţinuţi şi de noua
obligaţie;
c) îi liberează pe ceilalţi codebitori, în raporturile cu creditorul, numai dacă
acesta din urmă (creditorul) a
consimţit expres la aceasta.
64 377.
379.
380.
381.
382,
383.
Ghigheci Ghigheci
I
a) care operează cu privire la debitorul principal, de regulă, îi liberează pe
fideiusori;
b) nu se prezumă, voinţa părţilor de a nova trebuie să fie neîndoielnică;
c) prin schimbarea creditorului poate opera fără consimţământul debitorului
iniţial.
Compensaţia: .jjgBBBBBBBBHBHBHHHHHHHHBBHHHI
a) operează şi atunci când creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a
păgubi;
b) stinge datoriile reciproce până la concurenţa celei mai mici dintre ele;
c) pe care debitorul cedat o putea invoca în raporturile cu cedentul poate fl
opusă cesionarului, chiar dacă debitorul
cedat a acceptat pur şl simplu cesiunea.
a) datoriile care au ca obiect o sumă de bani;

b) numai obligaţiile izvorâte din contracte;
c) datoriile care au ca obiect bunuri fungibile, dacă sunt de aceeaşi natură.
, H) ....... . . ....... . - ~„
Compensaţia nu poate fi invocată:
a) dacă pentru plata uneia dintre datorii a fost acordat un termen de graţie;
b) de către debitorul cedat împotriva cesionarului pentru datoriile cedentulul
care sunt ulterioare momentului în care
cesiunea de creanţă i-a devenit opozabilă prin comunicare;

c) dacă oricare dintre părţi a renunţat, în mod tacit, la compensaţie.
Compensaţia este exclusă: ;,.,,//
a) dacă datoria are ca obiect restituirea unui bun care a fost dat în depozit;
b) dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera compensaţia legală;
c) dacă datoria are ca obiect un bun insesizabil.
-îpi^HH—lBBBBl_H—IB_Ifl_IHHBBHB
a) se poate face numai în mod expres;
b) nu se poate face în detrimentul drepturilor dobândite de un terţ;
c) se face, în mod tacit, dacă una dintre părţi plăteşte o datorie fără să opună
compensaţia ale cărei condiţii legale
erau îndeplinite.
a) stinge datoriile reciproce pana la concurenţa obligaţiei care are valoarea cea
mai mare;
b) convenţională operează de la data la care s-a încheiat convenţia părţilor cu
privire la compensaţie;
c) poate fi opusă cesionarului de către debitorul cedat care nu a acceptat
cesiunea şi pentru datoriile creditorului
iniţial ulterioare momentului în care cesiunea i-a devenit opozabilă.

y^^BUBBBB&SBSBBBBBttBSBEBKBBL
Ghigheci Ghigheci
I
a) debitorul care, fiind terţ poprit, dobândeşte o creanţă împotriva creditorului
popritor, poate opune compensaţia
împotriva acestuia din urmă;

b) fideiusorul poate opune în compensaţie creanţa pe care debitorul principal o
dobândeşte împotriva creditorului
obligaţiei garantate;
c) o parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune
compensaţia.
nu '^SSBSSSSSSKBBBBEHI^SBBi
a) dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în mase de
bunuri diferite;
b) cu privire la obligaţia principală, dacă se întrunesc calităţile de fideiusor şi
cre¬ditor în aceeaşi persoană;
c) în lipsa acordului părţilor.
385. Confuziunea:
a) se aplică numai obligaţiilor contractuale;
b) care operează prin reunirea calităţilor de fideiusor şi debitor în aceeaşi
persoană nu stinge obligaţia principală;
c) ce operează prin reunirea calităţilor de creditor şi debitor profită
fideiusorilor.
a) obligaţia renaşte dacă se desfiinţează cauza care a determinat confuziunea,

de la data la care a operat
desfiinţarea;
b) ipoteca stinsă prin confuziunea calităţilor de creditor ipotecar şi proprietar al
bunului Ipotecat renaşte numai
dacă creditorul este evins dintr-o cauză inde¬pendentă de el;

c) drepturile terţilor cu privire la creanţa care face obiectul confuziunii se
menţin, dacă acestea s-au născut
anterior confuziunii.
388. Remiterea de datorie poate opera:
a) numai cu titlu gratuit;
b) cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta
se realizează;
c) prin renunţarea unilaterală a creditorului la dreptul său de creanţă chiar
dacă debitorul procedează la executarea
prestaţiei.
389/Remiterea de datorie:
a) stinge obligaţia principală şi toate garanţiile şi accesoriile care o însoţesc;
Ghigheci Ghigheci
I
b) se prezumă a fi operat şi cu privire la creanţa garantată dacă creditorul a
renunţat expres la ipoteca sau
privilegiul care însoţea respectiva creanţă;

c) se realizează numai dacă debitorul consimte expres la aceasta.
390. Dovada remiterii de datorie şe face:
a) în aceleaşi condiţii cu dovada plăţii;
b) prin orice mijloc de probă, dacă prin lege nu se prevede altfel;
c) numai prin chitanţă llberatorie dată de creditor.
391. Remiterea de datorie acordată unui cofideiusor profită:
a) şi debitorului principal, din datorie fiind scăzută valoarea
prestăŢieii^deîus^?^ care a beneficiat de remitere;
b) numai fideiusorului căruia i-a fost acordată, iar ceilalţi fideiusori rămân
obligaţi să garanteze pentru întreaga
creanţă;
c) celorlalţi fideiusori numai în măsura în care toţi cofideiusorii garantează în

acelaşi mod, aceeaşi datorie şi numai
dacă nu au consimţit expres exonerarea cofideiusorului liberat.

392. Remiterea de datorie este valabilă: ~19BBHflHHIHflHHKS5SSBi
a) ca donaţie, dacă îndeplineşte toate condiţiile de validitate ale acesteia,
inclusiv forma solemnă a înscrisului
autentic;
b) indiferent de forma pe care o îmbracă, dacă se face prin acte între vii;
c) prin legat, dacă testamentul în care este cuprins îndeplineşte toate
condiţiile de validitate de formă şi de fond.
BHHHHHIHHHHHHHIIIHHHHÎHHHHHHHHHHHHi
a) este întotdeauna un act juridic unilateral;
b) este totală, dacă nu se stipulează contrariul;
c) poate fi opusă cesionarului, dacă a intervenit în raporturile dintre cedent şi
debitorul cedat înainte ca cesiunea
să îi fi devenit opozabilă acestuia din urmă.

394. Imposibilitatea fortuită de executare: IsHBHHiHHHHHHRHHi
a) poate fi cauzată de un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi
inevitabil;
b) poate fi cauzată de un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat
de către cel care ar fi fost chemat
să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs;

c) poate fi invocată şi atunci când obligaţia are ca obiect bunuri de gen.
395. Debitorul este liberat de executarea obligaţiei, dacă imposibilitatea fortuită
de
Ghigheci Ghigheci
I
executare a intervenit:
a) cu caracter temporar;
b) în toate cazurile, după punerea sa în întârziere pentru executarea obligaţiei;
c) după ce a fost pus în întârziere, atunci când creditorul nu ar fi putut oricum
să beneficieze de executarea
obligaţiei din cauza evenimentului fortuit, iar debitorul nu a luat asupra sa riscul
producerii acestuia.
39S. Debitorul care nu notifică creditorului imposibilitatea fortuită de executare a
HilI^ÎH^ÎliH^HHflHBHHHHHHHflHHHHBHH
a) pierde dreptul de a invoca această cauză de stingere a obligaţiei;
b) răspunde pentru prejudiciile cauzate creditorului prin faptul că nu a notificat
survenirea evenimentului;
c) este liberat de datorie numai dacă obligaţia are ca obiect bunuri de gen.
337. imposibilitatea fortuită de executare poate fi invocată:
a) de către debitorul cedat în relaţia cu cesionarul, dacă este anterioară
momen¬tului în care cesiunea i-a devenit
opozabilă;
b) pentru liberarea de obligaţie numai dacă este totală şi definitivă;
c) dacă obiectul obligaţiei îl constituie orice prestaţie, inclusiv cea care are ca
obiect bunuri de gen.
Capitolul V Contractele speciale
398. Pot cumpăra sau vinde:

a) toţi cei cărora nu le este interzis prin lege;
b) persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în toate cazurile, fără
încuviin¬ţarea părinţilor sau a tutorelui
ori a instanţei de tutelă şi familie;

c) persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, doar cu încuviinţarea
reprezen¬tanţilor legali.
399. Incapacitatea de a cumpăra:
a) se sancţionează cu nulitatea absolută, în cazul încălcării dispoziţiilor privind
incapacitatea de a cumpăra
drepturi litigoase;
b) se aplică mandatarilor pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le vândă,
cu excepţia cazului în care au fost
împuterniciţi în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost

determinat în asemenea mod încât să excludă
Ghigheci Ghigheci
I
posibilitatea unui conflict de interese;
c) se aplică judecătorilor în cazul cumpărării unui drept litigios în vederea
îndestulării unei creanţe care s-a
născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios, dacă acesta este de competenţa

instanţei judecătoreşti în circumscripţia
căreia îşi desfăşoară activitatea.

400. Este sancţionată cu nulitatea relativă:
a) cumpărarea prin licitaţie publică, de către funcţionarii publici, a bunurilor a
căror vânzare se face prin
intermediul lor;
b) cumpărarea de către curator, direct sau prin persoane interpuse, a bunurilor
persoanelor pe care le reprezintă;
c) cumpărarea de către mandatari a bunurilor pe care sunt însărcinaţi să le
vândă, cu excepţia cazului în care au fost
împuterniciţi în mod expres în acest sens, însă numai în situaţia vânzărilor prin
licitaţie publică.
401. Este sancţionată cu nulitatea absolută:
a) cumpărarea de către notarii publici a drepturilor succesorale ori a cotelor-
părţl din dreptul de proprietate de la
comoştenitori sau coproprietari, după caz; .

b) cumpărarea de către executorii judecătoreşti, direct sau prin persoane
inter¬puse, chiar şi prin licitaţie publică,
a bunurilor a căror vânzare se face prin Inter¬mediul lor;

c) cumpărarea făcută de un avocat pentru apărarea drepturilor celui ce
stăpâ¬neşte bunul în legătură cu care există
dreptul litigios.
402. Incapacitatea de a vinde: JJMHMWflH—lHHMMHMBBmsSM
a) se aplică în cazul tutorilor, pentru vânzarea bunurilor proprii, la un preţ care
constă într-o sumă de bani
provenită din vânzarea bunurilor pe care le admi¬nistrează;

b) se aplică judecătorilor, pentru vânzarea drepturilor succesorale ori a cotelor-
părţi din dreptul de proprietate,
către ceilalţi comoştenitori sau copro¬prietari, după caz;

c) se aplică persoanelor care intră sub incidenţa dispoziţiilor privind această
inca¬pacitate şi atunci când încheie
contracte în care, în schimbul unei prestaţii promise de acestea, cealaltă parte se

Ghigheci Ghigheci
I
obligă să plătească o sumă de bani.
face WttKtKtttKtKKttK^KtKKK^KM
a) bunurile scoase temporar din circuitul civil prin convenţie sau testament, în
condiţiile prevăzute de lege;
b) bunurile statului sau ale unităţilor administratlv-teritoriale care, prin natura
lor sau prin declaraţia legii,
sunt de uz sau interes public;

c) orice bunuri a căror vânzare nu este Interzisă ori limitată prin lege sau prin
convenţie ori testament.
a) vânzătorul este ţinut să plătească daune-interese, dacă nereallzarea sau

nerealizarea parţială a bunului dlntr-un
gen limitat, care nu există la data încheierii contractului, este determinată de

culpa sa;
b) cumpărătorul nu poate fi obligat la plata preţului, chiar dacă şi-a asumat
riscul nerealizării bunului sau genului
limitat;
c) în materia construcţiilor sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare privind
cartea funciară.
405. Determinarea ulterioară a preţului:
a) poate fi realizată dacă părţile au convenit asupra unei modalităţi de
determi¬nare a acestuia, dar nu mai târziu de
data plăţii şi printr-un nou acord de voinţă al părţilor;

b) poate fi realizată de una sau mai multe persoane desemnate potrivit
acordului părţilor;
c) se va realiza, atunci când persoanele desemnate de părţi nu determină
preţul în termen de cel mult 3 luni de la
încheierea contractului, de către un expert desemnat din oficiu de preşedintele

judecătoriei de la locul executării
contractului. .
a) atunci când se determină în funcţie de greutate, nu va ţine seama de

greutatea ambalajului;
b) este suficient determinat, dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor;
c) este prezumat a fi preţul mediu practicat în ultimele 10 zile lucrătoare de
vânzătorul care vinde în mod obişnuit
bunurile care fac obiectul contractului.

407. în materia vânzării:
a) dacă bunurile care fac obiectul contractului trebuie transportate dintr-un loc
Ghigheci Ghigheci
I
în altul, cheltuielile de transport
sunt în sarcina cumpărătorului;

b) cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului sunt însărcina
cumpă¬rătorului, orice clauză contrară fiind
considerată nescrisă;
c) când preţul este într-atât de disproporţionat faţă de valoarea bunului, încât
este evident că părţile nu au dorit
să consimtă la o vânzare, se aplică sancţiunea nulităţii absolute.

408. în cazul pactului de opţiune privind contractul de vânzare:
a) nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului între data
încheierii acestuia şi data exercitării
opţiunii sau, după caz, aceea a expirării termenului de opţiune;

b) atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de opţiune se
radiază, numai la cererea promitentului,
dacă până la expirarea termenului de opţiune nu s-a înscris o declaraţie de

exercitare a opţiunii însoţită de dovada
comunicării sale către cealaltă parte;

c) acesta poate purta şl asupra unor bunuri de gen.
de '■^BBKtKKKBBtBK/KtBKSKBBSBSi
a) dreptul la acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc
de contract, în cazul în care una
dintre părţile care au încheiat promisiunea bilaterală refuză nejustificat sa încheie

contractul promis, iar celelalte
condiţii de validitate sunt îndeplinite, se prescrie în termen de 6 luni de la data la

care contractul trebuia încheiat;
b) prescripţia dreptului la acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri
care să ţină loc de contract, în
condiţiile prevăzute de lege, se întrerupe printr-un act voluntar de executare;

c) obligaţia promitentului cumpărător se consideră stinsă dacă, mai înainte ca
promi¬siunea bilaterală de vânzare a
unul bun individual determinat să fi fost executată, debitorul său înstrăinează

bunul ori constituie un drept real asupra
acestuia.
410. Proprietatea asupra bunului vândut:
a) se strămută de drept cumpărătorului, din momentul încheierii contractului,
Ghigheci Ghigheci
I
chiar dacă bunul nu a fost predat ori
preţul nu a fost plătit încă, orice clauză contrară fiind considerată nescrisă;
b) se transmite cumpărătorului împreună cu toate drepturile şi acţiunile
accesorii ce au aparţinut vânzătorului;
c) se strămută cumpărătorului, în materia vânzării de imobile, potrivit
dispoziţiilor de carte funciară.
411. în cazul vânzării bunului altuia:;
a) cumpărătorul poate cere, pe lângă daune-interese, şi rezoluţiunea contractului
având ca obiect un bun proprietate
comună, în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut că nu va dobândi

proprietatea întregului bun, dacă un
copro¬prietar a vândut bunul proprietate comună şi ulterior nu asigură

transmiterea proprietăţii întregului bun către
cumpărător;
b) în cazul netransmiterii dreptului de proprietate de către vânzătorul unui bun
aflat în coproprietate sau în
proprietatea unui terţ, cumpărătorul poate cere rambursarea cheltuielilor

referitoare la lucrările autonome sau voluptuare,
chiar dacă la data încheierii contractului cunoştea că bunul nu aparţine în

întregime vânzătorului;
c) cumpărătorul care nu cunoştea că bunul nu aparţine vânzătorului poate
restitui bunul primit şi solicita, dacă este
cazul, daune-interese pentru prejudiciul suferit.

412. Proprietatea se strămută:
a) de îndată ce bunurile au fost individualizate, în cazul bunurilor vândute în
bloc şi pentru un preţ unic şi global;
b) la plata integrală a preţului, chiar dacă bunul a fost predat, în cazul în care
vânzătorul îşi rezervă proprietatea
bunului până la acel moment;

c) la expirarea termenului convenit ori statornicit prin uzanţe, dacă bunul
vândut se află la cumpărător, iar acesta a
făcut cunoscut acordul său în termen, în cazul vânzării sub rezerva ca bunul să
corespundă gusturilor cumpărătorului.
a) este prezumată a fi fost convenită de părţi să fie făcută după trecerea unui
termen dacă, după împrejurările
Ghigheci Ghigheci
I
cunoscute cumpărătorului la momentul vânzării, predarea nu se putea face la
momentul plăţii preţului;
b) trebuie să se facă la sediul creditorului, dacă nu rezultă altfel din convenţia
părţilor sau, în lipsa acesteia,
din uzanţe;
c) trebuie să aibă loc, chiar dacă, în cazul bunurilor de gen, lotul din care
făceau parte bunurile respective şi care
era anume prevăzut în convenţie a pierit în totalitate.

■HHHHHHHHHHHHHHIIHHflHHHHHHHHHHfll
a) este obligat ca, Imediat după preluare, să verifice starea bunului potrivit
uzanţelor;
b) este obligat să aducă la cunoştinţa vânzătorului viciile ascunse descoperite,
într-un termen rezonabil stabilit
potrivit cu împrejurările, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere înlocuirea

bunului vândut cu un bun de acelaşi
fel, însă lipsit de vicii;

c) trebuie să informeze fără întârziere vânzătorul despre existenţa viciilor
apa¬rente, efectuată imediat după
transmiterea proprietăţii de către vânzător, în lipsa informării considerându-se că

vânzătorul şi-a executat obligaţia de
predare a bunului.
415. Predarea se face:
a) la locul unde bunul se afla la momentul încheierii contractului, dacă nu
rezultă altfel din convenţia părţilor ori,
în lipsa acesteia, din uzanţe;

b) la domiciliul sau, după caz, sediul vânzătorului la data încheierii
contractului, în cazul bunurilor
neindividualizate;
c) în toate cazurile, prin punerea bunului mobil la dispoziţia cumpărătorului.
416. în cazul dezacordului asupra calităţii bunului pe care vânzătorul l-a pus la
a) preşedintele judecătoriei de la locul situării bunului va desemna, numai la
cererea cumpărătorului, un expert în
vederea constatării calităţii bunului;

b) se poate dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în condiţiile
stabilite de instanţă, dacă păstrarea
bunului ar putea aduce mari pagube;

Ghigheci Ghigheci
I
c) instanţa nu poate dispune depozitarea bunului şl nici sechestrarea acestuia.
contra JflSHBHMfliHIHHBHHBHi
a) vânzătorul răspunde de evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul său
personal, chiar dacă s-a convenit că
acesta nu va datora nicio garanţie;

b) vânzătorul este exonerat de a restitui preţul dacă obligaţia sa de garanţie
este restrânsă sau înlăturată, chiar şi
în situaţia în care cumpărătorul nu şi-a asumat riscul producerii evicţiunii;

c) părţile pot conveni să îl exonereze pe vânzător de orice garanţie contra
evicţiunii.
418^ în cazul evicţiunii provenind din fapta proprie:
a) vânzătorul este obligat să îl garanteze pe cumpărător împotriva oricăror
fapte imputabile vânzătorului, chiar dacă
acestea s-au ivit ulterior vânzării;

b) vânzătorul răspunde pentru evicţiunea cauzată ulterior vânzării prin faptul
său personal, cu excepţia cazului în
care părţile au convenit că vânzătorul nu va datora nicio garanţie;

c) nu sunt considerate stipulaţii prin care se limitează sau înlătură obligaţia de
garanţie contra evicţiunii clauzele
prin se limitează dreptul transmis, dacă acestea nu încalcă ordinea publică şi

bunele moravuri.
419. Garanţia contra evicţiunii provenind din fapta unui terţ: ;
a) este datorată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie
întemeiată pe un drept, dreptul să fie
născut anterior datei vânzării şl să nu fi fost adus la cunoştinţa cumpărătorului

până la data vânzării;
b) poate avea drept cauză atât o tulburare de fapt, cât şi de drept;
c) nu poate fi invocată pe cale de excepţie de către cumpărător, în cazul în
care vânzătorul efectuează acte care tind
la împiedicarea sau limitarea dreptului pe care i l-a transferat cumpărătorului.

parţiale: WMKKBBttUBBBBKBBtKBKBBBBBi
a) cumpărătorul poate cere rezoluţiunea vânzării dacă a fost evins de o parte a
bunului îndeajuns de însemnată încât,
dacă ar fi cunoscut evicţiunea, nu ar mai fi încheiat contractul;

b) dacă nu a cerut rezoluţiunea contractului, cumpărătorul poate obţine de la
vânzător o parte din preţ, proporţională
cu valoarea părţii de care a fost evins, însă nu şi daune-interese;

Ghigheci Ghigheci
I
c) întinderea daunelor-interese care pot fi obţinute de cumpărător se
calculează potrivit aceloraşi reguli ca şi în
cazul evicţiunii totale.

421. Garanţia contra evicţiunii:
a) este datorată împotriva evicţiunii ce provine din fapte imputabile
vânzătorului, dar numai dacă acestea s-au ivit
ulterior vânzării;
b) este datorată împotriva evicţiunii ce rezultă din pretenţiile unui terţ, numai
dacă acestea sunt întemeiate pe un
drept născut anterior datei vânzării şi care nu a fost adus la cunoştinţa

cumpărătorului până la acea dată;
c) se transmite numai dobânditorilor cu titlu oneros, subsecvenţi, al bunului
care face obiectul vânzării.
422. Cumpărătorul pierde dreptul de garanţie
a) în cazul în care este condamnat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului
judecat, dacă nu l-a chemat în cauză
pe vânzător, atunci când a fost chemat el însuşi în judecată de un terţ care

pretinde că are drepturi asupra lucrului
vândut, iar vânzătorul dovedeşte că existau motive suficiente pentru a se

respinge cererea;
b) dacă a recunoscut dreptul unui terţ fără a exista o hotărâre judecătorească
şi fără să facă dovada că a recunoscut
dreptul, întrucât nu existau suficiente motive pentru a împiedica evicţiunea;

c) dacă dreptul la acţiunea în garanţie contra evicţiunii nu a fost exercitat în
termen de 3 ani de la data încheierii
contractului.
423. Viciile care afectează bunul ulterior predării sale, dar înainte de transferul
riscurilor şi care conduc la pieirea fortuită a bunului:
a) atrag răspunderea vânzătorului, cumpărătorul fiind obligat să le semnaleze
numai până la momentul predării;
b) atrag răspunderea vânzătorului, dar potrivit dispoziţiilor generale privind
riscul în contractele sinalagmatice
translative de proprietate, şi nu potrivit dispozi¬ţiilor speciale în materia vânzării;

c) nu atrag răspunderea vânzătorului, dacă nu existau la data predării bunului,
astfel cum rezultă din dispoziţiile
privind garanţia vânzătorului contra viciilor bunului vândut.

424. Garanţia contra ascunse: ;£MffKE^MBHIff8%Mf
Ghigheci Ghigheci
I
a) este datorată când bunul vândut nu corespunde calităţilor convenite de
părţi, chiar şi atunci când lipsa acestora
este descoperită ulterior predării bunului;

b) este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului;
c) nu este datorată contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoştea la data
încheierii contractului.
5. In temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor, cumpărătorul:
a) nu poate obţine rezoluţiunea vânzării, dacă nu a adus la cunoştinţa
vânzătorului viciile ascunse ale lucrului
într-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu împreju¬rările, de la descoperirea lor;

b) poate obţine rezoluţiunea vânzării, numai dacă, în cazul în care este
profe¬sionist, a adus la cunoştinţa
vânzătorului viciul ascuns, în termen de 30 de zile lucrătoare de la descoperirea

lor, dacă bunul vândut este mobil
corporal;
c) poate obţine, dacă este cazul, daune-interese pentru repararea întregului
prejudiciu cauzat, numai în cazul în care
solicită rezoluţiunea vânzării în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra

viciilor.
a) se va dispune pentru întregul contract, chiar dacă numai unele dintre
bunurile vândute sunt afectate de vicii, dacă
acestea nu pot fi separate de celelalte fără pagubă pentru cumpărător;

b) atrage rezoluţiunea şi cu privire la bunul accesoriu celui principal, afectat de
vicii ascunse, chiar dacă bunul
accesoriu nu este afectat de vicii;

c) atrage obligaţia vânzătorului de restituire către cumpărător doar a
cheltuielilor făcute cu prilejul vânzării, în
tot sau în parte, după caz, chiar dacă acesta cunoştea viciile bunului vândut.
427 Garanţia pentru buna funcţionare a bunului vândut:
a) este datorată numai dacă viciul de funcţionare exista anterior predării
bunului;
b) atrage obligaţia vânzătorului, la cererea cumpărătorului, de restituire a
preţului primit în schimbul înapoierii
bunului, dacă acesta nu înlocuieşte bunul într-un termen rezonabil, potrivit cu

împrejurările;
c) nu este datorată dacă cumpărătorul nu a comunicat defecţiunea înainte de
împlinirea termenului de prescripţie de 1
Ghigheci Ghigheci
I
an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în cazul unui bun
transmis sau al unei lucrări
executate, alta decât o construcţie.

a) în lipsa unei stipulaţii contrare, trebuie să plătească preţul la locul în care
bunul
se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este
transmisă; . ;•
b) trebuie să plătească cheltuielile aferente operaţiunilor de plată a preţului,
orice
■ stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă;
c) suportă cheltuielile de preluare şi transport de la locul executării, dacă nu s-
a
convenit altfel.
429. Cumpărătorul:
a) este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii
proprietăţii, dacă bunul nu i-a fost predat,
dar îi procură alte foloase decât fructele;

b) nu datorează dobânzi asupra preţului, dacă părţile nu au stabilit altfel, iar
bunul nu produce nici fructe civile
sau naturale, nici alte foloase;

c) este ţinut să plătească dobânzi asupra preţului din ziua dobândirii
proprietăţii, dacă bunul produce fructe civile
sau naturale, orice stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă.

HHHBMHHMHBjH
a) trebuie să albă loc de îndată ce proprietatea este transmisă, în lipsa unei
stipulaţii contrare;
b) trebuie să aibă loc la data Individualizării bunului prin predare, numărare,
cântărire, măsurare sau prin orice alt
mod convenit sau impus de natura bunului, în cazul vânzării bunurilor de gen;
. c) poate fi suspendată chiar dacă, în momentul încheierii contractului,
cumpără¬torul cunoştea pericolul evicţiunii.
431. Cumpărătorul este de drept în întârziere:
a) cu privire la întinderea obligaţiilor sale, în cazul în care vânzarea are ca
obiect bunuri imobile, dacă, la
scadenţă, nici nu a plătit preţul şi nici nu a preluat bunul;

b) cu privire la plata preţului, dacă vânzarea are ca obiect un bun imobil, iar în
contract s-a stipulat punerea de
drept în întârziere a cumpărătorului în cazul în care nu plăteşte la termenul

Ghigheci Ghigheci
I
convenit, cumpărătorul putând plăti însă şi
după expirarea termenului, cât timp nu a primit declaraţia de rezoluţiune din

partea vânzătorului;
c) cu privire la preluarea bunurilor mobile supuse deteriorării rapide sau
deselor schimbări de valoare, dacă nu le-a
preluat în termenul convenit, chiar dacă preţul a fost plătit sau atunci când a
solicitat predarea, fără să fi plătit
preţul.
432. Când cumpărătorul unu, bun mobil nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată:.
' .
a) în cazul vânzărilor făcute fără termen de plată, vânzătorul poate ca, în cel
mult 30 de zile de la data predării,
să declare rezoluţiunea fără punere în întârziere şi să ceară restituirea bunului

vândut, cât timp acesta este încă în
posesia cumpărătorului şi nu a suferit transformări;

b) Vânzătorul poate cere fie executarea silită a obligaţiei de plată, fie
rezoluţiunea vânzării, precum şi, în ambele
situaţii, daune-interese, dacă este cazul;

c) vânzătorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la
dispoziţia sa şi pe cheltuiala
cumpărătorului, sau de a-l vinde.

433. Titularul dreptului de preempţiune:
a) îşi poate exercita dreptul în termen de cel mult 30 de zile de la primirea
ofertei, în cazul vânzării de bunuri
mobile;
b) îşi poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său
de a încheia contractul de vânzare,
însoţită de consemnarea preţului la dispoziţia vânzătorului;

c) nu îşi mai poate exercita dreptul cu privire la contractul ce i-a fost propus,
dacă nu a acceptat oferta în termen
de cel mult 30 de zile de la comunicarea acesteia, în cazul vânzării de bunuri

imobile.
a) contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor şi vânzător în

condiţiile cuprinse în contractul
Ghigheci Ghigheci
I
încheiat cu terţul, acest din urmă contract desfiinţându-se retroactiv;
b) termenele de plată a preţului acordate terţului cu care a fost încheiat
contrac¬tul profită şi preemptorului;
c) moartea preemptorului conduce la stingerea dreptului convenţional de
preempţiune, chiar dacă acesta a fost
constituit pe un anumit termen.

435. în cazul notării în cartea funciară a dreptului de preempţiune asupra unui
imobil:
a) înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit în temeiul contractului de
vânzare încheiat de un terţ cu
proprietarul bunului nu se poate face fără acordul preemptorului;

b) înscrierea în cartea funciară a dreptului dobândit în temeiul contractului de
vânzare încheiat de un terţ cu
proprietarul bunului se face sub condiţia suspensivă ca, în termen de 30 de zile de

la comunicarea încheierii prin care s-a
dispus înscrierea, preemptorul să nu notifice biroului de carte funciară dovada

consemnării preţului la dispoziţia
vânzătorului;
c) neefectuarea de către preemptor a notificării privind dovada consemnării
preţu¬lui la dispoziţia vânzătorului, în
termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea în

cartea funciară a dreptului dobândit
de un terţ în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul bunului,

duce la stingerea dreptului de preempţiune,
care se radiază din oficiu din cartea funciară.

de JHHHflHHHfllIHHHHHI
a) este indivizibil, nu se poate ceda şi este esenţialmente temporar;
b) este indivizibil, nu se poate ceda şi se stinge prin moartea preemptorului,
chiar dacă a fost constituit pe un
anumit termen;
c) se poate exercita numai dacă preemptorul consemnează preţul stabilit
pentru toate bunurile vândute, dacă s-au
vândut şi alte lucruri decât acela supus preempţiunii, dar care nu puteau fi
despărţite de acesta fără să îl fi păgubit pe
cumpărător.
Ghigheci Ghigheci
I
437. în cazul în care vor exista mai mulţi titulari care îşi vor exercita preempţlunea
asupra unui bun:
a) contractul se consideră încheiat cu titularul dreptului legal de preempţiune,
atunci când se află în concurs cu
titulari ai unor drepturi convenţionale de preempţiune;

b) în cazul bunurilor mobile, contractul se consideră încheiat cu titularul
dreptului convenţional de preempţiune
având data certă cea mai nouă, atunci când este în concurs cu alţi titulari ai unor
drepturi convenţionale de preempţiune;
c) în cazul bunurilor imobile, contractul se consideră încheiat cu titularul
dreptului convenţional de preempţiune
care a fost mai întâi înscris în cartea funciară, atunci când acesta se află în
concurs cu alţi titulari ai unor drepturi
conven¬ţionale de preempţiune.
a) determinat, fără indicarea suprafeţei, pentru un preţ total, doar

cumpărătorul poate cere rezoluţiunea contractului
pe motiv că suprafaţa este mai mică sau mai mare decât a crezut;
b) cu indicarea suprafeţei şi a preţului pe unitatea de măsură, dacă suprafaţa
reală se dovedeşte a fl mai mare decât
cea stipulată, iar excedentul depăşeşte a douăzecea parte din suprafaţa

convenită, cumpărătorul nu poate obţine
rezoluţiunea, dar nici nu este dator să plătească excedentul;

c) constând într-o anumită suprafaţă dintr-un teren mai mare, a cărei întindere nu
este determinată, pentru un anumit preţ
pe unitatea de măsură, cumpărătorul poate cere strămutarea proprietăţii numai

după măsurarea şi delimitarea proprietăţii
vândute.
a) poate cere vânzătorului să îi dea suprafaţa convenită în cazul vânzării cu
indi¬carea suprafeţei şi a preţului pe
unitatea de măsură, dacă preţul este stabilit pe unitatea de măsură, iar suprafaţa
reală este mai mică decât cea indicată
în contract;
b) poate obţine rezoluţiunea, când prin acelaşi contract s-au vândut două
fonduri cu precizarea întinderii fiecăruia
Ghigheci Ghigheci
I
şi pentru un singur preţ, dacă întinderea unuia este mai mare, iar a celuilalt mai
mică, iar în urma compensaţiei între
valoarea surplusului şi valoarea lipsei, excedentul nu depăşeşte a douăzecea

parte din suprafaţa convenită;
c) va putea obţine rezoluţiunea contractului, dacă preţul este stabilit pe
unitatea de măsură, iar suprafaţa se
dovedeşte a fi mai mare decât cea stipulată, excedentul depăşind a douăzecea

parte din suprafaţa convenită.
a) cumpărătorul dobândeşte drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în

moşte¬nire potrivit regulilor referitoare la
cartea funciară;
b) dacă înscrisurile sau portretele de familie, decoraţiile sau alte asemenea
bunuri care au pentru vânzător o valoare
afectivă şi au o valoare patrimonială însemnată nu au fost rezervate de acesta în

mod expres, vânzătorul datorează
cumpărătorului preţul lor la data vânzării;

c) cumpărătorul este răspunzător pentru datoriile moştenirii vândute, el fiind
ţinut să ramburseze vânzătorului sumele
plătite de acesta din urmă pentru datoriile şi sarcinile moştenirii, precum şi

sumele pe care moştenirea i le dato¬rează
acestuia din urmă, orice stipulaţie contrară fiind considerată nescrisă.

441. în cazul vânzării cu plata preţului în rate şi rezerva proprietăţii: ■ ;
a) în cazul rezoluţiunii contractului pentru neplata preţului, vânzătorul este
obligat la restituirea în întregime a
sumelor primite, însă este îndreptăţit să reţină, pe lângă daune-interese, o

compensaţie echitabilă pentru folosirea
bunului de către cumpărător;

b) neplata unei singure rate, care nu este mal mare de o optime din preţ, nu
dă dreptul la rezoluţiunea contractului,
iar cumpărătorul păstrează beneficiul ter¬menului pentru ratele succesive, orice

clauză contrară fiind lovită de nulitate;
c) dacă s-a convenit ca sumele încasate cu titlu de rate să rămână, în tot sau
în parte, dobândite de vânzător,
Ghigheci Ghigheci
I
instanţa va putea reduce aceste sume dacă ele sunt într-un cuantum vădit excesiv
faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut
de părţi la încheierea contractului.

442. Exercitarea opţiunii în cazul vânzării cu opţiune de răscumpărare:
Ï3
a) dă dreptul cumpărătorului la fructele culese ori încasate înainte de
exercitarea opţiunii, orice stipulaţie

b) se poate face de către vânzător numai dacă acesta restituie cumpărătorului
preţul primit şi cheltuielile pentru
încheierea contractului de vânzare şi reali¬zarea formalităţilor de publicitate;

c) trebuie notificată cumpărătorului, precum şi oricărui subdobânditor căruia
dreptul de opţiune îi este opozabil şi
faţă de care vânzătorul doreşte să îşi exercite acest drept.

443. Donaţi
a) se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute;
b) este un act juridic prin care donatorul dispune în mod irevocabil de
patrimoniul său sau de o fracţiune din acesta,
în favoarea celeilalte părţi, numite donatar;

c) se înscrie, de îndată, în mod obligatoriu, în registrul naţional notarial, de
către notarul care autentifică
donaţia, în scopul informării persoanelor care justifică existenţa unui interes

legitim. .
444. Poate dispune prin donaţie:
-a) persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
b) minorul de 16 ani care a dobândit capacitatea de exerciţiu anticipată,
potrivit legii;
c) minorul care a fost de bună-credlnţă la încheierea unei căsătorii anulate.
a) rudelor până la gradul al patrulea inclusiv, dacă, la data liberalităţii,

donatorul nu are soţ şi nici rude în
linie dreaptă sau colaterală privilegiaţi;

b) preoţilor sau altor persoane care au acordat asistenţă religioasă în timpul
bolii care a fost cauza decesului
donatorului;
c) medicilor, în perioada în care, în mod direct sau indirect, îi acordau îngrijiri
de specialitate donatorului pentru
Ghigheci Ghigheci
I
boala care a fost cauza decesului donatorului.
446. în cazul donaţiei:
a) condiţia capacităţii de a dona trebuie îndeplinită la data la care donatarul îşi
exprimă consimţământul, chiar dacă
dispunătorul nu avea capacitatea de a dispune prin liberalităţi la data exprimării

consimţământului său;
b) condiţia capacităţii de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care
donatarul acceptă donaţia;
c) poate fi prevăzută întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul în care
donatarul ar predeceda donatorului, fie
pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar predeceda donatorului.
447. Sub sancţiunea nulităţii absolute:
a) donatorul trebuie să îl determine pe donatar ori cel puţin să prevadă criteriile
pe baza cărora donatarul să poată fi
determinat la data la care donaţia produce efecte;
b)
nu poate fi făcută donaţia în favoarea unei persoane desemnate de donator, cu o
sarcină în favoarea unei persoane alese fie
de donatar, fie de un terţ desemnat, la rândul său, tot de către donator;

448. Se
a)
donatorul nu poate lăsa unul terţ dreptul de a-l desemna pe donatar.
încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nuiităţii absolute: ,
donaţiile indirecte şi cele deghizate, dacă bunurile mobile care constituie obiectul
donaţiei sunt enumerate şi evaluate
într-un înscris, chiar sub semnă¬tură privată;

donaţiile care au ca obiect bunuri în valoare de peste 25.000 lei;
donaţiile care au ca obiect bunuri mobile corporale cu o valoare de până la
25.000 lei, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
449. Oferta de donaţie: Jfl^HIIHflHHHH
a) poate fi acceptată de moştenitorii destinatarului;
b) nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului, moştenitorii acestuia
putând însă comunica acceptarea făcută
de destinatar;
c) poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoştinţă de acceptarea
destinatarului.
450.
a) se acceptă de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu numai cu
încuviinţarea reprezentantului legal;
Ghigheci Ghigheci
I
b) se acceptă de către reprezentantul legal atunci când este făcută unei
persoane lipsite de capacitate de exerciţiu;
c) se acceptă de persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu
încuviinţarea ocrotitorului legal şi numai cu
autorizarea instanţei de tutelă şi familie, încuviin¬ţarea şi autorizarea putând fi

date, cel mai târziu, la momentul
încheierii actului.
451.
a) nu produce niciun efect juridic;

b) conferă beneficiarului, în caz de neexecutare din partea promitentului,
dreptul de a obţine o hotărâre care să ţină
loc de contract de donaţie;

c) este supusă formei autentice, sub sancţiunea nulităţii absolute.
452. Donaţia este lovită de nulitate absolută atunci când: ţ
a) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în
viitor, a căror valoare maximă este
determinată;
b) conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul; '
c) permite donatarului să dispună de bunul donat, chiar dacă acesta moare
fără să fi dispus de acel bun.
453. Donaţia este lovită de nulitate absolută atunci cânci:
a) este afectată de o condiţie potestativă simplă din partea donatorului;
b) contractul prevede întoarcerea bunurilor dăruite pentru cazul când atât
donatarul, cât şi descendenţii săi ar
predeceda donatorului;
c) căsătoria a fost anulată, iar donaţia a fost făcută soţului de rea-credinţă.
454. Garanţia pentru evicţiune in contractul de donaţie:
a) este datorată dacă donatorul a promis expres garanţia;
b) nu poate fi invocată pe cale de excepţie de către donatar, în cazul în care
donatorul, deşi a promis expres
garanţia pentru evicţiune, a introdus o acţiune prin care tinde la împiedicarea sau
limitarea dreptului pe care i l-a
transferat donatarului;
c) este datorată, în cazul donaţiei cu sarcini, în limita acestora, împotriva
evicţiunii ce provine din fapte
imputabile donatorului, numai dacă acestea s-au ivit ulterior donaţiei.
Ghigheci Ghigheci
I
a) donatorul răspunde pentru viciile ascunse, chiar şi peste limita valorii
bunului, dacă donaţia este cu sarcini;
b) garanţia contra viciilor ascunse în cazul donaţiei cu sarcini nu este datorată
contra viciilor pe care donatarul le
cunoştea la data încheierii contractului;

c) donatorul este ţinut la înlocuirea bunului care face obiectul contractului şi
care este afectat de vicii ascunse,
atunci când a cunoscut viciile şi nu le-a adus la cunoştinţa donatarului la

încheierea contractului.
456. în executarea donaţiei: : •■
a) donatorul răspunde numai pentru doi şi culpă gravă;
b) donatorul răspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat, dacă le-a
cunoscut şi nu le-a adus la cunoştinţa
donatarului la încheierea contractului;

c) donatorul nu răspunde pentru evicţiune, chiar dacă provine din fapta sa,
întrucât dreptul transmis este cu titlu
gratuit.
457. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine şi pentru neîndeplinirea sarcinilor:
a) operează de drept;
b) poate opera doar pe cale judiciară;
c) operează de drept, dacă anterior executării donaţiei se iveşte una din
cauzele de revocare pentru ingratitudine.
':J9^HB|^HflHHHHHH|HHB|
a) se revocă de drept dacă, anterior executării sale, beneficiarul a atentat la
viaţa promitentului;
b) conferă beneficiarului, în caz de neexecutare din partea promitentului,
dreptul de a obţine executarea în natură a
obligaţiei acestuia;
c) se revocă de drept atunci când, anterior executării, situaţia materială a
promi¬tentului s-a deteriorat într-o
asemenea măsură încât executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasă

pentru acesta.
a) nu poate interveni în cazul în care copilul s-a născut după 1 octombrie 2011,
chiar dacă donaţia este încheiată
anterior acestei date;

b) poate fi solicitată şi de un terţ, atunci când sarcina a fost stipulată în
favoarea sa;
c) are loc dacă donatarul nu l-a înştiinţat pe donator, deşi cunoştea despre
Ghigheci Ghigheci
I
intenţia unor terţi de a atenta la viaţa
sa.
460. Acţiunea revocare pentru ingratitudine: lWt/KEKKMtKKMKtKHKtEm
a) nu poate fi continuată împotriva moştenitorilor donatarului, dacă acesta
moare
• după Introducerea acţiunii;
b) poate fi introdusă de moştenitorii donatorului în termen de un an de la data
morţii donatorului, dacă acesta a
decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare;

c) poate fi introdusă de moştenitorii donatorului, în termen de un an de la
săvârşirea faptei de ingratitudine, dacă
donatorul a decedat înăuntrul acestui termen fără să îl fi iertat pe donatar.

461. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine:
a) nu are niciun efect în privinţa drepturilor reale asupra bunului donat
dobândite cu titlu gratuit de la donatar de
către terţii de bună-credinţă;

b) drepturile reale asupra bunului donat dobândite, cu titlu oneros, de la
donatar de către terţii de bună-credinţă
sunt protejate, cu condiţia înscrierii lor în registrele de publicitate potrivit legii,

anterior înregistrării cererii de
revocare a donaţiei;
c) donatarul este obligat la restituirea în natură a bunului donat, cu excepţia
cazului în care aceasta nu mai este
posibilă, caz în care donatarul va fi obligat să plătească valoarea bunului, socotită

la data înregistrării cererii de
revocare.
462. Nexecutarea sarcinii, în cazul donaţiei cu sarcini:
a) atrage dreptul terţului în favoarea căruia a fost stipulată sarcina de a cere
numai executarea acesteia, nu şi
revocarea donaţiei;
b) nu dă dreptul succesorilor în drepturi ai donatorului de a cere executarea
sarcinii sau revocarea donaţiei;
c) poate fi invocată în vederea executării acesteia sau, după caz, a revocării
donaţiei, în termenul de prescripţie de
3 ani de la data la care sarcina trebuia executată.

HHJHlpjpjH
Ghigheci Ghigheci
I
a) atrage obligaţia donatarului de a restitui fructele pe care le-a perceput de la
data săvârşirii faptei de
ingratitudine;
b) obligă donatarul la plata valorii bunului donat, socotită la data soluţionării
cauzei în situaţia revocării pentru
ingratitudine, în cazul în care restituirea în natură a bunului donat nu este

posibilă;
c) are drept consecinţă reintrarea bunului în patrimoniul donatorului, liber de
orice drepturi constituite între timp
asupra lui, în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine.

464. în cazul donaţiilor făcute între soţi: ;SKKKKKKKtKKKttKKKttKKtKM
a) acestea sunt revocabile în cazul încetării căsătoriei prin decesul donatarului;
b) nulitatea relativă a contractului intervine în cazul în care căsătoria este
anulată, iar donaţia este făcută
soţului care a fost de rea-credinţă la încheierea căsătoriei anulate;

c) soţul donator răspunde pentru evlcţiune, chiar dacă nu a promis expres
garanţia.
465. în cazul donaţiilor simulate:
a) este lovită de nulitate orice simulaţie în care donaţia reprezintă contractul
secret, în scopul dea eluda
revocabilitatea donaţiilor între soţi; ,

b) prin excepţie de la revocabilitatea donaţiilor între soţi, este valabilă donaţia
lăsată cumnatului său, afiat în
stare terminală şi a cărui unică moştenitoare este soţia donatorului;

c) sunt prezumate persoane Interpuse, până la proba contrară, rudele în linie
directă şi colaterală până la clasa a
patra ale donatarului şi care nu au rezultat din căsătoria cu donatorul.
a) chiria poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii;
b) bunurile proprietate privată a statului nu pot face obiectul contractului;
c) chiria este suficient determinată, dacă poate fi stabilită potrivit
împrejurărilor.
a) se încheie numai în formă scrisă;

b) în cazul în care a fost încheiat pe durată determinată şi constatat prin
înscris sub semnătură privată, înregistrat
la organele fiscale, constituie, în condiţiile legii, titlu executoriu în privinţa

obligaţiei de restituire a bunului dat
Ghigheci Ghigheci
I
în locaţiune, la expirarea termenului locaţiunii;

c) constituie titlu executoriu pentru plata chiriei la termenele şl în modalităţile
stabilite în contract sau, în
lipsa acestora, de lege, dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de a fi fost

încheiat în formă autentică şi înregistrat
la organele fiscale.
468. Conflictul dintre locatari, în situaţia unor locaţiuni succesive, se rezolvă:
a) în favoarea locatarului care şi-a notat dreptul în cartea funciară, în cazul
imobilelor înscrise în cartea
funciară;
b) în favoarea locatarului al cărui titlu este anterior celorlalte titluri, în cazul
bunurilor mobile care nu sunt
supuse unor formalităţi de publicitate, chiar dacă bunul mobil se află în posesia
ultimului locatar de bună-credinţă;
c) în favoarea locatarului care a sesizat cel dintâi instanţa de judecată, dacă
niciunul dintre locatarii aflaţi în
conflict nu a intrat în folosinţa bunului, altul decât un imobil înscris în cartea

funciară, şi creanţa fiecăruia de
predare a bunOlui este exigibilă.

■jPjPjBjBJHJB^
a) se consideră a fi durata locaţiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse
la dispoziţia locatarului pentru
folosinţa unui imobil, dacă în contract părţile nu au arătat durata locaţiunii, nu şi-
au manifestat dorinţa să contracteze
pe durată nedeterminată şi nu există nici uzanţe în acest sens;

b) este de maxim 5 ani în cazul în cazul încheierii contractului de locaţiune, în
calitate de locator, de către un
minor care a dobândit capacitate de exerciţiu anticipată, dacă legea nu dispune

altfel;
c) poate fi de maxim 49 de ani, iar dacă părţile au stipulat un termen mai lung,
acesta se reduce la 49 de ani, dar
numai la cererea oricăreia dintre părţi.
Ghigheci Ghigheci
I
471
472.
473.
Sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului de locaţiune, nu pot avea

ijHBHHMHilHHHHHHHHHHHilHi
a) grefierii, atunci când există un litigiu de competenţa instanţei judecătoreşti
în
• circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea cu privire la dreptul de
proprietate asupra bunului ce urmează să facă obiectul locaţiunii;
b) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însărcinaţi să le închirieze, cu
excepţia cazului în care au fost
împuterniciţi în mod expres în acest sens sau cuprinsul contractului a fost

determinat în asemenea mod încât să excludă
posibilitatea unui conflict de Interese;

c) tutorele, în cazul în care bunul care urmează să facă obiectul locaţiunii face
parte dintre bunurile minorului pe
care îl reprezintă.
a) este obligat să predea bunul în starea care se afla la data încheierii

contractului, chiar dacă este improprie
Ghigheci Ghigheci
I
utilizării;
b) este obligat să predea bunul în starea corespunzătoare utilizării sale;
c) este dator să se abţină de la orice fapt care ar stânjeni folosinţa liniştită şl
utilă a bunului de către locatar.
în cazul contractului de locaţiune:
a) locatorul este obligat să efectueze toate reparaţiile care sunt necesare
pentru a menţine bunul în stare
corespunzătoare de întrebuinţare pe toată durata locaţiunii, conform destinaţiei

acestuia;
b) pentru reparaţiile făcute de locatar în locul locatorului, a căror necesitate s-
a ivit după încheierea
contractului, iar locatorul, deşi încunoştinţat, nu a început de îndată să ia măsurile

necesare, acesta din urmă este dator
să plătească sumele avansate de locatar, nu şi dobânzile aferente;

c) pentru sumele avansate de locatar, care l-a înştiinţat pe locator despre
nevoia unor reparaţii urgente după
încheierea contractului, dobânzile curg de la data efectuării cheltuielilor.

Locatorul garantează contra viciilor:
a) dacă acestea împiedică sau micşorează folosirea bunului, chiar dacă nu le-a
cunoscut la încheierea contractului şi
fără a ţine seama dacă ele existau dinainte sau au survenit în cursul locaţiunii;
b) chiar dacă acestea existau la data predării bunului şi erau cunoscute de
către locatar sau puteau fi descoperite
fără asistenţă de specialitate de un locatar prudent şi diligent;

c) dacă acestea erau aparente la momentul încheierii contractului, nu au fost
reclamate de locatar, potrivit legii,
însă cauzează prejudicii vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a locatarului.

Garanţia contra viciilor în cazul contractului de locaţiune:
a) dă dreptul locatarului la o scădere proporţională a chiriei, dacă locatorul nu
le înlătură, numai dacă viciile sunt
ascunse;
b) dă dreptul locatarului la rezilierea contractului, dacă viciile sunt atât de
grave încât, dacă le-ar fi cunoscut,
locatarul nu ar fi luat bunul în locaţiune;

c) dă dreptul locatarului la daune-interese numai pentru viciile ascunse care îi
aduc vreun prejudiciu, chiar dacă
Ghigheci Ghigheci
I
locatorul dovedeşte că nu Ie-a cunoscut şi că, potrivit împrejurărilor, nu era dator

să le cunoască.
475. Locatorul:
a) nu este ţinut să îl garanteze pe locatar de tulburarea cauzată prin fapta unui
terţ care nu pretinde un drept
asupra bunului, chiar dacă tulburarea începută înaintea predării bunului îl

împiedică pe locatar să îl preia;
b) este dator să îl apere pe locatar, chiar şi în lipsa unei tulburări de fapt, dacă
un terţ pretinde un drept asupra
bunului dat în locaţiune;

c) poate fi obligat la daune-interese, chiar dacă la încheierea contractului
locatarul cunoştea cauza de evicţiune.
SHIHHIIHHHfliHHBHHHiHH
a) să plătească chiria la termenele stabilite potrivit uzanţelor, în lipsă de
stipulaţie contrară;
b) să folosească bunul luat în locaţiune cu prudenţă şi diligentă, potrivit
destinaţiei care îi este necesară la un
moment dat, indiferent de destinaţia convenită prin contract;

c) să îi notifice, de îndată, locatorului necesitatea efectuării reparaţiilor care
sunt în sarcina acestuia din urmă,
sub sancţiunea plăţii de daune-interese şi a suportării oricăror alte cheltuieli.

477. în cazul contractului de locaţiune:
a) locatorul poate cere Instanţei daune-interese şi, după caz, rezilierea
contrac¬tului, dacă locatarul schimbă
destinaţia bunului;
b) dacă locatarul modifică bunul, locatorul nu poate cere rezilierea
contractului, însă locatarul este obligat la
suportarea cheltuielilor de readucere a bunului în situaţia anterioară;

c) locatorul poate cere rezilierea contractului dacă locatarul modifică bunul,
dar nu şi daune-interese.
II^BBBflDilHflBBB^SSHBBSHEHI^9H8i9H89H99BHHBBBB
a) este obligat să restituie bunul la încetarea locaţiunii, în starea în care l-a
primit, cu plata diferenţei de
valoare, dacă bunul s-a deteriorat din cauza vremii;

b) este prezumat, până la proba contrară, că a primit bunul în stare
corespun¬zătoare de întrebuinţare, potrivit
destinaţiei stabilite;
Ghigheci Ghigheci
I
c) trebuie să restituie bunurile mobile luate în locaţiune, la locul în care se
găsesc, indiferent unde au fost
predate.
479. Locatarul poate încheia o sublocaţiune:
a) dacă această facultate nu i-a fost interzisă în mod expres;
b) numai cu acordul scris al locatorului, în cazul sublocaţiunii parţiale a unui
bun imobil;
c) cu acordul locatorului, în cazul în care această condiţie a fost stipulată de
părţi în contractul de locaţiune.
Rădoi
480. în cazul încheierii unui contract de sublocaţiune:

a) locatorul are dreptul la acţiune directă împotriva sublocatarului numai
pentru plata chiriei;
b) locatorul îl poate urmări în continuare pe locatarul principal pentru neînde-
plinlrea obligaţiilor care rezultă din
contractul de locaţlune principal;

c) sublocatarul are dreptul la acţiune directă împotriva locatorului, legea
insti¬tuind, în mod expres, în acest caz,
o excepţie de la principiul relativităţii efec¬telor contractului.

481. în cazul contractelor de sublocaţiune încheiate după data de 1 octombrie
2011,
chiar dacă locaţiunea a fost încheiată anterior acestei date: _
a) locatorul se poate îndrepta direct împotriva sublocatarului pentru plata
chiriei, precum şi pentru executarea
celorlalte obligaţii asumate prin contractul de sublocaţiune;

b) locatorul nu îşi păstrează dreptul la acţiunea directă împotriva
sublocatarului, atunci când locatarul principal a
cedat creanţa având ca obiect chiria datorată în temeiul contractului de

sublocaţiune;
c) plata anticipată a chiriei către locatarul principal nu poate fi opusă
locatorului.
482. Cesiunea contractului de locaţiune: l^BKBKII^BSBK^mmmt^^tBSBm
a) are ca efect transmiterea către cesionar a drepturilor şi obligaţiilor
locatarului, izvorâte din contractul de
locaţiune;
b) locatarul este liberat de obligaţiile sale faţă de locator, chiar şi în cazul
refuzului locatorului de a-l libera;
c) produce efecte faţă de locator din momentul în care aceasta îi este
Ghigheci Ghigheci
I
notificată ori, după caz, din momentul în care
o acceptă, dacă cesiunea totală sau parţială a locaţiunii nu a fost Interzisă în mod
expres.
483. Interdicţia dea încheia o sublocaţiune: :iMBBKBBBBBtMWUBB&BEi
a) o include şi pe aceea de a ceda locaţiunea;
b) priveşte doar sublocaţlunea totală, cea parţială fiind permisă, cu excepţia
cazului în care şi aceasta a fost
interzisă în mod expres;

c) trebuie prevăzută în mod expres, în caz contrar sublocaţiunea, totală sau
parţială, fiind permisă.
a) contractul încetează de drept la expirarea termenului convenit de părţi, dar

numai după o înştiinţare prealabilă;
b) contractul constituie titlu executoriu în privinţa obligaţiei de restituire a
bunului dat în locaţiune, dacă a fost
încheiat pe durată determinată şi constatat prin înscris autentic;

c) contractul încetează dacă locatorul îl notifică pe locatar despre intenţia de a
înceta contractul, anterior
expirării termenului convenit sau prevăzut de lege, în caz contrar operând tacita
relocaţiune.
485. în cazul contractului de locaţiune:
a) tacita relocaţiune operează numai în cazul contractelor încheiate după data
de 1 octombrie 2011;
b) dacă, după împlinirea termenului, locatorul continuă să deţină bunul şi să îşi
îndeplinească obligaţiile fără vreo
împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în

condiţiile celei vechi, Inclusiv în
privinţa garanţiilor;
c) tacita relocaţiune operează, în toate cazurile, pe durată nedeterminată,
orice clauză contrară fiind considerată
nescrisă.
486. Dacă locatorul înstrăinează bunul dat în locaţiune, contractul de locaţiune
este
opozabil dobânditorului:
a) în cazul imobilelor, înscrise în cartea funciară, dacă data certă a locaţiunii
este anterioară datei certe a
înstrăinării, chiar dacă locaţiunea nu este notată în cartea funciară;

b) în cazul bunurilor mobile care sunt supuse formalităţilor de publicitate, dacă
Ghigheci Ghigheci
I
locatarul a îndeplinit aceste
formalităţi;
c) numai în cazul contractelor de locaţiune încheiate după data de 1 octombrie
2011.
487. înstrăinarea bunului atrage încetarea contractului de locaţiune:
a) chiar dacă locaţiunea a fost notată în cartea funciară, în cazul în care
imobilul care face obiectul contractului
de locaţiune este înscris în cartea funciară;

b) dacă părţile au prevăzut în mod expres acest caz de încetare a contractului;
c) în cazul locaţiunii făcute fără determinarea duratei, de la data notificării
înstrăinării.
488. în cazul înstrăinării bunului dat în iocaţiune:
a) dobânditorul se subrogă în drepturile izvorând din garanţiile date de
locatarul bunului înstrăinat locatorului
pentru îndeplinirea obligaţiilor sale;

b) locatorul Iniţial nu este răspunzător pentru prejudiciile decurgând din
con¬tractul de locaţiune, chiar dacă
acestea s-au produs anterior înstrăinării;

c) cesiunea creanţei privind chiria unui imobil înscris în cartea funciară poate fi
opusă dobânditorului numai dacă,
înainte ca înstrăinarea să devină opozabilă locatarului, au fost îndeplinite

formalităţile de notare în cartea funciară.
489. Locaţiunea încetează de drept:
a) la data desfiinţării dreptului locatorului care permitea să asigure folosinţa
bunului închiriat, când locatarul a
fost de rea-credinţă la încheierea locaţiunii;

b) la moartea locatarului sau a locatorului;
c) atunci când bunul este distrus în întregime sau doar deteriorat.
.MBBSSBBB&tKSUHKKMUMBBSUtRBk
a) dacă imposibilitatea totală de folosire a bunului este fortuită, locatarul nu
are drept la daune-interese;
b) locatarul răspunde doar pentru degradarea bunului închiriat în timpul
folosinţei cauzată de el sau membrii familiei
sale, nu şi de alte persoane, chiar dacă au folosit bunul cu permisiunea

locatarului;
c) locatarul este obligat să restituie bunul în starea în care se află, indiferent de
degradările produse în timpul
locaţiunii.
Ghigheci Ghigheci
I
a) locatarui răspunde pentru degradarea, chiar şi fortuită, a bunului închiriat în
timpul folosinţei sale, inclusiv
cea cauzată de incendiu;

b) locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat cauzată de fapta
oricărei persoane căreia l-a îngăduit, în
orice mod, folosirea bunului;

c) locatorul are dreptul să păstreze, în condiţiile prevăzute de lege, lucrările
adău¬gate sau autonome efectuate
asupra bunului pe durata locaţiunii, chiar şi în cazul contractelor în curs de

executare la data de 1 octombrie 2011, numai
dacă lucrările au fost efectuate după data de 1 octombrie 2011.
a) dacă remuneraţia nu este determinată prin contract, ea se va stabili potrivit

legii, uzanţelor sau, în lipsa
acestora, după valoarea serviciilor prestate;

b) mandatarul este obligat să execute mandatul cu titlu oneros cu diligenta pe
care o manifestă în propriile afaceri;
c) dreptul la acţiunea pentru plata remuneraţiei se prescrie în termen de 3 ani
de la data îndeplinirii mandatului, în
cazul în care remuneraţia nu este determinată prin contract.

de ..._Bi_HHflfSBBBBtBKttBBBBSt
a) sunt aplicabile normele în vigoare la data încheierii sale, în cazul în care a
fost încheiat, fără prevederea unui
termen, anterior datei de 1 octombrie 2011;

b) părţile nu pot prevedea o durată a mandatului mai mare de 3 ani;
c) dacă părţile nu au prevăzut un termen, acesta încetează în termen de 5 ani
de la încheierea lui.
PJPJPJPJPJPJPJPJPJP^
a) se încheie numai în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată, sub
sancţiunea nulităţii absolute;
b) poate fi încheiat şi în formă verbală;
c) trebuie încheiat în forma anume prevăzută de lege pentru actul juridic
pentru încheierea căruia este dat, sub
sancţiunea aplicabilă actului însuşi.

495. Mandatul se WKBBMKEKStBKBKBKBKKKk
a) prin executarea sa de către mandatar;
b) în toate cazurile, în lipsa unui refuz neîntârziat din partea mandatarului;
c) în absenţa unui refuz neîntârziat al mandatarului, atunci când mandatul
Ghigheci Ghigheci
I
priveşte acte pentru care acesta şi-a
oferit serviciile direct mandantului.
a) chiar dacă nu exista urgenţă, poate proceda la vânzarea bunurilor primite

pentru mandant, dacă acestea prezintă semne de
deteriorare, cu diligenta pe care o manifestă în propriile afaceri;

b) este obligat să execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar, în cazul
în care mandatul este cu titlu oneros;
c) este obligat să îl înştiinţeze pe mandatar despre orice împrejurări ulterioare
încheierii mandatului şi care pot
determina revocarea sau modificarea acestuia.
a) să conserve bunurile primite în numele mandantului cu ocazia executării

man datului, în perioada în care bunurile
se află în deţinerea sa;

b) să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a
primit în temeiul împuternicirii, cu
excepţia cazului în care ceea ce a primit nu era datorat mandantului;

c) să îndeplinească personal mandatul, orice stipulaţie contrară fiind
considerată nescrisă.
498. în cazul pluralităţii de mandatari:
a) acceptarea mandatului doar de către unii dintre ei nu produce efecte, dacă
s-a stipulat ca mandatarii să lucreze
împreună;
b) actele făcute de oricare dintre ei îl obligă pe mandant, chiar dacă s-a
stipulat că vor lucra împreună;
c) aceştia răspund solidar faţă de mandant, dacă s-au obligat să lucreze
împreună, cu excepţia cazului în care părţile
au stipulat altfel.
499. Mandatarul îşi poate substitui IbWJHMHHH
a) dacă mandantul l-a autorizat în mod expres să îşi substituie o altă persoană,
în executarea în tot sau în parte a
mandatului;
b) chiar dacă se poate prezuma că mandantul nu ar fi aprobat substituirea
dacă ar fi cunoscut împrejurările care o
justifică;
c) dacă este împiedicat de împrejurări care puteau fi prevăzute de un
Ghigheci Ghigheci
I
mandatar prudent şi diligent să aducă la
îndeplinire mandatul.
500. Mandatarul răspunde faţă de mandant: WKtKUUMtttMKSSBUtt
a) cu privire la executarea obligaţiilor persoanelor cu care a contractat, chiar
dacă insolvabilitatea lor nu i-a fost
cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane;

b) doar „pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit şi i-a dat
instrucţiunile de executare a
mandatului, dacă substituirea terţului a fost autorizată;

c) ca şi cum ar fi îndeplinit el însuşi actele făcute de persoana care l-a
substituit, dacă substituirea nu a fost
autorizată de mandant.
a) este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea

mandatului, dacă acest prejudiciu nu
provine din culpa mandatarului;

b) este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare
executării contractului, orice stipulaţie

c) îl poate autoriza în mod expres pe mandatar să îşi substituie o altă persoană
în executarea în parte a mandatului.
landatul netezi*: [fâBMEBSf
a) prin revocarea sa de către mandatar;
b) la împlinirea unui termen de 3 ani de la încheierea lui, în cazul în care părţile
nu au prevăzut un termen;
c) prin renunţarea mandantulul.
503. Mandatul poate :'JBHHIHHHHIIHHIHHHHHnSl
a) în mod tacit, chiar dacă a fost încheiat prin înscris sub semnătură privată;
b) de oricare dintre mandanţi, atunci când mandatul a fost dat aceluiaşi
mandatar de mai multe persoane pentru o
afacere comună;
c) numai dacă nu a fost declarat Irevocabil.
IflBHHIHHHHBIJIHIIIiHHHi
a) mandatarul este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită
man¬dantulul tot ceea ce a primit în
temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat

mandantului;
b) mandantul este obligat să repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza
Ghigheci Ghigheci
I
revocării nejustificate, numai dacă
aceasta nu a fost determinată de un caz fortuit ori de forţă majoră;

c) este socotit a fi făcut în mod valabil în executarea acestuia tot ceea ce
manda¬tarul a făcut, în numele
mandatului, înainte de a cunoaşte cauza de revocare.

505. contractului de mandat: flHHHIIHHiiHHHHH
a) mandatarul este obligat să îl despăgubească pe mandant pentru prejudiciile
suferite prin efectul renunţării, chiar
şi atunci când continuarea executării mandatului i-ar fi produs mandantului o

pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută
la momentul încheierii mandatului;

b) tot ceea ce mandatarul a făcut în numele mandantului, înainte de a
cunoaşte sau de a fi putut cunoaşte cauza de
încetare a mandatului, este socotit ca valabil făcut în executarea acestuia;

c) mandatarul poate pretinde remuneraţia pentru actele pe care le-a încheiat
pe seama mandantului până la data
renunţării la mandat, chiar dacă mandatul a fost cu titlu gratuit.

506. în cazul mandatului fără reprezentare:
a) terţii nu au niciun raport juridic cu mandatarul;
b) mandatarul este obligat să transmită bunurile imobile dobândite în temeiul
mandatului, în caz de refuz mandantul
putând solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de
transmitere a bunurilor dobândite;
c) de esenţa contractului este ca obligaţiile să fie asumate faţă de terţi de
către mandatar, în nume propriu, dar pe
seama mandantului, cu condiţia ca terţii să nu aibă cunoştinţă despre mandat.

507. Contractul de întreţinere: ■■>;''fi. J-""j
a) poate fi încheiat atât în formă autentică, cât şi prin înscris sub semnătură
privată;
b) poate fi constituit cu titlu oneros sau cu titlu gratuit;
c) nu produce niciun efect dacă a fost constituit, chiar şi cu titlu gratuit, în
favoarea unei persoane care decedează la
cel mult 45 de zile de la data încheierii contractului, de o boală de care suferea la

acea dată.
de ^mHHHHHHHHHHHHHBhHh!
a) este indivizibilă, dar numai în privinţa debitorilor săi, orice stipulaţie
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi constituită pe durata vieţii mai multor persoane, urmând a înceta, în
lipsă de stipulaţie contrară, la
moartea ultimei dintre aceste persoane;

c) este datorată pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii, dacă prin
contract nu s-a prevăzut durata
întreţinerii.
de IBHIHHHHHHilHHHSESSi
a) are obligaţia să îl înmormânteze pe creditorul obligaţiei, în cazul în care
între¬ţinerea are caracter viager;
b) va beneficia de o reducere corespunzătoare a obligaţiei sale, atunci când, în
cursul executării contractului, bunul
care a constituit capitalul şi-a diminuat valoarea;

c) nu poate opune caracterul personal al contractului de întreţinere pentru a
se opune acţiunii în revocarea
contractului introduse de creditorii săi.

510. Creditorul obligaţiei de întreţinere:
a) nu se poate obliga la prestarea unor servicii faţă de debitorul obligaţiei de
întreţinere sau un terţ, orice clauză
în acest sens fiind considerată nescrisă;

b) nu poate cere rezoluţiunea contractului chiar dacă debitorul întreţinerii nu
depune garanţia promisă în vederea
executării obligaţiei sale;

c) poate cere instanţei judecătoreşti înlocuirea întreţinerii în natură cu o sumă
de bani corespunzătoare, dacă
debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi.

511. Contractul de întreţinere încetează: '■
a) la data decesului creditorului obligaţiei de întreţinere, dacă acesta intervine
înainte de împlinirea termenului
stipulat de părţi prin contract;

b) prin declaraţia de rezoluţiune formulată de partea care consideră că
executarea contractului a devenit imposibilă
în condiţii conforme bunelor moravuri;

c) numai prin rezoluţiune judiciară, dacă prestarea sau primirea în natură a
întreţinerii nu mai poate continua din
motive obiective. ,
Ghigheci Ghigheci
I
a) poate interveni până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă şi în apel;
b) nu poate fi anulată pentru leziune;
c) este lovită de nulitate absolută,dacă una dintre părţi nu a cunoscut că
litigiul fusese soluţionat printr-o
hotărâre judecătorească intrată sub puterea lucrului judecat;
Rădoi /Tudorică
513. în cadrul unui proces nu se poate tranzacţiona cu privire la:

a) raporturi juridice care nu au legătură cu obiectul litigiului dintre părţi;
b) bunurile dintr-o moştenire nedeschisă;
c) modalitatea de executare a obligaţiei, dacă s-a declanşat executarea silită.
514. înscrisurile necunoscute la încheierea tranzacţiei reprezintă o cauză de
nulitate
a) ar putea influenţa conţinutul tranzacţiei.în măsura în care ar fi cunoscute de
ambele părţi;
b) au fost ascunse de un terţ cu acordul uneia dintre părţi, ştiind că partea
adversă nu ar încheia tranzacţia dacă
le-ar cunoaşte;
c) din conţinutul lor rezultă că cel puţin una dintre părţi a tranzacţionat asupra
unor drepturi pe care nu le avea.
515. Părţile nu pot tranzacţiona cu privire la:
a) starea civilă;
b) acţiunea civilă derivând din săvârşirea unei infracţiuni;
c) drepturi asupra cărora părţile nu pot dispune.
516. Tranzacţia:
a) nu poate fi desfiinţată în parte, în lipsă de stipulaţie contrară;
b) poate fi anulată pentru eroare de drept, numai dacă partea nu avea
pregătirea necesară pentru a înţelege
chestiunile care constituie obiectul neînţelegerii dintre părţi;

c) nu poate fi atacată prin acţiune în declararea simulaţiei.
517. Tranzacţia nu este-valabiiă dacă: i^BBil^HSwSliffiw@^.^^î^S^^>i
a) a fost încheiată pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absolută,
iar părţile au tranzacţionat expres
asupra nulităţii;
b) este încheiată în recurs;
c) a fost încheiată de o persoană fără capacitatea de a încheia acte de
dispoziţie.
a) trebuie să constea obligatoriu într-o sumă de bani şi să fie determinat sau

determinabil;
b) dacă este estimativ, poate fi crescut de antreprenor, iar beneficiarul este
Ghigheci Ghigheci
I
obligat la plată, dacă lucrările sau
serviciile care determină creşterea puteau fi prevăzute de antreprenor la

încheierea contractului;
c) dacă este forfetar, rămâne neschimbat, în lipsa stipulaţiei contrare
convenită de părţi;
BBBBPBJBJBJBJBJ^^
a) nu are raporturi contractuale cu beneficiarul;
b) poate acţiona împotriva beneficiarului pentru recuperarea sumei datorate
de antreprenor pentru lucrările efectuate,
ca orice creditor al antreprenorului, pe calea acţiunii oblice;

c) are acţiune directă împotriva beneficiarului, chiar dacă a fost plătit de
antreprenor.
520. Pentru garantarea plăţii preţului, antreprenorul:
a) are un drept de folosinţă a lucrării;
b) are un drept de ipotecă legală asupra lucrării, constituită şi conservată în
condiţiile legii; ■'
c) poate să refuze executarea propriilor obligaţii, chiar dacă din contract
rezultă că antreprenorul este obligat să
execute mai întâi.

521. Rezoluţiunea sau rezilierea contractului de antrepriză:
a) nu poate fi cerută de antreprenor, atunci când lucrarea este executată cu
mate¬riale procurate de beneficiar chiar
acesta din urmă nu-şi îndeplineşte obligaţiile;

b) poate fi obţinută de beneficiar dacă lucrarea nu se execută în modul
convenit şi în termenul stabilit de acesta
potrivit cu împrejurările;
c) este obligatoriu a fl cerută de către antreprenor, sub sancţiunea de a prelua
riscul şi de a răspunde pentru
prejudiciile cauzate terţilor, dacă lucrarea reali¬zată cu materialele procurate de

beneficiar este de natură să ameninţe
sănă-
tatea şi integritatea corporală a persoanelor.
522. în contractul de antrepriză, se pot solicita dauhe-interese:
a) şi rezoluţiunea sau rezilierea contractului de către antreprenor, dacă acesta
nu poate începe lucrarea din cauza
neexecutării obligaţiilor de către beneficiar, fără justificare;

b) de către beneficiar, dacă nu a fost informat de către antreprenor cu privire
la stadiul executării lucrării, deşi
Ghigheci Ghigheci
I
termenul convenit este respectat;

c) de către subantreprenor de la beneficiar, pentru sumele datorate de
antreprenor pentru lucrările executate, chiar
dacă antreprenorul a fost plătit de beneficiar.
a) înainte de recepţie, antreprenorul care a procurat materialul este dator să o

refacă pe cheltuiala beneficiarului;
b) înainte de recepţie, atunci când materialul a fost furnizat de beneficiar,
acesta este obligat să furnizeze din nou
materialul, chiar dacă pieirea este imputabilă antreprenorului;

c) după recepţia lucrării, antreprenorul rămâne responsabil în temeiul garanţiei
contra viciilor lucrării şi pentru
calităţile convenite.
a) este îndreptăţit să denunţe unilateral contractul, dacă l-a informat pe

bene¬ficiar că normala executare a lucrării
este primejduită din cauza materialelor procurate de beneficiar, iar acesta din
urmă nu ia măsurile necesare;
b) poate continua executarea lucrărilor pe riscul beneficiarului, dacă lucrarea
ameninţă sănătatea sau integritatea
corporală a persoanelor;
c) poate rezilia contractul, dacă lucrarea nu poate fi executată din cauza
instruc¬ţiunilor necorespunzătoare date de
beneficiar, iar acesta, deşi înştiinţat, nu a luat măsurile necesare într-un termen
potrivit cu împrejurările.
Tudorică
Tudorică
JBBIiiHHIHHHHHBHHBHHBIBHHIHBB
a) răspunde pentru fapta subantreprenorului numai dacă beneficiarul nu are
cunoştinţă despre existenţa subantreprizel;
b) este obligat să execute lucrarea cu materialele sale, dacă din lege sau din
contract nu rezultă altfel;
c) răspunde pentru calitatea materialelor potrivit dispoziţiilor de la contractul
de vânzare, dacă lucrează cu
Ghigheci Ghigheci
I
materialele sale.
526. Vânzarea bunului de către antreprenor se face, după înştiinţarea în scris a
bene-
a) dacă beneficiarul nu îl ridică la data convenită pentru recepţie;
b) în cazul serviciului prestat cu privire la bunul beneficiarului, dacă acesta din
urmă nu ridică bunul în termen de
6 luni socotit din ziua convenită pentru recepţie;

c) cu diligenta mandatarului profesionist.
-_ „ . . ..... , . ' ,
527. In cazul antreprizei pentru lucrări de construcţii, riscurile contractului trec la
a) la data la care beneficiarul a făcut controlul executării construcţiei şi s-a
con-semnat conformitatea acesteia;
b) de la data recepţiei provizorii la terminarea lucrării;
c) la recepţia finală, după terminarea efectivă a construcţiei.
528. Prescrierea dreptului la acţiune pentru vicii aparente începe sa curgă:
a) de la data recepţiei finale a construcţiei;
b) de la data recepţiei provizorii a construcţiei;
c) dacă este cazul, de la împlinirea termenului acordat antreprenorului prin
procesul-verbal de recepţie finală,
pentru înlăturarea viciilor constatate.
Capitolul VI Succesiunile (moştenirea)
529. Efectele nedemnităţii succesorale:

a) privesc atât moştenirea legală, cât şi moştenirea testamentară;
b) nu aduc atingere rezervei succesorale cuvenită nedemnului;
c) se produc numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârşite
împotriva celui care lasă moştenirea.
530. Nedemnitatea succesorală nu operează când:
a) cel care a săvârşit fapta ce atrage nedemnitatea judiciară a decedat înainte
de condamnarea penală, chiar dacă acea
faptă a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă;

b) cel care a săvârşit fapta care atrage nedemnitatea judiciară este singura
per-soană cu vocaţie la moştenirea
defunctului;
c) fapta care atrage nedemnitatea de drept a fost săvârşită din culpă.
531. Poate fi declarată nedemnă persoana:
a) condamnată definitiv pentru denunţarea calomnioasă a celui pe care îl
moşteneşte;
Ghigheci Ghigheci
I
b) care a alterat, din neglijenţă, testamentul defunctului;
c) care a primit testamentul olograf, spre păstrare, de la defunct şi care nu îl
predă, cu rea-credinţă, celor
interesaţi, după deschiderea moştenirii.

53?. Prevederile Codului civil privind nedemnitatea sunt aplicabile moştenirilor
deschise după intrarea în vigoare a
acestuia:
a) indiferent de data săvârşirii faptei care atrage nedemnitatea;
b) numai dacă faptele care atrag nedemnitatea sunt săvârşite după această
dată;
c) numai în privinţa nedemnităţii judiciare.
materia moştenirii: .ÂHHK. JHHjHHHHBHBHH
a) nedemnitatea constituie o condiţie negativă generală a dreptului de a
moşteni;
b) în cazul în care operează reprezentarea succesorală, moştenirea se împarte
pe tulpină;
c) dreptul la acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive aparţine numai
moşte¬nitorilor rezervatari şi poate fi
exercitat în termen de 3 ani de la data deschi¬derii moştenirii.

534. Efectele nedemnităţii pot fi înlăturate prin: 'SHIHHHIHHIIHHIÎ
a) declaraţia expresă a celui care lasă moştenirea făcută prin testament sau
act autentic notarial;
b) reabilitarea nedemnului;
c) prescripţia executării pedepsei penale.
535. în cazul rudelor riPfMnrtul^GAABBBTM«M«BMHMMM
a) moştenirea se împarte în mod egal, în toate cazurile in care operează
repre¬zentarea succesorală;
b) în principiu, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la
moştenire rudele de grad mal
îndepărtat;
c) moştenirea poate fi împărţită pe tulpină sau, după caz, pe linii.
536. Descendenţii copiilor defunctului: ::SHFLHHHHHHHHHNI
a) în concurs cu soţul supravieţuitor, indiferent de numărul acestora, culeg
împreună % din moştenire;
b) sunt urmaşii copiilor defunctului în linie dreaptă până la gradul al patrulea
inclusiv;
c) pot veni la moştenire prin reprezentare.
de'functului:'^J^|||||||||B|^0BHIHHHHHHHH
a) beneficiază de rezerva succesorală chiar în concurs cu descendenţii
acestuia;
b) în concurs cu soţul supravieţuitor, dezmoştenit de defunct, culeg 3/4 din
moştenire;
Ghigheci Ghigheci
I
c) pot cere notarului public declararea nedemnităţii judiciare a soţului
supravie¬ţuitor al defunctului. ,:
538. Reprezentarea succesorală constituie o excepţie de la:
a) principiul proximităţii gradului de rudenie;
b) principiul egalităţii între rudele de acelaşi grad;
c) principiul chemării la moştenire în ordinea claselor de moştenitori.
539. Poate fi reprezentat: RLLHHHIHHNI
a) cel lipsit de capacitatea de a moşteni;
b) renunţătorul;
c) nedemnul, cu condiţia să nu mai fie în viaţă ia data deschiderii succesiunii.
540. Este înlăturată de la moştenirea tatălui său, ca efect al nedemnităţii,
persoana
.:JhHHHHHH^HHIIHHHHHIHHBH
a) pentru săvârşirea, după decesul tatălui său, a infracţiunii de omor asupra
celuilalt copil al defunctului;
b) pentru săvârşirea, anterior decesului tatălui său, a infracţiunii de tentativă
de omor asupra soţiei defunctului;
c) anterior decesului tatălui său, pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra
celuilalt copil al defunctului.
de a moşteni: .'^BflBflHEHHifll^BBHBHi
a) cel care îşi ucide cu intenţie soţul, după introducerea cererii de divorţ şi
care, ulterior, se sinucide;
b) cel care a fost condamnat definitiv pentru complicitate la uciderea lui de
cuius;
c) cel care, după deschiderea moştenirii, ucide un alt succesibil pentru a-l
înlătura de la moştenire.
542. Nedemnitatea succesorală:
a) operează întotdeauna de drept, fără intervenţia instanţei de judecată;
b) nu poate fi înlăturată implicit prin gratificarea celui nedemn de.către
defunct, ulterior comiterii faptei care
atrage nedemnitatea şi în deplina cunoştinţă cu privire la aceasta;

c) poate fi invocată numai de către cei care au vocaţie la moştenire.
543. Este nedemnă soţia care:
a) este considerată vinovată pentru desfacerea căsătoriei prin hotărârea de
divorţ, pronunţată după decesul soţului
său;
b) a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pentru uciderea cu
intenţie a fiului adoptat numai de către
aceasta;
c) a fost condamnată, printr-o hotărâre penală definitivă, pronunţată anterior
decesului soţului său, pentru uciderea
cu intenţie a unui legatar universal care i-ar fi restrâns vocaţia la moştenirea

Ghigheci Ghigheci
I
soţului.
544. Acţiunea în constatarea nedemnităţii de drept:
a) poate fi introdusă în termen de un an de la data deschiderii moştenirii;
b) poate fi pornită, în toate cazurile, de comuna, oraşul sau, după caz,
municipiul în a cărui rază teritorială se
aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii;

c) poate fi introdusă oricând.
545. Actele încheiate între nedemn şi terţi: "
a) dacă sunt de administrare sau de conservare şi profită moştenitorilor, se
menţin, chiar dacă terţii sunt de rea-
credinţă la data încheierii acestora;

b) se menţin întotdeauna dacă terţii sunt de bună-credinţă, chiar dacă sunt cu
titlu gratuit;
c) se menţin în toate cazurile, dacă sunt încheiate înainte de constatarea sau,
după caz, declararea nedemnităţii,
chiar dacă nu profită moştenitorilor;

546. în cazul în care nedemnui înstrăinează, cu titlu gratuit, un bun mobil din
masa
succesorală către un terţ de bună-credinţă:
a) terţul dobânditor devine proprietarul acelui bun din momentul luării sale în
posesie efectivă;
b) nu vor fi aplicabile regulile privitoare la dobândirea proprietăţii mobiliare
prin posesia de bună-credinţă;
c) actul astfel încheiat va fi menţinut.
547. Soţul supravieţuitor:
a) este moştenitor rezervatar;
b) va veni în concurs la moştenire cu comuna, oraşul sau, după caz, municipiul
în raza teritorială a cărora se aflau
bunurile la data deschiderii moştenirii, în absenţa moştenitorilor legali sau

testamentari;
c) culege, pe lângă cota prevăzută de lege, atunci când nu vine în concurs cu
1 descendenţii, mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate
folosinţei
comune a soţilor.
548
Rudele aparţinând unor clase de moştenitori diferite:
a) nu pot veni concomitent la moştenirea defunctului;
549.
b) vin la moştenire în ordinea gradului de rudenie;
c) pot veni concomitent la moştenire atunci când rudele din clasa cea mai
apro¬piată nu pot culege întreaga moştenire.
Ghigheci Ghigheci
I
.. ....... - ......... ... ^ ;- ..... . ..... ...... . .
a) produce aceleaşi efecte, chiar dacă este de drept sau judiciară;
b) judiciară produce efecte numai cu privire la moştenirea testamentară;
c) de drept poate fl constatată şi de către notarul public.
Comuna, oraşul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială se aflau
bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii: :
551.
a) poate invoca, în toate cazurile, nedemnitatea de drept;
b) poate cere instanţei să declare nedemnitatea unicului succesibil, cu
excepţia cazului în care moştenirea ce ar
deveni vacantă se află în străinătate;

c) poate cere instanţei, în termenul general de prescripţie, să declare
nedemni¬tatea judiciară.
Hotărârea judecătorească prin care se constată nedemnitatea:
a) poate fi pronunţată numai după data deschiderii moştenirii;
b) poate fi pronunţată şi înainte de data deschiderii moştenirii;
c) produce întotdeauna efecte retroactiv.
552. Spre deosebire de colateralii privilegiaţi, ascendenţii privilegiaţi:
a) sunt moştenitori rezervatari;
b) pot veni la moştenire prin reprezentare;
c) sunt chemaţi la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori
legali.
553. Nedemnitatea poate fi invocată:
a) numai împotriva nedemnului, cât timp acesta este în viaţă;
b) şi împotriva moştenitorilor legali sau testamentari ai nedemnului;
c) şi împotriva minorului care avea discernământ la data săvârşirii faptei care
atrage nedemnitatea.
554. Copilul surorii defunctului: >'
a) poate veni la moştenirea acestuia, în lipsa unor moştenitori dintr-o clasă mai
apropiată, numai dacă mama sa
decedată nu este nedemnă faţă de defunct;

b) îl înlătură de la moştenire pe tatăl defunctului;
c) poate veni la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor al defunctului.
555. Desfiinţarea titlului de moştenitor al nedemnului se produce:
a) din momentul deschiderii moştenirii, numai dacă fapta care atrage
nedemni¬tatea este săvârşită anterior acestui
moment;
b) de la data săvârşirii faptei care atrage nedemnitatea;
c) în toate cazurile, din momentul deschiderii moştenirii.
556. Dacă la moştenirea lui D vin: A (soţia acestuia), nepoţii NI şi N2 (copiii fiicei
acestuia decedată la data deschiderii moştenirii lui D) şi N3 (copilul fiului lui D,
decedat în aceleaşi circumstanţe cu sora lui): ''flHVM
a) NI va culege o cotă de 3/16 din moştenire;
Ghigheci Ghigheci
I
b) N3 va culege o cotă de 3/8 din moştenire;
c) NI, N2 şi N3 vor culege flecare o cotă de 3/8 din moştenire.
557. Ascendenţii ordinari:
a) pot veni la moştenire prin reprezentarea părinţilor defunctului;
b) sunt moştenitori rezervatari;
c) când vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, culeg împreună un
sfert din moştenire, indiferent de
numărul acestora.
558. Atunci când la moştenire sunt chemaţi colateralii privilegiaţi în concurs cu:
a) ambii părinţi ai defunctului şi cu soţul supravieţuitor, aceştia culeg o treime
din moştenire;
b) un singur părinte al defunctului, aceştia culeg trei sferturi din moştenire;
c) soţul supravieţuitor, aceştia vor culege două treimi din moştenire.
559. Dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat:
a) operează reprezentarea, chiar dacă reprezentantul a fost dezmoştenit de
către reprezentat;
b) nu operează reprezentarea;
c) operează reprezentarea, cu condiţia ca reprezentantul să nu fi renunţat la
moştenirea reprezentatului.
560. Dacă la moştenirea defunctului sunt chemaţi soţul supravieţuitor şi un copil
al
defunctului dintr-o altă căsătorie, soţul supravieţuitor:
a) va moşteni, pe lângă cota stabilită de lege, şl mobilierul şi obiectele de uz
casnic care au fost afectate
folosinţei comune a soţilor;

b) va culege întreaga moştenire, atunci când copilul din afara căsătoriei a fost
dezmoştenit;
c) va culege un sfert din moştenire.
561. Dreptul de abitaţîe al soţului supravieţuitor:
a) încetează întotdeauna prin partaj, chiar dacă este realizat la mai puţin de un
an de la data deschiderii
moştenirii;
b) este gratuit, inalienabil şi insesizabil;
c) nu este condiţionat de inexistenţa altor drepturi reale de folosinţă asupra
unei locuinţe a soţului supravieţuitor,
atunci când se exercită asupra casei în care acesta locuieşte.

562. Moştenirea sau partea de moştenire care se cuvine descendenţilor: '.
a) se poate împărţi pe linii între aceştia;
b) este de 34 din moştenire atunci când aceştia vin în concurs cu un alt
moştenitor rezervatar;
c) este de trei sferturi din moştenire atunci când aceştia, indiferent de numărul
lor, vin în concurs cu soţul
Ghigheci Ghigheci
I
supravieţuitor.
563. Părinţii defunctului:
a) îi înlătură de la moştenire pe colateralii privilegiaţi de gradul patru ai
defunctului;
b) fac parte din clasa a lll-a de moştenitori legali;
c) culeg jumătate din moştenire atunci când vin în concurs cu cei trei fraţi al
defunctului.
564. Când la moştenirea defunctului sunt chemaţi ambii părinţi ai acestuia, un
frate pe
linie maternă şi doi fraţi pe linie paternă, din moştenirea lăsată de defunct:
a) un sfert revine părinţilor;
b) un sfert revine fratelui pe linie maternă;
c) jumătate revine fraţilor pe linie paternă.
565. Ascendenţii ordinari:
a) sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului, cu excepţia
părinţilor acestuia, până la gradul al
patrulea inclusiv; :>;

b) nu pot veni la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor;
c) pot veni la moştenire în concurs cu un ascendent privilegiat, atunci când
acesta a fost dezmoştenit de către
defunct.
566. Spre deosebire de colateralii ordinari, ascendenţii ordinari:
1I£BBBBBKBBH&
a) pot veni la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul;
b) când vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, indiferent de
numărul lor, culeg împreună un sfert din
moştenire;
c) culeg moştenirea în mod egal, atunci când sunt de acelaşi grad.
567. în cazul în care de cuius-ulîmpreună cu unul dintre fiii acestuia decedează
într-un
accident rutier, fără a se putea stabili ordinea deceselor, descendenţii fiului
decedat:
a) nu pot veni la moştenirea lui de cuius prin reprezentare;
b) pot veni la moştenirea lui de cuius prin reprezentare;
c) vor culege jumătate din moştenirea lui de cuius, indiferent de numărul
acestora, dacă vin în concurs cu fratele
tatălui lor.
568. Reprezentarea operează:
a) fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad sau de
grade diferite cu defunctul;
b) în cazul renunţătorulul, numai dacă acesta este decedat la data deschiderii
Ghigheci Ghigheci
I
moştenirii;
c) şi în cazul verilor primari ai defunctului.
569. Nepotul de frate pe linie paternă al defunctului:
a) poate veni la moştenirea acestuia prin reprezentare;
b) înlătură de la moştenire pe fratele pe linie maternă al defunctului;
c) culege 3/4 din moştenire când vine în concurs cu un singur părinte al
defunctului.
570 Atunci când la moştenirea lui de cuius vin trei nepoţi de frate şi unul de soră,
atât fratele, cât şi sora acestuia
fiind renunţători:
a) nepotul de soră va culege jumătate din moştenire;
b) fiecare nepot va culege câte un sfert din moştenire, neputând veni la
moştenire prin reprezentare;
c) nepoţii de frate vor moşteni împreună jumătate din moştenire.
571. Reprezentarea operează: 'IBBSSKBflBBIRHflBBHHiHHiHH
a) la infinit în privinţa descendenţilor copiilor defunctului;
b) până la gradul IV inclusiv, în cazul descendenţilor unchilor şi mătuşilor lui de
cuius;
c) chiar dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea reprezentatului.
572. Bunicul defunctului culege 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu:
a) soţia defunctului şi copilul adoptat numai de defunct, dezmoştenit de
acesta;
b) nepotul şi soţia defunctului;
c) colateralii privilegiaţi ai defunctului.
573. Dacă o moştenire legală se dispută între fiica surorii predecedate a
defunctului,
soţia acestuia şi ambii părinţi ai defunctului: IIHHHHhHHHhHHH
3) fiica surorii defunctului culege 1/2 din moştenire, dacă părinţii defunctului sunt
dezmoşteniţi de acesta;
b) părinţii defunctului vor culege 2/6 din moştenire, dacă sora defunctului a
renunţat la moştenirea acestuia;
c) soţia defunctului va culege 1/2 din moştenire.
574. Sunt moştenitori rezervatari ai defunctului:
a) strănepoţii acestuia;
b) bunicii acestuia;
c) fraţii acestuia.
575. Poate veni la moştenirea defunctului:
a) prin reprezentare, reprezentantul dezmoştenit de reprezentat;
b) copilul acestuia conceput într-o relaţie extraconjugală, căruia i-a fost
stabilită legătura de filiaţie cu
defunctul, precum şi mama copilului;

c) copilul recunoscut de defunct prin testament.
576. Nepotul defunctului, condamnat pentru complicitate ia tentativa de omor a
acestuia, poate yeni la moştenire dacă: .ÎHHHHIliHHHHiBIHH
Ghigheci Ghigheci
I
a) defunctul a lăsat un testament prin care îl exheredează pe fiul său, autorul
faptei de tentativă de omor, în
favoarea nepotului, chiar dacă avea cunoştinţă despre fapta acestuia din urmă;
b) în lipsa altor moştenitori din aceeaşi clasă de grad mai apropiat cu
defunctul, este singurul care poate culege
moştenirea defunctului;:
c) printr-un act autentic notarial este consemnată declaraţia expresă a
defunc¬tului privind înlăturarea efectelor
nedemnităţii.
577. împărţirea pe linii a moştenirii se aplică numai în cazul:
a) ascendenţilor privilegiaţi;
b) colateralilor privilegiaţi;
c) colateralilor ordinari.
578. Nu intră în categoria mobilierului şi obiectelor de uz casnic:
a) bunurile procurate pentru a fi donate;
b) bunurile procurate după data întreruperii în fapt a convieţuirii soţilor;
c) bunurile aduse în gospodăria casnică în urma achiziţionării acestora doar de
către unul dintre soţi.
a) este reglementată de dispoziţii legale cu caracter imperativ;

b) se cuvine moştenitorilor rezervatarl de la data naşterii acestora;
c) reprezintă jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor sau
dezmoştenirilor, s-ar fi cuvenit
oricăruia dintre moştenitorii rezervatari.

580. Dacă la moştenirea lui T vin cei trei fii ai săi (FI, F2 şi F3), iar anterior
deschiderii moştenirii lui T, FI şi F2
au cules prin reprezentarea lui T moştenirea lui B, tatăl lui T declarat nedemn faţă
de B, F3 fiind conceput după
deschiderea moştenirii lui B, moştenirea lui T se va împărţi între cei trei fii ai săi
după cum urmează:
a) F3 va culege 9.500 lei, dacă activul net al moştenirii lăsate de tatăl acestuia
(T) este de 15.000 lei şi, prin
reprezentare, FI şi F2 (ceilalţi doi fii ai Iul T) au moştenit de la bunicul lor (B) un

activ net de 9.000 lei;
b) F3 va culege 8000 lei, dacă activul net al moştenirii lăsate de tatăl acestuia
(T) este 15.000 lei şi, prin
reprezentare, FI şi F2 (ceilalţi doi fii ai lui T) au moştenit de la bunicul lor (B) un

activ net de 9.000 lei;
Ghigheci Ghigheci
I
c) F3 va culege o treime din moştenirea tatălui acestuia (T), nefiind conceput
la data deschiderii moştenirii
bunicului său (B).
a) au, în principiu, dreptul la rezervă în natură;

b) sunt soţul supravieţuitor, ascendenţii privilegiaţi şi descendenţii defunctului;
c) pot cere reducţiunea liberalităţilor excesive şi pe cale de excepţie, în termen
de trei ani de la data deschiderii
moştenirii.
a) nu se va ţine seama de donaţiile remuneratorii făcute de defunct;

b) ca regulă, pentru determinarea valorii bunurilor donate, se va ţine seama,
atunci când este cazul, de valoarea
acestora la data înstrăinării de către donatar;

c) se va ţine seama şi de sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este
cazul, pentru formarea profesională a
soţului defunctului.
583. In materia reducţiunii liberalităţilor excesive: .IflSfBHI
a) reducţiunea se poate realiza numai în faţa instanţei de judecată;
b) excepţia de reducţiune poate fi invocată, chiar verbal, oricând, în faţa
instanţei de judecată;
c) atunci când sunt mai mulţi moştenitori rezervatari, reducţiunea profită numai
celui care a cerut-o.
584. Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor:
a) reprezintă partea din bunurile moştenirii care este rezervată descendenţilor
defunctului, alţii decât cei comuni cu
soţul supravieţuitor;
b) nu poate depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a
primit cel mai puţin;
c) devine incidenţă în cazul concursului dintre soţul supravieţuitor şi
descendenţii acestuia, alţii decât cei comuni
cu defunctul.
585. în aplicarea ordinii reducţiunii liberalităţilor excesive: 'SHHBVBHHhI
a) legatele sunt reduse succesiv, în ordinea inversă a datei lor;
b) dacă beneficiarul donaţiei care ar trebui redusă este insolvabil, se va
proceda la reducţiunea donaţiei anterioare;
c) în principiu, donaţiile se reduc succesiv în ordinea inversă datei lor,
începând cu cea mai nouă.
586. Cotitatea disponibilă reprezintă:
a) activul brut al moştenirii din care este scăzut pasivul succesoral;
Ghigheci Ghigheci
I
b) partea din bunurile moştenirii de care defunctul poate dispune neîngrădit
prin liberalltăţi;
c) partea din moştenire asupra căreia se impută prima dată llberalltăţile
supuse raportului, făcute unui moştenitor
rezervatar.
587. în materia reducţiunii liberalităţilor excesive:
a) ca regulă, donaţiile concomitente se reduc toate deodată şi proporţional;
b) ca regulă, întregirea rezervei, ca urmare a reducţiunii, se realizează prin
"echivalent;
c) excepţia de reducţiune este Imprescriptibilă extlnctiv.
588. Diferenţa dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă
specială a
a) soţului supravieţuitor;
b) deseendenţilor;
c) numai copilului defunctului dintr-o altă căsătorie, chiar dacă acesta nu este
singurul descendent al acestuia.
589. în materia substituţiei fideicomisâre:
a) substituitul dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului Imobil care
face obiectul llberalităţli de la data
notării sarcinii instituitului în cartea funciară;

b) sarcina instituitului, moştenitor rezervatar, nu poate încălca rezerva
succesorală a acestuia;
c) drepturile care formează obiectul liberalităţii alcătuiesc o masă patrimonială
autonomă.
590. Bunurile care fac obiectul unei substituţii fideicomisare:
a) sunt transmise substituitului la termenul stabilit de dispunător;
b) sunt dobândite atât de instituit cât şi de substituit prin voinţa
dispunătorului;
c) pot fi administrate de instituit, dar nu pot fi înstrăinate pe o durată ce nu
poate depăşi 49 de ani.
substituţii fideicomisare: JflHRHHHHflHHBHH
a) nu dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului care face obiectul
libera-lităţii, fiind un simplu
administrator al acestuia;
b) poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică;
c) răspunde pentru prejudiciile cauzate prin actele de administrare numai cu
celelalte drepturi cuprinse în
patrimoniul său.
592. Oferta de donaţie făcută substituitului poate fi acceptată de acesta:
a) şi după decesul dispunătorului;
b) numai anterior decesului dispunătorului, sub sancţiunea caducităţii
acceptării donaţiei;
Ghigheci Ghigheci
I
c) numai după decesul instituitului.
593. Când substituitul predecedează instituitului, bunul care face obiectul
liberalităţii
■ i-.','revine, ca regulă:
a) instituitului;
b) moştenitorilor substituitului;
c) moştenitorilor dispunătorului.
594. Pot obţine recunoaşterea calităţii de moştenitor prin petiţia de ereditate:
a) moştenitorii legali;
b) legatarul universal sau cu titlu universal;
c) legatarul cu titlu particular.
595. Petiţia de ereditate:
a) este o acţiune imprescriptibilă extinctiv;
b) priveşte numai moştenirea legală;
c) poate fi îndreptată numai împotriva unei persoane care pretinde că este
moşte¬nitor şi posedă toate sau o parte din
bunurile din patrimoniul succesoral.

596. Actsie încheiate de moştenitorul aparent cu terţii sunt valabile dac?.:
a) sunt de conservare şi profită moştenitorilor;
b) sunt de administrare, chiar dacă nu profită moştenitorilor;
c) sunt acte de dispoziţie cu titlu gratuit, încheiate cu terţi dobânditori de
bună-credinţă.
597. Succeşibilul care, până la împlinirea termenului prevăzut de (ege, nu îşi
exercită
dreptul de opţiune succesorală:
a) este prezumat, în toate cazurile, renunţător;
b) este prezumat, în toate cazurile, acceptant tacit;
c) este decăzut din acest drept.
598. Acceptarea expresă a moştenirii:
a) poate fi făcută numai printr-un înscris autentic;
b) se înscrie întotdeauna în registrul naţional notarial;
c) poate îmbrăca şi forma unui înscris sub semnătură privată.
599. Sunt considerate acte de acceptare tacită a moştenirii:
a) renunţarea la moştenire care va profita moştenitorilor a căror parte ar fi fost
diminuată;
b) actele de administrare definitivă a unor bunuri din moştenire;
c) actele de supraveghere cu privire la unele din bunurile din moştenire,
indi¬ferent de împrejurările în care acestea
s-au efectuat.
600. Declaraţia de neacceptare a moştenirii: :3HHHHHBHBHBBBBI
a) poate fi dată şi ulterior îndeplinirii actului ce poate avea semnificaţia
acceptării moştenirii;
b) poate fi dată printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată;
c) poate fi dată de orice succesibil, indiferent de calitatea sa de moştenitor
Ghigheci Ghigheci
I
legal sau testamentar.
601. Moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru
datoriile şi sarcinile moştenirii:
a) în toate cazurile, numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional
cu cota fiecăruia;
b) numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia,
atunci când acceptă moştenirea sub
beneficiu de inventar;
c) şi cu bunurile intrate în patrimoniul succesoral prin efectul subrogaţiei, în
cazul înstrăinării bunurilor
moştenirii după deschiderea acesteia.

cu particular: .^HHiiHIHHBHESBBHSSBBBSSB
a) nu este obligat, ca regulă, să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii;
b) dobândeşte proprietatea bunului individual determinat care face obiectul
legatului de la data deschiderii
moştenirii;
c) nu răspunde pentru pasivul moştenirii, chiar dacă testatorul a dispus în mod
expres în acest sens.
603. Acceptarea forţată a moştenirii se deosebeşte de nedemnltatea judiciară
prin:
a) elementul subiectiv;
b) efectele juridice produse;
c) calitatea cerută de lege în persoana autorului faptei ilicite care atrage
aplicarea uneia dintre aceste sancţiuni
civile.
604. Este prezumat, până ia proba contrară, că a renunţat la moştenire
succeşibilul care:
a) renunţă la moştenire în folosul mai multor moştenitori determinaţi;
b) deşi cunoştea deschiderea moştenirii şl calitatea sa de succesibil, nu îşi
exercită dreptul de opţiune succesorală,
ca urmare a citării sale înăuntrul termenului de un an prevăzut de lege;

c) renunţă la moştenire, cu titlu oneros, în favoarea moştenitorilor subsecvenţi.
605. Renunţarea la moştenire:

a) poate fi revocată de renunţător în termen de trei luni de la data înscrierii în
registrul naţional notarial;
b) este prezumată, dacă succesibllul nu optează în termenul redus de opţiune
stabilit de instanţa judecătorească prin
ordonanţă preşedinţială;
c) poate fi revocată de creditorii succesibilulul renunţător, dacă renunţarea a
Ghigheci Ghigheci
I
fost făcută în frauda acestora.
606. Dacă printre bunurile succesorale nu se află imobile, convenţia de partaj:
a) trebuie să fie încheiată în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute;
b) se poate realiza prin bună învoială, în forma şi prin actul pe care părţile le
convin;
c) poate fi încheiată chiar dacă nu sunt prezenţi toţi moştenitorii.
607. Nu fac obiectul partajului succesoral:
a) amintirile de familie;
b) bunurile individual determinate care fac obiectul unui legat cu titlu
particular;
c) mobilierul şl obiectele de uz casnic, afectate folosinţei comune a soţilor,
care se cuvin întotdeauna soţului
supravieţuitor.
se poate 'WKKtKttKKKKKKKKKttttlKKi
a) dacă printre moştenitori se află o persoană pusă sub interdicţie
judecătorească, numai cu autorizarea instanţei de
tutelă;
b) numai în natură;
c) numai dacă are ca obiect întreg patrimoniul succesoral.
G09. Pot invoca reducţiunea liberalităţilor excesive:
a) succesorii universali şi cu titlu universal al moştenitorului rezervatar;
b) creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari;
c) ascendenţii ordinari ai defunctului.
610. în cazul moştenirii testamentare, legea în vigoare la data întocmirii
testamentului
guvernează:
a) validitatea acestuia;
b) efectele clauzei de inalienabilitate instituite prin testament;
c) valabilitatea clauzei de inalienabilitate instituite prin testament.
611. Termenul de opţiune succesorală: .
a) este un termen de decădere supus prevederilor referitoare la suspendarea
şi repunerea în termenul de prescripţie
extinctivă;
b) este un termen de prescripţie;
c) poate fi prelungit de către instanţa de judecată, pe calea ordonanţei preşe-
dinţiale.
Capitolul VII Despre familie
612. Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară: _ ;,

Ghigheci Ghigheci
I
a) dă posibilitatea oricăruia dintre soţi să solicite în instanţă prestaţie
compen¬satorie;
b) poate fi admis şi dacă unul dintre soţi este pus sub interdicţie, acordul reali-
zându-se în acest caz între
celălalt soţ şi reprezentantul legal al soţului Interzis;

c) este posibil, chiar dacă există copii minori adoptaţi de ambii soţi.
HpjPJPJPJPJPJPJPJPJH^
a) este o formă a obligaţiei de întreţinere între soţi/foştii soţi, având ca
funda¬ment principiul solidarităţii
familiale;
b) poate fi solicitată numai sub forma unei cereri accesorii/incidentale în cadrul
procesului de divorţ, iar nu
ulterior divorţului, printr-o acţiune separată;

c) nu poate fi solicitată în timpul căsătoriei, chiar dacă se probează lipsa
mijloacelor de întreţinere de către soţul
reclamant.
614. Reprezintă motiv temeinic de divorţ:
a) împrejurarea că soţii nu coabitează, unul dintre el fiind plecat temporar în
străinătate pentru perfecţionare
profesională;
b) trecerea unuia dintre soţi la un cult religios diferit de al celuilalt, chiar dacă
relaţiile de familie nu sunt
deteriorate;
c) imposibilitatea continuării convieţuirii, ca urmare a vătămării grave şi
ireme¬diabile a raporturilor dintre soţi.
615. Instanţa de divorţ:
a) este obligată să se pronunţe asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi
copiii lor minori, chiar dacă nu s-a
formulat o cerere accesorie divorţului având acest obiect;

b) este obligată să se pronunţe, din oficiu, asupra raporturilor dintre părinţii
divor¬ţaţi şl copiii lor minori,
inclusiv cu privire la minorii căsătoriţi sau emancipaţi;

c) este întotdeauna ţinută de opinia exprimată de copil cu ocazia ascultării
acestuia.
616. Dacă ambii soţi sunt vinovaţi de desfacerea căsătoriei:
a) fiecare este îndreptăţit la întreţinere numai pe durata unui an de la data
divorţului;
b) fiecare este îndreptăţit la întreţinere pe durata existenţei stării de nevoie,
Ghigheci Ghigheci
I
obligaţia de întreţinere încetând
însă în caz de recăsătorire;

c) nu au dreptul la întreţinere datorită existenţei unor culpe concurente.
617. Acţiunea de divorţ continuată de moştenitori:
a) este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât;
b) este admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului
reclamant;
c) nu poate fi admisă, întrucât căsătoria se consideră încetată prin deces, ope
legis.
618. In cazul continuării acţiunii de divorţ în condiţiile art. 380 C.civ.:
a) are calitate procesuală activă şi soţul supravieţuitor, în calitate de
moştenitor al soţului predecedat;
b) dacă acţiunea este admisă, căsătoria se socoteşte desfăcută la data
introducerii cererii de divorţ;
c) acţiunea nu poate fi admisă în ipoteza în care cererea de divorţ a fost
introdusă de defunct, cu motivarea că
starea sa de sănătate făcea imposibilă continuarea căsătoriei.

619. Desfacerea căsătoriei pentru motive temeinice, din culpa exclusivă a soţului
pârât: '
a) atrage pierderea capacităţii depline de exerciţiu a soţului pârât, dacă acesta
nu a împlinit vârsta de 18 ani;
b) poate conduce la acordarea exerciţiului autorităţii părinteşti numai
reclaman¬tului, dacă pârâtul se face vinovat
de acte de violenţă săvârşite asupra copilului şi a celuilalt soţ;

c) nu împiedică soţul vinovat de deteriorarea raporturilor de familie să obţină
încuviinţarea păstrării numelui purtat
în timpul căsătoriei.
a) se stabileşte pe baza înţelegerii dintre părinţi, pe care instanţa este

chemată să o verifice din oficiu;
b) este stabilită la părintele care nu se face vinovat de deteriorarea
raporturilor de familie;
c) poate fi stabilită şi la bunici sau alte rude, cu consimţământul acestora, caz
în care încetează dreptul părintelui
de a avea legături personale cu copilul.

621. în cazul divorţului, regimul matrimonial încetează:
■) între soţi, la data introducerii cererii de divorţ, numai dacă prin hotărârea de
divorţ se realizează şi partajul
bunurile comune ale soţilor;

b) în raporturile cu terţii, de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate sau
Ghigheci Ghigheci
I
de la data la care terţii au
cunoscut pe altă cale divorţul;

c) între soţi, Ia data eliberării certificatului de divorţ, în cazul divorţului prin
procedură notarială sau
administrativă.
622. Divorţul poate fi pronunţat de notarul public:
a) dacă soţii au copii minori adoptaţi şi convin asupra exercitării autorităţii
părinteşti de către unul dintre ei;
b) dacă soţii au convenit cu privire la divorţ, dar nu se înţeleg cu privire la
numele de familie pe care să îl poarte
după divorţ;
c) chiar şi în situaţia în care cererea de divorţ se depune prin mandatar cu
procură autentică, dacă la expirarea
termenului de reflecţie soţii se prezintă personal.

623 Divorţul la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel
a) reflectă concepţia divorţului remediu;
b) ca regulă, se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant;
c) se pronunţă din culpă comună, dacă şi pârâtul se declară de acord cu
divorţul.
624. Recunoaşterea de paternitate poate fi anulată dacă: .
a) autorul ei nu are capacitate deplină de exerciţiu;
b) mama copilului nu şi-a exprimat în mod valabil consimţământul;
c) autorul ei a fost în eroare cu privire la legătura de filiaţie.
a) nu poate fi contestată de autorul recunoaşterii, având în vedere caracterul

irevocabil al acesteia;
b) este opozabilă erga omnes;
c) poate fi anulată pentru leziune.
■JHHHJPJPJPJPJPJPH
a) se stabileşte prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească în cazul
copilului din afara căsătoriei;
b) rezultă din faptul naşterii, fără nicio distincţie între copiii din căsătorie şi cei
din afara căsătoriei;
c) poate fi contestată ori de câte ori există neconcordanţe între filiaţia indicată
de certificatul de naştere şi
posesia de stat a copilului.

627. Acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă:
a) poate fi introdusă numai de către copilul care este trecut în registrul de
stare civilă ca născut din părinţi
necunoscuţi;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi continuatăde moştenitori, dar nu introdusă de aceştia;
c) poate fi introdusă împotriva oraşului de la locul deschiderii moştenirii, dacă
moştenirea este vacantă.
a) operează ope legis, independent de menţiunile din actul de naştere al

copilului;
b) poate fi răsturnată numai pe calea formulării unei acţiuni în tăgada
paternităţii;
c) are caracter absolut.
629. în cadrul procesului având ca obiect tăgada paternităţii: . .1
a) simpla despărţire în fapt a soţilor reprezintă o probă suficientă' pentru
admi¬terea acţiunii;
b) instanţa poate lua act de renunţarea la judecată, dacă acţiunea este
introdusă de mamă în numele copilului minor;
c) instanţa poate reţine nu doar imposibilitatea fizică sau biologică de a
procrea, ci şi imposibilitatea morală,
derivată din raporturile tensionate dintre soţi.
630. Acţiunea în tăgada paternităţii:

a) poate fi introdusă de soţul mamei în termen de 3 ani, care curge de la un
unic moment subiectiv, respectiv data la
care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului;

b) poate fi admisă, chiar dacă există conformitate între menţiunile din actul de
naştere al copilului şi posesia de
stat a acestuia;
c) are acelaşi obiect cu acţiunea în contestarea filiaţiei faţă de tatăl din
căsătorie.
631. Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei:
a) se respinge de către instanţă, dacă se dovedeşte că mama copilului a avut
relaţii intime şi cu alţi bărbaţi;
b) poate fi pornită şi de moştenitorii copilului;
c) este supusă dispoziţiilor Codului civil, indiferent de data naşterii copilului.
632. Recunoaşterea de paternitate este lovită de nulitate absolută dacă:
a) vizează un copil conceput în timpul căsătoriei, dar născut după divorţul
părin¬ţilor şi înainte ca mama să se
recăsătorească;
b) a fost făcută după decesul copilului, iar acesta nu a lăsat descendenţi fireşti;
c) a fost făcută prin testament olograf.
a) este un mijloc de probă atât în cazul paternităţii din căsătorie, cât şi în cazul
aceleia din afara căsătoriei;
b) este o prezumţie relativă, în sensul că se poate face dovada concepţiunii
Ghigheci Ghigheci
I
copilului în afara intervalului legal cu
orice mijloc de probă, inclusiv cu martori;

c) reprezintă intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută şaizecea zi
dinaintea naşterii copilului.
634. Acţiunea în despăgubiri formulată de mamă împotriva pretinsului tată în
a) nu se prescrie în timpul vieţii copilului;
b) este inadmisibilă atunci când copilul s-a născut mort;
c) este condiţionată de promovarea unei acţiuni în stabilirea paternităţii.
635. Acţiunea în tăgada paternităţii formulată de cel care se pretinde tatăl
biologic:
a) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care reclamantul află
imposibilitatea de procreare a soţului mamei;
b) poate fi admisă de instanţă numai dacă reclamantul face dovada paternităţii
sale faţă de copil;
c) are caracter personal, neputând fi transmisă moştenitorilor tatălui biologic.
636. obligaţia SHHHHHHIHHHHifliHH
a) există între unchi şi nepot;
b) nu există niciodată între bunic şi nepot câtă vreme este în viaţă unul din
copiii bunicului;
c) se poate activa în sarcina părinţilor şi în ipoteza în care copilul major în
vârstă de până la 26 de ani urmează
cursurile unei unităţi de învăţământ particulare.

g37. Caracterul personal al obligaţiei de 'ni^^^BKKKtKKKKtKKtKttKtKKm
a) presupune că dreptul la întreţinere nu poate face obiectul unei stipulaţii
pentru
altul; '"•.'■„• /
b) exclude posibilitatea ca întreţinerea să fie prestată temporar de 0 altă
per¬soană, din proprie iniţiativă;
c) îl opreşte pe creditorul celui obligat la întreţinere să solicite, pe calea
acţiunii oblice, sistarea plăţii
întreţinerii.
638. Dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie:
a) copilul, întreţinut de soţul mamei sale, poate fi obligat timp de 10 ani să dea
întreţinere celui care l-a
întreţinut;
b) copilul beneficiază de întreţinere de la soţul mamei sale şi după împlinirea
vârstei de 18 ani, dacă se află în
continuarea studiilor, până la terminarea aces¬tora, dar fără a depăşi vârsta de

26 de ani;
c) minorul beneficiază de întreţinere de la moştenitorii soţului mamei - soţ care
i-a dat întreţinere fără să fi avut
Ghigheci Ghigheci
I
obligaţia legală - în măsura valorii bunurilor moştenite de către moştenitori.

639. Starea de nevoie a creditorului întreţinerii:
a) trebuie să fie absolută, în sensul că o persoană care beneficiază de pensie
pentru limită de vârstă nu poate primi
şi o pensie de întreţinere potrivit legii;

b) este prezumată în cazul copilului minor care cere întreţinere de la părinţii
săi, dacă minorul nu se poate
întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri;

c) cauzată de o incapacitate totală de muncă, garantează întotdeauna
acordarea unei pensii de întreţinere.
640. Pentru determinarea mijloacelor debitorului întreţinerii se iau în considerare:
a) sarcinile cărora debitorul trebuie să le facă faţă;
b) bunurile aflate în patrimoniul debitorului care ar putea fi valorificate,
inclusiv acelea de strictă necesitate;
c) posibilităţile materiale ale soţului debitorului.
641. Copilul major în vârstă de 23 de ani, căsătorit şi aflat în continuarea
studiilor:
a) nu poate pretinde întreţinere de la părinţi, dacă soţul său dispune de
mijloacele necesare continuării studiilor;
b) nu poate pretinde întreţinere de la părinţii săi, dacă se face vinovat de acte
de violenţă împotriva acestora;
c) poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere dacă obţine venituri
suficiente din muncă.
642. Obligaţia de întreţinere între soţi:
a) poate fi valorificată şi pe durata procesului de divorţ;
b) nu se poate activa dacă soţul pretins creditor părăseşte nejustificat locuinţa
familiei şi întreţine relaţii
extraconjugale;
c) are acelaşi fundament cu obligaţia de întreţinere între foştii soţi.
643. Pensia de întreţinere:
a) se plăteşte în rate periodice, la termenele stabilite prin hotărâre
judecăto¬rească, nefiind permisă stipularea lor
pe cale convenţională;
b) stabilită într-o sumă fixă, se indexează trimestrial în funcţie de rata inflaţiei,
numai dacă indexarea este
prevăzută expres în dispozitivul hotărârii judecătoreşti;

c) se poate plăti şi sub forma unei sume globale, dacă părţile convin sau dacă
instanţa autorizează pentru motive
temeinice.
Ghigheci Ghigheci
I
644. în cazul copilului din afara căsătoriei care are filiaţia stabilită faţă de ambii
părinţi:
a) autoritatea părintească se exercită în toate cazurile în comun şi în mod egal
de ambii părinţi;
b) copilul ia, ope legis, numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit
filiaţia ulterior;
c) admiterea unei acţiuni în contestarea recunoaşterii de paternitate poate
determina modificarea numelui de familie
al copilului recunoscut.
645. Cazurile de decădere din exerciţiul drepturilor părinteşti:
a) se apreciază de instanţă in concreto, în funcţie de gravitatea acţiunii sau
inacţiunii părintelui;
b) vizează cu precădere deficienţe grave în exercitarea drepturilor părinteşti cu
privire la persoana copilului;
c) pot fi probate numai prin declaraţia copilului referitoare la abuzul sau
negli¬jenţa la care a fost supus, dacă
acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

646. Printre drepturile părinteşti cu privire la persoana copilului se numără:
a) dreptul părinţilor de a alege confesiunea religioasă, indiferent de vârsta
copi¬lului minor;
b) dreptul de a lua anumite măsuri disciplinare faţă de copil cu respectarea
demnităţii acestuia;
c) dreptul părinţilor de a cere înapoierea copilului de la Instituţia de ocrotire la
care instanţa a dispus
plasamentul, ca măsură de protecţie.
a) este întotdeauna totală, vizând toţi copiii născuţi la data pronunţării

hotărârii;
b) în privinţa părintelui sancţionat, nu conduce la pierderea dreptului de a
consimţi la adopţia copilului minor;
c) are caracter temporar.
643. Exercitarea autorităţii părinteşti: -MO^BnSHBEKmtBBHmNHUL
■ a) se realizează până la data la care copilul împlineşte vârsta de 18 ani, cu
excepţia situaţiilor în care acesta
dobândeşte anticipat capacitate deplină de exerciţiu;

b) în cazul părinţilor divorţaţi, poate face obiectul unei înţelegeri între aceştia,
care nu este supusă niciunei
încuviinţări administrative ori judiciare;

c) faţă de terţii de bună-credinţă se realizează pe baza prezumţiei de mandat
tacit reciproc dintre părinţi în cazul
Ghigheci Ghigheci
I
actelor curente.
549. Administrarea bunurilor copilului minor de către părinţi:
a) implică întotdeauna întocmirea unui inventar al bunurilor minorului;
b) vizează şi bunurile dobândite de minor cu titlu gratuit, dacă, testatorul ori
donatorul a stipulat în mod expres;
c) presupune încheierea unor acte de administrare stricto sensu, cu excluderea
totală a actelor de dispoziţie.
650. Scindarea autorităţii părinteşti intervine:
a) în cazul în care părinţii sunt căsătoriţi, dacă aceştia nu convieţuiesc;
b) în cazul desfiinţării căsătoriei pentru o cauză de nulitate, dacă doar unul
dintre soţi a fost de bună-credinţă la
încheierea căsătoriei;
c) dacă, în mod excepţional, instanţa hotărăşte plasamentul copilului la o rudă.
651. copilului minor: .îflHHHHHHHHHHHHIB
a) se stabileşte de părinţii căsătoriţi, de comun acord, pe baza încuviinţării
instanţei de tutelă, dacă părinţii nu
locuiesc împreună;
b) poate fi schimbată unilateral în alt oraş de către părintele cu care copilul
locuieşte şi care exercită singur
autoritatea părintească, fără a fi necesar acordul prealabil al celuilalt părinte,

chiar dacă afectează dreptul acestuia
din urmă de a avea legături personale cu copilul;

c) poate fi schimbată de către copilul care a împlinit vârsta de 14 ani, dacă
locuinţa este necesară învăţăturii sale,
dar numai cu acordul părinţilor.
Răspunsuri şi explicaţii
1. b
Răspunsul de la Nt. b) este corect - art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1166 C.civ. -
„acordul de voinţe dintre două sau
mai multe persoane" (s.n., R.C.). Răspunsul de ia lit. c) este greşit-art. 102 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(2) din Legea nr. 71/2011 - „legea în
vigoare la data modificării" (s.n., R.C.).

2.c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1169 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 1169 teza întâi C.civ. -
„orice contracte". Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1170 C.civ. -buna-
credinţă trebuie să existe la negocierea,
încheierea şi pe parcursul executării contractului.

3.a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1172 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este corect -art. 1171 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1171 C.civ. - lipseşte condiţia reciprocităţii
şi interdependenţei obligaţiilor
(a se vedea şi L Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012, p. 72).

4. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1174 (4) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art. 1178 C.civ., coroborat
cu art. 1242 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1142 alin. (1)
C.civ. coroborat cu art. 1178
C.civ.
5.b,c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1169 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect -art. 1176 alin. (1) C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1172 alin. (2) C.civ. (cu titlu gratuit)
6. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1225 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -art. 1225 alin. (1) -
obiectul contractului. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1126 alin. (2) C.civ.
coroborat cu art. 1172 alin. (2)
C.civ.
7. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1128 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 1230 C.civ. Răspunsul de
Ghigheci Ghigheci
I
la lit. c) este greşit - art. 1129 C.civ.

8. b
este greşit -art. 1232 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1233 C.civ.

9. c
greşit - art. 1232 (2) C.civ. Răspunsul
de la lit. b) este greşit - art. 1234 C.civ. - normă supletiva - „în absenţa unei
convenţii contrare".
10. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1237 C.civ. (frauda la lege). Răspunsul de
la lit. a) este greşit - art. 1239
C.civ. (prezumţie iuris tantum). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1238 C.civ.
11. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1186 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 1182 alin. (1) teza a doua C.civ.
12. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1187 C.civ şi art. 1199 C.civ.
Răspunsul de la b) este greşit - art.
1191 alin. (1) C.civ. (numai dacă autorul se obligă să o menţină un anumit termen
sau când poate fi considerată astfel);
poate fi retrasă în condiţiile art. 1191 C.civ.

13. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1193 alin. (1) şi art. 1194 alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - art. 1200 alin. (2) C.civ. (comunicarea acceptării poate fi făcută rin
mijloace cel puţin la fel de rapide ca
cele folosite de ofertant); a se vedea şi A-A. Moise, în FI-A Balaş, £■ Chelaru, R.

Constantinovici, I. Macovei (coord.),
Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p.
1333, comentariul articolului 1200.
14. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1239 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit.
a) şi b) sunt greşite, astfel cum
Ghigheci Ghigheci
I
rezultă din interpretarea per a contrario a art. 1239 C.civ.

15. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1238 alin. (2) teza întâi C.civ. Răspunsul de
la lit. a) este greşit -
sancţiunea este aplicabilă pentru lipsa cauzei, conform art. 1238 alin. (1) Cciv.
Răspunsul de |a lit. c) este greşit -
art. 1238 alin. (2) teza a doua C.civ.

16. b
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1225 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -sancţiunea nulităţii
absolute, conform art. 1225 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art.
1226 alin. (1) C.civ. (prestaţia la
care s-a obligat debitorul este obiectul obligaţiei).

17.a,c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1207 alin. (3) şi (4) C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit -
art. 1207 alin. (2) pct. 2 C.civ.

18. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1210 şi art. 1211 C.civ. Răspunsul
de la lit. c) este greşit - art.
1208 C.civ.
19. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1207 alin. (3) C.civ. Răspunsurile de la lit.
a) şi c) sunt greşite - art/1207
alin. (3) C.civ.

20. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1221 C.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi c)
sunt greşite -art. 1207 şi art.
1222 alin. (1) C.civ.

21. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1216 alin. (3) C.civ.

22. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1221 C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit -art. 1218 şl art.
Ghigheci Ghigheci
I
1221 alin. (1) C.civ. .

23. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 1219 şi art. 1217 C.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit - art.
1217 C.civ.
24. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1207 alin. (2) pct. 2 C.civ. Răspunsurile de
la lit. a) şi c) sunt greşite-art.
1209, art. 1207 alin. (1) şi (2) pct. 3 C.civ.

25. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1207 alin. (1) şi art. 1214 alin. (2) C.civ.
Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt greşite - art. 1213 C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1205 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit.
b) şi c) sunt greşite - art. 1213
alin. (2) şi art. 1215 alin. (1) C.civ.

27. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1214 alin. (1) şi (3) C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit -
art. 1214 şi art. 2501 alin. (1) C.civ.

28. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1221 alin. (3), art. 1222 alin. (2) C.civ.
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
greşite - art. 1221 alin. (3), art. 1224 C.civ.

29. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1213 şi art. 1222 C.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit
- art. 1216 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1213 alin. (1) C.civ.
30. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 1223 C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit-art. 1223 alin. (2)
C.civ.
31. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1178 C.civ. (a se vedea şi L Pop, l.-FI. Popa,
S.l. Vidu, Tratat elementar de
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 76-77). Răspunsul
Ghigheci Ghigheci
I
de ia lit. a) este greşit - art.
1240 alin. (1) C.civ. - „voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris".
Răspunsul de la lit. c) este greşit
- art. 1169 alin. (2) C.civ. - de principiu, nu valorează acceptare.

32. b, c
coroborat cu art. 1174 alin. (3) C.civ.; a se vedea şi art. 1244 coroborat cu art. 885
alin. (2), art. 886 şi art. 888
C.civ; art. 1011 Cciv. (donaţia), art. 2255 C.civ. (contractul de întreţinere); art.
2378 alin. (1) C.civ. (ipoteca
imobiliară), art. 2388 C.civ. (ipoteca mobiliară - în formă autentică sau sub
semnătură privată). Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1242 alin. (1) C.civ. - cu titlu de exemplu, a se vedea art. 2388
C.civ.
33. b, c
corect -art. 1244 coroborat cu art. 885
alin. (2), art. 886 şi art. 888 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit
- art. 1243 C.civ. (de principiu, modificarea este supusă condiţiilor de formă
cerute de lege pentru încheierea
valabilă a contractului).
34. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1242 alin. (2) Cciv. Răspunsul de la lit. b)
este corect -art. 1174 alin. (3) şi
art. 1011 alin. (3) Cciv. Răspunsul de la lit c) este greşit - art. 1242 alin. (1) Cciv.
35. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1187 C.civ. coroborat cu art. 1011 alin. (1)
C.civ." Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1187 C.civ. coroborat cu art. 1011 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 1199
C.civ.
36. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1244 coroborat cu art. 885 alin. (2), art.
886 şi art. 888 C.civ. Răspunsul de
Ghigheci Ghigheci
I
la lit. a) este greşit - art. 2272 C.civ. (forma scrisă este cerută adprobationem).
art. 1781 C.civ.

37. a
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1401 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
C.civ. (se consideră neîndeplinită). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1407
alin. (1) C.civ. (normă supletivă).
38. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1403 C.civ. (condiţia pur potestativă).
Răspunsul de la Ht b) sste greşit - art.
1408 alin. (1) C.civ. (drepturile dobânditorului sunt supuse aceleiaşi condiţii)-
art. 1400 C.civ., art. 1617 alin. (1) (a se vedea şi L Pop, I pi Popa, S.l. Vidu, Tratat
elementar de drept civil.
Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, P-593).

39. b, e
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1400, art. 1617 alin. (1) C.civ. (a se vedea
şi L. Pop, l-Fl Popa, S.l. Vidu,
Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012 p.
593)- Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 1274 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1400, art.
1617 alin. (1) C.civ. (a se vedea
şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p.
593).
40. b
este greşit -art. 1407 alin- (3)
c-civ- Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1407 alin. (3) şi (4) C.civ. (condiţia
rezolutorie).
41. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1408 alin. (1) C.civ.
42. a
— - Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1407 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit.
b) este greşit -art. 1407 alin.
(1) C.civ. - normă supletivă. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 1407 alin. (1)
Cciv. , 43. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1414 teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit.
b) este greşit - art. 1412 alin.
(1), art. 1617 alin. (1) C.civ. - creanţele reciproce trebuie să fie exigibile.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
1413 alin. (2) C.civ.

44. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2524 alin. (2) teza a doua C.civ. Răspunsul
de la lit. c) este corect-art. 2524
alin. (2) teza întâi Cciv. Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 2524 alin. (2) C.civ.
45. a
greşit - art. 1417 alin. (3) C.civ.

46. b, c
. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1270 alin. (1) C.civ. (principiul forţei
obligatorii). Răspunsul de la* lit.
c) este corect - art. 1270 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art.
1276 Cciv.
47. b
este greşit -art. 1276 alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1276 alin. (2) C.civ.
48. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1277 C.civ. (este considerată

nescrisă). . > ;-,
49. a
Răspunsul de la lit. a) este corect- art. 1271 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
lit. a), b) C.civ.- nu întotdeauna. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1271 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(1), art. 1549 alin. (1) Cciv.
50. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1271 alin. (3) lit. d) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 1271
alin. (3) lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1271 alin. (3) lit. d)
C.civ.
51. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1280 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 1281 C.civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - art. 1281 C.civ.

52. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1282 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi L. Pop,
l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat
elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 182).
Răspunsul de la lit. b) este greşit
- art. 1282 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1282 alin. (2)
C.civ. (numai obligaţiile
contractuale în legătură cu un bun).

53. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1283 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1283 C.civ. (a
se vedea şi L Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 192-193). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1283 alin. (1) C.civ.
54. a, c
este corect -art. 1284 C.civ. (a
se vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile,
2012, p. 193). Răspunsul de la lit. b) este greşit -art. 1286 alin. (2) C.civ.
55. c
greşit - art. 1286 alin. (2) C.civ. -
nu oricând. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1286 alin. (2) C.civ.
56. a
Ghigheci Ghigheci
I
57. a, c
este corect -nu este parte în
contract şi nu are interes (a se vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat
elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 213, 214). Răspunsul de la lit. b) este greşit -
art. 1284 alin. (2) C.civ. (a se
vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 213).
58. b, c
Răspunsul de ia lit. b) este corect - art. 1290 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1291 alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1289 alin. (2) C.civ.
59. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - condiţia contemporaneităţii - (a se vedea şi L
Pop, l.-FI. Popa, S.l Vidu, Tratat
Răspunsurile de la lit. a) şi c)
sunt greşite - condiţia contemporaneităţii (a se vedea şi L Pop, l.-FI. Popa, S.l.

Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 220-221).

60. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. a) este greşit -
art. 1292 C.civ.
61. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1301 C.civ. (principiul simetriei formelor).
Răspunsul de la lit. a) este greşit
- art. 1300 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1296 C.civ. (între
reprezentat...).
62. b, c
Răspunsul de. Ja lit. b) este corect - art. 1312 Cciv. Răspunsul de. la lit. c) este
corect -art 13H alin.'(2) C.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1313'C.civ.

63. a
este greşit -art 1549 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1549 C.civ. (a se vedea şi L. Pop, l-fl. Popa,
S.l. Vidu, Tratat elementar de
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 254-303).

64. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1254, art. 1554 Cciv. Răspunsul de la lit. b)
este greşit _ art. 1246 alin. (3)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1248,1249 C.civ.

65. a, c
este corect -art. 124S alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit- art. 1246 alin. (4) C.civ.
66. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1246 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
şi (3) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1247 alin. (4) şi (2) C.civ.
67. c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1249 C.civ.

68. b
sunt greşite -art. 1254 C.civ.
69. a, b
corect -art. 1249 alin. (2) C.civ. teza
finală. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1249 alin. (1) C.civ.
70. a
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1259 C.civ. (pentru viitor).
71. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1238 alin. (2) C.civ. şi art. 1254 C.civ.
72. a, b
73. a *
greşit - art. 1253 C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 1246 alin. (3) C.civ.

74. b
Răspunsul de la lit. b) este corect-art. 1255 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 1242 alin. (1) C.civ.

75. b, c
corect -art. 1262, 1263 C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1214 alin. (2) şi (3), art. 1216, 1220 C.civ.
76. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1262,1263 C.civ.

77. a, c
este corect -art. 1263 alin. ¡2)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1262 alin. (1) C.civ.
78. b
79. b
80. b
Ghigheci Ghigheci
I
81. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 2502 C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit -acţiunea este în
anulare şi este prescriptibilă în termenul general de prescripţie - art. 1205 alin. (2)
C.civ., art. 2523 şi art. 2529
alin. (1) lit. c) C.civ.

82. a, b

83. a
Răspunsul dc la lit. a) este corect - art. 2506 alin. (3) C.civ. Răspunsurile de la lit.
b) şi c) sunt greşite - executarea
de bunăvoie după împlinirea prescripţiei echivalează cu o renunţare la beneficiul

prescripţiei împlinite, iar debitorul nu
poate reveni asupra prestaţiei \V. Terzeo, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R.

Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod
civil. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1333, p.
2683 - pct. 3 de la comentariul art.
2506 C.civ.J; obligaţia executată este valabilă şi nu poate compensa o altă

obligaţie a debitorului.
84. a, b

85. b, c

86. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2511 teza întâi C.civ. Răspunsurile de la lit.
b) şi c) sunt greşite -
renunţarea la prescripţie este un act personal, care nu are efect asupra

fideiusorului ori codebitorilor solidari (art.
Ghigheci Ghigheci
I
2511 teza a doua C.civ.).
87. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2513 C. civ (poate fi invocată numai în
primă instanţă). Răspunsul de la lit. c)
este corect - art. 2512 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 2512
alin. (2) C.civ. interzice expres
invocarea din oficiu.

88. a
şi (6) C.civ. (clauzele care declară imprescriptibilă o acţiune prescriptibilă, precum

şi o acţiune prescriptibilă ca
imprescriptibilă sunt lovite de nulitate absolută). Răspunsul de la lit. c) este greşit

- art. 2513 Cciv.
89. b, c
90. a, b
Răspunsurile ê la a' ?i b' SLjnt corecte ~ art- 2521 a'in- (2) ?' (3) C.civ. Răspunsul
2519 C.civ. (sunt identificate acţiunile care se prescriu în termen de 2 ani, din are
nu fac parte cele menţionate în
premisă împotriva transportatorului).

91. b
sunt greşite -art. 2518 pct. 2 şi 3
C.civ. (10 ani).

92. a
este greşit -art 2522 alin. (2)
C.civ. (înainte de împlinirea a 30 de zile din ziua din care a cunoscut sau trebuia
să cunoască încetarea motivelor care au
justificat depăşirea termenului). Răspunsul de la lit. c) este greşit - numai la

cererea celui care, din motive temeinice,
nu şi-a exercitat în termen dreptul |a acţiune-art. 2522 Cciv.

93. a,b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 2524 alin. (2) C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit-prescripţia
Ghigheci Ghigheci
I
începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv.

94. a, b
95. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2529 C.civ. Răspunsurile de la lit. b) şi c)
96. b, c -. ■
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2531 alin. (1) lit. b) C.civ. (dacă viciul a
fost descoperit mai înainte,
prescripţia curge de la data descoperirii). Răspunsul de la lit. c) este corect - art.

2530 alin. (1) C.civ. Răspunsul de
la lit. a) este greşit-art. 2531 alin. (2) C.civ.

V 97. b •- »> :
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2532 pct. 1 C.civ. Răspunsurile de la lit. a)
şi c) sunt greşite - forţa majoră
temporară suspendă prescripţia numai dacă survine în ultimele 6 luni înainte de

expirarea termenului de prescripţie (art.
2532 pct. 9 C.civ.).

98. b,c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2532 pct. 6 C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -
art. 2515 alin. (3) C.civ. (părţile pot conveni asupra modificării cauzelor legale de
suspendare).
Răspunsul de la lit. a) este greşit - necunoaşterea datoriei sau exigibilitatea
acesteia de către
creditor este cauză de suspendare dacă debitorul ascunde creditorului existenţa
datoriei în mod
deliberat (art. 2532 pct. 5 C.civ.).
99. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2502 pct. 4 C.civ. Răspunsul de la lit. b)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - prescripţia nu curge contra

moştenito¬rilor de la data acceptării moştenirii
şi până la data lichidării ei [art. 2533 alin. (3) C.civ.]. •

100.a,b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 2532 pct. 9 C.civ.
101. a, b
C.civ. (o nouă prescripţie începe să curgă după întrerupere).

102. a, c
ipoteza vizează suspendarea prescripţiei.

103. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 2537 pct. 2 şi 3 C.civ. Răspunsul
de la lit. D) este greşit - art.
2537 pct. 1 C.civ. coroborat cu art. 2538 alin. (1) C.civ.

104. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 2539 alin. (2) C.civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit-art. 2539
alin. (1) C.civ.

105. a, b
106. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2542 coroborat cu art. 1433 alin. (1) C.civ.
şi art. 1441 alin. (1) C.civ. Dacă
există pluralitate de creditori ai unei obligaţii solidare şi indivizibile întreruperea

prescripţiei faţă de un creditor
produce efecte şi faţă de ceilalţi creditori [V. Terzea, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei
(coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2014, p. 2726 - pct. 3 de la
comentariul art. 2542 C.civ.]. Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite - numai

dacă obligaţia este indivizibilă -
art. 1433 alin. (2) C.civ.

107. a, b
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 2548 alin. (1) C.civ.; potrivit art. 1112 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(2) C.civ., astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe,

termenul de 1 an de opţiune succesorală este de
decădere şi este supus regulilor privind suspendarea şi repunerea în termen,

conform art. 1103 alin. (3) C.civ.
108. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 2549 alin. (1) C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - nu este
necesară forma autentică.

109. a, b
art. 2550 alin. (2) C.civ.; organul de jurisdicţie este obligat să invoce şi să aplice
din oficiu termenul de decădere,
chiar dacă persoana interesată nu îl invocă, dacă priveşte un drept de care părţile
nu pot dispune liber.
110. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 40 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -
emanciparea nu operează de plin
drept, ci după analizarea de către instanţa de tutelă şi familie a motivelor

temeinice ale solicitării, precum şi după
ascultarea părinţilor sau tutorelui, precum şi, dacă este cazul, cu avizul consiliului
de familie. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - efectele emancipării se răsfrâng atât asupra persoanei, cât şi asupra
bunurilor minorului, punând capăt
autorităţii părinteşti.
111. c
este greşit -încuviinţarea sau
autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului [art. 41
alin. (2) C.civ.]. Răspunsul de la lit.
b) este greşit - actele de administrare pot fi făcute singur de către minorul cu

Ghigheci Ghigheci
I
capacitate de exerciţiu restrânsă numai
dacă sunt acte de administrare care nu îl prejudiciază [art. 41 alin. (3) C.civ.].
112. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 42 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la Ut. c)
este corect -art. 42 alin. (2) C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - actele minorului prevăzute la art. 42 C.civ. pot
fi încheiate chiar şi de minorul
fără capacitate de exerciţiu - art. 43 alin. (2) teza finală C.civ.

113. b, c
114. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 48 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect
- art. 1263 alin (3) 5' W C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - Codul civil cuprinde prevederi exprese cu

privire la exercitarea ocrotirii persoanei
fizice de către instanţa de tutelă şi familie (art. 107 C.civ.).

115. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 196 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la
lit. a) este greşit-art. 196
alin. (2) C.civ.

116. b
este greşit -poate fi acoperită şi
nulitatea absolută - art. 197 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit, fiind
incomplet. Potrivit art. 199
alin. (2) C.civ., nulitatea poate fi opusă dacă se dovedeşte că terţii cunoşteau
cauza de nulitate la momentul încheierii
actului. ...117. b, c
este corect-art. 198 alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - nulitatea persoanei juridice nu are efect
retroactiv. A se vedea art. 198
alin. (1) C.civ.

118. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este incorect - actele preluate sunt considerate a fi ale
persoanei juridice de la data
încheierii lor şi produc efecte depline [art. 205 alin. (4) C.civ.].
119. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 213 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit
- rapor¬turile sunt, prin
analogie, cele de la mandat, şi nu raporturi de muncă [art. 209 alin. (3) C.civ.].
organele de administrare pot fi desemnate şi prin lege [art. 209 alin. (2) C.civ.].
120. a
C.civ. nu enumera fondatorii şi membrii printre cei care pot cere anularea
hotărârilor. Răspunsul de la lit. c) este greşit
- art. 216 alin. (2) C.civ.

121. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 216 alin. (1) C.civ. Răspunsul de.la lit. b)
122. a, b
este corect -efectul depăşirii
limitelor puterii de reprezentare (art. 205-206 C.civ.). Răspunsul de la lit. c) este

greşit-art. 218 alin. (2) C.civ.
123. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 220 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la Ut. c)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - introducerea acţiunii în răspundere

atrage încetarea de drept a mandatului
administratorilor-art. 220 alin. (4) C.civ.

124. a
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 221 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -
răspunderea comitentului se
angajează numai pentru faptele ilicite (în condiţiile răspunderii civile delictuale); a
Ghigheci Ghigheci
I
se vedea şi art. 1373 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - răspunderea persoanei juridice este angajată şi

dacă faptele au legătură cu
atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate, nu numai dacă acestea au fost

săvârşite cu prilejul exercitării
funcţiei. A se vedea art. 219 alin. (1) Cciv.

Răspunsul de la lit. a) este corect: a se vedea art. 233 alin. (1) C.civ. şi art. 234
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 233 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 242 alin. (1)
C.civ. - transmiterea se
realizează de la momentul înregistrării operaţiunii numai în cazul reorganizării

persoanelor juridice supuse înregistrării.
126. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este greşit -
fuziunea este posibilă între
persoane juridice de acelaşi tip.

127. a, b
teza întâi C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 240 alin. (2) teza a doua;
lipsa de răspuns echivalează cu
refuzul de preluare sau menţinere a contractului.

128. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 238 alin. (1) lit. a) C.civ. Răspunsul de la
alin. (1) lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este incorect, persoanele juridice de
drept public răspund în aceleaşi
condiţii ca şi persoanele juridice de drept privat, dacă prin actul de reorganizare

nu se prevede altfel-art. 238 alin. (2)
C.civ.
129. b
este greşit -opoziţia poate fi
introdusă şi de orice persoană interesată - art. 243 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la
Ghigheci Ghigheci
I
lit. c) este greşit - art. 243 alin.
(2) C.civ.
130. a, c
teza întâi C.civ. Răspunsul de la lit. b) este incorect - art. 249 alin. (3) C.civ.;
trecerea în proprietatea comunei,
oraşului sau municipiului se dispune pentru motivul de dizolvare prevăzut la art.

245 lit. d), nu lit. c) C.civ.
131. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 858 C.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite -art. 858 şi art. 859
C.civ.
132. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 860 alin. (3) C.civ. coroborat cu art. 9 alin.
(1) din Legea nr. 213/1998
privind bunurile proprietate publică. Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite

-art. 861 alin. (1) C.civ.
133. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 865 alin. (3) coroborat cu art. 563 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este corect -
art. 863 lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 861 alin. (1) coroborat
cu art. 866 C.civ.
134. a
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 858 C.civ.

135. b, c
este corect -
art. 870 coroborat cu art. 696 alin. (1) Cciv. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art.
868 alin. (1)
Cciv. ' . i
136. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 869 C.civ. (încetează şi fără caracter
de sancţiune, prin constituirea
Ghigheci Ghigheci
I
unui nou drept de administrare, dacă interesul public o impune).
138. a, c /
este corect — art 872 alin. (2)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 872 alin. (1) teza întâi C.civ.
139. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 863 lit. d) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit -art 861 alin. (2) C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 861 alin. (1) C.civ.

140. a, b
lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 865 alin. (2) lit. b) C.civ.
141. b
este greşit -dreptul de proprietate
este un drept real, a se vedea art. 551 pct. 1 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
142. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 553 alin. (2) teza întâi C.civ. Răspunsul de
la lit. b) este
corect - art. 553 alin. (2) teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
553 alin. (3)
Cciv. ■
143. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - dreptul de proprietate are caracter

perpetuu (nu temporar), în sensul că
durata sa este nelimitată în timp, fiind egală cu durata existenţei bunului asupra
căruia poartă şi nu se stinge prin neuz;
a se vedea art. 555 alin. (1) Cciv.

144. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 553 alin. (4) teza a doua C.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit -
restricţionarea circulaţiei juridice a unor bunuri proprietate privată este posibilă,

Ghigheci Ghigheci
I
având în vedere că, potrivit art. 44
alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc

prin lege; a se vedea art. 553
alin. (4) teza întâi C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - bunurile obiect al
proprietăţii private pot fi dobândite
prin orice mod prevăzut de lege; a se vedea art. 553 alin. (4) teza a doua C.civ.
145. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 556 alin. (3) C.civ.: exercitarea
dreptului de proprietate poate fi
limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.

146. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - numai limitele legale în interes privat pot
fi modificate ori desfiinţate
temporar prin acordul părţilor; a se vedea art. 602 alin. (2) C.civ.
147. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 604 alin. (2) Cciv.
148. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 605 alin. (2) Cciv. Răspunsul de la
lit. a) este greşit-art. 605 alin.
(3) C.civ.
149. a, b
coroborat cu art. 605 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 606
alin. (2) coroborat cu art. 605 alin.
(3) C.civ.
150. b
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 609 alin. (1) şi (2) C.civ.
151. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 612 teza întâi C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 612
teza a doua C.civ.

152. b
153. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 615 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la Ut. b)
154. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - proprietarul fondului pe care se

realizează trecerea are dreptul la acţiune în
despăgubiri - art. 620 alin. (1) C.civ.

155. a, b
corect - art. 619 C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - printr-o folosinţă continuă pe timp de 10 ani, a se vedea art.
619 C.civ.
156. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 621 alin. (1) şi (2) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 621 alin.
(4) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 621 alin. (3) C.civ.
157. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - poate fi dispusă pe o durată de cel mult
49 de ani; a se vedea art. 627 alin.
(1) C.civ.
158. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1552 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este
Ghigheci Ghigheci
I

159. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 60 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.
Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 60 din Legea nr. 71/2011.

160. b, c
lit. a) este greşit - art. 630
alin. (2) C.civ.

161. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - actele de administrare se pot face numai
cu acordul coproprietarilor ce deţin
majoritatea cotelor-părţi [art. 641 alin. (1) C.civ.].

162. b
sunt greşite -fructele produse de
bunul comun revin tuturor coproprietarilor proporţional cu cota-parte ce le revine

din dreptul asupra bunului, indiferent
dacă au sau nu bunul în folosinţă.

163. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 641 alin. (4) C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 640 C.
civ (nu este necesaracordul celorlalţi coproprietari).

164. b "
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 641 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit. a)
şi c) sunt greşite - actele
juridice pentru care se cere acordul tuturor coproprietarilor sunt prevăzute de art.
641 alin. (4) C.civ.
165. a, b
fiecare coproprietar poate sta singur în justiţie, indiferent de calitatea procesuală,

inclusiv în cazul acţiunii în
Ghigheci Ghigheci
I
revendicare [art. 643 alin. (1) C.civ.].

166. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - sunt bunuri aflate în proprietate comună
în devălmăşie (art. 667 C.civ.).
167. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - pot fi atribuite în condiţiile art. 650 alin. (1)
C.civ.
168. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 654 alin. (1) şi (2) C.civ. Răspunsul
de la lit. b) este greşit - art.

169. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 658 C.civ., modificat prin Legea nr.
60/2012 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare

intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil. Răspunsul de la lit. b) este greşit - vânzarea la licitaţie poate fi cerută
de orice coproprietar. Răspunsul
de la lit. c) este greşit -art. 657 alin. (1) şi (2) C.civ. , 170. a, b
: • Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 660 C.civ. Răspunsul de la lit.
c) este greşit -coproprietarul
poate să nu participe la cheltuieli şi să renunţe la dreptul său de proprietate

asupra despărţiturilor comune art. 663
alin. (2) C.civ.

171. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 666 teza întâi C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - prezumţia
privind coproprietatea asupra despărţiturilor comune operează în condiţiile art.

660 C.civ.
172. a ,
sunt greşite -bunurile comune pot fi
Ghigheci Ghigheci
I
înstrăinate sau grevate numai cu acordul ambilor soţi [art. 346 alin. (1) Cciv.].
173. a
este greşit -părţile pot conveni
suspendarea partajului în condiţiile art. 672 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este

174. a, c
este greşit -stingerea datoriilor
se suportă de coproprietari proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate

(art. 667 C. civ).
175. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 684 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit
- partajul este valabil, iar
pentru bunurile rămase se face partaj suplimentar. Răspunsul de la lit. c) este

greşit - partajul poate privi bunuri
imobile şi produce efecte juridice în condiţiile art. 680 alin. (2) C.civ.
176. b
este greşit -pot urmări silit
cota-parte ce aparţine coproprietarului debitor. Răspunsul de la lit. c) este greşit-

art. 679 alin. (1) teza întâi C.civ.
177. a, c
este greşit -coproprietarii devin
proprietari exclusivi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti [art.

680 alin. (1) C. civ.].
178. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 688 teza întâi C.civ. Răspunsul de la lit. c)
Răspunsul de la lit. b) este greşit - dispoziţiile în materie de carte funciară se

aplică în mod corespunzător (art. 688
teza a doua C.civ.).

179. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 690 alin. (1) teza a doua C.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit - art. 689
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - pot face acte prin care se
consumă substanţa bunului, dar numai cu
acordul tuturor coproprietarilor [art. 690 alin. (2) C.civ.].

180. a, c
lit. b) este greşit - cota-parte
din proprietatea periodică poate fi cumpărată atât de ceilalţi coproprietari, cât şi

de terţi [art. 691 alin. (3) Cav.].
181. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - mijloacele juridice specifice (directe)
de apărare a dreptului de
proprietate se întemeiază direct şi nemijlocit pe dreptul real sau pe faptul posesiei

unui imobil şi sunt concepute doar
pentru apărarea dreptului real; este vorba despre aşa-numi-tele «acţiuni reale»,
care sunt de două feluri: acţiuni
petitorii şi acţiuni posesorii; acţiunile petitorii servesc la apărarea dreptului de

proprietate sau a altui drept real
principal prin obţinerea recunoaşterii reclamantului ca titular al acestui drept;

redobândirea posesiei bunului asupra
căruia poartă dreptul real este doar un efect accesoriu al admiterii acţiunii
petitorii; sunt acţiuni petitorii: acţiunea
în revendicare, acţiunea în prestaţie tabulară, acţiunea în grăniţuire, acţiunea

negatorie, acţiunea confesorie [a se vedea
E. Chelaru, m Fi-A. Baios, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.j, Noul

Cod civil. Comentariu pe articole,
Ediţia 2, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2014, comentariul art. 563 C.civ., p. 682-683];
art. 563 alin. (1) teza întâi C.civ.

182. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 563 alin. (2) in fine C.civ. [a se
vedea şi art. 860 alin. (2) teza
întâi C.proc.civ.]; art. 865 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
643 alin. (1) C.civ. şi art. 63
Ghigheci Ghigheci
I
din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil.
183. b,c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 563 alin. (4) C.civ. şi art. 898 alin.
(1) C.proc.civ.; art. 563 alin.
(1) teza întâi C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 563 alin. (4) C.civ.
184. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 564 alin. (2) C.civ.; art. 564 alin.
(1) C.civ. [în doctrină, acţiunea
negatorie a fost definită ca fiind acea acţiune reală prin care titularul dreptului de
proprietate asupra unui bun cere
instanţei de judecată să stabilească prin'hotărârea sa că pârâtul din acţiune nu

este titularul unui drept real,
dezmembrământ al proprietăţii - uzufruct, uz, abitaţie, servitute, superficie -

asupra bunului său şi să îl oblige la
încetarea exerciţiului nelegitim al unuia dintre aceste drepturi (a se vedea C.

Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale
principale, ed. a 2-a Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2015, p. 325)]. Răspunsul de la lit.
c) este greşit - prevederile art 564
alin- (1) C.civ. sunt în sensul că acţiunea negatorie poate fi formulată împotriva
celui care se pretinde titularul
oricărui drept real, altul decât cel de proprietate; de vreme ce legiuitorul nu face
asemenea distincţii, înseamnă că
acţiunea negatorie poate fi formulată şi împotriva celui care ar invoca existenţa

unui drept real accesoriu, cum sunt gajul
şi ipoteca - a se vedea E. Chelaru, în fl-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I.

Macovei (coord.j, Noul Cod civil:
comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2014, comentariul art.
564 C.civ., p. 685.
185. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 566 alin. (1) teza a doua şi art. 550 alin.
(1) C.civ. [deoarece productele
consumă substanţa lucrului, perceperea lor este o manifestare a dreptului de

dispoziţie materială, care-i aparţine
Ghigheci Ghigheci
I
proprietarului - a se vedea E. Chelaru, în FA-A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici,

I. Macovei (coord.). Noul Cod civil:
comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2014, comentariul art.
566 C.civ., p. 688]. Răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt greşite - art. 566 alin. (1) teza întâi C.civ.; art. 566 alin. (1) teza a
treia C.civ.
186. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 566 alin. (3) şi alin. (9) C.civ. Răspunsurile
de la lit. a) şi c) sunt greşite
- art. 566 alin. (2) C.civ.; art. 566 alin. (4) C.civ.
187. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 566 alin. (5) C.civ.; art. 565 C.civ.
şi art. 56 alin. (1) din Legea
nr. 71/2011. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 566 alin. (8) C.civ.
188. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 566 alin. (6) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 566
alin. (7) C.civ.

189. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 566 alin. (7) C.civ. Răspunsurile de la lit. b)
şi c) sunt greşite - art. 566
alin. (6) C.civ.; art. 566 alin. (6) şi alin. (7) şi art. 2496 alin. (2) Cciv. [aceste
prevederi constituie o excepţie de
la cele ale art. 2496 alin. (2) C.civ., potrivit cărora dreptul de retenţie nu poate fi
invocat de către posesorul de rea-
credinţă - a se vedea E. Chelaru, în Fl.-A. Baios, E.'Chelaru, R. Constantinovici, I.

Macovei (coord.), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2014, comentariul art.
566 C.civ., p. 689].
190. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 937 alin. (2) C.civ.; art. 931 alin.
(1) C.civ. şi art. 82 alin. (1)
teza întâi din Legea nr. 71/2011. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 930 C.civ.
(a se vedea şi art. 82 din Legea
Ghigheci Ghigheci
I
nr. 71/2011).
191. a
Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 693 alin. (2) C.civ.
192. a, c
193. b
- art. 694 C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 695 alin. (1) C.civ.

194. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 695 alin. (2) C.civ., coroborat cu art. 693
alin. (3) C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 695 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la c) este greşit - art. 695
alin. (4) C.civ.
195. a, c
este corect -art. 698 lit. b)

196. a, c
197. a, b
198. b

199. b
este greşit -art. 708 alin. (1) şi
(2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 708 alin. ¡4) C.civ.
200. a
Ghigheci Ghigheci
I
lit. c) este greşit - art. 710 C.civ.

201. b
202. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 70 din Legea nr. 71/2011.
203. b, c
este corect -art. 7l5 alin. (3)
204. a
Răspunsul de fa lit. a) este corect - art. 716 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
205. b

206. b, c
lit. a) este greşit - art. 722 C.civ.

207. a
Răspunsul de la lit. c) este incorect - art. 723 alin. (1) C.civ.

208. b, c -
209. a
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 729 a1in.~(4) C.cîv.
210. b
- art. 731 C civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit- art. 733 alin. (2) C.civ.

211. a, c
este corect -art 735 al'n- W C.civ.

212. b
213. b, c
alin. (1) C.civ.

214. a
- - Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 746 alin. (1) lit. a) C.civ. Răspunsul de la
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 746 alin. (1) lit. e) C.civ.
215. b, c
este corect -..art. 747 alin. (1)
216. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 746 alin. (1) lit. e) C.civ.
217. b
lit. c) este greşit - art. 753 alin. (1) C.civ.

218. a
- art. 753 ' alin. (1) C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 749 C.civ., titularul dreptului de uz poate
Ghigheci Ghigheci
I
culege doar fructele naturale şi
industriale.
219. b

220. a, c
alin. (3) C.civ. „. 221. b, c

alin. (2) C.civ.

222. a, c
lit. b) este greşit-art. 762
alin. (3) C.civ.

223. b,c
corect - art. 762 alin. (3) C.civ.

224. a
- art. 767 □lin. (2) C.civ.

225. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 769 alin. (1) C.civ.

226. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 770 alin. (1) lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit.
b) este greşit - art. 770
alin. (1) lit. f) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 770 alin. (2) C.civ.
227. a
Ghigheci Ghigheci
I
228. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 770 alin. (1) lit. g) C.civ. Răspunsul de la
alin. (1) lit. e) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 770 alin. (1) lit. b) C.civ.
229. b, c
230. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 916 alin. (1) C.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite - art. 916 alin. (1) C.civ., coroborat cu art. 918 C.civ. - preambulul alin.
(1) şi alin. (1) lit. d).
231. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 917 alin. (1) C.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la b) este greşit.

232. b, c
lit. a) este greşit - art. 920 şi
art. 921 lit. a) C.civ.

233. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 918 alin. (1) lit. a) C.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la
lit. b) este greşit.

234. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 920 alin. (1) lit. a) C.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. a) este
greşit. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 920 alin. (1) lit. b) C.civ.
235. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 14 alin. (2) C.civ., precum şi art. 920 C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 920 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 920 alin. (2)
Cclv.
236. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 921 lit. d) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art. 921 lit. e) C.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 921 lit. g) C.civ.

237. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 921 lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art. 921 lit. a) C. civ,
art. 922 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 921 lit. a) C.civ.
(pentru toate răspunsurile, a se
vedea şi I.O. Călinescu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei

(coord.), Noul Cod civil. Comentariu
pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1021-1022].

238. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 922-925 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 923 şi art. 925 C.civ.

239. a
240. a
- art. 923, art 921 lit- c) c-
civ' Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 921 şi art. 922 C.civ.
241. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 924 C.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite
- art. 924 C.civ.

242. b
- art. 925 C civ [a se vedea şi
I.O. Călinescu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),

Noul Cod civil. Comentariu pe
articole. Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1025]. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - art. 926 alin. (2)
C.civ.
243. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 926 alin. (1) C.civ. [pentru toate
Ghigheci Ghigheci
I
răspunsurile, a se vedea şi A.G.
Uluitu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod

civil. Comentariu pe articole.
Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 102].

244. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 927 C.civ., precum şi art. 924 C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este corect - art.
927 C.civ., precum şi art. 924 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 921 lit.
g) C.civ., precum şi art. 923
alin. (2) C.civ.

245. a
C.civ. - prezumţia este instituită în favoarea proprietarului imobilului, nu a

materialelor. Răspunsul de la lit. c) este

246. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 578 alin. (3) Ut. b) C.civ. Răspunsul de la
lit. a) este greşit-.art. 578 alin.
(3) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 578 alin. (3) lit. a) şi c) C.civ.
247. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 581 lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art. 582 alin. (1) lit.
b) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 582 alin. (1) lit. a) C.civ.
248. b, c
este corect -art. 584 alin. (2)-
lit. b) C.civ., coroborat cu art. 595 Cciv. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 583
alin. (1) C.civ. - momentul de
referinţă este efectuarea lucrării, nu data ofertei de plată a cheltuielilor

rezonabile.
249. a
lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 581 lit. b) C.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
250. a
alin. (2) C.civ. - ipoteze ale lucrării executate cu rea-credinţă.

251. a,c
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 590 C.civ. - dacă a fost de rea-credinţă,
autorul lucrării poate fi obligat la
plata de daune-interese.
252. a, c
253. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 596 alin. (3) C.civ., coroborat cu art. 716
lit. a) este greşit - a se vedea art. 596 alin. (3) C.civ., coroborat cu art. 716 alin. (2)
este greşit - art. 596 alin. (1) C.civ., care se referă la situaţia titularului unui drept
real asupra imobilului altuia ce
îi permite să dobândească proprietatea asupra lucrării realizate asupra acelui

imobil, în timp ce ipoteza avută în vedere
în enunţ este cea în care titularului dreptului real asupra imobilului altuia nu i se
permite acest lucru.
254. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 597 Cciv. coroborat cu art. 585 alin. (1) lit.
b) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit - art. 597 C.civ., coroborat cu art. 585 alin. (1) lit. a) C.civ. -ipoteza se
aplică autorului de bună-credinţă
al unei lucrări voluptuare, în timp ce autorulul-detentor precar i se aplică

dispoziţiile referitoare la autorul de rea-
credinţă. Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se vedea art. 597 Cciv., coroborat cu
art. 587 alin. (1) şi (2) C.civ. -
ipoteza se aplică autorului de bună-credinţă al lucrării, iar înscrierea în cartea

funciară se face proporţional cu
Ghigheci Ghigheci
I
valoarea contribuţiei fiecăruia, iar nu ţinându-se seama de valoarea terenului
proprietarului vecin şi de jumătate din
valoarea contribuţiei autorului lucrării (pentru cazul autorului de rea-credinţă).

255. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1332 C.civ. [gestiunea, odată începută,
trebuie continuată până când poate fi
abandonată fără riscul unei pierderi ori până când geratul ori moştenitorii acestuia
sunt în măsură să o preia; dispoziţia
legală instituie o obligaţie de perseverenţă pentru cel care, din proprie iniţiativă, a
decis să se ocupe de afacerile
altei persoane; a se vedea A.G. Uluitu, în Fl.-A. Boias, E. Chelaru, R.

Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod
civil. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1476].
art. 1338 C.civ. (cel care, cunoscând sau trebuind să cunoască împotrivirea
titularului afacerii, începe totuşi sau
continuă o gestiune nu este îndreptăţit la primirea tuturor cheltuielilor făcute, ci

doară celor necesare, fiind, în plus,
răspunzător pentru prejudiciile cauzate chiar şi din cea mai uşoară culpă).
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1336
C.civ. (gerantul care a acţionat în nume propriu răspunde faţă de terţii cu care a
contractat, aceştia din urmă putând însă
să se îndrepte şi împotriva geratului; aşadar, nu este o răspundere solidară sau

subsidiară, ci o răspundere proprie;
gerantul care a acţionat în numele geratului nu este ţinut faţă de terţii

contractanţi decât în situaţia în care geratul nu
este obligat faţă de aceştia - de exemplu, dacă geratul nu ratifică gestiunea).

256. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1337 C.civ., raportat la art. 1345 C.civ.
(întreruperea unei prescripţii este un
exemplu de act juridic ce poate fi realizat într-o gestiune de afaceri, iar efectuarea
sa dă dreptul gerantului la
Ghigheci Ghigheci
I
acoperirea integrală a cheltuielilor necesare şi utile, chiar dacă acestea au un
cuantum superior avantajului efectiv
procurat geratului; aceasta este o deose¬bire esenţială faţă de îmbogăţirea fără

justă cauză, cu care gestiunea de afaceri
poate fi confun¬dată). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1337, art. 1345 şi
art. 1347 C.civ. (despăgubirile sunt
datorate de gerat gerantului pe temeiul gestiunii de afaceri, iar nu al îmbogăţirii

fără justă cauză; regimul juridic al
celor două instituţii este diferit, inclusiv în privinţa întinderii răspunderii).

art. 1340 C.civ. (actul juridic care face obiectul gestiunii de afaceri îşi produce
efectele de la momentul încheierii lui,
dar ratificarea gestiunii produce o transformare a regimului aplicabil acestor

efecte, gestiunea ratificată producând,
chiar de la data începerii sale, efectele unui contract de mandat).

257. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1345 Cciv. şi art. 1330 alin. |1) şi (2) C.civ.
(una dintre condiţiile gestiunii
de afaceri este ca gerantul să TI cunoscut că gestionează afacerile altei persoane;

în cazul neîndeplinirii acestei
condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile în materia îmbogăţirii fără justă cauză).

Răspunsul de la lit. a) este greşit - art.
1330 C.civ. (una dintre condiţiile gestiunii de afaceri este ca ea să fi fost făcută în
mod voluntar, or dacă faptele
materiale sunt realizate în interes propriu, cu convingerea eronată că are calitatea

de moştenitor, nu este întrunită
această condiţie, ce constă în intenţia de a gera interesele altuia; în consecinţă,

nu sunt aplicabile regulile gestiunii
de afaceri; a se vedea L Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Bucureşti, 2012, p. 348). Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se vedea art. 1330
şi 1332 C.civ. (nefiind în prezenţa
Ghigheci Ghigheci
I
unei gestiuni de afaceri, nu sunt incidente nici dispoziţiile legale ce instituie

obligaţia de continuare a gestiunii până
când abandonarea acesteia nu mai prezintă riscul vreunei pierderi pentru gerat).
258. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1330 alin. (1) C.civ. (sfera de aplicabilitate
a gestiunii de afaceri include şi
fapte materiale cu caracter nepatrimonial, în speţă, asistenţă în salvarea victimei;

a se vedea L. Pop, l.-FI. Popa, S.l.
Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 348). Răspunsul de la lit.
b) este greşit - art. 1337 alin. (4) C.civ. (în vederea garantării recuperării
cheltuielilor necesare - nu şl a
cheltuielilor utile şi a eventualelor prejudicii suferite în exercitarea gestiunii -,

gerantul are dreptul de a cere
instanţei, în urma unei expertize dispuse de aceasta, înscrierea în cartea funciară

a unei ipoteci legale; a se vedea L
Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p. 355).
Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se vedea art. 1334 alin. (2) C.civ. (dacă
gestiunea a urmărit să îl apere pe gerat
de o pagubă iminentă, răspunderea gerantului pentru eventualele prejudicii

produse geratului este atrasă doar în cazul
existenţei intenţiei sau culpei grave).

259. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1343 C.civ. (întrebarea verifică distincţia
între ges¬tiunea de afaceri şi plata
nedatorată, folosind ca exemplu de speţă acelaşi act juridic, plata unei datorii;
pornind de la regimul obligaţiilor
afectate de modalităţi - condiţie suspensivă, eveniment viitor şi nesigur de a cărui

îndeplinire depinde eficacitatea
obligaţiei, termen suspensiv, eveniment viitor, dar sigur, de a cărui întrunire

depinde executarea obligaţiei - noul Cod
Ghigheci Ghigheci
I
civil stabileşte, în materia plăţii nedatorate, că o plată efectuată înainte de

îndeplinirea condiţiei suspensive poate fi
restituită, spre deosebire de plata efectuată înaintea împlinirii termenului

suspensiv, care nu se restituie decât dacă s-a
făcut prin doi sau violenţă). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1339 C.civ.
(fiind o -obligaţie prescrisă, plata
ei nu a procurat un avantaj geratului, or gestiunea inoportună dă dreptul la

restituire cheltuielilor numai în măsura în
care a fost procurat un avantaj geratului). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
1337 alin. (1) C.civ. (dobânzile
sunt datorate din ziua în care au fost efectuate cheltuielile, nu din ziua în care au
fost cerute).
260. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1330 C.civ. (este gestiune de afaceri şi
atunci când gerantul încheie acte
juridice sau face acte materiale atât în interes propriu, cât şi în interesul altei
persoane; gestiunea de afaceri va
exista numai în ceea ce priveşte efectele produse de actele sale în interesul

celeilalte persoane; a se vedea L. Pop, l.-
FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
Răspunsul de la lit. c) este corect -art. 1336 alin. (1) C.civ. [atunci când gerantul
acţionează în nume propriu, terţii cu
care a contractat în realizarea gestiunii de afaceri se pot îndrepta împotriva

gerantului, dar se pot şi regresa împotriva
geratului; a se vedea A.G. Uluitu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici,

/. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2014, p. 1477]. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 1331 C.civ. (gerantul trebuie să îl înştiinţeze pe gerat - în
speţă, pe ceilalţi coproprietari -
îndată ce acest lucru este posibil, nu înainte de începerea gestiunii). 2G1. b

Ghigheci Ghigheci
I
greşit - art. 1330 C.civ. (cerinţa art.
1330 C.civ. ca gerantul să acţioneze în interesul altei persoane este întrunită şi

atunci când persoana terţului, ale cărui
afaceri le gestionează în mod voluntar gerantul, nu este cunoscută sau nu este

determinată; a se vedea L Pop, l.-FI. Popa,
5.1. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012, p. 350). Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1338 alin. (1) C.civ. (în caz de împotrivire la gestiune,
geratul este ţinut totuşi la
acoperirea cheltuielilor necesare).

262. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1336 alin. (1) C.civ. (capacitatea de a
contracta a gerantului nu este
necesară decât în cazul încheierii unor acte juridice; a se vedea L. Pop, l.-FI. Popa,
S.I. Vidu, Tratat elementar de drept
civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 351).

263. a, b
corect -art. 1336 C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 1337 C.civ. (spre deosebire de îmbogăţirea fără justă
cauză, în cazul gestiunii de afaceri,
geratul este ţinut a acoperi toate cheltuielile necesare şi utile, chiar dacă ele
depăşesc avantajul ce i-a fost procurat).
264. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1339 C.civ. coroborat cu art. 1334 alin. (1)
C.civ. (fiind în ipoteza unei
gestiuni de afaceri, chiar şi inoportune, gerantul are obligaţia de a se îngriji de

interesele geratului cu diligenta pe
care un bun proprietar o depune în administrarea bunurilor sale; prin urmare,

gerantul va răspunde pentru eventualul
prejudiciu creat geratului prin orice culpă, indiferent de forma şi gradul ei; a se
Ghigheci Ghigheci
I
vedea L Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu,
Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012,
p. 353). Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 1339 C.civ. [în cazul în care, prin efectuarea lucrărilor, nu s-a produs
un prejudiciu proprietarului vecin -
ipoteza de la lit. b) -, ci, deşi nu este o gestiune utilă, i-a fost totuşi procurat un
avantaj, gerantul are dreptul la
restituirea părţii din cheltuieli ce ar fi revenit geratului, în măsura avantajului

procurat]. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 1337 alin. (1) C.civ şi art. 1339 C.civ. [lucrarea efectuată nu are
caracter necesar, ci „de îmbunătăţire"
(voluptoriu), aşadar, geratul este ţinut a acoperi doar sporul de valoare, dacă este
o gestiune utilă, sau numai avantajul
procurat, dacă este o gestiune inoportună; a se vedea L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu,
Tratat elementar de drept civil.
Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 354].

265. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1332 C.civ. [deşi gestiunea de afaceri
prezintă similitu¬dini cu contractul de
mandat, în privinţa posibilităţii de renunţare, diferenţele sunt esenţiale: dacă, în

cazul contractului de mandat,
mandatarul poate renunţa oricând la mandat, gerantul nu poate abandona

gestiunea decât în condiţiile limitative prevăzute
de art. 1332 C.civ., care corespund ipotezei de la lit. c); pentru renunţarea la
contractul de mandat, a se vedea art. 2034
C.civ.]. Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite - art. 1332 C.civ.

266. b, c
momentul efectuării plăţii nefiind necesar a fi întrunită; a se vedea L Pop, l.-FI.
Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 363) Răspunsul de
la lit. c) este corect - art. 1341
C.civ. (desfiinţarea unui contract repune părţile în situaţia anterioara, obligând la

Ghigheci Ghigheci
I
restituirea plaţilor efectuate; în
acest caz, dovedirea erorii în care s a aflat cel care a efectuat plata nu mai este
necesară; a se vedea L. Pop, l.-FI.
Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012, p. 362). Răspunsul
de la lit. a) este greşit-în această ipoteză, plata efectuată a constat în executarea

unei obligaţii de a nu face, or
repetiţiunea unei abţineri nu este posibilă.

267. C
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1341 C.civ. (desfiinţarea unei hotărâri puse
deja în executare atrage obligaţia
de restituire a prestaţiilor; este, aşadar, o plată nedatorată, în privinţa căreia nu

este necesar a se dovedi existenţa
erorii la momentul efectuării; a se vedea L. Pop, l-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 362). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art.
1343 C.civ. (spre deosebire de
plata efectuată înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive, care se restituie, în

cazul plăţii efectuate înainte de
împlinirea termenului suspensiv, regula este că nu se restituie, excepţia

constituind-o plata efectuată prin doi sau
violenţă, situaţii care nu sunt cuprinse însă în ipoteza de la lit. a.). Răspunsul de la
alin. (1) C.civ. (restituirea nu poate fi dispusă atunci când cel care a primit-o cu
bună-credinţă a lăsat să se
împlinească termenul de prescripţie).

268. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1342 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect -
art. 1341 C.civ., coroborat cu art. 2517 C.civ. (termenul general de prescripţie).
art. 1341 C.civ., coroborat cu art. 1554 C.civ. (contractul desfiinţat prin rezolu-
ţiune se consideră că nu a fost
Ghigheci Ghigheci
I
niciodată încheiat, părţile fiind obligate la restituirea prestaţiilor; suntem, aşadar,

în situaţia unei plăţi nedatorate,
pentru care nu este necesară întrunirea condiţiei erorii la efectuarea plăţii).

269. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1348 C.civ. [ipotezele descrise la
cele două - litere sunt exemple în
care acţiunea în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză este

paralizată de existenţa altor acţiuni de care
se poate uza pentru recuperarea prejudiciului suferit, respectiv, pentru ipoteza de

la lit. a), o acţiune prescrisă, iar
pentru ipoteza de la lit. c), o acţiune în repetiţiune pe temeiul plăţii nedatorate; a

se vedea şi A.G. Uluitu, în Fl.-A.
Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil.

Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2014, p. 1483], Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1345 Ccfv.
(acţiunea reclaman¬tului întemeiată
pe îmbogăţirea pentru justă cauză poate fi primită, dar despăgubirea acordată nu

va putea depăşi nivelul îmbogăţirii
pârâtului).
270. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1346 lit. a) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1345
C.civ. coroborat cu art. 1349 alin..(2) C.civ. (cel care s-a îmbogăţit, din motive
neimputabile, poate fi obligat la
restituire, fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri; dimpotrivă, dacă
îmbogăţirea a intervenit din cauze
ce îi sunt imputabile celui îmbogăţit, cauze ce au determinat şi un prejudiciu altei

persoane, vor opera regulile din
materia răspunderii civile delictuale).

271. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1372 alin. (3) teza finală C.civ. (norma
instituie o subcategorie, în sfera
Ghigheci Ghigheci
I
persoanelor obligate la supraveghere, şi anume subcategoria părinţilor, subiecţi
supuşi unor reguli mai stricte, potrivit
cărora exonerarea de răspundere operează nu în cazul în care dovedesc că nu au

putut împiedica fapta prejudiciabilă, ci
doar în cazul în care fapta copilului este urmarea unei alte cauze decât modul în
care şi-au îndeplinit obligaţiile
decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti). Răspunsul de la lit. a) este greşit -

art. 1372 alin. (3) C.civ. şi
explicaţia pentru ipoteza, corectă, de la lit. b). Răspunsul de la lit. c) este greşit -
art. 1374 alin. (2) teza a doua
C.civ. (dacă părintele are şi calitatea de comitent, victima poate opta asupra
temeiului răspunderii, răspunderea
comitentului pentru prepus sau răspunderea părintelui pentru copilul său minor).
272. a, c.
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 1382 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect-art. 1384 alin. (3) C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit-a se vedea art. 1382 C.civ., coroborat cu art.
1374 alin. (2) C.civ. (părintele
răspunde pentru fapta prejudiciabilă a copilului său minor, dar, dacă minorul are
calitatea de prepus, răspunderea pentru
fapta prejudiciabilă a minorului, săvârşită în această calitate, aparţine

comitentului, în mod exclusiv).
273. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1391 alin. (4) teza finală C.civ. Răspunsul
de la lit c) este corect - art. 1390
alin. (2) Cciv. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1390 alin. (1) coroborat cu
(descendenţii victimei au dreptul la acoperirea prejudiciului material şi moral, nu

numai a prejudiciului material; de
asemenea, cuantumul se raportează la nevoile celui păgubit şi la veniturile pe

care cel decedat le-ar fi avut pe perioada
pentru care s-a acordat despăgubirea).

274. c
Ghigheci Ghigheci
I
(răspunderea pentru fapta altuia subzistă, indiferent dacă celui care a săvârşit
fapta prejudiciabilă îi este angajată
răspunderea sau dacă, fiind fără discernământ, acesta nu răspunde pentru fapta
proprie). Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 1383 C.civ. (între cei ţinuţi a răspunde solidar, sarcina reparaţiei nu se
împarte egal, ci proporţional
contribuţiei fiecăruia la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intenţia sau

gravitatea culpei fiecăruia).
275. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1390 alin. (2) C.civ. (în caz de deces, sunt
îndreptăţiţi la despăgubire şi cei
cărora victima le presta întreţinere în virtutea unor obligaţii naturale). Răspunsul

de la lit. b") este corect - art. 1391
alin. (1) C.civ. (în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, victimei
îi poate fi acordată şi o
despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială).

1354 C.civ. (victima nu poate obţine repararea prejudiciului produs prin ajutorul
dezinteresat acordat de autorul faptei
prejudiciabile).
276. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1385 C.civ (ipotezele de la aceste litere
reprezintă exemple de prejudicii
viitoare ce pot fi reparate pe terenul răspunderii civile delictuale; a se vedea L

Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat
- art. 1385 alin. (2) C.civ. (prejudiciul viitor poate fi reparat, dacă producerea lui
este neîndoielnică).
277. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1357 C.civ (provocarea unui prejudiciu cert
este una dintre condiţiile atragerii
Ghigheci Ghigheci
I
răspunderii civile delictuale; a se vedea L. Pop, l-.FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 416). Răspunsul de la lit. b) este corect - art.
1359 C.civ (ipoteza este o
aplicaţie a articolului citat, şi anume prejudiciul cauzat prin afectarea unui interes
legitim). Răspunsul de la lit. c)
este greşit -art. 1359 C.civ. (pentru a putea fi reparat pe terenul răspunderii civile
delictuale, interesul afectat
intr-o faptă prejudiciabilă trebuie să fie legitim, serios şi, prin felul în care se
manifestă, să creeze aparenţa unui
drept subiectiv, nefiind, aşadar, suficientă existenţa unui simplu.interes).

278. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1357 C.civ. [a se vedea şi L So;7c, în Fl.-A.
Baias, f Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coord.). Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia

2, Ed C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p.
1500-1504]. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1360 Cciv. Răspunsul de la Ut.
c) este greşit - art. 1353 C.civ.
279. a
alin. (1) Cciv (din formularea
ipotezei rezultă că victima avea cunoştinţă de anunţul de avertizare, dar l-a

ignorat; în aceste condiţii, devin aplicabile
regulile privind vinovăţia comună, care instituie limite legale ale răspunderii civile
delictuale în situaţia în care
victima a contribuit, cu intenţie sau din culpă, la cauzarea sau la mărirea

prejudiciului). Răspunsul de la lit. b) este
greşit-art. 1354 C.civ (deşi victima s-a folosit cu titlu gratuit de lucrul ce i-a produs
prejudiciul, totuşi, în lipsa
culpei grave a celui care i l-a împrumutat, acesta nu s-ar fl produs; intenţia sau
culpa gravă sunt temeiuri pentru
activarea răspunderii civile delictuale, inclusiv în situaţia în care prejudiciul este

produs de un lucru, animal ori
Ghigheci Ghigheci
I
edificiu de care victima s-a folosit cu titlu gratuit). Răspunsul de la lit. c) este
greşit -art. 1355 alin. (3) C.civ.
(suntem în ipoteza unui prejudiciu cauzat sănătăţii, iar răspunderea pentru

această categorie de prejudicii nu poate fi
înlăturată ori diminuată prin convenţia părţilor).

280. a, b
L Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1349 alin. (1) şi (2) C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 1349
alin. (1) şi (2) C.civ., coroborat cu art. 14 alin. (1) C.civ. (principiul exercitării
drepturilor şi obligaţiilor cu
bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri). Răspunsul de la lit.

c) este greşit - a se vedea 1353
C.civ. (intră în sfera ilicitului un exerciţiu abuziv al drepturilor subiective,

caracterul „neobişnuit" nefiind relevant
pentru această calificare, ce atrage incidenţa regulilor privind răspunderea civilă

delictuală).
281. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1349 alin. (2) C.civ. şi art. 1353
coroborat cu art. 15 C.civ
[ipotezele de la lit. a) şi c) sunt exemple de fapte ilicite: omisiune, respectiv

exercitare abuzivă a unui drept -
exercitarea unui drept în mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinţe].

Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
1361 C.civ. (caracterul Ilicit al faptei este înlăturat de existenţa stării de

necesitate; în situaţia descrisă la lit. b)
suntem în prezenţa unui fapt licit, autorul său urmând a acoperi paguba vecinului
pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză).
282. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 1360-1361 C.civ. (cauzele care
lipsesc fapta de caracterul virtual
ilicit, făcând să nu se nască sau să nu existe obligaţia autorului de a repara

prejudiciul suferit de victimă sunt:
legitima apărare, starea de necesitate, consimţământul victimei, dat în condiţiile

Ghigheci Ghigheci
I
art. 1355 C.civ.). Răspunsul de la lit.
a) este greşit-art. 1351 C.civ. (dacă a intervenit un caz de forţă majoră, deşi fapta
rămâne ilicită, este rupt raportul de
cauzalitate între aceasta şi 'prejudiciul suferit de victimă, prin urmare exonerarea

de răspundere nu operează pentru lipsa
caracterului ilicit al faptei, ci pentru că nu există raport de cauzalitate între fapta

ilicită şi prejudiciu; a se vedea
L. Pop, l.-FI.Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed.
440).
283. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1355 alin. (2) C.civ.; Răspunsul de la lit. b)
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1364 C.civ. [din ipoteza descrisă la lit. c)
lipseşte una dintre condiţiile în
care operează cauza de exonerare de răspundere prevăzută la art. 1364 C.civ., şi

anume să nu fi fost posibil ca autorul
faptei să îşi dea seama de caracterul ilicit a! acesteia].

284. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1353 C.civ. (ipoteza descrie un exemplu de
faptă prejudiciabilă neilicită,
întrucât prejudiciul este produs prin exercitarea legitimă, neabuzivă, a

drepturilor). Răspunsul de la lit. c) este corect
- art. 1361 C.civ. (fiind într-o ipoteză circumscrisă stării de necesitate, fapta nu are
caracter ilicit, persoana
prejudiciată urmând a-şi recupera prejudiciul pe tărâmul îmbogăţirii fără justă

cauză). Răspunsul de la lit. b) este greşit
- art. 1364 C.civ. (îndeplinirea ordinului superiorului nu îl exonerează de

răspundere pe cel ce putea să îşi dea seama de
caracterul ilicit al faptei sale săvârşite în acele împrejurări).

285. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. (ipoteza reproduce definiţia cazului fortuit). Răspunsul de la lit. c) este greşit
- art. 1352 C.civ [răspunderea
este înlăturată şi dacă fapta terţului are doar caracteristicile cazului fortuit în
cazurile prevăzute de lege sau
stipulate de părţi).
286. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1351 alin. (2) C.civ. [a se vedea şi L Boilă,
în Fl.-A. Baias, E. Cheloru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coord.). Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia

2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p.
1490-1493], Răspunsul de la lit. c) este corect-a se vedea art. 1351 alin. (2) C.civ.
(pentru calificarea unui eveniment ca
fiind de forţă majoră, legea civilă cere ca acesta să fie absolut invincibil şi
inevitabil; potrivit doctrinei de
specialitate, acest caracter absolut se analizează in abstracto, prin raportare la

persoana care este capabilă să depună
diligenta şi prudenţa maximă de care este în stare omul cel mai dotat şi mai
informat; a se vedea L Pop, l.-FI. Popa, S.l.
Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 443). Răspunsul de la lit.
b) este greşit - art. 1351 C.civ. (forţa majoră este un eveniment absolut inevitabil,
nefiind suficient ca o împrejurare
extrem de dificil de evitat să poată conduce la exonerarea de răspundere).

287. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1351 alin. (2) C.civ. (ipoteza descrie un
eveniment extern, imprevizibil,
absolut invincibil şi inevitabil). Răspunsul de la Ut. b) este greşit - art. 1351 alin.
(2) C.civ. (o ploaie torenţială în
timpul verii nu este un fenomen imprevizibil, iar, cu o minimă prudenţă,

prejudiciul ar fi fost evitat). Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1351 alin. (2) C.civ. (chiar dacă fenomenul natural nu
putuse fi prevăzut (la intensitatea la
Ghigheci Ghigheci
I
care a avut loc), totuşi el putea fi evitat, dacă autorul faptei prejudiciabile s-ar fi
comportat ca un bonus
paterfamilias)
288. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1380 C.civ., coroborat cu art. 1375 C.civ.
art. 1380 C.civ., coroborat cu art. 1379 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 1351 alin. (3) C.civ.,
coroborat cu art. 1373 C.civ. (neexistând o limitare a inter¬venţiei cauzelor

exoneratoare de răspundere, cum este situaţia
răspunderii pentru lucruri sau animale, va opera cazul fortuit).

289. a, b ,
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1380 C.civ., coroborat cu art. 1378 C.civ.
[proprietarul unui edificiu nu este
ţinut a repara prejudiciul produs de ruina acestuia, dacă ea a fost urmarea unui
caz de forţă majoră (de exemplu, un
cutremur) sau de fapta victimei înseşi ori unui terţ]. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 1378 C.civ (ipoteza
descrie cea de-a doua circumstanţă prevăzută la articolul citat, respectiv

răspunderea proprietarului pentru desprinderea
unei părţi din edificiu). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1354 C.civ. (ipoteză
inversă şi, prin urmare, eronată,
a normei citate; cauza de exonerare de răspundere priveşte pe cel care a acordat

folosinţa gratuită a bunului, iar nu pe
cel care a folosit bunul în mod gratuit).

290. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1351 alin. (3) C.civ. (ipoteza enunţă
definiţia cazului
u|t) Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1352 C.civ. (fapta victimei^ înseşi
înlătură ^"'nderea civilă nu numai în
caz de forţă majoră, ci şi dacă îmbracă forma cazului fortuit, dacă raSf>U eau
convenţia părţilor o prevede); dacă nu sunt
întrunite condiţiile forţei majore sau a

Ghigheci Ghigheci
I
ului fortuit, pot deveni aplicabile regulile în materia vinovăţiei comune - in cazul in
care victima C3 ontribuit cu
intenţie sau din culpă la cauzarea sau mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în
tot 3 u în parte, deşi putea să o facă,
cel chemat a răspunde va fl ţinut doar pentru partea sa de preju¬diciu pe care a

pricinuit-o). Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 1369 alin. (1) C.civ., coroborat

art 1382 C.civ. (tăinuitorul răspunde solidar cu autorul faptei prejudiciabile,
rămânând răspunzător chiar dacă autorul
faptei prejudiciabile, acţionând fără discernământ, a fost exonerat de răspundere -

suntem în prezenţa unei răspunderi
personale şi solidare, doar cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei putând
înlătura şi răspunderea
tăinuitorului).
291-a
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 1367 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit -art 1354 c-civ- <cel
care a acordat ajutor dezinteresat răspunde totuşi pentru prejudiciu, dacă se

dovedeşte intenţia sau culpa gravă a
acestuia). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1366 alin (1) C.civ. (minorul care
nu a împlinit vârsta de 14 ani nu
răspunde civil, dacă nu se dovedeşte că avea discernământ la data săvârşirii

faptei).
292. a, b
C.civ., coroborat cu art. 1382 Cciv. (cel care l-a îndemnat pe autorul faptei
prejudiciabile sau l-a ajutat, în orice fel,
răspunde solidar cu autorul faptei pentru prejudiciul produs - a se vedea şi

explicaţia de la grila 290). Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1360 alin. (1) Cciv.

293. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
la lit. a) este greşit - art. 1355 alin. (2) C.civ. (sunt valabile clauzele care exclud
răspunderea pentru prejudiciile
cauzate din culpa cu prevedere şi neprevedere -simplă imprudenţă sau

neglijenţă).
294. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 1469 alin. (1) C.civ. (plata este modul
voluntar de executare a datoriei, iar
executarea de bunăvoie a prestaţiei datorate are ca efect stingerea obligaţiei; a

se vedea şi C. 5tdtescu, C. Bîrsan, Drept
civil. Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 311).

Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
1474 alin. (3) C.civ. (plata făcută de un terţ stinge obligaţia dacă este făcută pe
seama debitorului, nu în orice
condiţii, astfel cum se reţine în alternativa eronată). Răspunsul de la lit. c) este

greşit - art. 1476 C.civ. (plata
făcută unui creditor care este incapabil nu are, în orice condiţii, efectul stingerii
obligaţiei, astfel cum se reţine în
alternativa eronată, ci obligaţia debitorului nu se stinge decât în măsura în care

profită creditorului).
295. b
Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 1474 alin. (2) C.civ. [Codul civil
reglementează cazul în care creditorul trebuie
să refuze plata făcută de un terţ, şi anume cazul în care debitorul se opune la

efectuarea acestei plăţi; în orice altă
situaţie, de principiu, creditorul nu poate refuza plata făcută de un terţ, excepţiile

fiind limitativ prevăzute, iar una
dintre ele corespunde ipotezei de la Ia lit. b) - dacă natura sau convenţia părţilor
impune ca obligaţia să fie executată
numai de debitor. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1474 alin. (1) C.civ; a se
vedea şi în ipoteza dată, creditorul
are obligaţia (este dator), iar nu posibilitatea de a refuza plata oferită de terţ;
I
Ghigheci Ghigheci
I
dimpotrivă, în cazul în care refuzul plăţii iar produce creditorului un' prejudiciu,
opoziţia debitorului devine
inoperantă, legea făcând să primeze interesul creditorului; a se vedea C. Zamşo,

în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R.
Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia

1655]. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1474 alin. (2) C.civ.: ipoteza a doua
a alineatului citat (convenţia
părţilor) presu¬pune o clauză care să impună executarea obligaţiei de către

debitor, nefiind suficientă o clauză care să
prevadă o anumită calitate, chiar specială, a prestaţiei, acea calitate putând fi

asigurată şi de către terţ).
296. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1477 alin. (1) lit. a) C.civ. (plata este
valabilă, în anu¬mite cazuri,
limitativ prevăzute de lege, chiar dacă este făcută unui terţ, adică altei persoane
decât creditorul sau o altă persoană
calificate de lege ca accipiens; una dintre aceste situaţii este cea descrisă în
ipoteza de la lit. a), şi anume situaţia
în care plata făcută unul terţ este ratificată de creditor; a se vedea L Pop, l-.FI.

1475 C.civ. (persoanele calificate de lege ca putând primi plata, deci ca având
calitatea de accipiens, sunt: creditorul,
reprezentantul său legal sau convenţional, persoana indicată de creditor ori per-
soana autorizată de instanţă). Răspunsul
de la lit. c) este greşit - este nerelevant raportul dintre creditor şi persoana căreia
i se face plata; aceasta rămâne o
plată nevalabilă, dacă nu este ratifi¬cată de creditor, dacă cel care a primit plata
nu devine ulterior titularul creanţei
Ghigheci Ghigheci
I
sau dacă nu a avut o chitanţă liberatorie semnată de creditor.
297. a, c
este corect -art. 1485 C.civ.,
coroborat cu art. 1480 alin. (1) C.civ. (obligaţia de a preda un bun determinat
include şi obligaţia de conservare a
bunului; în executarea fiecăreia dintre aceste obligaţii, cir¬cumscrise obligaţiei

generale de plată, debitorul este ţinut
a acţiona cu diligenta unui bun proprie¬tar). Răspunsul de la lit. b) este greşit -

art. 1484 C.civ. (ipoteza normei
operează doar dacă bunul a pierit fără culpa debitorului, în caz contrar devenind
aplicabile regulile răspunderii civile
contractuale sau, după caz, delictuale).

298. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1486 teza a doua C.civ. (dacă obligaţia are
ca obiect bunuri de gen, debitorul
este liberat doar prin predarea unor bunuri de calitate cel puţin medie; obligaţia
de a da bunuri de gen). Răspunsul de la
lit. b) este greşit - a se vedea art. 1486 prima teză C.civ. [dacă obligaţia are ca
obiect bunuri de gen, debitorul este
cel îndreptăţit a alege bunurile ce vor fi predate, cu respectarea anumitor

standarde de calitate; a se vedea C. Zamşa, în
Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil.

Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1669], Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1486
teza a doua C.civ şi explicaţia de la
lit. a), ipoteză corectă.

299. a
teza finală C.civ. [obligaţia iniţială se stinge când noua prestaţie ce face obiectul
dării în plată este efectuată; a se
vedea C. Zamşa, în FI.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),

Ghigheci Ghigheci
I
Noul Cod civil. Comentariu pe
articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1669]. Răspunsul de la lit. c)
Ipoteza finală C.civ.

300. a
lit. a) C.civ. [în lipsa unei stipulaţii contrare în contract, obligaţiile băneşti se
execută la domiciliul sau, după caz,
sediul creditorului de la data plăţii, iar nu la sediul debitorului,

m apare în Ipoteza de la lit. b)]. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1490 alin.
(1) C.civ. ThT ţiile băneşti sunt,
prin natura lor, divizibile, deci susceptibile de a fi executate-în mai multe etape'
totuşi, în scopul protecţiei
creditorului, legea prevede că şi în acest caz creditorul poate refuza să primească

o executare parţială).
301. b, c
este corect -art 150! Cciv-
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1502 C.civ. (nu este o prezumţie absolută,
ci una relativă - până la proba
contrară, potrivit articolului citat).

302. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1503 alin. (1) teza finală C.civ. [norma
citată din noul Cod civil instituie
prezumţia relativă a stingerii obligaţiei prin plată în situaţia remiterii înscrisului

original constatator al creanţei,
prezumţie care poate fi răsturnată de persoana interesată a proba că stingerea

obligaţiei a avut loc pe altă cale decât
prin plată; în vechea reglementare, aceasta era o prezumţie absolută, ce nu putea

fi înlăturată prin proba contrară; a se
vedea C. Zamşa, în FI-A Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),

Noul Cod civil. Comentariu pe articole,
Ghigheci Ghigheci
I
Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1681-1682]. Răspunsul de la lit. a) este
greşit-art. 1503 alin. (1) prima teză
C.civ. (stingerea obligaţiei se face prin plată, remiterea înscrisului constatator este
un fapt ulterior plăţii, ce naşte
prezumţia efectuării acesteia). Răspunsul de la lit c) este greşit - art. 1503 alin. (2)
C.civ. (creditorul poate face
proba că remiterea înscrisului s-a făcut pentru un alt motiv decât plata doar dacă
acesta a fost întocmit în formă
autentică).
303. a, c
C.civ. [atunci când debitorul are mai multe datorii către acelaşi creditor, care au
ca obiect bunuri de acelaşi gen, are
dreptul să indice, atunci când plăteşte, datoria pe care înţelege să o execute,

plata imputându se mai întâi asupra
cheltuielilor şl apoi asupra capitalului; în cazul plăţii prin virament bancar,

debitorul face imputaţia prin menţiunile
consemnate pe ordinul de plată; a se vedea C. Zamşa, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru,

R. Constantinovici, I. Macovei (coord.),
1684]. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 1504 alin. (2) C.civ. (debitorul are dreptul de a cere băncii creditorului
o confirmare a primirii plăţii,
aceasta făcând dovada plăţii).

304. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1509 lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1509 lit. d)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1509 lit. b) C.civ. (dimpotrivă,
impu¬taţia plăţii se va face mai întâi
asupra datoriilor negarantate sau pentru care au fost constituite cele mai puţine
garanţii).
305. a, c '
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1511 alin. (1) C.civ. [a se vedea şi L Pop, l.-
FI.Popa, S.l. Vidu, Tratat
elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 724-
725]. Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 1511 alin. (2) C.civ. [obligaţiile de reparare a prejudiciului şi de

acoperire a cheltuielilor de conservare
sunt justificate de fapta culpabilă a credi¬torului de a nu fi acceptat plata; a se

vedea C. Zamşa, în Fl.-A. Baias, E.
Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe

articole. Ediţia 2, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2014, p. 1687]. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1511 alin. (1)
Cciv (debitorul nu este ţinut să
restituie fructele culese după punerea în întârziere a creditorului).

306. a
greşit - art. 1514 alin. (1) C.civ
(debitorul poate porni vânzarea publică a bunului doar dacă natura acestuia face
imposibilă consemnarea, dacă bunul este
perisabil sau dacă depozitarea lui necesită costuri considerabile, aşadar, nu

costuri pe care debitorul nu le poate
acoperi). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1514 alin. (2) C.civ. (ipoteza este
incompletă, vânzarea directă în
cazul în care bunul are o valoare prea mică raportat la cheltuielile unei vânzări
publice nefiind lăsată la latitudinea
debitorului, ci fiind dispusă de instanţa judecătorească).

307. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1512 C.civ. Răspunsurile de la Ut. a) şi b)
[debitorul poate retrage bunul consemnat, dar numai până când creditorul a
acceptat consemnarea sau până când consemnarea a
fost validată de instanţă; retragerea, în ter¬menul precizat anterior, determină

reactivarea creanţei, cu toate garanţiile
Ghigheci Ghigheci
I
şi celelalte accesorii ale creanţei, de la momentul retragerii; a se vedea C. Zamşa,
în Fi-A. Baias, E. Chelaru, fi.
Constantinovici, i Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia

2, Ed. C.H Beck, Bucureşti, 2014, p.
1689].
308. b, c
corect -art. 1534 alin. (1) C.civ. [în
această ipoteză, corectă, debitorul va răspunde pentru nexecutarea obligaţiilor

contractuale, dar despăgubirile vor fi
diminuate corespunzător, în raport de contribuţia creditorului la producerea

prejudiciului). Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 1518 alin. (2) C.civ., coroborat cu art. 1355 C.civ.; a se vedea şi art.
1538 C.civ. (răspunderea debitorului
poate fi limitată în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege -răspunderea debitorului

profesionist în limita masei
patrimoniale afectate exerciţiului profesiei autorizate este un astfel de exemplu;

clauzele de plafonare sau limitare a
răspunderii - de exemplu, clauze contractuale de limitare a valorii despăgubirilor,

indiferent de valoarea prejudiciului
suferit - sunt valabile numai dacă debitorul nu se face vinovat de doi sau culpă
gravă; a se vedea D.A. Ghinoiu, în Fi-A.
Baias, E. Chelaru, fi. Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod civil. Comentariu pe

articole. Ediţia 2, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2014, p. 1696].

309. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1523 alin. (2) lit. d) C.civ. Răspunsul de la
alin. (2) lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1523 alin. (1) C.civ, (nu
este suficientă stipularea
termenului în contract pentru a opera instituţia întârzierii de drept, ci este

necesară o clauză contractuală care să
Ghigheci Ghigheci
I
prevadă că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un
asemenea efect).
310. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1553 alin. (1) C.civ. (pactul comisoriu
produce efecte dacă prevede, în mod
expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezilierea contractului, aceasta fiind

situaţia descrisă de ipoteza de la
lit. b). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1552 alin. (1) C.civ. (în ipoteză,
debitorul se află de drept în
întârziere, dar, potrivit legii, este necesară notificarea scrisă a debitorului, în

termenul de prescripţie prevăzut de
lege, pentru ca rezilierea să opereze). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1553
alin. (1) C.civ. şi explicaţia
pentru ipoteza b), corectă.

311. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 1523 alin. (2) lit. c) Cciv. (ipoteza descrie un
exemplu în care debitorul îşi
manifestă, în mod neîndoielnic, faţă de creditor, intenţia de a nu executa

obligaţia). Răspunsul de la lit. b) este corect
- art. 1535 alin. (1) C.civ. (ipoteza descrie un exemplu de neplată a unor obligaţii
băneşti, caz în care creditorul este
îndreptăţit la daune moratorii). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1535 alin.
(2) C.civ. (debitorul este
îndreptăţit la dobânzile stipulate în contract şi aplicabile înainte de scadenţă, iar,

în cazul în care dobânzile moratorii
convenite nu sunt mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afară
de dobânda legală, la daune-interese
pentru repararea integrală a prejudiciului suferit).

312 b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1523 alin. (2) lit. e) C.civ. Răspunsul de la
lit. a) este ,_art 1523 alin. (3)
C.civ. [chiar dacă obligaţia este scadentă anterior decesului, moştenitorii ûnt în
mod necesar, de drept în întârziere, ci
Ghigheci Ghigheci
I
se aplică regulile generale - dacă autorul lor se "U Srfrase într-unui din cazurile
prevăzute de art. 1523 C.civ., atunci
şi ei sunt în întârziere de 'nC dacă autorul lor fusese notificat, atunci moştenitorii
sunt şi ei consideraţi puşi în
întârziere; jreP0trivă, dacă nu au fost notificaţi, atunci trebuie notificaţi, potrivit

regulii generale, iar nu celei
riale prevăzute de art. 1523 alin. (3) C.civ., care reglementează situaţia obligaţiilor
devenite Cadenţe după data
decesului debitorului]. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1523 alin. (2) lit d) C
civ. (este de drept întârziere nu
orice debitor al unei obligaţii băneşti, ci debitorul obligaţiei de lată a unei sume de
bani, asumată în calitatea sa de
profesionist - ipoteza fostelor obligaţii comerciale; a se vedea L. Pop, L-Fi Popa, S.i
Vidu, Tratat elementar de drept
civil. Obligaţiile,
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 266).
313. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1523 alin. (4) C.civ. (creditorul este cel
ţinut a face roba că debitorul a fost
pus în întârziere, orice stipulaţie contrară fiind reputată nescrisă). Răspunsurile de

la lit. b) şi c) sunt greşite - a se
vedea art. 1523 alin. (4) Cciv. şi explicaţia de la lit. a), ipoteză corectă.
314. b
Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 1526 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
C.civ. [ipoteza de la lit. b) este cea corectă şi, pe cale de consecinţă, ipoteza de la
lit a) este eronată, notificarea
unuia dintre creditori producându-şi efecte faţă de toţii codebitorii, nu numai faţă
de codebitorul notificat]. Răspunsul
de la lit. c) este greşit - art. 1524 Cciv. (în ipoteza normei, refuzul creditorului de a
primi plata este „fără temei
legitim").
315. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1522 alin. (1) C.civ. (debitorul poate fi pus
Ghigheci Ghigheci
I
în întârziere fie printr-o
notificare scrisă, fie direct, prin cererea de chemare în judecată). Răspunsul de la

lit. c) este corect - art. 1522 alin.
(1) şi (5) C.civ. (având efectul unei notificări, cererea de chemare în judecată,
neprecedatâ de notificarea scrisă a
debitorului, îi conferă acestuia termenul rezonabil pentru executarea de bunăvoie

a obligaţiei). Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1522 alin. (1) şi (5) C.civ. (legea nu impune notificarea scrisă ca
formalitate prealabilă a cărei
neîndeplinire atrage respingerea cererii de judecată ca prematură, ci permite ca,

în lipsa notificării prealabile, cererea
de chemare în judecată să aibă efectul unei notificări a debitorului).

316. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1522 alin. (4) C.civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - art. 1522
alin. (4) C.civ., coroborat cu art. 1516 alin. (2) pct. 2 C.civ., ipoteza finală (în
termenul de executare acordat prin
notificarea de punere în întârziere, creditorul poate cere suspendarea executării

propriei obligaţii, dar nu şi reducerea
acesteia, cu excepţia cazului în care debitorul îl informează că nu îşi va executa

obligaţia).
317. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1521 C.civ., coroborat cu art. 2540
C.civ. [prescripţia este întreruptă
prin punerea în întârziere numai dacă este urmată de chemarea în judecată în

termen de 6 luni de la data punerii în
întârziere; a se vedea şi A. Almâşan.m Fi-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I.

Macovei (coord.), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1615].

318. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 2548 alin. (3) C.civ. [a se vedea şi A.
Ghigheci Ghigheci
I
Almăşan, în Fi-A. Baias, E. Chelaru, fi.
Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ediţia

1616]. Răspunsul de la lit. a) este greşit ~ art. 1535 alin. (1) C.civ. - dobânzile
curg, în cazul obligaţiilor băneşti, de
la scadenţă, nu de la punerea în întârziere. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.

1522 alin. (4) C.civ., coroborat cu
art. 1516 alin. (2) C.civ. (rezilierea/rezoluţiunea poate fi declarată doar de la

expirarea termenului acordat prin
notificarea de punere în întârziere sau, în lipsa termenului acordat, de la data la

care debitorul se afla de drept în
întârziere).
319. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1535 C.civ. [distincţia între conceptul de
„îmbogăţire fără justă cauză" şi
„daune moratorii", ultimul fiind un concept circumscris răspunderii civile

contractuale, care nu mai operează dacă
intervine un caz de forţă majoră, cum este situaţia prezentă în ipoteza de la lit.
c)]. Răspunsul de la lit. a) este greşit
- art. 1530 şi art. 1533 teza finală C.civ. [prejudiciul este imputabil debitorului
doar dacă el este consecinţa directă şi
necesară a neexecutării obligaţiei, or dobânzile datorate de antreprenor băncii

pentru împrumuturile acordate în
activitatea curentă, chiar dacă aceste împrumuturi au susţinut financiar şi

lucrarea al cărei preţ nu a fost achitat de
către debitor, nu sunt o urmare directă şi necesară a conduitei contractuale a

debitorului; a se vedea, în acest sens, A.
Almăşan, în Fl.-A. Baias, E. Chelani, R. Constantinovki, I. Macovei (coord.), Noul

Cod civil. Comentariu pe articole,
Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014,. p. 1624]. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 1535 C.civ. [ipoteza de la
Ghigheci Ghigheci
I
lit. b) nu descrie situaţia unei neexecutări culpabile, ci a intervenţiei unui caz de
forţă majoră, în consecinţă debitorul
nu va datora daune moratorii pentru întârzierea în executarea unei obligaţii

băneşti].
320. c
(lipseşte ideea de rezonabilitate a cheltuielilor efectuate de creditor). Răspunsul

de la lit. b) este greşit - art. 1531
alin. (1) şi art. 1532 alin. (1) C.civ. (ceea ce este definitoriu pentru prejudiciu este
caracterul său cert).
321. a, c
este corect¬ări. 1531 alin. (1)
322. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1535 alin. (3) C.civ. (creditorul are
dreptul, în afara dobânzii legale,
la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit, dacă, potrivit

contractului, nu sunt datorate dobânzi
moratorii mai mari decât dobânda legală).

323. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1536 C.civ. (ipoteza este
incom¬pletă, de la regula enunţată existând
două excepţii: când în contract s-a stipulat o clauză penală şi când creditorul
poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat
de întârzierea în executarea obligaţiei de a face).

324. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1539 C.civ. (de principiu, creditorul nu
poate cere şi executarea obligaţiei, şi
clauza penală, excepţie făcând însă situaţia în care părţile au stipulat în contract
Ghigheci Ghigheci
I
că penalitatea este datorată şi pentru
întârziere, nu doar pentru neexecutare). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art.

1538 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1540 C.civ. (nulitatea convenţiei principale atrage şi
nulitatea clauzei penale, nu şl Invers,
potrivit principiului accesorium sequitur principale).

325-c
. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1540 alin. (2) C.civ. (ipoteza descrie un
exemplu înecare bligaţ'3 a devenit
imposibil de executat din cauze ce nu îi sunt imputabile debitorului). Răspunsul de

la a' este greş'1 ~ art'1538 a''n'
'3' Cx'v' Răspunsul de la Ut. b) este 'greşit - art. 1538 a|jn (4) C.civ. (creditorul nu
este ţinut a face dovada
prejudiciului, simpla neexecutare activând clauza penală).

326. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ. Răspunsul de la
lit. a) este reşit - art. 1541
alin. (1) lit. a) C.civ. (lipseşte un element esenţial care ar putea atrage reducerea
penalităţii, şi anume ca executarea
parţială să fi profitat creditorului). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1541

alin. (1) şi art. 1351 C.civ.
(ipoteza acestei litere conţine cauze exoneratoare de răspundere, iar nu cauze de

reducere a penalităţii).
327. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1542 C.civ [obligaţia fiind indivizibilă, chiar
nesolidară, creditorul se poate
îndrepta atât împotriva codebitorului culpabil, cât şi împotriva celorlalţi, pentru

partea fiecăruia; situaţia este
diferită în cazul obligaţiilor divizibile, în care şi penalitatea este divizibilă, fiind

suportată, aşadar, numai de
codebitorul vinovat pentru neexecutare, dar numai pentru partea care îi revine; a
se vedea D. Ungureanu, în Fl.-A. Baias,
E. Chelaru, R Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe

Ghigheci Ghigheci
I
articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2014, p. 1746]. Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite - art. 1542

C.civ [varianta c), corectă, exclude
posibilitatea ca celelalte două să fie, de asemenea, corecte].

328. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1543 alin. (1) C.civ. (caracterul divizibil al
obligaţiei se manifestă şi în
întinderea răspunderii fiecăruia dintre codebitori, care se limitează la culpa

proprie şl la partea din penalitate ce îi
revine; a se vedea şi explicaţia de la grila nr. 327). Răspunsul de la Ut. c) este

corect - art. 1543 alin. (2) C.civ
(excepţia de la regula divizibilităţii penalităţii o constituie situaţia în care clauza

penală a fost stipulată pentru a
împiedica o plată parţială). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1543 alin. (1) şi
(2) C.civ. [penalitatea nu poate
fi cerută în totalitate codebitorului vinovat de neexecutare decât în situaţia de

excepţie când părţile au "stipulat în
contract că acea clauză penală a fost stipulată pentru a împiedica o plată parţială,
situaţie care nu se regăseşte în
ipoteza de la lit. b)].

329. a, b
„ Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1544 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
prima teză C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1544 alin. (2) teza a doua
C.civ. [partea care a dat arvună
are dreptul la dublul valorii acesteia, iar nu doar la arvuna dată, cum se
menţionează în ipoteza, greşită, de la lit. c);
a se vedea D. Ungureanu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei

(coord.), Noul Cod civil. Comentariu
pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1748].

330. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1550 alin. (1), art. 1552 alin. (1) C.civ. (a
se vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa,
Ghigheci Ghigheci
I
S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2012, p. 294-296). Răspunsul de
la lit. a) este greşit-art. 1551 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
1550 alin. (1) C.civ.
331. a, b
de la lit. b) este corect - art.
1550 alin. (2) Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1554 alin. (3) C.civ.
332. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1550 alin. (1), art. 1552 C.civ.
(rezoluţiunea unilaterală are un caracter
esenţialmente extrajudiciar, rolul instanţei fiind redus la verificarea îndeplinirii

validităţii declaraţiei de
rezoluţiune, la solicitarea debitorului). Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 1552

lit. a) este greşit - art. 1550 alin. (1), art. 1553 C.civ. [în cazul pactului comisoriu,
rezoluţiunea operează de drept,
în temeiul convenţiei părţilor; a se vedea C. Zamşa, în FI.-A. Baias, E. Chelaru, R.

Constantinoviá, I. Macovei (coord.),
1755].
333. b, c
este corect -art. 1552 alin. (1),
coroborat cu art. 1326 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1326
alin. (3), art. 1552 alin. (3)
C.civ. (faţă de terţi).

334. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1552 alin. (1) şi (4) a doua teză C.civ.
art. 1552 alin. (1) şi (4) prima teză C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art.
1552 alin. (3) C.civ. (înscrierea în
cartea funciară este o cerinţă de opozabilitate faţă de terţi).

335. b
Ghigheci Ghigheci
I
este greşit -art. 1553, coroborat
cu art. 1549 alin. (1) (pactele comisorii sunt clauze stipulate exclusiv în favoarea
creditorului, permiţând manifestarea
dreptului de opţiune al acestuia între dreptul de a cere executarea silită şi dreptul

la rezoluţiune sau reziliere).
Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1553 alin. (2) C.civ., coroborat cu art. 1523
alin. (1) Cciv. (părţile pot deroga
de la regula punerii în întârziere, convenind că simpla neexecutare a obligaţiei

valorează punere în întârziere).
336. c
ultima teză C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1556 alin. (2) Cciv.
(neexecutarea trebuie să fie suficient
de Importantă) (a se vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de

drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p. 274-275).

337. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1556 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi L. Pop,
- art. 1556 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1556 alin. (1)
C.civ. (excepţia de neexecutare nu
poate fi opusă cocontractantului care beneficiază de un termen pentru executarea

obligaţiei sale).
338. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1557 alin. (2) prima teză C.civ. Răspunsul
alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1557 alin. (2) ultima teză
C.civ. (creditorul poate obţine şi
în acest caz rezoluţiunea contractului, dacă neexecutarea este suficient de

însemnată).
Ghigheci Ghigheci
I
339. a, c
corect - art. 1558 (acţiunea oblică are
natura juridică a unei măsuri conservatorii). Răspunsul de la lit. b) este greşit-art.

1556 C.civ. (excepţia de neexecutare
este o cauză justificată de neexecutare a contractului).

340. b
la lit. a) este greşit-art. 1560
alin. (1) C.civ. [debitorul trebuie să refuze sau să neglijeze exercitarea drepturilor
sau acţiunilor sale; a se vedea C.
Zamşa, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod

civil. Comentariu pe articole. Ediţia
2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1768]. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
1560 alin. (1) (Codul civil nu
menţionează această cerinţă printre condiţiile acţiunii oblice).

341. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1561 Cciv. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art 1561 C.civ. [a se vedea C.
Zamşa, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinpvici, I. Macovei (coord.), Noul Cod

civil. Comentariu pe articole, Ediţia
2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1769]. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
1561 C.civ.
342. a
Răspunsul de la lit. a) este corect — art. 1563 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit — art. 1562 alin (1) C.civ. (pot
fi atacate pe cale pauliană şi alte acte ale debitorului, sub condiţia ca ele să fi
cauzat un prejudiciu creditorului).
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1562 C.civ. (nu pot fi atacate pe cale
pauliană actele prin care debitorul
refuză să se îmbogăţească; a se vedea şi L. Pop, l-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat


343. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1562 alin. (1) prima teză C.civ. Răspunsul
de la lit. c) este corect - art. 1562
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1562 alin. (1), art. 1563
C.civ. (a se vedea şi L Pop, l.-FI.
Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic,
344. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1564 C.civ. (a se vedea şi L. Pop, l.-FI.
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 778). Răspunsurile
de la lit. a) şi b) sunt greşite -
art. 1564 (ambele momente alternative de la care începe să curgă termenul de

prescripţie special se raportează la data
cunoaşterii prejudiciului, şi nu la cea a încheierii contractului).

345. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1565 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi L. Pop,
Răspunsul de la lit. b) este corect
- art. 1565 alin. (1) C.civ. (efectul relativ al acţiunii revocatorii). Răspunsul de la lit.
c) este greşit - art. 1565
alin. (1) C.civ. (actul atacat îşi menţine valabilitatea, iar valoarea înstrăinată nu se
mai întoarce în patrimoniul
debitorului).
346. a, c
de la lit. c) este corect - art.
1565 alin. (1) teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1565 alin.
(2) C.civ. (acţiune personală).
347. a, b

348. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1570 alin. (1) lit. c) C.civ. Răspunsurile de
Ghigheci Ghigheci
I
la lit. a) şi c) sunt greşite -
art. 1570 alin. (1) C.civ. [cesiunile care nu au ca obiect o creanţă pecuniară produc
efecte faţă de debitor numai dacă au
fost consemnate în înscrisul constatator, potrivit art. 1570 alin. (1) lit. b) C.civ.,
sau dacă debitorul a consimţit
expres la transferul dreptului de creanţă, potrivit art. 1570 alin. (1) lit. a) C.civ.].
349. a, b
C.civ. (cedentul rămâne creditor pentru partea necedată a creanţei). Răspunsul de

la lit. c) este greşit - art. 1568 alin.
(2) C.civ.
350. a
C.civ., art. 1578 alin. (1) C.civ. - prin acceptare sau notificare cesiunea devine
opozabilă debitorului cedat, terţ faţă
de contractul de cesiune. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1572 alin. (2)
C.civ.
351. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1568 alin. (1) lit. b), art. 1576 C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 1575 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1575 alin. (1); art.
1578 alin. (1) lit. a) C.civ.
352. a, b
alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1578 alin. (3) Cciv.
353. c
greşit - art. 1579 C.civ.
(opozabilitatea faţă de debitor se asigură prin înscriere în Arhiva Electronică de

Garanţii Reale Mobiliare şi prin
comunicare). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1581 C.civ.

354. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1573 alin. (2) C.civ. (excepţie de la regula
potrivit căreia transferul creanţei
operează prin simpla convenţie încheiată între cedent şi cesionar). Răspunsul de

la lit. c) este corect - art. 1575 alin.
(2) Cciv. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1478 alin. (1) (efectuarea
formalităţilor de publicitate nu înlătură
prezumţia de bună-credinţă).
355. a, c
corect - art. 1578 alin. (1) lit. b)
356. a, c
C.civ. (răspunderea pentru evicţiunea produsă prin fapta cedentului). Răspunsul

de la lit. b) este greşit - art. 1585 alin.
(2) C.civ.
357. a
C.civ., art. 1579 C.civ. - [formalitate ce conferă preferinţă în raporturile dintre

cesionarii succesivi ai aceleiaşi
creanţe; cesionarul care a înscris primul cesiunea în Arhiva de Garanţii Reale

Mobiliare se va putea îndrepta împotriva
cesionarului căruia debitorul i-a făcut o plată valabilă, în aplicarea art. 1583 alin.
(1)]. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 1583 alin. (1) Cciv.

358. a, b
C.civ. (a se vedea şi L Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Bucureşti, 2012, p. 648). Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 1582 alin. (1), art.
1623 alin. (1) (debitorul trebuie
Ghigheci Ghigheci
I
să fi acceptat prin înscris cu dată certă schimbarea creditorului; acesta poate

invoca compensaţia dacă cesiunea i-a
devenit opozabilă prin comunicare).

359. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1593 alin. (1), art. 1594 alin. (2) C.civ.
art. 1597 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1593 alin. (2), art.
1598 alin. (1) C.civ. (a se
vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti,
2012, p. 654).
360. a, c
teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1593 alin. (3) teza a
doua C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1593 alin. (3) teza a doua, art. 1594 alin.
(1), art. 1597 alin. (2) Cciv. [a se
vedea C. Roşianu, în Fl.-A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei

(coord.). Noul Cod civil. Comentariu pe
articole. Ediţia 2, Ed. CH. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1798]. Răspunsul de la lit. b)
este greşit - art. 1593 alin. (3) teza
a doua C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1593 alin. (3) teza a doua
Cciv. (spre deosebire de condiţiile de
opozabilitate a transferului creanţei prin cesiune, în cazul subrogaţiei este

suficientă constatarea acesteia prin înscris
pentru a fi opozabilă debitorului şi fideiusorului acestuia).

362. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1593 alin. (1) C.civ. (creanţa se transmite
către subrogat aşa cum se află în
patrimoniul creditorului, cu toate drepturile şi accesoriile sale). Răspunsul de la lit.

c) este corect - art. 1598 alin.
(2) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1598 alin. (2) C.civ., art. 1585 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(1) C.civ. (spre deosebire de
cesiunea de creanţă, creditorul plătit nu are, de drept, obligaţia de a garanta

existenţa creanţei).
363. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1595 alin. (2) (a se vedea şi L Pop, l.-FI.
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 655). Răspunsul de
alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -art. 1595 alin. (2) C.civ.
364. a
- Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1596 lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit -art. 1596 lit. a)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1596 lit. a) C.civ.

365. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1598 C.civ. (a se vedea şi L. Pop, l.-FI.

1598 alin. (1) C.civ. (a se vedea P. Vasilescu, Drept civil. Obligaţii, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2012, p. 31-32). Răspunsul
de la lit. b) este greşit - art. 1598 alin. (1) C.civ.

366. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1594 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi t.
Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu,
p. 654-655).
367. a
este greşit -art. 1593 alin. (3),
art. 1596 C.civ. (formalitatea redactării unul înscris este prevăzută de lege pentru
asigurarea opozabilităţii faţă de
terţi doar a subrogaţiei convenţionale). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.

1596 lit. d) C.civ. (moştenitorul se
Ghigheci Ghigheci
I
subrogă, de drept, în drepturile credito¬rului plătit şi poate regresa împotriva

celorlalţi comoştenitori pentru
recuperarea părţilor din obligaţie ce revin acestora).

368. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1599 lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este corect -art. 1599 lit. a)

369. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1600 C.civ. (ca regulă, debitorul iniţial este
liberat prin preluarea de
datorie, însă părţile, prin convenţia lor, pot stipula altfel). Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1601 C.civ.
Răspunsul de ta lit. c) este greşit - art. 1601 C.civ. (debitorul iniţial este liberat şi
poate răspunde numai în
condiţiile art. 1604 C.civ.).

370. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1603 alin. (1) C.civ. (noul debitor nu
poate invoca excepţiile personale
ale debitorului iniţial şi compensaţia cu o datorie a debitorului iniţial).

371. a, b
372. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1606 alin. (3), art. 1605 C.civ. Răspunsul
de la lit. b) este greşit-art. 1607
alin. (3) C.civ. (creditorul poate să accepte tacit). Răspunsul de la lit. c) este greşit
- art. 1607 alin. (2) şi (3)
C.civ. (creditorul trebuie să răspundă în termenul care se împlineşte ultimul, care

nu este în mod necesar şi cel mai
lung).
373. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este corect-art. 1611 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 1611 alin. (1) C.civ.
374. a, c
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 1609 alin. (2) prima teză C.civ. Răspunsul
de la lit. c) este corect - art. 1613
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1609 alin. (2) teza a doua.
375. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1612 teza a treia din Codul civil. Răspunsul
1612 teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1612 prima teză
C.civ.
376. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1613 alin. (1) prima teză C.civ. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 1613
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1613 alin. (1) C.civ.
377. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1613, teza a doua C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 1610 C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1609 alin. (3) (a se vedea şi L Pop, l.-FI.
drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 694).

378. b
greşit - art. 1618 lit. a) C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1623 alin. (1) C.civ., art. 1582 alin. (3)
C.civ.
379. a, c
este corect¬are, 1617 alin. (1)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 1617 alin. (1) C.civ.

380. b, c
lit. c) este corect - art. 1617 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art.
1619 C.civ.
381. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1618 lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1618 lit. c)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1506 alin. (1) C.civ., coroborat cu art.
1618 C.civ. (dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a opera compensaţia legală, iar

părţile au interes să stingă anumite
obligaţii reciproce, se poate încheia o compensaţie convenţională).

382. b, c
383. b
C.civ. (a se vedea şi ¿- PoP'
PoPa> SJ. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile, Ed. Universul juridic.
Bucureşti, 2012, p. 738, 740).
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1616 C.civ. Răspunsul

. <je la Ut- c) este greşit ~ art 1623 alin' '2> Cciv-
384. b, c
este corect -art. I6I7 alin- !2'
Cxiv' RasPunsul de la lit. a) este greşit - art. 1622 alin. (2) C.civ.
385. a, b
este corect -art. 1626 teza a doua
386. b, c
- Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1626 teza a doua C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect-art. 1626 prima
teză C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 1624 alin. (1) C.civ. (ase vedea P.
Vasilescu, Drept civil. Obligaţii,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 58-59).

387. b, c
este corect¬ări. 1627 C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 1628 C.civ.

388. b
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1629 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi L.
Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu,
p. 745).
389. a
Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 1630 alin. (1) C.civ.

390. a, b
corect -art. 1631 C.civ., coroborat cu
art. 1499 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1631 C.civ., coroborat cu
art. 1499 C.civ. şi art. 1500 C.civ.
[a se vedea, cu titlu de exemplu, art. 309 alin. (2) C.proc.civ.].

391. a, c
C.civ. (a se vedea şi L. Pop, l.-FI. Popa, S.l. Vidu, Tratat elementar de drept civil.
Bucureşti, 2012, p. 746). Răspunsul de la lit. b) este greşit -art. 1633 alin. (3)
C.civ.
392. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1630 alin. (2) C.civ. (când se face prin
acte între vii, remiterea de
datorie este o donaţie indirectă, care poate fi realizată, expres sau tacit, în orice
formă).
393. b,c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1629 alin. (2) C.civ. (a se vedea P.
Vasilescu, Drept civil. Obligaţii, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 62). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1582
alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1630 alin. (2) C.civ.

Ghigheci Ghigheci
I
lit. b) este corect - art. 1634 alin. (1) C.civ., coroborat cu art. 1351 alin. (2) C.civ.

395. c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1525 C.civ., coroborat cu art. 1634
alin. (2) C.civ. (ca regulă, de la
data punerii în întârziere, debitorul este ţinut să suporte riscul neexecutării

fortuite; prin excepţie, riscul
neexecutării nu va fl suportat de către debitor).

396. b
(debitorul este liberat de datorie, dar răspunde pentru prejudiciile cauzate

creditorului) şi alin. (5) C.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit-art. 1634 alin. (6) C.civ.

397. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1582 alin. (1) teza finală C.civ. Răspunsul
1634 alin. (3) C.civ. (a se vedea şi i. Pop, l.-FI. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de
drept civil. Obligaţiile, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 748). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
1634 alin. (6) C.civ.
398. a
greşit - art. 41 C.civ. Răspunsul de la

399. a, b
corect -art. 1654 alin. (1) lit. a)
C.civ., coroborat cu art. 1304 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se
vedea art. 1653 alin. (2) lit.
Ghigheci Ghigheci
I
b) C.civ., care reprezintă un caz de excepţie de la incapacitatea de a cumpăra,

indiferent care ar fi instanţa competentă
să soluţioneze cauza privind dreptul litigios prevăzut de această normă.

400. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1654 alin. (1) lit. b) C.civ., coroborat cu
alin. (2) al aceluiaşi articol.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - sancţiunea este nulitatea absolută - art. 1654
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit.
c) este greşit - art. 1654 alin. (1) lit. a) C.civ. - excepţia prevăzută la art. 1304 alin.
(1) C.civ., se aplică pentru
toate modalităţile de vânzare, nu numai pentru licitaţia publică.

401. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1654 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C.civ.
greşite - art. 1653 alin. (2) lit. a) şi c) C.civ. - excepţii de la interdicţia de

cumpărare.
402. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - incapacitatea de a vinde prezentată în

enunţ nu este prevăzută de lege.
403. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1657 C.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite -reprezintă cazuri de
bunuri scoase din circuitul civil - a se vedea art. 627 C.civ. şi, respectiv, art. 554
C.civ.
404. a, c
este greşit -art 1661 C.civ.,
determinarea ulterioară a preţului nu necesită un nou acord de voinţă al părţilor.

art. 1662 alin. (2) C.civ. Termenul este de 6 luni'de la încheierea contractului, iar
instanţa competentă este cea de la
locul încheierii contractului.

406. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este greşit - în cazul vânzătorului care vinde în mod obişnuit
bunuri dintre cele care fac obiectul
contractului, determinarea se face potrivit art. 1664 alin. (2) C.civ.

407. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1667 teza finală C.civ. Răspunsul de la lit.
b) este greşit -prin convenţia
părţilor se poate dispune altfel - art. 1666 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - incorect, sancţiunea
aplicabilă este nulitatea relativă - art. 1665 alin. (2) C.civ.

408. a
este greşit -dreptul de opţiune se
radiază din oficiu în cazul prevăzut în enunţ, nu la cererea promitentului [a se

vedea art. 1668 alin. (3) C.civ.].
Răspunsul de la lit. c) este greşit - pactul trebuie să privească un bun individual

determinat [a se vedea art. 1668 alin.
(1) C.civ.].
409. a, b
alin. (1) şi (2) C.civ., coroborat cu art. 2537 pct. 1 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - obligaţia se consideră
stinsă prin înstrăinarea bunului, în cazul promisiunii de cumpărare - art. 1669 alin.
(4) C.civ.
410. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - momentul strămutării proprietăţii poate fi

stabilit şi prin convenţia părţilor sau
din dispoziţiile legii - art. 1674 C.civ.

411. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este greşit - se poate solicita rambursarea cheltuielilor

referitoare la lucrările autonome sau
voluptuare numai dacă cumpărătorul nu cunoştea că bunul nu aparţine în

întregime vânzătorului - art. 1683 alin. (6) teza
finală C.civ.
412. b, c
la lit. a) este greşit - art. 1678 C.civ. - proprietatea se transmite, în acest caz,
îndată ce contractul a fost încheiat,
chiar dacă bunurile nu au fost individualizate.

413. a
greşit - predarea se face la locul unde
bunul se afla în momentul încheierii contractului-art. 1689 C.civ. Răspunsul de la

lit. c) este greşit - vânzătorul este
liberat de obligaţia de predare dacă lotul care a pierit era anume prevăzut în
convenţie - art. 1686 alin. (3) C.civ.
414. a
este greşit -în ipoteză,
sancţiunea este decăderea din dreptul de a cere rezoluţiunea contractului, şi nu

înlocuirea bunului - a se vedea art. 1709
alin. (1) C.civ. şi art. 1710 alin. (1) lit. d) C.civ., coroborate cu art. 1690 alin. (4)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) -
verificarea stării bunului se face imediat după preluare, nu după transmiterea

proprietăţii - a se vedea art. 1690 alin.
(2) C.civ., coroborat cu alin. (1) şi (3) C.civ.
11 TliU
154 • Răspunsuri şi explicaţii

415. a, b
corect -art. 1494 alin. (1) lit. b)
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - predarea bunului mobil se face potrivit
art. 1688 C.civ.
416. b
C.civ. - instanţa competentă este cea de la locul prevăzut pentru executarea

obligaţiei de predare, iar cererea de
desemnare a expertului poate fi făcută de oricare dintre părţi. Răspunsul de la lit.

c) este greşit - art. 1691 alin. (2)
C.civ.
417. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 1699 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect-art. 1698 C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 1698 alin. (2) C.civ.

418. a, c
este corect -art. 626 C.civ. -
limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice. Răspunsul de la lit. b) este

greşit - a se vedea art. 1699 C.civ.,
care prevede că vânzătorul răspunde întotdeauna pentru evicţiunea cauzată

ulterior vânzării prin faptul său personal.
419. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1695 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la Ut. b)
este greşit -cauza evicţiunii
provenind din fapta unui terţ poate fi doar de drept - art. 1695 alin. (2) C.civ.
excepţia de garanţie poate fi invocată indiferent de izvorul ei -art. 1695,1696

C.civ.
420. a, c
este corect-art. 1703 teza finală
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - în ipoteză, daunele-interese pot fi

solicitate - art. 1703 C.civ.
421. b
Ghigheci Ghigheci
I

422. a, b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - dreptul la acţiune se prescrie, în lipsa

unor prevederi speciale, în termenul
general de 3 ani, care curge de la data când cumpărătorul a cunoscut evicţiunea

şi pe cel care a produs-o - art. 2517, 2523
C.civ.
423. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - a se vedea art. 1557 C.civ., coroborat cu art.
1274 alin. (2) Cciv. şi R. Dincă,
Contracte civile speciale în Noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.
140-141. Răspunsurile de la lit. a)
şi c) sunt greşite - nu este vorba despre condiţiile garanţiei contra viciilor, ci

despre vicii descoperite ulterior
predării, care nu intră sub incidenţa regulilor de la vânzare, ci sub incidenţa celor
de drept comun în materia
transferului riscurilor în contractele translative de proprietate, neexecutării

obligaţiilor etc.
424. b,c
Răspunsul de la lit. b) este corect-art. 1707 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - a se vedea art. 1714 C.civ., coroborat cu
425. a
este greşit -termenul prevăzut de
art. 1709 alin. (2) Cciv. este de 2 zile lucrătoare. Răspunsul de la lit. c) este greşit
- a se vedea art. 1712 Cciv.,
daune-interese se pot solicita alături de oricare dintre măsurile prevăzute la art.

1710 C.civ.
426. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
este corect -art 1711 a'in- '2'
Cciv- Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 1712 alin. (2) C.civ.

427. b
este greşit -art 1716 alin. W
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - termenul prevăzut în ipoteză este un

termen de prescripţie a dreptului la
acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse, prevăzut la art. 2531 alin. (1) lit. a)
C.civ., şi nu un termen de garanţie
pentru buna funcţionare, astfel cum este prevăzut la art. 1718 alin. (1) C.civ.
428. a, c

429. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - per a contrario cu ipotezele prevăzute la art.
1721 Cciv. Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1721 teza a doua C.civ. - dobânzile curg din ziua predării pentru
ipoteza avută în vedere. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 1721 teza întâi C.civ. -dobânzile sunt datorate dacă
părţile nu au convenit altfel.
430. a, b
C.civ., coroborat cu art. 1678 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1722
alin. (2) Cciv.
431. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1725 alin. (1) C.civ. care se referă la
vânzarea bunurilor mobile, în timp ce
ipoteza se referă la bunurile imobile.

432. b
greşit - termenul este de 15 zile, a se
Ghigheci Ghigheci
I
vedea art. 1727 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - bunul se depune
în depozit, la dispoziţia
cumpărătorului, nu a vânzătorului - art. 1726 alin. (1) C.civ.

433. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1730 alin. (3) C.civ., termenul este de
10 zile de la comunicarea
ofertei, în cazul bunurilor mobile.

434. a

435. b,c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1737 alin. (1) C.civ. - înscrierea se
poate face fără acordul
preemptorului.
436. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1739-1740 C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1735 alin. (2) C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1740 C.civ. - dacă a fost constituit pe un
termen mai mare de 5 ani, termenul se
reduce la 5 ani.
437. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1734 alin. (1) lit. a) şi c) C.civ.
greşit - art. 1734 alin. (1) lit. d) C.civ.
438. c .-
Răspunsul de la Ut. c) este corect - art. 1742 C.civ. Răspunsul de la llt. a) este
greşit - art. 1741 C.civ. - nici
vânzătorul nu poate cere rezoluţiunea. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.

1743 alin. (2) C.civ.; dacă excedentul
Ghigheci Ghigheci
I
depăşeşte a douăzecea parte, cumpărătorul va plăti suplimentul de preţ
corespunzător sau va putea obţine rezoluţiunea
contractului.
439. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1743 alin. (1) teza întâi C.civ. Răspunsul de
alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1745 C.civ., coroborat cu art.
1743 alin. (2) teza a doua
C.civ.
440. a, b

441. a, c
este corect art. 1757 alin. (2)
C.civ., coroborat cu art. 1541 alin. (1) lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit
- art. 1756 C.civ.
442. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1760 alin. (1) C.civ., coroborat cu art.
1410 C.civ.
443. a, c
Răspunsul de la llt. a) este corect-art. 1011 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
lit. b) este greşit - art. 985 C.civ., coroborat cu art. 986 C.civ.
444. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 987 C.civ., coroborat cu art. 40 C.civ.
art. 39 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 988 alin. (1) C.civ.
445. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 990 alin. (2) lit. b) C.civ.
446. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
447. a, c
448. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1011 alin. (1) C.civ., coroborat cu alin. (4)
C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 1011 alin. (2), coroborat cu alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
C.civ.
449. b, c
C.civ. Răspunsul de la llt. a) este greşit - art. 1013 alin. (2) C.civ.
450. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1013 alin. (4) C.civ.; în ipoteză,
autorizarea instanţei de tutelă şi
familie este obligatorie, potrivit art. 41 alin. (2) C.civ., numai în cazurile prevăzute
de lege.
451. c
452. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1015 alin. (2) lit. c) C.civ. Răspunsul de la
alin. (2) lit. b) Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1015 alin. (2) fit. d)
C.civ. • '
453. a

454. a
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ., coroborat cu art. 1696 C.civ. - excepţia de garanţie poate fi invocată
indiferent de izvorul ei. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 1695 alin. (3) C.civ., coroborat cu art. 1018 alin. (2) C.civ.
Potrivit art. 1018 alin. (2)
C.civ., în cazul donaţiei cu sarcini, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi

vânzătorul.
455. b
lit. a) este greşit - art. 1019 alin. (3) C.civ., donatorul răspunde în limita valorii
sarcinilor. Răspunsul de la lit. c)
este greşit-art. 1019 alin. (2) C.civ.

456. a, b
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1018 alin. (1) C.civ.

457. b
" ' Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1021 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 1021 C.civ. Răspunsul
de la lit. c) este greşit - art. 1022 alin. (1) C.civ., Ipoteza este aplicabilă în cazul
revocării promisiunii de donaţie,
nu şi a donaţiei.
458. a, c
lit. a) C.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 1022 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.
1014 alin. (2) C.civ.
459. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 96 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea
în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil. Răspunsul de la llt. c) este corect - art. 1023 lit. a) C.civ. Răspunsul de
alin. (2) C.civ.

460. b
de la lit. a) este greşit - a se
Ghigheci Ghigheci
I
vedea art. 1024 alin. (2) Cciv., care instituie o soluţie diferită faţă de cea
anterioară din art. 833 C.civ. 1865.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1024 alin. (3) teza întâi C.civ.; termenui de
1 an curge de la data la care
donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine.

461. b
soluţie diferită faţă de art. 834 C.civ. din 1865, care nu făcea distincţie între
dobândirea cu titlu oneros sau gratuit de
către terţi a bunurilor donate. Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 1025 alin. (1)
C.civ.
462. a, c

463. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1025 alin. (1) C.civ/ Răspunsul de la lit. a)
C.civ. Răspunsul de la llt. c) este greşit-art. 1029 C.civ.

ce prevede o soluţie diferită faţă de art. 937 alin. (1) C.civ. din 1865, care
prevedea revocabilitatea acestui tip de
donaţii la orice moment, nu numai în timpul căsătoriei. Răspunsul de la lit. c) este

greşit - a se vedea art. 1018 alin.
(1) C.civ., care se aplică şi în cazul donaţiilor între soţi.

465. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1033 alin. (1) Cciv. Răspunsul de la lit. c)
Ceh/., coroborat cu art. 964 Cciv. Răspunsul de la lit. b) este greşit - a se vedea
art. 1033 C.civ., nulitatea fiind
prevăzută tocmai pentru a sancţiona eludarea principiului revocabilităţii donaţiilor

între soţi.
Ghigheci Ghigheci
I
466. a, c
Cciv., coroborat cu art. 1664 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.
1779 C.civ., coroborat cu art. 553
alin. (1) şi (4) C.civ.

467. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1809 alin. (2) şi (3) C.civ. Răspunsul de la

468. a, c
Răspunsul de la iit. a) este corect - art. 1782 lit. a) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art. 1782 lit. c)
Cciv., coroborat cu art. 1275 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.
1275 alin. (1) C.civ.
469. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1785 lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit -
art. 1784 alin. (3) C.civ., coroborat cu art. 40 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 1783
C.civ. ■ ,
470. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1784 alin. (2), coroborat cu art. 1653 C.civ.
greşit - art. 1784 alin. (1) C.civ., coroborat cu art. 1654 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)
C.civ. - sancţiunea este
nulitatea relativă. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1784 alin. (1) C.civ.,
coroborat cu art. 1654 (1) lit. b) şi
alin. (2) C.civ. - sancţiunea este nulitatea relativă.

471. b, c
Răspunsul de la lit. b ) este corect - art. 1787 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
la lit. a) este greşit - art. 1787 C.civ.; ipoteza se referă la predarea bunului în
materia contractului de vânzare - art.
1690 C.civ.
472. a
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ. - locatorul este obligat şi la dobânzi. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art.
1788 aljn. (4) C.civ. - dobânzile
sunt datorate de la data înştiinţării locatorului.

473. a, c
474. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1791 alin. (1) teza a doua Cciv. Răspunsul
teza întâi C.civ. - garanţia se datorează atât contra viciilor aparente, cât şi
ascunse. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 1791 alin. (2) C.civ. - garanţia se datorează atât contra viciilor
aparente, cât şi ascunse.
C.civ.; garanţia este datorată afară numai dacă tulburarea începută înaintea
redării bunului îl împiedică pe locatar să îl
preia. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1794 3llp (3) C.civ.; cunoaşterea
cauzei de evicţiune la încheierea
contractului nu dă dreptul locatarului la daune-interese.

476. a, c
este corect-art 1801 C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1799 C.civ.; folosirea se face după
destinaţia stabilită prin contract şi, numai
în lipsa acesteia, prin raportare la alte împrejurări.

477. a
478. b
Ghigheci Ghigheci
I
479. a, c
corect - faţă de prevederea art. 1805
teza întâi C.civ., potrivit căreia sublocaţiunea este permisă dacă nu a fost interzisă
în mod expres, per a contrarie),
părţile pot conveni condiţiile încheierii sublocaţiunii, spre ex., cu consimţământul

locatorului. Răspunsul de la lit. b)
este greşit - art. 1805 teza a doua C.civ. - acordul scris al locatorului este
obligatoriu în cazul sublocaţiunii bunurilor
mobile.
480. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - drepturile şi obligaţiile din contractul principal
nu sunt afectate de contractul de
sublocaţiune, contractul principal fiind aplicabil în continuare între părţile iniţiale

(principiul relativităţii efectelor
contractului). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1807 alin. (1) şi (3) C.civ.
excepţiile de la principiul relativi¬tăţii efectelor contractului nu sunt prevăzute de

lege în cazul contractului de
sublocaţiune.
481. a,c
Răspunsurile de lit. a) şi c) sunt corecte - art. 128 din Legea nr. 71/2011, care
prevede că art. 1807 C.civ. se aplică şi
în cazul sublocaţiunilor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil, chiar

dacă contractul de locaţiune a fost
încheiat anterior. Răspunsul de la lit. b) este greşit -a se vedea art. 128 din Legea
nr. 71/2011, coroborat cu art. 1807
alin. (2) C.civ. - locatorul păstrează dreptul la acţiunea directă şi în cazul cesiunii
creanţelor rezultate din
sublocaţiunea avută în vedere în ipoteza grilei.

482. a, c *
Ghigheci Ghigheci
I
C.civ., coroborat cu art. 1805 C.civ. şi art. 1317 alin. (1) C.civ. Aplicându-se în mod
corespunzător regulile de la
cesiunea contractului, producerea efectelor cesiunii locaţiunii are loc, potrivit art.
1317 alin. (1) C.civ., din momentul
în care aceasta îi este notificată ori, după caz, din momentul în care o acceptă,
dacă o parte a consimţit în mod anticipat
cesiunea. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1808 alin. (2) C.civ., coroborat cu
art. 1318 alin. (2) Cciv. Regulile
de la cesiunea contractului se aplică în mod corespunzător cesiunii locaţiunii.

Potrivit regulilor de drept comun,
locatorul poate declara că nu îl liberează pe locatar de obligaţiile sale, caz în care

se poate îndrepta împotriva
acestuia, dacă cesionarul nu îşi execută obligaţiile.

483. a, c
este corect -an. 1805 C.civ.
160 Răspunsuri şi explicaţii

484. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1809 alin. (1) C.civ. şi art. 1810 alin.
(1) C.civ. Contractul încetează
de drept la expirarea termenului, fără notificare prealabilă. Tacita relocaţiune

intervine în condiţiile prevăzute la art.
1810 C.civ.
485. b
este greşit -art. 129 din Legea
nr.71/2011. Răspunsul de la Ut. c) este greşit - art. 1810 alin. (2) C.civ.
486. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1811 lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -art. 1811 lit. a) şi b)
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 130 din Legea nr. 71/2011;
opozabilitatea se aplică şi în cazul
contractelor în curs de executare la 1 octombrie 2011, pentru care nu au fost

efectuate formalităţile de opozabilitate,
numai dacă acestea se îndeplinesc, după 1 octombrie 2011, potrivit art. 1811
C.civ.
487. b
este greşit - a se vedea art. 1811
lit. a) C.civ. - efectuarea formalităţii de publicitate atrage opozabilitatea locaţiunii

faţă de dobânditorul bunului.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se vedea art. 1812 alin. (2) C.civ., coroborat
cu art. 1816 alin. (1) şi (2)
C.civ., care stabilesc condiţiile în care locaţiunea rămâne opozabilă în cazul

locaţiunii făcute fără determinarea duratei.
488. a, c
la lit. b) este greşit - art. 1813 alin. (2) C.civ.

489. a
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1818 alin. (1) C.civ., coroborat cu alin. (3)
C.civ.
490. a
491. b, C
este corect-art. 131 din Legea nr.
71/2011, coroborat cu art. 1823 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 1822
alin. (1) C.civ. - locatarul nu
Ghigheci Ghigheci
I
răspunde pentru degradare dacă dovedeşte faptul fortuit.
492. a
este greşit-art. 2018 teza întâi
493. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 142 din Legea nr.71/2011. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - a se vedea, per
a contrario, art. 2015 C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 2015 C.civ.
494. b, c

495. a, c
496. b, c
RăspunsuLde la.lit, b) este corect - art. 2018 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este corect -art 2018 alin. (2)
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 2024 C.civ.

497. a
C.civ.; este obligat să remită chiar şi ceea ce nu a fost datorat mandantului şi a

fost primit în temeiul împuternicirii.

498. a, c
499. a
lit c) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 2023 alin. (2) lit. a) C.civ.
500. b, c
C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 2021 C.civ.

Ghigheci Ghigheci
I
501. a, c
corect - art. 2023 alin. (1) C.civ.

502. b
sunt greşite -art. 2030 lit. a) şi
b) C.civ.
503. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2031 C.civ. - mandatul poate fi revocat
oricând, expres sau tacit, indiferent de
forma în care a fost încheiat. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 2031 alin. (3)

504. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 2037 C.civ., coroborat cu art. 2019 C.civ.
art. 2036 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 2032 alin. (1) şi (2) C.civ. -
revocarea este considerată
nejustificată dacă nu este determinată de un caz fortuit sau de forţa majoră în

cazul mandatului declarat irevocabil de
către părţi.
505. b
Răspunsul de la lit. b) este corect- art. 2036 C.civ. Răspunsul de la lit. a) este

506. b
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 2039 alin. (1) C.civ. - actele sunt
încheiate în mod valabil chiar dacă
terţii aveau cunoştinţă de mandat.

507. b
Ghigheci Ghigheci
I
lit. a) este greşit - art. 2255 Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 2247
C.civ., coroborat cu art. 2256 alin.
(1) Cciv.
508. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2244 C.civ., coroborat cu art. 2256 alin. (1)
este corect - art. 2254 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 2256
alin. (2).
509. a, c
510. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 2257 alin. (5) Cciv. Răspunsul de la lit. c)
Cciv. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 2251 alin. (1) Cciv., coroborat cu art.
2256 alin. (1) Cciv.
511. a
este greşit -
art. 2263 alin. (3) Cciv. - în acest caz, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de
instanţă,
art. 1552 Cciv. (rezoluţiunea unilaterală) nefiind aplicabil. Răspunsul de la lit. c)
este greşit -
art. 2263 alin. (7) Cciv., coroborat cu art. 2261 alin. (1) Cciv. - în acest din urmă
caz, nu poate fi
cerută rezoluţiunea. -■
512. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 2273 Cciv. Răspunsul de la lit. a) este
greşit -art. 2267 Cciv. (tranzacţia
poate interveni în orice fază procesuală, inclusiv în faza executării silite).

2277 Cciv. (în ipoteza menţionată, tranzacţia este anulabilă).

513. a, b
corect -art. 2268 alin. (1) Cciv. (nu se
poate tranzacţiona cu privire la drepturi de care părţile nu pot dispune, deci nici
cu privire la o moştenire nedeschisă).
Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 2267 alin. (1) Cciv. (tranzacţia poate
interveni inclusiv în faza executării
Ghigheci Ghigheci
I
silite).
514. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 2276 Cciv. Răspunsul de la lit. a)
Cciv. (simpla necunoaştere a înscrisului de către părţi la încheierea tranzacţiei nu

atrage nulitatea).
515. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 2268 alin. (1) Cciv. Răspunsul de
la lit. b) este greşit-art. 2268
alin. (2).
516. a
greşit - art. 2273 alin. (2) Cciv.
Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 2278 alin. (1) Cciv.

517. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 2271 Cciv. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 2274 alin. (1) Cciv. (în
ipoteza prezentată, părţile au tranzacţionat expres asupra nulităţii). Răspunsul de

la lit. b) este greşit-art. 2267 Cciv.
(tranzacţia poate interveni în orice fază procesuală).

518. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1867 alin. (3) Cciv. Răspunsul de la lit. a)
Cciv. (preţul antreprizei poate consta fie într-o sumă de bani, fie în orice alte
bunuri sau prestaţii). Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 1865 alin. (1) Cciv. (beneficiarul este obligat să achite
creşterea preţului estimativ numai
dacă antreprenorul nu putea să prevadă la momentul încheierii contractului

lucrările şi serviciile care determină acea
creştere).
519. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1852 Cciv. (subantreprenorul are raport
contractual doar cu antreprenorul).
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite - art. 1856 Cciv. (sub¬antreprenorul are

acţiune directă împotriva
Ghigheci Ghigheci
I
beneficiarului, în măsura în care nu a fost plătit de antreprenor).
520. b
Răspunsul de la lit. b) este corect-art. 1869 Cciv. Răspunsurile de la lit. a) şi c)
sunt greşite.
521. b, c
522. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1873 Cciv. Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt greşite -împotnva
beneficiarului subantreprenorul are doar acţiune directă, în condiţiile art. 1856

Cciv.
523. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1860 alin. (3) Cciv. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -antreprenorul reface
lucrarea pe cheltuiala sa, dacă pieirea nu este imputabilă beneficiarului.

beneficiarul suportă cheltuielile refacerii lucrării doar dacă pieirea este cauzată de
vicii ale materialelor pe care el
le-a furnizat [art. 1860 alin. (1) şi (2) Cciv.].

524. c
" Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1859 alin. (1) Cciv. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -poate cere
rezilierea contractului sau continuarea executării lui pe riscul beneficiarului.

Răspunsul de la lit. b) este greşit - în
ipoteza prezentată, antreprenorul este obligat să ceară rezilierea contractului, sub

sancţiunea prevăzută la art. 1859
alin. (2) Cciv.

525. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1857 alin. (1) Cciv. Răspunsul de la lit. c)
Cciv. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 1852 alin. (2) Cciv. (în raporturile cu
beneficiarul, antreprenorul răspunde
pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa -faptă).

526. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1868 alin. (1) Cciv. Răspunsurile de la lit.
a) şi c) sunt greşite-vânzarea
Ghigheci Ghigheci
I
bunului se face cu diligenta mandatarului cu titlu gratuit.
527. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1878 alin. (2) Cciv. Răspunsul de la lit. a)
(3) Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1878 alin. (2) Cciv.
528. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 1880 alin. (1) Cciv. Răspunsul delà
alin. (2) Cciv. (de la data recepţiei provizorii operează trecerea riscului contractului
la beneficiar).
529. a
este greşit -art- 960 alin. (1)
Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 958 alin. (1) lit. b) Cciv. instituie o
excepţie de la principiul
relativităţii efectelor nedemnităţii succesorale.

530. c *
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 958 alin. (1) Cciv. are în vedere exclusiv
faptele săvârşite cu intenţie.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 959 alin. (4) Cciv. Răspunsul de la lit. b)
Cciv.
531. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 959 alin. (1) lit. a) Cciv.; a se vedea şi Fr.
Deak, R. Popescu, Tratat de drept
succesoral, Vol. I. Moştenirea legală, Ediţia a lll-a actualizată şi completată, Ed.

Universul juridic, Bucureşti, 2013, p.
109. Răspunsul de la lit. c) este corect -art. 959 alin. (1) lit. b) Cciv. Răspunsul de
alin. (1) lit. b) Cciv.; sancţiunea nedemnităţii operează numai atunci când fapta
este săvârşită cu rea-credinţă. .
532. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 91 şi 93 din Legea nr. 71/2011 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 91 şi 93 din
Ghigheci Ghigheci
I
Legea nr. 71/2011. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 93 din Legea nr.
71/2011 face trimitere atât la art. 958
(nedemnitatea de drept), cât şi la art. 959 (nedemnitatea judiciară); de altfel, 0

soluţie contrară, care ar fi privit
numai nedemnitatea judiciară sau numai data deschiderii moştenirii, ar fi fost de

natură să încalce principiul
neretroactivităţii legii civile.

533. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - prevederile Codului civil (Capitolul II din cadrul
Titlului I a| Cărţii a IV-a din
Codul civil) stabilesc condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, între care se
regăseşte şi aceea referitoare la
nedemnitate. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 968 alin. (1) C.civ. Răspunsul
1093 C.civ.
534. a
alin. (2) C.civ.

535. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 964 alin. (3) şi (4), art. 968 şi art.
981 alin. (3) C.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit - art. 964 alin. (3) şi (4), art. 968 şi art. 981 alin. (3) C.civ.
536. c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 975 alin. (1) C.civ.; spre deosebire de
colateralii privilegiaţi sau
ordinari, clasa I de moştenitori poate veni la moştenire fără a avea o limită a

gradului de rudenie al moştenitorilor cu
defunctul.
537. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 977 alin. (2) C.civ.; având în vedere
calitatea de moştenitor rezervatar a
Ghigheci Ghigheci
I
soţului supravieţuitor, acesta va culege rezerva succesorală reprezentând Yt din
moştenire, iar părinţii vor culege o cotă
de Vx plus %, respectiv 'A din moştenire. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art.
964 alin. (1) şi art. 1086 C.civ.; în
principiu, părinţii defunctului, moşte¬nitori din clasa a ll-a, sunt înlăturaţi de la

moştenire atunci când există
moştenitori din clasa I. Prin urmare, aceştia nu mai pot culege rezerva
succesorală, neavând vocaţie concretă la moştenirea
defunctului, potrivit legii. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 959 alin. (2)
C.civ.; declararea nedemnităţii
judiciare poate fi cerută numai instanţei de judecată.

538. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 964 alin. (3) şi (4) raportat la art.
968 C.civ.; atunci când operează
reprezentarea, moştenirea se împarte pe tulpină şi moştenitorul de grad mai

apropiat cu defunctul vine la moştenire în
concurs cu cel de grad mai îndepărtat cu defunctul. De altfel, la art. 964 alin. (3)
şi (4) C.civ. este folosită sintagma
„cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel". Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 964 alin. (1) şi (2)
C.civ.
539. a
alin. (1) C.civ.; pentru mai multe detalii referitoare la raţiunile avute în vedere de
legiuitor în ceea ce priveşte
imposibilitatea reprezentării renunţătorului, a se vedea Fr. Deak, R. Popescu,

Tratat de drept succesoral. Voi. I.
Moştenirea legală, Ediţia a 111-3 actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2013, p. 152-160.
540. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 958 alin. (1) lit. b) C.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit -
Ghigheci Ghigheci
I
art. 958 alin. (1) lit. b) C.civ.
541. a, b
este corect -sancţiunea
nedemnităţii operează indiferent de modalitatea în care nedemnul a participat la

săvârşirea faptei (a se vedea şi art. 27
C. pen., precum şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Voi. I.

Moştenirea legală, Ediţia a 111-a actualizată
şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 101-102). Răspunsul de la

lit. c) este greşit - art. 958 alin.
(1) lit. b) C.civ.

542. b
alin. (3) şi art. 959 alin. (2) şi (3) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit
-nedemnitatea de drept poate fi invocată
de orice persoană interesată [art. 958 alin. (3) C.civ.]; în cazul nedemnităţii
judiciare, când nu mai există alţi
succesibili, prevederile art. 959 alin. (6) C.civ. -conferă calitate procesuală activă
comunei, oraşului sau municipiului
în a cărui rază teritorială se aflau bunurile defunctului la data deschiderii

moştenirii.
543. c
■Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 958 alin. (1) lit. b) C.civ.; a se vedea, în
acest sens, şi Fr. Deak, R.
Popescu, Tratat de drept succesoral, Voi. I. Moştenirea legală. Ediţia a lll-a

actualizată şi completată, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 99. Răspunsul de la lit. a) este greşit-în cazul descris,
căsătoria este considerată desfăcută
de la data introducerii cererii de divorţ [a se vedea prevederile art. 925 alin. (4) C.
proc. civ.]; astfel, chiar dacă ar
fi îndeplinite condiţiile nedemnităţii, căsătoria fiind desfăcută înainte de data

decesului soţului, soţul supravieţuitor
Ghigheci Ghigheci
I
pierde vocaţia la moştenire. A se vedea, în acest sens, şi C. Nicolescu, în Fl.-A.
Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici,
I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2012, p. 411. Răspunsul de la lit.
b) este greşit - în această ipoteză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 958 alin. (1) lit.
b) C.civ., fiul adoptat numai de
către unul dintre soţi neavând vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de celălalt
soţ.
544. c
... Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 958 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - comuna, oraşul sau municipiul poate
introduce acţiunea numai atunci când nu
există alte persoane cu vocaţie la moştenirea defunctului; prevederile art. 958

alin. (3) C.civ. se referă la persoane
interesate.
545. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 960 alin. (3) teza întâi C.civ. (a se vedea şi
Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de
drept succesoral, Voi. I. Moştenirea legală, Ediţia a lll-a actualizată şi completată,

2013, p. 121). Răspunsul de la lit. b) este greşit -art. 960 alin. (3) teza a doua
C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - nedemnitatea desfiinţează retroactiv titlul de moştenitor al nedemnului de

la data deschiderii moştenirii; astfel,
şi în această ipoteză, pentru a putea fi menţinute actele încheiate de nedemn,

trebuie îndeplinite exigenţele prevăzute de
Codul civil în această materie. " 546. b

Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 960 alin. (3) teza a doua şi art. 937 alin.
(1) C.civ. Răspunsurie de la lit. a)
şi c) sunt greşite - art. 960 alin. (3) teza a doua şi art. 937 alin. (1) C.civ. (a se
vedea şi Fr. Deak, R. Popescu,
Tratat de drept succesoral. Voi. I. Moştenirea legală, Ediţia a lll-a actualizată şi

Ghigheci Ghigheci
I
completată, Ed. Universul Juridic,

547. a, c
la lit. b) este greşit - art. 963 alin. (3) şi art. 971 alin. (2) C.civ.
548. c
549. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - prevederile art. 960 alin. (1) nu disting
după cum este vorba despre
nedemnitatea judiciară sau nedemnitatea de drept.

Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 553 alin. (3) şi art. 959 alin. (6) C.civ.
chiar şi în cazul nedemnităţii de drept, comuna, {...), poate invoca nedemnitatea

numai atunci când, prin înlăturarea de la
moştenire a nedemnului, moştenirea devine vacantă-prevederile art. 958 alin. (3)

C.civ. condiţionează dreptul de a invoca
nedemnitatea de existenţa unui interes (a se vedea, în acest sens, şi Fr. Deak, R.

Popescu, Tratat de drept succesoral,
Voi. |. Moştenirea legală, Ediţia a 111-a actualizată şi completată, Ed. Universul

Juridic, Bucureşti, 2013 p. 127).
Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 959 alin. (2)-(6) C.civ.

551. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - hotărârea judecătorească în această
materie are caracter declarativ,
producând efecte retroactiv. Răspunsul de la lit. b) este greşit - desfiinţarea titlului

de moştenitor al nedemnului se
produce din momentul deschiderii moştenirii, iar nu de la data săvârşirii faptei

care atrage nedemnitatea.
Ghigheci Ghigheci
I
552. a
Răspunsul de la Ut. c) este greşit - numai soţul supravieţuitor poate fi chemat la

moştenire în concurs cu oricare dintre
clasele de moştenitori legali [art. 971 alin. (1) C.civ.]. _

553. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - principiul statuat la art. 960 alin. (1) C.civ.
trebuie extins şi cu privire la
moştenitorii nedemnului. Astfel, moştenitorii nedemnului pot veni la moştenirea

de la care acesta este înlăturat numai prin
reprezentare. Răspunsul de la lit. c) este corect —sancţiunea nedemnităţii

operează numai în cazul faptelor săvârşite cu
vinovăţie (a se vedea, în acest sens, şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept

succesoral. Voi. I. Moştenirea legală,
Ediţia a 111-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.

96). Răspunsul de la lit. a) este
greşit -art. 960 alin. (1) C.civ.

554. c
Răspunsul de la lit. b) este greşit - nepotul de soră face parte din clasa a ll-a de
moş¬tenitori legali; în consecinţă,
acesta vine la moştenire în concurs cu bunicul său, în conformitate cu prevederile

art. 976 C.civ.
555. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 960 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit. a)
şi b) sunt greşite - până la
data deschiderii moştenirii nu se poate vorbi despre moştenitori, respectiv titlu de

moştenitor. Totodată, şi în cazul
faptelor care atrag nedemnitatea, săvârşite după data deschiderii moştenirii (spre
exemplu, distrugerea testamentului),
decăderea, ca sancţiune civilă, produce aceleaşi efecte juridice (a se vedea, în

acest sens, şi Fr. Deak, R. Popescu,
Ghigheci Ghigheci
I
Tratat de drept succesoral. Voi. I. Moştenirea legală. Ediţia a lll-a actualizată şi


556. a, b
este greşit -între NI, N2 şi N3
moştenirea se va împărţi pe tulpină.

557. c

558. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - soţul supravieţuitor va culege 1/3 din
moştenire, potrivit art. 977 alin. (1) Cciv.,
iar părinţii vor culege împreună jumătate din partea rămasă din moştenire,
potrivit art. 978 lit. b) C.civ. Răspunsul de la
lit. b) este corect-art. 978 lit. a) Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 977
alin. (2) C.civ.
alin. (3) C.civ.

560. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 972 alin. (1) |it. a) C.civ. Răspunsul de la
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit, având în vedere calitatea de moştenitor

cezervatar a copilului.
561. b
este greşit -art 973 alin- (4)
Cxiv- Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 973 alin. (1) C.civ.
562. c
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 972 alin. (1) lit. a) şi art. 975 alin. (3) C.civ.
563. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 978 lit. b) C.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi
Ghigheci Ghigheci
I
b) sunt greşite - art. 976,
art. 963 alin. (2) şi art. 964 alin. (1) C.civ.

564. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - jumătate din moştenire revine părinţilor
defunctului, iar cealaltă jumătate se va
împărţi, potrivit art. 981 alin. (3) C.civ., în mod egal, între linia maternă şi cea
paternă. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 978 lit. b) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 981 alin. (3)
C.civ.
565. C
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 964 alin. (2) C.civ.; ascendentul privilegiat,
chiar dezmoştenit, va veni la
moştenirea lui de cuius pentru partea lui din rezerva succesorală. Răspunsul de la
lit. a) este greşit - spre deosebire de
cazul colateralilor ordinari, art. 982 alin. (1) C.civ. nu limitează vocaţia la
moştenire a ascendenţilor ordinari în
funcţie de grad. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 982 alin. (4) C.civ.
566. a
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
greşite - art. 982 alin. (4) şi (5) şi art. 983 alin. (4) şi (5) C.civ.
567. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 957 alin. (2), art. 967 alin. (1), art.
968 alin. (1) C.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit - art. 975 alin. (2) şi art. 967 alin. (1) C.civ.
568. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 966 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b)
569. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 966 alin. (1), art. 978 lit. a) şi art.
981 alin. (3) Cciv. Răspunsul
de la lit. b) este greşit-981 alin. (3) C.civ.

570. b
Răspunsul de ia lit. b) este corect - art. 967 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit. a)
şi c) sunt greşite - nepoţii, în
Ghigheci Ghigheci
I
acest caz, vor veni la moştenire în nume propriu, nu prin reprezentare, având în
vedere calitatea de renunţători a
părinţilor acestora. în acest caz, atât fratele, cât şi sora defunctului au avut
capacitatea de a moşteni, însă au devenit
străini de moştenire prin renunţare - (a se vedea şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de

drept succesoral, Voi. I. Moştenirea
legală. Ediţia a lll-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2013, p. 164-165).
571. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 966 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi
Fr. Deok, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Voi. I. Moştenirea legală, Ediţia a
lll-a actualizată şi completată, Ed.

572. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - în acest caz, soţia va veni la moştenire în
concurs cu fjU| defunctului, în calitate
de moştenitor rezervatar (moştenitor din clasa I) şi cu bunicul defunctului

(moştenitor din clasa a lll-a), potrivit art.
964 alin. (2) C.civ. Astfel, potrivit art. 972 alin. (2) C.civ în acest caz, cota soţului
supravieţuitor va fi de % din
moştenire. Fiul defunctului va culege 3/8 din moştenire, iar bunicul restul,
respectiv 3/8 din moştenire (jumătate din cota
ce s-ar fi cuvenit ascendentului). Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite - art.

573. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - în considerarea calităţii părinţilor de
moştenitori rezervatari (astfel: soţul
supravieţuitor va culege, potrivit art. 972 alin. (1) lit. b) C.civ., 1/3 din moştenire,
în timp ce părinţii vor culege
rezerva lor succesorală, care va fi de 2/12, potrivit art. 978 lit. b) C.civ. Răspunsul
de la lit. b) este greşit - soluţia
Ghigheci Ghigheci
I
nu poate fi admisă, întrucât decesul surorii defunctului a avut loc înainte de data
deschiderii moştenirii acestuia, actul
de renunţare fiind lovit de nulitate absolută. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
972 alin. (1) lit. b) C.civ
574. a
575. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - mama copilului, neavând calitatea de

soţie a defunctului, nu are vocaţie
succesorală.
576. c
Răspunsul de la Ut. c) este corect - art. 961 alin. (1) Cciv. Răspunsul de la lit. a)
C.civ. şi art. 961 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 961 alin. (1)
C.civ.
577. b
alin. (3) C.civ.

578. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 974 C.civ.; în aceste cazuri,
bunurile nu sunt afectate folosinţei
comune în cadrul gospodăriei casnice. Răspunsul de la lit. c) este greşit - nu

interesează provenienţa bunurilor;
prevederile art. 974 C.civ. condiţionează această calificare a bunurilor de

afectarea folosinţei comune a soţilor - (a se
vedea, în acest sens, şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Voi. I.
Moştenirea legală, Ediţia a lll-a
actualizată şi com¬pletată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 264-265).

579. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - a se vedea prevederile art. 1086 C.civ., care
precizează expres că rezerva aparţine
moştenitorilor rezervatari „chiar împotriva voinţei defunctului". Răspunsul de la lit.

Ghigheci Ghigheci
I
c) este corect - art. 1088 C.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - dreptul la rezervă se naşte în persoana

moştenitorilor la data deschiderii
moştenirii.
580. b
581. a, b
Răspunsul de la hL c) este greşit - art.
1091 alin. (3) C.civ.

583. b, c
Răspunsul de la |it c) este corect
- art. 1094 alin. (3) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1094 alin. (1)
C.civ.
584. b
greşit - din art 1090 alin. (1) C.civ.
rezultă concluzia potrivit căreia cotitatea disponibilă specială reprezintă partea din
bunurile moştenirii de care
defunctul poate dispune prin liberalităţi în favoarea soţului supravieţuitor, atunci

când acesta vine în concurs cu alţi
descendenţi decât cei comuni lor. Răspunsul de la lit. c) este greşit - prevederile
art. 1090 C.civ. se referă la
descendenţii lui de cuius, alţii decât cei comuni; instituţia reprezintă, de fapt, o
formă de protecţie a copiilor
defunctului care nu au stabilită legătura de filiaţie şi faţă de soţia acestuia.

585. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 1096 C.civ. Răspunsul de la lit. a)
586. b
Ghigheci Ghigheci
I
greşit - varianta reprezintă de fapt
definiţia activului net al moştenirii (prevăzută la art. 1091 C.civ.), acesta fiind unul
dintre elementele necesare
determinării cotităţii disponibile şi a rezervei succesorale (art. 1091 C.civ.).

atunci când gratificatul este moştenitor rezervatar şi liberalitatea este supusă

raportului, aceasta va fi imputată prima
dată asupra rezervei celui gratificat [art. 1099 alin. (3) C.civ.].
587. a, c
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - potrivit art. 1097 alin. (2) C.civ., regula
este întregirea rezervei în
natură.
588. b
sunt greşite -art. 1090 alin. (1)
şi (2) C.civ. Deşi cotitatea disponibilă specială are în vedere ipoteza în care soţul
supravieţuitor vine în concurs cu
alţi descendenţi decât cel comuni lor, în ceea ce priveşte atribuirea diferenţei
dintre cotitatea disponibilă ordinară şi
cea specială, la alin. (2) al art. 1090 C.civ., legiuitorul nu face distincţie între felul
descendenţilor care vin în
concurs la moştenire.
589. b, c '
corect - art. 994 alin. (2), art. 773,
art. 785, art. 629 alin. (3) C.civ., precum şl art. 31 alin. (2) şi (3) C.civ. (a se vedea
şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat
de drept succesoral, Voi. II. Moştenirea testamentară, Ediţia a lll-a actualizată şi

Bucureşti, 2014, p. 235). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 996 alin. (1) C.civ.
590. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 994 alin. (1), art. 996 alin. (2) C.civ. (a se
vedea şi Fr. Deak, R. Popescu,
Tratat de drept succesoral, Voi. II. Moştenirea testamentară, Ediţia a lll-a

Juridic, Bucureşti, 2014, p. 232). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 996 alin.
(1) C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - art. 994 alin. (1) C.civ.; în materia substituţiei fideicomisare nu sunt
aplicabile condiţiile clauzei de
inalienabilitate prevăzute la art. 627 alin. (1) şi (2) C.civ. (a se vedea, în acest
sens, şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat
de drept succesoral, Voi. II. Moştenirea testamentară, Ediţia a lll-a actualizată şi


591. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 994 alin. (2) şi art. 787 C.civ. Răspunsul de
alin. (1) C.civ. prevede că instituitul transmite la decesul său bunurile

substituitului prin efectul voinţei
dispunătorului; instituitul devine proprietar, dar dreptul sau de proprietate este

limitat (a se vedea, în acest sens, şi
Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Voi. II. Moştenirea testamentară,
Ediţia a lll-a actualizată şi
completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 233). Răspunsul de la lit. b)

C.civ. face referire numai la moartea instituitului; prin urmare, instituit poate fi
numai o persoană fizică.
592. a
593. a
594. a, b
este greşit -art. 1130 C.civ. (a
Ghigheci Ghigheci
I
se vedea şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Voi. III.

Transmi¬siunea şi partajul moştenirii, Ediţia a
lll-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2014, p. 147).

595. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1130 C.civ. foloseşte termenul „oricând".
art. 1130 C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1130 C.civ. nu face
distincţie după cum vocaţia moştenitorului
este legală sau testamentară.

596. a
- actele de administrare se menţin numai în măsura în care profită adevăratului

moştenitor. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 960 alin. (3) şi art. 1131 alin. (2) C.civ. (cu titlu oneros).
597. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1106, art. 1112 Cciv. (astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 138/2014
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de proce¬dură

civilă, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor acte normative conexe, publicată în M. Of. nr. 753 din 17
octombrie 2014), art. 1113 alin. (2) şi art.
1120 alin. (1) C.civ. (a se vedea, în acest sens, şi Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de
drept succesoral. Voi. III.
Transmisiunea şi partajul moştenirii, Ediţia a lll-a actualizată şi completată, Ed.

69 şi M.D. Bob, Ce efect produce scurgerea termenului de opţiune succesorală

faţă de un succesibil inactiv?, în Pandectele
Române nr. 10/2013, p. 54; autorii subliniază că, în această ipoteză, succe-sibilul
devine străin de moştenire, termenul de
opţiune succesorală fiind un termen de decădere). Răspunsurile de la lit. a) şi b)

sunt greşite - art. 1106, art. 1112,
Ghigheci Ghigheci
I
598. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1108 alin. (2) C.civ. Răspunsurile de la lit.
a) şi b) sunt greşite - art. 1108
alin. (2) şi 1109 C.civ. (numai când este făcută printr-un înscris autentic).
599. b
este greşit-art. 1121 alin. (2) şi
art. 1110 alin. (1) lit. c) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1110 alin. (3)
C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1100 alin. (2) C.civ. coroborat cu art. 1111
C.civ., care f ce referire la
succesibil. Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite - art. 1111 C.civ.

601. a, c
Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.
1114 alin. (2) C.civ.

602. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1114 alin. (3), art. 1059 alin. (1)
Cciv. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 1114 alin. (3) lit. a) C.civ.

603. b
Răspunsurile de ia |it a) Şi C) sunt
greşite - art. 959 alin. (1), art. 1100 alin. (2) şi art. 1119 alin. (1) C.civ. (rea-
credinţă în ambele cazuri/succesibil
în ambele cazuri).
604. b
greşit - art. 1110 alin (1) lit. b) şi
c) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1112 alin. (1) lit. c) C.civ.
(renunţarea la moştenire, cu titlu
oneros, în favoarea moştenitorilor subsecvenţi reprezintă un act care are valoare

de acceptare tacită a moştenirii).
605. b, c
Răspunsul de la lit. c) este corect
Ghigheci Ghigheci
I
- art. 1122 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 1123 alin. (1)
C.civ.
606. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1144 alin. (1) C.civ. Răspunsurile de la lit.
a) şi c) sunt greşite-art. 1144
alin. (1) C.civ.

607. b
' Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 1059 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a)
C.civ. - amintirile de familie pot fi partajate voluntar. Răspunsul de la lit. c) este

greşit-art. 974 C.civ.
608. a
V; Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 674 şi art. 1144 alin. (2) C.civ.
greşite - art. 1143 alin. (2) şi art. 676 C.civ., art. 684 alin. (3) (a se vedea, în acest
sens, şi Fr. Deak, R. Popescu,
Tratat de drept succesoral, Voi. III. Transmisiunea şi partajul moştenirii, Ediţia a lll-
a actualizată şi completată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014,' p. 195).

609. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şl b) sunt corecte - art. 1093 C.civ. (a se vedea, în acest
sens, şi Fr. Deak, R. Popescu,
Tratat de drept succesoral, Voi. II. Moştenirea testamentară, Ediţia a lll-a

Juridic, Bucureşti, 2014, p. 316-318). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 1087
şi art. 1093 C.civ.; ascendenţii
ordinari ai defunctului nu au calitatea de moştenitori rezervatari.

610. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 60 alin. (2) din Legea nr. 71/2011
(a se vedea, în acest sens, şi G.
Boroi, Aplicarea în timp a Noului Cod civil, p. 13, pe www.inm-lex.ro, precum şi M.

Nicolae, Contribuţii la studiul
conflictului de legi în timp în materie civilă în lumina Noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 393-
Ghigheci Ghigheci
I
394. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 60 alin. (2) din Legea nr. 71/2011
(efectele sunt guvernate de legea în
vigoare la data deschiderii succesiunii).

611. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1103 alin. (3) şi art. 1112 alin. (2) teza a
doua c.civ (astfel cum a fost
modificat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe).

Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 1103
alin. (3) C.civ. şi art. ln2 alin. (2) teza a doua C.civ. Răspunsul de la lit. c) este
[termenul acordat de instanţă în condiţiile art. 1103 alin. (1) C.civ. trebuie să fie
mai scurt decât termenul de opţiune
succesorală reglementat la art. 1103 C.civ.].

612. c
C.proc.civ., republicat, coroborat cu art. 390 alin. (1) C.civ. (divorţul prin acord
este independent de culpă, or
prestaţia compensatorie presupune culpa exclusivă). Răspunsul de la lit. b) este

613. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 391 alin. (1) C.civ. (nu se poate
solicita decât odată cu desfacerea
căsătoriei, fiind un efect patrimonial al divorţului). Răspunsul de la lit. a) este

(este distinctă de obligaţia de întreţinere).

614. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 373 lit. b) C.civ. (raporturile trebuie să fie
grav vătămate şi continuarea
căsătoriei să nu mai fie posibilă). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 309 alin.
(2) teza a doua C.civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - art. 373 lit. b) C.civ. (a se vedea şi M. Avram, Drept civil.
Ghigheci Ghigheci
I
Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2013, p. 121, nota 1).

615. a
alin. ¡2) C.proc.civ. (instanţa se
pronunţă din oficiu). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 40, coroborat cu art.
263 alin. (5) C.civ. (minorii
căsătoriţi sau emancipaţi ies din sfera autorităţii părinteşti). Răspunsul de la lit. c)
este greşit - art. 264 C.civ.
(opinia copilului este luată în considerare în raport cu vârsta şi gradul de

maturitate; dacă interesul superior al
copilului impune, instanţa poate trece peste opinia copilului, cu motivarea

corespunzătoare).
616. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 389 alin. (4) şi (5) (a se vedea şi M, Avram,
Drept civil. Familia, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 504). Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite

-art. 389 alin. (4) şi (5) C.civ. (doar
în cazul culpei exclusive se aplică termenul de 1 an; culpele concurente se

anihilează).
617. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 380 C.civ., coroborat cu art. 926 alin. (2)
C.proc.civ., republicat (a se vedea
şi M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 124).

Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite -
art. 380 C.civ., coroborat cu art. 925 alin. (2) C.proc.civ.

618. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 926 alin. (4) C.proc.civ., republicat.
art. 381 C.civ. (divorţul pentru motive de sănătate este un divorţ remediu,
independent de culpă; or, pentru admiterea
acţiunii în condiţiile art. 380 C.civ., trebuie probată culpa exclusivă a soţului
pârât). Răspunsul de la lit. a) este
greşit - soţul supravieţuitor ar întruni o dublă calitate, respectiv pârât şi reclamant

Ghigheci Ghigheci
I
în cadrul aceluiaşi proces, ceea ce
este inadmisibil, pentru că s-ar judeca cu sine însuşi; acţiunea lui este lipsită de
interes.
619. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - actele de violenţă reprezintă un motiv temeinic
în sensul art. 398 alin. (1) C.civ.
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 383 alin. (2) C.civ. (încuviinţarea
arii numelui presupune dovada unor motive temeinice care sunt independente de
culpa la
P-vorţ) Răspuns"1 de la lit. a) este greşit - nu există un text care să reglementeze
pierderea
d'V°citaţii depline de exerciţiu în caz de divorţ, efectele divorţului producându-se
doar pentru
oct 39 alin. (2) C.civ. interpretat o fortiori (a se vedea şi M. Avram, Drept civil.
Familia, Ed. viitor, <*iL*
Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 138).
620. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 400 alin. (1) C.civ.; înţelegerea nu produce
automat efecte ci trebuie supusă
cenzurii Instanţei, din perspectiva interesului superior al copilului. Răspunsul de la

lit. b) este greşit - se poate
stabili locuinţa copilului chiar la soţul vinovat de divorţ se vedea şi M. Avram,

Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2013, p. 161). Răspunsul de la lit c) este greşit - art. 400, coroborat cu
art. 401 C.civ. (părinţii separaţi
păstrează dreptul de a avea legături personale).

621. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 387, coroborat cu art. 291, art. 334 şi art.
335 C.civ. (pentru a se realiza
opozabilitatea divorţului, trebuie făcută menţiune pe actul de căsătorie şi în

registrele speciale; s-a instituit însă
sistemul cunoaşterii subiective). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 385 alin.
(1) C.civ. (nu este necesară
realizarea partajului bunurilor comune pentru a opera efectul retroactiv, întrucât

textul nu condiţionează). Răspunsul de
la lit. c) este greşit -art 385 alin. (3) C.civ. (încetează între soţi tot de la
Ghigheci Ghigheci
I
introducerea cererii de divorţ).
622. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 376 alin. (2) şi (3) C.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit - art. 375 alin.
(2) C.civ. (trebuie să convină exercitarea în comun a autorităţii părinteşti).

Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 376
alin. (5) C.civ. (dacă nu convin asupra numelui, notarul emite dispoziţie de
respingere).
623. b
este greşit -presupune culpa, ceea
ce exclude apartenenţa la divorţul remediu (a se vedea şi M. Avram, Drept civil.

Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.
112). Răspunsul de la lit. c) este greşit- art. 379 alin. (2) C.civ.
624. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 419 C.civ. (nulitate relativă pentru viciu de
consim¬ţământ). Răspunsul de la
lit. a) este greşit - art. 417 C.civ. (este necesar discernământul, nu capa¬citatea
deplină de exerciţiu). Răspunsul de la
lit. b) este greşit - recunoaşterea este un act juridic unilateral; nu presupune

consimţământul mamei sau al copilului (a
se vedea şi M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 355).
625. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - a se vedea M. Avram, Drept civil. Familia, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 355.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 421 alin. (1) C.civ. nu circumstan-ţiază; a
contesta înseamnă altceva decât a
revoca (a se vedea şi M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti,

2013, p. 358). Răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 419 alin. (1) C.civ. (leziunea nu-şi găseşte aplicare, recunoaşterea fiind
un act nepatrimonial, de stare
civilă).
626. b, c
este corect -art. 411 interpretat
Ghigheci Ghigheci
I
per a contraria, coroborat cu art. 421 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este
(modalitatea de stabilire a maternităţii este aceeaşi, indiferent de statutul

copilului).
627. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 423 alin. (3), coroborat cu art. 439 C.civ.
- art. 422 C.civ. (acţiunea poate fi promovată şi dacă se contestă maternitatea din
actul de naştere). Răspunsul de la lit.
b) este greşit-art. 423 alin. (2) C.civ.

628. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 408 alin. (2), coroborat cu art. 414 alin. (1)
c.civ Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 414 alin. (2) C.civ. (a se vedea şi M. Avram, Drept civil Familia,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.
376-378). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 414 alin. (2) C.civ. (prezumţia
poate fi răsturnată pe calea acţiunii
în tăgada paternităţii).
629. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 414 alin. (2) C.civ. nu distinge (a se vedea
şi M. Avram Drept civil. Familia,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 379). Răspunsul de la lit. a) este greşit

-constituie doar un mijloc de probă (a se vedea
şi M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu Bucureşti, 2013, p. 379).

Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 437
alin. (2) C.civ.

630. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 414 alin. (2) C.civ. nu impune nicio
restricţie; doar în cazul maternităţii
conformitatea generează o prezumţie irefragabilă (a se vedea şi M. Avram, Drept

civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2013, p. 398). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 430 alin. (1) Cciv. (în cazul
soţului mamei, termenul curge de la
Ghigheci Ghigheci
I
două momente subiective). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 434 C.civ.
(obiectul celor două acţiuni este diferit-
răstur¬narea prezumţiei de paternitate, respectiv constatarea inaplicabilităţli ei).

631. b
este greşit -excepţia plurium
concubentium nu este suficientă pentru respingerea acţiunii (a se vedea şi M.

Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2013, p. 392). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 47 LPA (Codul civil
se aplică numai în cazul copiilor
născuţi după intrarea sa în vigoare).

632. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 418 lit. a) C.civ (copilul are statutul de
copil din căsătorie şi beneficiază de
prezumţia de paternitate). Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 418 lit. b) C.civ.
greşit - art. 416 alin. (1) Cciv. (poate fi făcută prin testament, indiferent de forma
acestuia).
633. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - este o prezumţie, deci un mijloc de probă;
operează în ambele cazuri (a se vedea şi
M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 373). Răspunsul
alin. (2) (dovada se poate face doar prin probe ştiinţifice). Răspunsul de la lit. c)
C.civ.
634. c
635. b
şi c) sunt greşite-art. 432
alin. (2) şi (3) C.civ.

636. c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 499 alin. (3) C.civ. (nu se face distincţie
între învăţământul de stat şi cel
particular). Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 516 alin. (1) C.civ. (pe linie
colaterală, doar între rude de
gradul 2). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 522 Cciv. (copilul bunicului poate
fi în nevoie, neavând mijloace
suficiente).
637. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 514 alin. (1) şi (3) C.civ. (a se vedea M.
Avram, Drept ■ -| Familia, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 499). Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite

-C'rt 514 alin. (1) Şi (3) C.civ. (a se
vedea M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hama'ngiu, Bucureşti,

2013, P- 499 nota 1 ?i 500''
638. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 517, coroborat cu art. 518 C.civ. Răspunsul
C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 517 alin. (1) C.civ. (este vizat doar
copilul minor; copilul major aflat
în continuarea studiilor poate pretinde întreţinere doar de la părinţii săi).

639. b
şi c) sunt greşite - art. 524 (a
se vedea M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 490).
640. a
Răspunsurile de la lit. a) este corect - art. 527 alin. (2) C.civ. Răspunsurile de la lit.
b) şi c) sunt greşite - art. 527
C.civ. (a se vedea M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.
493-494).
641. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 519 lit. a) Cciv. (soţii îşi datorează
întreţinere în primul rând). Răspunsul de
la lit. b) este corect - art. 526 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit --
art. 515 C.civ.
642. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - obligaţia între soţi subzistă atât timp cât
Ghigheci Ghigheci
I
căsătoria este în fiinţă. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 526 alin. (1) C.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit
-fundamentele sunt diferite (căsătoria,
respectiv relaţiile de convieţuire generală).

643. c
C.civ. (termenele pot fi convenite de părţi). Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.
531 alin. (2) C.civ. (indexarea
operează de drept).
644. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - hotărârea judecătorească produce efecte
retroactiv, inclusiv cu privire la numele
copilului, dacă acesta, prin efectul stabilirii paternităţii, a luat numele de familie al
tatălui. Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 505 C.civ. (se exercită în comun doar în ipoteza în care părinţii
convieţuiesc). Răspunsul de la lit. b)

645. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 508 alin. (1) C.civ. (a se vedea şi
M. Avram, Drept civil. Familia,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 479-480). Răspunsul de la lit. c) este greşit-

poate fi administrat orice mijloc de probă;
art. 264 alin. (1) C.civ. (poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10
ani).
646. b
lit. c) este greşit - art. 495 C.civ. (nu de la orice persoană, ci de la aceea care îl
ţine fără drept).
647. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 464 alin. (2) C.civ. (păstrează acest drept,
date fiind efectele grave ale
încuviinţării adopţiei). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 512 C.civ. (se poate
dispune redarea exerciţiului
Ghigheci Ghigheci
I
drepturilor părinteşti). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 509 alin. (2) C.civ.
(poate fi şi parţială).
648. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 484, coroborat cu art. 38-40 C.civ.
Răspunsul de |a lit. c) este corect - art.
503 alin. (2) C.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 506 C.civ. (este
necesară încuviinţarea instanţei).
649. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 502 alin. (1), coroborat cu art. 142 alin. (2)
c.civ Răspunsul de la lit. a)
este greşit - art. 502 alin. (2) Cciv. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 502 alin.
(1), coroborat cu art. 144 alin.
(4) C.civ.
650. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 399 C.civ. (terţul exercită drepturile cu
privire la persoana copilului, iar
părinţii cu privire la bunurile acestuia). Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 483

C.civ. (până la divorţ, autoritatea
părintească se exercită împreună şi în mod egal, chiar dacă părinţii nu

convieţuiesc). Răspunsul de la lit. b) este greşit
- art. 305 alin. (2) C.civ. (se aplică prin asemănare, dispoziţiile de la divorţ; nu
neapărat intervine scindarea, regula
fiind menţinerea coparentalităţii).

651. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 498 C.civ. (se deduce necesitatea
acordului părinţilor; refuzul abuziv al
acestora poate fi cenzurat de instanţă). Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 496
alin. (2) şi (3) C.civ. (numai în
caz de dezacord intervine instanţa). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 497
alin. (1) C.civ. (este necesar acordul
celuilalt părinte, pentru că îi poate fi afectat dreptul de a avea legături personale).
Ghigheci Ghigheci
I
TITLUL II DREPT PROCESUAL CIVIL
Capitolul I
Principii fundamentale ale procesului civil
în temeiul principiului liberului acces la justiţie, judecătorii:

*a)"~au îndatorirea să primească şi să soluţioneze orice cerere de competenţa
instanţelor judecătoreşti, potrivit legii;
b) nu pot refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau
incom¬pletă;
c) pot să stabilească dispoziţii general obligatorii prin hotărârile pe care le
pronunţă în cauzele ce le sunt supuse
judecăţii.
Principiui dreptului la un proces echitabil în termen optim şi previzibil consacră:
a) oricărei persoane dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în
termen optim şi previzibil, de către o
Instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege;

b) datoria instanţei de a dispune toate măsurile permise de lege şi de a
asigura desfăşurarea cu celeritate a
judecăţii;
c) dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
legaiităţu:_^|Qy^y^^QQ|jQQJB||BB9Q||
a) procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii;
b) autoritatea executivă poate să înfiinţeze, în funcţie de interesele sale,
Ghigheci Ghigheci
I
instanţe judecătoreşti;
c) judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind
realizarea drepturilor şi
îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

Conform principiului egalităţii: » ' , . -"
a) fiecărei părţi trebuie să i se recunoască vocaţia la aceleaşi drepturi pe care
le conferă o anumită poziţie
procesuală;
b) judecătorul învestit de stat cu puterea de a judeca soluţionează litigiul în
echitate;
c) niciuna dintre părţi nu beneficiază de o poziţie privilegiată în raport cu
partea adversă.
Potrivit principiului dreptului de dispoziţie al părţilor:
a) obiectul şl limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor;
b) partea nu poate renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată în
cursul procesului;
c) procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume
prevăzute de lege, la cererea
altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes
public.
180 6.
7.
Ghigheci Ghigheci
I
9.
10.
Principiul disponibilităţii nu este încălcat:

a) dacă instanţa se pronunţă asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi
asupra contribuţiei părinţilor la
cheltuielile de creştere şi educare a copiilor chiar dacă acest lucru nu a fost

solicitat prin cererea de divorţ, când
soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi;
b) dacă procurorul porneşte o acţiune civilă necesară pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale
minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor;

c) dacă Instanţa acordă, în orice cerere, mai mult sau altceva decât s-a
solicitat prin cererea dedusă judecăţii.
în cursul procesului părţile sunt obligate:
a) să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele
stabilite de judecător, chiar dacă legea
prevede altfel;
b) să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără
întâr-ziere a procesului, urmărind
finalizarea acestuia;
c) să înfăţişeze, la ordinul dat de judecător, mijlocul de probă deţinut.
în desfăşurarea procesului, terţii:
a) sunt obligaţi să sprijine, în condiţiile legii, realizarea justiţiei;
b) pot fi constrânşi să execute obligaţia de a sprijini realizarea justiţiei, dacă se
sustrag fără motiv legitim, sub
sancţiunea plăţii unei amenzi judiciare şl, dacă este cazul, a unor daune-interese;
c) pot fi introduşi în proces, din oficiu, pentru ca instanţa să le solicite
îndeplinirea obligaţiei generale de a
sprijini realizarea justiţiei.

Potrivit principiului bunei-credinţe:
Ghigheci Ghigheci
I
a) drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului
în vederea căruia au fost recunoscute
de lege şl fără a se încălca drepturile proce-suale ale altei părţi;

b) dacă cererea de chemare în judecată a fost respinsă, în toate cazurile, recla-
mantul va fi tras la răspundere
pentru că a invocat pretenţii nejustificate;

c) partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru
prejudiciile materiale şi morale
cauzate.
Conform principiului dreptului la apărare:
a) părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după
caz, asistate în condiţiile legii;
b) în recurs, cererile şi concluziile părţilor persoane fizice nu pot fi formulate şi
susţinute decât prin avocat;
c) instanţa nu poate dispune, în niciun caz, înfăţişarea în persoană a părţilor
atunci când acestea sunt reprezentate.
In baza principiului contradictorialitaţii:
a) instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea
părţilor, dacă legea nu prevede altfel;
b) părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin
inter-
mediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază
pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care,înţeleg să se
folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea;
c) părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de
drept Invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, cu
excepţia celor invocate de instanţă din oficiu.
a) cazul în care legea prevede că actul de procedură poate să îmbrace numai
forma scrisă;
b) situaţia în care părţile solicită expres instanţei ca judecata să se facă numai
pe baza actelor depuse la dosar;
c) etapa cercetării procesului.
13. Reprezintă excepţie prevăzută de lege de ia principiul nemijiocirii făptui că:
a) dovezile administrate în faţa instanţei declarate necompetente rămân
câştigate judecăţii şi Instanţa competentă
învestită cu soluţionarea cauzei nu va dispune refacerea lor decât pentru motive

temeinice;
b) dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate vor fi folosite de
părţi, în toate cazurile în care se
face o nouă cerere de perimare;

Ghigheci Ghigheci
I
c) hotărârea de admitere a cererii de strămutare va arăta, în toate cazurile, că
actele îndeplinite de instanţă
înainte de strămutare urmează a fi păstrate.

14. Se constituie în excepţie prevăzută de lege de la principiul publicităţii: ;î :
a) cazul în care instanţa, la cerere sau din oficiu, poate dispune ca dezbaterea
fondului să se desfăşoare în
întregime sau în parte fără prezenţa publicului, motivat de faptul că dezbaterea

fondului în şedinţă publică ar aduce
atingere moralităţii, ordinii publice, intereselor minorilor, vieţii private a părţilor ori
inte-reselor justiţiei;
b) cercetarea procesului în faţa primei instanţe în camera de consiliu, după 1
ianuarie 2016;
c) dezbaterea în fond a procesului în camera de consiliu din dispoziţia judecă-
torului.
15. în temeiul principiului desfăşurării procesului în limba romană:
a) cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română;
b) cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au obligaţia de a se
exprima în limba română în faţa
instanţelor de judecată;
c) judecătorul sau grefierul poate face oficiul de traducător, în cazul în care
părţile sau persoanele care urmează să
fie ascultate nu cunosc limba română, chiar dacă părţile nu sunt de acord.
-IHHIHHflHHHHHHHI
a) membrii completului care judecă procesul trebuie să rămână aceiaşi în tot
cursul judecăţii;
182 Teste grilă

b) în cazurile în care, pentru motive temeinice, un judecător este împiedicat să
participe la soluţionarea cauzei,
acesta va fi înlocuit în condiţiile legii;

c) dacă înlocuirea judecătorului împiedicat, pentru motive temeinice, să
participe la soluţionarea cauzei, a avut loc
înainte de a se da cuvântul în fond părţi|or cauza se va repune pe rol.

17. Potrivit principiului încercării de împăcare a părţilor, judecătorul:
a) va recomanda părţilor soluţionarea amiabilă a litigiului prin mediere;
b) va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii;
c) dacă părţile se împacă, va constata învoiala lor în cuprinsul unei hotărâri,
care poate fi atacată numai cu apel.
18. în temeiul principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului:
Ghigheci Ghigheci
I
a) judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunT
aplicabile;
b) judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor
deduse judecăţii, fără a fi obligat să
pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă;

c) judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a
preveni orice greşeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunţării unei
hotărâri temeinice şi legale.

19. Pentru aflarea adevărului în cauză, judecătorul este în drept să dispună
măsuri;
precum:
a) şă le ceară părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris;
b) să pună în dezbaterea părţilor numai împrejurările de fapt sau de drept
menţionate în cerere sau în întâmpinare;
c) să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, numai
dacă părţile nu se împotrivesc.
20. Persoanele introduse în cauză din dispoziţia judecătorului:
a) nu pot renunţa la judecată;
b) pot achiesa la pretenţiile reclamantului; -*i
c) nu pot pune capăt procesului printr-o tranzacţie.
a) cei'prezenţila şedinţa de judecată sunt datori să nu tulbure buna

desfăşurare a şedinţei;
b) preşedintele completului veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie
respectate;
c) dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o infracţiune, preşedintele o constată
şi îl identifică pe făptuitor, dar nu
poate dispune în niclun caz reţinerea acestuia.

22.
Capitolul II Aplicarea în timp a legii procesual-civile
Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică:

a) numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare;
b) numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare;
c) şi proceselor şi executărilor silite începute înainte de intrarea acesteia în
Ghigheci Ghigheci
I
vigoare.
23.
24.
a) nu sunt aplicabile proceselor în curs de judecată la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite, care
vor continua să fie judecate de acele instanţe potrivit legii sub care au început;
b) sunt aplicabile şi proceselor în curs de judecată la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite;
c) nu sunt aplicabile în caz de trimitere spre rejudecare în procesele în curs de
judecată la data schimbării
competenţei instanţelor legal învestite.

Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică:
a) cererilor de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept de către înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, formulate după data de 15 februarie 2013 în procese

începute anterior acestei date;
b) cererilor de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept de către înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, formulate în procese pornite după data de 15 februarie

2013;
c) contestaţiilor privind tergiversarea procesului formulate după data de 15
februarie 2013 în procese începute
anterior acestei date.

25. Dispoziţiile Codului de procedură civilă nu se aplică:
a) proceselor începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi
militare sau locuri de deţinere
înainte de data de 15 februarie 2013 şi înregis¬trate la instanţă după această

dată;
b) proceselor începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi
militare sau locuri de deţinere şi
înregistrate la instanţă după data de 15 februarie 2013;

c) proceselor începute prin cereri scanate şi transmise prin poştă electronică
înainte de data de 15 februarie 2013 şi
înregistrate la instanţă după această dată.

Pe regulă, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că: HHH
a) hotărârea judecătorească de primă instanţă este „supusă recursului" sau că
„poate fi atacată cu recurs" ori, după caz,
Ghigheci Ghigheci
I
legea specială foloseşte o altă
expresie similară, de la data de 15 februarie 2013 aceasta va fi supusă numai
apelului la instanţa ierarhic superioară;
b) hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă", de la data de
15 februarie 2013 aceasta va fi supusă
numai recursului la instanţa Ierarhic superioară;

c) hotărârea judecătorească de primă instanţă este „definitivă", de la data de
15 februarie 2013 aceasta va fi supusă
numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

27. în cazul în care legea nouă desfiinţează instanţa învestită:
a) dosarele se trimit din oficiu instanţei competente potrivit legii vechi;
b) dosarele se trimit din oficiu instanţei competente potrivit legii noi;
c) procesele în curs de judecată la data desfiinţării Instanţei învestite rămân
supuse legii vechi de procedură.
a) începerii procesului guvernează administrarea probelor;

b) administrării probelor guvernează puterea doveditoare a prezumţiilor legale;
c) producerii ori, după caz, a săvârşirii faptelor juridice care fac obiectul
probaţiunii guvernează condiţiile de
admisibilitate şi puterea doveditoare a probelor preconstituite.

29. Hotărârile sunt supuse:
a) căilor ordinare de atac prevăzute de legea sub care a început procesul;
b) căilor extraordinare de atac prevăzute de legea nouă;
c) termenelor de exercitare a căilor de atac prevăzute de legea sub care a
început procesul.
a) privitoare la cercetarea procesului şl, după caz, dezbaterea fondului în

camera de consiliu nu se aplică cererilor
depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte
de data de 1 Ianuarie 2016 şi
înregistrate la instanţă după această dată;

b) privitoare la cercetarea procesului şi, după caz, la dezbaterea fondului în
camera de consiliu se aplică proceselor
pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016;

c) privitoare la soluţionarea unor proceduri speciale în camera de consiliu sunt
aplicabile şi în procesele pornite
începând cu data de 15 februarie 2013 şi până la data de 31 decembrie 2015.

în procesele civile pornite începând cu data de 15 februarie 2013 şi până la data
de 31 decembrie 2015:
Ghigheci Ghigheci
I
a) preşedintele Instanţei a cărei hotărâre se atacă cu apel sau persoana
desemnată de acesta va înainta instanţei de apel
dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel

pentru toate părţile;
b) preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă sau persoana desemnată de
acesta, îndată ce primeşte dosarul, va
lua, prin rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de

judecată;
c) preşedintele instanţei de apel sau persoana desemnată de acesta, îndată ce
primeşte dosarul, va lua, prin
rezoluţie, măsuri în vederea repartizării aleatorii la un complet de judecată.

în procesele pornite începând cu data de 15 februarie 2013 şi până la data de 31
decembrie 2015:
a) sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept se judecă de
un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie sau de un judecător
desemnat de acesta şi 8 judecători din cadrul secţiei respective;

b) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind navigaţia
civilă şl activitatea în porturi,
conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor
cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare
de până la 1.000.000 lei Inclusiv;
c) sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept se judecă de
un complet format din preşedintele secţiei corespunzătoare a înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie sau de un judecător
desemnat de acesta şi 12 judecători din cadrul secţiei respective.

Dispoziţiile Codului de procedură f9HHIHHHflHHBHi
a) se aplică contestaţiilor la executare formulate după data de 15 februarie
2013 în cadrul unor executări silite
începute anterior acestei date;

b) se aplică contestaţiilor la executare formulate după data de 15 februarie
2013 în cadrul unor executări silite
Ghigheci Ghigheci
I
începute ulterior acestei date;
c) privitoare la titlurile executorii se aplică şl hotărârilor judecătoreşti
pronunţate înainte de data de 15
februarie 2013, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu
formulă executorie.
Capitolul III Acţiunea civilă
34. Acţiunea civilă:

a) reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru
protecţia' dreptului subiectiv civil sau a
altor interese;
b) devine proces în momentul în care titularul dreptului subiectiv civil, cel care
îşi valorifică un interes sau orice
altă persoană căreia legea îi recunoaşte legiti¬marea procesuală activă apelează

la acţiune;
c) nu este uniformă, deoarece nu cuprinde aceleaşi mijloace procesuale,
indife¬rent de dreptul ce se valorifică.
35. Sunt elemente ale acţiunii civile:
a) părţile, a căror denumire se particularizează în diferitele mijloace
procesuale;
b) obiectul, care constă în protecţia unui drept subiectiv sau a unei alte situaţii
juridice;
c) cauza, care este chiar cauza cererii de chemare în judecată.
36. Cererile principale:
a) sunt cereri introductive de instanţă;
b) pot fi modificate prin cereri adiţionale până la primul termen de judecată la
care părţile sunt legal citate, numai
cu acordul expres al tuturor părţilor;

c) nu pot cuprinde şi capete de cerere accesorii.
37. Condiţiile de exercitare a acţiunii civile:
a) trebuie îndeplinite la declanşarea acţiunii civile prin cererea de chemare în
judecată;
b) trebuie îndeplinite pentru punerea în mişcare a oricăreia dintre formele
proce¬suale ce intră în conţinutul
acţiunii;
c) nu se aplică în cazul apărărilor.
Ghigheci Ghigheci
I
c) cererea pentru executarea înainte de termen a unor obligaţii, ori de câte ori se
va constata că aceasta poate
preîntâmpina o pagubă însemnată pe care reclamantul ar încerca-o dacă ar

aştepta împlinirea termenului.
Hun^SSBlMBHOiBllHiBlH^MBBHBBIMHBBBBBKKMHBB^BBHB
a) conferă legitimare procesuală oricui are interes pentru a se constata
existenţa
sau inexistenţa unui drept;
b) este de competenţa instanţei competente să soluţioneze cererea având ca
obiect realizarea dreptului;
c) poate fi primită chiar dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice
altă
cale prevăzută de lege.
41. Calitatea de parte in proces: _:..vi:J . :;■
a) se poate transmite cesionarului care a preluat poziţia procesuală pe care a
avut-o cedentul, dacă intervine
cesiunea de creanţă;
b) nu se poate transmite persoanei juridice rezultate din reorganizarea
persoanei juridice parte în proces;
c) nu se poate transmite în niciun caz moştenitorilor, dacă în timpul procesului
de divorţ unul din soţi decedează.
42. Judecata va continua între părţile iniţiale, dacă în cursul procesului dreptul
litigios este transmis:
a) prin acte între vii cu titlu particular;
b) prin acte cu titlu particular pentru cauză de moarte;
c) prin operaţiunea juridică a fiduciei.
■43. Succesorul cu titlu particular:
a) este obligat să intervină în cauză, dacă are cunoştinţă de existenţa
procesului;
b) nu poate să fie introdus în cauză la cererea părţii interesate;
c) nu poate fi introdus în cauză din oficiu.
a) oroduce de drept efecte si contra succesorului cu titlu particular;

b) nu este opozabilă succesorului cu titlu particular care nu a intervenit în
cauză;
c) este opozabilă numai succesorului cu titlu particular care a achiziţionat cu
bună-credinţă, prin act juridic cu
titlu oneros, un drept tabular.
38. Interesul de a acţiona:

a) este o condiţie de exercitare a acţiunii civile;
b) trebuie să fie întotdeauna determinat, legitim, personal, născut, actual şi
moral;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu poate exista dacă dreptul pretins nu este actual, fiind supus unui termen.
39. înainte de împlinirea termenului, pot fi exercitate acţiuni preventive,
precum:
a) cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual;
b) cererea pentru executarea înainte de termen a obligaţiei de întreţinere sau
a altei prestaţii periodice;
45. Cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală se
sancţionează cu:
a) nulitatea relativă;
b) nulitatea absolută;
c) nulitate absolută sau nulitate relativă, după caz.
Capitolul IV Participanţii la procesul civil
46. Instanţele judecătoreşti judecă (cauzele) procesele aflate în competenţa lor:

a) în primă instanţă, în complet format dintr-un judecător, cu excepţia
cauzelor' privind conflictele de muncă şi de
asigurări sociale, în care completul Se compune dintr-un judecător şi un asistent

judiciar;
b) în apel, în complet format din 2 judecători, cu excepţia cauzelor privind
conflic¬tele de muncă şi de asigurări
sociale, în care completul se compune din doi judecători şi doi asistenţi judiciari;
c) în recurs, în complet format din 3 judecători.
47. Nelegala alcătuire a instanţei:
a) poate fi dată de nelegala compunere a completului, în sensul că este formar
dintr-un număr mai mare sau mai mic de
judecători decât prevede legea;

b) poate fi dată de nelegala constituire a completului, în sensul că la şedinţa
de judecată nu au participat
persoanele sau organele prevăzute de lege;

c) poate fi invocată pe cale de excepţie, ca motiv de apel sau de recurs, dar şi
prin intermediul revizuirii.
48. Este incompatibil judecătorul care:
a) a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat
cauza şi este învestit să judece
aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare, revizuire sau trimitere spre
rejudecare;
b) a fost audiat ca martor în procesul în care trebuie să dea hotărârea;
Ghigheci Ghigheci
I
c) s-a pronunţat prin încheiere asupra unei excepţii de procedură, iar instanţa
de control judiciar a anulat ori a
casat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare.
a) este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei părţi sau dacă este
căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre aceste persoane;

b) soţul, fostul său soţ sau concubinul său este rudă ori afin până la gradul al
doilea inclusiv cu vreuna dintre
părţi;
c) a pus din oficiu în discuţia părţilor chestiuni de fapt sau de drept în cauza pe
care a fost desemnat să o judece.
50. înainte de primul termen de judecată, grefierul de şedinţă:
a) verifică dacă judecătorul s-a mai pronunţat în cadrul aceluiaşi proces;
b) verifică dacă judecătorul a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat,
asistent judiciar, magistrat-asistent
sau mediator în aceeaşi cauză;
[51-
52.
.53.
54.
Ghigheci Ghigheci
I
55.
56.
57.
c) întocmeşte, în toate cazurile, un referat cu privire la existenţa sau inexistenţa

incompatibilităţii judecătorului.
JUDECĂTOIG|||BIBIHHHiHHHHIHHHIHHHHHHII
a) poate face declaraţie de abţinere, dacă ştie că există un motiv de Incompa-
tibilitate împotriva sa, numai înainte de primul termen de judecată;
b) este obligat să se abţină de la judecarea pricinii, atunci când ştie că există
un
motiv de incompatibilitate în privinţa sa;
c) poate declara că se abţine dacă împotriva sa este formulată o cerere de
recuzare.
Declaraţia de abţinere a judecătorului:
a) se face în scris, de îndată ce acesta a cunoscut existenţa cazului de
incompa¬tibilitate, sau verbal în şedinţă,
fiind consemnată în încheiere;

b) se poate face şi pe motiv că, într-un complet colegial, judecătorii nu cad de
acord asupra soluţiei;
c) se judecă, în toate cazurile, de Instanţa Ierarhic superioară.
cererea recuzare: .IJHHHilflMHHHflHHHHi
a) formulată după începerea dezbaterilor;
b) prin care sunt invocate alte motive de incompatibilitate decât cele
prevăzute de lege;
c) îndreptată împotriva aceluiaşi judecător, dacă o altă cerere de recuzare prin
care se invocă acelaşi motiv de
Incompatibilitate a fost respinsă.

Abţinerea ;i!9HIHHflHHH9HH
a) de completul în faţa căruia s-a formulat cererea, în toate cazurile;
b) de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate
intra judecătorul recuzat sau care a
declarant că se abţine, chiar dacă cererea este inadmisibilă;

Ghigheci Ghigheci
I
c) de instanţa ierarhic superioară, când din pricina abţinerii sau recuzării nu se
poate alcătui completul de
judecată.
Abţinerea sau recuzarea se soluţionează: :9HHHBBHHBH[HHIIIi
a) de îndată, în camera de consiliu;
b) în prezenţa părţilor;
c) cu ascultarea, în toate cazurile, a judecătorului recuzat sau care a declarat
că se abţine.
încheierea prin care s-a soluţionat abţinerea:
a) poate fl atacată cu apel;
b) nu este supusă niciunei căi de atac;
c) poate fi atacată numai în cazul respingerii cererii.
Nu este supusă niciunei căi de atac încheierea:
a) prin care s-a respins recuzarea;
b) prin care s-a încuviinţat sau s-a respins abţinerea;
c) prin care s-a respins recuzarea ca rămasă fără obiect, în cazul admiterii
decla¬raţiei de abţinere.
58. Instanţa superioară învestită cu judecarea cererii de recuzare sau abţinere va
.<I|9HHmMIHHilHHHHiHHII^HHim9;
a) trimiterea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, în
ca/ de admitere a cererii;
b) înapoierea pricinii instanţei inferioare, dacă cererea este respinsă;
c) reţinerea pricinii spre judecată, în caz de admitere a cererii.
59. Sunt părţi în procesul civil:
a) reclamantul şi pârâtul;
b) reprezentanţii legali sau convenţionali ai reclamantului şi pârâtului;
c) terţele persoane care au intervenit voluntar sau forţat în proces.
60. Poate sta ~lMHHHHHHHHHIi
a) orice persoană care are folosinţa drepturilor civile;
b) orice asociaţie, societate sau altă entitate fără personalitate juridică,
constituită potrivit legii, numai când
are calitatea de pârât;

c) partea care nu are exerciţiul drepturilor procedurale, dacă este
reprezentată, asistată ori autorizată potrivit
legii.
61. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor
■■HHHilM^BIHiMBBflBMBHHHHlHnHHH^
a) sunt anulabile;
b) pot fi confirmate de reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia;
c) sunt nule.
62. Exercitarea abuzivă a dreptunloi procedurale:
a) se apreciază de Instanţa de judecată;
Ghigheci Ghigheci
I
b) atrage răspunderea pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate;
c) nu lipseşte de efecte actul procedural abuziv.
63. Instanţa de judecată poate institui curatela în situaţia în care:
a) există urgenţă în soluţionarea litigiului şi persoana fizică lipsită de
capacitatea de exerciţiu a drepturilor
civile nu are reprezentant legal;

b) există conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat;
c) o entitate fără personalitate juridică, constituită în condiţiile legii, având
calitatea de reclamant sau pârât în
cauză, nu are reprezentant.
a) este numit prin încheiere de instanţa care judecă procesul;

b) este numit dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru
fiecare instanţă judecătorească;
c) are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul
conventional.
poate exista coparticipare procesuală în situaţia în care:
a) mai multe persoane având calitatea de reclamanţi sau de pârâţi au hotărât
să
se judece împreună, chiar dacă între drepturile ori între obligaţnle acestora în
cauză nu există nicio legătură;
b) drepturile sau obligaţiile reclamanţilor ori ale pârâţilor au aceeaşi cauză sau
între ele există o strânsă legătură;
c) obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună a reclamanţilor sau
pârâţilor.
g5 în temeiul principiului independenţei procesuale care guvernează
coparticiparea
a) fiecare coparticipant îşi exercită şi, respectiv, îşi asumă drepturile şi
obligaţiile
procesuale specifice poziţiei sale procesuale;
b) efectele mărturisirii făcute de un singur coparticipant nu se extind şi asupra
celorlalţi;
c) instanţa poate discuta cererea de probatorii a unor coparticipanţi, chiar
dacă nu este îndeplinită procedura de
citare cu toţi coparticipant».

67, Prin excepţie de Ia principiul independenţei procesuale a coparticipanţilor:
a) pentru încuviinţarea administrării probelor solicitate de un coparticipant,
este necesar acordul tuturor celorlalţi
coparticipanţi;
b) cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare al unui
coparticipant foloseşte şl celorlalţi
Ghigheci Ghigheci
I
coparticipanţi;
c) dacă unul dintre coparticipanţi are termenul în cunoştinţă, ceilalţi
copartici¬panţi nu mai trebuie citaţi.
a) competenţa instanţei învestite cu judecarea cererii principale se prorogă şl

asupra cererii de intervenţie;
b) hotărârea dată nu are autoritate de lucru judecat şi faţă de intervenient;
c) căile de atac prevăzute pentru cererea principală nu pot fi exercitate de
intervenient împotriva hotărârii. *
69. Cererea de intervenţie voluntară principală: _
a) va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată;
b) poate fi făcută în faţa primei instanţe, înainte de închiderea dezbaterilor în
fond;
c) nu poate fi făcuta în instanţa de apel, nici cu acordul expres al părţilor.
70. Intervenţia voluntară accesorie:
a) sprijină apărarea uneia dintre părţi;
b) poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii;
c) nu poate fi făcută în căile extraordinare de atac.
71.
Instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a intervenţiei pr,n
încheiere, care:
a) nu se poate ataca decât odată cu fondul, dacă este de admitere în principiu;
b) poate fi atacată în termen de 15 zile, dacă este de respingere ca
inadmisibilă;
c) poate fi atacată, în toate cazurile, numai cu apel.
72.
Cererea de intervenţie principală:
a) se judecă odată cu cererea principală;
b) nu va mai fi judecată dacă judecarea cererii principale s-a stins prin unul
dintre modurile prevăzute de lege;
c) va fl disjunsă pentru a fi judecată separat, în toate cazurile în care
judecarea cererii de Intervenţie ar fi
întârziată de cererea principală.

73
a) poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin
interesului părţii în favoarea căreia a
intervenit;
b) nu poate să renunţe la judecarea cererii de Intervenţie, după admiterea ei în
principiu, nici cu acordul părţii
pentru care a intervenit;

c) poate cere continuarea judecăţii dacă reclamantul renunţă la judecată.
74. Poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe
calea
Ghigheci Ghigheci
I
unei cereri separate, aceleaşi drepturi ca şi reclamantul:
a) pârâtul sau reclamantul;
b) intervenientul principal;
c) intervenientul accesoriu.
75. Cererea de chemare în garanţie:
a) se depune de partea interesată la instanţa sesizată cu cererea principală;
b) făcută de reclamant sau de Intervenientul principal se depune cel mal târziu
până la terminarea cercetării
procesului înaintea primei instanţe;

c) făcută de pârât se poate depune şi în timpul dezbaterii în fond a procesului.
76. Cererea de arătare a titularului dreptului:
a) poate fi formulată numai de pârât;
b) se comunică terţului arătat ca titular al dreptului, împreună cu înscrisurile
care o însoţesc şi o copie de pe
cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la

dosar;
c) se motivează şl se poate depune şl în timpul dezbaterii în fond a procesuJui.
77. Partea, persoană fizică, poate fi reprezentată:
a) numai prin avocat, în recurs;
b) prin avocat sau alt mandatar;
c) de soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, licenţiată în drept.
78. Mandatul judiciar încetează:
a) prin moartea celui care l-a dat;
b) dacă cel care l-a dat a devenit incapabil;
c) la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al
inca¬pabilului.
participarea procurorului în procesul civil se poate realiza prin:
a) pornirea oricărei acţiuni civile, ori de câte ori este necesar pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdicţie şl ale dispăruţilor;
b) exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauze având
ca obiect drepturi şi interese ale
minorilor, ale persoanelor puse sub Interdicţie şi ale dispăruţilor, numai dacă a
pornit acţiunea;
c) punerea de concluzii numai în cauzele având ca obiect drepturi şi interese
ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdicţie şi ale dispăruţilor.
Capitolul V Competenţa
Ghigheci Ghigheci
I
80. Judecătoriile judecă în primă instanţă:
a) cererile de împărţeală judiciară, în valoare de până la 100,000 lei, inclusiv;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire.
81. Sunt date în competenţa materială a judecătoriei:
a) cererile evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv,
indiferent' de calitatea părţilor,
profesionişti sau neprofesionlşti;

b) cererile de evacuare;
c) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani,
indiferent de Izvorul lor contractual
sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.

a)" cererile"evaluabile în bani în valoare mai mare de 100.000 lei, indiferei
calitatea părţilor, profesionişti sau
neprofesionişti;
b) cererile de divorţ, dacă există copil minori;
c) toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
83. Tribunalul este competent să soluţioneze:
a) cererile privitoare la insolvenţă sau concordatul preventiv;
b) incidentele privind arbitrajul reglementat de Codul de procedură civilă;
c) cererile de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârilor pronunţate de
judecătorii.
curtea de -'3HHHHiiHHHHBBBHBHHHEB9B
a) cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă, dacă
instanţa de la care se cere strămutarea este o
judecătorie sau un tribunal din circumscripţia acesteia;

b) acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale;
c) apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii sau
tribunale, în primă instanţă.
85. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
a) recursurile în interesul legii;
b) cererile de delegare a instanţei, atunci când, din cauza unor împrejurări
excepţionale, instanţa competentă este
împiedicată să funcţioneze;
c) recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în materia exproprierii.
Competenţa după valoarea obiectului cererii se determină după:
a) valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere;
b) valoarea pretenţiei principale, la care se adaugă accesoriile acesteia,
dobânzile, penalităţile, fructele,
cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei;

Ghigheci Ghigheci
I
c) valoarea prestaţiei principale şl a accesoriilor acesteia, precum şi a
prestaţiilor
periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.
07 Valoarea se :SHHHHHHHHHHHHHHH
a) fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii, în cazul cererilor în
matern.' de
moştenire;
b) în funcţie de valoarea impozabilă a imobilului, în cazul cererilor având ca
obiect un drept de proprietate sau alte
drepturi reale asupra unul imobil;

c) în funcţie de valoarea bunului arendat, în cererile privitoare la predarea sau
restituirea bunului arendat.
gg. Când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere:
a) dacă acestea sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se
stabi¬leşte în raport cu valoarea sau, după
caz, cu natura ori obiectul fiecărei pre¬tenţii în parte;

b) dacă acestea sunt întemeiate pe un titlu comun, competenţa se stabileşte
ţinând seama de acea prestaţie care atrage
competenţa unei Instanţe de grad mai înalt;

c) dacă unul dintre capetele de cerere este de competenţa altei instanţe,
instanţa sesizată nu va putea dispune
disjungerea şi declinarea competenţei.

^ÎHHHHflHIHBBIHHiHHHiHHBBEES^BBSHRHBBBffi
a) de drept comun este la instanţa domiciliului/sediului pârâtului;
b) alternativă permite reclamantului să aleagă între instanţa de la domiciliul
său şi una sau mai multe instanţe
competente potrivit legii;

c) este exclusivă când o anumită instanţă, expres prevăzută de lege, este
competentă.
90. Reclamantul poate să aleagă între instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului
şi
instanţa de la domiciliul/sediul său:
a) în cazul cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public;
b) în cazul cererilor îndreptate împotriva persoanei juridice care are
dezmembră-minte;
c) în cazul cererilor privitoare la societăţi.
91. Reclamantul poate să aleagă între instanţa de la domiciliul/sediul pârâtului
şi:
a) instanţa domiciliului său, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei;
b) instanţa locului unde se află Imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un
raport de locaţiune a imobilului;
Ghigheci Ghigheci
I
c) instanţa domiciliului/sediului său, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un
contract de transport.
92. Cererea privitoare la imobilul situat în circumscripţiile mai multor instanţe se
face:
a) la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă aceasta se află în
vreuna dintre aceste circumscripţii;
b) la oricare dintre instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul, dacă
domi¬ciliul sau reşedinţa pârâtului
nu se află în niciuna dintre aceste circumscripţii;

c) la instanţa de la domiciliul reclamantului.
93. Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de:
a) instanţa competentă material şl teritorial;
b) instanţa competentă pentru cererea principală;
c) tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul, dacă aceste cereri
sunt în materia insolvenţei sau
concordatului preventiv.
94. Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra:
a) excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care,
potrivit legii, sunt de competenţa
exclusivă a altei instanţe;

b) incidentelor procedurale invocate în cauză, chiar dacă soluţionarea acestora
este de competenţa altei instanţe
decât aceea la care s-au ivit;

c) apărărilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care,
potrivit legii, sunt de competenţa
exclusivă a altei instanţe.

95. Părţile pot conveni alegerea instanţei competente teritorial:
a) în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa
instanţei, în cazul competenţei
teritoriale reglementate de norme de ordine privată;

b) în litigiile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune,
în afară de cazul în care
competenţa este exclusivă;

c) în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, însă numai
înainte de naşterea dreptului la
despăgubire.
96. Prorogarea de competenţă:
a) poate interveni în cazurile expres prevăzute de lege;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate interveni în temeiul unei hotărâri judecătoreşti;
c) nu poate interveni, în niciun caz, ca urmare a înţelegerii părţilor.
a) cererii formulate de un judecător în calitate de reclamant, aflate în

competenţa instanţei la care îşi desfăşoară
activitatea, care va fi depusă la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad

aflate în circumscripţia oricăreia
dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află

instanţa la care îşi desfăşoară
activitatea;
b) cererii formulate împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la
instanţa competentă să judece cauza,
care poate fi depusă la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în
circumscripţia oricăreia dintre
curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află

instanţa care ar fi fost competentă,
potrivit legii;
c) cererii formulate de asistentul judiciar în calitate de reclamant, care poate fi
depusă la instanţa competentă în care
acesta îşi desfăşoară activitatea, pârâtul fiind în drept ca cel mal târziu la primul
termen de judecată la care părţile
sunt legal citate să poată cere declinarea competenţei în favoarea unei instanţe
de acelaşi grad, din circumscripţia unei
curţi de apel învecinate.

98 f XRI-pti^B^BHHBBBBIfBIBBBBBBBBBBMlMBI^^^BBBBBi»
a) este mijlocul procedural prin care se poate invoca necompetenţa instanţei;
b) poate viza necompetenţa de ordine publică sau privată;
c) poate fi invocată şi de către reclamant, atât în cazul necompetenţel de
ordine publică, cât şi al necompetenţei de
ordine privată.
99 Excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti poate fi
invocată:
a) când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;
b) de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii;
c) de reclamant cel mal târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt
legal citate în faţa primei instanţe.
Ghigheci Ghigheci
I
de jmmm
a) poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă
întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu
la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei
instanţe;
b) poate fi invocată de către judecător în orice stare a pricinii;
c) poate fi invocată şi de partea care a făcut cererea la o instanţă
necompetentă.
101. Necompetenţa este de ordine publică:
a) în cazul încălcării competenţei materiale;
b) în cazul încălcării competenţei generale;
c) în cazul încălcării competenţei teritoriale neexclusive.
102. în mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt
necesare
lămuriri ori probe suplimentare, la primul termen de judecată la care părţile sunt
legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul:
a) va pune această chestiune în discuţia părţilor;
b) va acorda un singur termen în acest scop;
c) va suspenda judecata cauzei.
de ^HHHHUHHIHmi^mHHfll
a) este pozitiv când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă
compe¬tente să judece acelaşi proces;
b) este negativ când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc
compe¬tenţa de a judeca acelaşi proces sau,
în cazul declinărilor succesive, dacă ultima Instanţă învestită îşi declină la rândul
său competenţa în favoarea uneia
dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente;

c) nu poate să apară între o Instanţă judecătorească şi un alt organ cu
activitate jurisdicţională.
104. Conflictul de competenţă ivit:
a) între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat supe.:
rioară şi comună instanţelor aflate în
conflict;
b) între o instanţă judecătorească şi un alt organ cu activitate jurisdicţională se
rezolvă de instanţa judecătorească
ierarhic superioară instanţei în conflict;

c) între orice altă instanţă judecătorească şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
se soluţionează de Completul de 5
judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

105. Instanţa competentă să judece conflictul de competenţă va hotărî:
Ghigheci Ghigheci
I
a) în camera de consiliu;
b) cu citarea părţilor;
c) printr-o hotărâre supusă numai apelului.
106. în cazul declarării necompetenţei: "g^j&f , \. CC'- ■ .";
a) dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate
judecăţii-
b) instanţa competentă învestită cu soluţionarea cauzei nu poate dispune
refa¬cerea dovezilor;
c) dosarul este trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după
caz, altui organ cu activitate
jurisdicţională competent.
107. Excepţia litispendenţei poate fi invocată:
a) de părţi sau de instanţă din oficiu;
b) în orice stare a procesului, în faţa Instanţelor de fond;
c) şl în faţa instanţei de recurs.
se r3HHHHHHHBHHHHH9H
a) înaintea instanţei sesizate ulterior, când instanţele sunt de acelaşi grad;
b) înaintea instanţei de grad superior, când instanţele sunt de grad diferit;
c) înaintea instanţei de recurs, când unul dintre procese se judecă în recurs, iar
celălalt înaintea instanţei de
fond.
Conexarea:
a) este posibilă, în primă instanţă, în cazul mai multor procese în care sunt
aceleaşi părţi sau chiar împreună cu
alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură;

b) se va face la instanţa competentă exclusiv, dacă una din cereri este de
compe¬tenţa exclusivă a unei instanţe;
c) se face la instanţa mai întâi sesizată, chiar dacă ambele părţi solicită
trimiterea dosarului la una dintre
celelalte instanţe.
110. Excepţia conexităţii poate fi invocată:
a) de oricare dintre părţi şi de instanţă din oficiu;
b) în orice stadiu al procesului, chiar şi în recurs;
c) cel mai târziu la primul termen de judecată înaintea instanţei mai întâi
sesizate.
La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, judecătorul:
' a) este obligat să verifice, din oficiu, dacă instanţa sesizată este competentă
general, material şi teritorial să judece
pricina;
b) consemnează în încheierea de şedinţă temeiurile de drept pentru care
constată competenţa instanţei;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu poate acorda un nou termen pentru lămuriri sau probe suplimentare
pentru stabilirea competenţei.
112. Cererea de strămutare se poate face: V . ^? :1
a) în orice fază a procesului;
b) numai de către pârât, pentru motiv de siguranţă publică;
c) numai de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, pentru motiv de
bănuială legitimă.
113. Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de
a) tribunalului, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este o judecătorie
din circumscripţia acestuia;
b) curţii de apel, dacă instanţa de la care se cere strămutarea este un tribunal
din circumscripţia acesteia;
c) înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă strămutarea se cere de la curtea de
apel.
114. La primirea cererii de strămutare pe motive de siguranţă publică, înalta
Curte de
-'^^^^HIHIHlIHiiiilBIiHflHHHHHHHHHHiHBHiiHHHB
a) va înştiinţa, de îndată, instanţa de la care se cere strămutarea despre
depu¬nerea cererii;
b) va putea să solicite dosarul cauzei;
c) va dispune, din oficiu, suspendarea judecării procesului.
115. Completul de judecată competent să soluţioneze cererea de strămutare
poate să
dispună, dacă este cazul, la solicitarea celui interesat, suspendarea judecării
JHHHHHHHHiHHHIIIHÎH^HHI
a) cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei;
b) fără darea unei cauţiuni, chiar înainte de primul termen de judecată, pentru
motive temeinice;
c) prin încheiere motivată, supusă numai apelului.
116. în caz de admitere a cererii de strămutare: JSH^flflHHHHBHHi
a) curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanţe de acelaşi
grad din circumscripţia sa;
b) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trimite procesul spre judecată uneia dintre
instanţele judecătoreşti de acelaşi
grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea

de apel în a cărei circumscripţie se
află instanţa de la care se cere strămutarea;

c) tribunalul trimite procesul spre judecată unei alte judecătorii din
circumscripţia sa.
117. Strămutarea procesului poate fi cerută din nou dacă:

a) noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării
Ghigheci Ghigheci
I
cererii anterioare;
b) noua cerere se întemeiază pe împrejurări ivite după soluţionarea cererii ante
rioare;
c) cererea anterioară a fost respinsă.
118. La cererea părţii interesate, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate delega o
altă
instanţă:
a) când instanţa competenta este împiedicat? un timp îndelungat să
funcţionez- '
b) de acelaşi grad cu Instanţa competentă, care să judece procesul;
c) pentru soluţionarea unui număr mare de cauze, delegarea neputând opera
individual, pentru o cauză concretă.
Capitolul VI Dispoziţii generale de procedură
119. Cererile adresate instanţelor judecătoreşti:

a) trebuie formulate, în toate cazurile, în scris;
b) pot fi formulate şl oral, în şedinţă, în cazurile anume prevăzute de lege;
c) pot fl formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite
con¬diţiile prevăzute de lege.
a)" în toate cazurile, în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare,
plus un exemplar pentru instanţă;
b) întotdeauna într-un singur exemplar, dacă părţile au un reprezentant
comun;
c) într-un singur exemplar, dacă partea figurează în mai multe calităţi juridice,
plus un exemplar pentru instanţă.
121. La fiecare exemplar al cererii:

a) se alătură, în copie legalizată, înscrisurile de care partea înţelege să se
folo¬sească în proces;
b) se poate alătura, în copie certificată de parte pentru conformitate cu
originalul, numai partea din înscris
referitoare la proces;
c) se alătură în copie certificată, însoţite de traduceri legalizate efectuate, ca
regulă, de un traducător autorizat,
înscrisurile redactate într-o limbă străină.

122. Când cererea este formulată prin:
a) mandatar, se va alătura, în toate cazurile, procura în original;
b) consilier juridic, se va alătura împuternicirea acestuia, potrivit legii;
c) reprezentant legal, se va alătura, în copie certificată, înscrisul doveditor al
cali¬tăţii sale.
Ghigheci Ghigheci
I
123. Cererea- de chemare în judecată care poartă o denumire greşită este valabil
a) poate restabili calificarea juridică a cererii;
b) nu poate da o altă calificare juridică cererii;
c) nu poate schimba denumirea acesteia, dacă părţile, în virtutea unui acord
expres privind drepturi de care, potrivit
legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică, dacă astfel nu se încalcă

drepturile sau interesele legitime ale
altora.
124. Instanţa poate hotărî asupra ' 3HHHHIHHHHIIHHHH
a) numai dacă părţile au fost citate potrivit legii;
b) chiar dacă părţile nu au fost citate, dar s-au prezentat, personal ori prin
repre¬zentant;
c) chiar dacă părţile nu au fost citate, dar au, potrivit legii, termenul în
cunoştinţă.
Ştefănescu
Ghinoiu
125. Are termenul în cunoştinţă şl nu va fi citat(ă) la termenele ulterioare:

a) partea prezentă la un termen de judecată prin reprezentant convenţional,
chiar neîmputernicit cu dreptul de a
cunoaşte termenul;
b) partea căreia, prin persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s.a
înmânat citaţia pentru un termen de
judecată;
c) militarul încazarmat care a fost prezent personal la un termen de judecată.
a) citează părţile in cazul repunerii procesului pe rol, întrucât, în timpul

deliberării a considerat că sunt necesare
probe sau lămuriri noi;

b) citează părţile la fiecare termen când, pentru motive temeinice, apreciază
necesară această măsură;
c) citează, în toate cazurile, partea chemată la interogatoriu.
127. Preschimbarea termenului de judecată: ' IlflfHHHHHHIflHflHGi
a) poate fi dispusă numai pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea'
ambelor părţi;
b) se hotărăşte în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
c) face necesară citarea părţilor pentru noul termen fixat.
128. Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se poate face: J
a) în toate cazurile, prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu conţinut declarat
Ghigheci Ghigheci
I
şi confirmare de primire, în plic
închis;
b) prin servicii de curierat rapid, cu scrisoare recomandată, cu conţinut
declarat şi J confirmare de primire, în plic
închis, dacă partea a solicitat aceasta şi pe cheltuiala acesteia din urmă;

c) prin executori judecătoreşti, la cererea părţii interesate şi pe cheltuiala
acesteia.
129. Dacă părţile au avocat sau consilier juridic:
a) cererea de chemare în judecată se poate comunica direct între aceştia;
b) întâmpinarea se poate comunica direct între aceştia;
c) citaţia pentru un termen de judecată se poate comunica direct între aceştia.
130. In citaţie se menţionează:
a) faptul că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal ori
prin reprezentant legal sau convenţional
ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pentru

un termen de judecată, cel citat este
considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru

care citaţia i-a fost înmânată;
b) în toate cazurile, obligaţia pârâtului de a-şi pregăti apărarea pentru primul
termen de judecată, propunând probele
de care înţelege să se folosească, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi

indicată expres;
c) actele de procedură comunicate odată cu citaţia.
131. Sunt citaţi/Este citat:
' a) cei supuşi procedurii Insolvenţei, precum şi creditorii acestora, în tot cursul
procedurii de insolvenţă, la
domiciliul sau, după caz, la sediul acestora;

b) cei care fac parte din echipajul unei nave maritime sau fluviafe, alta decât
militară, la domiciliul lor, dacă este
cunoscut;
c) statul, prin Ministerul Finanţelor Publice sau alte organe anume desemnate
în acest scop de lege, la sediul
acestora sau, în caz de alegere de sediu procesual, la sediul ales.

132 Neregularitatea privind procedura de citare: 1SHHHHBHHHHHI
a) poate fi invocată, în lipsa părţii nelegal citate, şi de către partea adversă, cel
mai târziu la termenul următor celui la care s-a produs neregularitatea;
b) nu va mai fi luată în considerare în cazul în care partea lipsă la termenul la
care
Ghigheci Ghigheci
I
s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei,
dacă la acest termen ea a fost prezentă;
c) nu va mai fi luată în considerare dacă reprezentantul părţii, prezent în
instanţă,
nu a solicitat amânarea procesului.
a) primeşte citaţia, dar refuza să semneze dovada de minunare, agentul
întoc¬meşte un proces-verbal în care
consemnează această împrejurare;

b) refuză să primească citaţia, agentul este ţinut să afişeze o înştiinţare pe uşa
locuinţei destinatarului;
c) refuză să primească citaţia şi nu are cutie poştală, agentul afişează o
înştiinţare pe uşa locuinţei destinatarului
şi întocmeşte un proces-verbal în care consemnează menţiunile arătate la art. 164

C.proc.civ.
publicitate: ;JbhHhHHBHHHHhNHHiHHI
a) citaţia se afişează la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată
competente şi la ultimul domiciliu cunoscut
al celui citat;
b) citaţia se publică în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar central de
largă răspândire;
c) Instanţa, ulterior încuviinţării acestei măsuri, va numi un curator dintre
avocaţii baroului, care va fi citat la
dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.

135. nulitate absolută: mmHHHHI
a) actul de procedură îndeplinit cu încălcarea unei cerinţe legale de fond
instituite printr-o normă care ocroteşte un
interes privat;
b) actul de procedură îndeplinit cu încălcarea unei cerinţe legale de formă
Instituite prlntr-o normă care ocroteşte
un interes public;
c) actul de procedură îndeplinit cu încălcarea unei cerinţe legale de fond
instituite printr-o normă care ocroteşte un
interes public.
Este de ■ ':9BiBHHHHflHIIHHHBBH
a) actul de procedură îndeplinit de cel care nu are capacitate procesuală de
folosinţă;
b) actul de procedură îndeplinit de cel care nu are capacitate procesuală de
exerciţiu;
c) hotărârea dată fără participarea şi punerea concluziilor de către procuror, în
Ghigheci Ghigheci
I
cazul în care acestea sunt
obligatorii potrivit legii.

aj în cazul în care citaţia este'comunicată părţii la vechiul loc de citare, dacă
partea şi-a schimbat locul de citare,
fără a încunoştinţa instanţa şi partea adversă despre noul loc de citare;

b) chiar dacă partea prezentă în instanţă nu a invocat neregularitatea privind
citarea şi nu a cerut amânarea
procesului;
c) dacă citaţia nu a fost înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului
de judecată.
a) depunerea" de către'parte a unui înscris la dosarul cauzei, după închiderea

dezbaterilor;
b) comunicarea titlului executoriu, cu excepţia cazurilor în care legea prevede
că executarea se face fără comunicarea
acestuia către debitor;

a) în toate cazurile, comunicarea somaţiei către debitor.
139. Atrage nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări: ""
a) în toate cazurile, încălcarea dispoziţiilor referitoare la cerinţe legale
extrinseci actului de procedură;
b) încălcarea prevederilor referitoare la constituirea instanţei;
c) încălcarea dispoziţiilor referitoare la timbrarea cererii de chemare în
judecată.
140. Atrage nulitatea necondiţionata de existenţa unei vătămări încălcarea
dispozi-
ţiilor referitoare la:
a) capacitatea procesuală de folosinţă;
b) comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată modificate de
reclamant;
c) caracterul public al şedinţelor de judecată.
141. Nulitatea este necondiţionată de existenţa unei vătămări în cazul: : ,
a) nerespectărli dispoziţiilor legale privitoare la competenţa teritorială
a~executo-rilor judecătoreşti;
b) insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată;
c) citării pârâtului cu mai puţin de 5 zile înaintea termenului de chemare în
judecată.
142. Atrage nulitatea, necondiţionata de existenţa unei vătămări, a actului de
procedură încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la:
a) compunerea completului de judecată;
b) reprezentarea procesuală;
c) o cerinţă legală proprie actului de procedură.
, jn cazul nulităţii condiţionate de existenţa unei vătămări: .J&9BHHHI
Ghigheci Ghigheci
I
a) partea care invocă nulitatea trebuie să dovedească întotdeauna vătămarea
produsă;
. D) actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei
legale, de fond sau de formă, s-a adus
părţii o vătămare care nu poate fi înlătu¬rată decât prin desfiinţarea acestuia; c)

expres prevăzute de lege, vătămarea
este prezumată relativ.

* aj până la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza
acesteia;
b) a intervenit decăderea sau o altă sancţiune procedurală;
c) este posibilă înlăturarea vătămării în alt mod, Instanţa dispunând
îndreptarea neregularităţilor actului de
procedură.
a) poate fi condiţionată de existenţa unei vătămări;

b) poate fi Invocată, în toate cazurile, de judecător în orice stare a judecăţii;
c) poate face obiectul unei renunţări a părţii interesate la dreptul de a o
invoca.
146. N^SB^BBKBKKKK^B^^SKtBB^SBESS^BiEBBBBBBi
a) poate face obiectul unei renunţări tacite a părţii interesate la dreptul de a o
invoca;
b) poate fi invocată de partea interesată numai dacă neregularitatea nu a fost
cauzată prin propria faptă;
c) poate fi invocată întotdeauna cel mai târziu la primul termen de judecată,
pentru neregularităţile săvârşite până
la începerea judecăţii.
a) împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte juridice decât cele rare
decurg din natura lui proprie;
b) atrage, în toate cazurile, şi desfiinţarea actelor de procedură următoare;
c) lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu
nerespec¬tarea cerinţelor legale.
148. în cazul nulităţii actului de procedură: t _
a) instanţa dispune, în toate cazurile, refacerea actului, cu respectarea tuturor
condiţiilor de validitate;
b) acesta este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii Iul;
c) acesta este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data constatării nulităţii.
a) sunt stabilite numai prin lege;

b) reprezintă intervalul de timp în care este interzis să se îndeplinească un act
de procedură;
c) reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură.
Ghigheci Ghigheci
I
150. In cazul termenului calculat pe zile:
a) intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, dar nu intră în calcul
ziua când acesta se împlineşte;
b) intră în calcul ziua când termenul se împlineşte, dar nu intră în calcul ziua
de |a care acesta începe să curgă;
c) nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când
acesta se împlineşte.
151. In cazul termenului socotit pe săptămâni, luni sau ani:
a) acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună
sau din ultimul an;
b) dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început
să curgă, termenul se împlineşte în
prima zi a lunii următoare;

c) acesta se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini
actul de procedură.
a) doar actul depusâ instanţă până la finalul programului de lucru al instanţei

respective;
b) şl actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la un serviciu de
curierat rapid, chiar după încheierea
programului de lucru al instanţei;

c) actul depus în ziua lucrătoare următoare celei în care s-a împlinit termenul,
dacă aceasta din urmă cade într-o zi
nelucrătoare.
a) în toate cazurile, de la data "comunicării actului de procedură;

b) şi în cazul în care partea a primit sub semnătură copie de pe act;
c) şi în cazul în care partea a cerut comunicarea actului unei alte părţi.
154. Termenul:
a) începe să curgă, de regulă, de la data comunicării actului de procedură;
b) de apel începe să curgă, pentru procuror, de la data pronunţării hotărârii,
dacă procurorul a participat la
judecarea cauzei;
c) de apel împotriva încheierii pronunţate în procedura necontencloasă curge
de la data pronunţării încheierii, pentru
persoana interesată care nu a fost prezentă la ultima şedinţă de judecată.

IHHHHiHIIHHHHSBBBHSHS9H@flB5SHHB)filiHBi
a) se întrerupe prin moartea părţii sau a mandatarului acesteia;
b) nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă mai înainte, se întrerupe
faţă de minorul de 12 ani, cât timp nu a
Ghigheci Ghigheci
I
fost desemnată o persoană care să îl asiste;
c) curge de la data când partea a solicitat instanţei să îi fie comunicat actul de
procedură.
g în cazul nerespectării termenului legal:
15 ' gj imperativ, intervine, ca regulă, decăderea din exercitarea dreptului, iar, ca
o consecinţă a decăderii, actul de
procedură făcut peste termen este lovit de nulitate;

b) prohibitiv, actul de procedură făcut înaintea împlinirii termenului va fi anulat
în
toate cazurile;
c) imperativ, nu intervine decăderea din exercitarea dreptului, dacă partea
care a
pierdut termenul procedural dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive
temeinic justificate.
sancţiunea JHHHHHHHHHHHHHHHHHHHB
' a) din dreptul de a mai invoca cauzele de nulitate a actelor de procedură deja
efectuate intervine în cazul în care
partea nu invocă deodată toate cauzele de nulitate;

b) din dreptul de a mai propune probe intervine în toate cazurile în care
probele nu au fost propuse de către
reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin

întâmpinare;
c) din dreptul de a mai invoca neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării
instan¬ţei intervine, ca regulă, în
cazul în care pârâtul nu a invocat, prin întâmpinare, neîndeplinirea procedurii

prealabile.
158. pentru repunerea în termenul procedural, este necesar ca partea:
a) sa dovedească că întârzierea se datorează exclusiv unor împrejurări mai
presus de voinţa ei;
b) să dovedească că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate;
c) să introducă calea de atac a apelului, în toate cazurile, în termen de cel
mult 15 zile de la data încetării
împrejurării care a împiedicat-o să formuleze apel.

159. Cererea de repunere în termenul: ;-!|HMHHRHHHHHHHmHB
a) de exercitare a apelului se soluţionează de către instanţa competentă să
soluţioneze apelul;
b) de exercitare a recursului se soluţionează de instanţa a cărei hotărâre este
recurată;
c) de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită se soluţionează de
către instanţa de executare competentă.
Ghigheci Ghigheci
I
Capitolul VII Judecata în primă instanţă

a) începe prin depunerea cererii la instanţă, personal sau prin reprezentant;
b) poate fi pornit şi de procuror, în cazul în care acţiunea civilă urmăreşte
apărarea drepturilor şl intereselor
legitime ale dispăruţilor;

c) poate fi pornit de o organizaţie care, fără a justifica un interes personal,
acţio¬nează în scopul ocrotirii unui
interes de grup.
161. In cazul in care legea prevede o procedura prealabila:
a) sesizarea instanţei se poate face, în toate cazurile, numai după îndeplinirea
procedurii prealabile;
b) neîndeplinirea acesteia poate fi invocată, ca regulă, numai de către pârât,
prin întâmpinare;
c) dovada îndeplinirii acesteia se depune la primul termen de judecată.
162. In ceea ce priveşte procedura prealabila:
a) sesizării instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, neîndeplinirea
acesteia" poate fi invocată şi de
instanţă, din oficiu sau la cererea părţilor;

b) sesizării instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul nu are
obligaţia de a sesiza, în prealabil,
şi notarul public competent cu deschiderea procedurii succesorale;

c) neîndeplinirea acesteia, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie,
poate fi invocată de pârât oricând
în faţa primei instanţe.

163. Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă:
a) în toate cazurile, codul numeric personal al pârâtului persoană fizică;
b) dacă reclamantul locuieşte în străinătate, şi domiciliul ales în România unde
urmează să i se facă toate
comunicările privind procesul;

c) sub sancţiunea nulităţii, obiectul cererii.
164. Cererea de chemare în judecată:
a) trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii exprese, codul numeric
personal al pârâtului, persoană fizică, dacă
pârâtului i s-a atribuit acest element de identificare şi acesta este cunoscut de

reclamant;
Ghigheci Ghigheci
I
b) care nu cuprinde motivele de fapt pe care se întemeiază este nulă;
c) trebuie însoţită de interogatoriul adresat pârâtului, persoană juridică de
drept privat, afară de societăţile de
persoane.
165 Cererea de chemare în judecată: ffiB^BOfBMBBBHHfe
a) poate fi formulată şi prin înscris In:formă electronică sau poate fi scanată şi
transmisă instanţei prin poştă electronică;
b) care nu cuprinde indicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de
cerere
atrage, în toate cazurile, sancţiunea decăderii reclamantului din dreptul de a
mai propune probe;
c) poate cuprinde mai multe capete de cerere întemeiate pe cauze diferite, dar
aflate în strânsă legătură.
Cererea de chemare judecată: ':9HHIHHmHRHBHHHHhH
a) poate fl transmisă instanţei de reprezentantul reclamantului şi prin servicii
de curierat rapid;
b) şi înscrisurile ataşate, însoţite, când este cazul, de dovezile privind modul în
care acestea au fost transmise
către instanţă, se predau preşedintelui Instanţei sau persoanei desemnate de

acesta, care va lua de îndată măsuri în
vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată;

c) poate fi scanată şi transmisă prin poştă electronică, numai dacă are ataşată
o semnătură electronică.
167. Se anexează cererii de chemare în judecată:
a) un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea
reprezen¬tantului persoanei juridice de drept
privat;
b) copii legalizate ale înscrisurilor cu care se face dovada fiecărui capăt de
cerere;
c) procura mandatarului, în original sau în copie certificată.
168. Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică dacă cererea de
chemare
în judecată:
a) cuprinde domiciliul ales în România al reclamantului care locuieşte în
străină¬tate, unde urmează să i se facă
toate comunicările privind procesul;

b) cuprinde motivele de drept pe care se întemeiază cererea;
c) este însoţită de interogatoriul adresat pârâtel-societate de persoane.
169. Dacă cererea de chemare în judecară: ;J3HB3GHBHSBBHHhHB
a) nu este timbrată. Instanţa îi pune în vedere reclamantului să plătească taxa
judiciară de timbru până la primul
Ghigheci Ghigheci
I
termen de judecată acordat în cauză;

b) nu cuprinde numărul de telefon, numărul de fax şi adresa electronică ale
pârâ¬tului, instanţa, în toate cazurile,
anulează cererea;
c) nu cuprinde obiectul cererii şi valoarea acestuia, instanţa îi comunică
reclaman¬tului aceste lipsuri şi îi pune în
vedere să completeze cererea în termen de cel mult 10 zile de la primirea

comunicării.
170. în procedura regularizării, sancţiunea anulării cererii de chemare în
judecată:
a) intervine dacă mai multe persoane care sunt împreună reclamante nu au
desemnat un mandatar comun;
b) intervine dacă reclamantul nu a complinit lipsurile cererii în termenul
prevăzut de lege;
c) se dispune prin încheiere, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
171. In procedura regularizării, cererea de reexaminare a încheierii de anulare a

cererii
de chemare în judecată:
a) se introduce la instanţa ierarhic superioară celei care a dat încheierea de
anulare;
b) se face în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării încheierii de
anulare^
c) se soluţionează prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, cu
citarea reclamantului.
172. în procedura regularizării, cererea de reexaminare a încheierii de anulare a
cererii
de chemare în judecată:
a) poate fi admisă dacă anularea cererii a fost dispusă eronat, iar cauza se
trimite unul alt complet al Instanţei
respective, desemnat prin repartizare aleatorie;

b) poate fi admisă dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul prevăzut
de lege, iar cauza se trimite
completului iniţial învestit;

c) se motivează şi poate fi Introdusă, în termen de 15 zile de la data
comunicării încheierii de anulare, la instanţa
care a pronunţat încheierea respectivă.

173. De îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru
cererea de chemare în judecată,
Ghigheci Ghigheci
I
judecătorul dispune:
a) prin încheiere, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că
are obligaţia de a depune întâmpinare,
sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de

zile de la comunicarea cererii de chemare
în judecată;
b) prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că
are obligaţia de a depune întâmpinare,
sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de

zile de la comunicarea cererii de chemare
în judecată;
c) prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere, în
toate cazurile, că are obligaţia de a
depune întâmpinare, sub sancţiunea prevă¬zută de lege, care va fi indicată

expres, în termen de 25 de zile de la
comu¬nicarea cererii de chemare în judecată.

174; înainte de fixarea primului termen de judecată:
a) pârâtului i se comunică cererea de chemare în judecată, punându-i-se în
vedere, ca regulă, că are obligaţia de a
depune întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii;

b) întâmpinarea se comunică reclamantului, care este obligat să depună
răspuns la întâmpinare în termen de 15 zile de
la comunicare;
c) răspunsul la întâmpinare se comunică pârâtului de îndată.
■liil^HlHHHBHBiBHBBIiffiB@S9SHBB^SHBB&B9HBS9^SHil
a) fixează, prin rezoluţie, primul termen de judecată, care va fi în mod
obligatoriu de cel mult 60 de zile de la data
rezoluţiei, şi dispune citarea părţilor;

b) va fixa un termen mai îndelungat în cazul în care reclamantul domiciliază în
străinătate;
c) poate reduce, în procesele urgente, în funcţie de circumstanţele cauzei,
ter¬menul pentru depunerea întâmpinării.
176,
Ghigheci Ghigheci
I
177
178
179.
180.
181.
182.
în procesele în care sunt mai mulţi reclamanţi, judecătorul: ::îgffî&g§§3B&BwB

a) poate dispune, prin încheiere, reprezentarea lor prin mandatar; D) poate
dispune, prin rezoluţie, reprezentarea lor prin
mandatar; , c) numeşte, prin rezoluţie, un curator special, dacă reclamanţii nu îşi

aleg un mandatar sau nu se înţeleg
asupra persoanei mandatarului.

înainte de primul termen de judecată, dacă s-a solicitat prin cererea de chemare
în judecată, judecătorul:
a) poate încuviinţa, prin încheiere definitivă, sechestrul asigurător;
b) poate încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri pentru asigurarea
Ghigheci Ghigheci
I
dovezilor;
c) poate dispune întotdeauna citarea personală la interogatoriu a pârâtului
-persoană juridică de drept privat.
Cererea de chemare în judecată se poate modifica: ■ .•
a) de regulă, numai până la primul termen la care reclamantul a fost legal
citat;
b) numai până la primul termen la care părţile sunt legal citate;
c) şi după primul termen la care reclamantul a fost legal citat, chiar dacă nu
există acordul expres al tuturor
părţilor, dacă modificarea are ca obiect îndreptarea greşelilor materiale din

cuprinsul cererii.
în cazul modificării cererii de chemare în judecată:
a) întâmpinarea depusă de pârât faţă de cererea de chemare în judecată
modificată se comunică de îndată reclamantului;
b) se dispune, în toate cazurile, amânarea judecării procesului;
c) pârâtul are obligaţia de a depune întâmpinare faţă de cererea de chemare
în judecată modificată cu cel puţin 10
zile înaintea termenului fixat de instanţă.

în cazul modificării cererii de chemare în judecată după primul termen la care
reclamantul a fost legal citat:
a) este suficient acordul tacit al pârâtului;
b) nu se va da termen, dacă modificarea priveşte înlocuirea unei cereri în
reali¬zarea dreptului cu o cerere în
constatare, iar aceasta din urmă este admisibilă;

c) în toate cazurile, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă
declaraţiile verbale făcute în
instanţă de reclamant.
HBBHIHIIillBHHMHSH9B89HHHB£SSBHBB9BHHH9S
a) este obligatorie în toate cazurile;
b) la cererea de chemare în judecată modificată de reclamant până la primul
termen la care acesta a fost legal citat
nu se comunică reclamantului;
c) trebuie să cuprindă răspunsul la toate motivele de drept ale cererii de
chemare în judecată.
întâmpinarea trebuie să cuprindă:
a) domiciliul ales în România al pârâtului unde urmează să i se facă toate
comunicările privind procesul, dacă pârâtul
locuieşte în străinătate;
b) în toate cazurile, numărul de înmatriculare în registrul comerţului al
societăţii pârâte;
Ghigheci Ghigheci
I
c) răspunsul la toate pretenţiile reclamantului, precum şl dovezile cu care pârâtul

se apără împotriva fiecărui capăt al
cererii reclamantului.
183. în caz de coparticipare procesuală:
a) activă, întâmpinarea se depune, în toate cazurile, în atâtea exemplare câţi
reclamanţi sunt, plus un exemplar
pentru Instanţă;
b) pasivă, o parte dintre pârâţi pot răspunde împreună, printr-o singură
întâm¬pinare, la pretenţiile reclamantului;
c) activă şi pasivă, dacă pârâţii, care răspund împreună la pretenţiile
reclamanţi|or printr-o singură întâmpinare, nu
întocmesc întâmpinarea în atâtea exemplare câţi reclamanţi sunt, instanţa va

putea pune această obligaţie în sarcina
reclamanţilor, pe cheltuiala pârâţilor.

184. Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege:
a) atrage, ca regulă, decăderea pârâtului din dreptul de a mal propune probe şi
de" a mai invoca excepţii, în afara
celor de ordine publică;

b) nu îl împiedică pe pârât de a obţine încuviinţarea probelor care nu duc la
amânarea judecării cauzei;
c) nu îl împiedică pe pârât de a obţine încuviinţarea probelor cu privire la care
există acordul tacit al
reclamantului.
185. Dacă nu depune întâmpinarea în termenul prevăzut de lege, pârâtul:
a) este decăzut, în toate cazurile, din dreptul de a mai propune probe;
b) este decăzut din dreptul de a mai propune probe, dar poate invoca, în toate
cazurile, excepţia necompetenţei
materiale de ordine privată la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa
primei instanţe;
c) poate propune probe, dacă învederează instanţei că, din motive temeinic
justificate, nu a putut propune în termen
probele cerute.
reconve^g|mBHHHB^BffiB8BHBflliHBBBBSSBSS99
a) se timbrează în condiţiile prevăzute de lege;
b) este admisibilă în procedura specială privind evacuarea din imobilele
folosite sau ocupate fără drept;
c) poate fi îndreptată şi împotriva altor persoane decât reclamantul, care vor fi
Ghigheci Ghigheci
I
chemate în judecată ca pârâţi.
187. Cererea reconvenţională:
a) este inadmisibilă în procedura de soluţionare a cererilor posesorii;
b) poate avea ca obiect pretenţii proprii ale pârâtului derivând din raporturi
juridice diferite, dar strâns legate de
cererea reclamantului;
c) depusă peste termenul prevăzut de lege se judecă separat.
188. Cererea reconvenţională se depune:
a) numai odată cu întâmpinarea;
b) până la termenul acordat pârâtului în acest scop, în cazul în care
reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în
judecată;
c) cel mai târziu la primul termen de judecată, dacă pârâtul nu a depus
întâm¬pinare.
gg Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională:
a) reclamantul nu este obligat să depună întâmpinare;
b) acesta nu este obligat să depună răspuns la întâmpinarea depusă de
reclamant
faţă de cererea reconvenţională;
c) reclamantul nu poate formula cerere reconvenţională la cererea reconven-
ţională a pârâtului.
* a)' se dispune în mod obligatoriu dacă numai cererea principală este în stare
de judecată;
b) nu poate fi dispusă dacă judecarea acesteia şi a cererii principale se impune
pentru soluţionarea cu celeritate a
procesului;
c) nu poate fi dispusă în procedura divorţului.
191. Cercetarea procesului la judecata în primă instanţă, pentru procesele
începute cu
a) în camera de consiliu în orice situaţie;
b) în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor în care părţile convin ca cercetarea
să aibă loc în sala de consiliu;
c) în camera de consiliu, dacă legea nu prevede altfel.
192. Schimbarea compunerii completului de judecată care judecă procesul poate
fi
a) de motive temeinice care împiedică un judecător să ia parte la soluţionarea
cauzei;
b) de solicitarea motivată a reprezentantului Ministerului Public;
c) de cererea părţii interesate, la care trebuie să achieseze şi cealaltă parte.
193. îndepărtarea din sala de judecată în cadrul exercitării poliţiei şedinţei de
judecată
este dispusă de preşedintele completului de judecată:
a) numai pentru termenul la care a fost tulburată şedinţa ori, după caz, dacă
Ghigheci Ghigheci
I
partea s-a prezentat într-o ţinută
necuviincioasă;
b) pentru termenul la care a fost tulburată şedinţa ori, după caz, dacă partea s-
a prezentat într-o ţinută
necuviincioasă, precum şi pentru toate termenele care, eventual, ar mal urma în

cauză;
c) prin încheiere executorie care poate fi atacată numai odată cu fondul.
194. Amânarea procesului când nu este în stare de judecată poate fi dispusă la
începutul şedinţei de judecată:
a) la cererea părţilor, însă doar cu condiţia ca judecătorul, în exercitarea rolului
activ, să le atragă atenţia
acestora că procesul în care figurează nu este în stare în judecată şi să le

recomande solicitarea amânării;
b) conform ordinii în care dosarele au fost înscrise în lista de şedinţă;
c) la cererea părţilor, dacă cererea nu provoacă dezbateri contradictorii.
■iri»
216 207.
208.
209
210.
Ghigheci Ghigheci
I
211,
încheierea de şedinţă:
a) este redactată de judecător pe baza notelor de şedinţă consemnate de
grefier" iar, dacă este cazul, şi a
înregistrărilor efectuate;
b) se întocmeşte pentru fiecare termen de judecată care este urmat de o
amânare a judecăţii;
c) cuprinde semnătura membrilor completului şi a grefierului,
încheierile interlocutorii:
a) sunt acele încheieri preparatorii care îi „leagă" pe judecători, în sensul C|
aceştia nu pot reveni asupra celor
decise, astfel încât ulterior să pronunţe o altfel de soluţie;

b) sunt încheierile care lasă să se întrevadă rezultatul procesului sau rezolvă
par¬ţial un aspect al procesului,
soluţionând excepţii procesuale, incidente proce-durale ori alte chestiuni

litigioase, fără a se hotărîîn totul asupra
procesului;
c) se împart în încheieri premergătoare şi încheieri preparatorii.
a) precede, în mod obligatoriu, etapa dezbaterii în fond a procesului, atunci

câne această din urmă etapă va fi
parcursă;
b) constă, în cadrul fiecărei etape procesuale, în îndeplinirea din oficiu a unor
acte de procedură, în vederea
pregătirii dezbaterii în fond a procesului;

c) este urmată, în mod obligatoriu şi în toate situaţiile, de etapa dezbaterii în
fond a procesului.
ttapa cercetam procesului se desîaşoara, pentru procesele începute cu data de 1
a) în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru judecata în primă instanţă şi în
faţa instanţelor de apel;
b) în faţa judecătorului, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru jude-
cata în primă instanţă;
c) în faţa judecătorului, în camera de consiliu, cu citarea părţilor, pentru
judecata în primă instanţă.
Durata necesară pentru cercetarea procesului va fi estimată de către instanţa de
HHHHIflHHHiHHflHIHIHHBHHlHIIHHIHIII^HHi-
a) la prima zi de înfăţişare, după ascultarea obligatorie a părţilor;
Ghigheci Ghigheci
I
b) printr-o încheiere Interlocutorie irevocabilă;
c) la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
Se poate conveni ca probele să fie administrate de avocaţii părţilor:
a) la primul termen de judecată la care părţile sunt prezente prin reprezentant,
dacă instanţa de judecată apreciază
că recursul la această procedură este o opţiune concordantă atât cu principiul

celerităţii, cât şi cu interesul părţilor
privitor la desfăşurarea în continuare a procesului;

b) dacă termenul stabilit pentru administrarea probelor de către avocaţi nu
prelun-geşte durata estimată de către
instanţa de judecată pentru cercetarea procesului;

c) la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
3 pentru cercetarea procesului:

' a) judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta, în situaţiile expres
şi limitativ prevăzute de lege;
b) judecătorul poate fixa termene scurte, chiar de la o zi la alta, dacă există
motive
temeinice;
c) judecătorul fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta, precum şi, după
caz,
termene mai îndelungate, dacă există motive temeinice care impun o durată
mai mare a termenelor acordate.
214 Constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din cauza
neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în
cursul judecăţii în sarcina reclamantului,

juqg^l^HBiilHHBHBHiHIBHiHBHHHBBHIIIHH
a) poate suspenda judecata, independent de existenţa culpei reclamantului
pentru neîndeplinirea obligaţiilor
stabilite;
b) va suspenda judecata în toate cazurile în care reclamantul este în culpă
pentru neîndeplinirea obligaţiilor
stabilite;
c) poate suspenda judecata, dacă reclamantul este în culpă pentru
neîndeplinirea acestor obligaţii.
215. Judecata poate fi reluată după suspendarea dispusă ca urmare a împiedicării
desfăşurării normale a procesului prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în
cursul judecăţii în sarcina reclamantului:
a) la cererea părţii, după plata unei sume reprezentând dublul taxei judiciare
de timbru stabilite pentru cererea a
Ghigheci Ghigheci
I
cărei judecată a fost suspendată;

b) la cererea părţii, după îndeplinirea obligaţiilor care au determinat
suspendarea;
c) din oficiu sau la cererea părţii, după îndeplinirea obligaţiilor care au
determinat suspendarea şi cu plata unei
sume reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru stabilită pentru cererea
a cărei judecată a fost suspendată.
216. Se pune capăt procesului, fără a mai fi necesară dezbaterea asupra
fondului,
atunci când:
a) reclamantul renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată ori la
dreptul pretins;
b) pârâtul recunoaşte, în parte, pretenţiile reclamantului;
c) intervine învoiala părţilor cu privire la pretenţia dedusă judecăţii în întregul
ei.
217. La încheierea cercetării procesului, judecătorul:
a) va pronunţa o încheiere de şedinţă prin care va fixa şi termenul pentru
dezbaterea fondului în şedinţă publică;
b) va pune în vedere părţilor că au dreptul fie să depună concluzii scrise cu cel
puţin cinci zile înainte de termenul
stabilit pentru dezbaterea fondului, fie să formuleze concluzii orale la termen;

c) va acorda, în majoritatea situaţiilor, un termen pentru dezbaterea în fond a
procesului care să permită părţilor să
se conformeze obligaţiei de a depune concluzii scrise cu cel puţin 5 zile înainte de

dezbatere.
218. Excepţiile procesuale: ^^SâtlMumlIIIŞ^^ţii:-

a) pot fi clasificate în excepţii de procedură şi excepţii de fond;
b) se confundă cu apărările în fond, atunci când tind la respingerea ori
anularea cererii;
c) pot fi invocate atât prin cererea introductivă de instanţă, cât şi pe parcursul
procesului.
219. în ceea ce priveşte invocarea excepţiilor procesuale:
a) atunci când sunt invocate din oficiu, de către instanţa de judecată,
invocarea este posibilă în orice stare a
procesului, fără nicio restricţie;

b) excepţiile procesuale care pun în discuţie fondul dreptului nu pot fi invocate
decât în cadrul judecăţii în primă
Instanţă;
c) excepţiile de ordine publică pot fi Invocate de parte în orice stare a
Ghigheci Ghigheci
I
procesului dacă prin lege nu se prevede
altfel.
HHHHHHHHII^^HHBHHHHHHHUHHÎHHIii^HI^H^
a) sunt cele prin care se Invocă lipsuri referitoare la dreptul de acţiune;
b) sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu
precădere interesele părţilor;
c) pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul
termen de judecată după săvârşirea
neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune

concluzii în fond.
221. Hotărârea pronunţată prin admiterea unei excepţii procesuale: _
a) nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului;
b) are autoritate de lucru judecat asupra fondului dreptului, dacă excepţia
invocată a fost de fond;
c) are autoritate de lucru judecat pe aspectul tranşat, atunci când
neregularitatea procedurală respectivă, constatată
prin această hotărâre, persistă şi într-un proces ulterior.

222. Dacă pe parcursul procesului se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc
cu
precădere interesele părţilor:
a) mijlocul procedural folosit este apărarea pe fond;
b) mijlocul procedural folosit este excepţia relativă;
c) instanţa de judecată se va pronunţa, de regulă, printr-o încheiere
preparatorie.
223. In ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor procesuale: JBHBiKBbBHB
a) dacă s-au Invocat simultan mai multe excepţii procesuale, instanţa va
deter¬mina ordinea de soluţionare a acestora
în funcţie de complexitatea proble¬melor ridicate;

b) dacă s-au invocat simultan mai multe excepţii procesuale, instanţa va
deter¬mina ordinea de soluţionare a acestora
în funcţie de efectele pe care acestea le produc;

c) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi
asupra celor de fond care fac inutilă,
în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a
cauzei.
- Asupra excepţiei, instanţa se pronunţă:
' a) în toate situaţiile, prin încheiere interlocutorle supusă aceloraşi căi de atac ca
şi hotărârea pronunţată asupra
fondului;
Ghigheci Ghigheci
I
b) prin încheiere sau, după caz, sentinţă ori decizie;
c) indiferent de soluţie, prin încheiere preparatorie care poate fi atacată numai
odată cu fondul, dacă legea nu prevede altfel.
225 p s ej^HHPBBBHHHHHHHHHHHHHBHH
a) poate fi invocată de părţi sau de instanţă în orice stare a pricinii;
b) poate fi invocată doar de partea care justifică un interes, cel mai târziu la
primul termen de judecată după
constatarea neregularităţii procedurale;

c) nu poate fi invocată direct în faţa instanţei de recurs.
2'6 Excepţiile pot fi unite cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei:
a) numai dacă admiterea excepţiei procesuale respective ar duce la
împiedicarea judecăţii fondului prin stingerea
procesului;
b) atunci când excepţia este strâns legată de fondul cauzei;
c) numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleaşi
dovezi ca şi pentru finalizarea etapei
cercetării procesului sau, după caz, pentru soluţionarea fondului.

:^^^SBliBBl^BHHH^HHH^^HIHIliHHHHHBHHHHBH
a) au obligaţia de a-şi face cunoscute, reciproc şi în timp util, mijloacele de
probă de care înţeleg să se
folosească, numai prin intermediul Instanţei;

b) nu au obligaţia de a proba ceea ce instanţa este ţinută să la cunoştinţă din
oficiu;
c) pot, în orice litigiu nepatrimonial, să convină ca probele să fie administrate
de către avocaţii sau consilierii
juridici care îi reprezintă.

228 Partea interesată nu are obligaţia de a dovedi:
a) textele care nu sunt publicate în Monitorul Oficial al României, precum şi
tratatele internaţionale aplicabile în
România care nu sunt integrate într-un text de lege;

b) dreptul intern şi Internaţional, cutumiar;
c) deciziile prealabile pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept al înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
a) poate obliga partea care Invocă o lege străină să facă dovada conţinutului
acesteia;
b) trebuie să ia cunoştinţă din oficiu de dreptul internaţional aplicabil în
România şi de dreptul unui stat străin;
Ghigheci Ghigheci
I
c) stabileşte conţinutul legii străine numai prin atestări obţinute de la organele
statului care au edictat-o sau prin
avizul unui expert.
a) se propun numai în scris, prin cererea de chemare în judecată de către

reclamant, respectiv prin întâmpinare de către
pârât;
220 Teste grilă

b) considerate necesare pentru judecarea procesului se pot încuviinţa de către
instanţă şi din oficiu, chiar dacă
părţile se împotrivesc;
c) trebuie completate, dacă instanţa apreciază că probele propuse de părţi
sunt neîndestulătoare pentru lămurirea în
întregime a procesului.
231. Probele care nu au fost propuse prin cererea de chemare în judecată vor
putea fi
cerute de reclamant şi încuviinţate de instanţă dacă:
a) necesitatea probei rezultă din modificarea cererii, făcută verbal în şedinţă în
cursul cercetării procesului, în
sensul solicitării contravalorii obiectului cererii pierit în cursul procesului;

b) acesta face dovada unor motive temeinice care l-au împiedicat să propună
în termen probele cerute;
c) există şi acordul tacit al pârâtului.
232. în cazul probei cu martori care nu a fost cerută, din motive temeinic
justificate,
de reclamant prin cererea de chemare în judecată, dar care a fost încuviinţată
ulterior de către instanţă, pârâtul are dreptul la dovada contrară:
a) pe care o poate cere, în toate cazurile, numai în aceeaşi şedinţă;
b) fiind obligat să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţarea
probei;
c) pe care o poate cere în şedinţa următoare, dacă nu a fost de faţă la şedinţa
în care a fost încuviinţată proba cu
martori cerută de reclamant.

233. în cazul în care instanţa încuviinţează, în cursul cercetării procesului, cu
acordul
expres al tuturor părţilor, administrarea: :^BSBKBtKMttKKttKKmi
a) probei cu înscrisuri, partea are obligaţia de a depune copii certificate de pe
înscri¬surile invocate cu cel puţin
Ghigheci Ghigheci
I
5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată;
b) probei expertizei, partea are obligaţia de a depune dovada plăţii cheltuielilor
necesare efectuării expertizei, în
toate cazurile, în termen de 5 zile de la numirea expertului;

c) interogatoriului, partea are obligaţia de a depune interogatoriul, de regulă,
cu cel puţin 5 zile înainte de
termenul fixat pentru judecată.
a) nu pot invoca în apel omisiunea primei instanţe de a ordona din oficiu probe
pe care ele nu le-au propus şi
administrat în condiţiile legii;

b) nu sunt ţinute niciodată să probeze faptele necontestate;
c) trebuie să dovedească regulile deontologice şi practicile statornicite între
ele, precum şi, la cererea instanţei,
reglementările locale Invocate în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor.
a) nu trebuie să facă dovada existenţei şi conţinutului uzanţelor publicate în

culegeri elaborate de către entităţile
sau organismele autorizate în domeniu;

b) trebuie să facă, în toate cazurile, dovada existenţei şi conţinutului
regulamen¬telor locale;
c) poate fi obligată să facă dovada unui fapt de notorietate publică.
-36 părţile pot încheia în mod valabil convenţii asupra: :<JHHRHHHHHHHHI

a) sarcinii probelor, chiar dacă acestea privesc drepturi de-care ele nu pot
dispune;
b) admisibilităţii probelor, cu excepţia acelora care contravin ordinii publice
sau
bunelor moravuri;
cj admisibilităţii probelor, dacă acestea nu fac imposibilă ori dificilă dovada actelor
sau faptelor juridice.
237. Instanţa poate dispune din oficiu administrarea unei probe:
a) la care ambele părţi au renunţat, chiar dacă părţile se împotrivesc;
b) la care una dintre părţi a renunţat, chiar dacă proba propusă nu a fost
însuşită de către cealaltă parte;
Ghigheci Ghigheci
I
c) doar dacă părţile nu se împotrivesc.
238. ingHHHHHHili^Hlll^lHHHHHHHHHIHHHH
a) poate încuviinţa probele numai dacă acestea au fost supuse în prealabil, în
toate cazurile, dezbaterii
contradictorii;
b) poate încuviinţa probele numai dacă acestea sunt admisibile potrivit legii şi
sunt concludente;
c) încuviinţează probele prin încheiere interlocutorie.
239. Instanţa poate reveni asupra unor probe încuviinţate:
a) prin încheiere motivată;
b) doar dacă partea sau părţile au renunţat la probele propuse;
c) dacă, după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia
nu mai este necesară şi numai după ce
pune această împrejurare în discuţia părţilor.
a) probelor se face, în toate cazurile, înainte de începerea dezbaterilor asupra

fondului;
b) probelor se face în ordinea stabilită de instanţă, când este posibil chiar în
şedinţa în care au fost încuviinţate;
c) dovezii şi a dovezii contrare se face întotdeauna în aceeaşi şedinţă de
judecată.
a) se face, de regulă, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului;

b) se face, în toate cazurile, doar până la închiderea dezbaterilor asupra
fondului;
c) se poate face şi după repunerea cauzei pe rol dispusă de instanţă, ca
urmare a împrejurării că, în timpul
deliberării, a considerat că sunt necesare probe noi.
a) se administrează, în toate cazurile, de către instanţa care judecă procesul;

b) se administrează întotdeauna în camera de consiliu în procesele pornite
începând cu data de 1 ianuarie 2016;
c) pot fi administrate şi de către avocaţii sau consilierii juridici ai părţilor,
potrivit programului de administrare
a probelor încuviinţat de instanţă.
222 Teste grilă Drept procesual civil
223
243. Administrarea probelor prin comisie rogatorie:
a) se poate face fără citarea părţilor, dacă felul dovezii îngăduie, iar părţile se
învoiesc;
Ghigheci Ghigheci
I
b) se poate face şi în lipsa părţilor care au termenul în cunoştinţă;
c) este obligatorie în toate cazurile în care administrarea dovezilor nu se poate
face decât în afara localităţii de reşedinţă a instanţei sesizate.
244. Cheltuielile necesare administrării probelor: JSBflHHflHHBRBHBBi
50 Au aceeaşi putere doveditoare ca înscrisurile originale, putând înlocui
originalul:
a) copiile legalizate de pe înscrisurile autentice;
b) copiile legalizate de pe înscrisurile sub semnătură privată;
c) duplicatele de pe înscrisurile autentice.
25i Falsul privind un înscris sub semnătură privată:
a) poate fi constatat şi de instanţa civilă, dacă acţiunea penală nu poate fi pusă în
mişcare, autorul falsului fiind
necunoscut;
a) trebuie achitate, în toate cazurile, în termenul fixat de instanţă în acest
scop;
b) dispuse, din oficiu, în procesul pornit de procuror pentru punerea sub inter-
dicţie judecătorească pot fi puse în sarcina celui a cărui punere sub interdicţie 1
este cerută;
c) dispuse din oficiu pot fi puse şi în sarcina reclamantului. b) poate fi
constatat şi de Instanţa civilă,
doar la sesizarea procurorului;

c) nu poate fi constatat de instanţa civilă, doar instanţa penală având
competenţa
legală de cercetare a faptelor ce constituie infracţiuni.
în cazul denunţării unui înscris ca fals: "r^9HHH^HHHMflflBflHHB
a) instanţa civilă are obligaţia sesizării parchetului competent, dacă partea
înţe-
lege să folosească înscrisul şl dacă este indicat autorul falsului;
b) instanţa civilă este obligată să suspende judecata procesului şi să înainteze
parchetului competent înscrisul denunţat ca fals;
245. în cazul nedepunerii sumei stabilite de instanţă cu titlu de cheltuieli necesare
administrării probei în termenul
fixat: , /JsHHHHHHBHHHHhK
a) partea este decăzută, în toate cazurile, din dreptul de a se administra

dovada
încuviinţată în faţa acelei instanţe;
b) nu intervine sancţiunea decăderii, dacă partea depune suma după
împlinirea
termenului fixat, iar prin aceasta judecata nu se amână;
c) partea decăzută din dreptul de a administra proba poate discuta în fapt şi în
drept doar temeinicia susţinerilor părţii potrivnice. c) instanţa civilă are
obligaţia sesizării instanţei penale
Ghigheci Ghigheci
I
competente, dacă partea înţelege să nu folosească înscrisul.

253. Instanţa va putea proceda la verificarea unui înscris sub semnătură privată:
a) dacă înscrisul este recunoscut tacit de către parte;
b) dacă succesorul în drepturi al celui căruia i se opune înscrisul declară că nu
cunoaşte semnătura;
246. în vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror
dovedire c) dacă instanţa are
îndoieli cu privire la veridicitatea acestuia.

probele au fost încuviinţate, judecătorul: ■ ■ ■■. 254.
Instanţa va putea respinge cererea de
depunere a unui înscris: ;.■>

a) apreciază întotdeauna probele în mod liber, potrivit convingerii sale;
b) examinează probele administrate întotdeauna numai în ansamblul lor;
c) trebuie să ţină seama de puterea doveditoare a probelor stabilită de lege.
a) dacă înscrisul cuprinde
informaţii privind boala uneia din părţi;

b) dacă înscrisul nu are dată certă;
c) dacă înscrisul nu cuprinde informaţii privind părţile.
247. înscrisul în formă electronică, la care s-a ataşat o semnătură electronică:
a) este asimilat înscrisului autentic, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele

sale;
b) este asimilat înscrisului sub semnătură privată, în ceea ce priveşte condiţiile
şi
efectele sale;
c) este asimilat unui început de dovadă scrisă.
248. Pluralitatea exemplarelor originale ale unui act juridic nu este cerută: a)
este, de regulă, manuscrisă;
b) face dovada deplină despre existenţa consimţământului părţilor, până la
înscrierea în fals;
c) poate să constea şi în amprenta părţii care consimte, dacă sunt îndeplinite
celelalte condiţii legale.
a) când părţile au depus originalul la notar;
b) în cazul unei obligaţii integral executate anterior încheierii actului;
c) în cazul contractelor bilaterale.
249. Data certă a înscrisurilor sub semnătură privată:256. Fac dovadă faţă de
rerţî, pana ia proba contrara:
,-.
a) declaraţiile părţilor cuprinse într-un act autentic;
b) orice alte menţiuni ale părţilor cuprinse într-un act autentic;
c) constatările făcute personal de către cel care autentifică un înscris.
Ghigheci Ghigheci
I
"...
a) poate fi conferită de avocat;
b) se dobândeşte de la data morţii celui care a întocmit înscrisul;
c) poate fi opusă terţilor, dacă este conferită numai de notar.
Ghinoiu / Petre 257. Proba cu înscrisuri care nu a fost propusă de reclamant prin
cererea de chemare
a) nu mai poate fi cerută şl încuviinţată în cursul procesului, în nicio

situaţie;
b) poate fi cerută şi încuviinţată chiar şi în cursul procesului, cu acordul tuturor
părţilor;
c) poate fi ordonată de instanţă, chiar dacă părţile nu sunt de accord.
Petre
258. Actul sub semnătură privată:

a) este opozabil faţă de terţi, până la înscrierea în fals;
b) este opozabil faţă de terţi în ceea ce priveşte data certă;
c) este opozabil faţă de terţi numai în ceea ce priveşte semnătura.
259. însemnările făcute într-un carnet pentru evidenţa unor plăţi:
a) nu pot constitui, în nicio situaţie, mijloc de probă;
b) nu pot face dovada în folosul celui care le-a scris;
c) pot constitui un început de dovadă scrisă, în anumite cazuri.
260. Are putere a'oveuitoare: :JSES
a) orice menţiune făcută de creditor pe spatele unei chitanţe, dacă aceasta a
rămas neîntrerupt în posesia sa;
b) orice menţiune făcută de creditor pe spatele unei chitanţe, doar dacă este
semnată şi datată;
c) orice menţiune făcută de creditor pe spatele unei chitanţe, dacă aceasta se
află în mâinile debitorului.
erare
61. Datele din înscrisurile sub semnătură privată redate pe un suport de preli
electronică a datelor:
a) nu au nicio putere doveditoare;
b) au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisul pe baza căruia a fost făcută
copia;
c) au valoarea probatorie a unei copii de pe un înscris.
262. Tichetele care incorporează dreptul la anumite prestaţii:
a) au puterea doveditoare a unor înscrisuri sub semnătură privată, chiar dacă
nu sunt semnate;
b) au puterea doveditoare a unor înscrisuri sub semnătură privată doar dacă
sunt semnate;
c) au puterea doveditoare a unor înscrisuri sub semnătură privată doar dacă
ele conţin dată certă.
263. O corectură făcută pe unîncris autentic:
a) va fi luată în considerare dacă e confirmată prin semnătură de partea de la
care emana înscrisul;
Ghigheci Ghigheci
I
b) nu va fi luată în considerare, dacă nu este confirmată prin semnătură de
persoana competentă să îl întocmească;
c) nu va putea fl luată în considerare în nicio situaţie, actul fiind refăcut în
întregime.
264. Nu este necesară formula „bun şi aprobat":
a) dacă, la momentul încheierii actului juridic, suma de bani la care se obligă
partea nu este determinată;
b) în cazul promisiunii bilaterale de vânzare a unor materiale de construcţii;
c) în cazul înscrisului scris de mână, în întregime, de cel care semnează.
265- lnstanâ Poate obliga partea să înfăţişeze un înscris probatoriu referitor la
proces: .'.' ^r'-S'i^'i.SÎ!:.
a) printr-o încheiere care nu se motivează;
b) dacă înscrisul este comun părţilor din proces;
c) chiar dacă depunerea înscrisului încalcă obligaţia legală de păstrare a
secre¬tului, înscrisul fiind esenţial
pentru aflarea adevărului.

266. Afirmaţia uneia dintre părţi cu privire la conţinutul unui înscris poate fi
considerată dovedită dacă:
a) partea adversă nu respectă ordinul instanţei de înfăţişare a înscrisului, chiar
dacă nu s-a dovedit deţinerea
înscrisului;
b) partea adversă a distrus înscrisul;
c) partea adversă refuză să răspundă la interogatoriul pentru dovedirea
existenţei înscrisului.
267. Un terţ care deţine un înscris probatoriu:
a) nu poate fi adus cu mandat de aducere în faţa instanţei, dar poate fi citat ca
martor, pentru prezentarea
înscrisului;
b) poate fi obligat la daune-interese, în condiţiile dreptului comun, dacă refuză
aducerea înscrisului în instanţă;
c) nu poate fl obligat să aducă înscrisul în instanţă, el nefiind parte în proces.
268. Instanţa poate, fără excepţie, să ordone:
a) înfăţişarea în original a registrului unei autorităţi publice;
b) înfăţişarea în original a testamentelor depuse la birourile notarilor publici;
c) înfăţişarea, din oficiu, a registrelor profesioniştilor.
■HHHBH1
269. Dacă una dintre părţi renunţă la o probă propusă: <•.
a) instanţa poate dispune totuşi administrarea ei;
b) cealaltă parte o poate însuşi, cu acordul părţii care a propus-o;
c) procurorul, dacă participă la judecată, o poate însuşi.
270. Administrarea probei cu înscrisuri:
a) se face în primă instanţă în şedinţă publică, în procesele începute după 31
decembrie 2015;
Ghigheci Ghigheci
I
b) se va putea face şi de către o altă instanţă, dacă administrarea probei nu
este posibilă în localitatea unde se
află instanţa sesizată;

c) se face în primă instanţă în şedinţă publică, în procesele începute între 15
februarie 2013 şi 31 decembrie 2015.
271. Semnătura pe un înscris sub semnătură privată face deplina dovadă:
a) până la înscrierea în fals, despre existenţa consimţământului părţii care
sem¬nează;
b) până la proba contrară, despre consimţământul părţii care 1-a semnat cu
privire la conţinutul acestuia;
c) până la înscrierea în fals, despre conţinutul înscrisului.
272. înscrisul autentic prin care o parte se obligă către o alta să-i plătească o
cantitate
de bunuri fungibile, întocmit de o persoană necompetentă:
a) este valabil ca act sub semnătură privată doar dacă este semnat de părţi jj
conţine menţiunea „bun şi aprobat";
b) poate constitui între părţi un început de dovadă scrisă, dacă nu este semnat
de acestea;
c) este valabil ca act sub semnătură privată, indiferent dacă este sau nu
semnat
273. Pentru a fi valabil, înscrisul sub semnătură privată: .IaHHHBHK
a) trebuie să poarte semnătura celui care se obligă;
b) trebuie scris de mână, în întregime, de partea care semnează;
c) trebuie să conţină data şi locul redactării lui.
274. Regula „pluralităţii de exemplare" a înscrisurilor sub semnătură privată nu
este
necesară în cazul:
a) contractului de mandat cu titlu gratuit;
b) promisiunii bilaterale de vânzare;
c) contractului de întreţinere.
275. Data certă de pe înscrisurile sub semnătură privată este opozabilă:
a) terţilor care nu au cunoscut existenţa înscrisului;
b) doar terţilor de bună-credinţă;
c) avânzilor-cauză cu titlu particular.
: iSHflHlliiHIBIHHflflflflIHIiliH'
a) au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisul, dacă schiţele au legătură
directă cu înscrisul la care sunt ataşate
şi poartă atât semnătura părţii, cât şi a persoanei autorizate să întocmească

schiţele;
b) nu nicio forţă probantă;
c) au aceeaşi putere doveditoare ca şi înscrisul, dacă schiţele poartă
semnătură părţii care l-a întocmit şi au
legătură directă cu înscrisul la care sunt ataşate.

Ghigheci Ghigheci
I
277. înscrisul autentic:
a) este opozabil erga omnes;
b) este valabil, chiar dacă nu este semnat de părţi, dar agentul instrumentator
a constatat prin semnătură identitatea
părţilor şi consimţământul acestora cu privire la conţinutul actului;

c) întocmit de o persoană necompetentă este nul, dar are valoarea unui înscris
sub semnătură privată dacă este semnat
de părţi.
înscrisul folosit în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru
constatarea unui act juridic:
a) face dovada conţinutului său, chiar dacă este nesemnat, în cazul în care
legea impune forma scrisă pentru însăşi
dovedirea actului juridic;

b) este prezumat a fi întocmit la data cuprinsă în înscris, această dată putând
fi combătută de partea adversă cu
orice mijloc de probă;

c) va putea fi socotit ca început de dovadă scrisă, dacă nu îndeplineşte
formalitatea „bun şi aprobat", atunci când
legea reclamă această formalitate.

,7p constituie un început de dovadă scrisă:
a) menţiunile din înscrisul sub semnătură privată care au legătură directă cu
raportul juridic al părţilor;
b) copiile legalizate de pe înscrisuri sub semnătură privată, dacă originalul nu
mai
există;
c) copiile legalizate de pe înscrisuri autentice, dacă duplicatul înscrisului
autentic
este imposibil de prezentat.
280 La administrarea probei cu înscrisuri, instanţa poate:
a) să dispună prezentarea în original a oricăror înscrisuri deţinute de
persoanele
fizice, persoanele juridice sau instituţiile publice;
b) să respingă cererea de prezentare a unui înscris, dacă acesta ar face
dovada săvârşirii de către parte a unei
infracţiuni;
c) să dispună cercetarea unui înscris prin comisie rogatorie, doar dacă înscrisul
se află într-o localitate situată la
mare distanţă de localitatea unde se află sediul instanţei.

281. Au aceeaşi valoare probantă ca înscrisurile sub semnătură privată:
Ghigheci Ghigheci
I
a) telegramele;
b) documentele care încorporează dreptul la anumite prestaţii, chiar dacă nu
sunt semnate;
c) contractele încheiate pe formulare tipizate.
282 în ipoteza contestării semnăturii de pe un înscris, instanţa va putea proceda
la:
a) verificarea înscrisului prin compararea semnăturii cu cea dintr-o scriere
privată acceptată de părţi, în cazul în
care contestarea semnăturii s-a făcut la primul termen după depunerea

înscrisului;
b) respingerea probei, pe motiv că înscrisul conţine o semnătură
nerecunoscută de partea căreia i se opune;
c) verificarea semnăturii prin expertiză.
283. Dacă instanţa a încuviinţat, prin încheiere, un anumit înscris:
a) părţile nu îl pot retrage din dosar, dacă este depus în copie;
b) partea care l-a propus nu mai poate, după data încheierii de încuviinţare, să
renunţe la acel înscris;
c) nu mai poate reveni asupra probei încuviinţate, decât cu acordul părţii care
a propus înscrisul.
a) nu are putere doveditoare împotriva debitorului, dacă acesta dovedeşte,

prin orice mijloc de probă, că
recunoaşterea nu corespunde înscrisului original;

b) are putere doveditoare împotriva succesorilor în drepturi ai debitorului, în
condiţiile legii, în cazul în care
este întocmit în formă autentică;

c) are putere doveditoare împotriva moştenitorilor debitorului, doar dacă
aceştia se află în posesia înscrisului
original.
285. O fotografie alăturată unul înscris autentic:

a) nu constituie un înscris în sensul Codului de procedură civilă;
b) poate avea valoarea probatorle a unui înscris autentic, în condiţiile legii;
c) este considerată un înscris sub semnătură privată, dacă poartă semnătura
părţii şi are legătură directă cu
înscrisul.
286. Menţiunea cuprinsă într-un contract autentic de vânzare din care rezultă
plata în
numerar a preţului face deplină dovadă faţă de orice persoană până la declararea
în fals:
a) dacă plata s-a făcut în faţa unui delegat al biroului notarial unde s-a
Ghigheci Ghigheci
I
autentificat actul;
b) dacă plata s-a făcut în faţa notarului;
c) dacă plata s-a făcut în faţa funcţionarului bancar, dar notarul a consemnat
ulterior în înscris acest fapt.
287. Dacă valoarea obiectului unui act juridic este mai mare de 250 de lei:
a) dovada acestuia se va putea face în toate cazurile prin orice mijloc de probă
mai puţin martori sau prezumţii;
b) acesta poate fi dovedit cu martori numai în cazurile în care utilizarea altor
mijloace de probă nu este posibilă;
c) dovada acestuia poate fi făcută cu martori, contra unui profesionist, atunci
când actul respectiv a fost făcut de
acesta în exerciţiul activităţii sale profe¬sionale, cu excepţia cazului în care legea

specială cere forma scrisă.
288. începutul de dovadă scrisă:
a) poate face, în anumite condiţii, dovada numai între părţi, nu şi faţă de terţi;
b) poate fi socotit de instanţă ca rezultând din neprezentarea părţii la
Intero¬gatoriu ori din refuzul acesteia de a
răspunde;
c) poate face dovada atât între părţi, cât şl faţă de terţi, dacă este completat
cu orice alte probe, inclusiv prin
proba cu martori ori prin prezumţii.

289. Scutirea legală de a depune mărturie:
a) subzistă, în principiu, şi după încetarea funcţiei în cazul judecătorilor,
procu¬rorilor şi funcţionarilor publici,
cu privire la împrejurările secrete de care au luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei

lor;
b) va fi invocată, dacă este cazul, de către persoana chemată să depună
mărturie şi care este beneficiară a prezumţiei
de scutire;
c) constituie temei pentru anularea depoziţie^martorului făcute cu
nerespectarea obligaţiei de a păstra secretul de
serviciu sau secretul profesional.

290. ce priveşte prezumţiile !ega!c:l^HHHSlSKHEKHS9HHH9S9
a) sunt prezumţiile prevăzute de lege cu titlu exemplificativ şi a căror probă
contrară poate să fie făcută numai cu
anumite mijloace de probă, numai de anumite persoane sau numai în anumite

situaţii;
b) sub aspect probator, cel care Invocă prezumţia legală va trebui să
dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex, pe
Ghigheci Ghigheci
I
care se întemeiază aceasta;

c) corespund, ca regulă, unui Interes general ocrotit de lege.
291- sPre deosebire de prezumţiile legale, prezumţiile judiciare: -
a) sunt prezumţiile simple iăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, care
se poate întemeia pe ele numai dacă
au greutate şl puterea de a naşte proba¬bilitate;

b) nu pot fi primite în cazurile în care legea admite dovada cu martori;
c) nu pot face obiectul controlului judiciar, pe calea apelului ori a recursului.
292. Obiectul probei expertizei în: iiSHBHHHHRBHHIHIHBHHHi
a) aspecte de fapt şi de drept pentru a căror lămurire instanţa consideră
necesar să cunoască părerea unor
specialişti;
b) probleme de drept a căror lămurire necesită opiniile unor personalităţi ori
specialişti în domeniul de drept
respectiv;
c) împrejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesare cunoştinţe de
specia¬litate.
293- Experţii aleşi de către părţi pentru a participa la efectuarea expertizei:
a) trebuie să fie încuviinţaţi de către instanţă, având calitatea de consilieri ai
părţilor;
b) au obligaţia să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele
expertizei;
c) sunt solicitaţi, ca regulă, în cazurile în care expertiza priveşte domenii strict
specializate, în care nu există
experţi autorizaţi.
a) aceasta se face după încuvHnţareVprobei sau ordonarea ei din oficiu, de

către completul de judecată, care alege,
după caz, unui sau trei nume de pe lista de experţi întocmită de părţi;
b) aceasta se face prin încheiere, care va cuprinde şi obiectivele asupra cărora
expertul urmează să se pronunţe,
termenul în care trebuie să se efectueze expertiza şi onorariul provizoriu al

expertului şi, dacă este cazul, avansul
pentru cheltuielile de deplasare;

c) în situaţia administrării probelor de către avocaţi, dacă părţile nu se înţeleg
asupra numirii expertului, se va
proceda la tragerea la sorţi a acestuia de către avocaţii părţilor.

Ghigheci Ghigheci
I
^^^^B^HHÎBSSHIHHIHIIHHIHHB^BSSHHII^SBHBBB^BSi
a) se stabilesc întotdeauna la momentul încuviinţării probei expertizei;
b) sunt stabilite de către instanţa de judecată, după consultarea obligatorie a
experţilor numiţi şi, după caz, a
experţilor consilieri ai părţilor;

c) vor putea fi definitivate la termenul la care este numit expertul, şi nu
neapărat la termenul la care este
încuviinţată proba.
296. In ceea ce priveşte onorariul experţilor: :
a) acesta se stabileşte de către instanţa de judecată după finalizarea raportului
de expertiză;
b) ca regulă, dovada plăţii onorariului se depune la grefa instanţei de partea
care a fost obligată prin încheiere, în
termen de 5 zile de la numirea expertului;

c) acesta poate fi majorat de către instanţa de judecată, la cererea motivată a
experţilor, ţinându-se seama de lucrarea
efectuată şi numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele

oblecţiuni sau a raportului suplimentar după
caz.
297. în ceea ce priveşte recuzarea expertului:
a) experţii pot fi recuzaţi de către oricare dintre părţi pentru aceleaşi motive ca
şi judecătorii, precum şi de către
instanţă, din oficiu;

b) cererile de recuzare a experţilor se judecă cu citarea părţilor şi a expertului;
c) dacă motivul de recuzare s-a ivit ulterior numirii expertului, părţile pot cere
recuzarea acestuia, în toate
cazurile, numai până la începerea oricărei dezba¬teri, sub sancţiunea respingerii

cererii ca inadmisibilă.
298. Citarea părţilor este obligatorie:
a) în situaţia în care pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la
faţa locului sau sunt necesare
explicaţiile părţilor;
b) atunci când părţile au solicitat să fie prezente la efectuarea expertizei;
c) la refacerea expertizei, după anularea, potrivit legii, a raportului de
expertiză ca urmare a necitării părţilor.
299. Raportul de expertiză: ■.v^vrSS'
a) cuprinde constatările şi concluziile motivate ale expertului sau ale
laboratorului ori ale Institutului specializat
Ghigheci Ghigheci
I
căruia i s-a cerut efectuarea expertizei;

b) va fi depus, ca regulă, în termenul fixat de instanţă pentru finalizarea sa;
c) în cazurile anume prevăzute de lege, va fi depus numai după obţinerea
avizelor tehnice necesare, ce se eliberează
doar de organismele de specialitate com¬petente.
a) poate fi cerută de către instanţă," din oficiu'sau la cererea părţilor, la primul

termen după depunerea raportului;
b) va fi făcută de către aceiaşi experţi care l-au întocmit;
c) este de competenţa experţilor consilieri ai părţilor.
301. Efectuarea unei noi expertize:
a) este lăsată la aprecierea instanţei, care o poate dispune, la cerere sau din
oficiu, pentru motive temeinice;
b) este obligatorie dacă părţile o solicită motivat;
c) cade în sarcina unui alt expert decât cel care a efectuat prima expertiză în
cauză.
!. în ceea ce priveşte mijloacele materiale de probă:
a) orice bun mobil sau imobil poate fi considerat mijloc material de probă, dacă
îndeplineşte anumite condiţii ce
servesc la stabilirea unui fapt cunoscut, vecin şi conex cu faptul pretins pe care se
întemeiază soluţionarea cauzei;
b) păstrarea mijloacelor materiale de probă, până la soluţionarea definitivă a
cauzei, va cădea în sarcina părţii
căreia îi profită verificarea acestora;

c) verificarea mijloacelor materiale de probă are loc, ca regulă, în cadrul unei
şedinţe de judecată.
303 în cazul efectuării cercetării la faţa locului: jfHHHHHHHHw^mHHB
a) citarea părţilor este facultativă;
b) prezenţa procurorului este obligatorie, în cauzele în care participarea sa la
judecată este cerută de lege;
i: . >, mai odată cu
c) atunci când instanţa încuviinţează, ascultarea martorilor, a experţilor şi a
părţilor se va face la faţa locului.
304 în ceea ce priveşte consemnarea rezultatului cercetam la faţa locului:
a) instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată num fondul;
b) instanţa va întocmi un proces-verbal în care se vor consemna şi susţinerile
ori obiecţiunile părţilor;
c) sunt aplicabile, în mod corespunzător, prevederile privind întocmirea
raportului de expertiză la efectuarea unei
expertize la faţa locului.

305. Mărturisirea:.
Ghigheci Ghigheci
I
a) nu poate avea ca obiect decât împrejurări de fapt;
b) poate fi făcută de către una din părţi, din proprie iniţiativă sau în cadrul
procedurii interogatoriului;
c) poate consta în declaraţiile uneia dintre părţi cu privire la legea aplicabilă
litigiului.
ca mărturisirea valabilă: \19HflHHHHHHHHHSfli
a) este necesar ca aceasta să fie acceptată de către partea adversă;
b) nu poate să fie făcută decât de partea care este titulară a dreptului
respectiv sau, după caz, de către un mandatar
cu procură specială;
c) trebuie să fie certificată de reprezentantul legal al părţii de la care emană.
aj are caracter indivizibil, cu excepţia situaţiei în care se face dovada ca a fost

urmarea unei erori de fapt scuzabile;
b) poate fi făcută şi în afara procesului, dacă este consemnată în scris, iar
înscrisul respectiv este folosit ca
probă în proces;
c) nu poate produce efecte dacă a fost făcută de o persoană fără
discernământ.
308. In ceea ce priveşte mărturisirea extrajudiciara: :.|HHHHHHHHHIi
a) dacă aceasta este scrisă, poate fi folosită în orice proces, chiar şi în acela in
care proba testimonială este
inadmisibilă;
b) dacă aceasta este scrisă, nu poate fi admisă atunci când legea nu permite
administrarea probei cu martori;
c) dacă aceasta este verbală, nu poate fi admisă atunci când legea nu permite
administrarea probei cu martori.
309. Interogatoriul:
a) poate privi numai chestiuni de fapt, cu condiţia ca acestea să fie fapte
personale ale părţii chemate la
interogatoriu, ce au legătură cu procesul, fiin[j de natură să ducă la rezolvarea

acestuia;
b) ca regulă, poate fi luat părţilor, iar în cazuri excepţionale, şi unor persoane
străine de proces, atunci când
acestea din urmă nu pot avea calitatea de martori sau experţi;

c) nu este admisibil în cauzele privitoare la drepturi la care părţile nu pot s|
renunţe sau care nu pot face obiectul
unei tranzacţii.
310. în cazul luării interogatoriului:
Ghigheci Ghigheci
I
a) partea este obligată să se prezinte personal în faţa instanţei de judecată
inclusiv în situaţia în care se află în
străinătate şi este reprezentată în proces printr-un mandatar;

b) cu încuviinţarea preşedintelui completului, fiecare dintre judecători,
procurorul sau partea adversă pot pune celui
chemat la interogatoriu şi alte întrebări decât cele formulate în scris de către

partea care a propus proba;
c) întrebările trebuie să vizeze fapte personale ale părţii chemate la
interogatoriu şi să fie clare şi neechivoce.
311. în ceea ce priveşte răspunsul părţii la interogatoriu:
a) partea se poate folosi de un proiect de răspuns scris în prealabil, cu acordul
Instanţei de judecată;
b) partea se poate folosi doar de unele însemnări, însă numai cu privire la cifre
şl denumiri şi doar cu acordul
instanţei de judecată;
c) chiar dacă partea declară că, pentru a răspunde, trebuie să cerceteze
înscrisuri, registre sau dosare, nu se va
putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.

312. La luarea interogatoriului, pentru a se putea proceda la confruntarea
părţilor:
a) este necesar să fie prezente părţile aflate pe poziţii adverse;
b) este obligatoriu ca în prealabil instanţa să fi încuviinţat proba cu
interogatoriul ambelor părţi;
c) este suficient ca instanţa să fi încuviinţat în prealabil proba cu interogatoriul
uneia dintre părţi.
313. în cazul refuzului părţii, deşi lega' citată, de a se prezenta la interogatoriu
sau de
a răspunde, fără a-şi sprijini această conduită pe motive temeinice:
a) instanţa poate considera această atitudine a părţii drept o mărturisire
deplină sau doar un început de dovadă
scrisă în favoarea părţii care a propus proba;

b) instanţa va interpreta această atitudine a părţii, în toate cazurile, ca o
mărturisire deplină sau, după caz, ca un
început de dovadă scrisă în favoarea părţii care a propus proba;

c) este obligatorie administrarea probei cu martori, cât şi a altor probe,
Inclusiv prezumţiile, în vederea
completării probatoriului.
. r;ererea de asigurare a probelor poate fi făcută:
3 "' a) numai înainte de sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată;
Ghigheci Ghigheci
I
„,.,_
b) atât înainte, cât şi în timpul procesului;
c) numai dacă partea adversă îşi dă acordul.
315 Cererea de asigurare a probelor se soluţionează:
'a) în camera de consiliu, chiar şi fără citarea părţilor, dacă există pericol de
întâr¬ziere;
b) în şedinţă publică, cu citarea părţilor;
c) în camera de consiliu, în toate cazurile cu citarea părţilor.
316. încheierea de admitere a cererii de asigurare a probelor:
a) este executorie;
b) nu este supusă niciunei căi de atac;
c) poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu
citarea părţilor, şi de la
comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

317 încheierea prin care se constată administrarea probelor asigurate:
a) nu este supusă niciunei căi de atac;
b) poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare,
dacă s-a dat cu citarea părţilor, şl
de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor;

c) poate fi atacată numai odată cu fondul.
318. Constatarea de urgenţă a unei stări de fapt, la faţa locului, poate fi făcută:
a) de instanţa în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea;
b) şi fără citarea aceluia împotriva căruia se cere;
c) de executorul judecătoresc.
319. Administrarea probelor de către avocaţi se poate face:
a) în toate litigiile;
b) în litigiile care privesc drepturi asupra cărora legea permite a se face
tranzacţie;
c) dacă părţile consimt expres.
320. Pentru administrarea probelor de către avocaţi, instanţa va stabili un termen
de
j;^^^rara|9|HH||HHHIIHiH|HIHHH^HHHBHl^BBHMBBHHHBwB
a) 3 luni;
b) 4 luni;
c) 6 luni.
321. Termenul stabilit pentru administrarea probelor de către avocaţi va putea fi
■prelungit cu cel mult o lună, dacă în cursul administrării probelor:
a) una dintre părţi a decedat;
b) se invocă un incident procedural asupra căruia instanţa trebuie să se
pronunţe;
c) a încetat contractul de asistenţă juridică dintre una dintre părţi şi avocatul
său.
322. Programul de administrare a probelor de către avocaţi se prezintă instanţei
termen de cel mult: ''
Ghigheci Ghigheci
I
a) 5 zile de la încuviinţarea probelor;
b) 10 zile de la încuviinţarea probelor;
c) 15 zile de la încuviinţarea probelor.
323. încheierea prin care instanţa soluţionează un incident privind administrarea
probelor de către avocaţi:
a) nu este supusă niclunel căi de atac;
b) poate fi atacată numai odată cu fondul procesului;
c) poate fi atacată separat numai cu apel în termen de 5 zile.de la pronunţare.
324. In cadrul procedurii de administrare a probelor de către avocaţi, mărturia se
poate consemna:
a) de un notar public;
b) de o persoană convenită de părţi;
c) numai în cabinetul unuia dintre avocaţi.
325. în cadrul procedurii de administrare a probelor de către avocaţi, cercetarea |
a
faţa locului se face de către
a) avocaţii părţilor;
b) executorul judecătoresc;
c) Instanţă.
326. Dezbaterile procesului:
a) au ca obiect numai împrejurările de fapt invocate de părţi în cereriTe lor sau,
după caz, ridicate de instanţă din
oficiu;
b) au ca obiect numai temeiurile de drept invocate de părţi în cererile lor sau,
după caz, ridicate de instanţă din
oficiu;
c) poartă asupra împrejurărilor de fapt şi temeiurilor de drept, invocate de
părţi in cererile lor sau, după caz,
ridicate de Instanţă din oficiu.

327. Instanţa de judecată, înainte de a trece la dezbaterea fondului cauzei:
a) va pune în discuţia părţilor, numai dacă ambele părţi o solicită motivat,
toate cererile, excepţiile procesuale şi
apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele

care, potrivit legii, pot fl invocate
în orice stare a procesului;

b) va pune în discuţia părţilor, la cererea oricăreia dintre părţi sau din oficiu,
cererile, excepţiile procesuale şi
apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele

care, potrivit legii, pot fi invocate
Ghigheci Ghigheci
I
în orice stare a procesului;
c) este obligată, potrivit legii, să întrebe părţile dacă sunt de acord cu punerea
în discuţie a cererilor,
excepţiilor procesuale şi a apărărilor care nu au fost soluţio¬nate în cursul

cercetării procesului, precum şi a celor
care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.

Completarea sau refacerea unor probe:
' a) poate f' dispusă de către instanţă, în etapa dezbaterii în fond a procesului, în
cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri; , 0) poate fi
dispusă de către instanţă, în etapa
dezbaterii în fond a procesului,

numai în situaţia în care probele respective au fost administrate în cadrul
procedurii administrării probelor de către avocaţi; c) va fi dispusă de către
instanţă, în etapa dezbaterii în fond a
procesului, numai
dacă părţile solicită expres aceasta.
3Z9' a) "completări la notele privind susţinerile lor întocmite şi depuse, potrivit
legii, în cadrul etapei cercetării
procesului, chiar şi în cazul în care aceste completări nu sunt cerute de instanţă;

b) completări la notele privind susţinerile lor, întocmite şi depuse, în condiţiile
legii, în cadrul etapei cercetării
procesului, numai în situaţia în care instanţa solicită expres aceste completări;

c) note noi faţă de susţinerile întocmite şi depuse, în condiţiile legii, în cadrul
etapei cercetării procesului,
chiar şi în cazul în care aceste note noi nu sunt cerute de instanţă.

330. închiderea dezbaterilor în fond se face de către preşedintele completului de
li^HHHiHHIHHI^HHIHHHHflHHHHHHHHHHH
a) când acesta consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi
temeiu-
rile de drept ale cauzei;
b) când părţile declară că nu mai au cereri de formulat şi nu mal sunt alte
incidente de soluţionat-
ei de fiecare dată când dezbaterile sunt lăsate în continuare pentru o altă zi,
pentru motive temeinice.
a) părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea
prevăzută de lege;
b) părţile pot depune completări la notele întocmite şi depuse, potrivit legii, în
cadrai etapei cercetării
Ghigheci Ghigheci
I
procesului, chiar şi în cazul în care aceste completări nu sunt cerute de instanţă;
c) părţile au posibilitatea să depună înscrisuri noi la dosarul cauzei, dacă
acestea au fost cerute de instanţă.
332. Suspendarea voluntară a procesului se dispune când:
a) niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea cauzei, iar reclamantul a
cerut în scris judecarea în lipsă;
b) niciuna dintre părţi, care are termenul în cunoştinţă, nu se înfăţişează la
strigarea pricinii;
c) reclamantul cere luarea acestei măsuri.
333. Suspendarea de drept:

a) se dispune In cazul decesului uneia dintre părţi, până la Introducerea în
cauză a moştenitorilor, chiar dacă partea
interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora;

b) dispusă după închiderea dezbaterilor, în cazul punerii sub Interdicţie judecă
torească a unei părţi, nu împiedică
pronunţarea hotărârii;
c) a judecării cererii principale operează până la soluţionarea căii de atac exer-
citate împotriva încheierii de
respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie principală.

334. Suspendarea judecării cauzei:
a) se poate dispune într-o cauză similară celei în care a fost sesizată înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea
pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

b) nu poate fi dispusă dacă dezlegarea cauzei depinde doar în parte de
existenţa unui drept care face obiectul unei
alte judecăţi;
c) poate fi dispusă când instanţa constată că desfăşurarea normală a
procesului este împiedicată din vina
reclamantului, prin neîndeplinlrea obligaţiilor stabilite în cursul judecăţii.

335. încheierea de suspendare a judecării cauzei:
a) pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este supusă numai
recursului, care este de competenţa Completului
de 5 judecători;
b) este definitivă;
c) de regulă, poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic
superioară.
336. Judecata cauzei suspendate reia: J9flOHHHHHHHH|B
a) prin cererea de redeschidere făcută numai de reclamant, când suspendarea
Ghigheci Ghigheci
I
s-a dispus din cauza lipsei părţilor;
b) la cererea reclamantului, dacă obligaţiile stabilite de instanţă în cursul
judecăţii în sarcina acestuia au fost
îndeplinite, iar judecata poate continua;

c) prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea lichidatorului,
în cazul dizolvării persoanei
juridice.
337. Perimarea:
a) operează de drept şi se constată numai din oficiu;
b) poate fi invocată numai pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în
şedinţă publică;
c) nu intervine în cazul în care actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.
338. Cursul perimării este suspendat:
a) cât timp durează suspendarea facultativă a judecăţii;
b) timp de trei luni de la data când s-au petrecut faptele care au determinat
sus¬pendarea judecăţii, dacă aceste
fapte s-au petrecut în ultima lună a termenului de perimare;

c) pe timpul cât partea este împiedicată să stăruie în judecată din cauza unor
motive temeinic justificate.
încheienJBflflflHBHH
a) instanţa constată perimarea este supusă numai recursului, la instanţa
ierarhic
superioară;
b) instanţa constată că perimarea nu a intervenit poate fi atacată odată cu
fondul procesului;
c) o secţie a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată perimarea este
definitivă.
340. Reclamantul poate renunţa ia judecată: iSflBHHflHHflHHIÎI
a) în tot cursul procesului, fără a fi necesar acordul celeilalte părţi;
b) în cursul procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare în
judecată numai cu acordul expres sau
tacit al pârâtului;
c) la primul termen la care părţile sunt legal citate cu acordul tacit al celeilalte
părţi.
341. Renunţarea la judecată se poate JSHRBHBBHHflHHHSBSI
a) şi verbal în şedinţă de judecată;
b) numai în scris, prin înscris autentic;
c) atât personal, cât şi prin mandatar cu procură specială.
"i 'JHHBflHHHHHIHHIHH
a) afectează şi cererile incidentale care au caracter de sine stătător;
b) produce efecte numai faţă de părţile în privinţa cărora a fost făcută;
c) a unuia dintre reclamanţi este opozabilă şi celorlalţi reclamanţi.
Ghigheci Ghigheci
I
Re^|||||ÎBHHHBHHHHIHHHHHHHHHHHH^H
a) se constată prin hotărâre supusă, în toate cazurile, recursului;
b) în faţa unei secţii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată prin
hotărâre supusă recursului, care se
judecă de Completul de 5 judecători;

c) în faţa unei secţii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată prin
hotărâre definitivă.
344. Reclamantul poate renunţa la dreptul pretins: ' ,•
a) şi în căile extraordinare de atac, fără a fi necesar acordul pârâtului;
b) numai în scris;
c) numai dacă poate dispune de acesta.
'jBfiflHHIHiHBlIflHHHHiil
a) al curţii de apel ia act de renunţarea la dreptul pretins este supusă
recursului, care se judecă de Completul de 5
judecători al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;

b) al unei secţii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ia act de renunţarea la
dreptul pretins este supusă
recursului, care se judecă de Completul de 5 judecători al acestei instanţe;

c) al unei secţii a înaltei Curţi de Casaţie şl Justiţie la act de renunţarea la
dreptul pretins este definitivă.
346. In caz de renunţare la dreptul pretins:
a) în faţa primei instanţe, cererea este respinsă în fond;
b) în faţa primei instanţe, cererea de chemare în judecată va fi anulată;
c) în faţa instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în tot sau îi
parte, în măsura renunţării.
m
347. Dacă pârâtul a recunoscut:

a) în tot pretenţiile reclamantului, instanţa, din oficiu, va da o hotărâre în
măsura recunoaşterii;
b) în parte pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia din urmă, va
da o hotărâre în măsura
recunoaşterii, iar judecata va continua cu privire la pre¬tenţiile rămase

nerecunoscute, instanţa urmând a pronunţa o nouă
hotărâre asupra acestora din urmă;

c) în tot pretenţiile reclamantului, hotărârea dată în baza recunoaşterii
preten¬ţiilor poate fi atacată numai cu
recurs la instanţa ierarhic superioară.

348. Achiesarea:
a) doar cu privire la o parte din hotărâre trebuie să fie expresă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) doar cu privire la o parte din hotărâre poate fi făcută de parte şi prin înscris
sub semnătură privată;
c) la hotărâre poate fi dedusă din acte sau fapte precise şi concordante care
exprimă intenţia certă a părţii de a-şi
da adeziunea la hotărâre.
a) se'poate face numai până la pronunţarea hotărârii, făcându-se menţiune

despre aceasta într-un proces-verbal semnat
de preşedinte şi de grefier;
b) se poate face şi ulterior pronunţării, chiar după declararea căii de atac, dar
atât timp cât dosarul nu a fost
înaintat la Instanţa competentă;

c) se poate face şi prin înscris sub semnătură privată.
350. învoiala părţilor cu privire la soluţionarea litigiului:
a) poate fi prezentată şi verbal în şedinţă;
b) alcătuieşte dispozitivul hotărârii de expedient;
c) poate Interveni şi în căile de atac, precum şi în cursul executării silite.
351. Tranzacţia:
a) poate fi încheiată şi prin înscris sub semnătură privată;
b) este încuviinţată prin hotărâre dată, în toate cazurile, în şedinţă publică;
c) poate fi încheiată de procuror numai în procesele în care acesta a pornit
acţiunea civilă pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor sau ale persoanelor puse sub
interdicţie.
352. Hotărârea care consfinţeşte tranzacţia intervenită între părţi:
a) este lipsită de orice efect, dacă tranzacţia a fost desfiinţată printr-o hotărâre
judecătorească prin care a fost admisă
o acţiune în nulitate sau o acţiune în rezoluţiune ori reziliere;

b) poate fi atacată, pentru motive procedurale, numai cu recurs la instanţa
ierarhic superioară;
c) se dă, în toate cazurile, în şedinţă publică.
353 ceea c^p^^BMBBBBWHBBMBBHHBBBBBBHHB^BBi
a) înainte de închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în
secret asupra hotărârii ce urmează să se
pronunţe;
b) pe tot parcursul dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret
asupra hotărârii ce urmează să se
pronunţe;
c) după închiderea dezbaterilor, completul de judecată deliberează în secret
Ghigheci Ghigheci
I
asupra hotărârii ce urmează să se
pronunţe.
Deiibcr3||||i|Blli|HHHBHIHHHHHHHHH^HHB
a) se desfăşoară în şedinţă publică, cu excepţia cazurilor în care dezbaterea
fondului a avut loc în sala de consiliu;
b) se desfăşoară în secret şi numai în prezenţa membrilor completului în faţa
cărora au avut loc dezbaterile;
c) se desfăşoară în secret şi cu participarea membrilor completului în faţa
cărora au avut loc dezbaterile, precum şi
a grefierului şi a procurorului, dacă acesta a participat la şedinţa de judecată.

355. Procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor:
a) atunci când judecătorul care a luat parte la judecată nu se mai poate
pronunţa deoarece, în condiţiile legii, i-a
încetat calitatea de judecător sau este sus¬pendat din funcţie;

b) atunci când judecătorul care a luat parte la judecată nu se mai poate
pronunţa deoarece nu mai este judecător al
instanţei respective, cu toate că şi-a păstrat calitatea de judecător;

c) dacă în timpul deliberării instanţa găseşte că sunt necesare probe sau
lămuriri noi.
356. Referitor la amânarea pronunţării hotărârii:
a) termenul de amânare fixat nu poate depăşi 15 zile, sub sancţiunea expresă
a nulităţii hotărârii judecătoreşti;
b) anunţarea temenulul de amânare se face de către preşedintele completului
de judecată, care poate stabili şi că
pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin

mijlocirea grefei Instanţei;
c) hotărârea nu poate fi pronunţată, potrivit legii, mai înainte de data fixată în
acest scop.
357. La momentul soluţionării cauzei, instanţa de judecată: '^jJS ' ¿5:;
a) are obligaţia să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii;
b) are facultatea de a se pronunţa asupra tuturor cererilor deduse judecăţii;
c) nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu
prevede altfel.
358. In ceea ce priveşte luarea hotărârii, în situaţia completului format din trei
judecători:
a) când unanimitatea nu poate fi realizată, procesul se judecă, în mod
obligator^ în complet de divergenţă;
b) când majoritatea nu poate fi realizată, procesul se judecă, în mod
obligatoriu % complet de divergenţă;
c) dacă din deliberare rezultă mal mult de două opinii, judecătorii ale căror
Ghigheci Ghigheci
I
păreri se apropie sunt datori să se
unească într-o singură opinie.

359. Daca, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau
lămuriri
a) va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor;
b) poate să dispună repunerea pe rol a cauzei, numai cu acordul părţilor;
c) dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă.
360. în cazul în care unanimitatea voturilor membrilor completului nu poate f|
realizată:
a) hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată, în
situaţia în care componenţa completului o
permite;
b) se trece imediat la judecata în complet de divergenţă, în situaţia
completului format din trei judecători;
c) hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului de judecată, indiferent
de numărul de judecători care formează
completul.
Completul de divergenţă: 'iHHHHH||HHflH||^BHf:
a) ca regulă, este constituit din membrii iniţiali ai completului de judecată,
dacă în componenţa sa intră un număr
impar de judecători;
b) este constituit prin includerea în completul Iniţial a preşedintelui instanţei
sau a vicepreşedintelui, a
preşedintelui de secţie ori a unui judecător desemnat de preşedinte, în aşa fel

încât completul să albă un număr impar de
judecători;
c) odată constituit, în condiţiile legii, va relua dezbaterile numai asupra
chestiu¬nilor rămase în divergenţă şi care
se anunţă părţilor în şedinţă.
a) judecata poate avea loc în aceeaşi zi sau într-un termen care nu poate
depăşi 20 de zile de la Ivirea divergenţei,
cu citarea părţilor;
b) instanţa este îndreptăţită, atunci când apreciază că este necesar, să
adminis¬treze noi dovezi şi să ordone orice
alte măsuri îngăduite de lege;

c) părţile nu pot pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în
Ghigheci Ghigheci
I
divergenţă.
a) dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă şi care se

anunţă părţilor în şedinţă;
b) dezbaterile vor fi reluate asupra chestiunilor rămase în divergenţă, precum
şl asupra unor chestiuni noi care se
anunţă părţilor în şedinţă;

c) părţile nu pot pune din nou concluzii asupra chestiunilor aflate în
divergenţă.
fvlinuta:
a) se va întocmi îmcursul deliberărilor, potrivit legii; D) Se va întocmi după ce a
fost luată hotărârea, în condiţiile
legii; c) va cuprinde soluţia, în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a
judecătorilor aflaţi în minoritate.
jSSS99HHHHHIHHHIHiHHHMHIIi^HHHH!iiHH
a) atunci când este întocmită pe mal multe pagini, se va face, sub sancţiunea
prevăzută de lege, pe fiecare pagină, de către judecători şi, după caz, de către
magistratul-asistent;
b) se poate face şi de către preşedintele completului, în locul judecătorului
care
este împiedicat, potrivit legii, să semneze minuta;
c) se va face de către preşedintele instanţei, în situaţiile prevăzute de lege.
a) are loc în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, sub
rezerva dispoziţiilor privind amânarea
pronunţării când, în condiţiile legii, pronunţarea hotărârii se poate face prin

punerea soluţiei la dispoziţia părţilor
prin mijlocirea grefei;

b) are loc în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, cu
excepţia situaţiilor în care judecata a
avut loc în camera de consiliu;

c) are loc în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, cu
citarea obligatorie a părţilor.
Renunţarea la calea de atac în faţa primei instanţe: ' JHHKBBHJJBJIIIIIIIIIM
a) se poate declara, de către partea prezentă, numai la momentul pronunţării
hotărârii, în condiţiile legii;
b) este posibilă doar ulterior pronunţării hotărârii, chiar şi după declararea căii
de atac, în condiţiile prevăzute
de lege;
c) poate avea loc, în condiţiile legii, fie la momentul pronunţării hotărârii, fie
ulterior pronunţării şi chiar după
Ghigheci Ghigheci
I
declararea căii de atac.

BBBHBHBIHHHH^^BHHniHBiJ^SHKS^BuBffifi
a) poate fi cerută, în toate situaţiile, doar prin căile de atac prevăzute de lege;
b) ca regulă, poate fi invocată prin căile de atac prevă7.ute de lege;
c) poate fi invocată numai prin contestaţia în anulare.
.ISHHHIH^HHHHI^HH^HHRi
a) numai hotărârile prin care cauza este soluţionată de prima instanţă sau prin
care aceasta se dezînvesteşte fără a
soluţiona cauza;
b) hotărârile prin care judecătoriile soluţionează căile de atac împotriva
hotărâ¬rilor autorităţilor administraţiei
publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în

cazurile prevăzute de lege;
c) toate hotărârile prin care instanţa se pronunţă asupra contestaţiei în
anulare.
370. încheierile:
a) sunt toate celelalte hotărâri date de Instanţă, în afara sentinţelor şl
deciziilor* dacă legea nu prevede altfel;
b) sunt toate celelalte hotărâri date de instanţă numai în cursul judecăţii, în
afara sentinţelor şi deciziilor, dacă
legea nu prevede altfel;

c) nu sunt hotărâri judecătoreşti.
371. Dispozitivul hotărârii cuprinde, printre alte menţiuni;
a) soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii şi motivele pentru care s-au
admis, cât şi cele pentru care s-au
înlăturat cererile părţilor;

b) cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la cererea părţii sau, după caz
a părţilor;
c) în toate situaţiile, menţiunea că s-a pronunţat în şedinţă publică.
372. Spre deosebire de minută, semnarea dispozitivului se va face: ;
a) nu doar de către judecători, ci şi de către grefier, precum şi de către
magistratul" asistent, în cazul completului
instanţei supreme;
b) atât de către judecătorii care au luat parte la deliberare, cât şi de către
preşe¬dintele instanţei;
c) în situaţia judecăţii în complet de divergenţă, numai de către membrii nou-
incluşi, potrivit legii, în alcătuirea
completului de divergenţă.
Ghigheci Ghigheci
I
373. Hotărârea va fi semnată: 1
a) ca regulă, de membrii completului de judecată, de către grefier, precum şi
de către preşedintele instanţei;
b) de către preşedintele instanţei, în situaţiile prevăzute expres de lege;
c) alături de membrii completului de judecată, şi de către grefierul-şef, în locul
grefierului, atunci când
împiedicarea de a semna prevăzută de lege îl priveşte pe grefier.

374. Comunicarea hotărârii:
a) se va face către părţi, din oficiu, sau, după caz, la cererea acestora, în copie,
chiar dacă este definitivă;
b) se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile
legii;
c) se va face din oficiu şi de îndată notarului public instrumentator, direct ori
prin intermediul camerei notarilor
publici în circumscripţia căreia funcţionează, în cazul hotărârilor definitive prin

care s-a dispus anularea, în tot sau în
parte, a unui act notarial.

375. Adăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii:
a) dacă sunt necesare, trebuie certificate sub semnătură de către judecător,
sub sancţiunea nulităţii hotărârii;
b) dacă sunt necesare, trebuie certificate sub semnătură de către judecător,
sub sancţiunea neluăril lor în seamă;
c) nu sunt permise, fiind de natură să altereze forma hotărârii judecătoreşti.
376
377
378-
379.
Ghigheci Ghigheci
I
380.
381
382.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti:

a) priveşte numai dispozitivul hotărârii;
b) este provizorie în cazul în care hotărârea este supusă apelului sau
recursului;
c) este ataşată numai acelor hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat, în
tot
sau în parte, fondul procesului.
a) practicaua sau partea introductivă a hotărârii;
b) hotărârea judecătorească care statuează asupra unei excepţii procesuale ori
asupra oricărui alt Incident cu privire
la chestiunea tranşată;
c) încheierile pronunţate în procedura necontencioasă.
în ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat:
a) aceasta poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului;
b) ca regulă, aceasta poate fi invocată doar de către părţi, în orice stare a
procesului, inclusiv în faţa instanţei
de recurs;
c) nu I se poate crea părţii, în propria sa cale de atac, ca efect al admiterii
excepţiei, o situaţie mai rea decât
aceea din hotărârea atacată.
a) are forţa probantă a unui înscris sub semnătură privată;

b) are putere executorie, în condiţiile prevăzute de lege;
c) produce efecte obligatorii şi faţă de terţe persoane cât timp acestea nu fac,
în condiţiile legii, dovada contrară.
în cazul recunoaşterii, de către pârât, în tot sau în parte, a pretenţiilor recla-
Ghigheci Ghigheci
I
a) la cererea reclamantului, Instanţa va da o hotărâre în măsura recunoaşterii;
b) hotărârea pronunţată este irevocabilă;
c) dacă a fost făcută în faţa instanţei de apel, hotărârea primei instanţe va fi
anu¬lată în măsura recunoaşterii,
dispunându-se admiterea, în mod corespunzător, a cererii.

Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului: _ ^ .
a) nu poa*te fi făcută decât în cadrul judecăţii în primă instanţă;
b) presupune continuarea judecăţii cu privire la pretenţiile rămase
nerecunoscute, dacă recunoaşterea pretenţiilor
este parţială;
c) se constată prin încheiere, care poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
ierarhic superioară.
Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor: .îMSSSSBSBBBBKS^SSM
a) se dă în camera de consiliu, în toate situaţiile;
b) poate fi dată, în condiţiile legii, şi înainte de temenul stabilit pentru
judecată;
c) nu este supusă niciunel căi de atac.
383. Tranzacţia:
a) este menţionată, ca regulă, în minută;
b) va fi încheiată în formă scrisă;
c) va alcătui practicaua hotărârii.
a) priveşte erori sau" omisiuni cu privire la numele, calitatea şi susţinerile

părţilor sau cele de calcul, precum şi
orice alte erori materiale care presupun greşeli de ordin procedural;

b) poate fi declanşată prin cererea formulată de parte sau prin sesizarea, din
oficiu, a instanţei judecătoreşti;
c) presupune, ca regulă, citarea părţilor.
385. In cazul îndreptam erorilor materiale din textul hotărârilor sau al încheierilor:
a) instanţa se pronunţă prin încheiere, care nu este supusă niciunei căi de
atac;
b) aceasta poate fi cerută şi pe calea apelului sau recursului;
c) părţile nu vor fl obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
această procedură, în cazul în care
cererea de îndreptare a fost admisă.

386. îndreptarea erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea şi
susţinerile
părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în
a) poate fl cerută pe calea apelului sau recursului;
b) poate fi cerută doar pe calea apelului;
c) nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului.
Ghigheci Ghigheci
I
387. în cazul procedurii de lămurire a hotărârii sau de înlăturare a dispoziţiilor
contra-
■■■■■■■■■SHHBHHIHHHHflHI
a) citarea părţilor este obligatorie;
b) instanţa se sesizează din oficiu sau, după caz, la cererea părţilor;
c) cheltuielile de judecată ocazionate de această procedură vor fl suportate de
către parte, potrivit dreptului comun,
în cazul în care cererea a fost respinsă.

388. încheierea prin care se soluţionează cererea vizând lămurirea dispozitivului
sau
înlăturarea dispoziţiilor potriynice ale acestuia:
a) ca regulă, asigură concordanţa între dispozitivul şi considerentele hotărârii;
b) se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri
al instanţei;
c) este supusă aceloraşi căi de atac ca şl hotărârea în legătură cu care s-a
solicitat lămurirea.
3S9. Procedura de completare a hotărârii::SIHHHBIHIHHBI
a) se poate declanşa la cererea părţilor ori în urma sesizării, din oficiu, a
instanţei;
b) presupune citarea obligatorie a părţilor;
c) se finalizează prin pronunţarea unei hotărâri separate.
390. Cererea de completare a hotărârii:
a) nu se poate face atunci când instanţa a.onais.să se.pronunţe asupra unei
cereri conexe sau Incidentale;
b) se soluţionează de urgenţă;
c) nu este admisibilă în cazul hotărârilor date în căile de atac sau în fond după
casarea cu reţinere.
391. în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unei capăt de cerere
principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale:
a) se poate cere completarea hotărârii, în termenul prevăzut de lege;
b) omisiunea poate fi invocată oricând, dacă a expirat temenul de apel sau,
după caz, de recurs;
c) părţile au drept de opţiune între procedura completării hotărârii şi
exercitarea apelului, sau, după caz, a
recursului.
392. Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drepJHBHIHHHHBHiiH
a) când au ca obiect cereri privitoare la posesie, numai în ceea ce priveşte
posesia;
b) când prin hotărâre se dispune radierea unui drept din cartea funciară;
c) în materie de strămutare de hotare.
393. Executarea provizorie judecătorească:
a) se poate dispune numai cu privire la hotărârile ce vizează bunuri, în
condiţiile şi cu excepţiile arătate de lege;
b) nu se poate încuviinţa în materie de desfiinţare de construcţii, plantaţii sau
Ghigheci Ghigheci
I
orice lucrări având o aşezare fixă:
c) se poate dispune de către instanţă şl din oficiu.
394. Cererea de executare provizorie:
a) se va putea face în scris, precum şi verbal în instanţă până la închiderea
dezba¬terilor, cu plata obligatorie a
unei cauţiuni;
b) poate fl formulată direct în apel, în toate situaţiile;
c) poate fl reiterată în apel, dacă a fost respinsă de prima instanţă.
395. în cazul suspendării executării provizorii:
a) citarea părţilor este lăsată la aprecierea instanţei, aplicându-se
corespunzător dispoziţiile legale referitoare la
procedura suspendării executării;

b) este obligatorie plata unei cauţiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă
în condiţiile legii;
c) la cererea de suspendare se va alătura, în toate situaţiile, o copie legalizată
a dispozitivului hotărârii.
396. Cererea de suspendare a executării provizorii:
a) se depune, în toate cazurile, la prima instanţă care a pronunţat hotărârea
susceptibilă de executare;
b) poate fi formulată şi pe cale de ordonanţă preşedlnţială, până la
soluţionarea cererii de suspendare pe calea
dreptului comun;
c) se va judeca, în toate cazurile, de către instanţa de apel.
397. Instanţa poate să reducă, în condiţiile legii, partea din cheltuielile de judecaţi
reprezentând:
a) sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de
necesi¬tatea prezenţei la proces;
b) taxa judiciară de timbru;
c) onorariul avocaţilor.
39S. Referitor la acordarea cheltuielilor de judecata de către instanţă:
a) aceasta nu se poate face decât în măsura în care se dovedeşte, de către
partea îndreptăţită, existenţa şl
întinderea acestor cheltuieli;

b) se face din oficiu sau la cererea părţii care a câştigat procesul;
c) poate fi dispusă compensarea acestor cheltuieli, printre altele, în situaţia în
care au fost formulate mai multe
capete de cerere şi numai parte dintre ele au fost admise sau când ambele părţi
au formulat pretenţii reciproce, în
condiţiile legii, pretenţii admise, de asemenea, parţial.
Ghigheci Ghigheci
I
Capitolul Vili Căile de atac
supuse apelului principal: '-^8HlHB3BHHHBB8ffiB88SM^SB™

a) hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să
judece decât în primă instanţă;
b) încheierile premergătoare care, de regulă, pot fi atacate separat;
c) hotărârile date în primă instanţă, cu excepţia hotărârilor pentru care legea
prevede altfel.
400. Apelul incident poate fi exercitat:
a) de oricare parte;
b) numai de intimat;
c) verbal, în faţa instanţei de apel.
401. Apelul incident rămâne fără efect, dacă:
a) este exercitat înaintea termenului de apel;
b) apelul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea
fondului;
c) apelul principal a fost admis.
402. Partea care a renunţat expres ia apel:

a) poate exercita apelul incident;
b) nu mai poate exercita apelul provocat;
c) nu mai poate exercita apelul principal.
Belegante
403. In cazul obligaţiilor solidare şi indivizibile:

a) apelul făcut de unul dintre coparticipanţi va profita şi celor care nu au făcut
ŞjSsC';; apel; ....
b) apelul'făcut de unul dintre coparticipanţi va profita şi celor care nu au făcut
Ghigheci Ghigheci
I
apel, doar dacă aceştia din urmă
îşi manifestă acordul în acest sens;

c) apelul făcut de unul dintre coparticipanţi nu va profita, în niclo situaţie, celor
care nu au făcut apel.
a) poate fl exercitat concomitent cu calea de atac a contestaţiei în anulare;

b) constituie, el însuşi, un act de acceptare a moştenirii;
c) nu poate fl exercitat împotriva măsurilor de administrare judiciară.
a) părţile nu vor putea folosi alte motive decât cele invocate la prima instanţă sau
arătate în motivarea apelului ori în
întâmpinare;
Petre
406.
b) sunt admisibile probe noi;
c) instanţa nu îşi poate întemeia soluţia doar pe probele administrate în prims
instanţă.
Instanţa de apel, anulând hotărârea primei instanţe, poate:
407
a) să judece procesul, evocând fondul, numai dacă părţile au solicitat expres'
luarea acestei măsuri prin cererea de
apel sau prin întâmpinare;

b) să trimită cauza spre judecare instanţei competente sau organului
jurisdicţional competent;
c) să judece procesul, evocând fondul, dacă judecata în primă instanţă s-a
făcut în lipsa părţii legal citate.
Dacă apelantul principal consimte expres:
a) instanţa de apel poate să nu aplice principiul non reformatio in peius;
408
b) apelul Incident se poate depune şi înainte de împlinirea termenului de apel;
c) intimatul poate declara apel împotriva unei persoane care a figurat în primă
instanţă şl care nu este parte în
apelul principal.
Hotărârile pronunţate în cererile de împărţeală judiciară:
a) se atacă doar cu apel;
b) se atacă cu apel şi cu recurs;
c) se atacă doar cu recurs.
409. Poate avea calitatea de apelant:
a) reprezentantul legal al persoanei care a avut calitatea de parte la judecata
în primă instanţă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) orice persoană care justifică un Interes;
c) o persoană care, la judecata în primă instanţă, a formulat o cerere de
inter¬venţie voluntară principală.
410. Un alt avocat decât cel care a reprezentat partea la judecata în primă
instanţă
poate, chiar fără procură:
a) să exercite calea de atac a apelului;
b) să exercite calea de atac a apelului, cu condiţia însuşirii apelului de către
partea îndreptăţită să îl exercite;
c) să renunţe expres la exercitarea căii de atac a apelului.
411. Apeiui poate IS9HHBHHB3HHEH9tt£lllHi<:
a) chiar dacă nu s-a exercitat, în termenul legal, apelul principal;
b) după împlinirea termenului de apel;
c) chiar dacă intimatul a achiesat la hotărârea pronunţată în primă instanţă.
412. O hotărâre judecătorească susceptibilă de apel: „
a) nu poate, în nicio situaţie, să fie atacată direct cu recurs;
b) poate fi atacată direct cu recurs, doar dacă această cale de atac vizează
aspecte de fond ale cauzei;
c) nu poate fi atacată direct cu recurs, dacă părţile nu consimt expres.
4j3 Neindicarea, în cererea de apel, a hotărârii atacate:

a) poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost
legal citată în apel;
b) se sancţionează cu nulitatea apelului;
c) se sancţionează cu nulitatea cererii de apel, dacă se dovedeşte o vătămare
procesuală care nu poate fi altfel
înlăturată.
414. Intimatul poate:
a) să exercite apel provocat împotriva altui intimat;
b) să exercite apelul principal, în termenul de apel;
c) să exercite apelul incident, în termenul de apel.
415. în apel se poate:
a) formula o cerere de intervenţie accesorie;
b) schimba calitatea uneia dintre părţile de la judecata în primă instanţă, dacă
s-a exercitat apelul provocat;
c) Invoca compensaţia legală.
416. La data de 10 martie 2014, lui B i se comunică hotărârea judecătorească
prin care
i s-a respins în primă instanţă cererea de chemare în judecată îndreptată împo-
triva lui C. B decedează însă la data de 17 martie 2014, în situaţia prezentată,
dacă hotărârea este susceptibilă de apel în termenul general de 30 de zile, moşte-
nitorii lui B: .
a) pot declara apel în perioada rămasă până la împlinirea termenului de 30 de
Ghigheci Ghigheci
I
zile;
b) pot declara apel într-un nou termen de 30 de zile, care curge de la data unei
noi comunicări a hotărârii pe numele
moştenirii, la cel din urmă domiciliu al părţii;

c) pot declara apel în termenul iniţial de 30 de zile, dar care se prelungeşte de
drept cu zilele în care termenul de
apel a fost suspendat.

—,. . .■ .... .,.,..
417. Sunt supuse caii de atac a recursului:
a) hotărârile prin care se constată perimarea, doar odată cu fondul;
b) hotărârile pronunţate în materie de expropriere;
c) încheierile prin care s-a dispus suspendarea procesului, care se atacă
separat.
418. Cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs:
a) se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, alăturându-se o copie
certi¬ficată de pe cererea de recurs şi
dovada depunerii unei cauţiuni;

b) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
c) se judecă în şedinţă publică, de completul de 3 judecători anume desemnaţi
de preşedintele instanţei.
419. în cazul recursului, suspendarea executării hotărârii atacate: ' '
a) intervine de drept, indiferent de natura cauzei;
b) se poate dispune la cererea recurentului, doar dacă acesta face dovada
depu¬nerii unei cauţiuni prevăzute de lege;
c) se poate dispune din oficiu de către instanţa care judecă recursul, în
anumite cazuri prevăzute de lege.
420. Termenul de recurs:
a) poate fi prelungit cu cel mult 5 zile, în anumite condiţii;
b) este un termen legal imperativ şi nu poate fi prelungit în nicio situaţie;
c) se întrerupe în caz de deces al părţii care avea interes să exercite recursul.
421. Are dreptul să declare recurs: wBSSBBBm. ■
a) partea căreia i s-a admis cererea de chemare în judecată, dar în cursul
judecăţii de fond i s-a respins o excepţie;
b) avocatul care a reprezentat sau a asistat o parte la judecarea procesului,
chiar fără mandat;
c) persoana sau organul care, deşi nu este parte în proces, are acest drept în
temeiul unei dispoziţii exprese a
legii.
a) prin aceasta s-au instituit norme juridice cu caracter general;

b) una dintre părţi a omis să invoce anumite probe la judecata în primă
instanţă sau în apel, esenţiale pentru
Ghigheci Ghigheci
I
dezlegarea pricinii;
c) dispozitivul se întemeiază pe considerente contradictorii.
a) cu trimitere, pricina se poate rejudeca în fond de o instanţă de acelaşi grad

cu instanţa a cărei hotărâre a fost
casată;
b) interpretarea dată normei juridice de către instanţa de recurs este
obligatorie pentru instanţa care rejudecă;
c) hotărârea pronunţată de instanţa de recurs prin care aceasta rejudecă
fondul este susceptibilă de a fi atacată cu
recurs.
424. La instanţa de recurs/în soluţionarea recursului:
a) se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor;
b) pot fi depuse înscrisuri noi, până la prima zi de înfăţişare, în anumite
condiţii;
c) nu se poate administra proba cu martori.
425. Motivarea recursului:
a) se poate face, în cazurile prevăzute de lege, într-un termen care curge de la
data comunicării hotărârii;
b) după expirarea termenului legal atrage sancţiunea nulităţii recursului, cu
unele excepţii;
c) după expirarea termenului legal nu atrage în nlcio situaţie decăderea din
dreptul de a mai depune recurs, dacă
cererea de recurs a fost făcută în termen.

426. în cazul îh care prin aceeaşi hotărâre se soluţionează o cerere principală şi
mai
multe cereri incidentale:
a) hotărârea, în întregul ei, este supusă numai recursului, dacă soluţia cu
privire la o singură cerere incidentală
este supusă recursului, restul soluţiilor fiind supuse apelului;

b) hotărârea în întregul ei este supusă apelului, dacă soluţia dintr-o singură
cerere incidentală este supusă
apelului, deşi soluţia cu privire la cererea principala este supusă recursului;

c) hotărârea în întregul el este supusă căii de atac prevăzute de lege pentru
cererea principală.
427- Este SUPUS^ recursului hotărârea dată în apel:
a) chiar dacă prin această hotărâre nu s-a soluţionat fondul cauzei;
b) numai dacă apelul a fost respins;
c) dacă prin această hotărâre s-a soluţionat fondul cauzei.
428. Dacă soiuţia cu privire la o cerere principală nu este supusă nici apelului, nici
Ghigheci Ghigheci
I
recursului: j
a) soluţia privind cererile accesorii nu este supusă nici apelului, nici recursului;
b) soluţia cu privire la cererile accesorii este atacabilă, în condiţiile legii;
c) soluţia cu privire la celelalte cereri nu este nici ea supusă apelului sau
recursului.
Sunt suQlH^^ÎIliHHIIilIHHHIIIHHIHHHiHflHHHfli
a) încheierile de respingere a abţinerii;
b) hotărârile date în apel, dacă apelul a fost anulat;
c) hotărârile date în apel, dacă prin acestea s-a soluţionat un incident
procedural.
a) poate respinge ca prematură o cerere de suspendare a executării hotărârii,

în cazul în care dosarul de recurs nu a
ajuns la instanţa de recurs;

b) judecă cererea de suspendare a executării hotărârii judecătoreşti în camera
de consiliu;
c) nu mal poate reveni asupra suspendării executării unei hotărâri
judecătoreşti, deja acordate.
431:încălcarea autorităţii de lucru judecat: ISHHHHflHHHHHH
a) atrage casarea hotărârii judecătoreşti, chiar dacă acest motiv de casare
putea fi invocat pe calea apelului;
b) poate fi invocată din oficiu de către instanţă, direct în recurs;
c) poate constitui motiv de admitere a apelului.
432. Dacă o hotărâre a fost dată cu încălcarea competenţei teritoriale exclusive:
a) partea poate invoca acest motiv de casare în faţa instanţei de recurs doar
dacă nu a putut fi invocat în cursul
judecării apelului;
b) partea poate invoca acest motiv de casare direct în faţa instanţei de recurs,
dar în termenul de motivare a
recursului;
c) instanţa are obligaţia invocării din oficiu a acestui motiv de casare de ordine
publică, fără a-l mai pune în
discuţia părţilor.
433. In cazul recursului:
a) termenul de depunere a întâmpinării este de cel mult 30 de zile de la data
depunerii cererii de recurs;
b) răspunsul la întâmpinare se depune în termen de 10 de zile de la data
comu¬nicării;
c) termenul de depunere a întâmpinării este de cel mult 15 de zile de la data
depunerii cererii de recurs.
Ghigheci Ghigheci
I
252 Teste grilă
Drept procesual civil
253
434. In şedinţa în care se judecă recursul, se va da cuvântul mai întâi:

a) procurorului, dacă acesta a pornit acţiunea civilă în care s-a pronunţat
hotărârea atacată cu recurs;
b) procurorului, dacă el a declarat recursul;
c) intimatului, dacă acesta a exercitat recursul incident.
435. Contestaţia în anulare şi revizuirea:
a) pot fi exercitate concomitent;
b) nu pot fi exercitate concomitent;
c) nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului.
436. Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
a) contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a
avut loc judecata, chiar dacă
acest motiv nu a fost invocat pe calea apelului sau recursului, deşi putea fi
invocat;
b) contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a
avut loc judecata, dacă acest
motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului;

c) contestatorul, deşi legal citat, nu s-a putut înfăţişa la judecată dlntr-o
împreju¬rare mai presus de voinţa sa şi
nu a putut înştiinţa instanţa despre aceasta.

437. Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare
atunci
când: ' "1
a) Instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile
declarate în cauză;
b) instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut;
c) Instanţa de recurs, respingând recursul sau admlţându-l în parte, a omis să
cerceteze vreunul dintre motivele de
casare invocate de recurent în termen.

438. O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat .contestaţie. în anulare:
a) poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, dacă se
invocă alte motive;
b) poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, dar
Ghigheci Ghigheci
I
numai pentru motive care nu au existat la
data celei dintâi;

c) nu poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar
dacă se invocă alte motive.
a) se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă;

b) se judecă de către Instanţa a cărei hotărâre se atacă;
c) se judecă de către instanţa ierarhic superioară celei a cărei hotărâre se
atacă.
440. Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile:
a) de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai
târziu de un an de la data când hotărârea a
rămas definitivă;
b) de la comunicarea hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când
hotărârea a rămas definitivă;
c) de la data pronunţării, când hotărârea atacată este definitivă de la această
dată.
'441 Executarea hotărârii atacate cu contestaţie în anulare:
a) se suspendă de drept;
b) poate fi suspendata de instanţă, sub condiţia dării unei cauţiuni;
c) nu poate fi suspendată.
442. întâmpinarea la contestaţia în anulare:
a) nu este obligatorie;
b) este obligatorie;
c) nu se comunică contestatorului.
443. Revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul poate fi cerută dacă:
a) un judecător care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru
o infracţiune privitoare la pricină,
când această împrejurare a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

b) un expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o
infracţiune privitoare la pricină, cand
această împrejurare a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

c) un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei
cu rea-credinţă sau gravă
neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză.

444. Existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi
grad sau
de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, este
motiv de: :;,:..; ■ . : .....
a) contestaţie în anulare;
b) revizuire;
Ghigheci Ghigheci
I
c) recurs în interesul legii.
445. Revizuirea unei hotărâri judecătoreşti poate fi cerută atunci când:
a) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor
sau libertăţilor fundamentale datorată
unei hotărâri judecătoreşti şi nu a acordat reclamantului nicio sumă de bani cu

titlu de reparaţie pentru prejudiciul
suferit;
b) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor
unei hotărâri judecătoreşti, iar remedierea încălcării nu se poate realiza decât prin
revizuirea hotărârii pronunţate;
c) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor
unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să
se producă.
446. în cazul persoanelor puse sub cúratela, termenul de revizuire este de:
a) o lună de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu
mai târziu de un an de la încetarea
curatele! ori înlocuirea curatorului;

b) 6 luni de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu
mal târziu de un an de la încetarea
curatelei ori înlocuirea curatorului;

c) 6 luni de la dobândirea capacităţii.
447. Termenul de revizuire pentru motivul că, după ce hotărârea a devenit
definitivă:
Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauz|
declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii este
de-
al o lună de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al
României;
b) 3 luni de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial
a| României;
c) 6 luni de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial
a| României.
448. Cererea de revizuire se motivează înăuntrul termenului de exercitare a căii
de
fricţiunea: ^/Kff^^/fll^f^^^/^llf^^Kll^^^m
a) nulităţii;
b) decăderii;
c) respingerii ca inadmisibilă.
Ghigheci Ghigheci
I
449. Cererea de revizuire se soluţionează:
a) de urgenţă şl cu precădere;
b) potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru soluţionarea cererii de chemare în
jude¬cată;
c) potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea
atacată, în măsura în care nu
există dispoziţii derogatorii specifice revizuirii.
Capitolul IX Executarea silită
Executarea s^gggggggggggg^gggggggggggggggg^ggggg^
a) atunci când obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt
titlu executoriu nu se aduce la
îndeplinire de bunăvoie, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii pentru

declanşarea executării silite;
b) de regulă, odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispoziţiilor
legii;
c) numai după încuviinţarea executării de către instanţa de executare.
451. Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte
^^^^HIliHIIHHBi^HHiflHHHHBHHHBIHQ^HHiflHHHH
a) acestea vor fi stabilite de către executorul judecătoresc, la cererea
creditorului, prin încheiere dată cu citarea
părţilor;
b) dacă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit legii, acestea vor fi
stabilite de către executorul
judecătoresc, din oficiu, prin încheiere dată cu citarea părţilor;

c) dacă ele se cuvin de plin drept creditorului, potrivit legii, acestea vor fi
stabilite de către instanţa de
executare, la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor.
a) hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, care au fost atacate cu
recurs;
" b) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele n.eatacate cu
recurs; c) hotărârile date în recurs,
cu excepţia acelora prin care s-a soluţionat fondul pricinii.

453. Sunt hotărâri executorii:
a) toate hotărârile date în apel;
Ghigheci Ghigheci
I
b) hotărârile date în primă Instanţă, fără drept de apel;
c) hotărârile în legătură cu care părţile au convenit să exercite direct recursul,
cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege.
, —t ...
'otărârile judecătoreşti ce constituie titluri executorii, dar care pot fi atacate cu
apel sau recurs:
a) pot fi puse în executare, pe riscul debitorului;
b) pot fi puse în executare, pe riscul creditorului;
c) pot fi puse în executare, pe riscul creditorului, cu excepţia hotărârilor
arbitrale.
455. Constituie titluri executorii şi pot fi puse în executare:

a) hotărârile arbitrale învestite cu formulă executorie, chiar dacă sunt atacate
cu acţiunea în anulare;
b) înscrisurile cărora legea le recunoaşte puterea executorie;
c) orice acte autentificate de notarul public.
456. Constituie titluri executorii numai dacă îndeplinesc anumite condiţii
prevăzute de
legea specială:
a) cambia, biletul la ordin şi cecul;
b) titlurile executorii europene cu privire la care dreptul Uniunii Europene nu
cere recunoaşterea prealabilă în
statul membru în care se face executarea;

c) hotărârile organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive, ca urmarea
exercitării căilor de atac în faţa
instanţei judecătoreşti competente.

457. Executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia celor prevăzute de
lege
se realizează:
a) numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă prin legi speciale se
dispune altfel;
b) de către executorul judecătoresc sau, după caz, de către instanţa de
executare;
c) de către executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
458. Referitor la instanţa de executare:
a) aceasta este, în toate cazurile, judecătoria în circumscripţia căreia se află, la
data sesizării organului de
executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului;

b) aceasta este curtea de apel în circumscripţia căreia se află biroul
executorului judecătoresc care face executarea;
c) aceasta soluţionează, printre altele, contestaţiile la executare.
Ghigheci Ghigheci
I
45S. încheierile pronunţate de instanţa de executare:
a) nu sunt supuse, de regulă, niciunei căi de atac;
b) sunt executorii după epuizarea căilor de atac prevăzute de lege;
c) pot fi atacate, de regulă, numai cu apel.
460. In cazul efectuam mai multor executări, asupra aceloraşi bunuri, de către
execu¬tori judecătoreşti diferiţi:
a) instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare va
conexa executările, la cererea
persoanei Interesate sau a oricăruia dintre executori;

b) oricare dintre instanţele de executare d.in cauză va conexa executările, la
cererea persoanei interesate sau a
oricăruia dintre executori;

c) instanţa de executare în circumscripţia căreia a început ultima executare va
conexa executările, la cererea
persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori.
a) se depune la biroul executorului judecătoresc competent ori, după caz, se

transmite acestuia, cu respectarea
formalităţilor prevăzute de lege;

b) se depune, cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege, la instanţa de
executare; . .. .
c) cuprinde, printre alte menţiuni, modalităţile de executare solicitate'de
creditor.
a) se soluţionează în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii de
executare silită, prin încheiere, fără
citarea părţilor;
b) se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea cererii de
exe¬cutare silită, de către judecătoria
în circumscripţia căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit;
c) se soluţionează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea cererii de
executare silită, prin încheiere dată în
camera de consiliu, fără citarea părţilor.

463- Conexarea executărilor, în cazul mai multor executări silite cu privire la
aceleaşi bunuri, aflate pe rolul aceluiaşi
executor judecătoresc:
a) se va dispune de către instanţa de executare în circumscripţia căreia a
început prima executare;
b) se va dispune de către executorul judecătoresc;
Ghigheci Ghigheci
I
c) se va dispune prin încheiere dată cu citarea părţilor.
464. Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti,
contestaţia
a) împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite;
b) în cazul în care nu s-a respectat ordinea de urmărire a bunurilor;
c) în cazul în care debitorul a omis să invoce, la judecata în primă Instanţă,
motive de drept, esenţiale pentru
efectuarea executării.
Poate la vxec\$££Q£fi££j£BBBB&t§BSSBB8BUEi
a) terţul poprit, dar numai împotriva popririi;
b) creditorul urmăritor;
c) procurorul, în condiţiile legii, chiar dacă titlul în baza căruia se face
executarea silită nu este o hotărâre
judecătorească.
466. La judecarea contestaţiei la executare:
a) nu se, poate administra decât proba cu înscrisuri;
b) întâmpinarea nu este obligatorie;
c) este obligatorie citarea părţilor.
467. Dacă hotărârea sau înscrisul care se execută, nu este, potrivit legii,
executoriu,
suspendarea executării:
a) se poate face doar după plata unei cauţiuni;
b) nu este obligatorie;
c) este obligatorie.
468. în soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa poate să dispună:
a) plata, de către executorul judecătoresc, a despăgubirilor cauzate prin
întâr¬zierea executării, dacă partea interesată
solicită;
b) plata, de către executorul judecătoresc, a unei amenzi judiciare, în cazul
refy zului de a îndeplini un act de
executare;
c) din oficiu, plata, de către contestator, a despăgubirilor cauzate prin
întârzierea executării.
459. Măsura suspendării provizorii a executării se ia:
a) doar în cazuri urgente, chiar fără plata unei cauţiuni;
b) până la soluţionarea cererii de suspendare a executării;
c) prin încheiere, fără citarea părţilor.
470. Contestaţia la executare:
a) poate avea ca obiect împărţirea bunurilor aflate în devălmăşie, la cererea
ambelor părţi;
b) se poate exercita, potrivit legii, dacă există nelămuriri cu privire la aplicarea
titlului executoriu;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu se poate exercita dacă are ca obiect anularea încheierii de admitere a
cererii de încuviinţare a executării
silite.
471. Un terţ poate face contestaţie la executare:
a) dacă are un interes legitim ce se poate valorifica prin această cale de atac;
b) dacă acesta pretinde un drept de uzufruct asupra bunului supus procedurii
urmăririi silite;
c) în cadrul procedurii de predare silită a bunului, dacă face dovada că bunul i-
a fost dat cu titlu de împrumut.
472. Termenul de exercitare a contestaţiei la executare este ele:
a) 10 zile de la comunicare, împotriva încheierilor executorului judecătoresc;
b) 15 zile de la data când terţul care pretinde un drept de proprietate asupra
bunului urmărit a luat cunoştinţă
despre predarea silită a bunului;

c) 15 zile de la data comunicării privind înfiinţarea popririi.
a) nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare;

b) se atacă în condiţiile dreptului comun, dacă prin contestaţie s-a cerut
împăr¬ţirea bunurilor proprietate comună pe
cote-părţi;
c) se atacă numai cu apel, dacă prin contestaţie un terţ a pretins un drept real
asupra bunului urmărit.
474. Contestaţia la executare se poate introduce şi la o altă instanţă decât
instanţa de
executare: .', . ,'\
a) în cazul urmăririi silite prin poprire, dacă sediul debitorului poprit se află în
circumcripţia altei curţi de apel
decât cea în care se află Instanţa de executare;

b) în cazul în care contestaţia vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un
organ de jurisdicţie;
c) în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă bunul se află în
circumscripţia altei curţi de apel decât cea
unde se află instanţa de executare.

75 Cauţiunea, în cazul unei cereri de suspendare a executării până la soluţionarea
contestaţiei la executare: ; ; gj Ss£,|
a) se calculează la valoare, indiferent de obiectul contestaţiei;
b) nu se plăteşte, dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani;
c) nu este necesară, dacă înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, titlu
executoriu.
476. ţn cazul contestaţiei la executare:
a) dacă cererea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se
Ghigheci Ghigheci
I
întemeiază, contestatorului i se vor comunica în
scris lipsurile, cu menţiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea

comunicării, să facă completările sau
modifi¬cările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii;

b) amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât
o singură dată;
c) instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi
transmită, în termenul fixat, copii
certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate şi îi va pune

în vedere executorului să achite
cheltuielile ocazionate de acestea.

477. în cadrul procedurii dc suspendare provizorie a executării până la
soluţionarea
a) cauţiunea depusă şi indisponibillzată este deductibilă din cauţiunea finală
stabilită de instanţă, după caz;
b) instanţa poate să dispună indisponibllizarea cauţiunii depuse doar dacă
cererea de suspendare provizorie este
admisă;
c) instanţa poate judeca cererea de suspendare provizorie şi fără citarea
părţilor,
. dacă există urgenţă.
478. Contestaţia la se introduce: InlHHHflHHHMIH
a) la judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului
judecătoresc, dacă domiciliul
debitorului şi al creditorului nu se află în România;

b) la judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de
executare, domiciliul sau, după
caz, sediul creditorului, dacă domiciliul debito-rului'nu este cunoscut;

c) de principiu, la judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul
executorului judecătoresc care face
executarea.
Capitolul X Procedurile speciale

EEeSjj
a) este executorie;
b) are autoritate de lucru judecat;
c) este definitivă.
Ghigheci Ghigheci
I
480. Soluţionarea cererii necontencioase:
a) are loc în camera de consiliu;
b) are loc în camera de consiliu, dacă petentul solicită expres acest lucru;
c) are loc în camera de consiliu, dacă petentul ori, după caz, persoanele
arătate in cerere solicită acest lucru.
481. încheierea prin care se încuviinţează cererea în materie necontencioasă
judiciară:
a) este supusă numai recursului, în condiţiile legii;
b) este supusă, în toate situaţiile, numai apelului;
c) este supusă numai apelului, cu excepţiile prevăzute de lege.
482. Apelul împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea în materie necon-
tencioasă judiciară:
a) poate fi făcut numai de către persoanele care au participat la soluţionarea în
primă instanţă a cererii;
b) poate fi făcut de orice persoană interesată;
c) se soluţionează în şedinţă publică.
483. Copii de pe încheierile de şedinţă:
a) vor putea fi eliberate, potrivit legii, numai după semnarea lor de către toţi
judecătorii, sub sancţiunea prevăzută
de lege;
b) în toate situaţiile, nu pot fi eliberate decât părţilor;
c) nu pot fi eliberate, potrivit legii, decât atunci când dezbaterile s-au
desfăşurat în şedinţă publică.
484. încheierea pentru eliberarea unor bunuri dată în materie necontencioasă:
a) se dă în camera de consiliu, numai cu citarea părţilor;
b) va indica deţinătorul obligat la eliberarea bunurilor, precum şi persoana
îndrep¬tăţită să le primească;
c) este supusă numai apelului, cu excepţia celei pronunţate de un complet al
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
care este definitivă.

g5 în ceea ce priveşte apelul împotriva încheierii pronunţate în materie neconten-
cioasa: - .-. < _
a) acesta poate fi exercitat de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost
citată la soluţionarea pricinii;
b) exercitarea acestei căi de atac suspendă executarea încheierii atacate;
c) judecata apelului are loc în sala de consiliu.
4g6 inventarierea bunurilor minorului pus sub tutelă: I^^Sl^lm^^Ş^îwgiHhm aj
se face de către instanţa de tutelă;
b) se face de către un delegat desemnat de instanţa de tutelă, în condiţiile
legii;
c) se face de către tutore, cu participarea membrilor consiliului de familie.
4g7 Dacă niciunul dintre soţi nu are locuinţa în ţară, cererea de divorţ se poate
introducJHIHHHHBHHHHHHHHHHHHHHHHHHI
aj la orice judecătorie din România, dacă părţile convin cu privire la Instanţa ce
Ghigheci Ghigheci
I
urmează a fi sesizată cu cererea de
divorţ;
b) la Judecătoria Sectorului 1 al municipiului Bucureşti, în lipsa unui acord al
părţilor cu privire Ia Instanţa ce
urmează a fi sesizată cu cererea de divorţ;

c) la Judecătoria Sectorului 5 al municipiului Bucureşti, în lipsa unui acord al
părţilor cu privire la Instanţa ce
urmează a fi sesizată cu cererea de divorţ.

La cererea de se a ra: JflHHIHiHHIHHHiiiHHHHBHI
a) copia certificatului de căsătorie;
b) câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori ai celor 2 soţi,
dacă există;
c) copia actului care face dovada ultimei locuinţe comune a soţilor.
489. în procedura divorţului, soţul pârât poate face cerere reconvenţională:
a) numai până la primul termen de judecată în faţa primei instanţe;
b) în faţa primei instanţe, cel mai târziu până la primul termen de judecată la
care a fost citat în mod legal, pentru
faptele petrecute până la această dată;

c) direct la instanţa de apel, dacă motivele divorţului s-au ivit după începerea
dezbaterilor asupra fondului la prima
instanţă şi în timp ce judecata cererii reclamantului se află în apel.

490. Desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută:
a) de soţul pus sub Interdicţie judecătorească, în cazul în care face dovada că
are capacitatea de discernământ
neafectată;
b) de creditorii soţilor, pe calea acţiunii oblice;
c) de procuror, în vederea protejării intereselor minorilor rezultaţi din
căsătorie.
491. Instanţa de divorţ se va pronunţa din oficiu cu privire la:
a) locuinţa familiei;
b) numele soţilor după divorţ;
c) obligaţia de întreţinere între foştii soţi.
492. Instanţa poate lua, în timpul procesului de divorţ, măsuri provizorii cu privire
la:
a) exercitarea autorităţii părinteşti;
b) obligaţia de întreţinere;
c) folosirea locuinţei familiei.
■ 1 II 1111 ■ ■
Ghigheci Ghigheci
I
262 Teste grilă
493. în procedura divorţului, obligaţia de a încerca împăcarea părţilor incumbă:
%
a) numai primei Instanţe;
b) numai instanţei de apel;
c) atât primei instanţe, cât şi instanţei de apel.
494. în procedura divorţului, dacă la termenul de judecată, în primă instanţă,
recla-
mantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează doar pârâtul, instanţa va:
a) anula cererea;
b) respinge cererea ca nesusţinută;
c) suspenda judecata.
495. în cursul judecării cererii de divorţ, reclamantul:
a) nu poate renunţa la judecată;
b) poate renunţa la judecată numai dacă pârâtul nu se împotriveşte;
c) poate renunţa la judecată, chiar dacă pârâtul se împotriveşte.
496. In procedura de divorţ, dacă împăcarea părţilor survine în instanţa de apel:
a) taxele de timbru achitate nu se restituie;
b) se restituie numai taxa de timbru achitată pentru apel;
c) se restituie atât taxa de timbru achitată la prima instanţă, cât şi cea
achitată pentru apel.
497. Când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul
decedează
în cursul procesului, iăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe
care instanţa o va admite dacă va constata:
a) culpa exclusivă a soţului pârât;
b) culpa exclusivă a soţului reclamant;
c) culpa comună a soţilor.
498. în cazul în care acţiunea de divorţ este continuată de moştenitorii soţului
reclamant, căsătoria se socoteşte desfăcută:
a) la data rămânerii definitive a hotărârii;
b) la data decesului soţului reclamant;
c) la data introducerii cererii de divorţ.
499. Hotărârea prin care se pronunţă divorţul:
a) se motivează întotdeauna;
b) se motivează numai la cererea pârâtului în vederea exercitării căli de atac a
apelului;
c) nu se motivează dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.
500. Hotărârea prin care sa desfăcut căsătoria în apel:
a) poate fi atacată cu recurs;
b) nu este supusă contestaţiei în anulare şi revizuirii în ce priveşte divorţul,
dacă unul dintre soţi s-a
recăsătorit;
c) este supusă revizuirii în privinţa capetelor de cerere accesorii cererii
principale de divorţ, chiar dacă unul
Ghigheci Ghigheci
I
dintre soţi s-a recăsătorit.
Divorţul prin acordul soţilor nu se poate pronunţa dacă:

s) cererea de divorţ nu este semnată de ambii soţi sau de către un mandatar
comun, cu procură specială autentică;
b) de la data încheierii căsătoriei şi până la data cererii de divorţ a trecut mai
puţin
de un an;
c) există copii minori rezultaţi din căsătorie.
502 în cadrul procedurii de divorţ prin acordul soţilor, instanţa nu se poate
pronunţa
cu privirj^SlIHHH^HBHHHMHHHHHHHHHHHHHHflHHHi
a) prestaţia compensatorie între foştii soţi;
b) despăgubirea pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
desfacerii căsătoriei;
c) exercitarea autorităţii părinteşti.
503 Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi:
a) numai dacă cererea de divorţ a fost făcută de ambii soţi;
b) numai dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională;
c) chiar dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională.
504. Când divorţul se pronunţă din motive de sănătate, hotărârea: '
a) va face menţiune despre culpa soţului bolnav pentru desfacerea căsătoriei,
numai dacă celălalt soţ solicită
aceasta;
b) va face menţiune despre culpa soţului bolnav pentru desfacerea căsătoriei
numai dacă din probele administrate
rezultă doar starea de boală, iar nu şi imposibilitatea desfăşurării vieţii de familie;

c) nu va face menţiune despre culpa soţului bolnav pentru desfacerea
căsătoriei.
505. Divorţul din culpa exclusivă a reclamantului se poate pronunţa:
a) numai dacă pârâtul a formulat o cerere reconvenţională;
b) dacă din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil
de destrămarea căsătoriei, chiar dacă
soţii nu sunt separaţi în fapt şi pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională;

c) când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani.
506. Sechestrul asigurător nu se poate încuviinţa în cazul în care:
a) creditorul nu a intentat o cerere de chemare în judecată;
b) creditorul nu are un titlu executoriu;
c) debitorul are doar bunuri mobile.
507. în cazul unei cereri de înfiinţare a sechestrului asigur
a) creditorul trebuie să dovedească că a intentat o cerere de chemare în
judecată;
Ghigheci Ghigheci
I
b) creditorul depune, în toate cazurile, o cauţiune fixată de instanţă;
c) creditorul nu poate fl obligat să identifice bunurile asupra cărora solicită
înfiin¬ţarea acestei măsuri.
508. Cererea de înfiinţare a sechestrului asigurător: dflHHHHHHHHBH
a) se soluţionează printr-o încheiere;
b) se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
c) se poate face, deşi creditorul nu are un titlu executoriu.
509. încheierea prin care se soluţionează cererea de înfiinţare a unui sechest '
asigurător: u
a) este atacabilă numai cu apel; '■*
b) este executorie;
c) se comunică părţilor de către instanţă, în termen de 5 zile de la pronunţare
510. Sechestrul asigurător:
a) se execută cu înştiinţarea prealabilă a debitorului;
b) presupune, în toate cazurile, deposedarea debitorului de bunurile
sechestrate-
c) se aplică, în toate cazurile, fără somaţie.
511. Ridicarea sechestrului asigurător se poate dispune, la cererea debitorului:
a) de către executorul judecătoresc;
b) dacă cererea principală s-a perimat;
c) în cazul în care creditorul nu a depus cauţiunea în termenul fixat de
instanţă.
512. Odată cu cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurător, este obligatorie
depunerea unei cauţiuni egale cu jumătate din valoarea reclamată:
a) de către creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris şi este exigibili
dacă dovedeşte că a intentat o
cerere de chemare în judecată;

b) de către creditorul a cărui creanţă nu este constatată într-un înscris şi nu
dovedeşte că a intentat cerere de
chemare în judecată;
c) de către creditorul a cărui creanţă este constatată în scris, dar nu are titlu
executoriu.
Sechestrul asigurător constă în: -flH^H^HHHHIH^H^RS9@ '
a) indlsponibilizarea unor bunuri ce formează obiectul unui litigiu, în vederea
valorificării lor;
b) indisponibillzarea bunurilor debitorului aflate în posesia unul terţ, în scopul
valorificării lor;
c) Indisponibllizarea unor bunuri ce se pot afla în paza unul administrator-
sechestru, în vederea valorificării lor.
514. Nedepunerea cauţiunii în cazul unei cereri de înfiinţare a sechestrului
asigurător are ca efect:
a) ridicarea de drept a sechestrului;
b) desfiinţarea de drept a sechestrului;
Ghigheci Ghigheci
I
c) neînscrierea sechestrului în cartea funciară până la momentul depunerii
cauţiunii.
a) fără nicio somaţie ori înştiinţare prealabilă;

b) numai cu somaţie prealabilă;
c) fără somaţie, dar cu o înştiinţare prealabilă a debitorului, în termenul
prevăzut de lege.
c Cererea de ridicare a sechestrului asigurător se soluţionează:
a) Prin încheiere definitivă, dacă debitorul a dat o garanţie îndestulătoare;
bj prin încheiere definitivă, dacă cererea principală a fost anulată;
c) prin încheiere definitivă, dacă s-a renunţat la cererea principală. '
PI a) înstrăina bunul încredinţat, dacă măsura înstrăinării este necesară pentru
conservarea bunului, Iar în cazuri
urgente, chiar fără aprobarea instanţei;

b) sta în judecată în numele părţilor, cu privire la bunul sechestrat, cu
aprobarea instanţei;
c) face acte de administrare şi conservare cu privire la bunul sechestrat, cu
aprobarea instanţei.
518. Poprirea asigurătorie se poate dispune:
a) asupra unor venituri viitoare ale debitorului, dar în temeiul unor raporturi
juridice existente;
- - b) după individualizarea de către creditor a terţilor popriţi cu privire la care
solicită înfiinţarea acestei măsuri;
c) doar asupra unor sume de bani sau bunuri pe care debitorul le are în
proprie¬tate la momentul înfiinţării popririi.
519. Cererea deridicare a popririi asigurătorii: jSSHHHBHflHHHHHEH
a) se poate admite dacă debitorul plăteşte o cauţiune îndestulătoare stabilită
de instanţă;
b) se judecă de urgenţă în camera de consiliu;
c) se poate admite dacă partea care a obţinut instituirea popririi nu introduce,
în termenul prevăzut de lege, o
cerere de chemare în judecată la instanţa competentă.

520. Sechestrul judiciar se poate dispune dacă, pe lângă îndeplinirea celorlalte
condiţii
legale, s-a introdus la instanţă o cerere care are ca obiect:
a) anularea unui contract de vânzare;
b) un partaj;
c) plata unei sume de bani.
521. Măsura sechestrului judiciar asupra unui bun imobil: JflUHHHHHIHi
a) se poate institui, dacă există riscul distrugerii bunului;
b) nu se poate încuviinţa decât în cazul în care creanţa este constatată în scris
şl este exigibilă;
c) se poate încuviinţa chiar înainte de a se introduce o cerere de chemare în
Ghigheci Ghigheci
I
judecată, sub sancţiunea desfiinţării
sechestrului, dacă partea nu Introduce acţiunea într-un anumit termen.

522. Cererea pentru înfiinţarea sechestrului judiciar: ii'
a) se judecă de urgenţă, fără citarea părţilor;
b) este admisibilă în cazul în care se dovedeşte existenţa unei creanţe certe,
lichide şl exigibile;
c) poate fi accesorie unei cereri principale.
523. Plata unei cauţiuni nu se impune ope legis:

a) în caz de admitere a unei cereri de sechestru judiciar;
b) în cazul în care hotărârea care se execută nu este, potrivit legii, executorie-
c) în cazul instituirii unei popriri asigurătorii, creanţa nefiind constatată în scris
524. Competenţa de judecare a cererii de înfiinţare a sechestrului judiciar
aparţine:
a) instanţei în circumscripţia căreia se află bunul mobil, proprietate comună, ca
face obiectul acţiunii principale;
b) Instanţei în circumscripţia căreia să află bunul cu privire la care există
temerea că va fi distrus, chiar fără a
exista proces;
c) instanţei care judecă acţiunea principală, dacă aceasta are ca obiect un
drept real asupra unui bun mobil.
525. Partajul se poate face prin bună învoiaiă:
a) în tot cursul procesului de partaj judiciar;
b) numai dacă printre cei interesaţi nu se află minori, persoane puse sub
inter¬dicţie judecătorească ori dispăruţi;
c) numai dacă înţelegerea părţilor priveşte toate bunurile supuse partajului.
526. Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor în cursul
procesului de partaj judiciar, instanţa:
a) va hotărî potrivit înţelegerii lor;
b) va respinge cererea de partaj ca rămasă fără obiect;
c) va anula cererea de partaj.
527. Prin încheierea de admitere în principiu a partajului judiciar, instanţa:
a) poate stabili bunurile supuse împărţelii;
b) poate dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor;
c) nu se poate pronunţa cu privire la cererea de reducţiune a liberalităţllor
excesive.
528. încheierea de admitere în principiu a partajului judiciar:
a) poate fi atacată numai cu apel odată cu fondul;
b) poate fi atacată separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la
pronunţare;
c) nu este supusă niciunei căi de atac.
529. Dacă, după pronunţarea încheierii de admitere în principiu a partajului
judiciar,
dar mai înainte de pronunţarea! hotărârii 'de împărţeală se const~îx ~~ ~x:s*ă ii
Ghigheci Ghigheci
I
alţi coproprietari:
a) instanţa va putea da o încheiere de admitere în principiu suplimentară, care
va cuprinde şi coproprietarii omlşl,
dacă privitor la aceştia nu a avut loc o dezbatere contradictorie;

b) instanţa va putea da o încheiere de admitere în principiu suplimentară, care
va cuprinde şi coproprietarii omişi,
dacă privitor la aceştia a avut loc o dezbatere contradictorie;

c) încheierea de admitere în principiu nu poate fi modificată decât prin
inter¬mediul căilor de atac.
530 în procedura partajului judiciar, atribuirea definitivă a întregului bun unuia
dintre
a) direct prin hotărârea asupra fondului procesului;
b) numai dacă bunul i-a fost anterior atribuit provizoriu, prin încheiere;
c) dacă sumele cuvenite celorlalţi coproprietari au fost consemnate până la
data
pronunţării hotărârii asupra fondului procesului.
531 Vânzarea prin bună învoială a bunului supus partajului se va efectua în
termenui
stabilit de instanţă, care nu poate fi mai "^^BmKtttKBKBKKKKKKBm
a) o lună, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui;
b) 3 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui;
c) 6 luni, în afară de cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.
532 Termenul de licitaţie pentru vânzarea bunului supus partajului nu va putea
depăşi: IşSBBRKUUttMMN^^
a) 30 de zile pentru bunurile mobile, socotite de la data primirii încheierii
defini¬tive prin care s-a dispus
vânzarea;
b) 30 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii
defini¬tive prin care s-a dispus
vânzarea;
c) 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii
defini-
tive prin care s-a dispus vânzarea.
533. încheierea prin care s-a dispus vânzarea la licitaţie a bunului supus
partajului
a) poate fi atacată numai cu apel odată cu fondul;
b) poate fi atacată separat numai cu apel, în termen de 15 zile de la
pronunţare;
c) poate fi atacată separat numai cu apel, în termen de 30 de zile de la
pro¬nunţare.
534. Dacă Instanţa hotărăşte închiderea dosarului de partaj, întrucât partajul.nu
se
Ghigheci Ghigheci
I
poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege:
a) o nouă cerere de partaj poate fi introdusă numai după un an de la data
rămânerii definitive a hotărârii de
închidere a dosarului;
b) încheierile de admitere în principiu pronunţate în cadrul procesului
soluţionat prin închiderea dosarului au
autoritate de lucru judecat în cazul în care se introduce o nouă cerere de partaj;

c) încheierile de admitere în principiu pronunţate în cadrul procesului
soluţionat prin închiderea dosarului nu au
autoritate de lucru judecat în cazul în care se introduce o nouă cerere de partaj.
a) are efect declarativ;

b) are efect constitutiv;
c) constituie titlu executoriu, odată rămasă definitivă, cu excepţia cazului în
care părţile declară în mod expres că
nu solicită predarea bunurilor atribuite.

536. Hotărârea de partaj:
a) pronunţată asupra cererii principale de partaj este supusă numai apelului;
b) este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii
principa|e dacă partajul s-a cerut pe cale
incidentală;
c) este supusă recursului atunci când partea critică exclusiv aplicarea criteriilor
d atribuire a bunurilor spuse
partajului.
537. Executarea hotărârii de partaj poate fi cerută în termenul de prescripţie de:
a) un an, atunci când cererea de executare silită priveşte plata sultelor;
b) 3 ani, atunci când cererea de executare silită priveşte predarea bunului
atribuit unui copărtaş;
c) 10 ani, atunci când cererea de executare silită priveşte predarea bunului
atribuit unui copărtaş.
a) este o procedură necontencioasă, prin care instanţa poate dispune luarea

unor măsuri provizorii în cazuri grabnice;
b) este executorie de drept doar atunci când se dispune pentru prevenirea
unei pagube iminente;
c) este o procedură care poate fi concomitentă unei judecăţi în fond.
539. In cadrul procedurii de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială:
a) măsura se poate lua şi fără citarea părţilor;
b) este obligatorie depunerea întâmpinării;
c) nu se poate amâna pronunţarea hotărârii.
Ghigheci Ghigheci
I
540. Cererea de ordonanţă preşedinţială:
a) se poate transforma într-o cerere de drept comun, dacă pârâtul este de
acord;
b) se poate face pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei
executări;
c) se poate depune la instanţa deja învestită cu soluţionarea fondului.
541. Executarea ordonanţei preşedinţiale:
ile dispuse prin ordonanţă nu
a) se face numai cu somaţie prealabilă, dacă măsuri au caracter provizoriu;
b) se face fără somaţie, numai la cererea reclamantului;
c) se face întotdeauna fără somaţie, deoarece măsurile dispuse au caracter
urgent.
542. Judecarea cererii de ordonanţă preşedinţială se face:
a) cu citarea obligatorie a părţilor, în toate cazurile;
b) fără concluziile părţilor, în anumite cazuri de urgenţă deosebită;
c) de regulă, fără citarea părţilor.
543. Cererea de ordonanţă preşedinţială nu poate fi introdusă de:
a) o persoană care nu justifică un interes;
b) minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără reprezentare şi asistare;
c) procuror.
544 într-un proces care are ca obiect judecarea unei cereri de ordonanţă
preşe¬dinţială: j^HMMHHMMwHMMMMM^MBBHHH
a) instanţa poate admite o cerere de renunţare la judecată;
b) instanţa poate admite o cerere de chemare în garanţie;
c) instanţa poate admite o cerere de intervenţie voluntară accesorie.
545. Cererea de ordonanţă preşedinţială: JHK' JHHHHHHI
a) întrerupe cursul prescripţiei extinctive;
b) poate să cuprindă un capăt de cerere privind condamnarea pârâtului la
daune-interese;
c) pentru a fi admisă, nu presupune, în toate cazurile, îndeplinirea condiţiei
privind calitatea procesuală a
pârâtului.
546. în procesul privind soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială:
a) dispoziţiile privind cercetarea procesului prevăzute de lege pentru judecata
în primă instanţă se aplică în mod
corespunzător;
b) instanţa, în caz de urgenţă deosebită, se poate pronunţa asupra măsurii, pe
baza cererii şl a actelor depuse, chiar
fără concluziile părţilor;

c) nu se poate amâna pronunţarea hotărârii.
547. Hotărârea asupra fondului dreptului: jflHHHHflHflHHIIlHH
a) nu are putere de lucru judecat asupra unei cereri de ordonanţă
preşedinţială;
Ghigheci Ghigheci
I
b) are putere de lucru judecat asupra unei cereri de ordonanţă preşedinţială
numai dacă nu s-au modificat
împrejurările de fapt care au stat la baza acelei hotărâri;

c) are întotdeauna putere de lucru judecat asupra unei cereri de ordonanţă
preşe¬dinţială.
548. în cauzele având ca obiect cereri posesorii: -
a) întâmpinarea nu este obligatorie;
b) cererea reconvenţlonală este inadmisibilă;
c) judecata se face de urgenţă şi cu precădere.
549. Hotărârea dată asupra cererii posesorii: JiSHHHHflHHHHHBHH
a) nu este supusă niciunei căi de atac;
b) este supusă apelului;
c) este supusă recursului.
judecat: JHHBBHHilBBHHflHSBElSili
a) hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie într-o
cerere posesorie ulterioară purtată
între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte;

b) hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie într-o
cerere ulterioară privitoare la fondul
dreptului;
c) hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la
fondul dreptului într-o cerere posesorie
ulterioară în legătură cu acelaşi bun.
Paşoi /Petre
Petre/Paşoi
551. în cadrul procedurii ofertei de plată, somaţia prin care creditorul este invitat
să
primească prestaţia datorată se trimite acestuia:
a) prin intermediul unui executor judecătoresc;
b) prin intermediul instanţei; .
c) direct de către debitor.
552. în procedura ofertei de plată, consemnarea sumei datorate:
a) se poate face numai la CEC Bank - SA;
b) se poate face la orice instituţie de credit;
c) se poate face numai cu acordul creditorului.
553. După consemnarea sumei datorate, executorul judecătoresc va constata
efec-
Ghigheci Ghigheci
I
tuarea plăţii şi liberarea debitorului printr-o încheiere:
a) dată fără citarea părţilor;
b) dată cu citarea părţilor;
c) dată în termen de cel mult 5 zile de la depunerea reclpisei de consemnare
de către debitor.
554. Creditorul va putea cere anularea încheierii prin care executorul
judecătoresc a
constatat efectuarea plăţii şi liberarea debitorului, în termen de:
a) 30 zile de la comunicare;
b) 20 zile de la comunicare;
c) 15 zile de la comunicare.
555. Hotărârea; prin care se soluţionează cererea creditorului de anulare a
încheierii
prin care executorul judecătoresc a constatat efectuarea plăţii şi liberarea
debitorului:
a) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare;
b) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare;
c) nu este supusă niciunei căi de atac.
556. Oferta de plată în faţa instanţei poate fi făcută:
a) numai în primă instanţă;
b) numai în primă Instanţă şl în apel;
c) în orice stadiu al judecăţii.
557. Procedura ordonanţei de plată se aplică:
a) creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor
sume de bani care rezultă dintr-un
contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate

contractantă;
b) creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor
sume de bani care rezultă dintr-un
contract civil, cu excepţia celor încheiate între un profesionist şi o autoritate

contractantă;
c) creanţelor înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă.
558. în procedura ordonanţei de plată, creditorul îi poate comunica debitorului
de jBHIHHHBHHHIHiHHHHH
a) prin intermediul executorului judecătoresc; >
b) prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire;
c) printr-un agent procedural al instanţei.
559, în procedura ordonanţei de plată, creditorul îi va pune în vedere debitorului
să
suma datorată termen de: '.;-,^^^|HHIHHHilHliHHH
a) 10 zile de la primirea somaţiei;
b) 15 zile de la primirea somaţiei;
c) 30 de zile de la primirea somaţiei.
ţfiO în procedura ordonanţei de plată, creditorul poate introduce cererea privind
Ghigheci Ghigheci
I
'ordonanţa de plată: '
a) numai la judecătorie;
b) numai la tribunal;
c) la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
561. în procedura ordonanţei de plată; citaţia va fi înmânată părţii cu:
a) 3 zile înaintea termenului de judecată;
b) 5 zile înaintea termenului de judecată;
c) 10 zile înaintea termenului de judecată.
562 în procedura ordonanţei de plată, întâmpinarea: ' ■■"'■'
a) este obligatorie;
b) nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia
de la dosarul cauzei;
c) se comunică reclamantului.
563. în procedura ordonanţei de plată, când creditorul şi debitorul ajung la o înţe-
legere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta, pronunţând:
a) o încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului;
b) o încheiere executorie;
c) o hotărâre de expedient.
564. în procedura ordonanţei de plată, judecătorul:
a) nu va'putea stabili alt termen de plată decât cel prevăzut de lege, cu
excepţia cazului în care părţile se înţeleg
în acest sens;
b) va putea stabili alt termen de plată decât cel prevăzut de lege, chiar dacă
părţile nu se înţeleg în acest sens;
c) va putea stabili un termen de plată mai mare decât cel prevăzut de lege, la
cererea debitorului, în cazul
creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de

asociaţiile de proprietari.
565. în procedura ordonanţei de plată, debitorul poate formula cerere în anulare
împotriva ordonanţei de plată, în termen de:
a) 10 zile de la data înmânărli sau comunicării acesteia;
b) 15 zile de la data înmânărli sau comunicării acesteia;
c) 30 de zile de la data înmânărli sau comunicării acesteia.
566. în procedura ordonanţei de plată, cererea în anulare împotriva ordonanţei

de
plată se soluţionează de către:
a) Instanţa Ierarhic superioară celei care a pronunţat ordonanţa de plată;
b) instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2
jude¬cători;
c) instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 3
jude¬cători.
567. în procedura ordonanţei de plată, hotărârea prin care s-a admis în parte
cererea
Ghigheci Ghigheci
I
în anulare împotriva ordonanţei de nlată:^BBMBBMMHBBBMnHBg»i
a) este definitivă;
b) poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la comunicare;
c) poate fl atacată cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
568. Procedura cu privire ia cererile de valoare redusă se aplică atunci când
valoarea
cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte
venituri accesorii, nu depăşeşte, la data sesizării instanţei, suma de:
a) 10.000 lei;
b) 12.000 lei;
c) 15.000 lei.
569. Procedura cu privire la cererile de valoare redusă:
a) nu se aplică cererilor referitoare la drepturile patrimoniale născute din
rapor¬turile de familie;
b) se aplică cererilor referitoare la starea civilă sau capacitatea persoanelor
fizice;
c) nu se aplică cererilor referitoare la atingeri aduse dreptului la viaţă privată
sau altor drepturi care privesc
personalitatea.
573. în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, dacă pârâtul a formulat
cerere reconvenţională, reclamantul va depune sau va trimite formularul de răs-
puns completat corespunzător ori va răspunde prin orice alt mijloc, în termen de:
a) 30 de zile de la comunicarea cererii reconvenţionale;
b) 35 de zile de la comunicarea cererii reconvenţionale;
c) 45 de zile de la comunicarea cererii reconvenţionale.
574. în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, instanţa va pronunţa şi
redacta termen a^HHBH^BWHi^HBHHHBwaHWMMi
a) 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la
dezbaterea orală;
b) 40 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la
dezbaterea orală;
c) 45 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la
dezbaterea orală.
575. în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, hotărârea primei
instanţe:
a) este executorie de drept;
b) este supusă numai apelului;
c) este supusă numai recursului.
570. Procedura cu privire la cererile de valoare redusă: ■ -■'

a) nu se aplică în materie fiscală;
b) se aplică cererilor referitoare la dreptul muncii;
c) se aplică cererilor referitoare la moştenire.
571. în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, In cazul în care rec nu
Ghigheci Ghigheci
I
completează sau nu rectifică
formularul 'de cerere în termenul instanţa va: amantul stabilit,

a) anula cererea;
b) respinge cererea ca nesusţinută;
c) suspenda judecata.
572. Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă:
a) este, de regulă, scrisă;
b) se desfăşoară în întregul el în camera de consiliu;
c) se desfăşoară în şedinţă publică.
Paşot
'■I
1. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 5 alin. (1) C.proc.clv. Răspunsul de la lit. b)
este corect
- art. 5 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 5 alin. (4)
C.proc.civ.
2. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 6 alin. (1) teza întâi C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. w este corect - art. 6
alin. (1) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - este în
legă¬tură cu accesul la căile de atac
prevăzute de lege, nu cu principiul dreptului la un proces echitabil în termen

optim şi previzibil.
3. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 7 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - potrivit alin. (1) şi (2) din cuprinsul
art. 126 din Constituţia
Ghigheci Ghigheci
I
României, justiţia se realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin

celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege. Iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de

judecată sunt prevăzute numai prin lege, nu
prin decizia autorităţii executive.

4. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 8 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit-procesul civil se
soluţionează în conformitate cu dispoziţiile legii (art. 7 C.proc.civ.).

5. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect- art. 9 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 9 alin. (3) C.proc.civ.

6. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 919 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este corect - art. 92 alin.
(1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 397 alin. (1) C.proc.civ.
7. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 10 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
c) este corect
- art. 10 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 10 alin. (1)
C.proc.civ.
8. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 11 teza întâi C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este corect - art. 11 teza a
doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - această obligaţie nu se

regăseşte printre obligaţiile terţilor în
desfăşurarea procesului, prevăzute de lege; a se vedea art. 11 C.proc.civ.

9. a, c
c) este corect
- art. 12 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - potrivit art. 12
alin. (2) C.proc.civ., partea
răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate dacă îşi exercită

drepturile procesuale în mod abuziv.
10. a
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 13 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
Ghigheci Ghigheci
I
Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art.
13 alin. (4) C.proc.civ.
11. a, b
păspunsul de la lit. a) este corect - art. 14 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este corect art 14 alin. (2).
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 14 alin. (4) C.proc.civ.

12. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 15 C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
c) este greşit nu figurează
printre excepţiile prevăzute la art. 15; a se vedea şl art. 240 alin. (1) şi (2)
C.proc.civ.
13. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 137 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art 422 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 145 alin. (2) C.proc.civ.
14. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 17, art. 213 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul
17, art. 213 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - nu figurează
printre excepţiile prevăzute de lege
de la principiul publicităţii.
15. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 18 alin. ¡4) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este greşit .- art. 18 alin.
(2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 225 alin. (1) teza a doua
C.proc.civ.
16. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 19, art. 214 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul
214 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 214 alin. (3)
C.proc.civ.
17. a, b
b) este corect
- art. 21 alin. (2), art. 227 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit
- art. 227 alin. (5)
Ghigheci Ghigheci
I
coroborat cu art. 440 C.proc.civ.
18. a, c
c) este corect -art. 22 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 22 alin. (4) C.proc.civ.: în cazul
în care judecătorul dă sau
restabileşte calificarea juridică a actelor şl faptelor deduse judecăţii, cărora părţile

le-au dat o altă denumire, este
obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

19. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 22 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsurile de Ia
lit. b) şi c) sunt greşite-art. 22
alin. (2) C.proc.civ.

20. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 22 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsurile de la
lit. a) şi c) sunt greşite - art. 22

21. a, b
b) este corect
- art. 23 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 218 alin.
(2) C.proc.civ.
22. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 24 C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
c) este greşit -art. 25 alin. (1)
C.proc.civ.
23. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 25 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul
alin. (2) teza întâi C.proc.civ. o contrario.

24. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă. Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
greşite - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (pentru punerea în aplicare a
Legii.nr. 134/20lo privind Codul de
Ghigheci Ghigheci
I
procedură civilă) o contraria; procesele (inclusiv incidentele procedurale in
legătură cu asemenea procese, precum:
cererile de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni

de drept de către înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau, după caz contestaţiile privind tergiversarea procesului)

rămân supuse legii sub care au început.
25. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.
- art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012.

26. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
76/2012 Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012.

27. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 25 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.;
art. 25 alin. (3) teza a doua
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 25 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.
28. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 26 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt greşite - art. 26
alin. (2) C.proc.civ.; art. 26 alin. (1) C.proc.civ.

29. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 27 C.proc.civ.; cât priveşte legea
de procedură civilă aplicabilă
termenelor de exercitare a căilor de atac, ca aplicaţie a dispoziţiilor de principiu

cuprinse la art. 27 C.proc.civ., a se
vedea şi prevederile art. 6 din Legea nr. 76/2012. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 27 C.proc.civ.
30. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şl c) sunt corecte - art. XII alin. (1) din Legea nr. 2/2013;
normele tran¬zitorii cuprinse la
art. XII din Legea nr. 2/2013 vizează doar aplicabilitatea prevederilor cu caracter
de principiu privind cercetarea
procesului şi, după caz, dezbaterea fondului în camera de consiliu [e.g. art. 213
alin. (1) C.proc.civ.], fără a afecta
Ghigheci Ghigheci
I
aplicarea unor norme speciale care stabilesc judecarea unor cereri sau procese în
camera de consiliu [cum ar fi, de
exemplu, dispoziţiile art. 200 alin. (6) pri¬vitoare la soluţionarea cererii de

reexaminare formulate împotriva încheierii
de anulare a cererii de chemare în judecată sau ale art. 1.030 alin. (1) C.proc.civ.
referitoare la desfăşurarea procedurii
cu privire la cererile cu valoare redusă]; a se vedea, în acelaşi sens, cu titlu de

exemplu, V. Dănăilă, in G. Boroi
(coord.), Noul Cod de procedură civilă: comentariu pe articole, voi. II, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2013, comentariul art.
1.029 C.proc.civ., p. 632 şi D.N. Theohari, în G. Boroi (coord), Noul Cod de

procedură civilă: comentariu pe articole, voi.
I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, comentariul art. 213 C.proc.civ., p. 508.

dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la cercetarea procesului şi, după

caz, dezbaterea fondului în camera de
consiliu se aplică şl cererilor depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare

sau locuri de deţinere înainte de
data de 1 ianuarie 2016 şi înregistrate la instanţă după această dată; procesul

începe prin înregistrarea cererii la
instanţă, în condiţiile legii [art. 192 alin. (2) C.proc.civ.]; pe cale de consecinţă,
dacă cererea este înregistrată la
instanţă după data de 1 ianuarie 2016, dispoziţiile art. XII alin. (1) din Legea nr.
2/2013 (privind unele măsuri pentru
degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă) sunt aplicabile; pe de altă parte, norma tranzitorie particulară

cuprinsă ia art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 76/2012 nu îşi găseşte aplicare decât în relaţie cu procesele începute prin
cereri depuse, în condiţiile legii, la
Ghigheci Ghigheci
I
poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a
Codului de procedură civilă.
31. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şl c) sunt corecte - art. XIV alin. (3) din Legea nr. 2/2013;
art. XV alin. (1) din Legea nr.
2/2013. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. XV alin. (1) din Legea nr. 2/2013.
32- a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. XIX alin. (2) teza înlâi-din Legea
nr. 2/2013; art XVIII alin. (2)teza
întâi dm-Legea nr. 2/2013. Răspunsul de la lit. c)estegreşît-ărt. XIX alin. (2) teza
întâi din Legea nr. 2/2013.
33. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă; executarea silită (inclusiv cererile
formulate în cadrul sau în legătură cu
executarea silită, precum contestaţiile la executare silită) rămâne supusă legii sub
care a început - a se vedea, pe larg,
de exemplu, a Dumitrache, Cereri de încuviinţare a executării silite depuse la 15

februarie 2013 la judecătoria... care
anume? şi Gh.-L Zidaru, Tr.-C. Briciu, Observaţii privind unele dispoziţii de drept
tranzitoriu şi de punere în aplicare a
C.proc.civ. (ambele articole pot fi consultate la adresa de internet:

www.juridice.ro); a se vedea art. 5 din Legea nr.
76/2012; este de amintit că, de lege lata, procedura învestirii cu formulă

executorie a fost reintrodusă în Codul de
procedură civilă (prin Legea nr. 138/2014), fiind însă aplicabilă doar în ceea ce
priveşte titlurile executorii, altele
decât hotărârile judecătoreşti [art. 641 alin. (1) C.proc.civ.]. Răspunsul de la lit. a)
este greşit-a se vedea, mai sus,
explicaţia pentru răspunsurile de la lit. b) şi c).

34. a, b
corect -art. 29 C.proc.civ.; a se
Ghigheci Ghigheci
I
vedea şi V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 107. Răs¬punsul de la lit. c) este greşit - a se

vedea V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu,
M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
107.
35. a, b
corect -art. 29 C.proc.civ.; a se
vedea şi V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
civilă, comentat şi adnotat, voi. 1, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 107. Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se

vedea V.M. Ciobanu în V.M. Ciobanu,
M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
110: cauza acţiunii (causa petendi) reprezintă scopul către care se îndreaptă
voinţa celui ce reclamă sau se apără şi nu se
confundă cu cauza raportului juridic sau a obligaţiei puse în discuţie [causa

debendi), care este cauza cererii de chemare
în judecată.
36. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - a se vedea art. 30 alin. ¡3) teza întâi C.proc.civ.
greşit - art. 204 alin. (1) şi (3) C.proc. civ. Răspunsul de lit. c) este greşit- art. 30
alin. (2) teza a doua C.proc.civ.
37. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 32 alin. (1) C.proc.civ. A se vedea şi V.M.
Ciobanu în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 114.
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 32 alin. (1), a se vedea şi V.M. Ciobanu în
V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.),
Ghigheci Ghigheci
I
Noul Cod de procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, p. 114 (orice forme
procesuale ce intră în conţinutul acţiunii, precum excepţii, căi de atac, executare

silită etc, trebuie să îndeplinească
condiţiile de exercitare a acţiunii civile). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 32

38. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 32 alin. (1) lit. d) C.proc.civ. Răspunsul de
teza întâi C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 33 teza a doua
C.proc.civ.
b) este greşil
C.proc.civ.
40. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 35 teza întâi C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este corect - art. 125
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 35 teza a doua C.proc.civ.

41. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 38 C.proc.civ. (a se vedea şi art. 1568
C.civ., potrivit căruia cesiunea de
creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are jn legătură

cu creanţa cedată). Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 38 C.proc.civ.; în cazul reorganizării persoanei juridice care
este în proces, persoana juridică
rezultată prin reorganizare dobândeşte calitatea de reclamant sau pârât pe care o

avea persoana juridică supusă
reorganizării (a se vedea şi dispoziţiile Codului civil privind reorganizarea

persoanei juridice, art. 232 şi urm.)
Răspunsul de la lit. c) este greşit - potrivit art. 926 alin. (2) C.proc.civ., când
cererea de divorţ se întemeiază pe
culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori

aceştia vor putea continua acţiunea, pe
care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât.
Ghigheci Ghigheci
I
42. a
b) este greşit
- art. 39 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.: dacă transferul este făcut, în
condiţiile legii, prin acte cu titlu
particular pentru cauză de moarte, judecata va continua cu succesorul universal

ori cu titlu universal al autorului, după
caz. Răspunsul de la lit. c) este greşit - a se vedea art. 773 C.civ. (judecata va
continua nu cu constituitorul, ci cu
fideiusorul), precum şi V.M. Ciobanii în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.j, Noul Cod
de procedură civilă, comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 144.

43. a
39 alin. (2) teza întâi C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 39 alin. (2)
teza întâi C.proc.civ.
44. a
b) este greşit
C.proc.civ. A se vedea şi
art. 901 C.civ. - dobândirea cu bună-credinţă a unui drept tabular.

45. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 40 alin. (1) C.proc.civ. Actele de procedură
îndeplinite de cel care nu are
capacitatea de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută - a se vedea art. 56 alin.

(3) C.proc.civ. -, Iar actele de
procedură îndeplinite de cei care nu au exerciţiul drepturilor procesuale sunt

anulabile - a se vedea art. 57 alin. (4)
C.proc.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite - art. 40 alin. (1) C.proc.civ.

46. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară. Răspunsul de
la lit. a) este greşit - art. 54 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară: în
Ghigheci Ghigheci
I
primă instanţă, cauzele se judecă în complet format dintr-un judecător, cu

excepţia cauzelor privind conflictele de muncă
şi asigurări sociale, care se judecă în complet format dintr-un judecător şi 2

asistenţi judiciari. Răspunsul de la lit. b)
este greşit - art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară:
apelul se judecă in complet de doi
judecători.
Răspunsurile c'e 'a a) b) sunt corecte — Legea nr. 304/2004, art. 54-55.
Răspunsul de la ■ c| este greşit - art. 509
C.proc.civ. (nu este motiv de revizuire).

48. a- b '
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 41 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. c)
esţe greşit - art. 42 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ.
49. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 42 alin. (1) pct. 3 C.proc. civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - ant. 42
alin. (1) pct. 4 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 42 alin. (1) pct. 1
Cproc.civ.; punerea în discuţia
părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art 14 alin. (4) şi
(5) C.proc.civ., nu îl face pe
judecător incompatibil (a se vedea şi M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I -

Teoria generală, Ed. Universul Juridic,

50. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect — art. 43 alin. (1) coroborat cu art. 41 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 43 alin. (1) coroborat cu art. 41 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - potrivit
art. 43 alin. (1) C.proc.civ., grefierul de şedinţă va verifica, pe baza dosarului

cauzei, dacă judecătorul acesteia se
află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 şi, când

este cazul, va întocmi un referat
Ghigheci Ghigheci
I
corespunzător.
51. b, c
c) este corect
- art. 48 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 43 alin.
(2), art. 45 C.proc.civ.
Declaraţia de abţinere poate fi făcută înainte sau după împlinirea primului termen
de judecată, în funcţie de momentul la
care a cunoscut că este incompatibil.

52. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 43 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de la Ut.
b) este greşit
- abţinerea şi recuzarea sunt mijloacele procedurale prin care se invocă
incompatibilitatea pe parcursul procesului,
incompatibilitatea fiind un incident procedural în legătură cu compunerea sau

constituirea instanţei - a se vedea M.
Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.j, Noul Cod de procedură civilă,

comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 147). Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 50

C.proc.civ.; abţinerea sau recuzarea se
judecă de instanţa ierarhic superioară numai când din pricina abţinerii sau
recuzării nu se poate alcătui un alt complet de
judecată al instanţei respective.

53. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 47 alin. (2) C.proc.civ. A se observa că şi
cazul prevăzut la art. 42 alin. (1)
pct. 13, respectiv atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat
îndoieli cu privire la imparţialitatea sa,
intră în categoria cazurilor prevăzute de lege. Răspunsul de la lit. c) este corect -

art. 47 alin. (3) teza finală
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 44 alin. (2) Cproc.civ. - când
motivele de incompatibilitate s-au
ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta
trebuie să solicite recuzarea de îndată ce
Ghigheci Ghigheci
I
acestea îi sunt cunoscute, deci recuzarea poate fi cerută şi după începerea
dezbaterilor.
54. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 50 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit
- art. 50 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 47 alin. (4)
teza a doua.
55. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 51 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsurile de la
lit. b) şl c) sunt greşite - art. 51

56. b
57. b, c
c) este corect
- art. 53 alin. (2) şi art. 48 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 53 alin. (ij
C.proc.civ.
58. a, b
b) este corect
C.proc.civ.
59. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect) - art. 55 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect -art. 55 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - reprezentanţii legali nu se regăsesc în cuprinsul

art. 55 C.proc.civ. Părţile îşi pot
exercita drepturile procedurale personal sau prin repre¬zentant legal,

convenţional sau judiciar.
60. a, c
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 56 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
c) este corect
- art. 57 alin. (2). Răspunsul de la lit. b) este greşit- art. 56 alin. (2) C.proc.civ.
61. a, b
b) este corect
C.proc.civ.
62. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 12 C.proc.civ. V.M. Ciobanu, în V.M.
Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
Ghigheci Ghigheci
I
procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013,
p. 33, precizează că „aprecierea
exercitării abuzive a drepturilor procedurale revine instanţelor judecătoreşti", care

vor indica elementele ce permit să se
tragă o astfel de concluzie. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 12 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit - a se vedea V.M. Ciobanu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul
Cod de procedură civilă, comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 33, care precizează că
actul procedural abuziv va fi lipsit de
efectele în vederea cărora a fost realizat, efecte contrarii scopului pentru care
dreptul procedural a fost recunoscut de
lege. Dacă actul abuziv are o existenţă de sine stătătoare, sancţiunea va lovi
numai acel act, dar, în cazul în care el stă
la baza altor acte procedurale, atât actul abuziv, cât şi cele ulterioare, vor fi lipsite
de eficienţă.
63. a, b
b) este corect
C.proc.civ. Instanţa poate
numi un curator special şi în cazul unei entităţi dintre cele prevăzute la art. 56
alin. (2) C.proc.civ., dar numai când
acestea au calitatea de pârât.

64. a, b
b) este corect
C.proc.civ. Curatorul special
numit de instanţă are toate drepturile şl obligaţiile prevăzute de lege pentru

reprezen¬tantul legal.
65. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 59 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 59 C.proc.civ.
66. a, b
b) este corect
- a se vedea V.M. Ciobanu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
procedură civila, comentat şi adnotat,
voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 185, care menţionează ca efectele
mărturisirii făcute de un singur
coparticipant nu se extind şi asupra celorlalţi, dat fiind ca mărturisirea este făcută

în legătură cu faptele personale.
Răspunsul de-la lit. c) este greşit -art. 153 alin. (2) C.proc.civ.
67. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 419 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a)
este.greşit - potrivit 3rt. 60 alin. (1)
C.proc.civ., regula este că raporturile dintre coparticipanţi sunt guvernate de

principiul independenţei procesuale.

68. a
lit. b) şi c) sunt greşite - art.
61 C.proc.civ. A se vedea V.M. Ciobanu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul

Cod de procedură civilă, comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 188, care menţionează,
printre efectele intervenţiei, faptul că
hotărârea dată are autoritate de lucru judecat şi faţă de intervenient, producându-

şi efecte direct şi în privinţa sa,
precum şi că intervenientul poate să exercite împotriva hotărârii căile de atac

prevăzute pentru cererea principală, chiar
dacă, formulată separat, cererea de intervenţie ar fi atras o altă cale de atac.

69. a, b
b) este corect _ art. 62 alin. (2)

70. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
b) este corect
C.proc.civ.
71. a
b) este greşit
C.proc.civ.
72. a
b) este greşit -art. 66 alin. (4)

73. a
b) este greşit -art. 67 alin. (3)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 67; intervenţia accesorie se

judecă întotdeauna împreună cu cererea
principală, neputând fi disjunsă şi judecată separat. A se vedea şi M. Tăbârcă, în

V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul
Cod de procedură civilă, comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2013, p. 200, care precizează că
„dacă reclamantul renunţă la judecată sau la dreptul subiectiv, pârâtul achiesează

la pretenţiile reclamantului ori părţile
originare sting litigiul prin tranzacţie, intervenţia accesorie va fi respinsă ca

rămasă fără obiect".
74. a, b
b) este corect
- art. 68 alin. (2).C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - din economia
textului cuprins la art. 68
C.proc.civ., rezultă cu claritate că pot recurge la chemarea în judecată a altei

persoane numai reclamantul, intervenientul
principal şi pârâtul.
75. a, b
Răspunsul de la Ut. a) este corect-art. 73 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 73 alin. (3) C.proc.civ.

Ghigheci Ghigheci
I
76. a, b
corect -art. 77 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 76 C.proc.civ.

77. b, c
I I
78. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 88 teza a doua C.proc.civ. Răspunsurile de
la lit. a) 5i ^ sunt greşite - art.
88 teza întâi C proc.civ.

79. a
b) este greşjţ - art. 92 alin. (4)

80. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 94 pct. 1 lit. b) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 94 pct.
1 lit. f) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 94 pct. 1 lit j) C.proc.civ.
81. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 94 pct. 1 lit. d) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 94 pct.
1 lit. h) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 94 pct. 1 lit. \^

C.proc.civ.
82. c
Răspunsul de la lit. c) este corect- art. 95 pct. 1 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit -art. 95 pct. 1,
coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. k) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
95 pct. 1, coroborat cu art. 94
pct. 1 lit. a) C.proc.civ.

83. a, b

84. a, b
b) este corect - art. 610
Ghigheci Ghigheci
I
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 96 pct. 2 C.proc.civ.

85. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 97 pct. 2 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
este corect -art. 147 C.proc.civ.

86. a
lit. b) şi c) sunt greşite - art. 98

87. a, b
88. a, b
de la lit. b| -art. 99 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c)- art. 99 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.
89. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 107 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect - a se observa cazuri precum
cele prevăzute la art. 117-121 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit-art.

116 C.proc.civ.; competenţa alternativă
permite reclamantului să aleagă între două sau mai multe instanţe competente
potrivit legii şi nu poate fi cenzurată nici
de pârât, nici de instanţă.

90. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art 111 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este
greşit -art. 109 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 119 C.proc.civ.

91. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 113 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. Răspunsul
C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 117 alin. (2) C.proc. civ. Răspunsul de la lit.
Ghigheci Ghigheci
I
93. b, c
(1) coroborat cu art. 120 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit -art. 123
94. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 124 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la Ut.
(1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 124 alin. (2) C.proc.civ. « se
observa cazul prevăzut la art. 50
alin. (2) C.proc.civ: când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui
completul de judecată, cererea se
judecă de instanţa ierarhic superioară.

95. a, b
Răspunsurile de la Ut. a) şi b) sunt corecte - art. 126 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. c) este greşit-art. 126

96. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - prorogarea legală de competenţă are loc
atunci când instanţa sesizată îşi prelungeşte
competenţa în temeiul unei dispoziţii exprese a legii, cum sunt cazurile prevăzute
la art. 123 C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. b) este corect - prorogarea de com¬petenţă poate opera şi in temeiul unei

hotărâri judecătoreşti prin care o instanţă
este învestită cu îndeplinirea unor acte de procedură sau chiar cu soluţionarea

unei cauze civile ce ar intra în sfera de
atribuţii a altor instanţe; a se vedea art. 147 C.proc.civ. (delegarea altei instanţe),
art. 140 C.proc.civ. (strămutarea),
art. 50 alin. ¡2) sau art. 480 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -
prorogarea de competenţă se
poate realiza şi pe baza acordului de voinţă al părţilor iitigante, este consacrată la

art. 126 C.proc.civ.
97. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
b) este corect-art. 127 alin. (2)

98. a, b
99. a, b
alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 130 alin. (1) C.proc.civ.
100. a ,
b) este greşit-art. 130 alin. (3)

101. a, b
C.proc.civ.
102. a, b
b) este corect-art. 131 alin. (2)

103. a, b
104. a, b
(3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 135 alin. (2) C.proc civ Nu se
poate crea conflict de competenţă
cu înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de

stabilire a competenţei pronunţată de
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.

105. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 135 alin. (4). Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt greşite - art. 135 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(4) C.proc.civ.
106. a, c
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 137 C.proc.civ.

107. a, b
(2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 138 alin. (6) C.proc.civ Când
unul dintre procese se judecă în
recurs, iar celălalt înaintea instanţelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să
suspende judecata până la soluţionarea
recursului.
108. a
109. a, b
110. a
(2) C.proc.civ. Excepţia conexităţii poate fi invocată cel mai târziu la primul
termen de judecată înaintea instanţei
ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va pronunţa asupra excepţiei. Răspunsul

de la lit. c) este greşit - art. 139
alin. (2) C.proc.civ. Excepţia conexităţii poate fi invocată înaintea instanţei ulterior
sesizate.
111. a, b
de la lit. c) este greşit-art. 131

112. a
Ghigheci Ghigheci
I
(2) C.proc.civ.: pentru motiv de siguranţă publică strămutarea poate fi cerută

numai de către procurorul general de la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Răspunsul de la lit. c) este

greşit - art. 141 alin. (2)
C.proc.civ.: strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă poate fi cerută de către

partea interesată.
113. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 142 alin. (1) C.proc.civ.; a se vedea şi
Decizia nr. 558/2014 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143
alin. (1) cu referire la sintagma
„cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei" si ale art. 145 alin. (1) teza întâi
din Codul de procedură civilă,
publicată în M.Of. nr. 897 din 10 decembrie 2014, care a decis că dispoziţiile art.
142 alin. (1) teza întâi şi ale art.
145 alin. (1) teza întâi C.proc.civ. sunt constituţionale în măsura în care motivul de
bănuială legitimă nu se raportează
la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi. Răspunsul de la lit.

c) este corect - art. 142 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 142 alin. (1) C.proc.civ.
114. a, b
b) este 0rect - art. 142 alin.
(3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit..c) este greşit -art. 143 alin. (1) C.proc.civ.: s0|
icitarea celui interesat, completul
de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea ■ decarii procesului, cu

darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000
lei. Pentru motive temeinice, 'uspendarea poate fi dispusă în aceleaşi condiţii, fără
citarea părţilor, chiar înainte de
primul . termen de judecată.

115. a
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 143 alin. (1) teza întâi C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit _ art-
143 alin. (1) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 143
116. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 145 alin. (1) teza întâi; a se vedea şi
Decizia nr 558/2014 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) teza întâi, art. 143
alin. (1) cu referire la sintagma
„cu darea unei cauţiuni în cuantum de 1.000 lei" şi ale art. 145 alin. (1) teza întâi
din Codul de procedură civilă,
publicată în M.Of. nr. 897 din 10 decembrie 2014, care a decis că dispoziţiile art.
142 alin. (1) teza întâi şi ale art.
145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura
în care motivul de bănuială legitimă
nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părţi.

Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 145 alin. (1) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit -art. 142
C.proc.civ. Tribunalul nu are
competenţa de a judeca cereri de strămutare.

117. a, b
144, art. 146 C.proc.civ. Hotărârea asupra strămutării este definitivă; o nouă
cerere de strămutare se poate formula numai
în condiţiile art. 146.

118. a, b
corect - art. 147 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - din cuprinsul art. 147 C.proc.civ. rezultă că
delegarea . operează individual, pentru
o cauză concretă (instanţa de acelaşi grad care să judece procesul).

119. b, c -
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 148 alin. (4) C.proc.civ.; art. 148
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. a) este greşit- art. 148 alin. (4) C.proc.civ.

120. C ;
lit a) şi b) sunt greşite - art.

121. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 150 alin. (2) ş: (3) C.proc.civ.; art.
150 alin. (4) Cproc.civ.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 150 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.
122. b
lit. a) şi c) sunt greşite - art.
151 alin. (1) C.proc.civ.; art. 151 alin. (3) C.proc.civ.

123. a,c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 152 C.proc.civ.; art. 22 alin. (4)
teza întâi C.proc.civ.; art. 22
alin. (5) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 22 alin. (4) teza întâi
C.proc.civ.
124. b, c
125. a, b
Răspunsurile de la llt a) şi b) sunt corecte - art. 229 alin. (1) teza întâi C.proc.civ.;
art. 229 alin. teza a doua
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit — art. 229 alin. (3) C.proc.civ.
126. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 229 alin. (2) pct. 2 şi art. 400
C.proc.civ.; art. 229 alin. (2) pct.
4 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 229 alin. (2) pct. 3 in fine
C.proc.civ
127. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 230 teza a treia C.proc.civ. Răspunsurile de
la lit. a) şi M sunt greşite - art.
230 tezele întâi şi a doua C.proc.civ.

128. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte — art. 154 alin. (5) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit a| este greşit - art.
Ghigheci Ghigheci
I
154 alin. (1) C.proc.civ.; comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se
realizează prin poştă în cazul în care
comunicarea prin agenţii procedurali ai instanţei (sau prin orice alt salariat al
acesteia, precum şl prin agenţi ori
salariaţi ai altor instanţe) nu este posibilă.

129. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 169 teza întâi C.proc.civ. Răspunsurile de
la lit. a) şi c) sunt greşite -
cererile formulate ulterior sesizării instanţei pot fi comunicate direct între

avocaţii/consilierii juridici ai părţilor
(art. 169 teza întâi C.proc.civ.]; comunicarea citaţiei se realizează de către

organele şi în modalităţile prevăzute de
art. 154 C.prcc.civ.

130. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 157 alin. (1) lit. i) C.proc.civ.; art.
157 alin. (2) teza întâi in
fine C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 157 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ.
131. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 155 alin. (1) pct. 10 C.proc.civ.;
art. 155 alin. (1) pct. 1 şi alin.
(2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 155 alin. (1) pct. 5 teza a
doua C.proc.civ.
132. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 160 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul

133. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 163 alin. (2) C.proc.civ.; art. 163
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 163 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.
134. a
greşite - art. 167 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.; art. 167 alin. (3) C.proc.civ.
135. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 174 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.
art. 174 alin. (1) şi (3) C.proc.civ.

136. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 56 alin. (3) teza a doua
C.proc.civ.; art. 92 alin. (3) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 57 alin. (4) teza întâi C.proc.civ.
137. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 159 teza întâi C.proc.civ. [a se vedea şi Gh.
Floreo, în V.M. Ciobanu, M.
Nicoiae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013,
comentariul art. 159 C.proc.civ., p. 467 şi /. Deleanu, Tratat de procedură civilă,

voi. I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, p. 776]. Răspunsurile de la lit. a)si b) sunt greşite-art. 172

C.proc.civ.; art. 160 alin. (2) C.proc.civ.
138. b
139. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 176 pct. 4 C.proc.civ.; art. 176 pct.
6 Q proc.civ. [a se vedea şi Gh.
Floreo, în V.M. Ciobanu, M. Nicoiae (coord.), Noul Cod de procedură ivilă comentat
şi adnotat, voi. I, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, comentariul art. 197 C proc.civ., p. 564]. Răspunsul de la

lit. a) este greşit - art. 176 pct. 6
C.proc.civ.
14C. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 176 pct. 1 şi 5 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit-art.
175 alin. (1) şi art. 204 C.proc.civ.

141. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 652 alin. (5) C.proc.civ. (a se
vedea şi art. 176 pct. 3 C.proc.civ.);
art. 176 pct. 6 şi art. 197 teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit
_ art. 159 teza întâi, art. 160,
Ghigheci Ghigheci
I
art. 175 alin. (1) şi art. 177 alin. (1) C.proc.civ.
142. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 176 pct. 4 C.proc.civ.; art. 176
pct. 2 C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 176 pct. 6 o contraria C.proc.civ.

143. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1)
C.proc.civ.; art. 175 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 175 alin. (2) C.proc.civ. 144.a,c
la lit. b) este greşit - art. 177 alin. (2) Cproc.civ.

145. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 175 alin. (1) C.proc.civ. (nulitatea este
condiţionată de vătămare chiar şi în
cazul nulităţilor absolute, nu doar al nulităţilor relative, de vreme ce textul nu face

nicio distincţie sub acest aspect -
a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2013, p. 768). Răspunsurile de la
lit. b) şi c) sunt greşite - art. 178 alin. (1) in fine C.proc.civ.; art. 178 alin. (4)
C.proc.civ. o contraria.
146. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 178 alin. (4) C.proc.civ.; art. 178
la lit. c) este greşit - art. 178 alin. (3) lit. a) C.proc.civ. " 147.c
lit. a) şi b) sunt greşite - art.
179 alin. (4) C.proc.civ.; art. 179 alin. (3) in fine C.proc.civ.
148. b
Răspunsul de la llt. b) este corect - art. 179 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsurile de la

149. b, c

Ghigheci Ghigheci
I
150. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 181 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. Răspunsurile
art. 181 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.

151. a, c
152. b, c
alin (jj C.proc.civ. Răspunsul de
la Ut. a) este greşit - art. 183 alin. (1) şi (2) şi art. 182 alin. (2) in fme C.proc.civ.
153. b, c
de la Ut aj este greşit - art. 184
alin. (1) in fine C.proc.civ.

154. a
Răspunsul de la lit. a) este corect-art. 184 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsurile de la
Ut. b) şi c) sunt greşite - art. 468
alin. (4) C.proc.civ.; art. 534 alin. (3) C.proc.civ.

155. a
lit. b) şi cj sunt greşite - art.
184 alin. (3) şi art. 57 alin. (2) C.proc.civ.; art. 184 alin. (2) in fine C.proc.civ.
156. a, c
alin. m C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - art. 185 alin. (2) C.proc.civ. (nulitatea actului de procedură nu
derivă inevitabil şi
necondiţionat din prematuritatea lui - a se vedea /. Deleanu Noul Cod de

procedură civilă. Comentarii pe articole, voi. I,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013 comentariul art. 185 C.proc.civ,, p. 291).
157. a, c
la lit. b) este greşit-art. 254 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) C.proc.civ.
158. b
Ghigheci Ghigheci
I
186 alin. (1) C.proc.civ.; art. 186 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.
159. a, c
alin. (2) teza întâi C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 186 alin. (3) C.proc.civ.

160. b, c
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a)
este greşit-art. 192 alin. (2) C.proc.civ.

161. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 193 alin. (2) şi (3) C.proc.civ. Răspunsurile
de la lit. a) şi c) sunt greşite -
art. 193 alin. (1) teza întâi in fine C.proc.civ.; art. 193 alin. (1) teza a doua
C.proc.civ.
162. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 193 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.
greşite - art. 193 alin. ¡3) teza a doua C.proc.civ.; art. 193 alin. (2) C.proc.civ. [în
măsura în care legea nu prevede
contrariul, excepţia inadmisibilităţii promovării cererii de chemare în judecată

decurgând din neîndeplinirea procedurii
prealabile nu poate fi invocată din oficiu de către instanţă, ci numai de către pârât
prin întâmpinare, iar, în măsura în
care întâm¬pinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată la care a

fost legal citat, sub sancţiunea decăderii,
termenul fiind unul imperativ şi absolut - D.N. Theohari, în G. Boroi (coord.), Noul
Cod de procedură civilă: comentariu pe
articole, voi. I, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, comentariul art. 193, p. 453],
163. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 194 lit. a) teza a patra C.proc.civ.;
art. 196 alin. (1) teza întâi
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 194 lit. a) teza a doua in fine
C.proc.civ.
164. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - act. 196 alin. (1) teza întâi C.proc.civ.;
art. 194 e) teza a patra şi art.
Ghigheci Ghigheci
I
355 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. aj este greşit --art. 194 lit. a) teza a
doua şi art. 196 alin. (1)
C.proc.civ.
165. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 199 alin. (1) C.proc.civ. [a se
vedea şi art. 148 alin (2)
C.proc.civ.]; art. 99 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 254
alin. (1) ,eza întâi şi alin.
(2) C.proc.civ.
166. a, b
alin. (2) C proc.civ. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 199 alin. (1) C.proc.civ.

167. a
alin. (2) C.proc.civ.; art. 151 alin. (1) C.proc.civ. 168.a,b

Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 200 alin. (1) şi art. 194 lit. a) teza
a patra şi lit d) C.proc.civ.

169. c
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 200 alin. (1) şi (3) teza întâi şi art. 194 lit.
c) C.procciv. Răspunsurile de
la lit. a) şi b) sunt greşite - art. 197 C.proc.civ.; art. 194 lit. a) teza a treia şi art.
148 alin. (1) teza a doua
C.proc.civ.
170. b, c
de la lit. a) este greşit-art. 200

171. C

172. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (5)-(7) Cproc.civ. Răspunsul
de la Ut. a) este greşit-art. 200 alin. (8) C.proc.civ.

173. b

174. a
lit. b) şi c)
sunt greşite - art. 201 alin. (2) teza întâi C.proc.civ.; art. 201 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ.
/• 175. c
Răspunsul 'de la lit. c) este corect - art. 201 alin. (2) teza întâi şi alin. (5)
C.proc.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi
b) sunt greşite - art. 201 alin. (4) şi (6) C.proc.civ.; art. 201 alin. (6) C.proc.civ.
176. b
Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 202 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsurile de la
202 alin. (1) Cproc.civ.; art. 202 alin. (3) teza a doua C.proc.civ.
177. b
203 alin. (2) C.proc.civ.; art. 355 C.proc.civ.

178. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 204 alin. (1) teza întâi şi alin. (2)
C.proc.civ.; art. 204 alin. (2)
pct. 1 şi alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 204 alin. (1)
teza întâi, alin. (2) şi (3)
C.proc.civ.
179. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 204 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.
Răspunsurile de |a lit. a) şi b) sunt
greşite - art. 204 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.

180. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 204 alin. (2) pct. 4 C.proc.civ. Răspunsurile
de la lit aţ şl c) sunt greşite -
Ghigheci Ghigheci
I
art. 204 alin. (3) C.proc.civ.; art. 204 alin. (2) C.proc.civ.
181. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 204 alin. (1) teza a doua
C.proc.civ.; art. 205 alin. (2) lit. c)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit- art. 208 alin. (1) in fine C.proc.civ.
182. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 205 alin. (2) Ut. a) teza a treia in
fine C.proc.civ ■ art. 205 alin.
(2) lit. c) şi d) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 205 alin. (2) lit. a]
teza întâi in fine
C.proc.civ.
183. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 207 C.proc.civ.; art. 149 alin. (3) şi
art. 207 C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit - art. 149 alin. (1) C.proc.civ.

184. a, b
alin. (2) pct. 4 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 254 alin. (2) pct. 5 C.proc.civ.
185. c
Răspunsul de la lit. c) este corect- art. 254 alin. (2) pct. 3 C.proc.civ. Răspunsurile
art. 208 alin. (2) in fine şi art. 254 alin. (2) C.proc.civ.; art. 208 alin. (2) in fine, art.
254 alin. (2) şi art. 130

186. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 209 alin. (3) şi art. 197 teza întâi
C.proc.civ., precum şi art. 34
alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; art. 209 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b)
este greşit - art. 1.043 alin. (1) C.proc.civ.

187. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1.004 alin. ¡2) C.proc.civ.; art. 209
alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. c) este greşit - art. 209 alin. (4) C.proc.civ.

188. b
Ghigheci Ghigheci
I
209 alin. (4) C.procciv.

189. c
209 alin. (5) teza întâi C.proc.civ.; art. 209 alin. (5) teza a doua şi art. 201 alin. (2)
190. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 917 alin. (2) C.proc.civ. (cererea
reconvenţională nu poate fi disjunsă de
cererea principală, pentru a fi judecată separat - /. Deleanu, Noul Cod de

procedură civilă: comentarii pe articole, voi.
II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariul art. 916 C.proc.civ., p. 345).
Răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite - art. 210 alin. (2) teza întâi C.proc.civ.; art. 210 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ.
191. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 213 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 590,
inclusiv nota de subsol 1). Pe cale de consecinţă, răspunsurile de la lit. a) şi b)

sunt greşite [art. 213 alin. (1)
C.proc.civ.].
găspunsul de la lit. a) este corect - art. 214 alin. (2) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Tăbârcă, în y/K Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ecl universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 593].
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite - ipotezele reprezintă excepţii de la

principiul continuităţii completului de
judecată consacrat de art. 214, penumărându-se nici printre „motivele temeinice"

la care face trimitere art. 214 alin. (2)
C proc.civ. care pot determina schimbarea compunerii completului de judecată. ....

Ghigheci Ghigheci
I
193.a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 217 alin. (6)-(7) C.proc.civ. [a se vedea şi
M. Tăbârcă, în y/vt Ciobanu, M.
Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, £c;
universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 599
-560]. Pe cale de consecinţă, răspunsul de la lit. b) este greşit. Răspunsul de la lit.

c) este greşit - este vorba despre
o măsură administrativă care ţine de poliţia şedinţei de judecată săvârşită de

către preşedintele completului, nefiind
dispusă prin încheiere de către instanţă. De reţinut şi că, în baza art. 14 din Codul
deontologic al judecătorilor şi
procurorilor, adoptat prin Hotărârea nr. 328/2005 a Plenului Consiliului Superior al

Magistra¬turii „Judecătorii şi
procurorii trebuie să impună ordine şi solemnitate în timpul soluţionării cau¬zelor

şi să adopte o atitudine demnă şi
civilizată faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi, interpreţi ori alte persoane şi să le
solicite acestora un
comportament adecvat" [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae

(coord.), Noul Cod de procedură civilă
comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 599-560].

194. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 220, art. 215 alin. (1) şi (4) Cproc.civ. [a se
vedea şi M. Tăbârcă, în V.M.
Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat,

voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2013, p. 602]. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 220 C.proc.civ. Răspunsul
C.proc.civ.
195. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 221 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 603]. Pe
Ghigheci Ghigheci
I
cale de consecinţă, răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite [art. 221 alin. (1)
C.proc.civ.]. | 196. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 221 alin. (2) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsurile de la lit. b) şi
c) sunt greşite - art. 221 alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea
şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M.
Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
603],
197. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 222 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 603-604]. Pe
cale de consecinţă, răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 221 alin. (1) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este, de
asemenea, greşit - art. 222 C.proc.civ. Legea procedurală nu limitează numărul de

amânări ce pot fi dispuse pentru lipsă de
apărare, cu toate că sintagma „numai în mod excepţional" arată că nu poate fi

acceptată invo¬carea repetată a unor situaţii
de natură să pună partea în imposibilitatea de a beneficia de apărare [a se vedea,

în acest sens, M. Tăbârcă, în V.M.
Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de proce¬dură civilă comentat şi adnotat,

2013, p. 603-604].
198. a
alin. (3) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea şi M. Tâbârcă, în V.M.
Ciobanu M. Nicolae (coord.). Noul Cod
de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic' Bucureşti,

2013, p. 606-607].
199. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 225 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă răspunsurile de la lit. a) şi c)
Ghigheci Ghigheci
I
sunt greşite - art. 225 alin. (1) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile j se vedea şi
M. Tâbârcă, în V.M. Ciobonu, M.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 609
-610.
200. b, c
c) este corect- art. 227 alin.
(1) C.proc.civ. în vederea obţinerii împăcării, textul îngăduie judecătorului să

dispună ca părţile să se înfăţişeze
personal, chiar dacă sunt reprezentate. Răspunsul de la lit a) este greşit - art. 227
alin. (1) C.proc.civ. [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şi M. Tâbârcă in V.M. Ciobonu, M. Nicolae (coord.), Noul

Cod de procedură civilă comentat şi
adnotat, voi | Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 611-612).

201. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 227 alin. (2) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite - art. 227 alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile a se vedea şi
M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M.
612].
202. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 227 alin. (5) C.proc.civ., precum şi art. 440
C.proc.civ.
potrivit căruia calea de atac împotriva hotărârii care consfinţeşte învoiala părţilor
este recursul, la instanţa ierarhic
superioară [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 612]. Pe cale de

consecinţă, răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt greşite [art. 227 alin. (5) C.proc.civ.].

203. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 228 C.proc.civ. Răspunsurile de la lit. a) şi
c) sunt greşite, întrucât, în
cazul actelor de procedură săvârşite în cursul procesului şi care pot servi de

mijloace de probă, dacă sunt îndeplinite
formalităţile prevăzute de art. 228 C.proc.civ. (menţiunile corespunzătoare pe act,

sub semnătura preşedintelui sau a
grefierului), acele acte pot fi folosite în scopul arătat, existând anumite distincţii în
funcţie de tipul actului de
procedură (mijlocului de probă) şi de partea care refuză să semneze [pentru toate

răspunsurile, a se vedea şi M. Tăbârcă,
în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, p. 613].

204. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 229 alin. (2) pct. 5 C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. a) este greşit, întrucât
textul art. 229 alin. (2) pct. 1 C.proc.civ. nu distinge după cum suspendarea
procesului este voluntară, de drept ori
facultativă. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 229 alin (2) pct. 5 C.proc.civ.
[pentru toate răspunsurile, a se
vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură

civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 615-616].

205. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 230 C.proc.civ, art. 402 C.proc.civ.
230 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 230 C.proc.civ.;

preschimbarea termenului de judecată se
realizează fără citarea părţilor, indiferent dacă judecata în cauza respectivă are
loc cu citarea părţilor, respectiv fără
citarea părţilor, dacă judecata în cauza respectivă are loc cu sau fără citarea
părţilor - [pentru toate răspunsurile, a se
Ghigheci Ghigheci
I
vedea ŞÎ
206. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 230 C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Tăbârcă, în ytf ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, gel universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 619).
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 230 rjproc.civ. (preschimbarea termenului

de judecată se realizează fără citarea
părţilor, indiferent dacă judecata în cauza respectivă are loc cu citarea părţilor,
respectiv fără citarea părţilor, dacă
udecata în cauza respectivă are loc cu sau fără citarea părţilor).

207. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 232 alin. (1) C.proc.civ., art. 233 alin. (1) şi
(3) C proc.civ. încheierea de
şedinţă se întocmeşte pentru fiecare termen de judecată care este urmat de o

amânare a judecăţii, iar, dacă hotărârea se
pronunţă chiar în ziua în care au loc dezbaterile, nu se mai întocmeşte încheierea

de şedinţă, potrivit art. 233 alin. (3),
în acest din urmă caz în partea introductivă a hotărârii menţionându-se ce s-a

petrecut la acest din urmă termen. A se
vedea, în acest sens, M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat,
voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 622. Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 233 alin. (1) pct. m)
C.proc.civ. [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M Nicolae (coord.), Noul Cod

de procedură civilă comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 623]. Răspunsul de la lit.
a) este greşit - art. 232 alin. (1)
C.proc.civ.
208. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 235 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la lit. a) este greşit (art.
Ghigheci Ghigheci
I
235 C.proc.civ.) Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, greşit - art. 235
C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se
vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură

Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 625-626].

209. a
. Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 237 alin. (1), art. 243 C.proc.civ. Pe cale
de consecinţă, răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 237 alin. (1), art. 243 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este,
de asemenea, greşit - art. 237
alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea şi M. Tăbârcă,
în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 628-629].
210. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 240 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ., art. 213
C.proc.civ. şi art. XII alin.
(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor
judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [a se

vedea şi /. Gălcă, în V.M. Ciobanu, M.
-634]. Pe cale de consecinţă, răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite [art. 240

alin. (1) şi (2) C.proc.civ, art. 213
C.proc.civ şi art. XII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru
degrevarea instanţelor judecătoreşti,
precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă].
211. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 238 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi /.
Gâlcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 631]. Pe
Ghigheci Ghigheci
I
cale de consecinţă, răspunsul de la lit. a) este greşit [art. 238 alin. (1) C.proc.civ.].
Răspunsul de la lit. b) este, de
asemenea, greşit - art. 238 alin. (1) C.proc.civ., art. 235 C.proc.civ. [a se vedea
şi /. Gălcă, în V.M. Ciobanu, M.
Nicolae (coord.),
Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti 2013
p. 632]. ' 3'
212. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 239 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de |a lit. a) este greşit -
art. 239 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, greşit - art. 239 •
238 C.proc.civ. [părţile sunt
atenţionate de judecător despre posibilitatea recurgerii la această procedură,

posibilitatea alegerii acesteia constituind
opţiunea lor, expresie a caracterului privat al dreptului civil şi al principiului

diponibilităţii în procesul civil -
pentru toate răspunsurile, a se vedea şi /. Gâlcă, în V.M. Ciobanii, M. Nicolae


213. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 241 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ. Pe cale
de consecinţă răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt greşite - art. 241 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şl /.
Gâlcă, în V.M. Ciobanii, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat

214. c
consecinţă răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt greşite - art. 242 alin. (1) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile' a se vedea
şi /. GdVcă, în V.M. Ciobanu, M.
Ghigheci Ghigheci
I
637].
215. b
242 alin. (2) C.proc.civ., art. 9 lit. g) din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare
de timbru [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şi /. Gâlcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 638].

216. a, c
Răspunsurile de la lit. a ) şi c) sunt corecte - art. 243 C.proc.civ. Răspunsul de la
C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea şi /. Gâlcă, în V.M. Ciobanu, M.

Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 638].
217. a, c
Răspunsul de la lit. a ) este corect - art. 244 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
(2) C.proc.civ. Pe cale de consecinţă, răspunsul de la lit. b) este greşit -art. 244
alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şi /. Gâlcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 639],

218. 3
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 245 C.proc.civ. [a se vedea şi M. Tăbârcă,
în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.),
Bucureşti, 2013, p. 642-643]. Răspunsul de
la lit. b) este greşit - art. 245 C.proc.civ. [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M.

Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013,
p. 641-642]. Răspunsul de la lit. c)
Ghigheci Ghigheci
I
este greşit - art. 245 C.proc.civ. [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M.

civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 641],
219-c
a) este greşit art 247 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 245 C.proc.civ., art. 247 '. jjţ
c.proc.civ. [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, f! nicolae (coord.), Noul

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 647-648].

220. b, c
Tăbârcă, în y/v/ Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed universul

Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 247 alin. (2) C procciv. [a se vedea şi M.
Răspunsul de |3 lit. a) este greşit - art. 247 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M Nicolae
221. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 245 C.proc.civ., care statuează
clar că excepţia procesuală nu pune în
discuţie fondul dreptului; a se vedea şi art. 430 alin. (1) C.proc.civ. care, pe de o
parte, menţionează hotărârea
judecătorească prin care se statuează asupra unei excepţii procesuale, distinct de

hotărârea judecătorească ce
soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, iar, pe de altă parte, statuează
cu privire la autoritatea de lucru
Ghigheci Ghigheci
I
judecat ataşată aspectului tranşat prin hotărârea judecătorească pronunţată prin

admiterea unei excepţii [a se vedea şi: M.
Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 645; A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord),

Noul Cod de procedură civilă comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 949-950]. Pe cale de

consecinţă, răspunsul de la lit. b) este
greşit [art. 245 Cproc.civ., art. 430 alin. (1) C.proc.civ.].

222. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 246 alin. (2) C.proc.civ., art. 245 C.proc.civ.
[a se vedea şi M. Tăbârcă, în
V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi

Bucureşti, 2013, p. 645-646 şi p. 641-642]. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art.

235, art. 248 alin. (5) C.proc.civ.
[a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de

procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 625-626 şi p. 653].

223. b, c •
consecinţă, răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 248 alin. (2) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M.
Nicolae (coord.), Noul Cod de
p. 651-652]. Răspunsul de la lit. c)
este, de asemenea, corect - art. 248 alin. (1) şi art. 390 C.proc.civ. [a se vedea şi
M. Tăbârcă, în V.M. Ciobanu, M.
Ghigheci Ghigheci
I
-651].
224. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 248 alin. (5) şi art. 430 alin. (1) C.proc.civ.
sunt greşite - art. 235 şi art. 248 alin. (5) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a
se vedea şi M. Tăbârcă, în V.M.

2013, p. 625-626 şi p. 653].
225. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 32 alin. (1) pct. b), art. 246 alin. (1) şi art.
247 alin (n C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 32 alin. (1) pct. b), art. 246 alin. (1) şi art
247 alin. (1) şi alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 247 alin. (1) C.proc.civ. [pentr
toate răspunsurile, a se vedea şi
M. Tăborcâ, în V.M. Ciobanu, M. Nicoioe (coord), Noul Cod de procedură civilă

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 647-648]

226. c
lit. a) şi m sunt greşite - art.
248 alin. (4) C.proc.civ.; textul consacră o derogare de la regula potrivit căreia
excepţiile procesuale se soluţionează
înainte de analiza fondului, fiind de strictă interpretare i aplicare [pentru toate

răspunsurile, a se vedea şi M. Tăbârcă,
în V.M. Ciobanu, M. Nicoioe (coord) Noul Cod de procedură civilă comentat şi

Bucureşti 2013 p. 652-653].

227. b
Ghigheci Ghigheci
I
c) sunt greşite - art. 14 alin.
(2) C.proc.civ.; art. 366 C.proc.civ.

228. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 252 alin. (1) şi art. 251 C.proc.civ.
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
greşite - art. 252 alin. (2) C.proc.civ.; art. 252 alin. (2) in fine C.proc.civ.
229. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 253 teza a doua C.proc.civ. şi art. 2.562
alin. (2) C.civ Răspunsurile de la
lit. b) şi c) sunt greşite - art. 252 alin. (1) şi art. 253 C.proc.civ.; art. 253 teza a
doua C.proc.civ. şi art. 2.562
alin. (1) C.civ.

230. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 254 alin. (5) teza a doua
C.proc.civ.; art. 254 alin. (5) teza întâi
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit- art. 254 alin. (1) teza a doua
C.proc.civ.
231. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 254 alin. (2) pct. 1 şi art. 204 alin.
(2) pct. 3 C.proc.civ.; art.
254 alin. (2) pct. 3 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 254 alin. (2)
pct. 5 C.proc.civ.
232. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 254 alin. (4) lit. a) C.proc.civ.; art.
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 260 alin. (6) C.proc.civ.

233. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 254 alin. (4) lit. b) C.proc.civ. Răspunsurile
de la lit. b) şi c) sunt greşite
- art. 254 alin. (4) lit. d) şi art. 331 alin. (2) C.proc.civ.; art. 254 alin. (4) lit. c)
C.proc.civ.
234. a, c
la lit. b) este greşit - art. 255 alin. (2) C.proc.civ.

235. c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 255 alin. (2) Cproc.civ. Răspunsurile de la
lit. a) şi b)-sunt greşite - art. 1
alin. (5) C.civ.; art. 255 alin. (3) teza a doua C.proc.civ.
236. b, c
237. a, b
Râspunsurilede la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 257 alin. (2> şi art. 254 alin.
(5).teza a doua Cproc.civ.; art. 257
alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 257 alin. (2) şi art 254
238. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 258 alin. (1) şi art. 255 alin. (1) C.proc.civ.
Răspunsurile ,je |a lit- a) 5'
c) sunt greşite - art. 258 alin. (1) şi art. 360 alin. (5) C.proc.civ.; art. 259 teza întâi
Cproc.civ. [a se vedea şi art.
235 C.proc.civ.; pe cale de interpretare, se deduce că textul art. 259 Cproc.civ.

consacră soluţia doctrinară şi
jurisprudenţială conform căreia încheierea de încuviin¬ţare a probelor este o

încheiere preparatorie, care nu leagă
instanţa, de vreme ce aceasta poate reveni asupra unei probe încuviinţate care a
devenit neconcludentă - a se vedea M.
Fodor, în y/H Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat
şi adnotat, voi. I, li Universul Juridic,
Bucureşti, 2013, comentariul art. 259 C.proc.civ., p. 682],

239. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 259 teza întâi şi art. 258 alin. (2)
C.proc.civ.; art. 259 teza întâi
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 259 şi art. 254 alin. (5) teza a
doua C.proc.civ.
240. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 260 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi
C.proc.civ. Răspun¬surile de la lit. a) şi
c) sunt greşite - art. 260 alin. (3) in fine C.proc.civ.; art. 260 alin. (4) C.proc.civ.
241. a, c
alin. (3) şi art. 400 C.proc.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. b) este greşit-art. 400 şi art. 260 alin. (3) in fine C.proc.civ.
242. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 368 alin. (1) şi art. 372 C.proc.civ.
Răspunsurile de la Ut. a) şi b) sunt
greşite - art. 261 alin. (2) teza întâi şi art. 366 şi urm. C.proc.civ.; art. 261 alin. (1)
infim C.proc.civ. şi art. XII
alin. (1) din Legea nr. 2/2013.

243. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b). sunt corecte - art. 261 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ.; art. 261 alin. (4) şi art; 229
C.proc.civ. Răspunsul de la Ut. c) este greşit - art. 261 alin. (2) teza întâi
C.proc.civ.
244. b, c
262 alin. (3) şi (4) C.proc.civ.

245. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 262 alin. (3) şi (4) C.proc.civ. Răspunsurile
de la lit. a) şl c) sunt greşite -
art. 262 alin. (4) C.proc.civ.; art. 263 C.proc.civ.

246. c
lit. a] şi b) sunt greşite - art.
264 alin. (2) in fine C.proc.civ.; art. 264 alin. (1) C.proc.civ.
247. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, Iar răspunsul de la lit. b) este corect, având în
vedere prevederile art. 266
coroborat cu art. 272 C.proc.civ. Per a contrario, răspunsul de la lit. c) nu poate fi

reţinut, faţă de dispoziţiile art.
272 coroborat cu art. 268 C.proc.civ.

248. a, b
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 274 alin. (4) C.proc.civ. Terţul ales poate fi
şi notarul public. Răspunsul de la
lit. b) este, de asemenea, corect, executarea integrală a obligaţiei echivalând cu

recunoaşterea acesteia [art. 273
coroborat cu art. 274 alin. (2)-(4) C.proc.civ.], nemaiexistând raţiunea pentru care
Ghigheci Ghigheci
I
legea a instituit regula pluralităţii
de exemplare (respectiv aceea că părţile cu interese contrare trebuie să deţină

dovada actului, în cazul în care cealalts
parte nu îşi execută obligaţia). A se vedea şi V.M. Ciobanii, Tratat teoretic şi practic
de procedură civilă, voi. II, Ed.
Naţional, Bucureşti, 1997, p. 168 şi G. Boroi, Drept civil. Partea genera'ă

Persoanele, ed. a lll-a, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2008, p. 135). Răspunsul de la lit. c) este eronat legea cerând această
formalitate chiar în cazul acestor acte.
249. a, b
Răspsunsul de la lit. a) este corect, art. 278 alin. (1) pct. 1 trebuind să fie
interpretat pn„ coroborare cu art. 3 lit.
c) din Legea nr. 51/1995. Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă d prevederile art.
278 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ.,
care se referă expres la această situaţie. Răspunsul de la lit. c) este incorect,

deoarece data certă poate fi opusă
terţilor şi în alte situaţii, nu doar atunci când este conferită de notar, aşa cum
sugerează varianta de răspuns.
250. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, deoarece copiile legalizate nu pot
înlocui orlg|. naiul [art. 286 alin.
(1) şi art. 285 C.proc.civ., unde se precizează că doar duplicatele înlocuiesc

originalul]. Prin urmare, doar răspunsul de
la lit. c) este cel corect.

251. a
Răspunsul de la lit. a) este cea corect, faţă de prevederile art. 308 C.proc.civ.,
care se referă la cazurile în care
„acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu poate continua". Răspunsul de

la lit. b) este incorect, cercetarea
falsului de către instanţa civilă făcându-se în temeiul legii, fără a fi necesară o

sesizare a procurorului, iar răspunsul
de la lit. c) este, de asemenea, incorect -art. 308 C.proc.civ.

252. a
Răspunsul de la lit. a) este cel corect, în raport cu dispoziţiile art. 307 C.proc.civ.,
Ghigheci Ghigheci
I
instanţa civilă având obligaţia
sesizării parchetului, în cazul în care a luat cunoştinţă despre săvârşirea unei

infracţiuni. Răspunsul de la Ut. b) este
greşit, deoarece instanţa „poate" suspenda judecata procesului, nefiind obligată

să suspende procesul, în temeiul art. 307
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece procedura denunţării

înscrisului ca fals presupune condiţia ca
partea să se folosească de acel înscris [art. 306 alin. (1) şi art. 307 C.proc.civ.].
253. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, neîncadrându-seîn ipotezele de la art. 301 şi
302 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. b) este corect, fiind unul dintre cazurile în care instanţa va proceda la
verificarea înscrisului - art. 302
alin. (1) coroborat cu art. 301 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este corect: dacă
instanţa are ea însăşi îndoieli cu
privire la veridicitatea înscrisului, poate din oficiu să procedeze la verificarea

înscrisului (principiul aflării
adevărului).
254. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, în raport cu dispoziţiile art. 294 alin. (1) pct. 1
Cproc.civ., boala uneia din părţi
constituind o chestiune strict personală „privind demnitatea sau viaţa privată a

unei persoane". Răspunsul de la lit. b)
este incorect, deoarece data certă nu are relevanţă în ceea ce priveşte

admiterea/respingerea cererii de depunere a unui
înscris (art. 294 C.proc.civ.). Nici răspunsul de la lit c) nu este corect, informaţiile
privind părţile neavând relevanţă
în ceea ce priveşte admiterea/respingerea cererii de depunere a unui înscris [art.

294 şi art. 255 alin. (1) C.proc.civ.].
255. a
Răspunsul de la lit a) este corect. Semnătura reprezintă o grafie personală (scrisă
de mână) care constă în numele şi
prenumele celui care semnează. Astfel, ea este manuscrisă (scrisă de mână), cu

Ghigheci Ghigheci
I
excepţia semnăturii electronice. Prin
urmare, afirmaţia „este, de regulă, manuscrisă" este corectă. Răspunsul de la lit

b) este eronat, faţă de prevederile art.
268 C.proc.civ., ea făcând dovada deplină despre existenţa consimţământului

părţilor, până la proba contrară. Răspunsul de
la lit c) este incorect, semnătura neputând să constea, în nicio situaţie,în

amprenta unei persoane.
b) nu este ct întrucât „orice
alte menţiuni ale părţilor" - fără a se preciza despre ce menţiuni este vorba
C°reCfac dovada faţă de terţi, ele
constituind doar între părţi un început de dovadă scrisă - art. 270 'nU(3) teza a
doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c)
este incorect, aceste constatări făcând dovada „până la înscrierea în fals" - art.
257. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, având în vedere că art. 254 alin. (2)
C.proc.civ. instituie xcepţii de la această
regulă. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 254 alin. (2) pct. 5 C.proc.civ.
art. 254 alin. (5) teza a doua C.proc.civ.

258. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 270 alin. (1) C.proc.civ., condiţia fiind
valabila doar entru înscrisurile
autentice. Răspunsul de la lit b) este corect - art. 278 C.proc.civ. Răspunsul de ^lit
c) nu este corect - art. 273 alin.
(1) şi art. 278 C.proc.civ. (prin folosirea sintagmei „numai", varianta este exclusă).
259.b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece ele pot face o dovadă, dar în condiţiile
art. 279 Cprocciv. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 279 C.proc.civ., care se referă expres la acest aspect.
Răspunsul de la lit. c) este corect, ele
putând constitui un început de dovadă scrisă şi putând fi acceptate de cealaltă

parte sau coroborate cu alte probe.
Ghigheci Ghigheci
I
260. c
'""Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 281 teza a doua Cprocciv. referindu-se
expres la condiţia ca acest înscris
(chitanţa) să se afle în mâinile debitorului. Răspunsul de la lit. b) este tot greşit,

niciun text legal neinstituind
aceste condiţii. Răspunsul de la lit. c) este corect, prin opoziţie cucei de la lit. a).
261. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect-art. 287 C.proc.civ. Per a contrario, răspunsul
de la lit. b) este cel corect, iar
cel de la lit. c) este exclus.

262. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 289 alin. (2) C.proc.civ. Celelalte două
variante nu sunt valabile, iar condiţia
de la lit. c) nu este cerută de nicio dispoziţie legală.

263. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect: fiind vorba de un înscris autentic, semnătura
de confirmare trebuie să aparţină
organului competent să îl întocmească - art. 291 C.proc.civ. Prin urmare,

răspunsul corect este cel de la lit. b), iar
răspunsul de la lit. c) nu este valabil, pentru că acea corectură poate fi luată în

considerare, dacă sunt îndeplinite
condiţiile legale.
264. a, c -
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de prevederile alin. (1) al art. 275
C.proc.civ., care se referă expres la
„arătarea cu litere a sumei sau cantităţii datorate". Răspunsul de la lit. b) nu este

valabil, în acest caz operând cerinţa
pluralităţii de exemplare. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de prevederile

art. 275 alin. (1) C.proc.civ., ale
cărui soluţii sunt alternative (fie este scris în întregime de mâna celui care se
obligă, fie conţine menţiunea „bun şi
aprobat").
265. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece instanţa poate obliga la înfăţişarea
unui înscris, prin încheiere motivată,
Ghigheci Ghigheci
I
potrivit dreptului comun. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 293 alin. (2)
Cprocciv., iar răspunsul de la lit. c)
este eronat, fiind contrar art. 294 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. (caz în care instanţa
nu poate aprecia, ci „va respinge
motivat").
266. b, c
300 Răspunsuri şi explicaţii

267. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece, în vederea aflării adevărului şi în
interesul justiţiei, un terţ (martor)
poate fi adus cu mandat (art 313 C.proc.civ.). Aceeaşi justificare este valabilă şi
pentru răspunsul de la lit. b), care
este corect, iar răspunsul de la lit. c) este exclus -art. 297 C.proc.civ.
268. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt incorecte - art. 299 C.proc.civ. (şi având în
vedere sintagma „fără excepţie" din
preambulul întrebării). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 300 alin m

C.proc.civ.
269. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, prin raportare la art. 257 alin. (2) C.proc.civ.
Răspunsul de |a lit. b) nu este
valabil, deoarece nu este necesar acordul părţii care a propus proba. Răspunsul
de la lit. c) este corect, întrucât proba
nu aparţine părţii care a propus-o, ci poate fi propusă de orice parte, inclusiv de

procuror.
270. b, c
c) este corect şi, prin opoziţie,
cel de la lit. a) este incorect, în raport cu art. XII din Legea nr. 2/2013 privind unele
măsuri pentru degrevarea
instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură
civilă.
271. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt incorecte, deoarece semnătura pe un înscris
sub semnătură -privată nu face dovada
până la înscrierea în fals, ci până la proba contrară (ca, de altfel, întregul act). Prin
urmare, singurul răspuns corect
este cel de la lit. b).

272. b
Răspunsul de la lit. a) este exclus, deoarece art. 271 alin. (2) reclamă doar ca
actul să fie semnat de părţi, nu să aibă
şi alte menţiuni, pentru a vorbi de conversiunea înscrisului autentic. Faţă de

aceste considerente, şi răspunsul de la lit.
c) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este valabil - art. 271 alin. (2) C.proc.civ.
273. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, fiind de esenţa unui înscris ca el să poarte
semnătura părţii care se obligă.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt incorecte, astfel de cerinţe generale neflind

prevăzute în lege (art. 272
C.proc.civ.).
274. a
Doar răspunsul de la lit. a) este corect, fiind contract unilateral. Celelalte sunt
contracte sinalagmatice.
275. a, c
Data certă este opozabilă tuturor terţilor, inclusiv celor care nu au cunoscut
existenţa înscrisului. Astfel, răspunsul de
la lit. b) este greşit, Iar cele de la lit. a) şi c) sunt corecte.

276. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, schiţele netrebuind să poarte şi semnătura
părţii, şi a persoanei care le-a întocmit -
art. 290 C.proc.civ. Faţă de aceeaşi dispoziţie legală, răspunsul de la lit. b) este
greşit, iar cel de la lit. c) corect.
277. a, c
b) este greşit, faţă de
dispoziţiile art. 269 alin. (1) teza a doua C.proc.civ., care cuprinde şi „semnătura
părţilor", iar răspunsul de la lit. c)
este corect - art. 271 alin. (2) C.proc.civ.

301
Ghigheci Ghigheci
I
278. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 277 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de
la-lit. a) este orect, faţă de
prevederile art. 277 alin. (2) C.proc.civ., partea finală a răspunsului fiind o
excepţie de la regulă. Răspunsul de la lit.
c) este greşit-art. 277 alin. (1) C.proc.civ.'

279. b, c

280. b
de la lit. a) eSte incorect,
deoarece, în anumite situaţii prevăzute de lege, instanţa nu poate solicita

prezentarea în original a înscrisurilor.
Astfel, registrele instituţiilor publice sunt exceptate, potrivit art 299 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, partea finală a variantei (ipoteza avută în vedere) nefiind prevăzută
de vreo dispoziţie legală - art. 299

281. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 289 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit a) este incorect,
întrucât este incomplet, faţă de prevederile art. 289 alin. (3) C.proc.civ. Astfel,
face dovada ca un înscris sub semnătură
privată telegrama al cărei original a fost depus la oficiul poştal şi a fost semnat de
expeditor.
282. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, afirmaţia fiind valabilă faţă de prevederile art.
302 alin. (1) pct. 1 şi art. 301
alin. (1) C.proc.civ., care se referă la termenul de contestare a semnăturii.

Răspunsul de la lit. b) este greşit,
procedura în caz de contestare a semnăturii fiind cea prevăzută la art. 301 şi urm.
C.proc.civ. (verificarea
Ghigheci Ghigheci
I
înscrisurilor). Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 302 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.
283. a
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit, nefiind necesar acordul părţii (art.
259 C.proc.civ.).
284. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât dovada contrară se poate face prin
prezentarea înscrisului original, nu prin
orice mijloc de probă (art. 288 C.proc.civ.). Răspunsul de la lit. b) este corect,
neavând relevanţă forma în care este
întocmit înscrisul. Răspunsul de la lit. c) este greşit, sintagma „doar dacă" nefiind
prevăzută de lege, condiţia fiind ca
înscrisul recognitiv să fie în acord cu înscrisul original.

285. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 290 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit -art. 290 C.proc.c'v.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, fiind contrar dispoziţiei legale care face referire
la „aceeaşi putere doveditoare ca
înscrisurile la care sunt alăturate".

286. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 270 C.proc.civ. stabilind că înscrisul autentic
face deplină dovadă faţă de orice
persoană până la declararea în fals, cu privire la „constatările făcute personal de

cel care autentifică înscrisul". Prin
urmare, răspunsul de la lit. b) este cel corect. Răspunsul de la lit. c) este incorect,
prin raportare la aceleaşi
dispoziţii legale.
287. c
Răspunsul de la Ut. c) este corect - art. 309 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit -art. 309 alin.
(2)-(4) C.proc.civ., precum şi art. 329 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit
-art. 309 alin. (2) C.proc.civ.
[pentru toate răspunsurile, a se vedea şi M. Fodor, în V.M. Ciobanii, M. Nicolae

Ghigheci Ghigheci
I
(coord.J, Noul Cod de procedură civilă

Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 310 alin. (3) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Fodor, ;n V.M. Ciobanii, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. | Ed. Universul
Răspunsul de la lit. b) este corect - se consideră că' în această ipoteză sunt

îndeplinite condiţiile prevăzute de legea
procedurală [art. 310 alin. (1) a alin. (2) C.proc.civ.] pentru a fi în prezenţa unui
început de dovadă scrisă. A se vedea
şi art. 358 C.proc.civ. cu privire la consecinţele refuzului părţii de a răspunde la

interogatoriu sau de a se prezenta în
instanţă în acest scop - instanţa poate considera această atitudine a părţii ca un

început de dovadă scrisă în favoarea
părţii care a propus proba - în acest sens, a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu,
M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
p. 829. Răspunsul de la lit. c) este
greşit -art. 310 alin. (3) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Fodor, în V.M. Ciobanu, M.
289. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 317 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C.proc.civ. [a
se vedea şi M. Fodor, în V.M.
Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat

voi. 1, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2013, p. 768-769]. Răspunsul de la lit. b) este corect -art. 317 şi art. 328
C.proc.civ. [a se vedea şi: M. Fodor, în V.M.

2013, p. 769-770; /. Deleanu, Tratat de procedură civilă, voi. I, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2007, p. 275, în sensul că, în
Ghigheci Ghigheci
I
cazul scutirii legale de a da declaraţie de martor, „ar trebuie să opereze prezumţia

de scutire, pe baza declaraţiei celui
propus ca martor, iar dovada contrară să aparţină aceluia care l-a propus"].
Răspunsul de la lit. c) este greşit, legea
(art. 317 C.proc.civ.) neprevăzând că nerespec-tarea obligaţiei de a păstra

secretul de serviciu sau secretul professional
afectează valabilitatea mărturiei, însă îl expune pe martor la sancţiuni [a se vedea

şi M. Fodor, în V.M. Ciobanu, M.
770].
290. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 328 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi Tr.C.
Briciu, în V.M. Ciobanu, M.
784]. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 328 C.proc.civ. [a se vedea şi Tr.C.
Briciu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 328 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi Tr.C.
Briciu, în V.M. Ciobanu, M.
784].
291. a
Răspunsul de la lit. c) este greşit. Prezumţia simplă poate face obiectul controlului
judiciar pe calea apelului, instanţa
de apel putând aprecia fără restricţii cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute

de lege pentru folosirea prezumţiei
Ghigheci Ghigheci
I
simple la prima instanţă; în schimb, în instanţa de recurs s-ar putea aprecia cel
mult cu privire la condiţia legată de
admisibilitatea dovezii cu martori, ca aspect de legalitate, pe când condiţia ca

prezumţia să aibă greutate şi puterea de a
naşte probabilitatea faptului pretins, ca problemă de temeinicie, nu poate face

obiectul analizei instanţei de recurs
[pentru toate răspunsurile, a se vedea şi Tr.C. Briciu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae

comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 789].

a) este greşit art 330 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la Ut. b) este greşit - art. 330 alin. (1) şi (3) C.proc.civ.
entru toate răspunsurile, a se vedea
şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod Jje procedură civilă
comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 791].

293. a
b) este resit - art. 330 alin.
(5) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 330 alin. (3) şi alin. (5)
Cproc.civ. [pentru toate
răspunsurile, a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul


294. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 331 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la Ut.
a) este „resit - art. 331 alin.
(1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 331 alin. (1) C.proc.civ.;
[pentru toate răspunsurile, a se vedea
şl M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă


Ghigheci Ghigheci
I
295. c
Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 331 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit _ art. 331 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 331 alin. (2) C.proc.civ. [pentru
toate răspunsurile, a se vedea şi
M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 796]. - 296. b c

(3) şi art. 339 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 331 alin.
(2) şi (3) C.proc.civ, art. 339
alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M.

Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod
de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2013, p. 797].
297. b
şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă


298. a, c
c) este corect, nerespectarea
dispoziţiilor privind citarea prevăzute de art. 335 alin. (1) C.proc.civ. atrăgând
nulitatea relativă a raportului de
expertiză, nulitatea putând fi invocată doar de către partea interesată, la primul

temen după depunerea raportului de
expertiză; consecinţa anulării raportului de expertiză ca urmare a necitării părţilor

este refacerea expertizei cu citarea
Ghigheci Ghigheci
I
acestora, -potrivit legii. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 335 alin. (1)
C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile,
a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de

procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 800].

299. a, c
(3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 336 alin. (1) C.proc.civ.


300. a, b
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 337 C.proc.civ., precum şi art. 330 alin. (5)
C.proc.civ. privind rolul
experţilor consilieri ai părţilor [pentru toate răspunsurile

vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanii, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
civilă coment S
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 804-805]. 51
301. a, c
cj e corect - art. 338 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 338 alin. (1) C.proc S [pentru
toate răspunsurile, a se vedea şi M.
Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), N0u| c0 de procedură civilă comentat

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 806]

302. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 343 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi A.
Rădoi V.M. Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi \ Ed. Universul
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 341 alin fi! şi (2) C.proc.civ. [a se vedea şi
A. Rădoi, în V.M. Ciobanu, M.
Nicolae (coord.), Noul Cod d procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 810-
811] Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 342 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi
A. Rădoi ;n V.M. Ciobanu, M.
Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi i Ed.
303. b, c
c) este corect-art. 346 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 346 alin. (1) C.proc civ
304. b
(1), art. 258 alin. (2), art. 235 C.proc.civ. [a se vedea şi M. Fodor, în V.M. Ciobanu,
M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013,
p. 684 - comentariul de sub art. 258
alin. (2) C.proc.civ.]. Răspunsul de la Ut. c) este greşit - art. 347 C.proc.civ.
305. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 348 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, ypl. I, Ed. Universul
c) este greşit - art. 348 alin.
(1) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Ursuţa, . în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul

adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 815].

306. b
Răspunsulde la lit. b) este corect - art. 348 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
a) este' greşit - art. 348 alin.
Ghigheci Ghigheci
I

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 815]. \

307. c
(2) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul

Cod de procedura civilă comentat şi
adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 815]. Răspunsul de la lit.
b) este greşit - art. 348 alin. (2)
şi art. 350 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae
(coord.), Noul Cod de procedură
308. a, c
350 alin. (2) C.proc.civ. [pentru toate răspunsurile, a se vedea şi M. Ursuţa, în
V.M. Ciobanu,
,rt' . 0iae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic,
Creşti. 2013. p. 819-820].
309- 3/ c
corect -
351 C.proc.civ. [a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.),
Noul Cod de
3 ocedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013,
p. 821,
pf o 5). Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 351 C.proc.civ. [a se vedea şi M.
Ursuţa, în
v.M Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi
adnotat, voi. I,
fd universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 821, parag. 7J.
310. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 352 alin. (2) C.proc civ. Răspunsul de la lit.
c) este rect - art. 351 şi art.
352 alin. (1) C.proc.civ. [a se vedea şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M Nicolae

Ghigheci Ghigheci
I
comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 821, parag. 3
şi 4]. Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 352 alin. (1) şi art, 356 alin. (1) C.proc.civ.
311- b
a) este greşit- art. 352 alin.
312. a, c
c) este corect -art. 352 alin.
(5) Cproc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 352 alin. (5) C.proc.civ.
şi M. Ursuţa, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de pro¬cedură civilă

Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 821, parag. 7 şi 8].

313. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 358 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la lit. b) este greşit -
art. 358 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, greşit - art. 358
C.proc.civ.
314. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 359.alin. (1) C.procciv. Prin urmare,
răspunsul de la lit. a) este greşit.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât art. 359 alin. (2) C.proc.civ. prevede că
„în cazul în care partea adversă
îşi dă acordul, cererea poate fi făcută, chiar dacă nu există urgenţă". Per
acontrario, cererea poate fi făcută şi fără
acordul părţii adverse atunci când există urgenţă.

315. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art. 360 alin. (4) şi (5) C.proc.civ. Astfel,
alin. (4) prevede că „instanţa va
soluţiona cererea în camera de consiliu", iar alin. (5) prevede că, „în caz de pericol
în întârziere, insta nţa (...) va
putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor". Prin urmare, cererea se

soluţionează în camera de consiliu [conform
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (4)] chiar şi fără citarea părţilor, dacă există pericol de întârziere [conform
alin. (5)]. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât cererea nu se soluţionează în şedinţă publică, ci în camera de

consiliu. Răspunsul de la lit. c)
este, de asemenea, greşit, întrucât cererea nu se soluţionează cu citarea părţilor

în toate cazurile, ci doar atunci când
nu există pericol în întârziere.

316. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 361 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit.
c) este greşit.
317. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 362 alin. (2) Cproc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt greşite.
318. b, c .
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 364 alin. (1) C.proc.civ. Este, de asemenea,
corect răspunsul de la lit. b),
astfel cum reiese din art. 364 alin. (3) teza a doua C.proc.civ., potrivit că „instanţa
poate încuviinţa efectuarea
constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se rci- ».

in
condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) teza întâi ale aceluiaşi articol. Răspunsul de
la lit. a) esţ greşit, neexistând o
prevedere care să stabilească faptul că instanţa este competentă să efectuez

constatarea.
319. b, c
Potrivit art. 366 C.proc.civ., dispoziţiile Subsecţiunii a 4-a, Titlul I, Cap. II, Cartea a
ll-a din Codul de procedură
civilă, intitulată „Administrarea probelor de către avocaţi sau consilieri juridici"

SUrit aplicabile tuturor litigiilor,
cu excepţia celor ce privesc starea civilă şi capacitatea persoanelor relaţiile de

familie, precum şi alte drepturi asupra
cărora legea nu permite a se face tranzacţie' Prin urmare, răspunsul de la lit. a)

Ghigheci Ghigheci
I
este greşit, iar cel de la lit. b) este
corect. Este, de asemenea corect şi răspunsul de la lit. c), după cum reiese din
art. 367 şi 368 C.proc.civ., care
reglementează obligaţia instanţei de a întreba părţile dacă sunt de acord ca

probele să fie administrate de către avocaţi
şi, respectiv, modalitatea în care trebuie dat consimţământul (personal sau prin
mandatar cu împuternicire specială, în
faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit
în faţa avocatului, care este obligat
să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă ori o reprezintă).

320. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar celelalte două răspunsuri sunt greşite - art.
321. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 371 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. a) este greşit, întrucât,
potrivit art. 371 alin. (2) pct. 3 C.proc.civ., dacă una dintre părţi a decedat,
termenul se prelungeşte cu timpul în care
procesul este suspendat potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 sau cu termenul acordat
părţii interesate pentru introducerea în
proces a moştenitorilor. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, greşit, întrucât,

potrivit art. 371 alin. (2) pct. 1
C.proc.civ., atunci când se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra

căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să
se pronunţe, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau

incidentului.
322. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite -
art. 372 alin. (1) C.proc.civ.
323. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 373 teza a doua C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsurile de la lit.
a) şi c) sunt greşite.
324. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 377 alin. (1) şi art. 378 teza întâi
Ghigheci Ghigheci
I
Cproc.civ. Potrivit art. 376
alin. (1) teza întâi C.proc.civ., „martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în
programul încuviinţat de
instanţă". Rezultă că răspunsul de la lit. c) este greşit, mărturia putând fi

consemnată şi în alt loc decât cabinetul unui
avocat.
325. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar celelalte două răspunsuri sunt greşite - art.
380 teza întâi C.proc.civ.
326. c
327- b
c) sunt c:,e-art. 390 C.proc.civ.
328. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 391 C.proc.civ. Răspunsurile de la lit. b) şi
c) sunt •te - art. 391 C.proc.civ.
[pentru toate răspunsurile, a se vedea şi /. Gâlcă, în V.M. Ciobanu,

u Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed.
Universul Juridic,
bucureşti, 2013, p. 859-860].
329. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 394 alin. (2), art. 244 alin. (2) C.proc.civ. [a
se vedea şi / doica, în V.M.
Ciobanii, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat,

v0l | Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2013, p. 859-860], Răspunsul de la lit. b) este greşit -jrt 394 alin. (2) C.proc.civ.

330. a
C.proc.civ., coroborat cu art. 394 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este
greşit - ipoteza se referă la regula
potrivit căreia dezbaterile în fond începute vor fi lăsate în continuare pentru o altă
zi, pentru motive temeinice,
potrivit art. 393 C.proc.civ.

Ghigheci Ghigheci
I
331/a
b) este greşit-art. 394 alin. (2)
şi (3) C.proc.civ, art. 244 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de Ia lit. c) este, de
asemenea, greşit - art. 394 alin. (3)
C.proc.civ.
332. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C.proc.civ.
sunt greşite - art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C.proc.civ.; art. 411 alin. (1) pct. 1
Cproc.civ.
333. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 64 alin. (4) teza a şasea C.proc.civ.
greşite -art. 412 alin. (1) pct. 1 in fine C.proc.civ.; a se vedea art. 412 alin. (1) pct.
2 şi alin. (2) C.proc.civ.
[cauzele enumerate la art. 412 C.proc.civ. produc efectul suspendării obligatorii a

judecării procesului, dacă intervin pe
parcursul judecării litigiului (adică de la data sesizării până la momentul închiderii

dezbaterilor şi rămânerii în
pronunţare); dacă aceste cazuri intervin după acest moment, nu se va mai

produce suspendarea de drept a judecăţii - a se
vedea C/.C Dinu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariul art. 412 C.proc.civ., p. 904].

334. a, c
Răspunsuri^ de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 520 alin. (4) C.proc.civ.; art. 242
alin. (1) teza întâi C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 413 alin. (1) pct. 1 Cproc.civ.
335. c
lit. a) şl b) sunt greşite - art.
414 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.; art. 414 alin. (1) C.proc.civ.
336. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
pct. 2 şi art. 412 alin. (1) pct.
5 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 415 pct. 1 C.proc.civ.

337. c
420 alin. (1) teza întâi C.proc.civ.; art. 420 alin. (2) C.proc.civ.
338. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 418 alin. (1) şi art. 413 C.proc.civ.;
Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 418 alin. (2) C.proc.civ.

339. b
lit. a) ^ . sunt greşite - art. 421
C.proc.civ. (dacă instanţa constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă

încheiere; admiterea cererii sau excepţiei
perimării este dispusă printr-o sentinţă sau decizie după cum perimarea priveşte o
cerere care se judecă în primă instanţă
sau într-o cale de atac -a se vedea M. Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. II, Ed.
5141, art. 421 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.

340. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 406 alin. (4) teza întâi C.proc.civ.
Răspunsurile de |a lit. a) şi b) sunt
greşite - art. 406 alin. (4) teza întâi C.proc.civ.; art. 406 alin. (4) teza întâi
C.proc.civ. o contraria [dacă renunţarea
la judecată se face înainte de comunicarea cererii de chemare în judecată, atunci

această renunţare se poate face fără
acordul părţii adverse - a se vedea CI.C. Dinu, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.),
Noul Cod de procedură civilă comentat
şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariul art. 406
C.proc.civ., p. 893].
341. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 406 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
greşit - art. 406 alin. (1) C.proc.civ.
342. b
Răspunsul de Ia lit. b) este corect - art. 407 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsurile de la
lit. a) şic) sunt greşite - art.

343. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 406 alin. (6) teza a doua C.proc.civ.
greşite - art. 406 alin. (6) C.proc.civ.

344. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 408 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul

345. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 410 teza a doua C.proc.civ. Răspunsurile
de la lit. a) şi c) sunt greşite - art.
410 C.proc.civ.; art. 410 teza a doua C.proc.civ.

346. a, c
la lit. b) este greşit - art. 408 alin. (2) C.proc.civ.

347. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 436 C.proc.civ.; art. 437 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
a) este greşit - art. 436 alin. (1) C.proc.civ.

348. c

349. b
lit. a) şl c) sunt greşite - art.
404 alin. (2) C.proc.civ.; art. 404 C.proc.civ.

350. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 439 C.proc.civ.; art. 438 alin. (1)
C.proc.civ. şi art. 2.267 alin.
(1) C.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 439 C.proc.civ. şi art. 2.272 C.cfv.
Ghigheci Ghigheci
I
351. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 439 C.proc.civ. şi art. 2.272 şi art. 1.241
C.civ. Răspunsurile de la lit. b) şi
c) sunt greşite - art. 438 alin. (3) C.proc.civ.; art. 92 alin. (1) şi art. 93 C.proc.civ.
[procurorului nu-i sunt
recunoscute acele drepturi procesuale pe care le poate avea

urn3i titularul dreptului subiectiv, dreptul de a achiesa la pretenţiile părţii
potrivnice, dreptul de a tranzacî'ona - a
se uec'ea V.M. CJobarui, Tratat teoretic si practic de procedură civilă, voi. I, f-d
fjaţional, Bucureşti, 1997, p. 349,
nota 176; titularul dreptului, devenit „parte" în procesul ivil beneficiază,

bineînţeles, de toate drepturile care,
îndeobşte, sunt recunoscute părţii; deşi stfel de drepturi par a fi indlsociabile de

acţiune, totuşi s-a considerat că ele
nu pot fi exercitate şi de procuror: art. 93 C.proc.civ. le rezervă expres şi fără nicio

îndoială numai în favoarea
titularului dreptului introdus în proces; pe de altă parte, riguros interpretând

prevederile art. 92 alin. (1) C proc.civ.
- exercitarea acţiunii „pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime" -, este

dificil să se admită posibilitatea
procurorului de a face acte de dispoziţie de natura celor arătate, care, evident,

prin consecinţele lor, n-ar fi
întotdeauna compatibile cu scopul „apărării" drepturilor şi intereselor legitime - a

se vedea /. Deleanu, Noul Cod de
procedură civilă: comentarii pe articole, voi 1/ Ed. Universul Juridic, Bucureşti,

2013, comentariul art. 93 C.proc.civ.,
p. 163].
352. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 2.278 alin. (2) NCC; art. 440
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este

353. c
Ghigheci Ghigheci
I
consecinţă, răspunsurile de la lit. a) şi
b) sunt greşite [art. 395 alin. (1) C.proc.civ.].

354. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 395 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. a)
este greşit. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, greşit - art. 395 alin. (1) şi
alin. (2) C.proc.civ. [a se vedea şi
A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă

comentat şl adnotat, voi. I, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013, p. 863-864, inclusiv nota de subsol nr. 4].

355. a, c
c) este corect-art. 400
356. b, c
(3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - textul art. 396 alin. (1) C.proc.civ.
nu conţine nicio sancţiune
pentru nerespectarea acestui termen [a se vedea şi A Nicolae, în V.M. Ciobanu, M.

357. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 397 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
b) este greşit [art. 397 alin. (1) C.proc.civ.].

358. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 398 alin. (2) teza finală C.proc.civ.
greşite - textul art. 398 alin. (2) teza finală C.proc.civ., potrivit căruia „dacă din
deliberare rezultă mai mult de două
opinii, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult sunt datori să se unească
într-o singură opinie", este aplicabil
în situaţia completului format din trei judecători (recurs, revizuire, contestaţie în

Ghigheci Ghigheci
I
anulare împotriva unei hotărâri a
instanţei de recurs), când nu este, aşadar, posibil să apară divergenţa. Procedura

divergenţei este reglementată pentru
situaţia completului format din doi judecători, atunci când aceştia au opinii
diferite. în situaţia completului format din
trei judecători, hotărârea va fi adoptată, aşadar, cu votul majorităţii, cel de-al

treilea membru al completului având
posibilitatea opiniei separate [a se vedea şi A. Nicolae, m V.M. Ciobanu, M. Nicolae

Răspunsul de la Iii. a) este corect - art. 400 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,

răspunsul d lit. b) este greşit - art.
400 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - textul art. 400 C.proc • nu
distinge cu privire la acest aspect,
instanţa putând pune în discuţia părţilor şi aspecte care au făcut obiect al

dezbaterii judiciare anterioare, dar care au
fost relevate cu ocazia deliberările1 [a se vedea, în acest sens, A. Nicoloe, în V.M.

Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul
Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,

360. a
consecinţă răspunsul de la lit. b) este
greşit, în situaţia completului format din trei judecători (recui revizuire, contestaţie
în anulare împotriva unei hotărâri
a instanţei de recurs) nefiind posibilă' apariţia divergenţei. Răspunsul de la lit. c)

este, de asemenea, greşit. Faţă de
prevederile art 3gg alin. (2) teza a doua, în situaţia completului format din trei
judecători, hotărârea poate fi adoptată
cu votul majorităţii, cel de-al treilea membru al completului având posibilitatea

opiniei separate-probleme apar însă când
Ghigheci Ghigheci
I
completul este format din doi judecători, pentru această situaţie fiind
reglementată procedura divergenţei [a se vedea, în
acest sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanii M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
Universul Juridic Bucureşti, 2013, p. 876].

361. b, c
consecinţă răspunsul de la lit. a) este
greşit. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect - art. 339 alin. (2)
C.proc.civ.
362. a, b
363. a
364. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 401 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
a) este greşit [art. 401 alin. (1) C. proc. civ.].

365. a
c) sunt greşite [a se vedea şi A. Nicoloe, în V.M. Ciobanu, M. Nicoloe (coord.), Noul


366. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 402 C.proc.civ., coroborat cu art. 396 alin.
(2) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite [a se vedea şi A. Nicolae, în

V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.),
Bucureşti, 2013, p. 881-882].
367. c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 404 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ. Pe cale
de consecinţă, răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt greşite (art. 404 C.proc.civ.).

368. b
a) este it _ art. 424 alin. (l)-
(4) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, atunci când êct al
contestaţiei în anulare este o hotărâre
de primă instanţă, se va pronunţa'o sentinţă, iar °tunci când este vorba despre o
decizie a instanţei de apel sau de
recurs, se va pronunţa, în calea de atac de retractare, tot o decizie - art. 424 alin.
(4) C.proc.civ. [a se vedea, în
acest sens, Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură
civilă comentat şi înotat, voi. I, Ed.

370. a
c) sunt greşite [a se vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, Uf Nicolae


371. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 425 alin. (1) pct. c) C.proc.civ. Răspunsul
motivele sunt arătate în considerentele hotărârii - art. 425 alin. (1) pct. b) şi c)
Cproc.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât, conform art. 425 alin. (3) C.proc.civ., partea finală a
dispozitivului cuprinde, printre alte
menţiuni, cea potrivit căreia pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică sau într-o
altă modalitate prevăzută de lege -
cealaltă modalitate de a fi dată publicităţii soluţia asigurându-se prin punerea la

dispoziţia părţilor prin mijlocirea
grefei instanţei, potrivit art. 396 alin. (2) C.proc.civ. [a se vedea, în acest sens, A.
Ghigheci Ghigheci
I
Nicolae, în V.M. Ciobanu, M.
928].
372. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 425 alin. (3) C.proc.civ., art. 401 alin. (2)
C.proc.civ. [a se vedea, în acest
sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă
Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 928]. Pe cale de consecinţă, răspunsurile de

la lit. b) şi c) sunt greşite.
373. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 426 alin. (3) şi alin. (4) C.proc.civ.
Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la lit. a) este greşit, preşedintele instanţei semnând hotărârea doar

în cazurile de excepţie în care există
vreun impediment de semnare din partea judecătorului unic sau a preşedintelui

completului care ar fi trebuit să semneze
hotărârea în locul membrului completului care este împiedicat să semneze [a se

vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M.

2013, p. 936-937].
374. b c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 427 alin. (1) şi alin. (3) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. a) este

375. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 428 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de lit. a) şi c) sunt
greşite - art. 428 C. proc. civ.

376. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 430 alin. (4). Răspunsul de la lit. a) este
greşit - art. 430 alin. (2)
Ghigheci Ghigheci
I
377. a, c
378. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 432 C.proc.civ. Răspunsurile de la lit. b) şi
C) |^ greşite — art. 432
C.proc.civ.
379. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 433 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este
gresjţ art. 434 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 432 C.proc.civ; opozabilitatea efectelor

hotărârii judecătoreşti faţă de terţi
nu se confundă cu obligativitatea aceloraşi efecte care funcţionează în relaţia

dintre părţi şi care stă la baza
executorialităţii efectelor hotărârii [a se vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M.

Ciobonu, M. Nicolae (coord.), Noul
Cod de procedură civila comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,

380. a, c
corect-art. 437 alin. (2)
381. b
a) este greşit recunoaşterea
pretenţiilor reclamantului putând fi făcută şi în faţa instanţei de apel -art. 437 alin.
(2) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. c) este greşit - art. 436 alin. (1) C.proc.civ., art. 43/ alin. (1) C.proc.civ.
382. b
a) este greşit-art. 437 alin. (3)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 440 C.proc.civ.

383. b
a) este greşit - art. 439
C.proc.civ. în cazul hotărârii de expedient, locul dezbaterii judiciare, a constatărilor

operate de judecător pe baza
Ghigheci Ghigheci
I
probelor administrate întemeiază soluţia cuprinsă in minută este luat contractul

părţilor care vin în instanţă doar pentru
a-şi consfinţi învoiala sau, altfel spus, pentru a asigura o formă autentică actului
pe care l-au convenit [a se vedea şi
A. Nicolae, în V.M. Ciobonu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă

Juridic, Bucureşti, 2013, p. 994-995], Răspunsul de la lit. c) este greşit

- art. 439 C.proc.civ.
384. b
(1) C.proc.civ. Procedura în discuţie nu poate viza greşeli de ordin procedural.


385. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 447 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este
greşit -art. 446 C.proc.civ. [a se
vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat,
voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 994-995]. Răspunsul de la lit. b)

este greşit - art. 445 C.proc.civ.
386. c
Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 445 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
greşite.
387. a, c
c) este greşit
- art. 447 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art. 443 alin. (1)
C.proc.civ.
388. b, c
c) este corect - art. 446
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 443 alin. (1) C.proc.civ. Nu este
bilă Pnn recurgerea la această procedură, asigurarea concordanţei între dispozitiv
şi P05 jjgrente (a se vedea, în acest
Ghigheci Ghigheci
I
sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod procedură civilă

389. b, c
de la lit. a) te g'efi ~ art'
a"n' ^ C.proc.civ. în acest caz, Instanţa nu se poate sesiza din oficiu ca în tuaţia
îndreptării erorilor materiale [a se
vedea, în acest sens, A Nicolae, în V.M. Ciobanu, HHcolae (coord.), Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat, voi.
I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 1009].

390. b
444 alin. (1) C.proc.civ. 391- a

b) este greşit — art. 444 alin.
(1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit-art. 445 C.proc.civ.

392. a
de la lit. b) este greşit, conform
art. 449 alin. (2) pct. 2 C.proc.civ. - caz de executare provizorie judecătorească.
conform art. 449 alin. (2) pct. 1 C.proc.civ. - caz de executare provizorie
judecătorească.
393. a, b
b) este corect, conform art. 449
alin. (2) pct. 1 C.proc.civ.. Răspunsul de la lit. c) este greşit, executarea provizorie
neputând fi dispusă de către
instanţă din oficiu, dată fiind natura intereselor de valorificat - interese

particulare, şi nu de ordine publică-art. 449
alin. (1) şi alin. (3)-(4) C.proc.civ. [a se vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M.
Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul
Ghigheci Ghigheci
I
Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2013, p. 1017].
394. c
consecinţă, răspunsul deja lit. b) este
greşit. Răspunsul de la lit. a) este, de asemenea, greşit, conform art. 449 alin. (3)
şi art. 449 alin. (1) C.proc.civ. -
stabilirea unei cauţiuni în sarcina creditorului este o facultate lăsată la dispoziţia

instanţei.
395. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 450 alin. (4) C.proc.civ. Răspunsul de la Ut.
a) este greşit, conform art. 719
alin. (6) C.proc.civ. la care art. 450 alin. (3) face trimitere, citarea părţilor fiind
obligatorie..Răspunsul de la lit.
c) este greşit - art. 450 alin. (2) C.proc.civ.

396. b,c
c) este corect-art. 450 alin. (3)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) este greşit-art. 450 alin. (2) C.proc.civ.

397. c
451 alin. (4) C. proc.civ.

corect art. 453 alin. (2)
C.proc.civ. [a se vedea, în acest sens, A. Nicolae, în V.M. Ciobanu, M. A//c0/0e

comentat şi adnotat, voi. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2013, p. 1028],

cheltuielile de judecată nu se acordă din ofiCiu' ci numai la cererea părţii care

câştigă procesul, conform art. 453 alin.
(1) C. proc.civ.
399. a, c
A se vedea art. 466 alin. (1), (2) şi (4) C.proc.civ.
400. b
Ghigheci Ghigheci
I
Potrivit art. 472 C.proc.civ., apelul incident poate fi exercitat numai de partea care
a dobândit calitatea de „intimat",
astfel răspunsul de la lit. a) este greşit. în ceea ce priveşte lit. c), cererea de apel
incident trebuie să întrunească
aceleaşi condiţii formă ale apelului, prevăzute la art. 470 C.proc.civ.

401. b
A se vedea art. 472 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.; faţă de aceste prevederi, răspunsul
de la lit. 3) este incorect, fiind şi
greşit formulat, dar şi cel de la lit. c) este incorect, admiterea apelului neavând
relevanţă sub aspectul efectelor
apelului incident.
402. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte. Astfel, potrivit art. 467 C.proc.civ.,
partea poate renunţa la exercitarea
căii de atac a apelului, dar acest lucru nu influenţează dreptul de a exercita apelul
incident, dacă sunt îndeplinite
condiţiile legale în acest sens (deoarece dreptul de a exercita apelul incident s-a
născut ca urmare a exercitării apelului
principal de către partea adversa]. Renunţarea la apel este reglementată la art.

467 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, deoarece partea poate exercita apelul provocat, dacă sunt
îndeplinite condiţiile art. 473 C.proc.civ.
403. a
Răspunsul de la lit. a) este corect. Astfel, datorită naturii raportului juridic
(obligaţie solidară şi indivizibilă),
apelul făcut de unul dintre coparticipanţi va profita şi celor care nu au făcut apel
[a se vedea şi art. 60 alin. (2)
C.proc.civ.]. Per o contraria, celelalte variante sunt excluse.

404. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 459 alin. (1) şi art. 504 alin. (1)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este
incorect - art. 469 alin. (3) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) este corect -art.
465 C.proc.civ.
405. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 478 alin. (2) C.proc.civ., răspunsul de la lit.
Ghigheci Ghigheci
I
b) este corect faţă de teza a
doua a aceluiaşi alineat, precum şi faţă de caracterul devolutiv al apelului, iar

răspunsul de la lit. c) nu este corect,
deoarece Instanţa îşi poate întemeia soluţia doar pe probele administrate în primă
instanţă [art. 476 alin. (2)
C.proc.civ.].
406. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, fiind incorect introdusă condiţia: „numai dacă
părţile au solicitat expres luarea
acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare". Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 480 alin. (4)
C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. b) este greşit, corect fiind „în lipsa părţii care nu
a fost legai citată" - art. 480

407. a
incorect, având în vedere că,
potrivit art. 472 alin. (1) C.proc.civ., apelul incident se poate introduce numai după
împlinirea termenului de apel, iar
răspunsul de la lit. c) este greşit, ipoteza fiind incorecta („dacă apelantul principal
consimte expres").
poar răspunsul de la lit. a) este corect - art. 483 alin. (2) C.proc.civ. coroborat cu
art. 94 pct. 1 Nt.j) C.proc.civ.
409. a, c
b) este rect şi incomplet,
neputand exercita apelul orice persoană care justifică un interes, ci doar ârţile
aflate în proces", aşa cum reclamă art.
458 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este corect - a ve(jea art. 458, coroborat cu
art. 61 C.proc.civ., în sensul căruia
prin „parte" nu se înţelege artea" din raportul de drept substanţial, ci „parte" în

sens procesual. Intervenientul
principal devine parte în procesul iniţial, fiind o persoană asupra căreia se

răsfrâng efectele hotărârii judecătoreşti.
Ghigheci Ghigheci
I
410. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt excluse prin raportare la art. 81 alin. (1)
(cerinţa mandatului special pentru acte
procesuale de dispoziţie), dar şi la art. 87 alin. (2) C.proc.civ., care vorbeşte

despre avocatul care a reprezentat partea
la judecarea procesului şi care poate introduce orice cale de atac, iar răspunsul de
la lit. b) este corect - art. 82
C.proc.civ. [în acest caz, acoperirea lipsurilor fiind însuşirea (ratificarea) apelului
de către partea îndreptăţită să îl
exercite].
411- b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, apelul incident se poate exercita numai de către
intimat (deci de cel împotriva căruia
s-a exercitat calea de atac a apelului). Răspunsul de la lit. b) este corect -art. 472
la lit. c) este, de asemenea, corect, partea care a pierdut în primă instanţă putând
achiesa la hotărârea pronunţată,
înainte de introducerea apelului principal. După declararea apelului principal,

intimatul poate introduce apelul incident,
în condiţiile legii.
412. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece o hotărâre susceptibilă de apel poate,
în anumite situaţii stabilite de lege,
să fie atacată direct cu recurs - a se vedea art. 459 alin. (2) C.proc.civ. Şi
răspunsul de la lit. b) este incorect,
exercitarea directă a recursului împotriva unei hotărâri susceptibile de apel nefiind

condiţionată de „vizarea unor aspecte
de fond". Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 459 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ.
413. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, neîndeplinirea acestei cerinţe fiind
sancţionată cu nulitatea, potrivit art. 470
alin. (3) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect, aceasta fiind
sancţiunea în acest caz, potrivit art.
Ghigheci Ghigheci
I
470 alin. (3) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este incorect,
sancţiunea nulităţii nefiind condiţionată de
dovedirea vreunei vătămări.

414. a, b •
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 473 C.proc.civ. Şi răspunsul de la lit. b)
este corect, faţă de regulile
generale privind exercitarea apelului. Răspunsul de la lit. c) este incorect - potrivit

art. 472 alin. (1) C.proc.civ.,
intimatul exercită apelul incident „după împlinirea termenului de apel".

415. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, cererile de intervenţie accesorie
putând fi formulate în apel - art. 63
alin. (2) C.proc.civ. Alte mijloace de apărare (inclusiv compensaţia legală) pot fi
formulate/invocate în apel. Răspunsul
de la lit. b) este incorect, deoarece în apel nu se poate schimba calitatea părţilor -

416. b
417. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat - art. 421 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. Răspunsul de
la Ut. b) est» greşit - art. 483
alin. (2) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) corect - art. 414 alin. (1) C.proc.civ.
418. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 484 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.
Răspunsul de |a lit. b) este corect, iar
răspunsul de la lit. c) eronat - art. 484 alin. (3) C.proc.civ.

419. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 484 alin. (1) şl (2) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. ^ este corect - art. 484
alin. (2) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) este incorect, suspendarea putând
interveni de drept sau la cerere,
neputând fi dispusă din oficiu.

420. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 alin. (3)
ultima teza C.proc.civ., iar per a
Ghigheci Ghigheci
I
contrarie* răspunsul de la lit. b) este incorect. Răspunsul de la lit. c) este corect -
a se vedea art. 485 alin. (1),
coroborat cu art. 469 alin. (1) C.proc.civ.

421. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece nu este îndeplinită condiţia pentru
introdu¬cerea recursului (interesul
introducerii recursului). Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 87 alin. (2)

corect - art. 458 C.proc.civ.

422. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de motivele de casare prevăzute la art.
488 alin. (l) pct. 4 C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, nefiind motiv de casare dintre cele enumerate
de lege (motiv de nelegalltate).
Răspunsul de la lit. c) este corect, prin raportare la motivul de casare de la art.

488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.
423. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, în temeiul art. 498 alin. (2) teza a doua
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 501 alin. (1) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) este eronat - art. 634
alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.
(hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul, sunt
definitive).
424. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 492 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit: potrivit noului
Cod de procedură civilă, nu mai există conceptul „prima zi de înfăţişare".

Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 492

425. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere art. 487 alin. (1) C.proc.civ.,
coroborat cu art. 470 alin. (5)
C.proc.civ., ultimul stabilind că „motivarea apelului se va face într-un termen de

aceeaşi durată, care curge, însă [spre
deosebire de termenul de exercitare a recursului - n.n., I.P.], de la data comunicării

Ghigheci Ghigheci
I
hotărârii". Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 489 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit, însăşi
formularea variantei fiind
incorectă şi contradictorie.
426. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect -
427. a, c
b) este greşit, exercitarea
recursului nefiind limitată la condiţia descrisă de această variantă (având in

vedere cuvântul „numai"). Răspunsul de la
lit. c) este corect, enunţul fiind adevărat în raport cu obiectul căii de atac a
recursului.
428. b
429. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 53 alin. ¡2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit.
b) este corect, otrivit art. 483
alin. (1) C.proc.civ., hotărârile date în apel sunt supuse-recarsului, fără a avea
levanţă dacă prin acestea s-a soluţionat
sau nu fondul cauzei (chiar şi dacă apelul s-a perimat ori fost anulat). Răspunsul
de la Ut. c) este corect - art. 483
alin. ¡1) C.proc.civ.

430. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect; în acest caz, în care dosarul nu a ajuns la
instanţa de recurs, legea prevede că „se
va alătura şi o copie legalizată de pe dispozitivul hotărârii atacate cu recurs" - art-

484 alin- (2) ultima teză
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este în acord cu prevederile art 484 alin. (3)
incorect - art. 484 alin. (7) C.proc.civ.

431. b, c
Răspunsul de la Ut. a) este incorect - art. 488 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. b) este corect-art. 489 alin.
(3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere că apelul se

Ghigheci Ghigheci
I
întemeiază pe orice motive - de
nelegalitate şi netemeinicie.
432. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere că un motiv de ordine publică
poate fi invocat direct în faţa
instanţei de recurs, cu condiţia respectării art. 488 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. b) este incorect - a se
vedea art. 488 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., care foloseşte sintagma „invocată în
condiţiile legii". Motivele de recurs
trebuie puse în discuţia părţilor, în temeiul principiilor contradictorialităţli şi

dreptului la apărare, care guvernează
procesul civil; prin urmare, răspunsul de la lit. c) este incorect.

433. b
Doar răspunsul de la lit. b) este corect - art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471
alin. (6) C.proc.civ. Răspunsurile de
la Ut. a) şi c) sunt greşite; potrivit art. 471 alin. (5) C.proc.civ., termenul de
depunere a întâmpinării curge de la data
comunicării.
434. b
Răspunsul de la lit. b) este corect-art.
495 alin. (1) şi (2) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) este exclus.
435. a, c
a) este, de asemenea, corect, iar
cel de la lit. b) este greşit-art. 459 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.
436. b
Art. 503 alin. (1) C.proc.civ. prevede că „hotărârile definitive pot fi atacate cu
contestaţie în anulare atunci când
contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut
loc judecata". Potrivit art. 504
alin. (1) C.proc.civ., „contestaţia în anulare este Inadmisibilă dacă motivul

prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi
invocat pe calea apelului sau a recursului". Cu toate acestea, conform alin. (2) al
Ghigheci Ghigheci
I
aceluiaşi articol, „contestaţia poate
fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar
instanţa l-a respins pentru că avea nevoie
de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părţii, a
fost respins fără a fi cercetat în
fond". Prin urmare, răspunsul de la lit. b) este corect, contestaţia în anulare fiind
admisibilă în ipoteza dată. Răspunsul
de la lit. a) este greşit, întrucât, în Ipoteza dată, contestaţia în anulare este

inadmisibilă, excepţia prevăzută la alin.
(2) al art. 504 nefiind aplicabilă. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, greşit,
întrucât imposibilitatea înfăţişării
la judecată şi a înştiinţării instanţei despre aceasta, dintr-un motiv mai presus de

voinţa părţii, este motiv de revizuire
[conform art. 509 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ.], iar nu de contestaţie în anulare.
437. a, c
unui lucru cerut este motiv de revizuire, conform art. 509 alin. (1) pct. 1
C.proc.civ., Iar nu j contestaţie în anulare.
438. c
consecinţă, răspUn şurile de la lit. a) şi
b) sunt greşite, textul nefăcând distincţie după cum motivele existau sau nu |a
data primei contestaţii în 3nulare.
439. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 505 şi urm. C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă răspunsul de la lit. c)
este greşit.
440. b
consecinţă răspunsurile de la lit. a) şi c)
sunt greşite.
441. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 507 teza întâi C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă răspunsurile de la lit. a) şi
c) sunt greşite.
442. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) este corect - art. 508 alin. (2)
Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, după cum reiese din teza a doua
a art. 508 alin. (2), potrivit căreia
contestatorul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei.

443. a, c
Potrivit art. 509 alin. (2) C.proc.civ., sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu
evocă fondul pentru motivele
prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-10.
Prin urmare, răspunsul de la lit.
a), care priveşte motivul prevăzut la alin. (1) pct. 3 în ipoteza judecă¬torului, este
corect, în vreme ce răspunsul de la
lit. b), care priveşte acelaşi motiv, dar în ipoteza expertului, este greşit. Răspunsul
de la lit. c), care priveşte
motivul de la alin. (1) pct. 4, este corect.

444. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. Pe cale de
a) şi c) sunt greşite.
445. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 509 alin. (1) pct. 10 C.proc.civ. Răspunsul
legea nu interzice revizuirea hotărârii în cazul în care CEDO a acordat o sumă de

bani cu titlu de reparaţie pentru
prejudiciul suferit. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, greşit, întrucât legea

nu condiţionează revizuirea
hotărârii de inexistenţa unui alt mijloc prin care să se poată realiza remedierea
încălcării.
446. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar celelalte două răspunsuri sunt greşite - art.
511 alin. (1) pct. 7 C.proc.civ.
447. b
consecinţă, celelalte două răspunsuri sunt
greşite.
Ghigheci Ghigheci
I
448. a
greşite.
449. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 513 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţa, răspunsul de la lit. b)
este greşit. Răspunsul de la lit. a) este, de asemenea, greşit, în absenţa unei

prevederi care să impună judecarea de
urgenţă şi cu precădere a acestui tip de cerere.

Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 622 alin. (1) şi alin. (2) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) corect - art. 622
alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 666 alin. (2) 0c civ. (de
notat că prin Legea nr. 138/2014
pentru modificarea şi completarea Legii 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor cte normative conexe, s-a eliminat etapa de încuviinţare a

executării silite din competenţa ■pstanţei de
executare, această sarcină fiind atribuită executorului judecătoresc). 451- c

consecinţă, r-5pUnsurile de la lit. a) şi
b) sunt greşite [art. 628 alin. (4) C.proc.civ.].

452. b
C.proc.civ.
453. b c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 633 pct. 2 C.proc.civ. Răspunsul
pct. 1 C.proc.civ.
454. b
consecinţă, răspunsurile de la lit. a) şi
c) sunt greşite - art. 637 alin. (1), precum şi art. 637 alin. (2) C.proc.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
455. a, b
corect -art. 638 alin. (1) pct. 4
456. a

457. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 623 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
greşite (art. 623 C.proc.civ.).

458. c

459. c

460. a ...... ,j£
lit. a) şi b)
sunt greşite - art. 651 alin. (4) C.proc.civ.
461. a, c
greşit [art. 664 alin. (2) C.proc.civ.]. Răspunsul de la lit. c) este corect -art. 664
alin. (3) pct. c) C.proc.civ.
462. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 666 alin. (1) şi (2) C.proc.civ. Pe cale de
b) şi c) sunt greşite [art. 666 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.].

463. b, c
în cazul mai multor executări silite efectuate, cu privire la aceleaşi bunuri, de

către executor' judecătoreşti diferiţi.
464. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 666 alin. (6) şi art. 712 alin. (3) C.proc.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
corect, putându-se face contestaţie împotriva oricărui act de executare [art. 7n

alin. (1) C.proc.civ.]. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, faţă de obiectul contestaţiei la executare în ipoteza menţionată.

465. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, terţul poprit nu poate face contestaţie ia
executare împotriva popririi, el
făcându-şi apărarea dreptului în faţa instanţei de validare a popririi (cu ocazia

judecării cererii de înfiinţare a
popririi asigurătorii sau prin exercitarea apelului împotriva încheierii de înfiinţare a

popririi). Răspunsul de la lit. b)
este corect, orice persoană interesată sau vătămată prin executare putând face
contestaţie - art. 712 alin. (1) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este corect, procurorul putând exercita contestaţia la

executare, în condiţiile prevăzute de art.
92 alin. (4) şi (5) C.proc.civ.

466. c
Răspunsul de la Ut. a) este incorect - art. 717 alin. (1) C.proc.civ., iar răspunsul de
la lit. b) este incorect, prin
raportare la aceeaşi dispoziţie, coroborată cu art. 208 alin. (1) C.proc.civ.

Răspunsul de la lit. c) este corect - art.

467. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu pot fi susţinute faţă de prevederile art. 719 alin.
(4) pct.-l C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. c) este corect, prin raportare la aceeaşi prevedere legală.

468. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Faţă de dispoziţiile art. 720 alin. (7)
C.proc.civ., executorul poate fi
obligat la plata unor despăgubiri cauzate de întârzierea executării sau a unei

amenzi judiciare dispuse de instanţă.
Răspunsul de la lit. c) este incorect, dacă avem în vedere art. 720 alin. (3)
C.proc.civ., unde se utilizează sintagma „la
Ghigheci Ghigheci
I
cerere", iar nu cea „din oficiu".
469. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 719 alin. (7) C.proc.civ. Răspunsurile de
la lit. b) şi c) sunt corecte, în
raport cu cerinţele prevăzute la art. 719 alin. (7) C.proc.civ.

470. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, prin raportare (inclusiv ca formulare) la art.
712 alin. (4) C.proc.civ.: împărţirea
bunurilor poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării

contestaţiei la executare. Răspunsul de
la lit. b) este corect - art. 712 alin. (2), iar răspunsul de la lit. c) este greşit - art.
471. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 713 alin. (5) C.proc.civ. - doar în acele
cazuri limitative terţul poate
introduce contestaţie la executare. Răspunsul de la lit. b) este corect -art. 713

alin. (5) C.proc.civ., în timp ce
răspunsul de la lit. c) este incorect, în raport cu aceeaşi dispoziţie-terţul trebuie să

pretindă un drept de proprietate
sau un alt drept real asupra bunului respectiv.

472. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 715 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 715 alin.
(4) C.proc.civ. - termenul curge de la data predării silite a bunului. Răspunsul de la

lit. c) este corect-art. 715 alin.
(1) pct. 2 C.proc.civ.

473. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, neexistând reglementată interdicţia de a
ataca hotărârea cu o contestaţie în
anulare; prin urmare, se aplică dreptul comun. Răspunsul de la lit. b) este

erect, faţă de dispoziţiile art. 718 alin. (1) C.proc.civ., care trimite la aplicarea
dreptului comun în materie de căi de
atac. Răspunsul de la lit. c) este incorect - art. 718 alin. (1), coroborat cu art. 715
alin. (1) C.proc.civ. ■
474. c
Ghigheci Ghigheci
I
b) este incorect - art. 714 alin.
(3) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. a) nu este corect faţă de

modificările aduse Codului de procedură civilă
prin Legea nr. 138/2014 - a se vedea şi art. 651 alin. (1) C.proc.civ.
475. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, cauţiunea necalculându-se întotdeauna la
valoare - a se vedea art. 719 alin. (3)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este incorect - art. 719 alin. (3) C.proc.civ.
art. 719 alin. (4) pct. 1 C.proc.civ.

476. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, art. 200 C.proc.civ. privind regularizarea
cererii nefiind aplicabil în cazul
contestaţiei la executare [art. 717 alin. (1) C.proc.civ.]. Răspunsul de la lit. b) este
corect, regulile privind judecata
în primă instanţă aplicându-se în mod corespunzător [art. 717 alin. (1) şi art. 221
alin. (1) C.proc.civ.]. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât, potrivit art. 717 alin. (2) C.proc.civ., părţii interesate
i se pune în vedere să achite
cheltuielile, iar nu executorului.

477. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 719 alin. (7) teza a doua C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, prin
raportare la art. 719 alin. (7) teza a doua C.proc.civ., cauţiunea rămânând
indisponibilizată în temeiul legii, chiar dacă
cererea de suspendare provizorie este respinsă. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

contravenind art. 719 alin. (7)
C.proc.civ., care stabileşte că se judecă fără citarea părţilor.

478. a

479. a
Ghigheci Ghigheci
I
480. a

481. c

482. b '
consecinţă, răs¬punsul de la Ut. a) este
greşit - art. 534 alin. (4) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este, de ase¬menea,
greşit-art. 534 alin. (5) C.proc.civ.
483. a

484. b
a) este greşit-art. 538 alin. (2)

485. a,c
Dat fiind caracterul executoriu al încheierii pronunţate în materie necontencioasă,
acea înseamnă că termenul de apel şi
nici apelul exercitat/declarat în termen nu suspendă executa încheierii în condiţiile

486. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 540 alin. (1) C.proc.civ. A se vedea, în
acelaşi sens I art. 140 C.civ., având o
denumire cvasiidentică cu cea a art. 540 C.proc.civ., şi anume „Inventarul

bunurilor minorului". Pe cale de consecinţă,
răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite [art 540 alin. (1) C.proc.civ.].

487. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar cel de la lit. b) este greşit - art. 915
alin (2) C.proc.civ.
Ghigheci Ghigheci
I
488. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 916 alin. (1) şi (3) C.proc.civ.
Răspunsul de |a lit. c) este greşit,
întrucât legea nu impune anexarea copiei actului respectiv la cererea de divorţ

489. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 917 alin. (1) teza întâi şi alin. (3)
C.proc.civ. pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. a) este greşit.

490. a
lit. b) şi cj sunt greşite,
întrucât, potrivit art. 918 alin. (1) C.proc.civ., „desfacerea căsătoriei prin divorţ
poate fi cerută numai de soţi".
491. b
Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 919 alin. (3) C .proc.civ. Celelalte două
răspunsuri sunt greşite, întrucât,
conform art. 919 alin. (1) lit. c) şi e), asupra locuinţei familiei şi a obligaţiei de
întreţinere între foştii soţi
instanţa se pronunţă la cerere.

492. b, c
Potrivit art. 920 C.proc.civ., „instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin
ordonanţă preşedinţială, măsuri
provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligaţia de întreţinere,

la încasarea alocaţiei de stat
pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei". Rezultă că răspunsurile de la lit. b) şi

c) sunt corecte. Răspunsul de la
lit. a) este greşit, enumerarea din art. 920 fiind limitativă.

493. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c), astfel cum rezultă din art. 921 alin. (2)
C.proc.civ., care . prevede că instanţa
va încerca la fiecare înfăţişare împăcarea părţilor. După cum se arată în

litera¬tura de specialitate [Noul Cod de
procedură civilă - comentariu pe articole. Voi. II, art. 527-1133, G. Boroi (coord.),
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p.
448], întrucât textul nu distinge, obligaţia revine atât primei instanţe, cât şi
Ghigheci Ghigheci
I
instanţei de apel. Pe cale de consecinţă,
celelalte două răspun¬suri sunt greşite.

494. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 922 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
celelalte două răspunsuri sunt
greşite.
495. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 924 teza întâi C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, celelalte două răspunsuri
sunt greşite.
496. c
tate". Rezultă că răspunsul de la lit. a) este greşit. Răspunsul de la lit. b) este, de
asemenea aC •, jar cel de la lit.
c) este corect, întrucât textul nu distinge între taxele de timbru achitate ntru
apel ?' ce'e achitate pentru judecata în
fond. Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să excludă de P restituire taxa de timbru

achitată pentru judecata în fond, ar fi
menţionat ,6xpres că, dacă '3 Scarea părţilor survine în apel, se restituie numai
taxa de timbru achitată pentru judecarea
""estei căi de atac [a se vedea şi Noul Cod de procedură civilă - comentariu pe

articole, Voi. II, 3rt 527-1133, G. Boroi
(coord.), Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 453].

497. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art. 926 alin. (2) teza întâi C.proc.civ. Pe
cale de consecinţă, celelalte două
răspunsuri sunt greşite.

498. c
sunt greşite.
499. c
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 927 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
celelalte două răspunsuri sunt greşite.
500. b, c
consecinţă, răspunsul de la lit. c) este,
Ghigheci Ghigheci
I
de asemenea, corect, fiind vorba despre capete de cerere accesorii, iar nu de

capătul de cerere principal, respectiv
desfacerea căsătoriei prin divorţ. Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât legea
nu prevede calea de atac a
recursului pentru hotărârea prin care s-a desfăcut căsătoria în apel [a se vedea şi
Noul Cod de procedură civilă -
comentariu pe articole, Voi. II, art. 527-1133, G. Boroi (coord.), Ed. Hamangiu,
501. a
greşite, întrucât legea nu condiţionează divorţul prin acordul soţilor de durata de

cel puţin un an a căsătoriei sau de
inexistenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.

502. a, b
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. a) şi b), iar răspunsul de la lit. c) este
greşit - art. 931 alin. (2) şi (3)
C.proc.civ.
503. c
, Răspunsul corect este cel de la lit. c), celelalte două fiind greşite - art. 934 alin.
(2) C.proc.civ.
504. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c), celelalte două fiind greşite - art. 933
C.proc.civ.
505. C
Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 935 alin. (1) C.proc.civ. Celelalte
răspunsuri sunt greşite, legea neimpunând
astfel de condiţii.
506. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 953 alin. (1) C.proc.civ. Prin raportare la
aceeaşi dispoziţie, răspunsul de la
lit. b) este incorect. Răspunsul de la lit. c) este incorect, sechestrul asigurător

putându-se dispune şi numai asupra
bunurilor mobile ale debitorului (art. 952 C.proc.civ.).

507. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
b) este eronat, cauţiunea nefiind
obligatorie în toate cazurile - a se vedea art. 953 alin. (1) C.proc.civ. Răspunsul de
508. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) incorect - art. 954 alin. (2)
C.proc ■ Răspunsul de la lit. c)
este corect - art. 953 alin. (1) C.proc.civ.

509. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, încheierea fiind supusă apelului sau, după caz,
recursului î funcţie de instanţa
căreia îi aparţine competenţa de judecată în primă instanţă - a se vedea art. 954

alin. (3) teza a doua şi art. 959
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect - art 954 alin. (2) C.proc.civ., iar
răspunsul de la lit. c) este eronat,
faţă de prevederile art. 954 alin (31 C.proc.civ., care arată modalităţile de
comunicare a încheierii.
510. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt incorecte - a se vedea art. 955 alin. (2) ultima
teză şj art. 952 C.proc.civ., care
stabileşte că măsura sechestrului constă în indisponibllizarea bunurilor mobile

şi/sau imobile ale debitorului. Răspunsul
de la lit. c) este corect - art. 955 alin. (2) ultima teză C.proc.civ.
511. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, doar instanţa putând dispune ridicarea
sechestrului [art. 957 alin. (1)
C.proc.civ.]. Răspunsul de la lit. b) este corect, în temeiul art. 957 alin. (2)
C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c)
este greşit, sancţiunea în acest caz fiind desfiinţarea de drept a sechestrului (art.
956 C.proc.civ.).
512. a
b) este incorect, deoarece
creditorul trebuie să dovedească faptul că a introdus o cerere de chemare în

Ghigheci Ghigheci
I
judecată, potrivit art. 953 alin. (2)
C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece art. 953 alin. (2)
C.proc.civ. obligă la o cauţiune egală cu
jumătate din valoarea reclamată în cazul în care creanţa nu este constatată în

scris.
513. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, bunurile ce fac obiectul unul litigiu făcând
obiectul seches¬trului judiciar.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, sechestrul asigurător constând în

indis¬ponibllizarea bunurilor debitorului,
indiferent că acestea se află în posesia debitorului sau a unui terţ, fie el şi

administrator-sechestru.
514. b
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 956 C.proc.civ. Această variantă corectă le
exclude pe celelalte două, care sunt
greşite.
515. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de dispoziţiile art. 955 alin. (2) ultima teză
C.proc.civ., ce exclude
răspunsurile de la lit. b) şi c).

516. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 957 alin. (1) coroborat cu alin. (2)
C.proc.civ. Potrivit alin. (1),
încheierea este supusă apelului. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art.

517. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 976 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.(orice
măsură, numai cu aprobarea
instanţei). Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 976 alin. (2) teza a doua
incorect - art. 976 alin. (2) C.proc.civ. - poate face acte de administrare şi
conservare, fără aprobarea instanţei.
518.3
519. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 957 alin. (1) C.proc.civ. referindu-se la o
„garanţie" ndestulătoare. Răspunsul
Ghigheci Ghigheci
I
de ta lit. b) este corect - art. 957 alin. (1) teza~3doua C.proc.civ. Răs-
sul de la lit. c) este greşit, deoarece, în toate cazurile, pentru înfiinţarea popririi
asigurătorii, trebuie să existe un
proces (art. 953 C.proc.civ.).

520. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, încadrându-se în condiţiile prevăzute
de art. 973 alin (1) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, având ca obiect o creanţă, sechestrul

neputând avea ca obiect sume de bani.
521. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 973 alin. (2) lit. b) C.proc.civ. Răspunsul de
la lit. b) este incorect, având
în vedere că această condiţie nu este prevăzută la sechestrul judiciar. Răspunsul

delà lit. c) este corect-art. 973 alin.
(2), (3) şi (4) C.proc.civ.

522. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect-art. 975 alin. (1) C.proc.civ., iar răspunsul de la
lit. b) este tot incorect,
nefiind o condiţie pentru admiterea cererii de încuviinţare a sechestrului judiciar.

Doar răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 973 alin. (1) C.proc.civ.

523. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, instanţa putând obliga părţile la plata unei
cauţiuni -art. 953 alin. (1) ultima teză,
art. 975 alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect -art. 719 alin. (4)
pct. 1 C.proc.civ., potrivit căruia
„suspendarea executării este obligatorie şi cau¬ţiunea nu este necesară dacă

hotărârea sau înscrisul care se execută nu
este, potrivit legii, execu¬toriu". Răspunsul de la lit. c) este greşit, în acest caz
cauţiunea fiind obligatorie [art. 970
şi art. 953 alin. (2) C.proc.civ.]. g 524. b, c

Răspunsul de la lit. a) este incorect: dacă este introdusă o acţiune principală la
instanţă, aceasta este competentă să
judece şi cererea de înfiinţare a sechestrului judiciar (art. 974 C.proc.civ.).

Ghigheci Ghigheci
I
974 coroborat cu art. 973 alin. (2) lit. b) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 974 coroborat cu art.

525. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 983 alin. (1) C.proc.civ. Celelalte două
răspunsuri sunt greşite - art. 983
alin. (2) teza a doua şi alin. (3) C.proc.civ.

526. a
' Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 983 alin. (2) teza întâi C.proc.civ..Pe cale
de consecinţă, celelalte două
răspunsuri sunt greşite. '. 527. a, b

Răspunsul 'de la lit. a) este corect - art. 985 alin. (1) coroborat cu art. 984 alin. (1)
teza întâi C.proc.civ. Răspunsul
de la lit. b) este, de asemenea, corect - art. 985 alin. (3) teza întâi C.proc.civ.

528. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art. 987 C.proc.civ. Pe cale de consecinţă,
celelalte două răspunsuri sunt
greşite.
529. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 986 teza întâi C.proc.civ. Pe cale de
greşite.
530. a, c
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 991 alin. (2) teza a doua C.proc.civ. Pe

532. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 992 alin. (2) C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă răspunsul de la lit.
b) este greşit.
533. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 991 alin. (4) teza întâi C.proc.civ. Pe
Ghigheci Ghigheci
I
534. c
consecinţă răspunsul de la Ut. b) este
greşit. Răspunsul de la lit. a) este, de asemenea, greşit, fegea neimpunând o

astfel de condiţie.
535. b, c
consecinţă răspunsul de la lit. a) este
greşit. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 995 alin. (2) coroborat cu art. 996
536. a, b
Răspunsurile de la Ut. a) şi b) sunt corecte, iar cel de la lit. c) este greşit - art. 995
alin. (3) tezele întâi, a doua
şi a patra C.proc.civ.
537. c
greşit. Răspunsul de la lit. a) este, de asemenea, greşit, executarea cu privire la

plata sultelor putând fi cerută în
termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut ce art. 706 alin. (1) C.proc.civ.
[a se vedea şi Noul Cod de procedură
civilă - comentariu pe articole, Voi. II, art. 527-1133, G. Boroi (coord.), Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 567].
538. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, fiind o procedură contencioasă. Răspunsul de
la Ut. b) este incorect, ordonanţa
preşedinţială fiind executorie de drept în toate cazurile, iar răspunsul de la lit. c)

este corect - art. 997 alin. (4)
C.proc.civ.
539. a
greşite, dacă avem în vedere art. 999 alin. (1) teza a doua şi art. 999 alin. (4)
C.proc.civ.
540. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect - art. 1001 C.proc.civ. (nefiind necesar acordul
Ghigheci Ghigheci
I
pârâtului). Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 997 alin. (1) C.proc.civ., iar răspunsul de la lit. c) este tot corect -
art. 998 şi art. 997 alin. (4)
C.proc.civ.
541. b
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, deoarece executarea ordonanţei nu se face
numai cu somaţie prealabilă, iar cea de-a
doua parte a răspunsului este contrară caracterului ordonanţei preşedinţiale.

997 alin. (3) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât executarea
ordonanţei nu se face întotdeauna fără
somaţie - art. 997 alin. (3) C.proc.civ.

542. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, ordonanţa preşedinţială nu este dată
întotdeauna cu citarea părţilor - art. 999
alin. (2) C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 999 alin. (2) teza a
doua C.proc.civ. Regula este citarea,
ordonanţa putându-se da şi fără citare - art. 999 3|in (1) 5' ^ C.proc.civ. Astfel,
răspunsul de la Ut. c) este incorect.
543. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, orice cerere de chemare în judecată putându-se
face numai de persoana care justifică
un interes. Răspunsul de la lit. b) este incorect, prin raportare la ipoteza -ptrebării

- fiind dispusă pentru luarea unor
măsuri provizorii în cazuri grabnice şi fiind un act de conservare/administrare a

patrimoniului, cererea poate fi introdusă
şi de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, fără reprezentare. Răspunsul de

la lit. c) este incorect: procurorul
are capacitate procesuală în condiţiile Codului de procedură civilă, inclusiv cu

privire la cererea de ordonanţă
preşedinţială.
544. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, renunţarea la judecată fiind un act de
dispoziţie a părţ» în cadrul
Ghigheci Ghigheci
I
procesului, iar intervenţia pentru apărarea unei părţi se poate face, în condiţiile
legii. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, deoarece pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se rezolvă fondul litigului,

cele două instituţii - chemarea în
garanţie şi ordonanţa preşedinţială - fiind incompatibile.

545. a
Răspunsul de la lit. a) este corect: dacă dreptul aparent este supus prescripţiei,
prin introdu¬cerea cererii de ordonanţă,
prescripţia se întrerupe. Răspunsul de la lit. b) este incorect, având în vedere că

nu se abordează fondul litigiului.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, calitatea procesuală fiind o condiţie ce trebuie

îndeplinită în orice proces.
546. b
Răspunsul de la lit. c) este incorect -
alin. (4) al art. 999 C.proc.civ. Răspunsul de la lit. b) este corect, această
posibilitate fiind prevăzută la art. 999

547. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt incorecte - art. 1002 alin. (3) C.proc.civ.; per a
contraria, răspunsul de la lit. c)
este valabil.
548. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 1.004 alin. (1) şi (2) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. a) este
greşit, întrucât, potrivit art. 208 alin. (1) Cproc.civ., „întâmpinarea este obligatorie,
în afară de cazurile în care
legea prevede în mod expres altfel". Prin urmare, în absenţa unei prevederi prin
care să se deroge în mod expres de la
această regulă în materia cererilor posesorii, întâmpinarea este obligatorie în

acest tip de cauze.
549. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, după cum rezultă din art. 1.004 alin. (3)
C.proc.civ. Pe cale de consecinţă, răspunsul
Ghigheci Ghigheci
I
de la lit. a) este greşit. Răspunsul de la Ut. c) este, de asemenea, greşit, după cum
rezultă din art. 483 alin. (2) teza a
doua coroborat cu art. 1.004 alin. (3) C.proc.civ.

550. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1.005 alin. (1) teza întâi C.proc.civ.
art. 1.005 alin. (1) teza a doua C.proc.civ. Răspunsul de la lit. c) este corect -art.
1.005 alin. (2) C.proc.civ.
551. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art. 1.007 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
sunt greşite.
552. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, după cum rezultă din art. 1.009 alin. (2) teza
întâi C.proc.civ. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. a) este greşit. Răspunsul de la lit. c) este, de

asemenea, greşit, după cum rezultă din
art. 1.009 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.

553. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1.010 alin. (1) teza întâi C.proc.civ. Pe cale
d consecinţă, răspunsul de la
lit. b) este greşit. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, gresjt întrucât legea
nu stabileşte un astfel de termen.
554. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 1.010 alin. (2) teza întâi C.proc.civ.
coroborat cu alin. (1) al aceluiaşi
articol. Pe cale de consecinţă, celelalte două răspunsuri sunt greşite.

555. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art. 1.010 alin. (2) teza a doua C.proc.civ.
Pe cale de consecinţă, celelalte
două răspunsuri sunt greşite.

556. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 1.011 alin. (1) teza întâi C.proc.civ. Pe

557. a
Ghigheci Ghigheci
I
consecinţă răspunsul de la lit. b)
este greşit. Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, greşit - art. 1.014 alin. (2)
C.proc.civ.
558. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1.015 alin. (1) C.proc.civ.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, legea
neprevăzând posibilitatea comunicării somaţiei prin agentul procedural al

instanţei.
559. b
Răspunsul corect este cel de la Ut. b) - art. 1.015 alin. (1) C.proc.civ. Pe cale de
sunt greşite.
560. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 1.016 C.proc.civ. Celelalte două
răspunsuri sunt greşite, întrucât
competenţa materială poate reveni judecătoriei sau tribunalului, în funcţie de

valoarea creanţei.
561. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 1.019 alin. (1) teza a doua C.proc.civ.
Pe cale de consecinţă, celelalte
două răspunsuri sunt greşite.

562. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1.019 alin. (3) şi (4) C.proc.civ. Pe
cale de consecinţă, răspunsul de
la lit. c) este greşit.

563. c
Răspunsul corect este cel de la lit. c) - art. 1.020 alin. (2) C.proc.civ. Pe cale de
sunt greşite.
564. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 1.022 alin. t3) teza a doua C.proc.civ. Pe
cale de consecinţă, răspunsul de la
lit. b) este greşit. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 1.022 alin. (4) C.proc.civ.
565. a
sunt greşite.
Ghigheci Ghigheci
I
566. b
Răspunsul corect este cel de la lit. b) - art. 1.024 alin. (4) C.proc.civ. Pe cale de
sunt greşite.
567.a ...
Răspunsul corect este cel de la lit. a) - art..l.Q24 alin. (6) Cproc.civ. Pe cale de
consecinţa,
celelalte două răspunsuri sunt greşite.
568. a
consecinţa, celelalte două răspunsuri
sunt greşite.
569. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar cel de la lit. b) este greşit - art.
1.026 alin. (3) lit. 3), b) şi i)
C.proc.civ.
570. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite -
art. 1.026 alin. (2) Şi (3)c' ?'
f> C.proc.civ.
571. a
consecinţa, celelalte două răspunsuri
sunt greşite. 572.a, b

Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1.030 alin. (1) coroborat cu alin.
(2) C.proc.civ. pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. c) este greşit.

573. a
sunt greşite.
574. a
sunt greşite.
575. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 1031 alin. (3) şi art. 1.033 alin. (1)
C.proc.civ. Pe cale de
Ghigheci Ghigheci
I
consecinţă, răspunsul delà lit. c) este greşit.
h-
< Z LU
Cl a.
11
Capitolul I Partea generală
Analogia în dreptul penal:

a) nu poate fi aplicată niciodată;
b) este posibilă atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului;
c) este posibilă doar în favoarea inculpatului.
Nu este posibilă analogia în dreptul penal atunci când:
a) legiuitorul a omis cu Intenţie să reglementeze situaţia respectivă;
b) se agravează situaţia unei părţi;
c) se interpretează o normă de drept substanţial în favoarea inculpatului.
Decesul persoanei condamnate printr-o hotărâre definitivă, la o pedeapsă cu
amenda penală:
a) nu împiedică executarea pedepsei respective din patrimoniul rămas de pe
urma defunctului;
b) împiedică executarea amenzii respective;
c) are ca efect executarea amenzii împotriva succesorilor care au acceptat
moşte-nirea.
Decesul persoanei condamnate, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se
dispusese şi confiscarea specială a
Ghigheci Ghigheci
I
bunului folosit la săvârşirea infracţiunii:
a) nu împiedică executarea dispoziţiei de confiscare specială, bunul fiind ridicat
de la succesori;
b) împiedică executarea dispoziţiei de confiscare, deoarece, din momentul
dece-sului, bunul a trecut în mod legal în
patrimoniul moştenitorilor;
c) are ca efect executarea dispoziţiei de confiscare doar prin echivalent,
asupra moştenitorilor acceptanţi.
Principiu! legalităţii pedepsei presupune stabilirea:
a) limitelor de pedeapsă potrivit părţii speciale a Codului penal, precum şl a
legilor speciale;
b) limitelor de pedeapsă potrivit părţii speciale şl părţii generale a Codului
penal, precum şi a legilor speciale;
c) pedepsei potrivit unui ghid de individualizare a pedepselor.
In dreptul penal, cutuma:
a) nu poate constitui niciodată izvor de drept;
b) poate fi luată în considerare la interpretarea legii penale;
c) poate interveni ca izvor de drept penal în sfera cauzelor justificative.
Ghigheci
Cutuma, în dreptul penal:

a) poate fi Invocată pentru reţinerea unei circumstanţe agravante, Indiferent
dac' Inculpatul a cunoscut-o sau nu;
b) poate fi Invocată pentru reţinerea unei circumstanţe atenuante;
c) poate fi izvor de drept, dacă legea penală face trimitere explicită la ea si i
efectele sale.
Normele de drept penal
a) sunt doar cele care se regăsesc în Codul penal sau în legi penale speciale;
b) se pot regăsi şi în Codul de procedură penală;
c) pot fi adoptate prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului.
Potrivit legii penale române, fac parte din teritoriul României:
a) apele maritime interioare;
b) sediile ambasadelor române din străinătate;
c) navele sau aeronavele guvernamentale române.
â) aceasta intră în vigoare la trei zile de la data publicării ei în Monitorul
Oficial;
b) aceasta intră în vigoare în ziua publicării ei în Monitorul Oficial;
c) legiuitorul poate prevedea o altă dată de Intrare în vigoare a acesteia.
In cazul dezincriminării faptei prevăzute de legea penală:
a) nu mai este posibilă continuarea procesului penal, chiar dacă inculpatul ar
cere acest lucru;
b) inculpatului i se restituie suma achitată cu titlul de amendă penală, la
cererea acestuia;
c) faţă de inculpat se poate lua măsura de siguranţă a obligării la tratament
Ghigheci Ghigheci
I
medical, dacă acesta solicită în mod
expres.
Dezincriminarea, spre deosebire de amnistie: -
a) nu permite continuarea procesului penal în nlcio situaţie;
b) are efect asupra despăgubirilor civile;
c) are efect asupra pedepsei complementare a degradării militare executate la
momentul intervenlrii.
Fac parte din categoria legilor cu aplicare retroactivă:
a) legile care modifică regimul de executare a pedepselor, condamnatul
execu¬tând pedeapsa potrivit legii noi, dacă
acestea nu agravează situaţia;

b) legile de dezlncriminare;
c) legile interpretative, indiferent dacă sunt sau nu mai favorabile inculpatului.
Legea penală este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii: 9HHHB -
a) dacă autorul, cetăţean străin, comite un accident de circulaţie în Bulgaria, în
urma căruia victima decedează
într-un spital din România;

b) dacă autorul, cetăţean român, aderă la o grupare mafiotă din Italia;
c) dacă instigatorul, cetăţean străin, efectuează actele de determinare în
străi¬nătate, infracţiunea săvârşlndu-se pe
teritoriul României.
Legea penală română este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii:
a) dacă Instigatorul comite actele de determinare în România, iar acţiunea şi
rezultatul infracţiunii s-au comis în
străinătate;
b) în cazul în care o persoană a procurat în România instrumentul folosit la
săvârşirea infracţiunii pe teritoriul
unul stat străin;

c) în cazul în care autorul comite pe teritoriul României un act pregătitor
neincri-
minat de lege, pentru săvârşirea în afara ţării a unei infracţiuni.
16 Legea penală română este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii dacă pe
comis: âHHHHHHHHHBHIHHHHHH
a) primul act al unei Infracţiuni de obicei, restul fiind comise în străinătate;
b) primul act al unei infracţiuni continuate, restul fiind comise în străinătate;
c) un act de complicitate la un singur act component al unei infracţiuni de
obicei săvârşite în străinătate.
17. Legea penală română se aplică în baza principiului personalităţii:
" a) cetăţeanului român care a comis în străinătate un act de complicitate la o
infrac¬ţiune săvârşită în străinătate de un
Ghigheci Ghigheci
I
cetăţean străin, dacă pedeapsa prevăzută de legea română pentru această

Infracţiune este închisoarea mai mare de 10 ani;
b) doar pentru infractorii persoane fizice;
c) cetăţeanului român care a comis în România un act de complicitate la o
infrac¬ţiune săvârşită în străinătate de un
cetăţean român, dacă pedeapsa prevăzută de legea română pentru această

infracţiune este închisoarea mai mare de 10 ani.
18. Legea penala romana se aplica in baza principiului personalităţii:
a) doar dacă legea română prevede pentru infracţiunea comisă în străinătate
de un cetăţean român pedeapsa detenţiunii
pe viaţă sau a închisorii mai mare de 10 ani;

b) dacă cetăţeanul român săvârşeşte în străinătate o tentativă la o infracţiune
al cărei maxim special prevăzut de
legea română este pedeapsa închisorii de 12 ani;

c) dacă cetăţeanul român comite o infracţiune pe o navă sub pavilion
românesc.
19. Principiul realităţii legii penale române presupune că: . ^
a) legea penală română se aplică Infracţiunilor săvârşite în străinătate de către
un apatrid cu domiciliul în România,
împotriva unei fundaţii din România;

b) infracţiunea comisă în străinătate de către un cetăţean străin să fie una de
rezultat;
c) legea penală română se aplică atunci când Infracţiunea este comisă în
străină¬tate împotriva avutului unui cetăţean
român.
20. Aplicarea legii penale române în baza.principiului realităţii se poate face
dacă:
a) e îndeplinită condiţia dublei Incriminări;
b) un cetăţean bulgar comite o infracţiune împotriva unei persoane care are
cetăţenie română şl bulgară;
c) infractorul cetăţean străin se află benevol pe teritoriul României.
Legea penală română se aplică potrivit principiului realităţii atunci când infrac
ţiunea este săvârşită:
a) de un cetăţean străin, în străinătate, împotriva unui apatrid cu domiciliul f
România;
b) în străinătate, de o persoană juridică străină, împotriva unui cetăţean
român'
c) în străinătate de către o persoană fără cetăţenie, împotriva unei persoane
juridice cu sediul în România.
Aplicarea legii penale române are loc în baza principiului:
Ghigheci Ghigheci
I
a) personalităţii, doar dacă făptuitorul avea cetăţenia română la momentul
săvârşirii infracţiunii;
b) realităţii, doar dacă subiectul pasiv îşi păstrează calitatea de cetăţean
român pe tot parcursul procesului penal,
până la rămânerea definitivă a hotărârii;

c) personalităţii, doar dacă făptuitorul îşi păstrează calitatea de cetăţean
român pe tot parcursul procesului penal,
până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Aplicarea legii penale române în baza principiului universalităţii presupune:
a) îndeplinirea condiţiei dublei incriminări;
b) ca subiectul activ al infracţiunii să fie un cetăţean străin sau un apatrid aflat
benevol pe teritoriul României;
c) ca infracţiunea să fie comisă împotriva unui cetăţean român sau a unei
persoane juridice române.
Legea penală română se aplică în baza principiului universalităţii dacă:
a) este vorba de o infracţiune comisă în afara teritoriului României de către un
cetăţean străin sau de către o
persoană juridică străină;

b) s-a cerut extrădarea făptuitorului, iar aceasta a fost refuzată de statul
român;
c) Infracţiunea comisă în străinătate de un cetăţean român face parte dintre
cele pe care statul român şi-a asumat
obligaţia să le reprime în temeiul unui tratat internaţional.

Este necesară autorizarea procurorului genera! al Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie pentru
punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul aplicării legii penale române potrivit
principiului:
a) personalităţii, indiferent cărei instanţe îi aparţine competenţa de judecare a
cauzei;
b) realităţii;
c) personalităţii, chiar dacă urmărirea penală a fost începută anterior solicitării
acestei autorizaţii.
Aplicarea legii penale mai favorabile:
a) în timpul procesului, obligă magistratul să aibă în vedere instituţia penală
autonomă mai favorabilă;
b) în baza art. 6 C.pen., nu poate fi făcută prin raportare la pedeapsa maximă
la care poate ajunge instanţa în cazul
procedurii simplificate a recunoaşterii vinvăţiei;

c) impune stabilirea pedepselor complementare, conform legii penale în
vigoare la data hotărârii de condamnare.
Ghigheci Ghigheci
I
7 în cazul în care autorul agresează o persoană pentru a-i sustrage poşeta,
provocându-i leziuni ce au avut nevoie pentru
vindecare de 3 zile de îngrijiri medicale, după care a fugit cu bunul sustras:

a) dacă în timpul procesului apare o lege care nu mai prevede infracţiunea
complexă de tâlhărie, suntem în cazul
dezincriminării faptei comise;

b) şi după condamnarea definitivă pentru tâlhărie apare o lege care nu mai
prevede infracţiunea complexă de tâlhărie,
în baza art. 6 C.pen., se va compara pedeapsa aplicată de instanţă cu rezultanta

concursului dintre pedeapsa maximă pentru
lovire şi aceea pentru furt;

c) pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului străinului de a se afla pe
teritoriul României va fi pusă în executare
după liberarea condiţionată a condamnatului.
a) nu este" Incidenţă în situaţia în care legea nouă instituie o cauză

justificativa neprevăzută de legea veche,
incidenţă în cauza dedusă judecăţii;

b) are ca efect restituirea amenzii penale plătite de condamnat;
c) permite obligarea inculpatului la tratament medical cu titlu de măsură de
siguranţă.
29. în cazul în care intervine o lege de dezincriminare după începerea executării
pedepsei:
a) pedepsele complementare nu se mai execută;
b) condamnatul va fl pus imediat în libertate, dacă dezincriminarea se referă la
infracţiunea care a atras revocarea
suspendării sub supraveghere a pedepsei iniţial aplicate;

c) condamnatul va fi liberat condiţionat.
a) temporară ultraactivează întotdeauna;

b) penală mai favorabilă, conform art. 5 C.pen., impune aplicarea textului de
incriminare care prevede maximul special
al pedepsei cel mai mic;

c) penală mai favorabilă, conform art. 6 C.pen., se aplică şi măsurilor
educative.
31. Legea penală română este aplicabilă în baza principiului teritorialităţii:
a) comiterii faptei de fals intelectual, în sediul ambasadei Turciei din Bucureşti;
b) comiterii, în forma complicităţii concomitente, a infracţiunii de omor, la
Ghigheci Ghigheci
I
bordul unei aeronave înmatriculate în
România, aflate în survol deasupra Ugandei;

c) doar infracţiunilor al căror rezultat s-a produs pe teritoriul României.
a) este aplicabil apatridului cu domiciliul în România care a dobândit cetăţenia

română înainte de momentul
condamnării definitive;
b) se aplică şi persoanelor juridice înregistrate în România al căror
administrator nu este cetăţean român;
c) se aplică unui cetăţean român, Indiferent de locul comiterii faptei.
33. X, cetăţean suedez, a comis la decolare un omor a cărui victimă a fost un

cetăţearl
rus, pe o aeronavă înmatriculată în Germania, ce efectua un zbor între Budapesta
şj
Moscova. După constatarea faptei, aeronava a aterizat de urgenţă la Cluj:
a) X va fi acuzat pentru comiterea faptei de omor în România, pe baza
principiu|Uj teritorialităţii;
b) X va fi reţinut pe aeroport, pe baza principiului universalităţii;
c) X nu răspunde penal în România în baza principiului realităţii.
34. Principiul realităţii diferă de cel al teritorialităţii prin:
a) persoana care comite fapta;
b) locul comiterii faptei;
c) necesitatea unei autorizări speciale.
35. Cetăţeanul român:
a) nu poate fi extrădat;
b) nu poate răspunde penal, conform legii penale române, în baza principiului
realităţii;
c) care a comis o infracţiune la bordul unei nave sub pavilion francez în marea
teritorială a Greciei răspunde în
România, în baza principiului universalităţii.

36. Principiul legalităţii incriminării si pedepsei: : [
a) nu are în vedere măsurile de siguranţă, pentru că acestea nu sunt pedepse,
ci sancţiuni de drept penal;
b) este încălcat, în măsura în care se reţine ca tipică, conform art. 268 C.pen.
-Inducerea în eroare a organelor
judiciare, fapta de a denunţa în mod fals comiterea unei contravenţii;

c) permite clauzele legale de analogie doar atunci când analogia funcţionează
în favoarea inculpatului.
Principiul activităţii 9HHHIH^^^^^HHw
a) Impune ca, în cazul infracţiunilor omisive, să fie aplicată legea din
momentul în care ar fi trebuit să se
Ghigheci Ghigheci
I
realizeze conduita cerută de lege;

b) în cazul infracţiunilor cu durată de consumare, se raportează întotdeauna la
momentul consumării faptei;
c) în aplicarea sa, poate fi influenţat de declararea ca neconstituţională a unei
legi de abrogare.
a) conform art. 6 C.pen. (după judecarea definitivă a cauzei), instanţa de

execu¬tare se raportează la limita agravată
a pedesei prevăzută de legea nouă, indife¬rent de cuantumul prejudiciului, dacă

ambele legi penale prevăd ca agravantă
producerea de consecinţe deosebit de grave;

b) conform art. 6 C.pen., nu pot fi avute în vedere şi pedepsele aplicate de
instanţele străine;
c) conform art. 5 C.pen. (până la judecarea definitivă a cauzei), o măsură
educativă prevăzută de noul Cod penal este
considerată mai favorabilă decât o pedeapsă cu suspendarea executării aplicată

înainte de 01.02.2014.
Autorul a fost condamnat definitiv, la data de 10.03.2012, la pedeapsa rezultantă
a închisorii de 12 ani, pentru comiterea
în concurs real a faptei de furt calificat (în loc public) prevăzută de art. 208 alin.
(1), art. 209 alin. (1) lit. e)
C.pen. din 1969, pentru care instanţa a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare şi a
faptei de tentativă de tâlhărie
calificată (în timpul nopţii), prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C.pen. din 1969,
pentru care instanţa a aplicat
pedeapsa închisorii de 9 ani. în urma judecării contestaţiei la executare introduse

pentru aplicarea art. 6 C.pen.,
instanţa:
a) va trebui să reducă durata pedepsei ce se execută la 10 ani;
b) nu va trebui să reducă durata pedepsei ce se execută;
c) va reduce mal întâi pedepsele aplicate pentru flecare infracţiune în parte.
40.
Autorul a fost condamnat, ia data de 10.01.2014, la pedeapsa închisorii, a cărei
executare a fost suspendată sub
supraveghere. în acest caz:

a) dacă autorul, la data de 15.08.2014, comite o Infracţiune, în caz de revocare
Ghigheci Ghigheci
I
a suspendării pentru comiterea unei
infracţiuni, instanţa va aplica întotdeauna cumulul aritmetic;

b) la finalul termenului de încercare, pedeapsa va fi considerată ca executată;
c) în apelul judecat la data de 08.06.2014, în aplicarea art. 5 C.pen., la
individua¬lizarea executării pedepsei,
instanţa va avea în vedere cu prioritate efectele suspendării faţă de durata

termenului de încercare sau supraveghere.
41. în cazul normelor incomplete:
a) abrogarea normei completatoare atrage automat şi abrogarea normei
incomplete;
b) la momentul abrogării normei completatoare, norma de trimitere îşi
dobân¬deşte independenţa faţă de aceasta;
c) normele cadru, la fel ca cele de trimitere, pot fi completate de norme care
vor fi adoptate ulterior intrării el în
vigoare.
^SBBiliHfllHBBilBBSHBHHHiSNS^HSiBSSHBSBH^^S
a) obiectul material încorporează întotdeauna obiectul juridic;
b) obiectul material poate servi la circumscrierea factorului intelectiv al
intenţiei;
c) comise de persoane juridice de drept public, este exclusă răspunderea
penală a reprezentantului persoană fizică a
acesteia, pentru aceeaşi faptă.
a) multiplu nu poate exista în cazul infracţiunilor complexe îndreptate contra

patrimoniului;
b) este reprezentat întotdeauna de persoana prejudiciată;
c) trebuie să fie o persoană cu discernământ, pentru a putea fi aplicabilă cauza
justificativă a consimţământului
victimei.
44. Inacţiunea: :. r ■ •
a) autorului, în cazul faptelor omisive proprii, constă în neîndeplinirea unei
obli¬gaţii impuse de lege;
b) conducătorului auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, care
accidentează o persoană pe trecerea de pietoni
şi apoi pleacă, deşi era evident că victima va deceda dacă nu va fi transportată la

spital, cu consecinţa decesului
acesteia constituie infracţiunea de omor; c) este pedepsibilă penal doar în cazul

infracţiunilor de rezultat.
Persoana juridică: ţSMKMS/SttB&BB&BBSSBtKBKKBBBBBS&S
Ghigheci Ghigheci
I
a) de drept public nu răspunde penal;
b) nu poate răspunde pentru comiterea de infracţiuni omisive;
c) poate comite o faptă în legitimă apărare.
a) regrupează sub aceeaşi denumire mai multe infracţiuni distincte;

b) se pot comite şi din culpă;
c) nu pot fi infracţiuni de pericol.
47. In cazul infracţiunilor cu conţinuturi alternative:
a) realizarea mai multor alternative de comitere are ca efect aplicarea unui
spor la pedeapsa prevăzută de lege;
b) diferenţierea faţă de infracţiunea cu conţinut alternativ se face şl prin
criteriul unităţii de obiect juridic
regăsită în cazul infracţiunii cu conţinut alternativ;

c) pot fi aplicate pedepse complementare direct pe lângă pedeapsa rezultantă.
48. Persoana care conduce un autovehicul cu viteza legală şi trece pe culoarea
roşie a
semaforului, iar apoi, după 100 de metri, accidentează mortal un pieton ce
traversa strada prin loc nepermis:
a) comite o faptă praeterintenţionată;
b) nu va răspunde penal pentru rezultatul produs;
c) ar putea să nu fie pedepsită pentru fapta comisă, dacă ar împiedica
producerea rezultatului.
Timpul, ca element al laturii obiective: ifSflHflHHIHBliflilHIfl^H^
a) poate fi element al tiplcităţii;
b) atrage întotdeauna agravarea răspunderii;
c) similar cu scopul, trebuie analizat prin raportare la tipicitatea faptei.
50. Intenţia spontană:
a) este o cauză de atenuare a răspunderii penale;
b) nu poate caracteriza fapta persoanei juridice;
c) exclude trecerea unui interval de timp între momentul luării hotărârii
infrac¬ţionale şi punerea ei în executare.
51. Exista intenţie directa de omor in cazul in care:
a) victima este aruncată în stradă de agresor de pe un bloc de 12 etaje;
b) după ce a bătut victima, autorul o lasă pe munte, deşi ştie că zona este
frecven¬tată des de lupi;
c) autorul, dorind să se răzbune pe amantul soţiei sale, intră cu maşina în
grupul de trei persoane în care acesta se
afla, provocând moartea tuturor.

52 Fapta constând într-o inacţiune: WS»i
a) nu este sancţionată decât dacă este comisă cuintenţie;
b) constituie infracţiune doar dacă este incriminată şi fapta similară constând
într-o acţiune;
c) poate fi comisă cu premeditare.
Ghigheci Ghigheci
I
a) este fără prevedere atunci când nimeni nu putea să prevadă producerea
urmării;
b) caracterizează latura subiectivă a faptei de a conduce cu viteză foarte mare
pe autostradă, pe contrasens, situaţie
în care s-a produs un impact cu un autove¬hicul ce circula regulamentar, în urma

căruia o persoană a decedat;
c) nu poate caracteriza infracţiunile comise pe temei de rasă.
a) presupune o urmare neprevăzută de legea penală, dar prevăzută şl

acceptată de făptuitor, şi o a doua urmare
prevăzută de legea penală, dar neprevăzută de făptuitor, cu toate că putea şi

trebuia să o prevadă;
b) poate conţine în structura sa o intenţie indirectă;
c) nu permite comiterea faptei în forma tentativei.
a) se întâlneşte doar în cazul infracţiunilor progresive;

b) se deosebeşte de culpă prin aceea că, în cazul culpei, rezultatul trebuie să
se producă instantaneu;
c) se deosebeşte faţă de intenţia eventuală prin atitudinea subiectivă a
autorului faţă de producerea rezultatului.
56. In cazul infracţiunilor caracterizate de culpă:
a) consimţământul victimei întotdeauna înlătură răspunderea penală;
b) cu prevedere, la fel ca şi în cazul infracţiunilor caracterizate de Intenţie
even¬tuală, autorul prevede două
urmări;
c) fără prevedere, posibilitatea de prevedere se analizează în concret.
57. Autorul, dorind să violeze victima, o ia în braţe şi o duce spre pat, dar se
împie-
dică de un scaun, iar aceasta, în căderea celor doi, se loveşte cu capul de colţul
unui obiect de mobilier şi decedează. în acest caz, fapta penală:
a) pentru care va răspunde autorul este comisă din culpă;
b) a rămas în forma tentativei;
c) va fi pedepsită între limitele speciale de pedeapsă reduse la jumătate.
58. Scopul ca element secundar în structura laturii subiective:
a) poate reprezenta atât un element constitutiv al faptei, cât şi un element al
formei agravate;
b) în cazul în care este prevăzut expres în norma de Incriminare, indică faptul
că Infracţiunea nu poate fi comisă
decât cu intenţie directă;

c) reprezintă un element de agravare în cazul omorului comis din Interes
material.
Ghigheci Ghigheci
I
T
59. Nu poate fi comisă din culpă:

a) o infracţiune progresivă;
b) o faptă în legitimă apărare;
c) infracţiunea agravată de existenţa unui mobil.
60. Autorul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a scăpat de sub control
autotu.
rismul ce-l conducea şi a lovit un pieton ce se pregătea să traverseze neregu.
lamentar strada. Imediat, a observat că rănile victimei sunt foarte grave, fîind
evident că starea sa impunea o intervenţie medicală urgentă, care ar fi putut
salva viaţa acesteia. Dorind să scape de răspunderea penală, conducătorul auto a
părăsit locui accidentului, sperând că victima va deceda până când va fi găsită şi
astfel/nu va putea da detalii despre accident. în acest caz: * ^■
a) dacă victima moare din cauza timpului scurs până la momentul intervenţiei
medicale, autorul va răspunde pentru
ucidere din culpă;

b) dacă victima moare din cauza timpului scurs până la momentul intervenţiei
medicale, autorul va răspunde pentru
omor;
c) autorul poate invoca cazul fortuit.
61. Un conducător auto, care circula regulamentar, pentru a evita impactul
iminent
cu un pieton ce traversa strada neregulamentar, deşi a observat lipsa spaţiului de
evitare şi prezenţa copacilor în zonă, a efectuat o manevră periculoasă de virare
spre dreapta, motiv pentru care autovehiculul pe care-! conducea s-a izbit de un
copac de pe marginea drumului. în urma acestui impact, conducătorul auto a
suferit un traumatism cranio-cerebral sever deschis, fapt ce necesita q
intervenţie .rapidă a organelor medicale, pentru salvarea vieţii acestuia. Dacă
pietonul a observat dinamica post evitare şi apoi iminenţa pericolului asupra
a) acesta poate fi tras la răspundere penală pentru omor, în cazul în care
victima decedează din cauza lipsei
intervenţiei medicale ce l-ar fi putut salva viaţa;

b) pietonul va răspunde pentru o faptă din culpă, dacă va chema Imediat
ambulanţa;
c) rănirea gravă şl a unui pasager din autoturism nu-i va fi imputabilă
conducă¬torului auto.
62. Prin raportare la rezultatul mai grav produs, nu va exista legătură de
cauzalitate
.... .între: ■, ■■■ ,
a) agresiunea autorului, ce a dus la imobilitatea victimei, şi decesul acesteia
într-un incendiu în spitalul unde era
Ghigheci Ghigheci
I
internată în urma agresiunii;
b) fapta conducătorului auto de a răni grav pietonul şl decesul acestuia ulterior
în spital din cauza faptului că a
refuzat efectuarea unei transfuzii de sânge;

c) fapta farmacistului de a prepara greşit un medicament, care a dus la
slăbirea sistemului Imunitar al unei persoane
Internate, şi decesul acesteia în urma unei gripe contactate în spital.

>3 în dreptul penal român, consimţământul victimei poate avea rol de:
a) cauză justificativă;
b) cauză care înlătură tipicitatea (prevederea faptei în legea penală);
c) cauză care înlătură Imputabilitatea.
64.
Nu poate fi reţinut ca şi cauză justificativă consimţământul victimei la infrac-
de:GB^^^pyg^^^^g(ByfQSQgg^yyg^^gg^QBQg|
a) act sexual cu un minor;
b) lipsire de libertate;
c) trafic de persoane.
65.
prevederea legală potrivit căreia „nu constituie infracţiune părăsirea locului
accidentului când în urma accidentului s-au
produs doar pagube materiale" consacră o: •

66.
a) cauză justificativă;
b) cauză care înlătură tipicitatea (prevederea faptei în legea penală);
c) cauză care înlătură imputabilitatea.
Nu este justificată fapta celui care:
a) nu-şi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, întrucât participă la o grevă
autorizată, în condiţiile legii;
b) permite unui prieten al său să-l lovească cu pumnul în torace, cu consecinţa
cauzării unei fisuri costale ce a
necesitat pentru vindecare 60 de zile de îngrijiri medicale;

c) acţionează în stare de legitimă apărare, dar care, din cauza temerii, a
depăşit limitele unei apărări proporţionale
cu gravitatea atacului.
67.
Pentru a putea reţine consimţământul victimei ca şi cauză justificativă, este
necesar ca acesta să fie:
a) expres;
b) actual;
c) determinat.
68.
Ghigheci Ghigheci
I
Atunci când, pentru aşi şterge nasul, un student ia cu de la sine putere o batistă
de hârtie din pachetul aflat pe banca
colegului şi prietenului său, ieşit în pauză:

a) fapta este justificată pe terenul stării de necesitate;
b) produce efecte justificative consimţământul proprietarului batistelor;
c) nu este incidenţă niclo cauză justificativă.
a) procurorul de caz distruge sigiliul aplicat de organul de poliţie pe plicul în

cue a fost introdus un suport optic
conţinând imagini video ale faptei ce făcea obiectul dosarului, pentru a viziona
acele imagini;
b) pentru a afla unde era ţinută captivă victima, un copil în vârstă de 6 ani, a
cărui viaţă era pusă în pericol,
organele de poliţie întrebuinţează violenţe faţă de persoana suspectată de lipsirea

de libertate în mod ilegal a copilului;
c) pentru a nu fi condamnat pe nedrept, inculpatul nevinovat, trimis greşit în
judecată de procuror, distruge un înscris
aflat la dosarul cauzei, pe care se baza acuzarea, ştiind că acesta era unul
falsificat de persoana vătămată, care î|
depusese la dosar.
70. Prevederea legală potrivit căreia darea de mită „nu constituie infracţiune
atunci
când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita"
consacră o cauză: •
a) justificativă;
b) de neimputabilitate;
c) care înlătură vinovăţia.
71. Dacă fapta prevăzută de legea penală este una justificată, atunci:
a) cauza justificativă nu va mai produce efecte dacă făptuitorul este un minor
care nu răspunde penal;
b) faţă de făptuitor nu pot fi luate măsuri de siguranţă;
c) efectul cauzei justificative se întinde şi asupra participanţilor;
72. Reţinând că făptuitorul nu şi-a dat seama, în momentul comiterii faptei
prevăzute de legea penală, că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care
s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat, instanţa va reţine în
beneficiul acestuia: ;:) :.:
a) o cauză de neimputabilitate;
b) o cauză justificativă;
c) o circumstanţă atenuantă legală.
73. Fiind atacat cu un cuţit de o persoană necunoscută, în timp ce se afla pe
casa
Ghigheci Ghigheci
I
scării, făptuitorul, pentru a scăpa de atacul celui care fusese plătit să îl ucidă,
intră în apartamentul unui vecin care nu se afla la domiciliu, dar care, la plecare,
uitase uşa descuiată. în acest caz:
a) fapta nu a fost comisă cu vinovăţia cerută de lege, lipsind intenţia
făptuitorului;
b) făptuitorul a comis o faptă penală cu vinovăţia cerută de lege;
c) se va reţine că făptuitorul a acţionat în stare de legitimă apărare.
74. Legitima apărare, ca şi cauză justificativă:
a) poate fi reţinută şi în cazul unei infracţiuni comise din culpă;
b) permite confiscarea specială de la făptuitor a cuţitului cu care acesta s-a
apărat de atac, cauzând decesul
atacatorului;
c) nu poate fi reţinută dacă sunt îndeplinite obiectiv condiţiile prevăzute de
lege pentru această cauză
justificativă, dar făptuitorul nu ştie că acţionează în prezenţa ei.

75. După ce a fost atacat, trântit la pământ şi lovit cu pumnii şi picioarele fără
motiv, făptuitorul aplică imediat
agresorului, ce se îndepărta, o lovitură de cuţit în spate, punându-i viaţa în

pericol. în acest caz, este corectă
reţinerea:
a) stării de provocare;
b) excesului neimputabil de legitimă apărare;
c) circumstanţei atenuante a depăşirii limitelor legitimei apărări.
y6 Atunci când conducătorul auto, surprins de căderea neaşteptată a unui
bolovan de mari dimensiuni pe sosea, virează brusc
pentru a evita impactul cu acesta, cu consecinţa ieşirii în afara părţii carosabile şî

accidentării pasagerului situat pe
scaunul din dreapta faţă, instanţa va reţine că fapta de vătămare corporală din
culpă a fost comisă în condiţiile:
a) constrângerii fizice;
b) cazului fortuit;
'v c) stării de necesitate.
77. Necesitatea ca atacul să pună în pericol nemijlocit valoarea socială ocrotită
exprimă caracterul său:
a) imediat;
b) direct;
c) material.
78. Reţinând că, după ce a fost lovit o dată cu palma de persoana vătămată, în
momentul în care era pe cale să fie lovit a doua oară, făptuitorul a aplicat şi el o
palmă acesteia, instanţa:
Ghigheci Ghigheci
I
a) nu poate reţine legitima apărare, căci atacul nu a fost de natură să pună în
pericol grav persoana celui atacat sau
drepturile acesteia;
b) va putea reţine legitima apărare;
c) va reţine circumstanţa atenuantă legală a stării de provocare.
79. în cazul cauzei justificative a legitimei apărări, apărarea:
a) poate fi exercitată nu doar de victima atacului, ci şi de un terţ care intervine
în sprijinul acesteia;
b) nu este necesar să constea într-o faptă prevăzută de legea penală;
c) se poate îndrepta împotriva câinelui asmuţit de atacator asupra celui care
se apără.
80. Proporţionalitatea între atac şi apărare se apreciază în funcţie de:
a) exclusiv mijloacele folosite de atacator şl, respectiv, cel atacat;
b) urmarea pe care cel mai probabil ar fl produs-o atacul şi cea produsă în
concret de apărare;
c) raportul ele forţe dintre agresor şi victimă.
81: In situaţia în care făptuitorul, care se apără de atacul material, direct, imediat
şi injust al unui agresor, vatămă
întâmplător, în timp ce se apără, un terţ aflat în apropiere, căruia îi sparge un glob

ocular, făptuitorul:
a) va răspunde pentru vătămarea corporală din culpă a terţului;
b) nu va răspunde pentru vătămarea corporală din culpă a terţului, întrucât
beneficiază de efectele stării de
necesitate;
c) nu va răspunde pentru vătămarea corporală din culpă a terţului, întrucât
beneficiază de efectele legitimei apărări.
82. Pentru a proteja o livadă, X a împrejmuit terenul cu un gard şi a lăsat liberi
doi
câini în perimetrul astfel delimitat. în ciuda avertismentului postat pe gar(J
privind prezenţa câinilor, o persoană a sărit gardul în timpul nopţii pentru a
sustrage mere din livadă, dar a fost atacată şi muşcată de câini, fiindu-i astfe|
cauzată o infirmitate fizică. în această ipoteză X:
a) a acţionat în stare de legitimă apărare prezumată;
b) a comis o faptă prevăzută de legea penală;
c) va răspunde pentru Infracţiunea de vătămare corporală.
83. în cazul legitimei apărări prezumate:
a) este necesar ca apărarea să fie motivată exclusiv de pătrunderea victimei
într-unui dintre spaţiile enumerate de
legiuitor;
b) prezumţia operează doar în privinţa pătrunderii consumate într-unui dintre
spaţiile enumerate de legiuitor, nu şl a
Ghigheci Ghigheci
I
simplei încercări de pătrundere;
c) apărarea legitimă prezumată poate fi exercitată de orice persoană care
sesi¬zează pătrunderea fără drept într-unui
dintre spaţiile enumerate de legiuitor nu doar de către proprietarul spaţiului sau

cel care îl foloseşte.
84. Excesul neimputabil de legitimă apărare^^^^^^JjJjJJBHBBBI!'
a) permite aplicarea unei măsuri de siguranţă, în caz de necesitate;
b) produce efecte şi asupra participanţilor;
c) înlătură antljuridlcitatea, făptuitorul neputând fi tras la răspundere penală.
85. Acţiunea spontană a unui animal, care determină o persoană să comită o
faptă
prevăzută de legea penală, se poate analiza pe terenu 1 ^^^BHHBJW''
a) legitimei apărări;
b) stării de necesitate;
c) constrângerii fizice.
86. Instanţa a reţinut că, acţionând pentru a înlătura un pericol, făptuitorul şi-a
dat
seama că pricinuieşte urmări mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă
pericolul nu era înlăturat. Constatând că această disproporţie nu este totuşi una
vădită, instanţă va reţine în beneficiul făptuitorului: •"■
a) excesul neimputabil de stare de necesitate;
b) circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate;
c) starea de necesitate, ca şi cauză justificativă.
87. Pentru a beneficia de efectele justificative ale stării de necesitate, este
necesar ca
cel care acţionează pentru a înlătura un pericol să:
a) aleagă întotdeauna alternativa comiterii unei fapte licite în detrimentul
uneia ilicite;
b) sacrifice un bun al său în detrimentul celui aparţinând unul terţ, străin de
pericolul creat şi căruia nu îi
profită acţiunea de salvare;

c) nu fi provocat intenţionat pericolul.
Persoana care a comis un accident de circulaţie, iar ulterior este atacată de rudele
victimei, înarmate cu bâte:
a) acţionează în legitimă apărare dacă aruncă cu o piatră spre grupul de
atacatori, rănind pe unul dintre aceştia;
b) acţionează în stare de necesitate dacă părăseşte locul accidentului,
anunţând imediat după aceasta organele de
poliţie;
c) nu poate beneficia de efectele legitimei apărări, dacă avea posibilitatea
plecării
cu autoturismul de la faţa locului, ca alternativă la vătămarea unuia sau mai
mulţi agresori.
Ghigheci Ghigheci
I
Daca, pentru a salva viaţa unul pacient, medicul prelevează un rinichi de la un alt
pacient, internat pentru o operaţie de
apendicită, fără consimţământul acestuia din urmă, în timpul anesteziei generale

pentru aceasta intervenţie chirurgicală,
şi se constată că orice întârziere ar fi condus cu certitudine la decesul primului

pa cişQBBB0BHB0|B||HIHHHHHH9HHS8flSHR
a) va beneficia de efectele stării de necesitate;
b) nu comite fapta cu vinovăţia cerută de lege, căci intenţia Iul a fost să
salveze viaţa primului pacient, nu să-l
vatăme pe al doilea;
c) va răspunde penal.
în cursul unui incendiu puternic, pentru a putea coborî pe scara de incendiu, X îl
împinge pe Y, cu consecinţa punerii în
imposibilitatea de a mai ieşi din clădirea în flăcări şi decesului imediat al acestuia.

în această situaţie, X, care nu
avea altă posibilitate de a-şi salva viaţa: . ; *

a) acţionează în stare de necesitate în toate cazurile;
b) nu acţionează în stare de necesitate, dacă se reţine că era în timpul
exercitării atribuţiilor de serviciu, ca
pompier;
c) nu acţionează în stare de necesitate, dacă era tatăl Iul Y, minor în vârstă de
10 ani.
Speriat, calul îi aruncă pe călăreţ din şa, iar acesta cade şi vatămă corporal un
copil. în acest caz, se va reţine:
a) constrângerea fizică;
b) cazul fortuit;
c) starea de necesitate.
Legitima apărare se aseamănă cu starea de necesitate prin aceea că:
a) pot avea aceleaşi surse care le determină;
b) atât apărarea, cât şi acţiunea de salvare trebuie să fie unica sau cea mai
puţin păgubitoare posibilitate de a
acţiona;
c) ambele pot fi determinate de o agresiune fizică iminentă, provenită din
partea unei persoane responsabile ce
Intenţionează să-l ucidă pe cel ce va invoca ulterior cauza justificativă.

Legitima apărare se deosebeşte de starea de necesitate prin aceea că:
a) instanţa nu poate lua o măsură de siguranţă faţă de cel care acţionează în
legitimă apărare;
Ghigheci Ghigheci
I
b) în anumite împrejurări, cea dintâi este prezumată de lege;
c) cea dintâi nu poate fi determinată de acţiunea spontană a unui animal.
94. Cauzele de neimputabilitate:

a) nu permit extinderea efectelor lor şi asupra participanţilor;
b) permit aplicarea măsurilor de siguranţă;
c) se analizează înaintea cauzelor justificative.
a) cu o vârstă între 14 şi 16 ani, care nu are discernământ, nu răspunde pena|

fiind incidenţă iresponsabilitatea ca
şl cauză de neimputabilitate;
b) cu o vârstă între 14 şi 16 ani este prezumat relativ că răspunde penal;
c) cu o vârstă de 17 ani, care comite o infracţiune continuată ce se epuizează
când acesta are vârsta de 19 ani, va
răspunde penal ca major pentru toată activitatea sa ilicită.

96. în cazul excesului neimputabil de legitimă apărare: -
a) pentru a fi înlăturată imputabilitatea, trebuie ca toate condiţiile apărării să
fie îndeplinite;
b) limita minimă a pedepsei speciale pentru Infracţiunea comisă va fi redusă
cu o treime;
c) este înlăturată răspunderea civilă.
97. în cazul excesului neimputabil de stare de necesitate
a) întotdeauna, în fapt, s-au produs urmări vădit mai grave decât cele care s-ar
fi putut produce dacă starea de
pericol nu ar fi fost înlăturată;

b) efectele se produc întotdeauna in personam;
c) fapta nu este antijuridică.
98. Există caz fortuit atunci când:
99. Cazul fortuit:

a) un câine sare brusc în faţa maşinii, iar şoferul, pentru a evita impactul,
efectuează o manevră bruscă Intrând pe
trotuar, unde distruge o conductă de gaz care explodează;

b) din cauza ruperii coloanei de direcţie a autoturismului, autorul pierde
controlul autovehiculului, pătrunde pe
trotuar şl răneşte un pieton;

c) o persoană obligă prin folosirea forţei o alta să întocmească un act fals.
a) înlătură întotdeauna răspunderea civilă a autorului;

b) înlătură existenţa culpei ca element al vinovăţiei, cât şi imputabilitatea ca
trăsătură generală a infracţiunii;
Ghigheci Ghigheci
I
c) fiind o cauză de neimputabilitate, are efecte doar In personam.
100. Autorui iresponsabil:
a) va executa pedepsele complementare aplicate;
b) va răspunde penal pentru acţiunile componente ale infracţiunii continuate,
comise în stare de responsabilitate;
c) poate răspunde penal pentru o infracţiune de viol şi, în acelaşi timp, să nu
răspundă penal pentru o Infracţiune de
fals, comise la aceeaşi dată.

101. Iresponsabilului:
a) îi pot fi aplicate măsuri educative;
b) nu-i poate fi aplicată măsura de siguranţă a confiscării extinse; ,
c) în principiu, îi pot fi aplicate regulile răspunderii civile.
102. Intoxicaţia cu alcool:
a) cronică, poate înlătura responsabilitatea pe temeiul art. 28 C.pen. -
iresponsa¬bilitate;
b) este suficient să fie Involuntară pentru a înlătura responsabilitatea;
c) în cazul în care înlătură responsabilitatea, permite aplicarea unei măsuri de
siguranţă.
103. Eroarea asupra elementelor constitutive ale infracţiunii:
a) înlătură imputabilitatea;
b) poate înfăţişa în concret o eroare de drept;
c) vincibilă permite răspunderea penală pentru comiterea unei fapte din culpă.
Ăut|g0||||HHHBBHfli^^
a) care crede în mod eronat că bunul furat de către el face parte din
patrimoniul cultural naţional va răspunde pentru
forma agravată a infracţiunii de furt;

b) care crede în mod eronat că se află în stare de necesitate nu va răspunde
penal pentru fapta intenţionată pe care o
comite în aceste circumstanţe;

c) care distruge prin spargere un bun crezând că este al vecinului, bunul în
realitate fiind al său, va răspunde
pentru o faptă tentată contra patrimoniului vecinului său.

105. Eroarea:
a) cu privire la elementele obiective ale unei cauze justificative trebuie
apreciată ca O-eroare asupra tipicităţii;
b) cu privire la o dispoziţie juridică extrapenală poate constitui şi o eroare
asupra antijiridicităţii;
c) in persona impune reţinerea unul concurs de infracţiuni.
106. Pentru a se reţine o cauză de neimputabilitate:
a) în cazul infracţiunilor omisive, trebuie să fie îndeplinite condiţiile legale ale
acestei cauze pe întreaga
Ghigheci Ghigheci
I
perioadă de timp în care autorul avea obligaţia de a acţiona;
b) în cazul infracţiunii din culpă, eroarea trebuie să fie invincibilă;
c) în cazul infracţiunilor progresive, iresponsabilitatea trebuie să fie prezentă la
momentul producerii rezultatului
cel mai grav.

SHIIÎlIHilHHflHHHHRflHRflflHBBflH
a) de drept nu poate fi reţinută în cazul faptelor de obicei;
b) de fapt nu poate fi reţinută în cazul infracţiunilor de pluralitate naturală;
c) de drept penal înlătură caracterul penal al faptei doar dacă este invincibilă.
108. Suntem în prezenţa unei cauze de neimputabilitate în cazul persoanei care:
a) comite o faptă prevăzută de legea penală, aflându-se sub efectul
stupefiantelor de care era dependentă;
b) provoacă un accident de circulaţie din cauza faptului că a adormit la volan
pe fondul tratamentului medicamentos pe
care-l urma în ultimii doi ani;

c) a fost în imposibilitate obiectivă de a-şi da seama că victima nu şi-a dat în
realitate consimţământul să fie
lovită.
109. Fapta persoanei care, fiind atacată cu un cuţit şi încolţită într-o curte
interioară
ripostează cu un foc de armă spre atacator, care produce moartea unui terţ fără
legătură cu atacul iniţial: ''^QSSBS^SBSSSSSSS'
a) va atrage răspunderea persoanei doar pentru fapta de ucidere din culpă;
b) nu va atrage răspunderea persoanei ce a uzat de armă;
c) atrage reţinerea circumstanţei atenuante a provocării în raport cu fapta a
cărei victimă a fost terţul.
110. în cazul faptelor comise din culpă, eroarea: '^S$B$§SEB&wttKMKKB&!J&:-
a) de fapt produce efecte doar dacă nu se datorează culpei autorului;
b) de fapt are acelaşi regim ca în cazul infracţiunilor intenţionate;
c) de drept nu produce efecte.
111. Eroarea asupra caracterului ilicit al faptei: :"
a) constituie o cauză de neimputabilitate doar dacă in concreto este
inevitabilă;
b) priveşte întotdeauna elemente ale tiplcităţii faptei;
c) nu poate privi infracţiunile cu subiect activ special.
112. Fapta persoanei care nu se poate prezenta la penitenciar în urma unei
permisiuni
de ieşire din penitenciar acordată conform legii, din cauza unei inundaţii care a
căile de comunicare iSHHHHHIHImHHBB5
a) justificată;
b) neimputabilă;
c) comisă din culpă.
Ghigheci Ghigheci
I
a) este o cauză justificativă;
b) poate avea la bază doar o cauză externă;
c) poate să-şi producă efectele chiar dacă acţiunea sa este previzibilă.
114. O persoană care este obligată să falsifice un înscris oficia! sub ameninţarea
unei
arme de foc comite fapta:
a) în stare de constrângere fizică;
b) sub imperiul constrângerii morale;
c) în stare de necesitate.
115. Fapta persoanei care, pierzând controlul bicicletei sale, se loveşte cu roata
de
bordură şi este astfel proiectată peste ghidon, lovind grav un pieton:
a) nu-i este imputabilă biciclistului, fiind comisă în circumstanţele unui caz
fortuit;
b) nu-i este imputabilă biciclistului, fiind comisă sub imperiul constrângerii
fizice;
c) va atrage răspunderea civilă a autorului.
jl6 Persoana care a comis o faptă de furt în formă continuată, ameninţată fiind de
ceilalţi participanţi la comiterea
faptei:
a) comite fapta sub imperiul constrângerii morale;
b) va răspunde doar pentru acele acţiuni componente ale faptei unice, la
comi¬terea cărora a participat de bunăvoie;
c) va răspunde penal pentru comiterea faptei.
a) spre deosebire de constrângerea fizică, este înlăturată imputabilitatea ca

trăsă¬tură generală a infracţiunii;
b) persoana care a exercitat constrângerea va răspunde în calitate de
instigator la fapta tipică săvârşită de cel
constrâns;
c) ameninţarea cu denunţarea unei alte infracţiuni, comise anterior de către
subiect, face ca fapta comisă în aceste
condiţii să fie imputabilă.

118. Fapta comisă în condiţiile excesului justificat:
a) este justificată;
b) nu poate fi comisă din culpă;
c) poate constitui un atac susceptibil de a legitima o apărare din partea
ataca¬torului iniţial.
119. j|HHflBBBHIHII^^
a) atacatorului face ca autorul faptei comise în apărare să acţioneze în
condiţiile stării de necesitate;
b) persoanei ce se apără în faţa unui atac exercitat de o persoană responsabilă
face ca fapta sa să nu fie
Ghigheci Ghigheci
I
antijurídica;
c) persoanei ce acţionează în exercitarea unui drept recunoscut de lege
înlătură răspunderea penală pentru fapta
tipică săvârşită.
120. Când autorul:
a) nu putea să prevadă rezultatul faptei sale, va exista un caz fortuit;
b) şi nicio altă persoană nu puteau să prevadă Intervenţia împrejurării străine
şi efectele acesteia, va exista un caz
fortuit;
c) comite fapta în circumstanţele unul caz fortuit, complicele va răspunde
pentru comiterea unei fapte din culpă.
121. Constrângerea morală:
a) este o circumstanţă atenuantă personală;
b) poate angaja răspunderea civilă a unei persoane;
c) nu poate fi reţinută în ipoteza în care autorul a falsificat o bancnotă de 500
de euro, de frica tatălui său care
îi dăduse în depozit o bancotă reală, pe care însă autorul a cheltuit-o.

122. Făptuitorul a încercat să lovească victima, pieton, cu autoturismul pe care fl
conducea, însă nu a reuşit, căci victima, observând că autoturismul se îndreaptă
către
ea, a sărit gardul şl a intrat într-o curte vecină. în acest caz, suntem în prezenţa:
a) unei tentative perfecte de omor;
b) actelor de pregătire;
c) infracţiunii de ameninţare.
123. Faza internă a infracţiunii:
a) cunoaşte mai multe etape;
b) nu este sancţionată în nicio ipoteză de legea penală;
c) este sancţionabilă uneori, cum ar fi situaţia în care făptuitorul îşi
exteriorizează ideea de a comite
infracţiunea.
124. Faza internă a infracţiunii:
a) există şi în cazul infracţiunilor comise cu intenţie eventuală;
b) lipseşte la infracţiunile comise cu intenţie depăşită;
c) se regăseşte exclusiv la Infracţiunile comise cu intenţie directă.
125. Făptuitorui a fost surprins în timp ce încerca să desfacă cu o cheie
şuruburile de
fixare a roţii unui autoturism, pe care urmărea să o sustragă. în acest caz
făptuitorul:
a) nu va răspunde penal, acesta săvârşind doar acte de pregătire;
b) va răspunde pentru tentativă la infracţiunea de furt;
c) va răspunde pentru o infracţiune consumată de furt.
Ghigheci Ghigheci
I
126. Actele de pregătire:
a) nu pot exista în cazul Intenţiei repentine;
b) fac parte din faza externă a infracţiunii;
c) nu sunt sancţionabile niciodată, ca atare.
127. Actele de pregătire:
a) există întotdeauna la infracţiunile comise cu intenţie premeditată;
b) pot fi comise doar cu intenţie;
c) atrag răspunderea penală numai atunci când legiuitorul le incriminează ca
infracţiuni de sine stătătoare.
128. Făptuitorul a împrejmuit un teren cu un gard, pe care i-a conectat ia reţeaua
electrică. O persoană care a atins acest gard a suferit leziuni vindecabile în 48 de
zile de îngrijiri medicale. în acest caz, în sarcina făptuitorului, se va reţine:
a) o tentativă la infracţiunea de omor;
b) o tentativă la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
129. Făptuitorul a împrejmuit un teren cu un gard, pe care i-a conectat la reţeaua
electrică. O persoană care a atins acest gard a suferit leziuni vindecabile in 48 de
zile de îngrijiri medicale. în acest caz, se va reţine intenţia:
a) eventuală;
b) directă;
c) depăşită.
130. Sunt acte de executare:
a) doar cele descrise în norma de incriminare;
b) orice acte care relevă intenţia de a comite o infracţiune, chiar dacă nu sunt
descrise în norma de incriminare;
c) şi alte acte decât cele descrise expres în norma de incriminare.
131. Există tentativă atunci când făptuitorul:
a) este surprins având asupra sa un levier, în apropierea blocului în care se
afla apartamentul victimei din care
urmărea să sustragă bunuri;

b) a turnat otravă într-o sticlă de vin pe care o altă persoană urma să i-o dea
victimei, fapt ce nu s-a mal
întâmplat;
c) a introdus mâna în buzunarul hainei victimei pentru a sustrage bani, dar a
fost surprins de victimă, în timp ce
scotea din buzunar 2 bilete de cinema, în acel buzunar neaflându-se bani.

132. Pentru a exista tentativă în cazul infracţiunii complexe de tâlhărie, în
modalitatea
furt şi lovire, este necesar să existe:
a) un început de executare a ambelor acţiuni absorbite;
b) cel puţin un început de executare al violenţelor;
c) cel puţin un început de executare al furtului.
133. Există tentativă atunci când:
Ghigheci Ghigheci
I
a) făptuitorul a întrerupt de bunăvoie actul de executare pe care l-ar fi putut
finaliza fără probleme;
b) rezultatul infracţiunii nu se putea produce datorită modului absurd cum a
fost concepută executarea;
c) rezultatul infracţiunii nu s-a produs datorită intervenţiei unui terţ.
134. Nu este posibilă tentativa la infracţiunea de:
a) distrugere;
b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
c) neglijenţă în serviciu.
135. Este posibilă tentativa la infracţiunea de:
a) tăinuire;
b) însuşire a bunului găsit, nepredat în termen autorităţilor;
c) dare de mită.
136. Tentativa este imperfectă atunci când:
a) pistolul cu care făptuitorul dorea să ucidă victima nu a funcţionat în
momentul apăsării pe trăgaci;
b) făptuitorul nu a putut finaliza actul de executare din cauza intervenţiei unor
terţi;
c) făptuitorul a renunţat de bunăvoie să mai finalizeze actul de executare.
137. Atunci când făptuitorul, care urmărea să sustragă o sumă de bani, ameninţă
casiera cu un pistol de jucărie care imita pe unul real, dar aceasta îşi dă seama că
nu este o armă reală, astfel că nu satisface cererea de a remite suma de bani
suntem în prezenţa unei tentative:
a) idonee, căci pistolul folosit era apt a produce rezultatul;
b) neldonee, căci pistolul folosit nu era apt, în cazul dat, să producă rezultatul;
c) neidonee, căci cu un pistol de jucărie victima nu poate fi, în general,
împuşcată
138. Tentativa perfectă nu este posibilă la infracţiunea de: 'WSS^î
a) omor;
b) viol;
c) furt.
139. Cand neproducerea rezultatului se datorează exclusiv greşitei executări a
acţiunii
de către făptuitor, din cauza nepriceperii acestuia:
a) nu există tentativă;
b) există o tentativă neidonee;
c) există o tentativă idonee.
140. In cazul inculpatului care a comis o tentativă la o infracţiune sancţionată cu
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de
ani, în lipsa circumstanţelor atenuante, este legală condamnarea acestuia la
a) detenţiunii pe viaţă;
b) închisorii de 20 de ani;
c) închisorii de 7 ani şl 6 luni.
141. Urmărind să sustragă mai multe piese auto de la unitatea la care lucra ca
şofer,
inculpatul a luat în timpul zilei din magazie mai multe astfel de piese, pe care le-a
Ghigheci Ghigheci
I
ascuns în toaleta unităţii. în cursul nopţii următoare, inculpatul a revenit la
unitate, a sărit gardul împrejmuitor, s-a deplasat în toaletă şi a încărcat piesele
într-o sacoşă. în momentul în care se pregătea să sară gardul înapoi în stradă, a
fost surprins de paznici. în acest caz, în sarcina inculpatului va fi reţinută:
a) infracţiunea de furt, în formă consumată;
b) infracţiunea de furt calificat (în timpul nopţii şi prin escaladare), în formă
con¬sumată;
c) tentativa la infracţiunea de furt calificat (în timpul nopţii şi prin escaladare).
142. Se va reţine desistarea atunci când făptuitorul:
a) auzind zgomotul produs de căderea unei ţigle, se sperie că va fi prins şi
pleacă din curte fără a mai sustrage
bunuri;
b) văzând că, în apartamentul în care Intrase cu scopul de a sustrage bunuri,
se găseşte doar o sumă mică de bani,
pleacă fără a mai lua vreun bun;

c) fără să ştie că laptopul fusese luat de victima plecată de la domiciliu,
renunţă de bunăvoie să mal pătrundă în
apartamentul acesteia pentru a-l sustrage.

j43 După ce a pătruns prin efracţie în apartamentul victimei, pe care o cunoştea,
inculpatul, cuprins de remuşcări, a
renunţat să mai sustragă bunuri. în acest caz, inculpatul va răspunde pentru:

a) o tentativă de furt calificat (prin efracţie);
b) o infracţiune de violare de domiciliu;
c) o infracţiune de violare de domiciliu în concurs cu o infracţiune de
distrugere.
j.44. Nu va răspunde penal pentru tentativă făptuitorul care:
a) constatând că nu poate sparge codul de acces în seiful băncii, de unde
dorea să sustragă bani, pleacă fără să
sustragă vreun bun;

b) după ce a lovit victima cu cuţitul în piept, anunţă ambulanţa, care
transportă victima la spital, însă, în ciuda
eforturilor medicilor, victima decedează;

c) transportă el însuşi la spital victima pe care o accidentase cu autoturismul,
iar medicii reuşesc să salveze viaţa
acesteia.
145. Făptuitorul care, dorind moartea victimei, îi pune acesteia zahărîn cafea:
a) nu va răspunde penal în nicio împrejurare, fiind vorba în toate cazurile de o
tentativă absolut improprie;
b) ar putea răspunde penal pentru tentativă de omor, într-un caz particular,
Ghigheci Ghigheci
I
chiar dacă victima nu consumă din cafeaua
respectivă;
c) ar putea răspunde penal pentru tentativă de omor doar dacă victima
consumă din cafeaua respectivă şi viaţa îi este
pusă în primejdie.
146. Nu este posibilă împiedicarea producerii rezultatului în cazul tentativei la
iiHHiHHBIHIHHHHHBHHHHBH|[lu§S
a) omor;
b) viol;
c) înşelăciune.
147. Desistarea are ca erect:
a) nepedepslrea autorului pentru tentativa realizată;
b) înlăturarea răspunderii penale a autorului, pentru tentativa realizată;
c) nepedepsirea complicelui care s-a desistat.
148. După ce a depus o adeverinţă falsificată de salarizare la unitatea bancară
odată
cu cererea de acordare a unui împrumut, făptuitorul renunţă de bunăvoie să se
mai deplaseze la bancă pentru ridicarea împrumutului cu privire la care a fost
informat că I s-a aprobat. în acest caz, făptuitorul:
a) va răspunde pentru tentativă de înşelăciune;
b) nu va răspunde pentru tentativă de înşelăciune, beneficiind de efectele
desistării;
c) va răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune în formă consumată, de
vreme de acordarea împrumutului i-a fost
aprobată.
,149. Se reţine o infracţiune consumată de furt în sarcina celui care:
a) este surprins la Ieşirea dintr-un magazin cu autoservire având în buzunar o
eugenie, luată din magazin;
b) urmărind să sustragă scânduri dintr-un pod, este surprins în timp ce cobora
pe scară, după ce aruncase scândurile
pe sol;
c) este surprins având în braţe un televizor la parterul blocului în care se aija
apartamentul din care sustrăsese
televizorul.
a) coincide curnomentul epuizări acesteia;

b) determină legea penală ce va fi aplicabilă, în caz de succesiune de legi în
timp-
c) este momentul la care sunt întrunite toate elementele constitutive ale
infrac¬ţiunii respective.
151. în sarcina celui care, urmărind uciderea victimei, îi trimite acesteia un colet
Ghigheci Ghigheci
I
conţinând explozibil, explozia urmând a se declanşa în momentul deschiderii
coletului, se poate reţine o tentativă de omor cel mai devreme din momentul în
. care coletul este:
a) predat la poştă;
b) înmânat destinatarului de angajaţii poştei;
c) deschis de către destinatar.
152. Pentru existenţa tentativei: ■•
a) este absolut necesar să existe un început de executare;
b) nu este necesară începerea executării, dacă activităţile întreprinse de
făptuitor relevă neechivoc intenţia de a
comite infracţiunea;
c) prezintă relevanţă întrunirea sau nu a condiţiilor desistării.
153. Tentativa perfectă:
a) poate fi proprie;
b) poate fi improprie;
c) este posibilă la toate infracţiunile la care tentativa este posibilă.
a) este posibilă la infracţiunile de obicei;

b) poate fi săvârşită prin omisiune;
c) nu poate fi săvârşită decât prin acţiune, căci presupune un act de
executare.
155. Dacă autorul sustrage din apartamentul vecinului mai multe bunuri pe care
le
transportă la domiciliulsău, dar, când revine imediat pentru a lua şi restul
bunurilor, este surprins de poliţişti, acesta comite:
a) un concurs de Infracţiuni;
b) o faptă în formă continuată;
c) o singură faptă în forma unităţii natural colective.
156. Dacă autorul loveşte victimele minore, aflate în aceeaşi bancă în clasă,
pentru a
le lua telefoanele mobile din mână:
a) comite o infracţiune de tâlhărie în forma unităţii natural colective;
b) comite un concurs de infracţiuni contra patrimoniului;
c) comite un concurs de infracţiuni, una contra persoanei şi una contra
patri¬moniului.
j57 în situaţia în care o persoană care, dorind să realizeze curăţarea podului
locuinţei sale, aruncă, pe rând, patru
ghivece pentru flori, iar acestea în cădere lovesc trei pietoni, provocându-le răni
de gravitate medie:
a) comite o singură infracţiune continuată;
b) comite atâtea fapte penale câte acte de aruncare a realizat;
c) comite un concurs (ideal) de infracţiuni.
158. Unitatea natural colectivă: ^rHBMHBBBi
a) spre deosebire de infracţiunea continuată, are un tratament sancţionator
Ghigheci Ghigheci
I
special;
b) nu poate fl comisă în formă continuată;
c) poate fi comisă şi cu praeterlntenţie.
a) complicitatea poate apărea şi după momentul consumării infracţiunii;

b) omisive, legea sancţionează încălcarea unei obligaţii cu caracter de
permanenţă;
c) pentru a fi exclusă răpunderea penală, cauzele care înlătură vinovăţia nu
trebuie să fie prezente pe întreaga
durată cuprinsă între momentul consumării şi acela al epuizării.

160. în cazul în care, cu scopul de a-şi omorî copilul sugar, mama nu-i acordă
hrană
pentru mai multe zile consecutiv: ,w _ - -
a) dacă minorul este salvat de intervenţia unui membru de familie, mama va
răspunde pentru comiterea unei Infracţiuni
omisive improprii continue;

b) dacă minorul este salvat de intervenţia unui membru de familie şl dacă,
până la momentul actului de salvare.
Intervine o lege nouă care sancţloneză mai grav fapta de tentativă de omor, se va
aplica legea mai favorabilă;
c) fapta se epuizează în momentul decesului copilului.
cazJIHDflHflBIHiHHHliDHMHHflHil^^
a) permanente, o întrerupere în executare poate duce la reţinerea unei
pluralităţi de Infracţiuni sau a unei unităţi
legale de infracţiune;
b) durata faptei se poate reflecta în pedeapsa stabilită de instanţă;
c) succesive suntem în prezenţa unei unităţi legale de infracţiune.
162. O persoană care îşi alimentează casa cu energie electrică după ce s-a
conectat
ilegal la reţeaua electrică a oraşului: ... £_
a) dacă a fost condamnată definitiv pentru furt de energie electrică, fiind
obligată prin hotărâre să se debranşeze de
la reţeaua publică, însă continuă să consume energie electrică, comite un concurs

de infracţiuni;
b) comite o faptă de obicei;
c) va răspunde penal pentru activitatea realizată după apariţia unei legi de
dezlncriminare a furtului de energie
electrică.
.ifllIIIBHIIilIHimHIIHimilIIHH
a) ca şl infracţiunea de obicei, este o formă a unităţii legale de infracţiune;
Ghigheci Ghigheci
I
b) atrage aplicarea unul spor fix de o treime, în cazul pedepsei amenzii;
c) nu poate fi comisă din culpă.
164. Dacă o persoană care nu posedă permis de conducere se deplasează de la
$atu
Mare la Constanţa, conducând un automobil şi care se opreşte pentru
realimentare la Sibiu şi doarme o noapte la Bucureşti:
a) comite un concurs de infracţiuni;
b) comite o Infracţiune continuată;
c) comite o singură infracţiune continuă succesivă.
165. Dacă, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, autorul agresează victima în
două
zile consecutive, prima dată lovind-o cu palma peste ceafă, iar a doua zi cu
pumnul în faţă, rupându-i maxilarul, rană ce a avut nevoie pentru vindecare de
:' 92 de ziie de îngrijiri medicale: . ^-i'-'J
a) acesta comite două infracţiuni aflate în concurs;
b) acesta va răspunde pentru comiterea unei fapte de vătămare corporală în
formă continuată;
c) acesta comite o infracţiune complexă care absoarbe fapta mai puţin gravă.
166. Dacă autorul încearcă să comită un furt, dar este nevoit să părăsească locul
faptei
înainte de consumare, deoarece proprietarul soseşte acasă, situaţie în care se
întoarce a doua zi şi sustrage bunurile dorite, acesta va comite:
a) o infracţiune continuată consumată de furt;
b) un concurs de infracţiuni contra patrimoniului;
c) o faptă consumată de furt, care absoarbe natural forma tentată a aceleiaşi
infracţiuni.
167. Putem fi in prezenţa unei iirrracţmni continuate in cazul:
a) schimbării formelor de partlclpaţie ale unui participant la fiecare acţiune
com¬ponentă a unităţii;
b) a cinci acte de participaţle comise de aceeaşi persoană în beneficiul a cinci
autori diferiţi;
c) în care infracţiunea comisă de autor este una instantanee, dacă actele
compli¬celui au caracter repetat.
168. Reţinerea infracţiunii continuate:
a) impune existenţa unui singur subiect pasiv;
b) nu este posibilă, în cazul în care bunurile sustrase aparţin unor
coproprietari;
c) perimte aplicarea unei pedepse egale cu aceea aplicată anterior, în cazul în
care cel condamnat definitiv pentru o
infracţiune continuată este judecat ulterior pentru alte acţiuni care intră în
conţinutul aceleiaşi Infracţiuni.
a) în cazul infracţiunilor continuate trebuie să fie anterioară tuturor acţiunilor

comise;
b) este unică, în cazul în care autorul a comis în aceeaşi zi trei accidente de
Ghigheci Ghigheci
I
circulaţie şi a părăsit de fiecare
dată locul acestora;

c) unică este o condiţie a infracţiunii de simplă repetare.
j70 Fapta persoanei care aplică o lovitură de sapă în cap victimei şi imediat după
aceea, constatând că aceasta nu a
decedat, îi trage şi un glonţ în cap, reprezintă:

a) o Infracţiune de omor în formă continuă;
b) un concurs de infracţiuni între o tentativă de omor şl o faptă consumată de
omor;
c) o infracţiune de omor în forma unităţii natural colective.
171. Constituie diferenţe între infracţiunea continuată şi, respectiv, unitatea
natural
coie^^ffiiHHHI^^HIIIHHHHHil^HHHHIHiHHIllHH
a) sistemul sancţionator aplicabil;
b) omogenitatea juridică;
c) unitatea spaţio-temporală.
172. în fapt, un minor a lovit, la data de 05.04.2014, cu un hârleţ în cap o
persoană,
care a decedat după 8 luni, interval în care inculpatul a devenit major:
a) dacă survine condamnarea, această faptă poate constitui prim termen al
unei eventuale recidive postcondamnatorii;
b) termenul de prescripţie a răspunderii penale va fi redus la jumătate;
c) limitele de pedeapsă se reduc la jumătate.
173. Nu se pot comite în formă continuată infracţiunile: '
a) comise din culpă;
b) omlsive;
c) de obicei.
174. Aflat la volan, inculpatul având o concentraţie de alcool în sânge sub limita
legală a;
accidentat victima care traversa regulamentar pe trecerea de pietoni,
provocându-i o
vătămare corporală. în cazul în care, după 2 săptămâni, victima decedează la
spital
din cauza leziunilor suferite, inculpatul va răspunde pentru o infracţiune:
a) praeterintenţionată şi progresivă;
b) intenţionată complexă;
c) de ucidere din culpă.
175. Infracţiunea de simplă repetare:
a) se compune dintr-o pluralitate de acte care, individual, nu au relevanţă
penală;
b) constituie o cauză de agravare facultativă a pedepsei;
c) Impune unitatea subiectului pasiv.
176. Făptuitorul, in realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, săvârşeşte
împotriva ace-
Ghigheci Ghigheci
I
leiaşi victime diverse acţiuni de violenţă, săptămânal, începând cu data de
05.01.2014
şl până la data de 08.02.2014. în cazul în care unele acţiuni corespund formei de
bază
a infracţiunii, iar altele formei calificate, inculpatul va răspunde pentru:
a) o infracţiune continuată, în varianta calificată;
b) un concurs real omogen de infracţiuni;
c) varianta infracţiunii cu pedeapsa maximă cea mai redusă, aşa cum prevede
legea mai favorabilă, intrată în vigoare
la data de 01.02.2014.
177. Infracţiunea complexă:
a) nu poate fi comisă din culpă;
b) este o formă a unităţii legale de infracţiune;
c) nu poate fi comisă în formă continuată.
178. în fapt, autorul a lovit victima cu pumnul pentru a-i sustrage autoturismul,
rjar
fost imbilizat de un trecător, imediat ce pornise motorul acestuia. în acest caz
inculpatul va răspunde penal pentru:
a) un concurs real cu conexitate etiologică;
b) o infracţiune complexă;
c) o infracţiune de tâlhărie consumată.
179. Omorul este o infracţiune:
a) complexă, absorbind eventualele infracţiuni de violenţă asupra aceleiaşi
persoane, necesare săvârşirii acţiunii de
ucidere;
b) comisivă;
c) de rezultat.
180. Inculpatul a luat hotărârea să comită mai multe furturi în dauna victimei, iar
cu a
treia ocazie utilizează violenţa pentru a putea sustrage bunurile. în acest caz
inculpatul va răspunde pentru: ■
a) o infracţiune de furt, comisă în mod continuat;
b) un concurs real eterogen;
c) o infracţiune unică de tâlhărie.
181. Infracţiunea continuată este compatibilă cu:
a) schimbarea formelor de participaţie a subiectului activ;
b) abandonarea rezoluţiei iniţiale;
c) pluralitatea de persoane prejudiciate, în cazul infracţiunilor contra
persoanei.
182. Infracţiunea progresivă:
a) se epuizează în momentul producerii unei urmări tipice;
b) poate fi comisă şl din culpă;
c) se epuizează în momentul în care survine urmarea finală, mal gravă.
183. în cazul unei infracţiuni sancţionate legal cu amenda şi care este săvârşită
Ghigheci Ghigheci
I
în mod
continuat:
a) maximul special al amenzii se poate majora cu %;
b) se va aplica cumulul aritmetic;
c) se va aplica o pedeapsă cu amenda, pe lângă care va trebui aplicată
pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi.
184. Constituie elemente comune ce condiţionează existenţa infracţiunii
continuate şi,
respectiv, a concursului real cu conexitate etiologică:
a) forma de vinovăţie;
b) unitatea de subiect pasiv;
c) omogenitatea juridică.
S5. în cazul infracţiunii de obicei:
a) dacă o lege penală incriminatoare intervine pe parcursul comiterii
actelor,,nu vor putea fi luate în considerare,
pentru a putea proba obişnuinţa, decât actele săvârşite după Intrarea în vigoare a
acesteia;
b) la fel ca şi în cazul infracţiunii de simplă repetare, numărul actelor necesare
pentru consumarea Infracţiunii este
stabilit de legiuitor;
c) spre deosebire de infracţiunea progresivă, există un tratament sancţionator
special. •— --
186 Inculpatul care, în baza unei rezoluţii unice, a pătruns prin agresarea
paznicilor, în
trei nopţi consecutive, în hala unei societăţi comerciale din Braşov, de unde a
sustras materiale de construcţii: :~- " ' "■_
a) dacă unul dintre paznici este cetăţean maghiar, va răspunde penal în baza
principiului universalităţii;
b) dacă în prima şi ultima noapte a agresat persoane diferite, va răspunde
pentru comiterea unui concurs de două
Infracţiuni;
c) va răspunde pentru comiterea unei singure Infracţiuni complexe.
187. în cazul în care inculpatul, cu aceeaşi ocazie, adresează cuvinte
ameninţătoare la
adresa a două persoane, suntem în prezenţa:
a) unui concurs omogen de infracţiuni;
b) infracţiunii continuate de ameninţare;
c) unei infracţiuni de ameninţare, comise în forma unităţii naturale colective.
188. Dacă X, enervat de comportamentul prietenului său, l-a lovit pe Y în stomac,
comiţând infracţiunea de vătămare corporală şi apoi, ameninţat de Y că va face
plân-
Ghigheci Ghigheci
I
gere la poliţie, pentru a ascunde această infracţiune, X îl aruncă pe Y de la etajul
8, iar
acesta de pe urmă decedează în urma impactului cu trotuarul de beton:
a) ne aflăm în cazul concursului real cu conexitate consecvenţială;
a) X va răspunde doar pentru comiterea faptei mai grave;
b) suntem în prezenţa unei fapte progresive.
189. în cazul concursului real cu conexitate etiologică:
a) spre deosebire de concursul cu conexitate consecvenţială, prima infracţiune
poate fi comisă şi din culpă;
b) rezoluţia infracţională privind săvârşirea infracţiunii scop trebuie să ia
naştere anterior săvârşirii infracţiunii
mijloc;
c) pentru diferenţierea de infracţiunea complexă trebuie analizat dacă
infrac¬ţiunea mijloc e necesară mereu in
abstractei pentru săvârşirea infracţiunii scop.

190. Momentul săvârşirii infracţiunii, pentru stabilirea condiţiilor de existenţă ale
con-
cursului de infracţiuni, este:
a) în cazul infracţiunilor de pericol, momentul în care are loc actul de
executare;
b) în cazul majorităţii Infracţiunilor cu durată de consumare în timp, momentul
epuizării;
c) în cazul infracţiunilor progresive, momentul producerii rezultatului mai grav.
191. Pentru aplicarea art. 39 C.pen., în structura concursului real simplu de
infracţJ.Jn-
nu pot fi regăsite infracţiuni: '
a) amnistiate antecondamnator;
b) de obicei;
c) comise din culpă.
192. Pentru a evada din starea de arest preventiv, inculpatul a ucis un gardian. în
rap0rt
de infracţiunea care a determinat arestarea preventivă, suntem în prezenţa:
a) concursului real cu conexitate etiologică;
b) recidivei postcondamnatorii;
c) pluralităţii nenumite.
193. In cazul concursului de infracţiuni:
a) legea penală română permite şi aplicarea cumulului aritmetic;
b) comis de o persoană juridică, tratamentul juridic este similar cu cel aplicabil
persoanei fizice;
c) se aplică pedeapsa complementară cea mai grea.
concurs de :;JHHHHHHBnl'
a) în aplicarea art. 6 C.pen., în cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată
potrivit legii vechi, depăşeşte maximul
Ghigheci Ghigheci
I
la care se poate ajunge în baza art. 39 C.pen. pedeapsa rezultantă poate fi redusă
la acest maxim;
b) la fel ca în cazul recidivei, noul Cod penal consacră posibilitatea înlocuirii
[apli¬cării) pedepsei închisorii cu
pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

c) în situaţia în care, după condamnarea definitivă pentru o infracţiune,
infractorul e judecat pentru o altă
infracţiune concurentă, cuantumul primei pedeapse poate fi reapreciat, prin

raportare la circumstanţele de comitere a
faptei.
195. Poate constitui prim termen a! recidivei postcondamnatorii:
a) pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată pentru comiterea în concurs a
trei fapte praeterintenţionate
sancţionate fiecare cu 9 luni închisoare;

b) pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în concurs a patru
fapte din culpă;
c) o faptă comisă în particlpaţie improprie.
196. Nu pot atrage starea de recidivă infracţiuni: . ' "
a) a căror executare a fost prescrisă;
b) progresive, comise de persoane în vârstă de 17 ani şi 6 luni la momentul
acţiunii;
c) amnistiate.
197. Inculpatul, minor, este condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de
omor, la
data de 12.12.2013, la pedeapsa închisorii de 7 ani. Ulterior împlinirii vârstei de
18 ani, la data de 15.07.2014, acesta comite o nouă infracţiune de omor. în acest
caz, suntem în prezenţa:
a) recidivei postcondamnatorii;
b) pluralităţii nenumite;
c) pluralităţii intermediare.
jgg în fapt, inculpatul evadează din executarea unei pedepse pentru o infracţiune
din culpă- în acest caz, sancţiunea se va
stabili:
a) aplicând cumulul aritmetic;
b) conform sistemului sancţionator prevăzut pentru pluralitatea intermediară;
c) similar sistemului sancţionator prevăzut pentru recidiva postcondamnatorie.
* a) primul termen îl poate constitui o infracţiune intenţionată;
b) primul termen îl poate constitui o faptă pentru care s-a împlinit termenul de
reabilitare;
c) tratamentul sancţionator al unul concurs de infracţiuni comis după o
condam¬nare definitivă se face conform
Ghigheci Ghigheci
I
recidivei postcondamnatorii, dacă cel puţin una dintre faptele din concurs este în
stare de recidivă postcondamnatorie cu
fapta pentru care s-a aplicat o pedeapsă în mod definitiv.
a) infracţiunea comisă în termenul de reabilitare;

b) infracţiunea comisă în termenul de supraveghere dispus la amânarea
aplicării pedepsei;
c) condamnarea unui partid politic.
201. în cazul în care pedeapsa stabilită pentru termenul al doilea al recidivei
postcon-
damnatorii este amenda, pedeapsa rezultantă va putea consta în:
a) restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii aplicată pentru primul
termen, la care se adaugă, în tot sau în
parte, pedeapsa amenzii stabilită pentru termenul al doilea;

b) restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii aplicată pentru primul
termen, la care se poate adăuga un spor de
până la 7 ani închisoare;

c) pedeapsa anterioară neexecutată, la care se adaugă amenda stabilită.
202. Când termenul al doilea al recidivei postcondamnatorii este format dintr-un
a) suntem într-o situaţie de dublă recidivă;
b) se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, indiferent dacă una
dintre fapte este din culpă;
c) se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, după care rezultantele
parţiale se contopesc conform regulilor
concursului de infracţiuni.
203. Poate constitui termenul al doilea al unei recidive postexeciitorii o
infracţiune:
a) pedepsita cu închisoarea de la 3 luni la un 1 an sau cu amenda, doar dacă în
concret se aplică pedeapsa închisorii;
b) continuată a cărei epuizare a avut loc după graţierea totală a unei pedepse;
c) progresivă consumată după condamnarea definitivă pentru comiterea unei
fapte şi epuizată după împlinirea termenului
de prescripţie a executării pedepsei.
204. în cazul în care, în timpul executării pedepsei închisorii pentru o infracţiune

d
ucidere din culpă, autorul săvârşeşte o altă infracţiune cu praeterintenţie:
a) suntem în prezenţa pluralităţii nenumite;
b) pedeapsa pentru noua infracţiune şi restul de pedeapsă în executarea cărui*
a' "la se
Ghigheci Ghigheci
I
afla autorul se contopesc conform regulilor de la concursul de infracţiuni-
c) nu se poate amâna aplicarea pedepsei pentru această a doua infracţiune.
205. Dacă inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea a 3 infracţiuni
concurente din
culpă la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi, ulterior executării aceste'
pedepse, inculpatul săvârşeşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă:
a) suntem în prezenţa recidivei postexecutorii;
b) suntem în prezenţa pluralităţii intermediare;
c) se poate aplica şi doar pedeapsa amenzii.
206. Inculpatul a comis in condiţiile starn de recidiva postexecutorie o infracţiune
intenţionată sancţionată legal cu închisoarea între î an şi 6 ani. Ţinând seama că
prima infracţiune fusese sancţionată concret cu 5 ani închisoare, în lipsa altor
cauze de reducere sau majorare a pedepsei, instanţa poate aplica în mod legal, în
cazul concret, şi pedeapsa de:
a) 8 ani;
a) 11 ani;
b) 1 an şi 4 luni închisoare.
207. Recalcularea pedepsei pentru recidivă este:
a) condiţionată de descoperirea stării de recidivă înainte de executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei;
b) dispusă în cazul în care, în timpul executării pedepsei rezultante aplicate
pentru recidivă, se comite o
infracţiune praeterintenţionată;
c) aplicabilă şi în cazul detenţiunii pe viaţă.
HHiiHHflMflHHHHHflflHHBfiflHH
a) presupune existenţa a cel puţin două hotărâri de condamnare definitive;
b) impune aplicarea mai întâi a regulilor recidivei postexecutorii;
c) există atunci când, după executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, .
inculpatul comite cu intenţie două fapte
penale în concurs, pedepslbile cu mai mult de 1 an închisoare.

209. Modul de calcul al pedepsei în cazul recidivei se diferenţiază în funcţie de:
a) numărul pedepselor aplicate pentru termenul întâi al recidivei;
b) momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni;
c) numărul pedepselor aplicate pentru termenul al doilea al recidivei.
Poate constitui primul termen al recidivei:
a) infracţiunea continuată consumată în timpul minorităţii şi epuizată după
majorat;
b) o pedeapsă a cărei executare s-a prescris;
c) condamnările la pedepse a căror executare a încetat ca efect al amnistiei.
Autorul se afla la data de 01.02.2014 în executarea unei pedepse de 3 ani
închisoare, în urma revocării suspendării
condiţionate a executării unei pedepse de 1 an închisoare aplicate pentru

comiterea unei infracţiuni, revocare ce fusese
Ghigheci Ghigheci
I
atrasă de comiterea în termenul de încercare a unei fapte de furt simplu, pentru

care instanţa aplicase pedeapsa de 2 ani
închisoare. în aceste condiţii, în aplicarea art. 6 C.pen., instanţa de executare:

a) nu va trebui să reducă pedeapsa ce se execută;
b) va trebui să reducă pedeapsa ce se execută la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni
închisoare;
c) va putea aplica o pedeapsă pentru a doua faptă de furt, în limitele speciale
prevăzute de noul Cod penal.
212. Complicitatea:
a) este posibilă la toate Infracţiunile;
b) se reţine atunci când o persoană pune la dispoziţia alteia un instrument cu
care să comită o infracţiune, chiar
dacă aceasta din urmă comite infracţiunea fără să mai folosească acel
Instrument;
c) nu este absorbită de instigare.
a) este o formă a pluralităţii naturale de infractori;

b) nu este posibilă la toate Infracţiunile;
c) nu presupune ca forma de vinovăţie cu care acţionează coautorii să fie
aceeaşi.
214. Legătura subiectivă în cazul particîpaţieî penale:
a) presupune un acord de voinţe între participanţi;
b) poate exista chiar dacă, de exemplu, autorul nu ştie de ajutorul dat de
complice;
c) este specifică doar participaţiei proprii.
215. Sunt coautori toţi cei care, în aceeaşi împrejurare: . .
a) lovesc victima cu pumnii în cap, iar actele medicale demonstrează că doar
una dintre lovituri a produs nemijlocit
decesul;
b) participă cu acte materiale la comiterea aceleiaşi infracţiuni;
c) comit acte de executare fără vinovăţie, fiind determinaţi în acest sens cu
intenţie de o altă persoană.
216. A şi B s-au înţeles să comită împreună un furt dintr-un depozit. în timp ce se
deplasau spre locul comiterii faptei, B a observat că A are asupra sa un cuţit,
astfel că a renunţat să-l mai însoţească pe acesta. Dacă A a sustras singur bunul
din depozit, ameninţând paznicul cu cuţitul, B: . '}£
a) va răspunde pentru complicitate la tâlhărie;
b) va răspunde pentru complicitate la furt;
c) nu va răspunde penal, existând o cauză de nepedepsire;
217. Nu se pedepseşte:
a) coautorul care se desistă de la comiterea infracţiunii de lipsire de libertate-
b) instigatorul la infracţiunea de furt, în cazul în care autorul unic se desistă;
Ghigheci Ghigheci
I
c) complicele care, înainte de descoperirea faptei, fără a împiedica personal
comiterea faptei, anunţă autorităţile,
astfel încât acestea transportă la Spit , victima tentativei la omor, unde medicii îi
salvează acesteia viaţa.
218. Sunt circumstanţe reale:
a) calitatea de funcţionar a autorului infracţiunii de delapidare, pe care
complice|e' a cunoscut-o;
b) săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, de către un major
împreună cu un minor;
c) starea de graviditate a victimei infracţiunii de omor calificat.
219. Pedeapsa în caz de participaţie:
220. Coautoratul:
a) trebuie să respecte ierarhia formelor de participaţie, autorul urmând a fi

sancţionat de Instanţă mai aspru decât
complicele sau instigatorul;

b) urmează regula parlficăril, în sensul că instanţa va stabili aceeaşi pedeapsă
pentru toţi participanţii;
c) admite excepţii de la regula potrivit căreia tuturor participanţilor le vor fi
aplicabile aceleaşi limite de
pedeapsă.
a) presupune ca toţi coautorii să comită acte de executare;

b) constituie o circumstanţă agravantă generală, dacă numărul coautorilor
este de cel puţin trei;
c) nu este posibil la Infracţiunea de omor comis prin inacţiune.
221. Poliţistuj anchetator care omite să intervină atunci când jandarmii, care au
exe-
cutat un mandat de aducere, îl lovesc în timpul audierii pe cel adus cu mandat:
a) răspunde pentru complicitate la infracţiunea comisă de jandarmi;
b) nu va răspunde penal, fiind vorba de o complicitate negativă;
c) nu comite o faptă tipică dacă împiedică consumarea infracţiunii,
222. X, major, î! determină pe Y, un minor de 13 ani, să sustragă prune din livada
vecinului său. Y sustrage 2 kg de prune, sub privirile lui X, fără a-i da acestuia din
prunele sustrase. în acest caz:
a) se va reţine participaţla improprie;
b) nu este îndeplinită cerinţa legăturii subiective dintre participanţi, căci Y nu
răspunde penal;
c) se reţine circumstanţa agravantă generală a săvârşirii unei infracţiuni de
către un major împreună cu un minor.
223. în cazul în care autorul a comis o infracţiune mai puţin gravă decât cea la
care a
fost instigat:
Ghigheci Ghigheci
I
a) instigatorul şi autorul răspund amândoi pentru infracţiunea efectiv comisă;
b) instigatorul şi autorul răspund amândoi pentru infracţiunea la care s-a
instigat;
c) instigatorul răspunde pentru infracţiunea la care a instigat, iar autorul pentru
infracţiunea efectiv comisă.
24 în cazul în care autorul a comis o infracţiune mai gravă decât cea la care
complicele a înţeles să îl sprijine: }wUBBBBBKuBtmBm
a) complicele şi autorul răspund întotdeauna pentru infracţiunea efectiv
comisă;
b) complicele şi autorul răspund pentru infracţiunea efectiv comisă, doar dacă
complicele a cunoscut sau prevăzut comiterea Infracţiunii mai grave;
c) complicele va răspunde pentru Infracţiunea mai gravă, efectiv comisă, chiar
dacă nu a prevăzut aceasta, dar putea şl trebuia să prevadă.
z25. X invită victima la locuinţa sa, unde, sub ameninţare cu moartea, îi cere să
întreţină relaţii sexuale cu Y, un vecin,
care nu avea cunoştinţă despre demersul lui X. în continuare, X îl invită pe Y în

apartamentul său, spunându-i că, de ziua
lui, a plătit o prostituată (arătând spre victimă), să întreţină relaţii sexuale contra
cost cu ei. Y întreţine un act
sexual oral cu victima. în acest caz: , :• ; -

a) Y nu va răspunde penal, dacă nu şi-a dat seama că victima este constrânsă,
dar putea şi trebuia să-şi dea seama;
b) X va răspunde pentru coautorat la viol;
c) X va răspunde pentru complicitate la viol.
226. Inculpata a fost trimisă în judecată reţinându-se că, la solicitarea a 5
persoane
diferite, a acceptat să le întocmească acestora adeverinţe false de salarizare, pe
care apoi cele 5 persoane le-au folosit la aceeaşi bancă, pentru a obţine câte un
credit bancar. Adeverinţele au fost întocmite în zile. consecutive. Din banii
obţinuţi de titularii creditelor, o parte au revenit inculpatei. în acest Caz, cu
referire la infracţiunea de înşelăciune, în sarcina inculpatei urmează a se reţine:
a) 5 (cinci) infracţiuni cir complicitate la înşelăciune, în concurs;
b) o singură complicitate, comisă în formă continuată, la infracţiunea de
înşelăciune;
c) o singură complicitate, comisă în formă simplă (unitate naturală colectivă),
la Infracţiunea de înşelăciune.
227. X a cumpărat tricouri de la Y şi Z, care i-au spus că preţui mic se datorează
faptului că tricourile proveneau din furtul comis de Y şi 1 din depozitul SC „L" SRL,
' care nu este păzit. X s-a arătat dispus să achiziţioneze în continuare tricouri le
preţuri mici, dela cei doi, ceea ce a şi făcut în patru rânduri, în luna ce a urmat. în
acest caz, X va răspunde pena! pentru: ,, >
a) o infracţiune de complicitate la furt in formă continuată;
b) o infracţiune de tăinuire, în formă continuată;
Ghigheci Ghigheci
I
c) o infracţiune de tăinuire, în formă simplă, în concurs cu o infracţiune de
complicitate la furt în formă
continuată.
228. Dacă A îl determină de B să sustragă un casetofon dintr-un autoturism, după
care
sparge geamul acelui autoturism, pentru ca B să poate sustrage casetofonul,.iar B
sustrage acest bun, în timp ce A îi asigură paza locului faptei, A va răspunde
pentru:
a) coautorat la furt;
b) complicitate la furt;
c) Instigare la furt.
229. Nu atrage răspunderea penală:
a) complicitatea neurmată de executare;
b) instigarea neurmată de executare;
c) instigarea urmată de desistarea tuturor coautorilor.
230. Participaţia penală:
a) poate fi o circumstanţă agravantă legală, în anumite condiţii;
b) este o cauză legală de agravare facultativă a pedepsei;
c) există atunci când doi minori, dintre care doar unul răspunde penal, comit o
Infracţiune.
231. în cazul în care complicele pune la dispoziţia autorului un spray lacrimogen
pentru a fi folosit împotriva victimei ale cărei bunuri se urmăreau a fi sustrase
însă/autorul, deşi îl ia asupra sa, nu îl foloseşte, înfrângând voinţa victimei cu
ajutorul forţei fizice, aspect pe care complicele nu îl observă:
a) sprayul lacrimogen este suspus confiscării speciale, chiar dacă deţinerea lui
este legală;
b) se va reţine existenţa unui act de complicitate materială;
c) complicele nu va răspunde penal dacă se dovedeşte că tubul de spray era
defect, astfel încât nu era posibilă
folosirea acestuia.
232. Inculpaţii A şi B au pătruns prin efracţie în.locuinţa victimei, de unde au
sustras
mai multe bunuri. La ieşire, ambii au fost surprinşi de victimă, iar B a îmbrâncit-o
pe aceasta, pentru a putea fugi. Cu ocazia audierilor, A declară că el nu a fost de
acord cu folosirea forţei de către B. în acest caz:
a) A va răspunde pentru furt, iar B pentru tâlhărie;
b) A va răspunde pentru complicitate la tâlhărie;
c) ambii inculpaţi vor răspunde pentru coautorat la tâlhărie.
233. X, aflat în stare de ebrietate Io o petrecere, a observat cum prietenii săi Y şi
Z
sustrag băuturi alcoolice dintr-o anexă a prăvăliei ce se afla în aceeaşi curte cu
casa în care avea loc petrecerea. Fără să fie observat de către Y şi Z, X a luat o
sticlă de votcă dintr-o sacoşă aşezată în afara anexei de Y şi Z, care s-au reîntors
în anexa prăvăliei pentru a sustrage şi alte bunuri. X n consumat aproximativ
Ghigheci Ghigheci
I
jumătate din conţinutul sticlei de votcă. Aşa fiind, X:
a) va răspunde pentru complicitate la furt;
b) va răspunde pentru tăinuire;
c) nu va răspunde penal, căci Y şi Z nu au avut nimic de obiectat după ce au
observat că X a luat sticla de votcă din
sacoşă.
234. In cazul instigam, este aplicabila:
a) legea penală din momentul actului de instigare, dacă actul de executare se
comite după intrarea în vigoare a legii
noi, mai puţin favorabile;

b) legea penală română în baza principiului teritorialităţii, dacă actul de
instigare a avut loc în România, iar actul
de executare în Italia;
c) legea penală română în baza principiului teritorialităţii, dacă actul de
instigare a avut loc în Spania, iar actul
de executare în România.
Dacă autorul unic se desistă de la comiterea infracţiunii de furt calificat, dar
desistarea a avut loc după pătrunderea
fără drept în locuinţa victimei, unde se găseau bunurile obiect material al furtului:
a) complicele anterior va răspunde doar pentru complicitate la tentativă de
furt calificat;
b) complicele anterior va răspunde pentru complicitate la violare de domiciliu;
c) autorul va răspunde doar pentru violare de domiciliu.
236. Nu este posibil coautoratul:
a) impropriu, în modalitatea intenţie şi culpă;
b) la infracţiunea de mărturie mincinoasă;
c) la infracţiunile cu subiect activ calificat.
237. Dacă A îl aruncă pe B într-o vitrină care, astfel, se sparge
a) A este instigator la infracţiunea de distrugere;
b) B este autor la infracţiunea de distrugere, dar nu va răspunde penal;
c) A este autor la Infracţiunea de distrugere.
238. Cauza de nepedepsire a împiedicării consumării faptei de către participant:
a) este posibil să producă efecte şl în beneficiul altor participanţi decât cel care
a împiedicat efectiv comiterea
faptei;
b) poate interveni dacă unii dintre coautori se desistă, dar le profită doar
acestora;
c) presupune împiedicarea efectivă a epuizării infracţiunii cu durată de
consu¬mare, înainte de descoperirea faptei.
239. După o înţelegere prealabilă între inculpaţii X şi Y, inculpatul X a imobilizat
Ghigheci Ghigheci
I
victima, timp în care Y a întreţinut cu aceasta, împotriva voinţei acesteia, un
raport sexual, după care cei doi inculpaţi şi-au inversat rolurile. Ţinând cont de
faptul că cele două raporturi sexuale au avut loc în locuinţa victimei şi s-au
succedat imediat unul după celălalt:
a) în sarcina fiecărui inculpat se va reţine un concurs între infracţiunea de viol
şl complicitate la Infracţiunea de
viol;
b) în sarcina ambilor inculpaţi se va reţine coautoratul la infracţiunea de viol,
actele de complicitate concomitentă
reciprocă absorbindu-se în cele de coautorat;

c) în sarcina ambilor Inculpaţi se va reţine coautoratul la infracţiunea de viol,
neexistând acte de complicitate
concomitentă reciprocă care să se absoarbă în cele de coautorat.

cuipă: ^jHIHHHHHflHIHHiiHHBHi
a) nu admite participarea cu acte intenţionate de înlesnire;
b) nu permite reţinerea particlpaţiel improprii, dacă complicele a acţionat din
culpă sau fără vinovăţie;
c) presupune întotdeauna existenţa unui autor unic.
241. Există o participaţie improprie în modalitatea complicitate cu intenţie şi autor

din culpă, în ipoteza în care: at
a) văzând că X îndreaptă arma descărcată spre victimă şl acţionează în ^' :
.. rnorj
repetat trăgaciul, in spirit de glumă, fără a fi observat de X, Y introduce
cartuş pe ţeava, astfel că, în momentul în care X acţionează din nou trăgaciul1
victima, spre care avea îndreptată arma, este ucisă;
b) văzând că X manevrează cu spatele un autoturism, pentru a-l scoate dint
curte, Y, urmărind uciderea victimei care
trecea prin spatele maşinii fără a f, observată de X, îl dirijează pe acesta să-şi

continue deplasarea înspre înapoi astfel
că victima este lovită de autoturism şi ucisă;

c) auzind că X intenţionează să jefuiască un magazin, Y îi pune la dispoziţie o
armă de jucărie, lăsându-l să creadă
că este una reală, însă, în momentul în care încearcă să împuşte vânzătoarea,

care intenţiona să apese butonul de panică y,
constată că arma nu funcţionează.

242. în cazul în care o persoană acţionează cu forme de participaţie diferite |a
IflHHHHHHHHHii'
a) cea mai gravă formă de participaţie le absoarbe pe cele mai puţin grave
Ghigheci Ghigheci
I
doar dacă sunt comise cu aceeaşi ocazie
(într-o unitate spaţlo-temporală);

b) există posibilitatea ca absorbţia să opereze, chiar dacă diferitele acte de
partici¬paţie nu sunt comise cu aceeaşi
ocazie (într-o unitate spaţio-temporală);

c) pluralitatea formelor de participaţie trebuie să fie avută în vedere de
instanţă la individualizarea judiciară a
pedepsei, în sensul că celui care participă cu acte' specifice mal multor forme de
participaţie trebuie să-i fie aplicată o
pedeapsă mai aspră decât celui care participă cu acte specifice unei singure
forme de participaţie.
243. In sarcina celui care, după consumarea infracţiunii de furt, cumpără pentru
sine
bunul sustras, cunoscând provenienţa acestuia:
a) nu se poate reţine, în nlcio ipoteză, complicitatea la furt;
b) se va reţine, întotdeauna, favorizarea;
c) se poate reţine tăinuirea.
244. X i-a încredinţat lui Y un par, cerându-l să-i aplice o corecţie uşoară victimei!
Sub
privirile lui X, care asistă pasiv, Y loveşte cu intensitate, în mod repetat, victima în
cap, cauzându-i decesul. în acest caz, X va răspunde pentru:
a) instigare la lovire sau alte violenţe;
b) instigare la omor;
c) complicitate la loviri cauzatoare de moarte.
e ecu are:|9HH|HHHHHHH|::
a) nu atrage răspunderea penală;
b) se pedepseşte cu o pedeapsă cuprinsă între minimul general şi minimul
special al infracţiunii la care s-a instigat,
în cazul pedepsei închisorii;

c) se pedepseşte doar dacă infracţiunea la care s-a instigat este sancţionată
cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
246 Complicitatea neurmată de executare:

a) ca şi instigarea neurmată de executare, nu atrage răspunderea penală;
b) se pedepseşte doar dacă infracţiunea la care s-a Instigat este sancţionată
cu pedeapsa închisorii de cel puţin 2
ani;
c) se pedepseşte doar dacă infracţiunea la care s-a instigat este o infracţiune
Ghigheci Ghigheci
I
de genocid, contra umanităţii ori de
război, o infracţiune de omor ori o infracţiune intenţionată urmată de moartea

victimei.
247 SPre deosebire de concursul de instigări, coinstigarea:
a) presupune ca instigatorii să acţioneze concomitent, iar nu succesiv;
b) presupune ca instigatorii să acţioneze împreună, iar nu independent unul de
celălalt;
c) este adresată unui număr nedeterminat de persoane, iar nu uneia sau unora
privite Individual.
-.-v.^HMMMHHHManM^ 3S3KSS8S&ISMB&SBS
248. Durata pedepsei accesorii:
a) coincide, întotdeauna, cu cea a pedepsei privative de libertate;
b) poate fi mai lungă decât cea a pedepsei privative de libertate;
c) poate fi mai scurtă decât cea a pedepsei privative de libertate.
249. Interzicerea străinului de a se afla pe teritoriul României se poate dispune
pe
a) închisorii, indiferent de durata acesteia din urmă, ca pedeapsă accesorie;
b) detenţiunii pe viaţă, ca pedeapsă accesorie;
c) închisorii, doar ca pedeapsă complementară.
250. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:
a) nu se poate dispune pe lângă pedeapsa închisorii, dacă durata acesteia,
stabilită de Instanţă, este mai mică de 2
ani;
b) se poate dispune pe lângă pedeapsa amenzii;
c) nu se poate dispune pe lângă pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
viată: .flŞşgşm^ş^Ş^^^ggflB^H^HB^Î^MBBB
a) poate fi înlocuită cu pedeapsa închisorii pe durata de 30 de ani, în
momentul în care condamnatul împlineşte vârsta
de 65 de ani;
b) se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii pe durata de 30 de ani, în momentul în
care condamnatul împlineşte vârsta de
60 de ani;
c) se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii pe o durată cuprinsă între 10 şi 20 de
ani, în cazul în care este prevăzută
ca sancţiune unică, iar instanţa reţine o circumstanţă atenuantă judiciară.

252. Numărul zilelor-amendă: "laHBHBE JHHHBHBBBBHi
a) nu poate fi, în niciun caz, mal mare de 400;
b) se stabileşte de instanţă în funcţie de situaţia materială a condamnatului şi
de obligaţiile legale ale acestuia
faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa;

Ghigheci Ghigheci
I
c) poate fi, în concret, mai mic de 60, dacă legea prevede pedeapsa amenzii
alternativ cu pedeapsa închisorii de cel
mult doi ani.

253. în cazul amenzii: -
a) aceasta poate fi executată prin prestarea unei munci în folosul comunităţii
dacă persoana condamnată refuză să
plătească amenda, dar îşi dă acorduJ pentru a presta o muncă neremunerată;

b) executarea sa se prescrie în termen de 3 ani;
c) executată prin prestarea unei munci în folosul comunităţii, aceasta se înlocu
ieste obligatoriu cu închisoarea,
dacă persoana condamnată, neavând posibili tatea de a plăti amenda, refuză să

presteze o muncă neremunerată.
254. Computarea măsurii preventive privative de libertate se face:
a) prin scăderea duratei acesteia din pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) prin înlăturarea, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii care însoţeşte
pedeapsa închisorii;
c) chiar dacă măsura preventivă privativă de libertate a fost executată în afara
ţării.
255. Inculpatului supus unei măsuri preventive privative de libertate pe parcursul
procesului:
a) i se pot înlătura total zllele-amendă, dacă Instanţa îl condamnă la pedeapsa
amenzii;
b) i se va scădea, obligatoriu, durata măsurii preventive, din pedeapsa
închisorii pe care i-o va aplica instanţa, în
toate cazurile;
c) nu i se va scădea durata măsurii preventive din pedeapsa închisorii pe care
i-o va aplica instanţa, în ipoteza în
care condamnatul a fost judecat separat pentru două Infracţiuni concurente, dar a
fost condamnat numai pentru cea care nu a
determinat dispunerea măsurii preventive.

256. Sunt pedepse complementare, potrivit Codului penal în vigoare:
a) interzicerea exercitării dreptului de a se afla în anumite localităţi, stabilite
de instanţă;
b) publicarea hotărârii de condamnare;
c) confiscarea specială.
257. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută:
a) de la data liberării condiţionate din pedeapsa închisorii;
b) de la data împlinirii termenului de supraveghere, în cazul condamnării la
pedeapsa închisorii, a cărei executare a
Ghigheci Ghigheci
I
fost suspendată sub supraveghere;
c) după executarea pedepsei închisorii care a înlocuit pedeapsa amenzii.
258. X este condamnat definitiv la pedeapsa amenzii şi pedeapsa
complementara a
interziceri: dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi comer-
ciale, pe o durată de 3 ani. După 1 an de la această condamnare, constatând că X
nu a plătit cu rea-credinţă amenda, instanţa o înlocuieşte cu pedeapsa închisorii,
în acest caz:
a) pedeapsa complementară va produce efecte şi pe durata executării
pedepsei închisorii;
b) după executarea pedepsei închisorii, X nu va putea ocupa funcţia de
administra¬tor al unei societăţi comerciale pe
durata de 2 ani, rămasă din cea stabilită iniţial;

c) după executarea pedepsei închisorii, X-rftrva putea ocupa funcţia de
adminis¬trator al unei societăţi comerciale pe
durata stabilită iniţial, de 3 ani.

în cazul pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi:
a) nu poate fi dispusă Interzicerea exercitării tuturor drepturilor prevăzute de
art. 66 alin. (1) C. pen;
b) exercitarea unora dintre drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) C.pen.
trebuie dispusă cumulativ;
c) instanţa poate interzice exercitarea unui anume drept pe durata de 6 luni,
dacă reţine circumstanţe atenuante.
260. Interzicerea străinului de a se afla pe teritoriul României, ca pedeapsă
comple-
a) nu se aplică în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, a cărei executare a
fost suspendată sub supraveghere;
b) va opera de la liberarea condiţionată din penitenciar a persoanei
condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
c) nu se mai execută dacă executarea pedepsei principale s-a prescris.
DegradisHH![flHHflHHflHHH
a) se aplică obligatoriu militarului condamnat la pedeapsa închisorii de 12 ani
pentru o infracţiune din culpă;
b) se aplică obligatoriu militarului condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani
pentru o infracţiune intenţionată;
c) poate fi aplicată militarului condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, cu
reţinerea circumstanţelor atenuante,
pentru o infracţiune intenţionată.

262. Interzicerea exercitării dreptului de a purta şi folosi arme se poate dispune
cu
titlu de:
a) pedeapsă accesorie;
b) pedeapsă complementară;
Ghigheci Ghigheci
I
c) măsură de siguranţă.
263. Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie se poate dispune cu
titlu de:
a) pedeapsă accesorie;
b) măsură educativă;
c) măsură de siguranţă.
264. La ieşirea dintr-un bar, X a fost atacat fără motiv de Y, care l-a lovit cu
pumnii şi
picioarele până l-a doborât la pământ. După ce s-a ridicat, iritat de agresiunea la
care
fusese supus, X a scos din buzunar un cuţit şi i-a aplicat lui Y, ce se îndepărta, 2
lovituri cu cuţitul, dintre care una i-a cauzat decesul. în acest caz, instanţa va
reţine:
a) excesul nelmputabil de legitimă apărare;
b) starea de provocare;
c) excesul scuzabil de legitimă apărare, cu consecinţa diminuării limitelor de
pedeapsă cu 1/3.
265. Depăşirea limitelor legitimei apărări:
a) exclude reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare în aceeaşi
împrejurare;
b) presupune că fie cel puţin una dintre condiţiile atacului, fie cel puţin una
dintre condiţiile apărării nu este
îndeplinită;
c) poate fl reţinută doar în cazul Infracţiunilor comise cu intenţie depăşită.
266. Sunt criterii generale de individualizare a pedepsei, potrivit Codului penal în
>j9lflHRflHHiHIHfllHHHHI
a) conduita infractorului în cursul procesului penal;
b) dispoziţiile părţii generale a Codului penal;
c) limitele de pedeapsă fixate în partea specială.
267. Criteriile generale de individualizare a pedepsei servesc la
a) alegerea uneia dintre pedepsele prevăzute alternativ de lege;
b) stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei;
c) stabilirea modalităţii de executare a pedepsei.
268. în cazul stării de provocare:
a) actul provocator poate fi comis numai cu Intenţie;
b) riposta trebuie să se îndrepte împotriva provocatorului;
c) riposta trebuie să fie intenţionată.
269. Buna conduită a infractorului anterior comiterii faptei poate fi avută în
vedere de
IIIHflflfllHHHHHMRHHBHKHHSflN
a) drept circumstanţă atenuantă;
b) pentru a dispune renunţarea la aplicarea pedepsei;
c) pentru a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
270. Sunt circumstanţe atenuante legalejj|^gp|Bg|f|jj
a) împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea
Ghigheci Ghigheci
I
infrac¬torului;
b) împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea Infracţiunii;
c) acoperirea integrală a prejudiciului cauzat prin Infracţiune.
271. Diferenţa dintre circumstanţele legale şi cele judiciare constă în:
a) efectul obligatoriu, respectiv facultativ, pe care îl au asupra pedepsei
principale;
b) aceea că reţinerea unora este facultativă, iar a celorlalte obligatorie;
c) faptul că primele sunt prevăzute explicit de legiuitor.
272. La fel ca circumstanţele atenuante legale, cele agravantelegale:
a) produc efecte obligatorii asupra pedepsei principale;
b) reţinerea lor este obligatorie pentru instanţă;
c) produc un singur efect asupra pedepsei principale, chiar dacă sunt incidente
concomitent două sau mai multe.
273 Sunt circumstanţe atenuante judiciare:
"■ a) împrejurările legate de fapta comisă care diminuează periculozitatea
infracto¬rului;
□ ) împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii; c)
împrejurări legate de persoana
infractorului.
¿74. Odată reţinute, circumstanţele atenuante conduc la:
a) înlocuirea obligatorie a pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa închisorii
între 10 şi 25 de ani;
b) reducerea limitelor speciale ale pedepsei închisorii, cu 1/4;
c) reducerea limitelor speciale ale pedepsei amenzii, cu 1/3.
275. Circumstanţele atenuante nu produc efecte
asupra;:^MiHiilBHBM^BlBBMBWB[
a) pedepsei complementare a Interzicerii exercitării unor drepturi;
b) sumei corespunzătoare unei zile amendă;
c) pedepsei detenţiunii pe viaţă.
276. La săvârşirea faptei au participat un instigator major, un complice anterior
major,
un complice concomitent minor şi un autor major. în acest caz, se va reţine, ca
circumstanţă agravantă:
a) săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună;
b) săvârşirea faptei de către un major împreună cu un minor, în sarcina tuturor
participanţilor;
c) săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor, cel puţin în
sarcina autorului.
277. Conform Codului penal în vigoare, constituie circumstanţă agravantă
generală
săvârşirea infracţiunii:
a) din motive josnice;
b) prin violenţe asupra membrilor familiei;
c) profitând de situaţia prilejuită de starea de asediu.
278. în cazul unei infracţiuni pedepsite cu închisoarea între 1 şi 3 ani, atunci când
Ghigheci Ghigheci
I
reţine circumstanţe agravante, instanţa poate aplica pedeapsa concretă de:
a) 4 ani închisoare;
b) 4 ani şi 6 luni închisoare;
c) 3 ani închisoare.
279. Instanţa a reţinut că inculpatul, major, â comis un furt în timpul nopţii,
împreună
cu un minor care nu răspunde penai. în cursul urmăririi penale, inculpatul, fără
antecedente penale, 3 acoperit integral prejudiciul material cauzat prin'
infracţiune. în acest caz, instanţa, în urma judecării cauzei potrivit procedurii de
drept comun poate stabiii, în mod legai, pedeapsa principală a închisorii de:
a) 6 ani şi 6 luni;
b) 8 luni;
c) 7 ani.
376 280.
281
282.
283.
284
285
Ghigheci Ghigheci
I
286.
Dispoziţiile referitoare la circumstanţele atenuante se aplică:

a) după cele referitoare la cauzele speciale de reducere a pedepsei;
b) după cele referitoare la tentativă;
c) înainte de cele referitoare la circumstanţe agravante.
Cauzele şi, respectiv, circumstanţele de agravare sau atenuare:
a) diferă prin efectele pe care le produc, în sensul că primele produc efecte
succe-sive asupra pedepsei, iar cele din
urmă un singur efect, indiferent de numărul lor;

b) diferă prin efectele pe care le produc, în sensul că cele din urmă produc
efecte succesive asupra pedepsei, iar
cele dintâi un singur efect, indiferent de numărul lor;

c) produc aceleaşi efecte asupra pedepselor.
a) conduce la'imposibilitatea reducerii, sub minimul special prevăzut de norma

de incriminare, a pedepsei pentru
infracţiunea comisă în stare de provocare;

b) nu conduce la imposibilitatea reţinerii unei circumstanţe atenuante;
c) atrage valorificarea acesteia în plan sancţionator, după ce au fost
valorificate toate cauzele şl circumstanţele de
atenuare.
X, major, l-a determinat pe Y, minor care nu răspunde penal, să comită un furt.
împreună cu Z şi Q, minori care răspund
penal, cooptaţi de Y din proprie iniţiativă, fără ştiinţa lui X, Y a comis infracţiunea
la care a fost instigat. în acest
caz, se reţine comiterea infracţiunii de furt;

a) de un major împreună cu un minor, în sarcina lui X;
b) de 3 persoane împreună, în sarcina tuturor;
c) de 3 persoane împreună, numai în sarcina Iul Z şi Q.
accesorie:JHHI^HHHHHHHHHHHHHHHHHHBHHHii
a) are întotdeauna acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară dispusă de
instanţă;
b) nu poate«t»Bplicată în cazul detenţiunii pe viaţă;
c) nu poate fi aplicată în cazul pedepsei amenzii.
Renunţarea la aplicarea pedepsei:
a) poate fi dispusă şi în faza de urmărire penală;
Ghigheci Ghigheci
I
b) nu are nlciun efect asupra măsurilor de siguranţă;
c) permite reabilitarea de drept cu privire la fapta comisă.
Renunţarea la aplicarea pedepsei: j
a) nu poate fi dispusă în cazul unui concurs real, decât dacă, în cazul aplicării
unor pedepse, rezultanta ar fi fost
de cel mult cinci ani închisoare;

b) nu poate fl dispusă dacă inculpatul a comis în urmă cu 2 ani o faptă a cărei
pedeapsă a fost suspendată sub
supraveghere, în baza art. 91 C.pen.;

c) nu poate fi dispusă faţă de infractorul care în timpul procesului său a evadat
din arest preventiv.
287 Dacă în termen do doi aniail'llll||§f ,|f

a) de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la
apli¬carea pedepsei, autorul mai comite o
faptă penală Intenţionată, se va dispune revocarea dispoziţiei de renunţare;

b) de la data executării măsurii educative a internării într-un centru de
detenţie, autorul major mai comite o faptă
penală, instanţa nu poate renunţa la aplicarea pedepsei;

c) de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la
apli¬carea pedepsei, inculpatul a mai
comis o faptă penală, instanţa nu poate renunţa la aplicarea pedepsei.

288. Anularea renunţării la aplicarea pedepsei:
a) impune descoperirea unei fapte intenţionate sau praeterintenţionate, în
termen de 2 ani de la rămânerea definitivă
a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei;

b) impune o condamnare definitivă pentru fapta nou-descoperită;
c) poate duce la aplicarea dispoziţiilor privitoare la recidivă.
289. In cazul în care s-a dispus anularea renunţării la aplicarea pedepsei:
a) instanţa nu poate aplica noi măsuri de siguranţă;
b) instanţa nu poate dispune cumulul aritmetic;
c) rezultanta obţinută în cazul concursului de infracţiuni, teoretic, poate face
obiectul amânării aplicării pedepsei.
a) înlătură executarea măsurilor de siguranţă pe parcursul termenului de

supra¬veghere;
b) implică suspendarea executării pedepsei stabilite;
c) poate fi dispusă doar faţă de major.
291. Amânarea aplicării pedepsei:
a) atrage automat dispunerea unor obligaţii în sarcina inculpatului;
Ghigheci Ghigheci
I
b) permite intervenţia reabilitării de drept cu privire la fapta comisă;
c) nu poate fi dispusă în cazul unui recidivist.
„ - ...
292. In cazul în care:
a) instanţa amână aplicarea pedepsei, spre deosebire de renunţarea la
aplicarea pedepsei, aceasta stabileşte o
pedeapsă;
b) instanţa a dispus anterior amânarea aplicării pedepsei printr-o hotărâre
defini-tivă, nu mai poate amâna aplicarea
pedepsei pentru o nouă infracţiune comisă;

c) s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, nu se
poate dipune amânarea aplicării
pedepsei pentru o faptă comisă ulterior în majorat.

293. Spre deosebire de suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată
conform Codului penai din 1969, amânarea aplicării pedepsei: 9HH1
a) nu poate constitui primul termen al recidivei;
b) poate fi dispusă dacă inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa
amenzii;
c) presupune respectarea unor măsuri de supraveghere.
294. Inculpatul:
a) faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei va executa pedepseje
accesorii stabilite de instanţă;
b) poate obţine modificarea măsurilor de supraveghere pe durata termenului
de supraveghere al amânării aplicării
pedepsei;
c) aflat în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei este obligat
întotdeauna să anunţe întoarcerea din
orice deplasare ce depăşeşte 5 zile.

295. în cazul comiterii unei infracţiuni din culpă:
a) în termenul de supraveghere al unei hotărâri de amânare a aplicării
pedepsei, instanţa este obligată să revoce
amânarea, dacă prima infracţiune a fost comisă cu intenţie;

b) în termenul de supraveghere al unei hotărâri de amânare a aplicării
pedepsei, Instanţa nu poate renunţa la
aplicarea pedepsei pentru această nouă infracţiune;

c) pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune se va cumula aritmetic cu
Ghigheci Ghigheci
I
pedeapsa sta-bilită pentru prima infracţiune
pentru care iniţial s-a amânat aplicarea pedepsei.

296. In cazul revocării amânării aplicării pedepsei:
a) determinată de neexecutarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse de
instanţă, aceasta poate dispune suspendarea
sub supraveghere a pedepsei stabilite în urma revocării;

b) pentru comiterea unei infracţiuni în termenul de supraveghere, infractorul
trebuie să fie descoperit înăuntrul
acestui termen;
c) infracţiunea continuă ce a atras revocarea se poate consuma şi înainte de
hotărârea definitivă de amânare a
aplicării pedepsei.
297. Autorul a comis o faptă cu intenţie, pentru care instanţa a amânat aplicarea
pedepsei. Ulterior, acesta a comis o faptă din culpă în termenul de supraveghere
a) dacă pentru noua faptă se dispune suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei, dipoziţia de amânare a
aplicării pedepsei pentru fapta intenţionată se menţine;

b) dacă pentru fapta din culpă s-a aplicat o pedeapsă a cărei executare a fost
suspendată sub supraveghere, în cazul
comiterii unei a treia fapte, se poate ajunge la o rezultantă finală calculată în

ordine, după regulile pluralităţii
inter¬mediare şi apoi ale concursului de infracţiuni;

c) dacă această faptă a fost dezincriminată după revocarea amânării, va
începe să curgă un nou termen de supraveghere
de la data constatării dezincriminăril.
a) nu se poate dispune o nouă amânare a aplicării pedepsei rezultante;

b) autorul va executa întotdeauna pedeapsa rezultantă în regim de detenţie;
c) infracţiunea progresivă ce atrage anularea trebuie să se epuizeze înainte de
hotărârea definitivă de amânare a
299. Dacă, după amânarea aplicării pedepsei, în termenul de supraveghere:
a) se descoperă că autorul a comis o faptă din culpă, pentru care acesta a fost
condamnat la pedeapsa închisorii,
revocarea este facultativă;/

b) se descoperă că autorul a mal comis o faptă intenţionată înainte de
Ghigheci Ghigheci
I
rămânerea definitivă a hotărârii de amânare şi
una după acest moment, se dispune doar anularea amânării aplicării pedepsei;
c) se reţine o neexecutare culpabilă parţială a obligaţiilor civile stabilite prin
hotărâre până la expirarea
termenului de supraveghere, instanţa poate revoca amânarea aplicării pedepsei.

300. în anulării amânării aplicării pedepsei: iHHBEHSHBHHHHHHH
a) tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni constatate poate fi şi
cumulul aritmetic;
b) pedeapsa aplicată pentru infracţiunea ce a atras anularea poate fl amenda
penală;
c) fapta continuată ce atrage anularea poate fl consumată şl în minorat.
301. Spre deosebire de renunţarea la aplicarea pedepsei, în caz de amânare a
aplicării
pedepsei: ., ■ ■
a) se pot dlpune pedepse complementare;
b) se poate aplica un avertisment;
c) se poate revoca măsura.
se ^'ôp-gll^^^^f^^^f^^fll^ff^ff^ffff/^/^
a) comiterea unei infracţiuni după termenul de supraveghere al amânării
aplicării pedepsei, se aplică tratamentul
sancţionator al concursului de Infracţiuni, dacă fapta descoperită a fost comisă în

termenul de supraveghere;
b) după trei ani de la sesizare, autorul unei infracţiuni pentru care a fost
depusă plângere penală, după un an de la
data rămânerii definitive a hotărârii de renunţare la aplicarea pedepsei, pentru o

faptă comisă cu intenţie, de acelaşi
autor în urmă cu 4 ani, nu mai poate fi aplicată o pedeapsă pentru fapta pentru
care iniţial s-a dispus renunţarea la
aplicarea pedepsei;
c) o faptă praeterlntenţionată în termenul de supraveghere al amânării
aplicării pedepsei, epuizată înainte de
hotărârea definitivă de amânare, pentru care instanţa a stabilit pedeapsa amenzii

penale, nu se va dispune anularea
amânării aplicării pedepsei.

303. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 8
luni
închisoare, termenul de supraveghere:
a) este de 2 ani şi 8 luni;
Ghigheci Ghigheci
I
b) nu poate fl mal mare de 8 luni;
c) poate fi de 4 ani.
304. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere: JlfHHHHHSflH
a) instanţa are posibilitatea ca, în afară de măsurile de supraveghere, obligatorii
potrivit legii, să nu impună
condamnatului nicio obligaţie dintre cele prevăzute de lege;
b) impunerea obligaţiei de a presta o muncă neremunerată în folosul

comunităţii este lăsată la aprecierea instanţei;
c) supravegherea executării obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României,
impusj de instanţă, nu se face de către
serviciul de probaţiune.
305. Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:
a) a pedepsei amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii;
b) în cazul anulării renunţării la aplicarea pedepsei;
c) în cazul anulării amânării aplicării pedepsei.
306. Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:
a) dacă pedepsele stabilite de instanţă pentru cele două infracţiuni concurente
care fac obiectul judecăţii sunt de 2
ani şi 3 luni fiecare;

b) infractorul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 1 an cu
executare în regim de detenţie, pentru o
infracţiune Intenţionată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală, dar a fost prezent la judecată.
307. O pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere:
a) poate constitui primul termen al unei recidive postexecutorii;
b) va determina inaplicabilltatea confiscării speciale;
c) poate fi însoţită de pedepse accesorii, dacă instanţa apreciază necesar.
308. Anularea suspendam executam pedepsei sub supraveghere: 1
a) atrage aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni,
pluralitate intermediară sau recidivă, după
caz;
b) operează numai dacă persoanei condamnate i s-a aplicat, anterior expirării
terme¬nului de supraveghere, pedeapsa
închisorii pentru infracţiunea nou-descoperită;

c) permite suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante
pentru
- - pluralitatea infracţională, numai în caz de concurs de infracţiuni sau pluralitate
intermediară.
309. Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere:
Ghigheci Ghigheci
I
a) se dispune obligatoriu, chiar dacă persoana condamnată îndeplineşte parţial
obligaţiile civile stabilite prin
hotărâre;
b) se dispune dacă persoana condamnată comite o Infracţiune pe parcursul
ter¬menului de încercare, indiferent de
pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune;

c) se dispune doar dacă persoana condamnată nu respectă măsurile de
supra¬veghere şi obligaţiile impuse de instanţă
sau prevăzute de lege, cu excepţia celor civile.

310. în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, obligaţiile civile
stabilite prin hotărâre: ; '
a) trebuie îndeplinite în termen de cel mult 3 luni de la rămânerea definitivă a
hotărârii;
b) pot fi îndeplinite până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea
termenului de supraveghere;
c) pot fi îndeplinite pe tot parcursul termenului de supraveghere.
311. împlinirea termenului de supraveghere al suspendării executării pedepsei de
2
ani închisoare, sub supraveghere, are ca efect:
a) reabilitarea de drept a persoanei condamnate;
b) posibilitatea luării în calcul a acestei condamnări ca prim termen al unei
recidive postexecutorii;
c) considerarea ca executată a pedepsei, cu singura condiţie ca persoana
condam¬nată să nu fi săvârşit o nouă
infracţiune în acest termen.

312. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu produce efecte
asupra:
a) măsurilor de siguranţă;
b) libertăţii persoanei condamnate;
c) obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.
313. Liberarea condiţionată în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă: - ; ,v
a) nu se poate dispune;
b) se poate dispune dacă persoana condamnată a executat efectiv 15 ani de
detenţiune;
c) presupune un termen de supraveghere de 10 ani.
314. Cel condamnat la pedeapsa închisorii de 28 de ani şi care nu a prestat
muncă în
penitenciar poate fi liberat condiţionat anterior împlinirii vârstei de 60 de ani,
doar după ce a executat efectiv:
a) 21 de ani;
b) 20 de ani;
c) 18 ani şi 8 luni.
Ghigheci Ghigheci
I
â) prezentarea'motiveior de fapt ce au determinat acordarea acesteia;
b) atenţionarea persoanei condamnate asupra conduitei sale viitoare şi
consecin¬ţelor la care se expune dacă nu va
respecta măsurile de supraveghere ce îi revin pe durata termenului de încercare;

c) executarea măsurilor de supraveghere pe toată durata termenului de
supra¬veghere.
316. în cazul liberării condiţionate, instanţa poate impune condamnatului:
a) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
b) să comunice schimbarea locului de muncă;
c) să urmeze un curs de pregătire şcolară.
317. Persoana condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea
infracţiunii de ucidere din culpă, încarcerată la vârsta de 57 de ani şi 6 luni, care a
prestat muncă în penitenciar, poate fi liberată condiţionat după executarea
efectivă a unei perioade de:
a) 1 an închisoare;
b) 1 an şi 6 luni închisoare;
c) 9 luni închisoare.
Persoana liberată condiţionat, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat, la data

liberării, de 2 ani, este obligată să:
319
a) nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arma de vânătoare pentru care
are permis;
b) să anunţe, în prealabil, faptul că, de exemplu, pe perioada verii (timp de 3
luni) va locul la casa părinţilor săi
din mediul rural;

c) să anunţe, în prealabil, faptul că, de exemplu, va face o călătorie de o
săptămână, în Franţa.
Persoana liberată condiţionat, cu un rest de pedeapsă de 9 ani închisoare, este
■HlHHinHHBBHMMH
a) comunice informaţii şl documente de natură a permite controlul mijloacelor
de existenţă, chiar dacă instanţa nu
apreciază ca necesar acest lucru, pe o perioadă de 2 ani de la data liberării;

b) urmeze un curs de pregătire profesională, dacă instanţa apreciază ca
necesar acest lucru, pe o perioadă de 3 ani de
la data liberării;
c) nu comunice cu victima, dacă instanţa apreciază ca necesar acest lucru, pe
o perioadă de 9 ani de la data
liberării.
320.
Ghigheci Ghigheci
I
X a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii
de tâlhărie. Totodată, instanţa i-a
aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a părăsi teritoriul

României. De la data liberării condiţionate
a lui X şi până la împlinirea duratei pedepsei, acesta nu poate părăsi teritoriul

României, întrucât produce efecte:
a) pedeapsa complementară;
b) pedeapsa accesorie;
c) obligaţia specifică impusă condamnatului de instanţă, odată cu liberarea
condiţionată.
321. Serviciul de probaţiune:
a) este obligat să sesizeze Instanţa dacă persoana liberată condiţionat nu
respectă obligaţiile ce îi revin;
b) supraveghează obligaţia de a urma un curs de calificare profesională,
impusă de Instanţă persoanei liberate
condiţionat;
c) supraveghează obligaţia de a nu conduce autovehicule, impusă de instanţă
persoanei liberate condiţionat.
322. Pe durata termenului de supraveghere al liberării condiţionate, instanţa
poate
dispune, pentru a asigura condamnatului şanse mai mari de reintegrare socială:
a) încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a Impus iniţial;
b) impunerea unor noi obligaţii în sarcina celui liberat condiţionat;
c) diminuarea condiţiilor de executare a obligaţiilor existente.
a) se aplică dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, pluralitate

interme¬diară sau recidivă;
b) instanţa poate acorda din nou liberarea condiţionată, dacă, în raport de
pedeapsa rezultantă, sunt îndeplinite
condiţiile legale;
c) dacă s-a dispus liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă, termenul de
supraveghere se calculează de la data
anulării liberării dispuse iniţial.

324. Revocarea liberării condiţionate:
a) se poate dispune dacă persoana liberată condiţionat nu respectă obligaţiile
sale, dar nu este de rea-credinţă, însă
în acest caz revocarea este facultativă;

b) atrage aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni,
pluralitate intermediară sau recidivă, după
Ghigheci Ghigheci
I
caz;
c) se dispune dacă persoana liberată comite o nouă Infracţiune descoperită în
termenul de supraveghere, pentru care
s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii după expirarea acestui termen.

325 Nu se poate dispune revocarea liberării condiţionate •'.
a) din pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) dacă persoana liberată comite o nouă infracţiune descoperită în termenul
de supraveghere, pentru care s-a pronunţat
o condamnare la pedeapsa amenzii în cursul acestui termen;

c) dacă persoana liberată comite o nouă infracţiune descoperită în termenul
de supraveghere, pentru care s-a pronunţat
o condamnare la pedeapsa închisorii după expirarea acestui termen.

326. Sunt măsuri de siguranţa, potrivit Codului penal: :9BBHtHHB9HBHBHBS
a) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
b) confiscarea extinsă;
c) interzicerea de a se afla în anumite localităţi.
327. Măsurile de siguranţă pot -WBK^HKKIÊs^MkEKUSB£
a) numai faţă de persoana care a comis o infracţiune şi căreia i se aplică o
pedeapsă;
b) numai faţă de persoana care a comis o infracţiune, chiar dacă nu i se aplică
o pedeapsă;
c) şl faţă de persoana care a comis o faptă în condiţiile excesului neimputabil
de legitimă apărare.
328. Măsurile de siguranţă au ca scop:
a) înlăturarea unei stări de pericol;
b) preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni;
c) reeducarea persoanei care a comis o faptă prevăzută de legea penală, în
scopul reintegrării acesteia în societate.
a) care comite o" nouă infracţiune, va continua tratamentul medical pc

perioada detenţiei;
b) va fi internată medical, dacă nu urmează tratamentul;
c) va continua tratamentul până la obţinerea unei ameliorări a bolii care să
înlăture starea de pericol, iar nu
neapărat până la însănătoşire.

330. Se poate dispune internarea medicală, dacă sunt îndeplinite şi celelalte
condlţjj
impuse de lege, în cazul făptuitorului:
a) consumator cronic de alcool;
b) care suferă de o boală infectocontagioasă;
c) consumator cronic de substanţe psihoactive, chiar dacă acest consum nu i-a
cauzat nicio boală.
Ghigheci Ghigheci
I
331. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei
^ylIHHHRi^^BHHHNHHHHIHIH^HIHBr'.:
a) are acelaşi conţinut ca pedeapsa complementară omonimă;
b) spre deosebire de pedeapsa complementară omonimă, se dispune atunci
când făptuitorul s-a folosit de funcţie,
profesie ori meserie pentru comiterea infracţiunii;

c) ca şi pedeapsa complementară omonimă, poate fi revocată, la cerere.
332. Măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei
a) poate fi revocată la cerere sau din oficiu;
b) se revocă obligatoriu dacă se constată că au încetat temeiurile care au
impus luarea ei;
c) poate fi luată faţă de acarul care adoarme uşor şi des în timpul serviciului.
333. Sunt bunuri produse prin săvârşirea faptei penale, supuse confiscării
speciale:
a) un permis de conducere contrafăcut;
b) bunul luat fără drept din posesia altuia, în scopul însuşirii pe nedrept;
c) serviciile de întreţinere a parcului auto, prestate în schimbul încălcării
atribuţiilor de serviciu de către un
funcţionar.
334. Este supusă speciale: IsIHKBNBBSSSBS^^
a) imprimanta cu care au fost confecţionate biletele contrafăcute;
b) arma găsită în pivniţa făptuitorului, căreia acesta nu i-a schimbat poziţia
după decesul tatălui său, de la care a
moştenit-o, cu privire la care făptuitorul are doar dreptul de deţinere, nu şi dreptul

de port şl folosire;
c) autoutilitara folosită pentru a transporta un animal sustras.
335. Constatând că valoarea autoturismului cu care au fost transportaţi cartofii
şuştraşi este disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, inclusiv a
a) poate să nu dispună confiscarea specială a autoturismului;
b) poate să nu dispună confiscarea specială a autoturismului, dar numai dacă
acesta face parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului;

c) este obligată să dispusă confiscarea specială a autoturismului.
336. Tatăl inculpatului i-a încredinţat acestuia din urmă arma de vânătoare,
pentru a
vâna cerbi în afara perioadei legale de vânătoare pentru această specie. Incul-
patul nu a putut folosi arma, care s-a blocat. în acest caz, arma de vânătoare:
a) nu poate fi confiscată, căci nu aparţine inculpatului;
b) nu poate fi confiscată, căci nu a fost folosită efectiv pentru comiterea faptei;
c) va fi confiscată.
337. Instanţa a reţinut că inculpatul a sustras un telefon mobil, pe care persoana
vătămată îl achiziţionase cu suma de 1.000 lei. La momentul sustragerii, bunul îşi
Ghigheci Ghigheci
I
diminuase valoarea cu 20% faţă de momentul achiziţiei. Inculpatul a vândut
telefonul sustras unei persoane neidentificate, contra sumei de 400 lei. în acest
caz, dacă persoana vătămată nu are pretenţii băneşti, instanţa va confisca de la
inculpat suma de:
a) 1.000 lei;
b) 800 lei;
c) 400 lei.
338. Nu poate face obiectul confiscării speciale: HUHHBBHE9B
a) autoturismul, în cazul infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului;
b) imprimanta cu care a fost tipărit tabloidul „X", în care a fost publicat
articolul ce instiga la ură rasială;
c) unicul atelaj al unei familii cu 4 copii, necesar prestării muncii zilnice de
către părintele care l-a folosit
pentru a transporta mai multe bare din cupru pe care le sustrăsese personal, în
scopul însuşirii pe nedrept.
339.X i-a încredinţat lui Y, posesor de permis de conducere corespunzător, un
autoturism, pentru a-l conduce pe drumurile
publice. Y a condus neglijent autoturismul, cauzând un accident de circulaţie,

soldat cu decesul unui pieton. în acest caz:
a) autoturismul nu poate fl confiscat;
b) autoturismul va fi confiscat doar dacă se dovedeşte că X putea şl trebuia să
prevadă rezultatul produs;
c) autoturismul va fl confiscat în toate cazurile, fiind un bun folosit, în orice
mod, la comiterea unei infracţiuni.
340. Dacă suma de bani dată pentru a determina comiterea infracţiunii de
distrugere
este vădit disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, aceasta:
a) va fi confiscată în parte;
b) nu va fl confiscată;
c) va fl confiscată integral.
341. Se confiscă banii obţinuţi din exploatarea: '.. ,1 ' '
..V'J ;'.<.',:'£•■ 1
a) atelajului care a fost folosit pentru a asigura scăparea autorului unei tâlhării;
b) autoturismului dobândit prin înşelăciune;
c) utilajului cu care a fost ucisă, Intenţionat, o persoană.
3^. Confiscarea extinsă presupune:

a) ca fapta care lasă loc confiscării să fie infracţiune;
b) întrunirea condiţiilor generale de dispunere a unei măsuri de siguranţă;
c) întrunirea condiţiilor speciale de dispunere a măsurii de siguranţă a
confiscării speciale, plus unele elemente
suplimentare.
. Spre deosebire de confiscarea specială, confiscarea extinsă:
Ghigheci Ghigheci
I
a) presupune ca fapta comisă să fie, în toate cazurile, infracţiune;
b) nu cunoaşte o aplicabilitate generală, domeniul său de incidenţă fiind limitat
la anumite categorii de infracţiuni;
c) nu impune, pentru a fi dispusă, condiţia înlăturării unei stări de pericol.
3^. Pentru a putea fi dispusă confiscarea extinsă, este necesar ca infracţiunea
comisă:
a) să fie susceptibilă să îi procure un folos material făptuitorului;
b) să fie sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani;
c) să facă parte dintre cele expres enumerate de legiuitor.
3*fe. Pentru a putea fi dispusă confiscarea extinsă, este necesar ca:
a) diferenţa dintre valoarea bunurilor dobândite de făptuitor şl valoarea
venitu¬rilor sale ilicite să fie vădită;
b) instanţa să identifice şi alte elemente în afara infracţiunii comise şi
disproporţiei de valoare între bunurile
dobândite şi veniturile făptuitorului;

c) instanţa să aibă în vedere valoarea veniturilor făptuitorului dobândite doar
după comiterea Infracţiunii, dar nu
mal devreme de 5 ani anterior emiterii rechizitoriului.

346. Faţă de minorul care la data faptei avea împlinită vârsta de 16 ani:
a) poate fi aplicată o pedeapsă, însă limitele pedepsei prevăzute de legea
penală vor fi reduse cu jumătate;
b) poate fi luată o măsură educativă neprivativă de libertate şi o pedeapsă
acce¬sorie pe parcursul executării măsurii
educative;
c) poate fi luată o măsură educativă neprivativă de libertate şl măsura de
siguranţă a confiscării speciale.
347. Faţă de minorul care a săvârşit fapta în ziua în care a împlinit vârsta de 14
ani:
a) poate fi luată o măsură educativă privativă de libertate, dacă se dovedeşte
că a săvârşit fapta cu discernământ;
b) nu poate fi luată o măsură educativă privativă de libertate, întrucât o astfel
de măsură poate fi luată numai faţă
de minorii care au împlinit 16 ani la data săvârşirii faptei;

c) poate fi impusă obligaţia de a urma un curs de pregătire sau de formare
profesională pe durata măsurii educative
neprivative de libertate.
348. Măsurile educative neprivative de libertate pot fi dispuse:
a) numai dacă minorul nu a mai condamnat anterior pentru săvârşirea unei
infrac¬ţiuni;
b) faţă de Inculpatul care la data săvârşirii infracţiunii avea 17 ani, iar la data
pronunţării soluţiei de condamnare
Ghigheci Ghigheci
I
era major;
c) în cazul săvârşirii unei infracţiuni contra patrimoniului.
349. Măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ
poate
a) numai dacă inculpatul, minor la data săvârşirii faptei, a împlinit 18 ani la
data sesizării instanţei;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este
detenţiunea pe viaţă;
c) numai dacă minorul nu a împlinit 18 ani la data pronunţării soluţiei de
con¬damnare.
350. Măsura educativă neprivativă de libertate a consemnării la sfârşit de
săptămână
poate fi dispusă:
a) pentru o perioadă nedeterminată, însă cel mult până când minorul
împlineşte vârsta de 18 ani;
b) pentru o perioadă determinată, însă numai dacă minorul nu a împlinit vârsta
de 17 ani la momentul pronunţării
hotărârii;
c) pentru o perioadă determinată, inculpatului care la data săvârşirii faptei
avea o vârstă cuprinsă între 14-18 ani.
351. Minorul X, în vârstă de 17 ani, săvârşeşte o tentativă de furt calificat
prevăzută
de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen. Faţă de acesta, instanţa poate:
a) lua o măsură educativă neprivativă de libertate, durata pentru care poate fi
aplicată această măsură urmând să fie
redusă la jumătate;
b) lua o măsură educativă neprivativă de libertate în limitele prevăzute de lege
pentru respectiva măsură;
c) aplica pedeapsa amenzii, limitele speciale ale zilelor-amendă urmând să fie
reduse cu jumătate.
352. Faţă de minorul X, în vârstă de 17 ani, se ia măsura educativă neprivativă
de
libertate a consemnării la sfârşit de săptămână pe durata minimă de 4 săptămâni,
în timpul executării măsurii, înainte de împlinirea vârstei majoratului, minorul X
mai săvârşeşte o infracţiune. Faţă de cea de-a doua infracţiune, instanţa:
a) poate prelungi măsura educativă luată iniţial, fără depăşirea maximului
pre¬văzut de lege pentru aceasta;
b) este obligată să înlocuiască măsura educativă luată iniţial cu internarea într-
un centru educativ;
c) poate înlocui măsura educativă luată iniţial cu măsura educativă a asistării
zilnice.
353. Termenele de prescripţie ale răspunderii penale privind minorii:
a) se reduc la jumătate faţă de cele prevăzute pentru inculpaţii majori, chiar
Ghigheci Ghigheci
I
dacă minorul a devenit major la data
trimiterii în judecată;
b) se reduc la jumătate faţă de cele prevăzute pentru inculpaţii majori şl se
întrerup în condiţiile şi cazurile
speciale prevăzute de lege pentru minori;

c) sunt aceleaşi ca în cazul inculpaţilor majori, fiind însă incidenţă cauza de
suspendare pe durata în care minorul nu are
un reprezentant legal.
354. Minorul X săvârşeşte o infracţiune de furt calificat într-un mijloc de transport
în
comun prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. a) C.pen. şi o
infracţiune
de şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) C.pen., în concurs real instanţa va lua:
a) câte o măsură educativă pentru fiecare infracţiune în parte, urmând ca
acestea să fie contopite şi să fie aplicată
cea mai grea;

b) în mod obligatoriu o măsură educativă privativă de libertate pentru ambele
infracţiuni;
c) o singură măsură educativă pentru ambele infracţiuni care formează
concursul real.
355. Faţă de minorul de 15 E
a) poate fi luată, în anumite condiţii, o măsură educativă privativă de libertate,
atunci când pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea săvârşită este de 6 ani;

b) se poate lua măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de
6 luni;
c) la data comiterii faptei, nu pot fi aplicate măsuri educative, dacă la data
pronunţării hotărârii definitive acesta
împlinise 18 ani.
â) termenele de prescripţie a executării sancţiunilor penale se reduc la jumătate;
b) fapta comisă de către acesta la data de 12.12.2014 poate atrage anularea
renunţării la aplicarea pedepsei, dispuse
prlntr-o hotărâre definitivă din data de 02.03.2015;

c) cauzele de atenuare sau agravare nu pot conduce la modificarea duratei
prevăzute de lege pentru măsura educativă
aleasă.
357. Dacă persoana în vârstă de 19 ani, aflată la prima faptă, este condamnată
pentru comiterea la vârsta de 17 ani a
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiunii de furt calificat, pedepsită de art. 229 alin. (1) C.pen. cu pedeapsa
închisorii între un an şi 5 ani:
a) aceasta poate ajunge să execute parţial sancţiunea penală aplicată într-un
penitenciar;
b) prin hotărârea de condamnare definitivă, îi poate fi aplicată doar o măsură
educativă neprivativă de libertate ca
efect al reţinerii cauzei de atenuare a tentativei;

c) prin hotărârea de condamnare definitivă îi poate fi aplicată măsura
educativă a consemnării la sfârşit de săptămână
pe o durată cuprinsă între 2 şi 7 săptămâni.

a) "impune stabilirea unui program zilnic al minorului de către consilierul de
proba-
ţiune;
b) presupune o supraveghere şi îndrumare, de obicei, efectuată de către
părinţii minorului;
c) doar dacă este luată pentru 6 luni, poate fi înlocuită direct cu o măsură
priva¬tivă de libertate, pentru
nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor Impuse de instanţă.

359. Asistarea zilnică:
a) se realizează de către părinţii minorului;
b) spre deosebire de supravegherea minorului, presupune un program stabilit
de către consilierul de probaţiune;
c) luată pentru o perioadă de 6 luni, în caz de neexecutare cu rea-credinţă a
obligaţiilor impuse de instanţă, trebuie
înlocuită cu o măsură educativă priva¬tivă de libertate.
a) în cazul comiterii unui concurs de infracţiuni, poate fi obligat să participe la

un stagiu de formare civică în
flecare zi de marţi timp de 2 luni şl să fie consemnat la sfârşit de săptămână timp

de o lună;
b) judecat pentru o Infracţiune comisă înainte de infracţiunea pentru care este
în executarea măsurii educative a
asistării zilnice pentru o perioadă de 5 luni poate fi internat într-un centru de

detenţie;
c) poate executa măsura internării într-un centru educativ, dispusă împotriva
sa într-un penitenciar.
a) minorul poate fi în stare de pluralitate intermediară;

b) dintre care una în stare de minorat şi alta în stare de majorat, se poate
Ghigheci Ghigheci
I
ajunge la un cumul aritmetic;
c) dintre care una în stare de minorat şl alta în stare de majorat, întotdeauna
se va executa doar amenda aplicată.
a) privative de libertate, de la a căror executare se sutrage majorul, atrag

reţi¬nerea infracţiunii de evadare;
b) pot fi graţiate;
c) înlocuite au durata de calcul a prescripţiei executării stabilită de la data
primei hotărâri definitive de
condamnare.
363. în cazul internării într-un centru educativ:
a) dacă, pe parcursul măsurii, minorul săvârşeşte o nouă Infracţiune, Instanţa
poate menţine măsura internării pe
perioada dispusă iniţial;

b) dacă măsura este înlocuită cu măsura internării într-un centru de detenţie,
va fi dedusă perioada în care minorul
s-a aflat în executarea măsurii internării într-un centru educativ;

c) dacă măsura este înlocuită cu asistarea zinică, în cazul comiterii unei
infracţiuni până la împlinirea duratei
internării, instanţa este obligată să revoce măsura asistării zilnice.

364. Internarea centru de d e t e n ţ ie:^HHHMHHHHHHHIHi
a) este obligatoriu a fi prelungită, în cazul în care minorul a comis o nouă faptă
în timpul executării măsurii;
b) luată pe o perioadă de 2 ani, în cazul comiterii infracţiunii de furt simplu în
timpul executării măsurii, va putea
să fie prelungită până la un total al măsurii de 6 ani;
c) dispusă faţă de majorul care la data comiterii faptei era minor, nu poate fi
înlocuită cu măsura asistării zilnice.
365. Măsura internam intr-un centru de detenţie:
a) poate fi înlocuită cu măsura supravegherii;
b) în cazul minorului, poate fi înlocuită cu liberarea din centrul de detenţie;
c) în măsura în care a fost dispusă în aplicarea art. 6 C.pen., va avea ca parte
executată durata arestului preventiv.
366. în aplicarea art. 6 C.pen., în cazul faptelor comise de minori:
a) pedeapsa închisorii de 17 ani, dispusă în baza Codului penal din 1969, va fi
înlo¬cuită cu măsura internării într-
un centru de detenţie pentru o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii;

b) pedeapsa închisorii de 21 ani, dispusă ţn baza Codului penal din 1969, va fi
înlo¬cuită cu măsura internării într-
Ghigheci Ghigheci
I
un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani;

c) pedeapsa amenzii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969, va fi
înlocuită cu măsura educativă a
asistării zilnice.
367. Dacă minorul a săvârşit o pluralitate de patru fapte:
a) dintre care două aflate în concurs s-au epuizat după majorat, mai întâi se va
realiza tratamentul concursului de
infracţiuni prevăzut de art. 39 C.pen.;

b) dintre care pentru primele două, ce au fost descoperite în termenul de
supra¬veghere al amânării aplicării amenzii,
instanţa a aplicat o măsură educativă privativă de libertate, amânarea aplicării

pedepsei poate fi anulată;
c) dintre care pentru primele două, ce au fost descoperite în termenul de
supra¬veghere al amânării aplicării
închisorii, instanţa a aplicat o măsură educativă neprivativă de libertate, acesta

va executa măsura educativă pe lângă
obligaţiile stabilite de instanţă în sarcina autorului în termenul de supraveghere a

amâ¬nării aplicării pedepsei.
368. Descoperirea la data de 10.08.2014 a unei infracţiuni, săvârşite în timpul
minorităţii de către major:
a) şi după expirarea termenului de supraveghere a unei suspendări sub
suprave¬ghere a executării pedepsei închisorii
poate atrage obligativitatea executării unei măsuri educative de către un major;

b) poate atrage aplicarea art. 39 C.pen.;
c) nu poate avea ca efect revocarea liberării condiţionate.
369. Dacă autorul a comis o faptă în timpul minorităţii:
a) pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii a cărei executare a fost
suspendată la data de 10.10.2013, în situaţia
comiterii unei noi infracţiuni de furt simplu în stare de majorat la data de

20.08.2014, majorul poate ajunge să fie
internat într-un centru educativ;

b) acestuia nu-i poate fi aplicată măsura de siguranţă a confiscării extinse;
c) la momentul considerării ca executate a măsurii internării într-un centru de
detenţie, acesta este reabilitat de
drept.
370. La data de 01.02.2014, autorul se afla în executarea unei pedepse de 3 ani şi
Ghigheci Ghigheci
I
4 luni închisoare, ca urmare a revocării
suspendării executării unei pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru

comiterea în stare de minorat a unui furt
pe timp de noapte, revocare ce fusese atrasă de comiterea în'termenul de

încercare a unei fapte de furt simplu, în stare de
majorat, pentru care instanţa aplicase pedeapsa de 2 ani închisoare. în aceste

condiţii: l^HSBHHBBH^f
a) în baza art. 6 C.pen., Instanţa de executare va trebui să reducă pedeapsa de
3 ani şi 4 luni închisoare la pedeapsa
de 2 ani şi 4 luni închisoare;

b) in baza art. 6 C.pen., instanţa va trebui să reducă pedeapsa ce se execută la
3 ani închisoare;
c) instanţa de executare, în baza art. 6, nu trebuie să reducă pedeapsa ce se
execută.
a) instanţa de executare poate dispune de mai multe ori încetarea executării

unor obligaţii pe care le-a Impus prin
hotărârea definitivă de condamnare;

b) instanţa, în caz de nevoie, poate dispune prelungirea cu încă jumătate a
măsurii asistării zilnice dispuse iniţial
pentru o perioadă de patru luni;

c) instanţa nu poate spori condiţiile de executare a obligaţiilor impuse prin
hotărârea de condamnare, în situaţia
aplicării iniţiale a măsurii asistării zilnice.

372. Minorul care a consumat o faptă de obicei încep epuizat-o la vârsta de 15
ani:
a) nu va răspunde penal;
b) va răspunde penal doar dacă acţiunile comise începând cu vârsta de 14 ani
reliefează obiceiul şi au fost comise cu
discernământ;
c) dacă este iresponsabil, poate fi obligat, în baza art. 121 alin. (1) lit. f)
C.pen., să se supună măsurilor de
tratament sau îngrijire medicală Impuse de instanţă.

liflHBMBHBHHHMMHHH^
a) comisă în ziua în care minorul a împlinit 18 ani nu poate atrage pedepse
com¬plementare;
b) pentru care minorul a început executarea pedeapsel închisorii de 6 ani, la
Ghigheci Ghigheci
I
data de 01:02.2013, în baza art. 6
C.pen., începând cu 01.02.2014 va atrage execu¬tarea măsurii internării într-un

centru de detenţie pentru încă 5 ani;
c) comisă de către un minor atrage o sancţiune privativă de libertate a cărei
■executare poate fi înlăturată prin
graţiere individuală.
374. Obligaţiile impuse de către instanţă faţă de minorul care a comis o
infracţiune:
a) încetează de drept la momentul considerării ca executate a măsurii
educative neprivative de libertate dispuse faţă
de acesta;
b) în cazul liberării din centrul educativ, pot fi sporite ca număr în timpul
supra¬vegherii;
c) în cazul înlocuirii internării într-un centru de detenţie cu măsura educativă a
asistării zilnice, nu pot avea o
durată de executare mai mare de 6 luni.
375. Răspunderea penală a persoanei juridice:

a) este o formă de răspundere pentru fapta altuia;
b) presupune întotdeauna identificarea persoanei fizice care a săvârşit actul
material;
c) poate fi angajată şi dacă infracţiunea e săvârşită în realizarea obiectului de
activitate al persoanei juridice,
dar nu în numele ei.

soana juridica:
a) răspunde întotdeauna penal pentru faptele comise de organele sau
reprezen¬tanţii săi;
b) nu răspunde dacă infracţiunea e săvârşită de un salariat în paguba ei;
c) răspunde chiar dacă nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei
fizice care a săvârşit actul material.
a) poate fi angajată pentru infracţiuni praeterintenţionate;
b) presupune identificarea vinovăţiei în sarcina persoanei juridice, distinctă de
cea a persoanei fizice care a
săvârşit actul material;

c) este exclusă în cazul infracţiunilor care se săvârşesc din culpă simplă.
JjBHMHBHHHHHMHnHHJMHBHB
a) nu răspund penal dacă desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul
dome¬niului privat;
b) nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea unei activităţi
Ghigheci Ghigheci
I
ce nu poate face obiectul domeniului
privat;
c) nu pot fi condamnate la pedepse complementare.
,v9HHHHHBiHHHfiiHflHLa9MHHBHD
a) poate răspunde pentru infracţiunea de violîn calitate de complice;
b) poate răspunde pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă în calitate de
autor;
c) poate răspunde pentru infracţiunea de ucidere a nou-născutului săvârşită de
mamă, în calitate de instigator.
380. în cazul amenzii aplicabile persoanei juridice:
a) numărul zilelor-amendă se calculează ţinând cont de cifra de afaceri, în
cazul persoanei juridice cu scop lucrativ,
respectiv de valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice;

b) la determinarea cuantumului zilei-amendă se ţine cont şi de obligaţiile
patrimoniale ale persoanei juridice;
c) dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial,
la sta¬bilirea amenzii se ţine seama
de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.

BDHBPSHBHHHIIII^bBBHHHBB^^
a) poate fi condamnată la pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi;
b) nu poate fi condamnată la pedeapsa complementară a interzicerii de a
parti¬cipa la procedurile de achiziţii publice
pe o durată mai mare de 3 ani;

c) poate fi condamnată, pe lângă pedeapsa amenzii, şi la pedeapsa dizolvării.
382.
383.
Ghigheci Ghigheci
I
385.
386,
387
X, asociatul şi administratorul unei societăţi comerciale, a oferit şi apoi a dat sume

de bani unui funcţionar vamal pentru
ca acesta să întocmească în favoarea societăţii acte de control desfăşurat la

sediul societăţii comerciale, astfel încât să
nu-i fie confiscată acesteia o sumă de bani, activitatea societăţii să nu fie sistată
şi să nu i se aplice o amendă
contravenţională. în acest caz, este legală soluţia prin canMBijlJCTBBHiPIPJI^

a) nu a condamnat societatea comercială pentru infracţiunea de dare de mită
în formă continuată;
b) condamnând societatea, l-a achitat pe X, întrucât răspunderea penală a
per¬soanei juridice exclude răspunderea
penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi fapte;

c) constatând că a intervenit decesul lui X, a dispus încetarea procesului penal
şi cu privire la persoana juridică.
Angajarea răspunderii penale a unei persoane juridice:
a) face inutilă angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului în
sarcina aceleiaşi persoane juridice în situaţia în care aceasta a fost obligată la
repararea pagubei în solidar cu prepusul;
b) nu poate fl concepută pentru Infracţiunile cu subiect activ calificat-
ei atrage întotdeauna angajarea răspunderii civile.
Suspendarea activităţii persoanei juridice:
a) nu poate fi dispusă împreună cu pedeapsa dizolvării;
b) atunci când este decisă de instanţă, se aplică întotdeauna pe lângă
Ghigheci Ghigheci
I
pedeapsa amenzii;
c) nu poate fi dispusă niciodată în cazul neexecutării cu rea-credinţă a altor
pedepse complementare.
O persoană juridică în curs de formare: ■> ,.
a) poate răspunde penal pentru faptele săvârşite până la dobândirea
personalităţii juridice;
b) poate răspunde penal pentru faptele săvârşite până la dobândirea
personalităţii juridice, dacă la momentul punerii
în mişcare a acţiunii penale dobândise personalitate juridică;

c) nu poate răspunde penal pentru faptele săvârşite până la dobândirea
persona¬lităţii juridice.
O persoană juridică aflată în JHHHHHHHHHHHi
a) poate răspunde penal;
b) poate răspunde penal doar câtă vreme nu a Intrat în procedura lichidării;
c) nu poate răspunde penal.
de IHIHHHHHHHHHHHHHIS
a) răspund penal indiferent de modalitatea de dobândire a personalităţii
juridice;
b) nu răspund penal dacă au scop nepatrimonial;
c) nu răspund penal dacă infracţiunea este săvârşită în executarea unui
contract încheiat cu o instituţie publică.
388. în dreptul român, persoanele juridice de drept public:

a) nu răspund niciodată penal;
b) sunt excluse de la răspunderea penală doar în situaţia în care infracţiunea a
f0st săvârşită în exercitarea unei
activităţi ce nu poate face obiectul domeniuiu' privat;

c) pot răspunde penal, în unele situaţii, pentru infracţiunile contra securităţii
naţionale.
389. Persoanele juridice:
a) pot răspunde, ca principiu, pentru orice infracţiune prevăzută de Codul
pena| sau de legi speciale;
b) pot răspunde doar pentru infracţiunile pentru care legea prevede în mod
expres acest lucru;
c) pot răspunde doar pentru infracţiunile Intenţionate sau praterintenţionate.
390. Persoanele juridice:
a) pot săvârşi infracţiuni şi sub forma tentativei;
b) nu pot săvârşi infracţiuni concurente cu conexitate consecvenţională;
c) pot comite doar infracţiuni patrimoniale.
391. Dacă X, şomer, pretinzând că este unul dintre administratorii societăţii
comerciale Y, achiziţionează în numele acesteia bunuri de la mai multe persoane
ştiind că nu le va plăti, folosind în acest scop o ştampilă falsificată, este greşită
soluţia prin care:
a) persoana juridică este condamnată în calitate de parte responsabilă
Ghigheci Ghigheci
I
civllmente;
b) persoana juridică nu este condamnată, întrucât a fost radiată până la
momentul pronunţării hotărârii;
c) persoana fizică este condamnată, iar persoana juridică este achitată.
392. în cazul faptelor săvârşite de persoana juridica:
a) nu se poate reţine desistarea;
b) sunt aplicabile toate cauzele justificative prevăzute de Codul penal;
c) sunt aplicabile toate cauzele de nelmputabilitate prevăzute de Codul penal.
393. în ceea ce priveşte răspunderea penală a persoanei juridice:
a) răspund penal societăţile aflate în procedura de lichidare;
b) persoana juridică poate fi condamnată doar dacă pedeapsa prevăzută de
lege este pedeapsa închisorii mal mare de un
an;
c) forma de vinovăţie nu poate fi intenţia, dacă persoana fizică agent al
infracţiunii a săvârşit infracţiunea din
culpă.
394. Actele preparatorii:
a) nu pot fi săvârşite de o persoană juridică;
b) săvârşite de persoana juridică sunt asimilate tentativei;
c) săvârşite de persoana juridică sunt intenţionate.
395. Pot răspunde penal:
a) asociaţiile în participaţiune;
b) autorităţile publice;
c) instituţiile publice.
.sHHIHI^flHHHBHHHBHHR
a) o universitate de stat;
b) Banca Naţională a României, pentru o faptă în legătură cu emiterea de
monedă;
c) o regie autonomă, indiferent de natura activităţii pe care o desfăşoară.
397. Pentru ca infracţiunea să fie considerată comisă de o persoană juridică:
a) se va avea în vedere comportamentul organelor de conducere ale acesteia;
b) trebuie să fie îndeplinite condiţiile răpunderii juridice pentru fapta altuia;
c) este necesar ca participantul persoană fizică să răspundă penal.
398. Persoana juridică poate comite, în calitate de autor, infracţiunea de:
a) mărturie mincinoasă;
b) ucidere din culpă;
c) omor cu premeditare.
a) este condiţionată de identificarea persoanei fizice ce a angajat răspunderea
persoanei juridice;
b) Impune ca persoana juridică să răspundă pentru aceeaşi faptă ca persoana
fizică a cărei acţiune a atras răspunderea
penală a persoanei juridice;

Ghigheci Ghigheci
I
c) poate fi angajată şi pentru fapte care nu sunt săvârşite în realizarea
obiectului de activitate al persoanei
juridice.
400. în cazul persoanelor juridice:
a) nu poate fi reţinută forma de vinovăţie a praeterintenţiel;
b) nu poate fi reţinută circumstanţa provocării;
c) atunci când prin infracţiunea săvârşită aceasta a urmărit obţinerea unui
folos patrimonial, limitele speciale ale
zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă se pot majora cu o

treime.
401. în cazul răspunderii penale a persoanei juridice: '
a) pedepsele complementare nu se pot aplica cumulativ;
b) pedeapsa complementară a suspendării activităţii nu poate fi aplicată
organi¬zaţiilor aparţinând minorităţilor
naţionale;
c) plasarea sub supraveghere judiciară presupune numirea unui administrator
judi¬ciar care se substituie organelor de
conducere statutare ale persoanei juridice.

IliiSSSHMBHHBBBBBHBHH^
a) nu-i pot fi aplicate măsuri de siguranţă;
b) nu-i poate fi aplicată o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată;
c) în situaţia unei pluralităţi intermediare i se aplică regimul sancţionator
stabilit în cazul persoanei fizice.
403. în cazul persoanei juridice ce a comis o infracţiune:
a) executarea pedepselor complementare începe după plata amenzii;
b) executarea pedepselor complementare se poate prescrie;
c) dacă instanţa a dispus aplicarea şi a pedepsei amenzii, şi a unor pedepse
complementare, momentul de la care începe
să curgă termenul de reabilitare va fi cel în care ambele tipuri de pedepse au fost

executate sau considerate ca executate.
404. După comiterea infracţiunii de către persoana juridică:
a) în caz de fuziune, persoanei juridice nou-formate nu-i pot fi aplicate
pedepse complementare;
b) în caz de absorbţie, amenda aplicată trebuie să fie individualizată în funcţie
de valoarea activului patrimonial al
persoanei juridice absorbite;

c) în caz de divizare, ca efect al hotărârii de condamnare pot fi dizolvate toate
persoanele juridice create.
HHHHBHHHHHH9HBBHBIHHHHBHH
a) antecondamnatorie nu poate fi condiţionată;
Ghigheci Ghigheci
I
b) postcondamnatorie produce efecte doar pentru trecut;
c) poate avea, ca şi criteriu de aplicare, vârsta autorului.
406. în cazul unei fapte comise de către un minGr:
a) nu poate fi aplicată legea de amnistie, dacă nu se prevede expres în textul
legii de amnistie că aceasta se aplică
şi faptelor comise de către minori;

b) amnistiată postcondamnator, acesta poate primi o despăgubire pentru
perioada în care a fost arestat preventiv;
c) legea de amnistie, în principiu, nu poate înlătura executarea măsurii
internării medicale.
407. Autorul născut la data 11.08.1996, la data de 02.10.2013, cu ajutorul unei
camere
video performante, montate pe balconul locuinţei sale, a început să filmeze
interiorul dormitorului vecinei sale, situat la acelaşi etaj într-un bloc din
apropiere. La data de 07.10.2014, fapta şi autorul au fost descoperiţi, victima
depunând, în aceeaşi zi, plângere penală prealabilă împotriva inculpatului pentru
comiterea infracţiunii de violare a vieţii private prevăzute de art. 226 alin. (1)
C.pen. Dacă la data de 01.10.2014 a intrat în vigoare o lege prin care au fost
amnistiate toate faptele nonviolente, comise de către minori:
a) autorul nu va răspunde penal, pentru că, la momentul comiterii faptei,
aceasta nu era prevăzută de legea penală;
b) autorului îi va putea fi aplicată o măsură educativă neprivativă de libertate;
c) autorului îi va putea fl aplicată o amendă penală.
408 T d t - • ~ t" ] " d "ţ" " 1 " d
a) instanţa va constata intervenţia unei cauze de nepedepsire;
b) aceasta înlătură caracterul penal al faptei;
c) instanţa poate dispune şi soluţia achitării.
409. Autorul se află începând cu data data de 08.03.2015 în executarea pedepsei
de un an şi 10 luni închisoare pentru
comiterea la data de 10.04.2014, în concurs, a două infracţiuni de furt simplu

pentru care a primit câte un an închisoare,
două infracţiuni de lovire pentru care a primit 6 luni închisoare şi, respectiv, 6.000
lei amendă şi a unei infracţiuni de
ameninţare pentru care a primit 1 an închisoare. Dacă la data de 10.03.2016 intră

în vigoare o lege care prevede
amnistierea tuturor faptelor nonviolente comise contra patrimoniului până la acea

dată: : \
a) autorul va fi pus de îndată în libertate;
b) autorul va trebui să plătească amenda penală;
c) comiterea de către acesta la data de 15.05.2016 a unul omor va atrage
starea de recidivă postcondamnatorie.
Ghigheci Ghigheci
I
Intrarea a legi de amnistie: JflHHiHflHflHIHHHI
a) înlătură posibilitatea revocării graţierii condiţionate a pedepsei;
a) intervenită în termenul de reabilitare împiedică intervenţia reabilitării de
drept;
b) postcondamnatorie condiţionată de un anumit plafon de pedeapsă impune
instanţei ce judecă contestaţia la executare
să aibă în vedere limita de pedeapsă prevăzută de legea în vigoare la data

judecări faptei, şi nu pe aceea de la data
adoptării actului de clemenţă.

411. Legea de amnistie:
a) produce efecte asupra faptei instigatorului, dacă a intrat în vigoare între
data Instigării şi momentul acţiunii
autorului;
b) care are efecte asupra unei fapte produce întotdeauna efecte şi asupra
tăinul-torilor;
c) a cărei Incidenţă a fost condiţionată de o limită maximă de pedeapsă de 2
ani nu se aplică faptelor de tentativă de
furt comise până la acea dată.

JBIHHHHIHHIHIHhHhHhBIII^H9R
a) postcondamnatorie înlătură executarea pedepselor graţiate condiţionat;
b) postcondamnatorie a unei fapte face ca aceasta să nu poată fi avută în
vedere la Individualizarea judiciară a
pedepsei ce va fi aplicată pentru o faptă comisă ulterior;

c) antecondamnatorie a faptei minorului comisă în complicitate concomitentă
cu doi majori face inaplicabile
dispoziţiile art. 77 lit. a) C.pen.

'BBBBBBHHBHBHBBBHBBHBH
a) poate produce efecte şi asupra faptelor comise de persoana juridică;
b) nu poate avea efecte asupra măsurilor de siguranţă;
c) poate produce efecte şi dacă a intervenit după împlinirea termenului de
reabilitare de drept.
414. In cazul prescripţiei rapundern penale:
a) efectele în planul răspunderii penale sunt similare cu amnistia
antecondamnatorie;
b) termenul de prescripţie nu poate constitui criteriu de aplicare a legii penale
mai favorabile;
Ghigheci Ghigheci
I
c) termenele de prescripţie sunt stabilite în funcţie de durata maximă a măsuri'

privative de libertate aplicabile
minorului
415. Termenul de prescripţie a răspunderii penale:
a) începe să curgă de la data comiterii actelor de complicitate anterioară;
b) începe să curgă de la data morţii minorului victimă a infracţiunii de omor,
aflat în comă timp de trei zile;
c) începe să curgă de la data majoratului victimei infracţiunii de viol.
416. în cazul comiterii unui concurs de infracţiuni:
a) termenul de prescripţie a răspunderii penale se calculează în funcţie de cea
mai severă pedeapsă aplicabilă şi
începe să curgă de la data comiterii ultimei infracţiuni;

b) prescripţia răspunderii penale poate să opereze numai pentru unele dintre
infracţiuni, chiar dacă termenul de
prescripţie are aceeaşi durată pentru toate infracţiunile concurente;

c) curg mai multe termene de prescripţie a răspunderii penale simultan, în
funcţie de momentul epuizării fiecărei
fapte.
417. "
împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale:,
a) nu produce efecte asupra niciunei măsuri de siguranţă;
b) pentru o faptă de omor, comisă la data de 03.05.2010, nu înlătură
răspunderea penală;
c) trebuie apreciată în funcţie de momentul epuizării faptei progresive.
418.
Autorul a comis o faptă de tâlhărie, ce are maximul special 7 ani închisoare, la
data de 08.09.2014. Acesta a fost citat la
poliţie în cauză la data de 10.02.2015, însă nu s-a prezentat. Dacă nu s-au mai
efectuat acte de urmărire penală în cauză,
prescripţia răspunderii penale:

419.
a) a autorului intervine la data de 08.09.2022;
b) a faptei complicelui anterior intervine la data de 10.02.2023;
c) a tuturor participanţilor intervine la data de 08.09.2030.
Termenul de prescripţie specială a răspunderii penale:
a) în cazul minorului autor, este egal cu termenul de prescripţie generală
aplicabil autorului major pentru aceeaşi
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiune;
b) în cazul unei suspendări a cursului prescripţiei, se calculează în funcţie de
data apariţiei cauzei de suspendare;
c) are în componenţă şi durata suspendării cursului prescripţiei răspunderii
penale.
a) suspendarea cursului acesteia are efecte in personam;

b) întreruperea cursulului termenului intervine şl în cazul admiterii în principiu
a cererii de redeschidere a
procesului penal;
c) imunitatea parlamentară constituie un caz de suspendare a cursului
terme¬nului, pentru fapte fără legătură cu
mandatul.
Tohătan
Drept penal 399
421- Lipsa plângerii prealabile:
a) poate fi o cauză de suspendare a prescripţiei răspunderii penale;
b) împiedică aplicarea măsurilor de siguranţă medicale;
c) conferă autorului posibilitatea să ceară continuarea procesului' penal pentru
a-şi dovedi nevinovăţia.
422. Dacă trei participanţi au comis o faptă de lovire sau alte violenţe:
a) plângerea penală prealabilă formulată împotriva unuia dintre aceştia
angajează răspunderea celor trei persoane;
b) retragerea plângerii prealabile cu privire la complice înlătură răspunderea
penală a tuturor participanţilor;
c) plângerea penală prealabilă formulată exclusiv faţă de cel 3 participanţi nu
angajează răspunderea penală şl a
persoanei juridice în numele şi beneficiul căreia cei trei au acţionat.

... . ..... ....
423. Violatorul, pentru a-şi ascunde fapta, i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit
victimei
în abdomen şi apoi a abandonat-o într-o pădure. Fiind găsită după o zi, în comă,
aceasta a decedat la 4 luni de la intrarea
în această stare în spital. în acest caz:

a) autorul va răspunde penal pentru ambele fapte;
b) prescripţia răspunderii penale pentru ambele fapte începe să curgă de la
aceeaşi dată;
c) pentru cel puţin una dintre fapte, poate interveni împăcarea.
a) poate fi pusă în mişcare din oficiu, în cazul comiterii de către administrator a

Ghigheci Ghigheci
I
faptei de gestiune frauduloasă, în
dauna societăţii comerciale pe care o reprezintă;

b) nu poate fi pusă în mişcare la plângerea prelabilă a soţiei majore lovite de
către
soţ;
c) în anumite condiţii, poate fi exercitată şi în caz de retragere a plângerii
prealabile.
425. Prescripţia răspunderii penale presupune: jflIHHRHHHIfliflHHIIiH
a) ca autorul faptei să aibă o bună conduită pe perioada termenului stabilit de
lege;
b) repararea pagubei produse prin infracţiune;
c) un efect automat la împlinirea termenului prevăzut de lege.
426. Autorul, născut la data de 02.04.1992, în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, a sus-
tras săptămânal sume de bani de ia vecinul său, în perioada 01.03.2009-
20.10.2011,
activitatea infracţională fiind descoperită de organele de urmărire penală la data
de -fllHHiiHHHHHIIHIiiilHHB
a) răspunderea penală pentru acţiunile de sustragere comise în perioada
01.03.2009-30.08.2009 nu poate fi angajată;
b) termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă la data de
30.08.2014;
c) autorului îi poate fi aplicată la data de 10.10.2016 o pedeapsă pentru
întreaga activitate infracţională. c■
~>l ©
Tohătan 0 , i-n
400 Teste grilă

427. Autorul, sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns prin efracţie la data de
04.05.2014 în locuinţa şefului său, cu scopul de a sustrage sume de bani. Acesta
din cauza stării în care se afla, a adormit, iar a doua zi când s-a trezit, a renunţat
la comiterea faptei. în acest caz:
a) prescripţia răspunderii penale raportat la activitatea penală efectuată de
autor va interveni la data de
04.05.2019;
b) tentativa de furt se va prescrie la data de 04.11.2017;
c) vor curge două termene de prescripţie distincte.
428. A., la data de 02.03.2014, l-a convins pe B., în vârstă de 17 ani, să comită o
infracţiune de tâlhărie. B. a comis fapta la data de 05.0J.2015, după ce X., ştiind
de eventualitatea faptei, la data de 10.12.2014, i-a făcut rost de un cuţit cu lamă
de 20 de cm, pe care autorul l-a folosit pentru a intimida victima, în acest caz:
a) fapta se prescrie pentru toţi participanţii la aceeaşi dată;
Ghigheci Ghigheci
I
b) fapta se prescrie, raportat la A şi X, la data de 05.01.2023;
c) în cazul unei condamnări pronunţate la data de 04.01.2019, cei trei pot
primi câte 3 ani închisoare.
a) intervenită la primul termen de judecată are efecte mal extinse decât

amnistia;
b) spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, are efecte in personam;
c) cu reprezentantul persoanei juridice coinculpat în cauză nu înlătură
răspun¬derea penală a acesteia.
430. în unei fapte de lovire a fiului minor: :;9HHBHHHHHHIHBH'
a) este posibilă retragerea plângerii prelabile;
b) este posibilă împăcarea;
c) care decedează în urma loviturii, dispunerea unei expertize medico-legale
întrerupe termenul de prescripţie al
răspunderii penale.
431. împăcarea, ca şi cauză de înlăturare a răspunderii penale, pentru o faptă ce
atrage obligativitatea asistenţei juridice, comisă la data de 10.01.2013, nu
a) dacă aceasta, la primul termen de judecată, nu a avut loc în prezenţa
apărătorului ales al inculpatului;
b) în apelul judecat la data de 03.02.2014;
c) dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Graţierea IjHiHlli^HHBHHIHHHHHHwi ■
a) reducerea unei pedepse;
b) înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii;
c) neluarea în calcul a condamnării pentru care a intervenit, la stabilirea stării
de recidivă.
433. Efectele graţierii se produc de la momentul:
a) intrării în vigoare, în cursul procesului, a legii de graţiere;
b) expirării termenului de încercare, în cazul graţierii condiţionate;
c) rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în cazul graţierii individuale.
434.
Drept penal 401
Graţierea individuala diferă de cea colectiva prin aceea c
a) produc efecte diferite;
435,
b) produc efecte la momente diferite;
c) prima este atributul Parlamentului, iar cea de-a doua a Preşedintelui.
Graţierea:
a) produce efecte retroactive;
b) nu produce niciodată efecte asupra pedepselor complementare;
c) poate produce efecte asupra măsurii asistării zilnice.
436. Graţierea nu produce efecte asupra:
a) pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, chiar dacă
prin actul de graţiere s-ar dispune
Ghigheci Ghigheci
I
contrariul;
b) drepturilor persoanei vătămate;
c) măsurii obligării la tratament medical.
437,
Graţierea individuală poate privi: _
438
a) pedeapsa amenzii penale;
b) pedeapsa închisorii aflată în curs de executare;
c) pedeapsa închisorii deja executată.
Dacă executarea pedepsei închisorii de 1 an s-a prescris, atunci:
439.
a) această condamnare nu poate constitui primul termen al unei recidive
postexe-cutorii;
b) nu se vor mai executa pedepsele complementare dispuse de instanţă pe
lângă pedeapsa principală;
c) pedepsele accesorii stabilite de instanţă nu mai operează.
Termenul de prescripţie a executării pedepsei curge de la momentul:
a) rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea pedepsei
amenzii cu pedeapsa închisorii;
b) liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii;
c) rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus revocarea renunţării la
aplicarea pedepsei.
440.
.441.
d) îndeplinirea oricărui "act de procedură în cauză, indiferent dacă acesta
trebuie comunicat sau nu suspectului ori
inculpatului;
e) înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă
nere¬munerată în folosul comunităţii;
f) sustragerea de la executare înainte sau după începerea executării pedepsei.
Prescripţia executării pedepsei nu înlătură executarea pedepsei: v>.
a) amenzii penale;
b) în cazul infracţiunii de utilizare de metode interzise în operaţiunile de luptă
(art. 443 C.pen.);
c) în cazul infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
Tohătan / Ciausu
Ciauşu
442. Reabilitarea are ca efect:

a) reîncadrarea în profesia de medic, interzisă ca urmare a condamnării
medicu|u pentru infracţiunea de întrerupere a
Ghigheci Ghigheci
I
cursului sarcinii;
b) redobândirea dreptului de a conduce autovehicule, interzis şoferului
condam nat pentru ucidere din culpă;
c) redobândirea dreptului de a ocupa funcţia de administrator al unei societăţi
comerciale, de către persoana
condamnată pentru gestiune frauduloasă.

443. Termenul de reabilitare curge de la momentul:
a) liberării condiţionate din pedeapsa închisorii;
b) rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, prin care s-a constatat
pedeapsa graţiată;
c) împlinirii unui termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de
con¬damnare la pedeapsa amenzii, care nu
a fost achitată.
444. Reabilitarea de drept intervine: --
a) la împlinirea termenului de supraveghere al suspendării condiţionate sub
supraveghere a executării pedepsei;
b) în cazul condamnării la pedeapsa amenzii penale;
c) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii de 2 ani.
445. în ipoteza în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii de i
ari,
iar după doi ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a comis o
nouă infracţiune/pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani,
termenul de reabilitare:
a) se calculează în raport de totalul pedepselor;
b) curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri de condamnare;
c) este de 4 ani.
446. In cazul în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii rle 1
an, iar
după doi ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a comis o
nouă infracţiune, pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani:
a) poate interveni doar reabilitarea judecătorească;
b) intervine reabilitarea de drept pentru prima condamnare şi cea
judecătorească pentru ultima condamnare;
c) Intervine reabilitarea de drept după trecerea unul termen de 3 ani de la
executarea ultimei pedepse.
^^^^^^^^^
a) priveşte doar persoana fizică;
b) este singura formă de reabilitare ce poate interveni în cazul persoanei
juridice;
c) intervine dacă persoana condamnată nu a comis noi infracţiuni în termenul
de reabilitare, dar nu şi-a îndeplinit
obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

Ghigheci Ghigheci
I
44S Termenul de reabilitare curge de la momentul: j§|f
a) liberării definitive din penitenciar a persoanei condamnate la pedeapsa
închisorii;
b) expirării termenului de supraveghere al liberării condiţionate;
c) actului de graţiere intervenit înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare.
449. Reabilitarea de drept;
a) nu poate fi anulată;
b) poate interveni după decesul persoanei condamnate;
c) nu intervine dacă condamnatul nu a achitat cheltuielile de judecată la care
a fost obligat prin hotărârea de
condamnare.
450. Reabilitarea judecătorească nu poate fi acordată atunci când:
a) condamnatul nu a avut o bună conduită pe durata termenului de reabilitare;
b) condamnatul nu îşi are asigurată existenţa prin mijloace oneste;
c) plata despăgubirilor civile neachitate nu mai poate fi cerută de partea civilă
din cauza intervenţiei prescripţiei
civile.
451. în cazul respingerii cererii de reabilitare judecătorească, o nouă cerere
poate fi
făcuţ^|^|BBI||BlHBBHHHHIlHHHHHHHHHHHHi
a) oricând, atunci când cererea nu cuprindea adresa condamnatului, iar
petiţio¬narul nu s-a prezentat la termenul de
înfăţişa re;
b) după trecerea unul termen de 1 an, atunci când cererea a fost respinsă pe
motiv că persoana condamnată nu a achitat
integral cheltuielile judiciare la care a fost obligată prin hotărârea de condamnare;

c) după trecerea unui termen de 2 ani, în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani.
a) expertul tehnic judiciar, fiind o persoană care exercită un serviciu de interes

public, în sensul art. 175 alin.
(2) C.pen.;
b) medicul angajat la un spital din reţeaua medicală publică, în considerarea
carac¬terului liberal al profesiei pe
care o exercită, în sensul art. 175 alin. (2) C.pen.;

c) psihologul, în realizarea obiectului de activitate al cabinetului său de
psiholog-terapeut.
de de JflBIHBHflHHHHHHHHi
a) raportat la tatăl său, o are copilul acestuia rezultat din afara căsătoriei;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi probată în cazul relaţiei dintre părinţii soţului şi soţia acestuia;
c) nu poate fi probată, în contra unul certificat de naştere.
454 Angajatul unui producător privat de canapele şi-a însuşit în mod repetat sume
cuprinse între 2.000 şi 7.000 de lei din
contabilitatea pe care o conducea, producând un minus în gestiune de 3.200.000

lei. în acest caz:
a) prescripţia răspunderii penale sc va calcula prin raportare ia maximul special al
infracţiunii de delapidare;
b) dacă angajatorul se va constitui parte civilă cu suma de 1.900.000 lei,
autorul nuv răspunde pentru forma agravată
a faptei cu consecinţe deosebit de grave;

c) suntem în prezenţa unei infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave.
a) lovirea de către^barman', împreună cu chelnerul, a singurilor trei clienţi

aflaţi în încăperea restaurantului;
b) aceea comisă în scara blocului prevăzută cu interfon;
c) aceea comisă în loc public, doar dacă au fost de faţă cel puţin două
persoane.
455. Noţiunea penală de „pedeapsă prevăzută de lege" presupune, în aplicarea
art. 6 C.pen., compararea pedepsei aplicate cu
maximul special prevăzut de legea nouă:

a) fără luarea în considerare a tratamentului sancţionator al tentativei;
b) prin luarea în considerare a tratamentului sancţionator al recidivei
postexecutorii-
c) prin luarea în considerare a tratamentului sancţionator al faptei continuate.
Capitolul II Partea specială

a) comis de către mamă asupra copilului nou-născut reprezintă infracţiunea de
pruncucidere;
b) comis în public reprezintă omor calificat;
c) prin mijloace de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri poate
atrage agravarea pedepsei.
458. Fapta Inculpatului de a aplica victimei, în vârstă de doi ani, mai multe lovituri
puternice cu picioarele în zona
capului, pentru a o împiedica să mai ţipe, ce au condus la o hemoragie cerebrală

urmată de decesul victimei, reprezintă:
a) infracţiunea de omor;
b) infracţiunea de omor calificat;
c) infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Uciderea unei persoane paralizate de la gât în jos, la cererea acesteia:
a) nu reprezintă întotdeauna infracţiunea de ucidere la cererea victimei;
Ghigheci Ghigheci
I
b) se pedepseşte întotdeauna cu o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută de
lege pentru infracţiunea de omor;
c) constituie infracţiunea de omor calificat.
Fapta inculpatului X de a-i procura lui Y o substanţă letală, la cererea explicită,

serioasă, conştientă şi repetată a
acestuia, care suferea de o boală incurabilă atestată medical, cauzatoare de mari

suferinţe permanente, urmată de
înghiţirea '\~ substanţei de către Y şi decesul său, reprezintă: .\: ,V; L'vsi/;:
a) infracţiunea de omor;
b) infracţiunea de ucidere la cererea victimei;
c) infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
461. în cazul infracţiunii de determinare sau înlesnire a sinuciderii:
a) dacă a avut loc doar încercarea de sinucidere, fapta nu este infracţiune;
b) limitele speciale de pedeapsă se majorează cu o treime, dacă fapta a fost
săvârşită prin constrângere;
c) se va reţine varianta agravată, dacă este săvârşită asupra unui minor cu
vârsta sub 13 ani.
462. în cazul determinării sau înlesnirii sinuciderii:
a) dacă fapta este săvârşită faţă de o persoană care nu putea să-şl dea seama de
consecinţele acţiunilor sale şi a avut loc
doar încercarea de sinucidere, fapta nu este infracţiune;
406 Teste grilă

b) dacă fapta este săvârşită faţă de o persoană'cu discernământ diminuat, se
va reţine infracţiunea de omor;
c) dacă sinuciderea a avut loc, fapta se pedepseşte mai grav faţă de situaţia în
care fapta a fost urmată doar de o
încercare de sinucidere.
463. Uciderea din culpă:
a) absoarbe infracţiunea de conducere a unul vehicul de către o persoană ce
se află sub influenţa alcoolului;
b) este mai gravă atunci când este săvârşită de un conducător auto ce se află
sub influenţa alcoolului;
c) se poate reţine în concurs cu Infracţiunea de conducere a unul vehicul de
către o persoană ce se află sub Influenţa
alcoolului.
Infracţiunea de ucidere la cererea victimei:
a) nu se poate reţine atunci când se săvârşeşte din culpă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) săvârşită asupra unui minor reprezintă infracţiunea de omor;
c) poate fi săvârşită asupra unei persoane care nu putea să-şi dea seama de
consecinţele acţiunilor sale.
a) se poate reţine vinovăţia sub forma praeterintenţiel, dacă făptuitorul
urmă¬reşte doar încercarea de sinucidere a
victimei, iar aceasta decedează;

b) nu se poate reţine participaţia sub forma Instigării;
c) pluralitatea de victime atrage o pluralitate de infracţiuni.
466. A doua zi dupa o condamnare definitiva la pedeapsa închisorii de doi ani
pentru
infracţiunea de ucidere la cererea victimei Z, inculpatul X a ucis-o pe soţia sa Y. în
acest caz, este corectă soluţia prin care:
a) instanţa sesizată cu judecarea celei de-a doua infracţiuni a reţinut starea de
recidivă pentru X;
b) instanţa a reţinut în sarcina lui X infracţiunea de omor calificat;
c) instanţa a desfiinţat prima hotărâre şi, judecându-l pe X pentru cele două
infracţiuni, l-a condamnat pentru omor
calificat comis asupra a două sau mai multor persoane.

467. X, ştiind ca victima Y tocmai retrăsese de la bancomaî o suma de bani pe
care urma
să i-o împrumute în temeiul unui contract pe care îl încheiaşeră, a constrâns-o pe
aceasta sub ameninţarea unui cuţit să îi remită banii, iar apoi să se arunce în faţa
unui
autobuz. Victima Y a decedat, ulterior X spunând tuturor că nu a primit niciodată
suma de bani din contract. în acest caz, este greşită soluţia prin care:
a) X a fost condamnat, printre altele, pentru infracţiunea de omor calificat din
interes material;
b) X a fost condamnat, printre altele, pentru infracţiunea de determinare a
sinuciderii;
c) X a fost condamnat, printre altele, pentru Infracţiunea de omor calificat
pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea
altei infracţiuni.
407
Drept penal
468. X, supărat ca vecinul sau Y refuza sa-i permită accesul la cişmeaua din
curte3
acestuia, a luat hotărârea să îi ucidă câinii pentru a putea pătrunde în curte. în
acest sens, X a strâns informaţii despre ora la care Y pleca la serviciu. După mai
multe zile, a pătruns în curtea lui Y cu un spray paralizant şi o puşcă de vânătoare
pentru a ucide câinii. Acolo s-a întâlnit cu Y, care i-a cerut socoteală. Nervos, X i-a
pulverizat acestuia spray-ul paralizant în faţă, după care l-a împuşcat, Y
decedând. în acest caz, este corectă soluţia prin care:
Ghigheci Ghigheci
I
a) X a fost condamnat, printre altele, pentru infracţiunea de omor calificat
săvârşit cu premeditare;
b) X a fost condamnat, printre altele, pentru infracţiunea de omor calificat
pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea
altei Infracţiuni;
c) X a fost condamnat, printre altele, pentru infracţiunea de violare de
domiciliu.
469. Infracţiunea de omor şi cea de ucidere din culpă:
a) au aceeaşi urmare imediată;
b) au acelaşi obiect juridic;
c) sunt infracţlunicontinue.
470. Infracţiunea de omor Calificat:
a) la fel ca şi infracţiunea de ucidere din culpă, poate fi o infracţiune complexă
omogenă;
b) poate fi săvârşită în formă continuată;
c) nu poate fl reţinută dacă se încearcă înlesnirea unei infracţiuni de tâlhărie.
471. în cazul în care făptuitorul acţionează cu intenţia de a ucide două persoane:
a) nu se poate reţine un concurs de infracţiuni, dacă urmarea imediată a
infrac¬ţiunii de omor nu se produce faţă de
niciuna dintre ele;

b) se poate reţine o singură infracţiune de omor calificat, chiar dacă urmarea
imediată a infracţiunii de omor se
produce doar faţă de una dintre ele, întrucât forma consumată absoarbe
tentativa;
c) dacă ambele victime decedează, este exclusă reţinerea stării de recidivă
pentru o infracţiune de tâlhărie
anterioară a făptuitorului, chiar dacă sunt întrunite condiţiile în acest sens,

întrucât, prin reţinerea omorului
calificat, se poate ajunge la maximul sancţionator permis de lege.

472. Dacă făptuitorul vrea să ajute victima să se sinucidă prin procurarea unei
otrave
pe care acaasta o ingerează, iar a doua zi, văzând că victima nu a decedat ca
urmare â insuficienţei otrăvii, o ucide:
a) infracţiunea de înlesnire a sinuciderii se reţine în concurs formal cu
infracţiunea de omor;
b) se reţine doar infracţiunea de omor, întrucât tentativa la înlesnirea
sinuciderii nu se pedepseşte;
c) nu se reţine infracţiunea de ucidere la cererea victimei, chiar dacă victima
era conştientă atunci când l-a rugat
pe făptuitor să îi procure otrava.

Ghigheci Ghigheci
I
473. X a fost condamnat definitiv pentru o tentativă de omor asupra lui Y. După
executarea pedepsei, X l-a ucis pe Y, fiind judecat pentru această faptă. în acest
caz, este corectă soluţia prin care:
a) X a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor (simplu);
b) X a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat;
c) în sarcina lui X s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie.
474. X, vrând să-l ucidă pe Y, pe care l-a văzut pe o bicicleta împreuna cu fiul
acestuia
Z, a condus cu mare viteză maşina înspre ei, cu urmarea decesului lui Z şi a rănirii
grave a lui Y. în acest caz, este greşită soluţia prin care: .
a) X a fost condamnat pentru tentativă la omor în concurs cu ucidere din
culpă;
b) X a fost condamnat pentru omor calificat comis asupra a două persoane;
c) în sarcina lui X s-a reţinut un concurs de infracţiuni contra vieţii.
475 Uciderea la cererea victimei (art. 190 C.pen.) şi înlesnirea sinuciderii (art. 191
a) nu au acelaşi obiect juridic generic;
b) nu presupun, în nlcio situaţie, ca făptuitorul să exercite în mod direct
acţiunea de ucidere a victimei;
c) prezintă, în toate situaţiile, aceeaşi urmare imediată.
476. Omorul săvârşit asupra unei femei gravide, in urma căruia s-a reuşit totuşi
salvarea fătului prin intervenţia promptă a medicilor:
a) reprezintă omor simplu;
b) reprezintă omor calificat asupra unei femei gravide;
c) se reţine în concurs cu infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii.
477. Dacă făptuitorul X, dorind să-l ucidă pe Y, îl îmbrânceşte pe acesta peste
marginea unei terase, dar Y se agaţă de Z, pe care îl împinge spre balustradă
■
încercând să se salveze, Z pierzându-şi viaţa în cădere, este greşită soluţia
IHIHfllHBiHHiiHHHIHiHili^l^HHHHHHHHIHB,-
a) X este condamnat pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
b) în sarcina lui Y se reţine legitima apărare drept cauză justificativă;
c) Y este achitat.
478. Dacă X şi Y o ucid pe Z, prietena lui X, acesta din urmă ştiind că este
însărcinată: ;
a) X va răspunde pentru infracţiunea de omor calificat asupra unei femei
gravide, iar Y pentru ucidere din culpă, dacă
nu cunoştea starea de graviditate;

b) X şi Y sunt coautori la infracţiunea de omor calificat asupra unei femei
gravide, fiind suficient ca unul dintre el
să cunoască starea de graviditate;

c) X şi Y nu sunt coautori la infracţiunea de omor simplu.
479. Omorul calificat asupra a două sau mai multor persoane:
Ghigheci Ghigheci
I
a) în formă consumată, nu poate intra niciodată în concurs formal cu o altă
infracţiune de omor calificat asupra a două sau
mai multor persoane în forma consumată;

b) în forma tentativei, poate Intra în concurs formal cu o infracţiune de omor
calificat asupra a două sau mal multor
persoane în formăconsumată;
c) în formă consumată, poate intra în concurs formal cu o infracţiune de omor
simplu în forma consumată.
480. Infracţiunea de omor:
a) este comisivă;
b) nu poate fi săvârşită în forma tentativei perfecte;
c) absoarbe orice altă infracţiune contra persoanei săvârşită împotriva
aceleiaşi victime.
cazul infracţiunii de omor califica^HHHHHBHHHHHBHHIi
a) nu există niciodată un subiect pasiv circumstanţiat;
b) subiectul activ poate fi şi un funcţionar public;
c) atunci când are subiect pasiv circumstanţiat, şl subiectul activ este
circumstanţiat.
a) tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte;
b) tentativa nu este posibilă;
c) tentativa se pedepseşte.
483. Omorul calificat prin cruzimi:
a) este întotdeauna premeditat;
b) nu poate fl comis în formă continuă;
c) nu este niciodată săvârşit din interes material.
484. Omorul comis pentru a ascunde săvârşirea altui omor:
a) reprezintă doar omor calificat comis de către o persoană care a mai comis
anterior o infracţiune de omor;
b) reprezintă doar omor calificat pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
c) reprezintă omor calificat comis atât de către o persoană care a mai comis
ante¬rior o infracţiune de omor, cât şi
pentru a ascunde săvârşirea altei infracţiuni.

485. în cazul omorului calificat pentru a înlesni săvârşirea altei infracţiuni:
a) infracţiunea-scop nu se poate comite din culpă;
b) infracţiunea-scop nu poate fi cea de tâlhărie sau piraterie;
c) infracţiunea-scop se poate comite cu intenţie depăşită.
486. Uciderea din culpă:
a) este mai gravă atunci când este săvârşită de un salariat în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu;
b) nu poate fi comisă de o persoană juridică;
c) în varianta agravată absoarbe întotdeauna alte infracţiuni.
487. In cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.):
Ghigheci Ghigheci
I
a) obiectul juridic specific nu este comun cu cel al infracţiunilor contra vieţii;
b) obiectul material poate lipsi;
c) în absenţa unui număr de zile de îngrijiri medicale, nu există obiect
material.
488. Infracţiunea de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.):
a) nu poate fi reţinută niciodată în concurs real cu o infracţiune de omor
asupra aceleiaşi victime;
b) este absorbită întotdeauna în infracţiunea de omor asupra aceleiaşi victime;
c) poate intra în concurs formal cu o Infracţiune de vătămare corporală.
489. în cazul infracţiunii de lovire sau alte violenţe (art. 193 C.pen.):
a) urmarea imediată poate consta în leziuni evaluate prin zile de îngrijiri
medicale de cel mult 90 de zile;
b) urmarea imediată poate consta în afectarea sănătăţii unei persoane, chiar în
absenţa unor leziuni traumatice;
c) urmarea imediată poate consta într-o infirmitate.
a) se poate reţine dacă urmarea imediată constă într-un prejudiciu estetic grav
şi permanent şi numărul de zile de
îngrijiri medicale este de 20;

b) nu se poate reţine în nicio situaţie în absenţa zilelor de îngrijire medicală;
c) nu poate fl săvârşită cu intenţie depăşită.
491. Infracţiunea de vătămare corporală:
a) care a avut ca urmare avortul absoarbe în orice situaţie întreruperea
cursului sarcinii;
b) nu poate fi reţinută în forma tentativei în modalitatea producerii unui
preju¬diciu estetic grav şi permanent;
c) în varianta agravată se poate comite doar cu intenţie calificată prin scop.
492. Vătămarea corporală prin care s-a cauzat avortul:
a) este absorbită în infracţiunea de omor calificat asupra unei femei gravide
dacă, după pierderea sarcinii, victima
decedează ca urmare a complicaţiilor survenite;

b) poate fi absorbită în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
c) poate intra în concurs formal cu infracţiunea de întrerupere a cursului
sarcinii săvârşită asupra aceleiaşi femei.
493. Infracţiunea de loviri sau vataman cauzatoare de moarte:
a) nu se poate reţine în cazul în care victima este minoră, fapta reprezentând
infracţiunea de omor;
b) poate intra în concurs formal cu infracţiunea de viol care a avut ca urmare
moartea victimei;
c) poate intra în concurs formal cu o infracţiune de vătămare corporală.
a) este în prezent dezlncrlminată;

b) este incriminată doar dacă s-au produs leziuni traumatice evaluate prin zile
Ghigheci Ghigheci
I
de îngrijiri medicale de cel mult 90
de zile;
c) nu se absoarbe în infracţiunea de ucidere din culpă, chiar dacă în urma
faptei au decedat două sau mai multe
persoane.
495. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă:
a) nu se poate reţine dacă s-a cauzat o infirmitate, dar numărul de zile de
îngrijiri medicale este mai mic de 90;
b) comisă în aceeaşi împrejurare asupra a două sau mai multor persoane
determină reţinerea unui concurs de
infracţiuni;
c) este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispoziţiilor
legale.
496. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă:
a) poate fi săvârşită de o persoană juridică în calitate de autor;
b) în varianta agravată absoarbe infracţiunea de conducere a unui vehicul sub
influenţa alcoolului;
c) poate fi reţinută în concurs formal cu infracţiunea de ucidere din culpă.
497. Infracţiunea de vătămare corporală din culpă: , -
a) nu se poate reţine atunci când este săvârşită de o persoană aflată în
desfă¬şurarea unei activităţi ce constituie
prin ea însăşi infracţiune, iar victima nu a avut nevoie de zile de îngrijiri medicale,
sănătatea nu i-a fost afectată şi
nici nu s-au produs leziuni traumatice;

b) se poate reţine în orice situaţie, dacă victima a avut nevoie de 20 de zile de
îngrijiri medicale;
c) nu se poate reţine dacă viaţa victimei a fost pusă în primejdie, dar nu a avut
nevoie de zile de îngrijiri medicale
şi sănătatea nu i-a fost afectată.

498. Inculpatul X, conducând cu viteză autoturismul, a produs uri accident de
circulaţie în urma căruia victima Y a pierdut sarcina, având nevoie de 20 de zile
de îngrijiri medicale, victima 2 a decedat, iar victima W a suferit leziuni evaluate
la 120 de zile de îngrijiri medicale. în această situaţie, este greşită soluţia
instanţei prin care:
a) în sarcina lui X s-au reţinut trei infracţiuni;
b) X a fost achitat pentru infracţiunea de vătămare corporală săvârşită faţă de
victima Y;
c) X a fost condamnat pentru o singură infracţiune de ucidere din culpă în
variantă agravată.
Infracţiunea i19R§S9KSB9fl9iHHBH9£&Hfl[S
Ghigheci Ghigheci
I
a) nu poate fi reţinută în sarcina victimei violenţelor rezultate din încăierare;
b) absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă s-a
cauzat moartea unei persoane;
c) se pedepseşte sub forma tentativei.
5^. Infracţiunea de iSSBSSSSISSHHHHHBSKHBHHH
a) se poate reţine în concurs formal omogen atunci când s-a cauzat moartea
mai multor persoane;
b) absoarbe vătămarea corporală prin care s-a cauzat avortul unei persoane
participante la încăierare;
c) nu absoarbe infracţiunea de lovire.
Drept penal
413
501. Uciderea din culpă şi vătămarea corporală din culpă:

a) pot fi săvârşite atât din culpă cu prevedere, cât şi din culpă simplă;
b) pot fi reţinute atât în concurs real, cât şi formal;
c) pot fi săvârşite în formă continuată.
Sfl^. în cazul infracţiunii de încăierare:
a) nu se pedepseşte cel care a încercat să-i despartă pe participanţi;
b) pedeapsa se aplică între aceleaşi limite, dacă s-a cauzat o vătămare
corporală şi nu se cunoaşte care dintre
participanţi a produs urmările;

c) infracţiunea de omor nu se poate reţine în concurs.
503. Vătămarea corporală din culpă:
a) este mai gravă atunci când se săvârşeşte asupra unui minor;
b) se poate reţine în concurs cu infracţiunea de neglijenţă în serviciu;
c) se urmăreşte la plângere prealabilă.
504. Infracţiunile de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală:
a) nu au întotdeauna acelaşi obiect material;
b) nu pot fi reţinute în concurs formal, chiar dacă victimele sunt diferite;
c) se pot reţine în concurs real, chiar dacă este vorba de aceeaşi victimă.
a) nu poate fi săvârşită în formă continuată;

b) poate fi săvârşită în formă continuată atunci când făptuitorul se hotărăşte
să aplice în fiecare zi câte o palmă
colegilor de serviciu, pentru a-i şti de frică;

c) nu absoarbe în nicio situaţie infracţiunea de ameninţare.
506. Dacă făptuitorul intenţionează să lovească o persoană, dar din eroare
loveşte
alte două persoane: )■
a) acesta nu va putea răspunde penal pentru tentativă la infracţiunea de
lovire;
Ghigheci Ghigheci
I
b) ne aflăm în prezenţa erorii de fapt, fapta fiind neimputabilă;
c) vom reţine o singură infracţiune complexă omogenă de lovire.
507. Dacă făptuitorul loveşte victima, aceasta pierzând sarcina: . '■.
a) va putea răspunde pentru infracţiunea de lovire dacă nu ştia, dar a prevăzut
că victima este însărcinată;
b) nu va putea răspunde pentru vătămare corporală dacă nu a acţionat în
scopul producerii avortului;
c) nu va putea răspunde pentru infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii
dacă a confundat victima cu altă
persoană neînsărcinată pe care dorea să o lovească.

508. Infracţiunea de omor şi cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a) au aceeaşi urmare imediată;
b) pot fi săvârşite în forma tentativei;
c) nu pot fi săvârşite în coautorat.
509. Vătămarea corporală din culpă:
a) spre deosebire de infracţiunea de vătămare corporală, se poate reţine şi
atunci când numărul de zile de îngrijiri
medicale este mal mic de 90 şi nu s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute de
lege (o infirmitate, un prejudiciu estetic
grav şi permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieţii);

b) nu poate fl reţinută în sarcina unei persoane juridice în absenţa identificării
unei persoane fizice care a comis
actul material;
c) se poate reţine în concurs formal cu o infracţiune intenţionată.
510. în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte:
a) momentul săvârşirii elementului material coincide întotdeauna cu cel al
consu¬mării infracţiunii;
b) actele preparatorii nu sunt posibile;
c) legătura de cauzalitate trebuie întotdeauna dovedită.
511. Dacă făptuitorul îmbrânceşte victima cu intenţie, aceasta pierzând imediat
sarcina, iar ulterior decedând ca urmare a leziunilor determinate de cădere:
a) se va reţine infracţiunea de vătămare corporală în concurs cu infracţiunea
de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte;
b) nu se va putea reţine infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte în concurs cu infracţiunea de
întrerupere a cursului sarcinii;

c) se va reţine doar infracţiunea de vătămare corporală, dacă făptuitorul nu a
urmărit moartea victimei.
512. Infracţiunea de violenţă îp familie:
Ghigheci Ghigheci
I
a) poate consta şi în uciderea la cererea victimei;
b) este o infracţiune complexă;
c) nu se referă şi la infracţiunile contra vieţii săvârşite din culpă.
de familie: < iSS8S9G9fllfliHflHfl!HH
a) se reţine în concurs formal cu infracţiunea de omor, atunci când victima
este membru de familie;
b) se reţine doar pentru participanţii faţă de care victima are calitatea de
membru de familie;
c) presupune, întotdeauna, o relaţie de rudenie sau de căsătorie între făptuitor
şi victimă.
514. Infracţiunea de ucidere a nou-născutului săvârşită de mamă:
a) se pedepseşte şi în forma tentativei;
b) presupune o condiţie de timp esenţială pentru existenţa infracţiunii;
c) nu se poate reţine dacă nou-născutul nu se naşte viabil.
515. Infracţiunea de vătămare a nou-născutului săvârşită de mamă:
a) nu permite reţinerea participaţei sub forma instigării;
b) permite reţinerea participaţiei sub forma complicităţii anterioare;
c) se poate săvârşi în coautorat de către mama surogat şi mama biologică a
copilului.
516. Infracţiunea de vătămare a nou-născutulul săvârşită de mamă:

a) absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;
b) se sancţionează între aceleaşi limite de pedeapsă, indiferent de urmarea
produsă;
c) este întotdeauna premeditată.
517. în cazul în care mama aflată într-o stare de tulburare psihică îşi ucide copi|u|
nou-născut în primele 24 de ore după naştere:
a) infracţiunea de ucidere a nou-născutului se reţine în concurs formal cu
violenţa în familie;
b) infracţiunea de ucidere a nou-născutului nu se poate reţine în concurs
formal cu infracţiunea de omor simplu;
c) infracţiunea de ucidere a nou-născutului se poate reţine în concurs formal
cu infracţiunea de omor calificat prin
cruzimi.
518. în cazul în care vătămarea corporală din culpă se produce faţă de un
membru de
a) acţiunea penală se pune în mişcare întotdeauna din oficiu;
b) împăcarea înlătură răspunderea penală dacă acţiunea penală se pune în
mişcare din oficiu;
c) acţiunea penală se poate pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
a) nu se poate reţine atunci când sora îşi ucide din culpă fratele vitreg;
b) se poate reţine atunci când o persoană adoptată săvârşeşte o infracţiune de
loviri sau vătămări cauzatoare de
Ghigheci Ghigheci
I
moarte faţă de tatăl biologic;

c) nu se poate reţine dacă o persoană săvârşeşte o vătămare corporală din
culpă asupra verişoarei sale.
520. în cazul în care mama aflată în stare de tulburare psihică încearcă să-şi
ucidă
copiii nou-născuţi, gemeni, în primele 24 de ore după naştere, asfixiindu-i cu o
pernă, acţiune în urma căreia unul dintre ccpii a decedat, iar celălalt nu a suferit
nicio vătămare:
a) mama poate fi condamnată pentru o infracţiune de ucidere a nou-
născutului;
b) mama poate fi condamnată pentru tentativă la infracţiunea de omor;
c) se poate reţine un concurs între Infracţiune de ucidere a nou-născutului şi
cea de vătămare a nou-născutului.
521. Dacă mama aflată în stare de ; tulburare psihică îl determină pe tatăl
nou-născutului să îl ucidă, în primele 24 de ore după naştere: ;■
a) mama va putea răspunde pentru instigare la infracţiunea de omor, dacă
nou-născutul a decedat;
b) tatăl răspunde pentru infracţiunea de omor simplu, dacă nou-născutul a
decedat;
c) mama nu răspunde penal, dacă nou-născutul nu a decedat în urma acţiunii
tatălui.
522. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C.pen.):
a) este o infracţiune continuă şi se poate săvârşi în formă continuată;
b) poate fi o infracţiune complexă;
c) în varianta agravată poate avea ca urmare sinuciderea victimei.
523. Infracţiunea de lipsire de libertateîn mod ilegal (art. 205 C.pen.):
a) se pedepseşte sub forma tentativei, cu excepţia cazului în care a avut ca
urmare moartea victimei;
b) se poate reţine în concurs cu determinarea sau înlesnirea sinuciderii;
c) se consumă în momentul în care victima este eliberată.
524. Lipsirea de libertate:
a) se reţine în variantă agravată atunci când este săvârşită asupra unei
persoane ce se afla în Imposibilitatea de a-
şi exprima voinţa ori de a se apăra;

b) poate intra în concurs cu infracţiunea de viol;
c) este absorbită în infracţiunea de omor, dacă lipsirea de libertate se
realizează în scopul aplicării loviturilor
care produc moartea victimei.

525. Lipsirea de libertateîn mod ilegal:
a) săvârşită asupra unui membru de familie reprezintă infracţiunea de violenţă
în familie;
b) nu reprezintă infracţiune în absenţa cerinţei esenţiale ataşate elementului
material;
Ghigheci Ghigheci
I
c) se reţine în variantă agravată dacă făptuitorul are asupra sa o armă
asimilată la vedere, dar pe care nu o
foloseşte.
526. Infracţiunea de lipsire de iibertateîn mod ilegal (art. 205 C.pen.): '',
a) se poate săvârşi şi cu intenţie indirectă;
b) nu se poate reţine atunci când făptuitorul a fost constrâns moral să o
săvâr¬şească;
c) nu se pedepseşte dacă a fost săvârşită din eroare asupra altei persoane.
527. Infracţiunea de lipsire de libertate: : L
a) nu poate fi săvârşită de o persoană juridică în calitate de autor;
b) se poate reţine în cazul arestului la domiciliu nelegal;
c) poate fl reţinută chiar în prezenţa cauzei justificative a îndeplinirii unei
obligaţii Impuse de autoritatea
competentă, inclusiv în situaţia în care aceasta nu este în mod vădit Ilegală.

528. Infracţiunea de lipsire de libertateîn mod ilegal (art. 205 C.pen.):
a) se va reţine în concurs cu şantajul, dacă în schimbul eliberării se cere
victimei să dea o sumă de bani,
b) se săvârşeşte cu intenţie depăşită, atunci când are ca urmare punerea în
primejdie a vieţii sau sănătăţii victimei;
c) se reţine în concurs cu tâlhăria, dacă prin lipsirea de libertate făptuitorul
urmă¬reşte păstrarea bunului sustras.
529. In cazul infracţiunii de ameninţare:
a) fapta păgubitoare cu care se ameninţă victima poate privi orice altă
persoană
b) se poate reţine coautoratul, indiferent de modalitatea în care se comite
infracţiunea;
c) împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
530. Dacă făptuitorul intenţionează să răpească victima şi, în acest sens, îi spune
că o
va ucide în cazul în care nu se urcă în maşina iui:
a) nu se poate reţine o tentativă la infracţiunea de omor;
b) se poate reţine o infracţiune de şantaj;
c) nu se poate reţine nlcio infracţiune, dacă lipsirea de libertate nu a avut loc.
531. în cazul infracţiunii de ameninţare:
a) acţiunea de intimidare se poate realiza prin sms;
b) răul cu care se ameninţă poate fi şi just;
c) tentativa este întotdeauna posibilă, dar nu se pedepseşte.
532. Infracţiunea de ameninţare:
a) nu poate fi absorbită în infracţiunea de cercetare abuzivă;
b) nu se reţine dacă interesul care a determinat săvârşirea faptei este legitim;
c) se poate reţine, chiar dacă victimei nu i s-a produs o stare de temere.
533. Infracţiunea de ameninţare:
b) poate fi absorbită în infracţiunea de ultraj judiciar;
Ghigheci Ghigheci
I
c) presupune întotdeauna că răul este viitor.
534. La infracţiunea de şantaj:
a) subiectul activ poate fi o persoană juridică;
b) instigatorul nu poate fi o persoană juridică;
c) este întotdeauna exclusă participaţia penală între o persoană fizică şi o
persoană juridică.
a) se reţine în variantă agravată atunci când se ameninţă cu darea în vileag a

unei fapte reale sau imaginare,
compromiţătoare pentru persoana ameninţată;

b) se reţine în variantă agravată atunci când făptuitorul urmăreşte obţinerea
unor foloase nepatrimoniale;
c) se reţine în variantă agravată dacă persoana constrânsă este lipsită de
libertate şi în schimbul eliberării i se
cere o sumă de bani.

536. La infracţiunea de şantaj:
a) tentativa se pedepseşte;
b) acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă;
c) împăcarea nu înlătură răspunderea penală.
537. Dacă X o ameninţă pe Y că îi va ucide copilul dacă nu întreţine relaţii
sexuale cu
el, iar aceasta, speriată, merge în acest scop la locuinţa lui X, unde întreţine
periodic relaţii sexuale timp de şase săptămâni, este greşită soluţia prin care:
a) X este condamnat pentru viol în variantă agravată;
b) X este achitat, întrucât a existat consimţământul victimei;
c) X este condamnat pentru o infracţiune în formă continuată.
538. în situaţia în care X o ameninţă pe Y că îi va ucide copilul dacă nu întreţine
relaţii
sexuale cu el, dar aceasta decide să sesizeze organele penale, fără a întreţine
relaţiile sexuale respective, este greşită soluţia prin care:
a) instanţa îi aplică lui X un spor obligatoriu şi fix de pedeapsă;
b) instanţa îl condamnă pe X pentru infracţiunea de şantaj în variantă
agravată, întrucât ameninţarea a vizat un
membru de familie al victimei;

c) Instanţa nu aplică o pedeapsă pentru între limitele speciale de pedeapsă
reduse la jumătate.
Infracţiunea de^Q^9QQ||^JQS^|^^^^[m^^^SBSS9S9SflSB
a) presupune constrângere doar prin violenţă sau ameninţare;
b) absoarbe infracţiunea de vătămare corporală;
c) nu se poate reţine dacă victima este constrânsă să săvârşească o
Infracţiune.
JSHIHMflHflHHHIHBHflBIHHi^
a) constrângerea trebuie să fie urmată de acţiunea victimei de a da, a face, a
Ghigheci Ghigheci
I
nu
face sau a suferi ceva;
b) victima poate fi constrânsă să întreţină un act sexual în viitor cu o altă
persoană decât făptuitorul;
c) forma de vinovăţie este doar Intenţia directă.
541. Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi cea de şantaj: ....
a) au aceeaşi formă de vinovăţie;
b) au acelaşi obiect material;
c) presupun că acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu. .
'iHHBHlIIHHilHHHHHiiB^HHifBI
a) se reţine în variantă agravată atunci când se realizează prin punerea
victimei în imposibilitatea de a se apăra;
b) nu se poate săvârşi prin acte de penetrare anală;
c) nu se poate reţine în concurs formal cu infracţiunea de incest.
a) elementul material prevăzut de lege nu constă doar într-un raport sexual;

b) se va reţine varianta agravată dacă fapta se săvârşeşte asupra unui minor
în vârstă de 17 ani în scopul producerii
de materiale pornografice;
c) dacă este săvârşită de trei persoane împreună, se va reţine circumstanţa
agravantă generală.
544. Violul săvârşit prin acte de penetrare vaginală sau anală:

a) nu se urmăreşte la plângerea prealabilă;
b) poate fi săvârşit în forma tentativei;
c) nu poate avea ca urmare moartea victimei.
545. X a obligat-o pe sora sa vitregă Y să întreţină un raport sexual cu el. în
această
situaţie, este greşită soluţia instanţei prin care:
a) X este condamnat pentru viol în variantă agravată în concurs cu incest;
b) X este condamnat pentru viol asupra unui membru de familie;
c) X este condamnat pentru viol în varianta tip.
546. în cazul infracţiunii de viol:
a) împăcarea părţilor nu înlătură răspunderea penală;
b) dacă fapta a avut ca urmare sinuciderea victimei, se va reţine varianta
agravată-
c) subiecţii infracţiunii trebuie să fie de sex diferit.
547. în cazul infracţiunii de viol în forma tip:
a) dacă victima a decedat înainte de expirarea termenului pentru introducereT
plângerii prealabile, acţiunea penală
poate fi pusă în mişcare din oficiu;

b) dacă victima era decedată la momentul săvârşirii elementului material, se
va reţine infracţiunea de profanare de
Ghigheci Ghigheci
I
cadavre, chiar dacă făptuitorul nu cunoştea acest lucru;
c) persoana juridică nu poate fi, în niciun fel, participant.
548. în cazul infracţiunii de viol în forma tip: S^H^HHHB^BH^
a) partlcipaţia penală este posibilă sub toate formele;
b) făptuitorul nu poate profita de imposibilitatea victimei de a-şi exprima
voinţa;
c) constrângerea victimei nu poate fi ulterioară săvârşirii elementului material.
549. Infracţiunea de viol şi cea de act sexual cu un minor:
a) au element material diferit;
b) nu se pot reţine niciodată în concurs formal;
c) se reţin în concurs cu incestul, dacă victima este sora inculpatului.
550. X, major, a întreţinut un raport sexual cu verişoara sa primară Y, în vârstă
de
14 ani, cu consimţământul acesteia. în această situaţie, este greşită soluţia
.instanţei prin care:
a) X este condamnat pentru act sexual cu un minor în variantă agravată;
b) X este achitat, întrucât există consimţământul victimei;
c) X nu este condamnat pentru incest.
551. X i-a administrat lui Y somnifere, după care a întreţinut un raport sexual cu
a) infracţiunea de viol nu se reţine în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte
violenţe;
b) nu se poate reţine infracţiunea de viol;
c) se va reţine infracţiunea de viol în variantă agravată.
552
553
554.
555.
Ghigheci Ghigheci
I
556.
557.
558.
Infracţiunea de viol:
a) se comite întotdeauna cu intenţie directă sau indirectă;
b) se consumă în momentul decesului victimei, dacă aceasta se sinucide ca
urmare a violului; ■'
c) se poate săvârşi în formă continuată.
a) se reţine în variantă agravată dacă este săvârşită de doctor asupra unui

pacient pe care îl tratează;
b) nu poate fi săvârşită în forma tentativei în situaţia în care a avut ca urmare
moartea victimei;
c) se reţine în variantă agravată atunci când se comite de soţ asupra soţiei,
în cazul infracţiunii de viol: ';
a) dacă victima are 14 ani, dar făptuitorul crede că are 17, se va reţine
varianta tip;
b) dacă făptuitorul a urmărit producerea unui prejudiciu estetic grav şi
permanent, se va reţine varianta agravată;
c) dacă o persoană imobilizează victima, iar alta întreţine raportul sexual, vor
răspunde în calitate de coautori.
^gJHflHHIIHHMHMMHMHHi
a) aceasta nu poate fi reţinută în concurs cu determinarea sau înlesnirea
sinu¬ciderii;
b) dacă făptuitorul nu poate consuma raportul sexual din cauza unei
incapacităţi fizice, se va reţine desistarea drept
cauză de nepedepsire;
c) infracţiunea poate avea caracter progresiv.
X a întreţinut un raport sexual cu fiica sa Y în vârstă de 4 ani, aceasta fiind de
acord cu ceea ce i-a propus tatăl ei. în
această situaţie:
a) X va răspunde pentru act sexual cu un minor;
b) nu se poate reţine infracţiunea de incest;
c) X va răspunde pentru infracţiunea de viol.
Ghigheci Ghigheci
I
Infracţiunea de act sexual cu un minor:
a) se poate reţine în concurs cu infracţiunea de incest;
b) se reţine în variantă agravată dacă minorul are vârsta cuprinsă între 13 şi
15 ani;
c) nu se pedepseşte în nlcio situaţie dacă minorul are vârsta cuprinsă între 15
şi 18 ani.
Infracţiunea de act sexual cu un minor
a) nu se pedepseşte dacă diferenţa de vârstă între subiecţii infracţiunii este
mai mică de 3 ani, Iar minorul se află
în îngrijirea făptuitorului;
b) nu se pedepseşte dacă şi făptuitorul este minor;
c) nu se pedepseşte dacă diferenţa de vârstă între subiecţii infracţiunii este
mai mică de 3 ani, iar vârsta celui mai
mic minor este sub 13 ani.
559. Infracţiunea de act sexual cu un minor:

a) nu se reţine în variantă agravată dacă făptuitorul este minor şi a abuzat de
influenţa sa asupra victimei;
b) se poate săvârşi în coautorat;
c) nu se poate reţine dacă minorul primeşte foloase materiale în schimbul
întreţi¬nerii de relaţii sexuale.
a) se reţine în variantă agravată dacă a avut ca urmare moartea victimei;

b) nu absoarbe infracţiunea de vătămare corporală;
c) nu se poate reţine dacă făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la vârsta
victimei, crezând că este majoră.
561. Daca făptuitorul major întreţine un raport sexual consimţit cu venşoara sa
a) infracţiunea de act sexual cu un minor se reţine în variantă agravată;
b) nu se poate reţine infracţiunea de incest;
c) nu se poate reţine nicio infracţiune.
562. Infracţiunea de violare de domiciliu:
563.
b) se poate reţine în concurs cu infracţiunea de tâlhărie când aceasta este
săvârşită într-o locuinţă;
c) se reţine în variantă agravată atunci când este săvârşită prin folosire de
calităţi mincinoase.
în cazul infracţiunii de violare de domiciliu:
a) împăcarea înlătură răspunderea penală;
564.
b) obiectul material nu poate consta într-un loc împrejmuit ţinând de locuinţa
unei persoane;
c) victima trebuie să se afle în domiciliu în momentul săvârşirii elementului
material.
Ghigheci Ghigheci
I
ÎfllIHBIIIIIIH
a) în variantă agravată se urmăreşte din oficiu;
b) se poate reţine dacă un deţinut pătrunde în celula altul deţinut;
c) poate fl săvârşită de proprietarul imobilului.
565.
a) nu se poate reţine dacă victima locuieşte ilegal într-un imobil;

b) în modalitatea refuzului, se reţine doar dacă cererea de părăsire a
domiciliului este făcută de proprietar;
c) nu se reţine în formă continuată în cazul în care se realizează, concomitent,
pătrunderea fără drept în domiciliu
şi refuzul de părăsire.
a) se săvârşeşte numai cu intenţie directă;
b) nu se poate săvârşi cu intenţie depăşită în varianta agravată;
c) se poate reţine dacă făptuitorul, aflat în stare de ebrietate, pătrunde din eroare
în locuinţa vecinului său.
567. în cazul infracţiunii de violare de domiciliu:
a) se va reţine varianta agravată dacă făptuitorul are asupra sa o armă
ascunsă în rucsac;
b) este exclus un concurs de infracţiuni dacă făptuitorul pătrunde fără drept
într-o locuinţă ameninţând victima cu un
cuţit;
c) se va reţine varianta agravată şi dacă arma este una asimilată.
568. Infracţiunea de violare de domiciliu şi cea de violare a sediului profesional:
a) au acelaşi element material;
b) au obiect material diferit;
c) au acelaşi obiect juridic special.
a) prin folosire de calităţi mincinoase absoarbe infracţiunea de uzurpare de
calităţi oficiale;
b) se pedepseşte sub forma tentativei;
c) nu este o infracţiune de pericol concret.
Infracţiunea de violare de domiciliu: iUBHIHBHiBHflHIHI
a) nu este niciodată o Infracţiune continuă;
b) se absoarbe în infracţiunea de furt calificat comis prin violare de domiciliu;
c) nu se poate reţine în concurs cu infracţiunea de nerespectare a hotărârilor
judecătoreşti.
571. în cazul infracţiunii de violare a sediului profesional:
a) acţiunea penală nu se pune în mişcare la plângere prealabilă;
b) împăcarea nu înlătură răspunderea penală;
c) salariatul unei persoane juridice nu poate fi niciodată subiect activ dacă
pătrunde în sediul acesteia.
572. In cazul infracţiunii de violare a sediului profesional:
Ghigheci Ghigheci
I
a) subiectul pasiv este întotdeauna o persoană juridică;
b) obiectul material nu poate consta în sediul unei societăţi comerciale;
c) se poate săvârşi şi prin pătrunderea fără drept într-un sediu secundar al
unei persoane juridice.
573. Infracţiunea de violare a sediului profesional:
a) nu se poate reţine dacă făptuitorul pătrunde fără drept în curtea unul Imobil
în care, la etajul 4, îşi are sediul
o tipografie;
b) în modalitatea refuzului presupune o cerere de părăsire a sediului
profesional formulată întotdeauna de
administratorul unei persoane juridice;

c) se poate reţine în concurs cu Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale.
422 574.
575.
576.
577
578.
579
Ghigheci Ghigheci
I
580
Infracţiunea de violare de domiciliu şi cea de violare a sediului profesional:

a) se săvârşesc cu forme de vinovăţie diferite;
b) au aceleaşi variante agravate;
c) pot fi întotdeauna săvârşite în forma tentativei, dar aceasta nu se
pedepseşte.
X a pătruns în locuinţa lui Y cu intenţia de a sustrage mai multe bijuterii. în timp
ce căuta bunurile respective, a auzit
un zgomot pe hol şi, speriat, a sărit geamul de la bucătărie, după care a fugit
trecând prin curtea societăţii comerciale
Z. în această situaţie, este corectă soluţia instanţei prin care:

a) X a fost condamnat pentru violare de domiciliu;
b) X a fost condamnat pentru un concurs de infracţiuni;
c) X a fost achitat pentru violarea sediului profesional.
X a pătruns în sediul societăţii comerciale Y cu intenţia de a sustrage mai multe
bijuterii. în timp ce căuta bunurile respective, a auzit un zgomot pe hol şi, speriat,
a sărit geamul de la bucătărie, după care a fugit trecând prin curtea lui Z. în
această situaţie, este greşită soluţia instanţei prin care: .
a) X a fost condamnat pentru violare de domiciliu;
b) X nu a fost condamnat pentru un concurs de infracţiuni;
c) X a fost achitat pentru violarea sediului profesional.
în cazul infracţiunii de furt (art. 228 C.pen.): -
a) proprietarul bunului este întotdeauna subiect activ atunci când sustrage
bunul de la o altă persoană;
b) obiectul material nu poate consta într-un bun detaşat dintr-un bun imobil;
c) acţiunea penală nu se pune în mişcare întotdeauna la plângerea prealabilă.
Infracţiunea de furt simplu:
a) nu se poate reţine atunci când fapta este săvârşită de două persoane
împreună;
b) se poate reţine atunci când o persoană are asupra sa o armă propriu-zisă,
pe care o ţine într-un rucsac;
c) poate avea ca obiect material energia termică.
a) posesia de rea-credinţă nu este niciodată ocrotită;

b) posesia de bună-credinţă este ocrotită şi împotriva proprietarului bunului;
c) obiectul material poate fi un cadavru.
In cazul infracţiunii de furt:
a) participaţia penală este posibilă sub toate formele;
b) se poate reţine forma continuată dacă făptuitorul sustrage, în baza aceleiaşi
rezo-luţii infracţionale, la diferite
Ghigheci Ghigheci
I
intervale de timp, bunuri din curţile vecinilor săi;
c) luarea bunului se poate realiza şl prin ameninţare.
Infracţiunea de furt:
formal cu infracţiunea de abuz de încredere
a) nu poate fi reţinută în concurs atunci când vizează acelaşi bun;
b) poate fi reţinută în concurs cu infracţiunea de înşelăciune dacă făptuitorul
sustrage un bun, iar apoi îl vinde,
spunând că este al său;

c) poate avea ca obiect material un înscris aflat în păstrarea unei autorităţi
publice.
582. în cazul infracţiunii de furt:
a) restituirea bunului înlătură răspunderea penală;
b) tentativa perfectă nu este posibilă;
c) forma continuă este exclusă.
583. Infracţiunea de furt calificat:
a) se urmăreşte întotdeauna din oficiu;
b) se reţine atunci când se sustrage un sistem de alarmă;
c) nu se reţine atunci când furtul se săvârşeşte în public.
584. Dacă făptuitorul pătrunde într-o locuinţă de unde sustrage bunuri:
a) se va reţine un concurs de infracţiuni, dacă la momentul pătrunderii în
locuinţă se afla o persoană pe care
făptuitorul a ameninţat-o pentru a putea sustrage bunurile;

b) făptuitorul nu poate fl condamnat pentru infracţiunea de violare de
domiciliu;
c) se va reţine infracţiunea de furt simplu.
585. Dacă făptuitorul îmbracă un costum de poliţist şi intră în sediul unei
societăţi
comerciale sub pretextul că trebuie să facă un control, de unde sustrage bunuri:
a) se va reţine o singură infracţiune;
b) se va reţine infracţiunea de violare a sediului profesional prin folosire de
calităţi mincinoase;
c) făptuitorul nu poate fl condamnat pentru infracţiunea de furt comis de o
persoană mascată, deghizată sau
travestită.
586. Purtul comis asupra unei persoane aflate în imposibilitate de aşi exprima
voinţa:
a) nu reprezintă furt calificat;
b) reprezintă tâlhărie;
c) reprezintă furt în concurs cu lipsire de libertate.
flHHHflfl8fllflHBHfl98HHH9HS9HBBSHflH
a) se reţine atunci când este săvârşit în timpul unei calamităţi, noaptea;
b) nu se reţine atunci când se sustrage o carte de identitate;
c) se reţine atunci când este săvârşit de către o persoană ce are asupra sa o
Ghigheci Ghigheci
I
substanţă narcotică.
588. în cazul furtului calificat: ■..; v
a) săvârşit prin violare de domiciliu, împăcarea nu înlătură răspunderea
penală;
b) săvârşit de o persoană în paguba verişoarei primare, acţiunea penală se
pune în mişcare la plângerea prealabilă;
c) toate elementele circumstanţiale agravante sunt reale.
589. Furtul:
a) este calificat atunci când făptuitorul trece peste un gard de 0.5 m pentru
pătrunde în curtea vecinului său, de
unde sustrage bunuri;

b) nu este calificat când se sustrage benzină din rezervorul unei maşini parcate
e stradă;
c) nu este calificat dacă se sustrag cabluri depozitate în sediul unei societăţi
comerciale.
. în cazul infracţiunii de furt calificat:
a) actele preparatorii sunt posibile;
b) actele preparatorii nu sunt niciodată asimilate tentativei;
c) tentativa nu este întotdeauna posibilă.
a) are întotdeauna ca element material luarea unul bun în scopul folosirii pe

nedrept;
b) nu are obiect material;
c) nu poate fi comis cu intenţie indirectă.
592. X şi Y au sustras autoturismul tatălui lor pentru a fugi definitiv din ţară,
condu
f '.. cându-l pe rând .în această situaţie:
a) X şi Y sunt coautori;
b) împăcarea înlătură răspunderea penală;
c) în sarcina lui X şi Y se poate reţine un concurs de Infracţiuni.
593. Furtul în scop de folosinţă:
a) poate avea ca obiect material o bicicletă;
b) poate intra în concurs cu o infracţiune de furt calificat dacă, în timpul
condu¬cerii maşinii sustrase, autorul are
un accident de maşină în urma căruia maşina este adusă aproape complet

distrusă;
c) actele preparatorii nu sunt posibile.
594. Racordarea ilegală la oreţea de telefonie: i^SHBHBHHHIHUHSSi
a) se urmăreşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate:
b) nu se pedepseşte dacă făptuitorul se deconectează de la reţea după o
perioadă;
c) reprezintă infracţiune doar dacă se produce o pagubă.
595. Dacă tutorele sustrage bunuri aparţinând minorului: ••'■ ''■>
Ghigheci Ghigheci
I
a) acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu;
c) se va reţine furt calificat.
596. X, aflat în vizită la Y, profită de neatenţia acesteia şi sustrage câteva bunuri
din
casă. în această situaţie, este greşită soluţia instanţei prin care:
a) X este condamnat pentru un concurs de infracţiuni;
b) X este condamnat pentru infracţiunea de furt calificat;
c) în sarcina Iul X se reţine o infracţiune în varianta tip.
597. Infracţiuneadetâlhărie: ,'>:iâBBHHHHHHHHHHBSHH
' a) se reţine în variantă calificată atunci când furtul se săvârşeşte prin punerea
victimei în stare de inconştienţă;
b) este întotdeauna o infracţiune complexă;
c) poate absorbi furtul calificat.
a) obiectul material secundar poate lipsi;

b) participaţia penală nu este posibilă sub toate formele;
c) dacă sunt lovite mai multe persoane pentru sustragerea unui bun, se va
reţine un concurs de infracţiuni.
taiharieîmmmi^mm^HHiHmHm
a) nu se poate reţine dacă victima remite bunul ca urmare a constrângerii
exerci¬tate de făptuitor;
b) se poate reţine dacă violenţa vizează bunuri ale victimei;
c) nu se reţine dacă violenţa este anterioară intrării în posesia bunului.
de IfliHHIHIHflflHHHHHHHI
a) nu absoarbe întotdeauna infracţiunea de lipsire de libertate;
b) se reţine în concurs cu violarea de domiciliu, dacă se săvârşeşte într-o
locuinţă;
c) este absorbită în infracţiunea de omor calificat pentru a înlesni sau ascunde
săvârşirea altei infracţiuni.
de ^9B9B9HBHR9BHIHIHHHHH
a) este absorbită în infracţiunea de ultraj;
b) nu este absorbită în infracţiunea de ultraj judiciar;
c) se poate reţine în concurs cu violarea sediului profesional dacă are loc în
biroul unui avocat.
602. Infracţiunea de tâlhărie:
a) se poate săvârşi cu intenţie indirectă;
b) poate fi săvârşită în formă continuată;
c) absoarbe infracţiunea de lovire.
de JS£99VHHflHHHflflHNHI
a) se reţine dacă făptuitorul are asupra sa o armă asimilată, folosită la atac;
b) nu se reţine când făptuitorul sustrage struguri din curtea unei societăţi de
asigurare;
c) nu se reţine dacă se sustrage un autobuz din autogara unde era parcat.
604. în cazul în care X se prezintă ca funcţionar la primărie şi, sub acest pretext,
pătrunde în domiciliul părţii
Ghigheci Ghigheci
I
vătămate, de unde sustrage bunuri, după care o loveşte pentru a-şi asigura
scăparea:
a) X nu poate fl condamnat pentru infracţiunea de violare de domiciliu;
b) X nu poate fi condamnat pentru un concurs de infracţiuni;
c) X nu poate fi condamnat pentru tâlhărie calificată.
605. Dacă X sustrage portofelul victimei însărcinate în luna a şasea, pe care
îmbrânceşte pentru a-şi asigura scăparea, faptă urmată de pierderea sarcinii- °
a) X va putea fi condamnat pentru tâlhărie calificată;
b) X va putea fi condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală;
c) X va putea fi condamnat pentru infracţiunea de întrerupere a cursului
sarcinii
606. Tâlhăria calificată: SHJHHHHHHft'
a) se reţine dacă în urma furtului s-au produs consecinţe deosebit de grave;
b) se reţine atunci când se sustrag componente ale sistemelor de irigaţii;
c) nu se poate reţine doar pentru că fapta este săvârşită în timpul nopţii.
607. Tâlhăria calificată săvârşită de o persoană travestită:
a) se urmăreşte din oficiu;
b) nu se poate reţine din motiv că făptuitorul este transsexual;
c) este o circumstanţă personală, care nu se răsfrânge asupra participanţilor.
608. Dacă X, vrând să o împiedice pe Ysă participe la o paradă de modă, îi face
acesteia un
semn cu cuţitul pe faţă, după care, în timp ce victima era căzută la pământ, îi
sustrage
bijuteriile pe care le purta, aste greşită soluţia instanţei prin care:
a) se reţine un concurs de infracţiuni;
b) X este condamnat pentru tâlhărie care a avut ca urmare vătămarea
corporală;
c) X este condamnat pentru furt.
609. Talhana urmată de moartea victimei:
a) nu se poate reţine dacă moartea victimei este o urmare intenţionată a
acţiunii făptuitorului;
b) îşi pierde unitatea infracţională dacă nu se reuşeşte sustragerea bunului;
c) se epuizează la momentul decesului victimei.
610. Infracţiunea de abuz de încredere:
a) se săvârşeşte întotdeauna prin acţiune;
b) se poate reţine dacă făptuitorul foloseşte un autoturism ce i-a fost lăsat spre
pază;
c) nu se poate reţine dacă făptuitorul vinde bunul lăsat în depozit a doua zi
după scadenţa obligaţiei
împrumutătorului de plată a preţului contractului.
aj nu poate avea ca situaţie premisă un împrumut de consumaţie;

b) comisă prin refuzul restituirii nu se poate reţine dacă făptuitorul invocă în
mod legal un drept de retenţie;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu se poate reţine dacă făptuitorul dispune fără drept de un bun pe care îl
deţinea în coproprietate.
612. în cazul infracţiunii de abuz de încredere:
a) împăcarea înlătură răspunderea penală;
b) titlul poate consta şi într-un proces-verbal de custodie;
c) o persoană juridică nu poate fi subiect activ.
,l3 în cazul în care o persoană dispune pe nedrept de un bun mobil al altuia,
deţinut în baza unui împrumut de folosinţă,
spunând cumpărătorului că bunul îl aparţine:

a) infracţiunea de abuz de încredere se reţine în concurs cu cea de înşelăciune;
b) vânzarea este, în principiu, valabilă;
c) cumpărătorul răspunde întotdeauna pentru infracţiunea de complicitate la
abuz de încredere.
614. Dacă X s-a înţeles cu o persoană să aibă grijă de livada de meri a acesteia
pe
perioada verii, iar X vinde fructele obţinute, spunându-le cumpărătorilor că
fructele îi aparţin şi însuşindu-şi banii proveniţi din vânzare: -"JHHHHHH
a) X poate răspunde pentru infracţiunea de abuz de încredere;
b) X nu poate răspunde pentru un concurs de infracţiuni;
c) X poate răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune.
615. Dacă X s-a înţeles cu o persoană să aibă grijă de livada de meri a acesteia
pe
perioada verii, iar X nu a cumpărat substanţele necesare sănătăţii fructelor,
acestea fiind compromise: -JHHHHHHHHHHHBHHHHHHHHH
a) în sarcina lui X nu se poate reţine niclo infracţiune;
b) X poate răspunde pentru neglijenţă în serviciu;
c) X nu poate fi condamnat pentru un concurs de infracţiuni.
616. Dacă X este însărcinat de vărul său primar cu transportarea unei biciclete
din
capitală la Satu-Mare, iar pe drum X schimbă bicicleta cu două sticle de alcool:
a) acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă;
b) X va răspunde pentru un concurs de infracţiuni;
c) X nu răspunde penal.
617. Dacă X, bona unui copil, primeşte de la părinţii acestuia o sumă de bani
pentru a-i
cumpăra copilului o jucărie, iar X îşi însuşeşte banii respectivi, spunând că i-au
iurrr;i:'laBBS|JP{8llli^
a) în sarcina lui X nu se poate reţine nicio infracţiune;
b) în sarcina lui X nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune;
c) în sarcina lui X se poate reţine Infracţiunea de gestiune frauduloasă.
^^HHHHHHHHHHHHBHHHIIH
a) se reţine în variantă agravată dacă a fost săvârşită de un reprezentant al
lichidatorului averii debitorului;
b) se reţine în variantă agravată dacă fapta a fost săvârşită în scopul de a
dobândi un folos patrimonial; .
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu poate fi săvârşită de o persoană juridică în paguba unei alte persoane
juridice.
619. Infracţiunea de însuşire a bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor:
a) nu poate avea ca obiect material o sumă de bani;
b) nu poate avea ca obiect material un bun lăsat temporar fără supraveghere
de proprietar;
c) în modalitatea nepredării în termen de 10 zile, se reţine în concurs cu
infrac¬ţiunea de abuz de încredere, dacă
făptuitorul dispune ulterior de bun.

620. în cazul infracţiunii de însuşire a bunului găsit sau ajuns din eroare la
făptuitor-
a) poate constitui obiect material un bun ajuns la făptuitor în mod fortuit;
b) în modalitatea însuşirii, elementul material trebuie săvârşit pe nedrept î
termenul de 10 zile calculat din
momentul în care făptuitorul a intrat în posesia bunului;

c) eroarea cu privire la modalitatea în care a fost dobândit bunul reprezintă 0
cauză justificativă.
621. Infracţiunea de înşelăciune:
a) nu se poate reţine atunci când se realizează prin cecuri;
b) se reţine în variantă agravată atunci când s-au produs consecinţe deosebit
de grave;
c) în variantă agravată se poate reţine în concurs cu Infracţiunea de fals
privind identitatea.
622. în cazul infracţiunii de înşelăciune:
a) persoana juridică poate fi subiect activ;
c) obiectul material nu poate fi un bun imobil.
623. infracţiunea de-
aciune:
a) poate avea un subiect pasiv secundar;
b) în varianta tip nu se poate săvârşi în coautorat;
c) se poate reţine şi când bunul este remis de victimă ca urmare a ameninţării
exercitate de făptuitor.
de 'i9HEHHHHHHBHflHH3ES
a) fapta se poate comite şi cu intenţie indirectă;
b) urmarea imediată constă întotdeauna într-o pagubă patrimonială;
c) tentativa este posibilă în toate formele sale.
625. X i-a spus lui Y că îi va vinde un autoturism pe care îl deţine dacă îi plăteşte
lunar o sumă de bani, timp de un an.
După ce a încasat sumele respective, X a vândut autoturismul altei persoane. în

această situaţie:
a) X nu poate răspunde pentru infracţiunea de abuz de încredere;
b) în sarcina lui X se poate reţine o infracţiune în formă continuată;
Ghigheci Ghigheci
I
c) în sarcina lui X nu se poate reţine nlcio infracţiune, conflictul fiind exclusiv
unul civil.
a) este posibilă;
b) se pedepseşte;
c) include, prin asimilare, şi actele preparatorii.
: mi Ml
j27. Pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere:
a) bunurile aflate într-o stare extrem de avansată de degradare;
b) înscrisurile care prezintă o importanţă pentru proprietar;
c) un înscris ce conţine secrete de stat.
628. în cazul în care, după comiterea infracţiunii de furt, hoţul distruge bunul
sustras se va reţine:
a) doar infracţiunea de furt;
b) doar Infracţiunea de distrugere;
c) infracţiunea de furt, în concurs cu infracţiunea de distrugere.
629- Fapta de a distruge un înscris oficial:
a) nu va constitui infracţiunea de distrugere, chiar dacă din conţinutul sau
rezultă anumite drepturi economice;
b) nu constituie nicio infracţiune, dacă înscrisul nu se află în posesia unei
autorităţi publice;
c) va constitui infracţiunea de distrugere, dacă din conţinutul său rezultă
anumite drepturi economice.
630. Ocuparea a ISflflH9BH^^RHS9SGHII
a) constituie infracţiunea de tulburare de posesie atunci când este comisă prin
ameninţarea persoanei vătămate cu
judecata;
b) nu constituie Infracţiunea de tulburare de posesie atunci când se face prin
strămutarea semnelor de hotar, potrivit
unei sentinţe judecătoreşti;

c) constituie Infracţiunea de tulburare de posesie, indiferent de durata
ocupării.
631. Ocuparea unui teren asupra căruia persoana vătămată nu a fost niciodată în
posesie, prin strămutarea semnelor de hotar:
a) constituie infracţiunea de tulburare de posesie, dacă persoana vătămată a
obţinut ulterior acte asupra terenului
respectiv;
b) nu constituie infracţiunea de tulburare de posesie, chiar dacă persoana
vătă¬mată a obţinut între timp acte asupra
terenului respectiv;
c) constituie infracţiunea de tulburare de posesie, dacă actele invocate de
inculpat au fost desfiinţate ulterior de
Ghigheci Ghigheci
I
instanţa de judecată.
632. Infracţiunea de tulburare de posesie comisă prin violenţă:
a) intră în concurs cu Infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.
193 alin. (1) C.pen.;
b) intră în concurs cu Infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art.
193 alin. (2) C.pen.;
c) absoarbe infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 C.pen.
633. Este formă agravantă a infracţiunii de distrugere:
a) distrugerea unui înscris oficial;
b) distrugerea unui înscris sub semnătură privată;
c) distrugerea unui înscris oficial sau sub semnătură privată.
Trandafir
Ghigheci
634. Poate fi formă agravată a infracţiunii de distrugere:

a) distrugerea unui înscris sub semnătură privată care aparţine făptuitorului-
b) distrugerea unui înscris sub semnătură privată care are o valoare
sentimental¬ei distrugerea unui înscris sub semnătură
privată care reprezintă o convenţie civil'j dintre făptuitor şi altă persoană.

635. Există forma agravată a infracţiunii de distrugere:
a) doar dacă mijlocul utilizat a pus în pericol alte persoane sau bunuri;
b) dacă mijlocul utilizat putea pune în pericol alte persoane sau bunuri, chiar
dacă acest pericol nu s-a produs;
c) dacă aceasta s-a realizat prin incendiere, chiar dacă nu a fost de natură să
pună în pericol alte persoane sau
bunuri.
636. Distrugerea din culpă a unui bun constituie infracţiune:
a) doar dacă este comis prin incendiere, explozie sau orice alte asemenea
mijloace-
b) doar dacă mijloacele folosite sunt de natură să pună în pericol alte persoane
sau bunuri;
c) doar dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de la lit. a) şi b).
637. Fapta lui X de a-1 iovi pe Y, poliţist afiat în exercitarea atribuţiilor de serviciu
CBuzându-i acestuia leziuni ce au necesitai: pentru vindecare 10 zile de îngrijiri
medicale constituie:
a) infracţiunea de ultraj judiciar prevăzută de art. 279 C.pen. în formă
agravată;
b) infracţiunea de ultraj în formă agravată prevăzută de art. 257 alin. (4)
C.pen. în concurs ideal cu Infracţiunea de
Ghigheci Ghigheci
I
lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.;
c) infracţiunea de ultraj în formă agravată prevăzută de art. 257 alin. (4)
C.pen.
638. Fapta lui X de a aduce în stare de neîntrebuintare autovehiculul lui Y,
funcţionar
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în
scopul de a se răzbuna pentru refuzul de emitere a unui act administrativ de
către Y, constituie:
a) infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 C.pen.;
b) infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 C.pen.;
c) infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 207 C.pen. în concurs cu
infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253
C.pen.
639. Fapta lui X care, după ce a fost sancţionat cu amendă contravenţională de
către
jandarmul Y, se întâlneşte pe stradă cu Z, concubina jandarmului Y, şi îi aplică
acesteia o lovitură în scopul de a se răzbuna pentru amenda aplicată de către
concubinul său, cauzându-t acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 91
zile de îngrijiri medicale, constituie:
a) infracţiunea de ultraj judiciar prevăzută de art. 279 C.pen.;
b) infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 C.pen.;
c) infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 C.pen.
Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale:
a) constituie întotdeauna infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută
de art. 258 C.pen.;
b) constituie Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 258
C.pen. numai atunci când este
săvârşită de către o persoană care poartă însemnele distinctive ale unei autorităţi
publice;
c) poate constitui infracţiune, dacă folosirea unei calităţi oficiale ce Implică
exerciţiul autorităţii de stat este
urmată de îndeplinirea unui act legat de acea calitate.

g^J. infracţiunea de uzurpare de caiităţi oficiale prevăzută de art. 258 C.pen.
poate fi
jjţSMBBBBBIlliyW
a) de către funcţionarul public care exercită o funcţie oficială ce nu implică
exerciţiul autorităţii de stat;
b) de către funcţionarul public care exercită o funcţie oficială ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, dacă
acesta continuă exercitarea funcţiei după ce a pierdut acest drept;

c) de către un funcţionar bancar, dacă acesta încheie în numele băncii un
Ghigheci Ghigheci
I
contract de credit, după ce acest drept i-a
fost suspendat.
6$. Infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale prevăzută de art. 258 C.pen. poate
fi
de - 3HHIIHHHHHHHIHIiilHHBHHBBIl
a) o persoană care pretinde că este poliţist, atunci când acesta procedează la
executarea unui mandat de aducere;
b) un jandarm, dacă acesta încheie un proces-verbal de contravenţie, după ce
a pierdut în mod legal calitatea de
jandarm;
c) o persoană care pretinde că este judecător şl încheie un contract de prestări
servicii menţionând această calitate.
643. Infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art. 266 C.pen. întruneşte
condiţiile de
tipicitate obiectivă atunci când făptuitorul a observat:.
a) dar nu a înştiinţat ele îndată autorităţile cu privire la săvârşirea unei fapte
intenţionate prevăzută de legea
penală contra vieţii;

b) dar nu a înştiinţat de îndată autorităţile cu privire la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală contra
patrimoniului;
c) dar nu a înştiinţat de îndată autorităţile cu privire la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală care a
avut ca urmare moartea victimei.

644. Infracţiunea de nedenunţare prevăzută de art. 266 C.pen. poate fi săvârşită:
;;
a) cu intenţie directă sau indirectă;
b) din culpă;
c) de către un membru de familie al victimei.
6451 în cazul în care o persoană observă în aceeaşi împrejurare pe X omorând
două victime, însă nu aduce de îndată la
cunoştinţa autorităţilor această faptă, săvârşeşte:

a) o infracţiune de nedenunţare prevăzută de art. 266 C.pen. în forma unităţii
naturale;
b) două Infracţiuni de nedenunţare prevăzute de art. 266 C.pen. săvârşite ;n
concurs formal de Infracţiuni;
c) o infracţiune de nedenunţare prevăzută de art. 266 C.pen. în formă
continuată.
646. Omisiunea sesizării organelor de urmărire penală de către cel care ia
cunoştinţă
Ghigheci Ghigheci
I
de o faptă de luare de mită în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte
sarcinile constituie infracţiunea
de:
a) nedenunţare prevăzută de art. 266 C.pen.;
b) omisiune a sesizării prevăzută de art. 267 C.pen., numai dacă este săvârşită
de către un funcţionar public;
c) omisiune a sesizării prevăzută de art. 267 C.pen., numai dacă fapta de luare
de mită a fost săvârşită în formă
consumată.
647. infracţiunea de omisiune a sesizării prevăzută de art. 267 C.pen.:
a) poate fi săvârşită numai cu intenţie, întrucât fapta constituie o inacţiune, iar
legiuitorul nu incriminează în mod
expres săvârşirea din culpă;

b) poate fl săvârşită şl din culpă, întrucât, atunci când fapta constă într-o
Inac¬ţiune, ea constituie întotdeauna
infracţiune, afară de cazul în care legea sancţionează numai săvârşirea cu

intenţie;
c) poate fi săvârşită şl din culpă, întrucât fapta constituie o inacţiune, iar legea
sancţionează în mod expres
săvârşirea faptei din culpă.

648. Sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de inducere în
eroare a organelor judiciare
prevăzută de art. 268 C.pen., în cazul în care X formulează o plângere cu privire la

o:
a) faptă nereală prevăzută de legea penală, însă numai dacă Indică persoana
care a săvârşit-o;
b) faptă despre care cunoaşte că este nereală, prevăzută de legea penală,
chiar dacă nu a indicat şi persoana care a
săvârşit-o;
c) faptă despre care cunoaşte că este nereală, prevăzută de legea penală şi
care este sancţionată cu amenda penală.
649. în cazul în care X formuieâză o plângere penală cu privire la o faptă despre
care cunoaşte că este nereală, iar în
scopul dovedirii acesteia, în aceeaşi împrejurare, produce probe nereale:

a) fapta va constitui infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare
prevăzută de art. 268 C.pen. în
varianta tip, în concurs cu aceeaşi infracţiune în forma asimilată;

Ghigheci Ghigheci
I
b) fapta nu constituie infracţiune, întrucât nu a fost indicată persoana faţă de
care s-a formulat învinuirea;
c) fapta constituie o singură infracţiune de inducere de inducere în eroare a
organelor judiciare prevăzută de art.
268 C.pen.
55O. în blocul în care locuia X a fost săvârşită o infracţiune de violare de domiciliu.
Având în vedere că X bănuia că
persoana care a săvârşit infracţiunea este Z, un vecin din acelaşi bloc, X reuşeşte
să facă rost de o mânuşă de-a lui Z şi,
fiind chemat ca martor-asistent la cercetarea la faţa locului, o plasează în

domiciliul în care a avut loc infracţiunea,
organele de urmărire penală începând ulterior urmărirea penală faţă de Z:

a) fapta constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare
prevă¬zută de art. 268 C.pen.;
b) fapta nu constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare
prevăzută de art. 268 C.pen., dacă în
urma administrării altor mijloace de probă se stabileşte că Z este autorul

infracţiunii;
c) fapta constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare
prevăzută de art. 268 C.pen. şi se
pedepseşte chiar dacă X declară că proba este nereală după punerea în mişcare a
acţiunii penale împotriva lui Z.
651. în cazul infracţiunii de fayorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269
C.pen.,
sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă atunci când:
a) ajutorul este dat făptuitorului, în scopul îngreunării cercetărilor într-o cauză
penală;
b) ajutorul este dat făptuitorului în scopul îngreunării cercetărilor într-o cauză
penală, cu excepţia cazului în care
acesta a săvârşit fapta prevăzută de legea penală la vârsta de 13 ani;

c) ajutorul este dat făptuitorului în scopul îngreunării executării unei măsuri
educative neprivative de libertate.
652. Fapta Iul X care formulează un denunţ prin care arată în mod neadevărat că
este autorul mai multor infracţiuni pe care nu le comisese, în scopul de a
permite adevăraţilor autori, pe care îi cunoştea, să părăsească ţara constituie
V infracţiunea de:
a) Inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 C.pen., care
absoarbe infracţiunea de favorizare a
Ghigheci Ghigheci
I
făptuitorului prevăzută de art. 269 C.pen.;
b) favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 C.pen.;
c) inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută de art. 268 C.pen., în
concurs cu infracţiunea de favorizare a
făptuitorului prevăzută de art. 269 C.pen.

653. Fapta lui X care, fără o înţelegere prealabilă, îl ajută pe ¥ să valorifice un
autovehicul, deşi cunoştea că provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de
a) infracţiunea de favorizare prevăzută de art. 269 C.pen., însă numai dacă X a
urmărit obţinerea unui folos material;
b) infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C.pen., indiferent dacă X a
urmărit obţinerea unui folos material;
c) infracţiunea de favorizare prevăzută de art. 269 C.pen., dacă X şi-a dat
seama că prin înlesnirea valorificării va
îngreuna efectuarea cercetărilor într-o cauză penală.
654. Cumpărarea de către X, la ora 01:30, a unul telefon mobil Samsung Galaxy
s
Edge la preţul de 200 lei de la Y, după ce acesta din urmă i-a spus că telef0 6
mobil nu îi aparţine şi că îl deţine în mod ilegal: nu|
a) nu constituie Infracţiune, întrucât X nu cunoştea dacă telefonul mobil nrn,
din săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală împotriva patrimoniului-

b) constituie infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C.pen. în sarcina
lujv chiar dacă Y era iresponsabil;
c) constituie infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 C.pen. în sarcina lui
x chiar dacă acesta a cumpărat
telefonul pentru fratele său.

655. X pătrunde într-un depozit de electrocaşnice de unde sustrage mai multe
aparate
pe care le pune într-o geantă de voiaj. După ce le pune în geantă şi înainte de a
ieşi din depozit, îl sună pe Z şi îl roagă să îl ajute la transportarea bunurilor
sustrase. Z este de acord şi vine cu un autovehicul la locul indicat de X, de undeîl
ia pe acesta şi îl duce la locuinţa sa, unde primeşte suma de 500 lei de la X pentru
ajutorul dat. Fapta lui Z constituie:
a) complicitate la infracţiunea de furt;
b) infracţiunea de tăinuire, întrucât Z a obţinut un folos material de pe urma
săvârşirii Infracţiunii;
c) infracţiunea de favorizare a făptuitorului, chiar dacă în cursul procesului
penal societatea păgubită se împacă cu
X cu privire la infracţiunea de furt.

656. Tăinuirea săvârşită de către concubina persoanei care a săvârşit fapta
Ghigheci Ghigheci
I
prevăzută
de legea penală:
a) constituie infracţiune, dar nu se pedepseşte;
b) nu întruneşte elementele de tlpicitate obiectivă ale Infracţiunii de tăinuire;
c) nu se pedepseşte, cu excepţia cazului în care coautor la fapta prevăzută de
legea penală din care provine bunul
tăinuit a fost o persoană care nu era membru de familie cu tăinuitorul, iar acesta
din urmă cunoştea această împrejurare.
657. Poate fi subiect activ al infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.
273
a) investigatorul sub acoperire;
b) expertul desemnat de organele judiciare să efectueze o expertiză;
c) soţia inculpatului care refuză să dea declaraţii în calitate de martor.
658. Constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen.: "
a) declaraţia Iul Z în cadrul procedurii succesorale notariale, în sensul că X
este singurul moştenitor al defunctului
Y, deşi cunoştea că acesta din urmă mai avea şi alţi moştenitori;

b) declaraţia martorului, dată în faţa instanţei de judecată, în sensul că, din
câte îşi aduce aminte, inculpatul a
trecut pe culoarea roşie a semaforului electric, deşi din probele administrate în

cauză instanţa a reţinut că semaforul
afişa culoarea verde, achitând astfel inculpatul;

c) greşeala de calcul realizată de către expertul judiciar în raportul de
expertiză efectuat în cauză.
¿59 Fapta persoanei care, având calitatea de inculpat, nu spune tot ce ştie cu
privire la împrejurările esenţiale ale
cauzei penale:
a) poate constitui infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen., dacă se pronunţă soluţia de
clasare faţă de inculpat în cauza în care acesta a omis să declare aspectele

esenţiale;
b) nu constituie infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen., chiar dacă instanţa de judecată a
fost obligată să administreze alte mijloace de probă pentru aflarea împrejurărilor

esenţiale nedeclarate de Inculpat;
c) poate constitui infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen., dacă organele judiciare l-au
Ghigheci Ghigheci
I
întrebat pe inculpat asupra împrejurărilor esenţiale omise.
660. Fapta martorului care dă declaraţii necorespunzătoare cu privire la
împrejurări
esenţiale, în faţa instanţei de judecată care soluţionează o cauză penală, în
scopul zădărnicirii sau îngreunării tragerii la răspundere penală a unui făptuitor:
a) constituie numai infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen.;
b) constituie infracţiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269
alin. (l)Cpen.;
c) poate constitui infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen. în concurs formal cu infracţiunea
de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C.pen., dacă este
îngreunată în concret urmărirea penală faţă
de făptuitor.
661. Fapta lui X care, în timpul desfăşurării şedinţei de judecată, se ridică din
prima
bancă a sălii de judecată şi aruncă spre preşedintele de complet o piatră,
cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat spre vindecare 45 de zile de îngrijiri
medicale, constituie infracţiunea de:
a) lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen.;
b) ultraj judiciar prevăzută de art. 279 C.pen.;
c) lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (2) C.pen. în concurs real
cu infracţiunea de ultraj judiciar
prevăzută de art. 279 C.pen.

662. Procurorul X a parcat autovehiculul său în faţa domiciliului. Numitul Z, care
1-a
recunoscut pe procurorul X ca fiind cel care l-a trimis în judecată, foloseşte un
cuţit şi secţionează anvelopele de la autovehiculul procurorului. Fapta lui Z
a) distrugere prevăzută de art. 253 C.pen., dacă făptuitorul nu a avut ca scop
intimidarea procurorului sau răzbunarea
faţă de trimiterea în judecată;

b) ultraj judiciar prevăzută de art. 279 C.pen., dacă făptuitorul a avut ca scop
intimidarea procurorului sau
răzbunarea faţă de trimiterea în judecată;

c) ultraj prevăzută de art. 257 C.pen., dacă făptuitorul a avut ca scop
Intimidarea procurorului sau răzbunarea faţă
de trimiterea în judecată.
663. Ameninţarea unui judecător, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu
constituie infracţiunea de:
Ghigheci Ghigheci
I
a) ameninţare prevăzută de art. 206 C.pen., dacă făptuitorul nu a avut ca scop
intimidarea judecătorului sau
răzbunarea pentru un act al acestuia;

b) ultraj judiciar prevăzută de art. 279 C.pen., indiferent de scopul urmărit de
către făptuitor;
c) ultraj prevăzută de art. 257 C.pen., dacă făptuitorul nu a avut ca scop
intimidarea judecătorului sau răzbunarea
pentru un act al acestuia.

664. Producerea de probe nereale de către organul de cercetare penală, în scopul
dovedirii unei fapte prevăzute de legea penală:
a) constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută
de art. 268 C.pen.;
b) constituie infracţiunea de cercetare abuzivă prevăzută de art. 280 C.pen.;
c) poate constitui infracţiunea de represiune nedreaptă prevăzută de art. 283
C.pen.
665. Fapta unui procuror de a pune în mişcare acţiunea penală împotriva unui
inculpat, ştiind că acesta este nevinovat, şi producerea ulterioară a unor probe
J
nereale pentru dovedirea faptei pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea
penală constituie:
a) numai Infracţiunea de represiune nedreaptă prevăzută de art. 283 C.pen.;
b) Infracţiunea de represiune nedreaptă prevăzută de art. 283 C.pen., în
concurs formal cu infracţiunea de cercetare
abuzivă prevăzută de art. 280 C.pen.;

c) infracţiunea de represiune nedreaptă prevăzută de art. 283 C.pen., în
concurs real cu infracţiunea de cercetare
abuzivă prevăzută de art. 280 C.pen.

666. Fapta funcţionarului public de a solicita o sumă de bani cu titlu de
împrumut, în
scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu reprezintă
'^HHIHBiHHHiflHHHHilH^ÎHilHHH
a) luare de mită;
b) abuz în serviciu;
c) luare de mită în concurs cu Infracţiunea de abuz în serviciu.
667. Acordarea unui împrumut inculpatului: ^: : . , .;
a) poate constitui infracţiunea de luare de mită doar dacă se face dovada că
acesta a fost acordat în scopul de a face
sau de a nu face un act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public;

b) poate constitui infracţiunea de luare de mită, săvârşită de un executor •
judecătoresc, dacă este dat în scopul
Ghigheci Ghigheci
I
îndeplinirii atribuţiilor de serviciu;
c) nu poate constitui în niclun caz infracţiunea de luare de mită, dacă este
vorba de un împrumut real.
668. Dacă actul în vederea căruia funcţionarul a luat mită nu intră în atribuţiile
de
serviciu ale acestuia, fapta poate constitui infracţiunea de:
a) luare de mită;
c) luare de mită în concurs cu infracţiunea de abuz în serviciu.
669. în cazul în care inculpatul nu este funcţionar public, potrivit legii privind
statutul
funcţionarului public, ci este angajat ca expert în cadrul Guvernului, în baza unui
contract de muncă, fapta de primire a unor sume de bani în scopul îndeplinirii
atribuţiilor de serviciu:
a) constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 C.pen.;
b) nu poate constitui infracţiunea de luare de mită, deoarece inculpatul nu este
funcţionar public;
c) constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 308 raportat la
art. 289 C.pen.
670. Fapta unui grefier care ia mită pentru a divulga admiterea unei cereri de
percheziţie, de care a aflat întâmplător:
a) poate constitui infracţiunea de luare de mită;
b) poate constitui infracţiunea de abuz în serviciu;
c) constituie doar infracţiunea de divulgare a informaţiilor secrete de serviciu
sau nepublice.
671. împrejurarea că inculpatului nu i s-a precizat în ce vor consta foloasele
promise,
concret: ■^gBKttKKKKtttBKtKKmttKtK^^M
a) conduce la imposibilitatea reţinerii infracţiunii de luare de mită de către
acesta, deoarece nu s-a stabilit
obiectul mitei;
b) nu are niclo relevanţă, dacă inculpatul a fost de acord cu primirea unor
foloase;
c) conduce la reţinerea în sarcina inculpatului doar a unei abateri disciplinare.
672. în cazul în care sumele de bani sau foloasele cerute funcţionarului ori
promise
acestuia i-au fost ulterior predate în rate, la diferite intervale de timp, aceasta:
a) constituie infracţiunea continuată de luare de mită;
b) constituie o singură infracţiune de luare de mită, în forma unităţii naturale;
c) constituie un concurs de infracţiuni de luare de mită.
673. în cazul în care funcţionarul ia mită în scopul săvârşirii Unui act ilegal, care,
constituie el însuşi infracţiunea de fals îrvînscrisuri oficiale, dacă săvârşeşte actul
pentru care a luat mită se va reţine în sarcina acestuia:
a) doar infracţiunea de luare de mită;
b) atât infracţiunea de luare de mită, cât şl infracţiunea de fals în înscrisuri
Ghigheci Ghigheci
I
oficiale;
c) Infracţiunea de luare de mită, Infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale şi
infracţiunea de abuz în serviciu.
674. Fapta inculpatului care, în calitate de poliţist, primeşte în mai muîte rânduri,
de la
martorul denunţător, sume de bani pentru a nu pune în executare un mandat de
executare a pedepsei cu închisoarea:
a) comite doar infracţiunea de luare de mită;
b) comite şi infracţiunea de favorizare a Infractorului;
c) nu comite infracţiunea de luare de mită.
675. Dacă bunurile supuse confiscării provin din infracţiuni contra patrimoniului
pentru care mituitorul a fost trimis în judecată în acelaşi dosar cu inculpatul
acuzat de luare de mită:
a) bunurile trebuie confiscate, nerestituindu-se părţii civile;
b) bunurile trebuie restituite părţii civile şi nu se mai confiscă;
c) bunurile se restituie părţii civile şi se confiscă în acelaşi timp.
676. Intermediarul mitei este complice:
a) doar la infracţiunea de luare de mită, indiferent de scopul în care a acţionat;
b) atât la infracţiunea de dare de mită, cât şi la infracţiunea de luare de mită,
fără alte distincţii;
c) doar la infracţiunea de dare de mită, dacă a acţionat la cererea şi în
interesul mitultorului.
677. In cazul in care persoana care a dat mita a fost provocata ae mituit, care a
avut
a) nu există infracţiunea de dare de mită;
b) există o cauză justificativă;
c) există infracţiunea de dare de mită.
678. Pentru a opera cauza de nepedepsire constând în denunţarea faptei mai
înainte
ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta mituitorul
.>i9HiHilHHflHiHIIIIHHHflHHra
a) fapta persoanei care a luat mită;
b) fapta sa de a oferi mită, chiar dacă funcţionarul nu a acceptat-o;
c) atât fapta sa de dare de mită, cât şi fapta funcţionarului de luare de mită.
679. Formularea denunţului de către mituitor, dupa începerea urmăririi penale in
rem,
cil privire la infracţiunea de luare de mită, fără ca organele să se fi sesizat şi cu
privire la infracţiunea de dare de mită: *;-*''
a) are ca efect aplicarea cauzei de nepedepsire de la art. 290 alin. (3) C.pen.;
b) are ca efect restituirea banilor sau bunurilor date ca mită;
c) nu duce la nepedepsirea mituitorulul pentru infracţiunea de dare de mită.
680. Fapta funcţionarului public de a accepta promisiunea unor bani care nu i se
cuvin,
după îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în legătură cu acestea:
a) atrage reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunii de luare de mită, doar
Ghigheci Ghigheci
I
dacă banii au fost primiţi;
b) nu atrage reţinerea în sarcina Inculpatului a infracţiunii de luare de mită;
c) atrage reţinerea în sarcina Inculpatului a infracţiunii de luare de mită, chiar
dacă banii nu au fost daţi
niciodată.
681. Primirea de bani peste onorariul cuvenit, de către un executor judecătoresc,
pentru a soluţiona cu prioritate o cerere
de executare silită a unei persoane:

a) constituie infracţiunea de luare de mită;
b) constituie infracţiunea de abuz în serviciu;
c) nu constituie nici infracţiunea de luare de mită şl nici infracţiunea de abuz în
serviciu.
682. în cazul denunţurilor formulate după ce organele de cercetare penală au fost
sesizate printr-o notă întocmită de
organele speciale de cercetare în legătură cu existenţa unei grupări infracţionale,

compusă din lucrători vamali şi
declaranţi vamali care se ocupau cu colectarea ilicită a unor sume de bani

provenite din acordarea de facilităţi unor
societăţi comerciale:
acestea nu pot atrage aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 290 alin.
(3) C.pen., chiar dacă faptele grupării
infracţionale nu sunt conturate deplin;

b) acestea vor atrage aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 290
alin. (3) C.pen., dacă sesizarea conţinea
referiri generale la comiterea infracţiu¬nilor de dare şi luare de mită;

b) acestea vor atrage aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 290
alin. (3) C.pen., dacă sesizarea nu
conţine numele tuturor făptuitorilor.

683- Fapta funcţionarului care primeşte o sumă de bani sau un alt folos pentru un
act efectuat prin încălcarea atribuţiilor
de serviciu, după efectuarea acelui act

b) doar Infracţiunea de luare de mită;
b) doar infracţiunea de abuz în serviciu;
b) atât infracţiunea de luare de mită, cât şi infracţiunea de abuz în serviciu.
684. Faptul că, ulterior îndeplinirii unui act de serviciu, inculpata a acceptat
primirea
unei alte recompense băneşti, care nu fusese nici solicitată şi nici oferită anterior
Ghigheci Ghigheci
I
realizării actului constituie:
b) o infracţiune de luare de mită, în formă continuată, dacă funcţionarul mai
primise anterior realizării actului
respectiv o sumă de bani pentru acesta;

b) un concurs de infracţiuni de luare de mită, dacă funcţionarul mal primise
anterior realizării actului respectiv o
sumă de bani pentru acesta;

b) doar o infracţiune de luare de mită, în forma unităţii naturale, dacă
funcţionarul mai primise anterior realizării
actului respectiv o sumă de bani pentru acesta.

685. Poziţia juridică a intermediarului la trafic de influenţă este aceea de
complice ia:
b) trafic de Influenţă, indiferent care a fost scopul său;
b) cumpărarea de influenţă, dacă scopul său a fost acela de a facilita
cumpărarea de Influenţă;
b) cumpărarea de influenţă, indiferent care a fost scopul său.
686. Fapta de a pretinde şi primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu
privire ia împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins
şi primit banii priveşte îndatoririle sale de serviciu constituie infracţiunea de:
b) luare de mită;
b) trafic de Influenţă;
b) înşelăciune.
440 Teste grilă
687. Expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat să
efectueze expertize în cauze judiciare şi
retribuit sub forma onorariului prin biroul de

b) nu comite infracţiunea de luare de mită, dacă primeşte bani de la una dintre
părţi ca să urgenteze realizarea
raportului de expertiză;
b) comite infracţiunea de luare de mită, dacă primeşte bani de la una dintre
părţi ca să efectueze mai repede
expertiza în cauză;
b) nu comite niclo Infracţiune, dacă primeşte o sumă de bani de la una dintre
părţi ca să întârzie depunerea
raportului de expertiză.
688. Persoana angajată ca medic la o instituţie a statului:
b) comite infracţiunea de luare de mită, dacă primeşte bani de la un pacient
pentru a-şi face datoria mai bine;
b) nu comite infracţiunea de luare de mită, dacă primeşte bani de la un
Ghigheci Ghigheci
I
pacient după ce a reuşit operaţia;
b) nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.
689. Primirea de bani de către un paznic al unei societăţi comerciale private,
pentru a
înlesni furtul unor bunuri aflate în paza lui şi săvârşirea sustragerii cu permi-
■ siunea sa:
b) constituie doar infracţiunea de complicitate la furt;
b) constituie doar infracţiunea de luare de mită;
b) constituie atât infracţiunea de complicitate la furt, cât şi infracţiunea de
luare de mită.
690. Instanţa trebuie sa dispună confiscarea de ia inculpatul condamnat pentru
luare iflHHBHHHHHHBHiHHi-
b) a întregii sume primite cu titlu de mită, chiar dacă o parte din aceasta a fost
folosită în interesul unităţii de
către inculpat;
b) doar a sumei de care a beneficiat efectiv inculpatul, scăzându-se sumele
folo¬site în interesul unităţii la care
acesta era angajat;

b) atât a sumei primite cu titlu de mită, cât şi a dobânzii legale calculate la
această sumă.
691. Fapta inculpatului care, in calitate de agent de poliţie, sesizat cu o plângere
penală sub aspectul infracţiunii de distrugere, contactează pe făptuitor şi îi
pretinde o anumită sumă de bani, destinată procurorului de caz, unui martor ale
cărui declaraţii le va influenţa şi lui însuşi, constituie infracţiunea de:
b) trafic de influenţă;
b) luare de mită;
b) trafic de influenţă în concurs ideal cu Infracţiunea de luare de mită.
692. Dacă autorul nu indică deioc funcţionarul sau cel puţin autoritatea, serviciul
ori
actul în vederea căruia va uza de influenţa sa:
b) există infracţiunea consumată de trafic de influenţă;
b) nu există infracţiunea de trafic de influenţă;
b) există tentativă la infracţiunea de trafic de influenţă.
Drept penal 441
593. Dacă actul nu intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului pe lângă care
autorul îşi vinde influenţa:
b) va exista infracţiunea de trafic de influenţă;
b) va exista infracţiunea de înşelăciune;
b) nu va exista nicio infracţiune.
694. Inculpatul care, în schimbul unor sume de bani, dă asigurări altor persoane
că are
relaţiile necesare pentru a le obţine acestor persoane permise de conducere, fără
susţinerea efectivă a examenului:
b) săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă, chiar dacă îi procură în
Ghigheci Ghigheci
I
realitate nişte permise falsificate de el;
b) nu săvârşeşte infracţiunea de trafic de influenţă, dacă îi procură în realitate
nişte permise falsificate de el;
b) săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune, dacă îi procură în realitate nişte
permise falsificate de el.
695. Dacă între pretindere şi dare a intervenit un act de graţiere:
b) infracţiunea de luare de mită este graţiată;
b) infracţiunea de luare de mită nu este graţiată;
b) este graţiat doar actul de pretindere, nu şi cel de primire a mitei.
696. în căzui infracţiunii de trafic de influenţă cumpărătorul de influenţă:
b) se poate constitui parte civilă pentru daunele materiale suferite;
b) se poate constitui parte civilă pentru daunele morale suferite;
b) nu se poate constitui parte civilă pentru daunele materiale sau morale
suferite.
697. Fapta inculpatului de a determina victima, un subaltern de-al său, să-i
plătească o
sumă de bani, ameninţând-o că altfel va îndeplini unele acte ce intrau în sfera
atribuţiilor sale de serviciu, care vor putea avea ca efect îndepărtarea victimei din
• postul său, constituie infracţiunea de:
b) luare de mită;
b) şantaj;
b) luare de mită în concurs cu Infracţiunea de şantaj.
698. în cazul -în care traficantul pretinde influenţa pe lângă un funcţionar public
necompetent:
b) în sarcina acestuia se va reţine infracţiunea de trafic de influenţă;
b) în sarcina cumpărătorului de Influenţă se va reţine infracţiunea de
cumpărare de influenţă;
b) în sarcina cumpărătorului de influenţă nu se va reţine nicio infracţiune.
Pot constitui obiect material al infracţiunii de delapidare: : ■
b) banii sau valorile care sunt în concret administrate de inculpat, chiar dacă
nu fac parte din patrimoniul
societăţii administrate;
b) bunurile care nu fac parte din cele administrate de inculpat;
b) banii primiţi de angajat de la achiziţionarea unor mărfuri.
Poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare:
b) proprietarul bunurilor însuşite, în anumite situaţii;
b) persoana care are calitatea de gestionar de fapt;
b) gestionarul care ia nişte bunuri din gestiune, cu acordul conducătorului
unităţii
'. Fapta inculpatului de a nu înregistra contractul de muncă a! unei angajate şi rje
a o concedia în perioada în care era
gravidă, prejudiciindu-i interesele de obţinere a dreptului de concediu materna!

constituie:
b) doar un litigiu civil;
Ghigheci Ghigheci
I
b) Infracţiunea de abuz în serviciu;
b) infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
702. în căzui în care un funcţionar public nu consemnează, cu intenţie, într-un
proces-verbal, toate aspectele constatate,
pe care avea obligaţia să ie consem¬neze comite infracţiunea de:

'I^HHRHHHIHiHIIHHHi"
b) fals intelectual;
b) abuz în serviciu în concurs cu infracţiunea de fals Intelectual.
7^. Infracţiunea de violare a secretului corespondenţei:
b) poate fl comisă doar în legătură cu atribuţiile de serviciu;
b) poate fl comisă şi de soţul destinatarului corespondenţei;
b) nu poate fi comisă în forma coautoratulul.
704. Fapta iui X de. a modifica pe diploma de licenţă emisă de către Ministerul
Educaţiei Naţionale nota obţinută ia examenul de licenţă, prin transformarea
cifrei 6 în cifra S, constituie infracţiunea de: J^HHHHHHHHHHHHi'
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C.pen., dacă
făptuitorul este absolvent al unei
universităţi.particulare;
b) fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen.;
b) fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C.pen., indiferent de
facultatea absolvită de către
făptuitor.
705. Fapta lui X de a înlocui ultima pagină a unei hotărâri judecătoreşti cu o altă
pagină, care cuprindea un dispozitiv modificat, fiind majorată numai suma de
bani care îi fusese acordată făptuitorului, constituie infracţiunea de:
b) fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C.pen. numai dacă
hotărârea judecătorească este pusă în
executare;
b) fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen.;
b) fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C.pen., în concurs
real cu infracţiunea de uz de fals
prevăzută de art. 323 C.pen., dacă făptuitorul a folosit hotărârea astfel alterată.
706. Fapta notarului public de a consemna cu ocazia încheierii şi autentificării
unui
contract de vânzare-cumpărare că părţile au fost prezente personal, deşi vânză-
torul imobilului a lipsit de la încheierea contractului, constituie infracţiunea de:
b) fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 C.pen. în variantă
agravantă;
b) fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen., chiar dacă înscrisul nu este
folosit;
Ghigheci Ghigheci
I
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C.pen.,
întrucât înscrisul a fost încheiat între
două persoane fizice.

707. întocmirea unei facturi fiscale de către administratorul unei societăţi
comerciale,
cu capital integral privat, prin care se atestă în mod fictiv vânzarea unor produse:
b) nu constituie Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută de art. 322 C.pen., dacă înscrisul
nu este folosit sau încredinţat unei terţe persoane pentru a fl folosit;

b) constituie Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 322 C.pen., dacă
administratorul îl încredinţează contabilului societăţii pentru introducerea acesteia

în evidenţele contabile;
b) constituie infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen., chiar
dacă înscrisul nu este folosit.
708. Fapta lui X de a obţine de la o terţa persoană o adeverinţă de venit îrî care
era
menţionată o sumă mai mare decât salariul acestuia şi, prin utilizarea acesteia,
de a obţine un împrumut de la o bancă comercială:
b) constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 322 C.pen.;
b) constituie infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen., în concurs
formal cu infracţiunea de
înşelăciune prevăzută de art. 244 C.pen.;

b) nu poate constitui infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen.,
dacă banca comercială nu a făcut
verificări suplimentare cu privire la veniturile obţinute în mod real de către X.

709. Fapta iui X de a altera un înscris sub semnătură privată şt de a-l folosi în
vederea
producerii de consecinţe juridice:
de art. 322 C.pen.;
de art. 322 C.pen., în concurs real
cu infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen.;

b) nu întruneşte condiţiile de tiplcltate obiectivă a infracţiunii de fals în
înscrisuri sub semnătură privată
prevăzute de art. 322 C.pen., dacă înscrisul nu este apt să producă consecinţe
juridice.
Ghigheci Ghigheci
I
Ghigheci / Consta ntinescu
Constantinescu
710. Depunerea la instanţă a unei cereri de chemare în judecată în care

reclamanta
formulează anumite pretenţii necorespunzătoare adevărului:
b) constituie infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C.pen.,
dacă pretenţiile reclamantei au o
aparenţă de temeinicie;
b) constituie infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare prevăzută
de art. 268 C.pen., dacă reclamanta
cunoştea că cele susţinute prin cererea de chemare în judecată sunt false;

b) nu constituie infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C.pen.
711. Fapta lui X de a se prezenta sub o identitate diferită în faţa organului de
cerce-
tare penală şi de a da o declaraţie în calitate de martor conformă cu adevărul,
constituie infracţiunea de:
b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. numai dacă X foloseşte
în mod fraudulos un act ce serveşte la
identificare;
b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. numai în cazul în care
funcţionarul public a efectuat
verificări suplimentare asupra mijlocului frau¬dulos de Identificare prezentat, care

era aparent legal şi valabil emis;
b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen. în variantă agravată,
dacă X foloseşte o carte de identitate
care conţine datele de identificare ale Iul Y, fiind înlocuită numai poza acestuia.
712. Prezentarea lui X in raţa instanţei de judecata sub identitatea martorului Y,
folosindu-se de cartea de identitate a acestuia şi declararea în mod mincinos că
inculpatul nu a lovit-o j3e partea vătămată constituie infracţiunea de:
b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen., care absoarbe
infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută
de art. 273 C.pen.;

b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen., în varianta agravată, în
concurs formal cu Infracţiunea de
Ghigheci Ghigheci
I
uz de fals prevăzută de art. 323 C.pen. şi în concurs real cu infracţiunea de
mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273
C.pen.;
b) fals privind identitatea prevăzută de art. 327 C.pen., în varianta agravată, în
concurs real cu infracţiunea de
mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C.pen.

7$. Proferarea de injurii la adresa siste—'■" ^ —*° ""
aflată în locuinţa sa:
b) constituie infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev.i/ută de
art. 371 C.pen.;
b) nu întruneşte elementele de tipicltate obiectivă ale Infracţiunii de tulburare
a ordinii şi liniştii publice
prevăzute de art. 371 C.pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită în public;

b) nu întruneşte elementele de tlpicitate obiectivă ale infracţiunii de tulburare
a ordinii şi liniştii publice
prevăzute de art. 371 C.pen., întrucât nu există o atingere gravă adusă demnităţii
persoanelor.
yţ^ Fapta inculpatului X care opreşte autovehiculul persoanei vătămate,
determinând blocarea traficului, iese din
autovehicul şi, în prezenţa mai multor persoane, loveşte cu pumnul în geamul

autovehiculul persoanei vătămate, spărgându-l,
şi îi aplică o lovitură cu pumnul persoanei vătămate, cauzându-i leziuni ce au

necesitat spre vindecare 2 zile de îngrijiri
medicale, constituie infracţiunea de:

b) distrugere prevăzută de art. 253 C.pen., în concurs cu infracţiunea de
tulburare a ordinii şi liniştii publice
prevăzută de art. 371 C.pen.;

b) tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C.pen., în concurs
cu infracţiunea de distrugere
prevăzută de art. 253 C.pen. şi cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe

b) tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C.pen., în concurs
cu Infracţiunea de loviri sau alte
violenţe prevăzută de art. 193 C.pen.

7^. Fapta inculpatului de a săvârşi acte sexuale explicite în public constituie
infrac-
Ghigheci Ghigheci
I
ţiunea de: . " _ •
b) tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C.pen.;
b) ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 375 C.pen., în concurs
formal cu infracţiunea de tulburare a
ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C.pen.;

b) ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 375 C.pen.
716. Actul sexual oral liber consimţit între rude în linie directă:
b) constituie infracţiunea de incest prevăzută de art. 377 C.pen.;
b) constituie infracţiunea de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 C.pen.;
b) nu întruneşte condiţiile de tlpicitate obiectivă ale infracţiunii de incest
prevă¬zute de art. 377 C.pen.
717. Fapta lui X de a întreţine un raport sexual prin constrângere cu persoana
vătămată Z, fiica sa, constituie infracţiunea de:
b) viol prevăzută de art. 218 C.pen., în concurs cu infracţiunea de incest
b) viol prevăzută de art. 218 C.pen. în varianta agravată;
b) agresiune sexuală prevăzută de art. 219 C.pen., în concurs cu Infracţiunea
de incest prevăzută de art. 377 C.pen.
718. Constituie infracţiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 C.pen.:
b) neplata de către cel care are obligaţia legală de întreţinere, cu rea-credinţă,
timp de 3 luni, a pensiei de
întreţinere stabilită pe cale judecătorească;

b) părăsirea, de către cel care are obligaţia legală de întreţinere, a minorului
faţă de care există obligaţia de
întreţinere, cauzându-i acestuia suferinţe morale;

b) refuzul părintelui de a înscrie copilul la liceul dorit de acesta din urmă.
'19. In cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378 C.pen., daca
debitorul obligaţiei de întreţinere îşi
îndeplineşte ulterior obligaţia legală:

a) fapta nu constituie infracţiune, dacă obligaţia este îndeplinită până la
termi¬narea urmăririi penale;
b) fapta constituie infracţiune, dar nu se pedepseşte, dacă obligaţia este

îndeplj. nită până la terminarea urmăririi
penale;
b) fapta nu se pedepseşte, dacă obligaţia este îndeplinită până la terminarea
urmăririi penale, dar numai cu acordul
expres al Ministerului Public.

720. X este condamnat ia pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii
Ghigheci Ghigheci
I
de abandon de familie, fiind suspendată executarea pedepsei sub supraveghere
pe un termen de supraveghere de 2 ani. în cadrul acestui termen, X săvârşeşte 0
nouă infracţiune cu intenţie, descoperită în termenul de supraveghere. Instanţa
care judecă cea de-a doua infracţiune, după ce aplică pedeapsa închisorii pentru
b) va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere numai dacă
cea de-a doua infracţiune este tot o
infracţiune de abandon de familie;

b) în cazul în care a doua infracţiune este tot o infracţiune de abandon de
familie, va revoca suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, însă va putea dispune suspendarea executării

pedepsei rezultante sub supraveghere dacă
inculpatul îşi îndeplineşte obligaţiile până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare;
b) va putea să nu revoce suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
721. Constituie infracţiunea de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea
mino-
rului prevăzută de art. 379 C.pen.:
b) reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul
celui¬lalt părinte;
b) fapta persoanei căreia i s-a încredinţat un minor spre creştere şi educare,
dea împiedica, în mod repetat, pe
oricare dintre părinţi să albă legături personale cu minorul;

b) neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite prin
hotărâre judecătorească.
1. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. c) este corect,
deoarece analogia în dreptul penal
este permisă doar în favoarea suspectului sau inculpatului.

2. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece prin analogie nu se poate trece peste
voinţa exprimată a legiuitorului. Este
Ghigheci Ghigheci
I
greşit răspunsul de la Ut. c), deoarece analogia in favorem poate fi admisă în

unele cazuri. Răspunsul de la lit. b) este
corect, deoarece analogia în defavoarea suspectului sau acuzatului nu este

permisă.
3.b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece amenda penală, fiind o
pedeapsă, poate fi executată doar împotriva
persoanei condamnate; ea nu se execută din patrimoniul defunctului. Din acest

motiv, răspunsul de la lit. b) este corect.
4. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, deoarece bunul respectiv a trecut în
patrimoniul statului în momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare, putând fi ridicat de la orice persoană care îl

deţine. Din acest motiv, răspunsul de
la lit. c) este greşit. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece averea defunctului
a trecut în patrimoniul
moştenitorilor fără bunul confiscat.

5.b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) este corect, deoarece la
stabilirea pedepsei trebuie ţinut cont,
în unele cazuri, şi de dispoziţiile părţii generale (de ex., în cazul recidivei,

concursului de infracţiuni, tentativei
etc). Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece în sistemul nostru de drept nu

sunt admise ghiduri obligatorii de
individualizare a pedepsei.
6. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece cutuma poate fi luată în considerare,
în unele cazuri, la interpretarea legii
penale sau la aplicarea unor cauze justificative (de ex., nu este infracţiune
perforarea urechii unui nou-născut, pentru
a-i permite portul cerceilor). Din aceste motive, răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
corecte.
7.b,c
Răspunsul Cle la lit. a) este greşit, deoarece cutuma nu poate sta la baza agravării
răspunderii penale, ci poate fi
Ghigheci Ghigheci
I
aplicată doar în favoarea suspectului sau acuzatului. Din acest motiv, răspunsul
de la lit. b) este corect. Răspunsul de la
lit. c) este corect, deoarece, în acest caz, chiar legea face trimitere la cutumă,
fiind respectat principiul legalităţii.
8. b,c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la Ut. b) este corect, deoarece norme
de drept penal substanţial se pot
regăsi şi în Codul de procedură penală [de ex., art. 396 alin. (10) C.proc.pen., care
reglementează o cauză de reducere a
pedepsei]. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece prin ordonanţă de urgenţă

pot fi adoptate norme şi în materia
legilor organice.
9. a
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, deoarece şi în cazul legii de

dezincriminare sunt aplicate regulile de
intrare în vigoare ale oricărei legi. Din acest motiv, răspunsul de la lit. b) este
greşit, deşi ar fi fost preferabil ca
legiuitorul să adopte această soluţie în materia legii de dezin criminare, având în

vedere că de la momentul publicării
legii în Monitorul Oficial până |a momentul intrării în vigoare a acestei legi pot fi
săvârşite în mod deliberat
infracţiuni, ştiind că acestea vor fi dezincriminate.

11. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, în acest caz, inculpatul nu mai are
niciun motiv să solicite continuarea
procesului penal, fapta sa fiind una licită. Răspunsul de la lit. b) este greşit
deoarece dezincriminarea nu permite
restituirea sumei achitate cu titlu de amendă penală Răspunsul de la lit. c) este

greşit, deoarece măsurile de siguranţă se
iau doar faţă de persoanele care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.
12. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, deoarece inculpatul nu mai are motiv să
solicite continuarea procesului penal, de vreme
Ghigheci Ghigheci
I
ce fapta sa este licită. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, dacă fapta
dezincrimlnată a produs prejudicii unei
terţe persoane, autorul va răspunde pe temeiul răspunderii civile delictuale, în

faţa unei instanţe civile. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, deoarece dezincriminarea nu produce efecte asupra pedepselor

executate deja.
13. a,b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece legea penală mai favorabilă se aplică
retroactiv. La fel, răspunsul de la
lit. b) este corect, deoarece legile de dezincriminare se aplică faptelor comise

anterior intrării lor în vigoare.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece legile Interpretative nu se pot aplica

retroactiv dacă interpretarea dată
constituie de fapt o lege penală nouă, defavorabilă inculpatului.

14. a,c
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece pe teritoriul României s-a produs
rezultatul infracţiunii. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, deoarece, în acest caz, se aplică principiul personalităţii legii
penale române. Răspunsul de la lit.
c) este corect, deoarece legea penală română se aplică în baza principiului

personalităţii şi în cazul în care pe
teritoriul ţării noastre s-ar fi produs doar actele de instigare.

15. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece legea penală română se
aplică şi în cazul în care pe teritoriul
României s-ar produce doar un act de instigare sau complicitate la o infrac¬ţiune.

Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece actele de pregătire neincriminate de lege nu pot atrage aplicarea legii

române în baza principiului
teritorialităţii legii penale.

16. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece un singur act nu este suficient pentru
a putea reţine săvârşirea unei
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiuni de obicei. Din acest motiv, şi răspunsul de la lit. c) este greşit.
Răspunsul de la lit. b) este corect,
deoarece, spre deosebire de infracţiunea de obicei, la infrac¬ţiunea continuată,

fiecare act material constituie o faptă
prevăzută de legea penală.

17. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece principiul personalităţii se aplică şi
pentru complicii sau instigatorii unor
infracţiuni comise în străinătate. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece acest

principiu se aplică şi pentru
infractorii persoane juridice. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, în acest

caz, se aplică principiul
teritorialităţii legii penale.

18. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece aceasta nu este singura ipoteză în
care se aplică legea penală română în baza
principiului personalităţii. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece prin

pedeapsă prevăzută de lege se înţelege
pedeapsa prevăzută pentru forma consu¬mată s infracţiunii. Răspunsul de la lit.

c) este greşit, deoarece, în acest caz,
este aplicabil prin¬cipiul teritorialităţii legii penale române.

19. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece infracţiunea este comisă împotriva
unei persoane juridice române.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece legea nu prevede astfel de

limitări.
20. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece legea nu prevede o astfel de condiţie.
Răspunsul de |a lit. b) este corect,
deoarece existenţa dublei cetăţenii nu exclude aplicarea principiului realităţii.

deoarece legea nu prevede o astfel de condiţie.

21. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece principiul se aplică doar infracţiunilor
comise împo¬triva cetăţenilor
Ghigheci Ghigheci
I
români. Răspunsul de la Ut. b) este greşit, deoarece legea nu reglementează şi

această ipoteză. Răspunsul de la Ut. c) este
corect, deoarece ipoteza este prevăzută de art. 10 C.pen.

22. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece se ia în considerare cetăţenia
făptuitorului la momentul săvârşirii
infracţiunii. Din acest motiv, răspunsul de la lit. c) este greşit. Răspunsul de la lit.
b) este corect, deoarece se ia în
considerare cetăţenia victimei la momentul procesului penal.

23. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece legea nu prevede o astfel de condiţie.
deoarece art. 11 C.pen. prevede această condiţie. Răspunsul de la lit. c) este

greşit, deoarece, în acest caz, este
aplicabil principiul realităţii legii penale.

24. b
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, deoarece principiul nu se aplică şi infractorilor
persoane juridice. Răspunsul de la
ilt. b) este corect, fiind reglementat de art. 11 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece, în acest caz, este
aplicabil principiul personalităţii legii penale române.

25. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece în art. 9 alin. (3) C.pen. se prevede şi
posibilitatea acordării autorizării
prealabile de către procurorul general al curţii de apel, pentru infracţiunile care nu

sunt de competenţa Instanţei
supreme. Răspunsul de la lit. b) este corect, potrivit art. 10 alin. (2) C.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect,
deoarece autorizarea prealabilă este necesară pentru punerea în mişcare a

acţiunii penale.
26. b
Conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, aplicarea legii mai
favorabile conform art. 5 C.pen. se face în
ansamblul ei (global), nefiind astfel permisă combinarea Instituţiilor penale

Ghigheci Ghigheci
I
autonome; prin Decizia nr. 14/2014, înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezle¬garea unor chestiuni de drept

în materie penală, a stabilit că,
potrivit art. 6 C.pen., atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul

special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în
considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin.

(7) C.proc.pen. din 1969, reţinută
condamnatului şl valorificată în pedeapsa concretă; art. 12 alin. (1) din Legea nr.
187/2012 stabileşte că: „în cazul
succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de

condamnare (momentul aplicării
sancţiunii - s.n., F.D.T.), pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit

legii care a fost identificată ca lege
mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă".

27. b
Printre altele, suntem în prezenţa dezincriminării, atunci când este suprimată o
incriminare din legea veche, aceasta
nemaiavând un corespondent în legea nouă; cum însă, deşi norma de incriminare

din legea veche nu se mal găseşte în legea
nouă, conţinutul ei este preluat de alte norme, în cauză nu este vorba despre o
dezincriminare; apariţia legii noi a
scindat unitatea infracţională, motiv pentru care, fiind vorba despre o situaţie
prevăzută de art. 6 C.pen., se va face
aplicarea regulilor concursului de infracţiuni prin raportare la maximul de

pedeapsă prevăzut de fiecare infracţiune în
parte şi apoi prin aplicarea sporului obligatoriu; interzicerea dreptului străinului de

a se afla pe teritoriul României
este doar o pedeapsă complementară, art. 66 alin (n lit. c) C.pen. nefiind

menţionat în enumerarea art. 65 alin. (1) C.pen.
28. a
Când legea nouă instituie o cauză justificativă neprevăzută de legea veche,
incidenţă în cauză nu suntem în prezenţa unei
Ghigheci Ghigheci
I
legi de dezincriminare, întrucât prevederea în legea nouă nu oste înlăturată de
această cauză justificativă.
Dezincriminarea nu are ca efect repunerea în situaţia anterioară a condamnatului,

astfel nici bunurile confiscate cu titlu
de măsură de siguranţă nu se restituie şi nici gradul militar pierdut ca urmare a

condamnării nu este redobândit. Efectele
legii de dezincriminare intrate în vigoare înainte de soluţionarea definitivă a

cauzei duc la adoptarea obligatorie a unei
hotărâri de achitare, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală, iar art. 107 alin.
(2) C.pen. impune ca şi condiţie de
aplicare a măsurilor de siguranţă comiterea de către autor a unei fapte prevăzute

de legea penală.
29. a
Art. 4 teza a doua din Codul penal arată că legea de dezincriminare înlătură
executarea tuturor pedepselor, deci şi a celor
complementare; dezincriminarea nu are ca efect repunerea în situaţia anterioară,

motiv pentru care condamnatul va fi pus
imediat în libertate doar dacă pedeapsa iniţial suspendată condiţionat, nu este

egală sau mai mică cu perioada executată
până la momentul Intervenirii legii de dezincriminare (mai exact, de obicei, până

la momentul judecării contestaţiei la
executare); dezincriminarea exclude judecarea unei cereri de liberare

condiţionată.
30. c
Legea penală temporară retroactivează atunci când este mai favorabilă decât
reglementarea conţinută în legea ordinară
precedentă sub tărâmul căreia a fost comisă fapta penală dedusă judecăţii - art. 7
C.pen. instituie o excepţie de la
principiul retroactivităţii legii penale mai favora¬bile doar în privinţa faptelor

comise sub imperiul legii temporare, dar
judecate după ieşirea ei din vigoare. Conform art. 5 C.pen., sunt criterii de
stabilire a legii mai favorabile nu doar
cuantumul pedepselor speciale - mai mult, de exemplu, chiar dacă legea nouă
Ghigheci Ghigheci
I
prevede un maxim special mal mic decât legea
veche, instanţa o va aplica pe aceasta de pe urmă, în condiţiile în care minimul

special al acesteia este mai mic şi a
hotărât să aplice o pedeapsă îndreptată spre minim. Art. 6 alin. (4) C.pen.
tratează acum distinct efectele acestui text
asupra măsurilor educative.

31. a, b
Fac parte din teritoriul României sediile reprezentanţelor diplomatice şi consulare
acreditate in România, vechea concepţie
potrivit căreia aceste edificii aparţin teritoriului statelor pe care îl reprezintă fiind
în prezent abandonată. Legea
penală română, în baza acestui principiu, este aplicabilă şi la bordul aeronavelor

înmatriculate în România, printr-o
extindere juridică a efectului legii penale, conform art. 8 alin. (3) C.pen. Teoria
ubicuităţii împiedică restrângerea
aplicabilităţii principiului teritorialităţii la Infracţiunile ale căror rezultate s-au

produs pe teritoriul României.
32. b
Pentru a fi îndeplinită condiţia ca subiectul activ să fie cetăţean român, care
exclude apatridul indiferent de domiciliu,
cerută expres de textul de incriminare, este necesar ca persoana fizică în cauză să

fie cetăţean român atât la data
comiterii faptei, cât şi la momentul pronunţării hotărârii definitive de condamnare.

Art. 9 alin. (1) C.pen. face trimitere
la persoana juridică română fără nicio altă distincţie; principiul personalităţii,

conform art. 9 alin. (1) C.pen., se
aplică doar infrac¬ţiunilor comise în afara teritoriului ţării.

33. c
Infracţiunea nu a fost comisă în România, conform art. 8 C.pen.; principiul
universalităţii
jmpune condiţia aflării benevole pe teritoriul României; principiul realităţii impune
comiterea unei
infracţiuni contra unui cetăţean român. /
34. b, c
în ambele cazuri fapta poate fi comisă de un cetăţean străin; principiul realităţii se
Ghigheci Ghigheci
I
aplică faptelor comise în
străinătate; autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este
necesară doar în cazul aplicării legii penale în baza princi¬piului realităţii.

35. b
După revizuirea Constituţiei în anul 2003, extrădarea cetăţeanului român a
devenit posibilă, în mai multe situaţii, sub
rezerva reciprocităţii; numai cetăţenii străini sau cei fără cetăţenie răspund în
România pe baza principiului realităţii
şi universalităţii.
36. b
Aşa cum rezultă şi din denumirea marginală a art. 2 C.pen., principiul legalităţii se
aplică tuturor sancţiunilor penale;
reţinerea tipicităţii infracţiunii prevăzute de art. 268 C.pen. ar constitui o analogie

în defavoarea inculpatului
nepermisă de principiul legalităţii incriminării şl pedepsei, deoarece textul legal al

infracţiunii face trimitere expresă
strict la fapte prevăzute de legea penală. Răspunsul de la Ut. c) este greşit atât
timp cât în activitatea legislativă este
permisă utilizarea clauzelor legale de analogie cu caracter omogen, indiferent

dacă acestea, prin interpre¬tare,
funcţionează în favoarea sau în defavoarea inculpatului.

37. a, c
în aplicarea principiului activităţii legii penale se are în vedere legea din momentul
în care expiră termenul stabilit,
explicit sau implicit, de lege pentru efectuarea acţiunii. în mod constant s-a
stabilit că, în cazul infracţiunilor cu
durată de executare, se are în vedere momentul epuizării faptei (mai puţin în

cazul infracţiunii progresive). Aşa cum şi
Curtea Constituţională a statuat în Decizia nr. 206/2013, infracţiunea abrogată

prin declararea neconstituţionalităţii
legii de abrogare reintră în vigoare, astfel că ia naştere o succesiune de legi în

timp, urmând a se aplica (retroactiv sau
Ghigheci Ghigheci
I
ultraactiv, după caz) cea mai favorabilă.

38. a
Prin Decizia nr. 12/2015, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru
dezlegarea unor chestiuni de drept în
materie penală, a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) C.pen., în
cazul pedepselor definitive
pentru infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave potrivit Codului

penal anterior, determinarea maximului
special prevăzut de legea nouă se realizează, chiar dacă valoarea prejudiciului

este inferioară pragului valoric prevăzut
de art. 183 C.pen., prin raportare la varianta agravată a infracţiunilor limitativ

enumerate în art. 309 C.pen. Prin
Decizia nr. 13/2014, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie
penală, a stabilit că dispoziţiile art. 6 C.pen. sunt aplicabile şi cu privire la

hotărârea de condamnare pronunţată de un
alt stat faţă de cetăţenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura
reglementată de Legea nr. 302/2004. Conform
art. 17 din Legea nr. 187/2012, în aplicarea art. 5 Cpen., o pedeapsă cu

suspendarea executării aplicată înainte de
01.02.2014 este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă prevăzută

de noul Cod penal.
39. c
Plecând de la Decizia nr. 1/2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul
pentru dezle¬garea unor chestiuni de
drept în materie penală, Instanţa va folosi algoritmul prezentat în dispozitivul

acestei hotărâri general obligatorii şi va
face aplicarea art. 6 C.pen. cu privire la pedepsele individuale ce formează

concursul de infracţiuni, iar apoi pedeapsa
aplicată conform
legii vechi o va compara cu maximul de pedeapsă la care ar putea ajunge instanţa

prin aplicarea art. 39 C.pen. la pedepsele
Ghigheci Ghigheci
I
eventual reduse în baza art. 6 C.pen. şi abia apoi se va face compararea

pedepselor rezultante, care în cauză va duce la
reducerea pedepsei ce se execută la 6 an' închisoare.

40. a, c
Prin Decizia nr. 13/2015, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru
materie penală, a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal
conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii
Constituţionale, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune

pentru care, potrivit Codului penal
anterior, a fost aplicată, printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă cu suspendarea

condiţionată a executării, care, conform
art. 41 alin (i) C.pen., nu îndeplineşte condiţiile pentru a constitui primul termen al
recidivei postcondamnatorii şi,
respectiv, o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea

penală mai favorabilă este legea nouă,
stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se

realizează potrivit dispoziţiilor art. 15
alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal raportat la art. 83
alin. (1) din Codul penal anterior. Deşi Legea nr. 187/2012 nu are un text similar
art. 15 alin. (2), pentru pedepsele a
căror executare a fost suspendată sub supraveghere, aceasta pare a fi optica

înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru
rezolvarea acestor situaţii tranzitorii [indiferent de forma de pluralitate existentă

în cauză şi indiferent că se poate
motiva că prevederile art. 10 din Legea art. 187/2012 care menţionează că

tratamentul sancţionator al pluralităţii de
infracţiuni (fără alte precizări -s.n., F.D.T.) se aplică potrivit legii noi atunci când cel
puţin una dintre infracţiunile
din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiuni pedeapsa a fost stabilită
potrivit legii vechi, mai favorabile]; pe cale de consecinţă, nu va fi aplicabil

întotdeauna cumulul aritmetic prevăzut de
vechiul Cod penal, în caz de revocare a suspendării sub supraveghere putând fi

aplicat tratamentul pluralităţii
intermediare (când termenul doi al pluralităţii nu îndepli¬neşte condiţiile recidivei

postcondamnatorii), conform art. 96
alin. (5) C.pen. Prin aplicarea acestui ultim text de lege menţionat, la finalul
termenului de încercare autorul va fi
reabilitat de drept; cu privire la situaţia de la pct. c), îşi găseşte aplicarea art. 16
alin. (2) din Legea nr. 187/2012.
41. b
în cazul abrogării normei completatoare, norma incompletă va păstra elementele
preluate de la aceasta, inclusiv limitele de
pedeapsă, în forma existentă la data abrogării, afară de cazul în care legea

dispune altfel, conform art. 5 alin. (2) din
Legea nr. 187/2012, fapt care se traduce prin aceea că, la momentul abrogării
normei completatoare, norma de trimitere îşi
dobândeşte inde-' pendenţa faţă de aceasta, astfel că ea nu va ieşi din vigoare şi

nici nu îşi va pierde în mod automat
aplicabilitatea, rămânând cu elementele preluate de la norma completatoare până

în momentul în care legiuitorul va
interveni asupra ei (în sensul modificării sau abrogării); normele cadru pot fi
completate de norme care vor fi adoptate
ulterior intrării ei în vigoare, însă acelea de trimitere sunt completate doar cu

prevederile unei norme care există în
momentul adoptării ei, acesta fiind unul dintre elementele esenţiale de

diferenţiere dintre cele două categorii de norme.
42. b
Nu întotdeauna obiectul material încorporează obiectul juridic, un exemplu în
acest sens fiind infracţiunea de sustragere
de sub sechestru prevăzută de art. 261 C.pen. sau infracţiunea de distrugere sau
semnalizare falsă prevăzută de art. 332
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (1) C.pen., situaţii în care e greu de afirmat că obiectele materiale ale acestor
infracţiuni înglobează obiectul
juridic (autoritatea sechestrului aplicat, respectiv siguranţa circulaţiei feroviare).

Astfel, răspunsul de la lit. a) este
greşit. Răspunsul de la lit. b) este corect [de exemplu, în cazul lovirii cu palma a
capului unui nou-născut, obiectul
material relevă în mod evident intenţia, atâta timp cât autorul nu poate susţine că
nu a prevăzut (sau cel puţin a
acceptat) posibilitatea survenirii decesului, chiar dacă, în

3ZU| unei persoane adulte, acţiunea în sine nu era aptă să cauzeze moartea].
Răspunsul de la lit c) este greşit,.deoarece
art. 135 alin. (3) C.pen. arată că este.posibil cumulul de răspunderi penale între
celedouă persoane.
43. c
Tâlhăria este o infracţiune complexă îndreptată împotriva patrimoniului, ce poate
avea un subiect activ multiplu; nu
întotdeauna subiectul pasiv este şi persoana prejudiciată - de exemplu, in cazul

infracţiunii de omor, persoanele
prejudiciate sunt succesorii subiectului pasiv. Consimţă¬mântul victimei poate

justifica o faptă doar dacă este dat de
către o persoană ce poate aprecia consecinţele consimţământului dat.

44. a, b
Consumarea acestor infracţiuni, de cele mal multe ori, are loc prin simpla abţinere
de la efectuarea acţiunii cerute de
legiuitor. O acţiune ilicită (conducerea şi producerea accidentului sub influenţa

alcoolului) determină întotdeauna o
poziţie de garant şi, implicit, obligaţia de a acţiona pentru evitarea producerii

ulterioare a unui rezultat vătămător, iar
forma de vinovăţie a faptei comisive prin omisiune se stabileşte prin raportare la

inacţiunea ulterioară, aceasta din urmă
constituind elementul material al infracţiunii; inacţiunea este pedepsibila şi în

cazul infracţiunilor de pericol -
Ghigheci Ghigheci
I
nedenunţarea (art. 266 C.pen.), lăsarea fără ajutor (art. 203 C.pen.).
45. c
Unele persoane de drept public răspund penal pentru infracţiuni săvârşite în
exercitarea unei activităţi ce poate face
obiectul domeniului privat; persoana juridică poate comite, de exemplu, infracţiuni

omisive improprii (comisive prin
omisiune); este posibil ca fapta justificată comisă de persoana fizică să fie comisă
în numele sau în interesul persoanei
juridice a cărei răspundere penală ar fi putut-o angaja în lipsa justificării.

46. b
Regruparea sub aceeaşi denumire a mai multor infracţiuni distincte este apanajul
infracţiu¬nilor cu conţinuturi
alternative; distrugerea din culpă este o infracţiune cu conţinut alternativ;

infracţiunea prevăzută de art. 367 C.pen.
este o infracţiune cu conţinut alternativ de pericol.

47. b
Realizarea mai multor alternative de comitere duce la reţinerea unui concurs de
infracţiuni şi astfel sporul se va aplica
conform algoritmului prevăzut de această formă a pluralităţii de infrac¬ţiunii,

sporul fiind aplicat pe lângă pedeapsa cea
mai grea aplicată; în realizarea practică a distinc¬ţiei între infracţiunile cu

conţinut alternativ şi cele cu conţinuturi
alternative, pot fi utilizate mai multe criterii - printre acestea, se poate utiliza
criteriul unităţii valorii sociale
protejate prin normă în cazul infracţiunii cu conţinut alternativ, respectiv

pluralitatea acestor valori în cadrul
infracţiu¬nilor cu conţinuturi alternative (de exemplu, în cazul infracţiunii de

nerespectare a hotărârilor judecătoreşti,
prevăzută de art. 287 C.pen.). Pedepsele complementare se aplică pe lângă

fiecare pedeapsă individuală, în cazul
concursului de infracţiuni rezultat în cazul realizării mai multor variante de

comitere a Infracţiunii cu conţinuturi
alternative, şi nu pe lângă pedeapsa rezultantă.

Ghigheci Ghigheci
I
48. b
Elementele unei fapte praeterintenţionate nu sunt îndeplinite în cauză; între
acţiunea ilicită de a trece pe roşu şi
rezultatul produs nu există o legătură de cauzalitate, doctrina stabilind că suntem

în prezenţa unui risc neprotejat, cu
consecinţa excluderii imputării, atunci când rezultatul produs nu se încadrează în

scopul normei juridice încălcate, cu
alte cuvinte, atunci când nu coincide cu rezultatul pe care norma încălcată îşi
propunea să îl prevină (similar, fapta nu
va putea fi imputată în situaţia în care conducătorul auto nu a păstrat distanţa

faţă de autoturismul care circula în faţa
sa şi, astfel, a intrat în impact cu pietonul care traversa neregulamentar strada

prin spatele acestui de pe urmă
automobil). împiedicarea producerii rezultatului este o cauză de nepedepsire a

tentativei incompatibilă cu situaţia din
speţă.
49. a
Timpul este element al tipicităţii în cazul infracţiunii prevăzute de art. 435 alin. (i)
Q circumstanţa timp de obicei
agravează răspunderea penală, însă legiuitorul poate stabili ; °' cumstanţe

atenuante, raportându-se la timpul comiterii
infracţiunii. Scopul este element secund'' în structura laturii subiective; deşi

această concepţie este depăşită,
legiuitorul român a a|es păstreze în structura tipicităţii doar"elementele de factură

obiectivă din conţinutul incrimina^
elementul subiectiv rămânând a fi analizat în mod distinct, pe terenul celei de-a

doua trăsitu"' generale a infracţiunii -
vinovăţia.
50. a, b
Intenţia repentină este o cauză de atenuare a răspunderii penale şi aceasta apar
reglementată atât în Partea generală a
Codului - intrând în structura circumstanţei atenunate stării de provocare [art. 75

alin. (1) lit. a) C.pen.], cât şi în
Ghigheci Ghigheci
I
Partea specială, de exemplu, în Ca2u| Infracţiunii de ucidere sau vătămare a nou-

născutului de către mamă (art. 200
C.pen.); tulburarea sau emoţia tipică acestei forme de vinovăţie nu poate

caracteriza persoana juridică, raportat la care
nu poate fl reţinută nici circumstanţa atenuantă a provocării din raţiuni similare.

Intenţia repentină nu exclude trecerea
unui interval scurt de timp între momentul luării hotărârii infracţio nale şi punerea
în executare a acesteia.
51. a, c
în cazul persoanei care aruncă victima de pe bloc, distanţa până la stradă,
Impactul cu solul acoperit cu asfalt, precum şi
posibilitatea ridicată de a fi accidentat de o maşină, în cazul în care nu a decedat

deja în urma impactului cu asfaltul,
sunt toate elemente care denotă existenţa intenţiei directe; în ipoteza persoanei
abandonate în pădure, deşi se cunoştea că
sunt animale sălbatice în zonă, este prezentă intenţia indirectă, autorul prevede
rezultatul care se produce, dar îi este
indiferent, îl acceptă, fără a-l dori în mod expres; intenţia directă (de gradul doi,
raportat la cele două persoane din
grupul amantului) se realizează atunci când autorul nu îşi propune producerea

rezultatului ca un scop în sine sau ca un
mijloc pentru realizarea altui scop, ci rezultatul apare ca o consecinţă necesară a

modului sau mijloacelor de comitere a
infracţiunii.
52. c
Art. 16 alin. (6) C.pen. ultima frază nu face vreo distincţie cu privire la comiterea
faptelor din culpă, apărând evident
că şi inacţiunea poate fi pedepsită, după cum legiuitorul o prevede expres, în

cazul infracţiunilor din culpă; condiţia
incriminării acţiunii nu este prevăzută de lege în cazul faptelor omisive; faptele

omisive improprii comise cu intenţie pot
fi comise cu premeditare.
Ghigheci Ghigheci
I
53. c
Culpa este fără prevedere atunci când autorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale,
deşi trebuia şi putea să-l prevadă, iar
când nimeni nu putea prevedea rezultatul faptei în mod obişnuit, suntem în

situaţia cazului fortuit. Fapta mai sus descrisă
este caracterizată de intenţie eventuală - şi în cazul culpei cu prevedere, la fel ca

în situaţia intenţiei eventuale,
autorul prevede două urmări: o urmare dorită, care poate fi licită sau ilicită, şi o a
doua urmare, pe care nu o doreşte,
considerând că ea nu se va produce - în cazul culpei cu prevedere, convingerea

autorului că rezultatul nu se va produce se
bazează pe împrejurări obiective, pe care însă în concret le evaluează în mod

eronat; dacă însă neproducerea rezultatului
nu este o convingere bazată pe astfel de împrejurări de factură obiectivă, ci o

simplă speranţă, dependentă de hazard, vom
fi în prezenţa unei intenţii eventuale; infracţiunile pe temei de rasă sunt comise

sau cel puţin au la bază (în cazul
praeterin-tenţiei) intenţia directă.

54. b
Praeterintenţla presupune două urmări, ambele prevăzute de legea penală; textul
art. 16 alin. (5) C.pen. nu limitează în
niciun fel formele intenţiei care pot sta la baza unei fapte praeterintenţionate (are
la bază o intenţie eventuală fapta
persoanei care conectează clanţa uşii

■e la curent electric, reglează tensiunea la o valoare care, după cunoştinţele sale,
nu este pericu-sa j pentru viaţa unui
matur, putând produce cel mult o vătămare uşoară, însă prima persoană are
doreşte să intre pe uşa respectivă este un copil
de 6 ani care, din cauza şocului electric, moare)- Este posibilă tentativa în cazul
infracţiunii complexe comise cu
intenţie "depăşită, când s-a

odus doar rezultatul mal grav al acţiunii secundare, sancţionarea acestei fapte
având însă regimul special prevăzut de art.
Ghigheci Ghigheci
I
36 alin. (3) C.pen.

55. c
praeterintenţia poate caracteriza şi infracţiunile al căror rezultat este imediat, fără
a necesita durată de consumare sau
care au durată de consumare fără a fl progresive; pe de altă parte, culpa oate

caracteriza faptele progresive, momentul
producerii rezultatului final neavând relevanţă în stabilirea formei de vinovăţie a

autorului; atitudinea subiectivă a
autorului faţă de producerea rezultatului este diferită în cazul praeterintenţiei,

când, raportat la rezultat, acesta are
atitudinea tipică a culpei, faţă de forma de vinovăţie a intenţiei indirecte.

56. b, c
Consimţământul victimei nu poate justifica faptele comise împotriva vieţii unei
persoane (chiar comise din culpă); în cazul
ambelor forme de vinovăţie, autorul prevede două urmări, dife¬renţierea

realizându-se la nivelul acceptării celei de-a doua
urmări; posibilitatea prevederii în cazul culpei fără prevedere se analizează prin

raportare la împrejurările concrete în
care s-a realizat acţiunea, dar şi la caracteristicile subiective ale autorului.

57. b
Suntem în cazul unei infracţiuni complexe praeterintenţionate. Având în vedere că
nu a fost lezat obiectul juridic
principal (libertatea sexuală a victimei), fapta penală a rămas în forma tentativei,

al cărei tratament sancţionator e cel
special prevăzut de art. 36 alin. (3) C.pen., şi nu acela prevăzut de art. 33 alin. (2)
C.pen.
58. a
Este element constitutiv în cazul infracţiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1)
C.pen. şi este element de agravare
în cazul omorului comis pentru a ascunde o infracţiune, prevăzut de art. 189 alin.
(1) lit. d) C.pen. Existenţa scopului
special nu este incompatibilă întotdeauna cu existenţa intenţiei eventuale, astfel,

atunci când caracterul eventual al
Ghigheci Ghigheci
I
intenţiei nu priveşte scopul, ci un alt element de care depinde existenţa faptei,
cele două elemente sunt compatibile - de
exemplu: când comite un furt şi ia un bun, deşi nu ştie cu certitudine dacă este al
său sau nu, în condiţiile în care
bunul, în realitate, aparţinea altei persoane. în cazul omorului comis din interes
material, suntem în prezenţa unui mobil,
şi nu a unui scop.
59. c
Uciderea din culpă poate fi imaginată ca o infracţiune progresivă, de exemplu,
când decesul victimei survine la 8 luni după
accident, starea de sănătate a acesteia agravându-se în mai multe etape.

Prezenţa elementului subiectiv în cazul apărării
nu are nimic incompatibil în cazul comiterii unei fapte din culpă în legitimă
apărare, de exemplu, în situaţia în care
autorul este ameninţat cu un pistol, doreşte să sustragă un autovehicul aflat în

apropiere pentru a scăpa cu viaţă, însă,
manevrând greşit levierul cutiei de viteze, porneşte înspre direcţia autorului, în loc
să se deplaseze înapoi, provocând un
impact mortal cu acesta. Deşi, potrivit art. 19 alin. (2) C.pen., este în legitimă
apărare persoana care săvârşeşte fapta
pentru a înlătura un atac, formulare care ar putea sugera cerinţa unei intenţii,
interpretarea care trebuie dată acestui
text este aceea conform căreia acţiunea trebuie să fie comisă pentru a înlătura un
atac, şi nu fapta în integralitatea ei;
în caz contrar, autorii unor astfel de acţiuni ar fi nevoiţi să arate în mod fals că au
comis fapta cu intenţie doar pentru
a-şl justifica fapta. Existenţa unui mobil impune reţinerea în plan subiectiv a unui
element intenţionat.
în cazul infracţiunilor omisive improprii, este necesar a se stabili că autorul avea

obligaţi A împiedica producerea unui
rezultat. în acest context, în doctrină, mai ales cea străină s-a =: 6a

■ i * o dJUns |a
Ghigheci Ghigheci
I
cristalizarea teoriei poziţiei de garant, bazate pe relaţia specială de protecţie între
un sub' garant şi o valoare socială
ocrotită, relaţie determinată de incapacitatea totală sau parţială5^ titularului

valorii de a o proteja în mod autonom.
Astfel, teoria a stabilit răspunderea pen( ' anumite surse de pericol, printre care a
identificat şi o acţiune precedentă
periculoasă a autorul • fundamentarea poziţiei de garant în aceste situaţii

porneşte de la premisa că o persoană ce ' comis
o acţiune prin care a creat o stare de pericol pentru altul este ţinută să ia toate
măsurile se impun pentru a preveni
materializarea acelui pericol într-o urmare prevăzută de legea penală Astfel,

autorul va răspunde pentru omor comis prin
omisiune - deşi la momentul acţiunii ante rioare (lovirea pietonului) poziţia

subiectivă era caracterizată de o culpă, la
momentul omisiunii ulterioare aveam de-a face cel puţin cu o intenţie eventuală,
care, în condiţiile existenţei poziţiei de
garant, va antrena răspunderea autorului pentru omor; nu poate fi vorba de un

caz fortuit atât timp cât victima nu a
debutat în traversare când a fost lovită şi nu reiese din datele speţei o altă cauză
a accidentului decât pierderea
controlului direcţiei de deplasare a autovehiculului ne fondul consumului de

alcool.
61. a, b
Explicaţiile privind teoria poziţiei de garant sunt şi aici aplicabile. Precizăm că,
atunci când o persoană comite o
acţiune care o pune în pericol, iar o altă persoană intervine pentru a o salva cel
salvat se va afla în poziţie de garant
în cazul în care intervenientul a devenit şi victimă a acţiunii de salvare. în cazul în

care pietonul nu va rămâne în
pasivitate, atunci forma de vinovăţie se va raporta la momentul acţiunii iniţiale

(traversarea neregulamentară); fapta
conducătorului auto va fi justificată de starea de necesitate, cazul fortuit fiind

Ghigheci Ghigheci
I
aplicabil doar prin raportare la
pietonul ce traversa neregulamentar şi intempestiv.

62. a, b
Plecând de la teoria imputării obiective a rezultatului, suntem în cazul unui risc
deviat (rezultatul nu apare ca urmare a
materializării riscului creat de autor) în prima ipoteză propusă şi a unui risc

culpabil (culpa ulterioră a victimei a
contribuit decisiv la producerea rezultatului) în cea de a doua, ambele având ca

efect concluzia că rezultatul mai grav
produs nu este o consecinţă a stării de pericol create prin acţiune. în cea de a

treia ipoteză, nu va fi un risc deviat,
pentru că pericolul creat a înlesnit acţiunea împrejurării, care ulterior a determinat

producerea rezultatului. Diferenţa
între prima şi a treia ipoteză este dată de faptul că internarea în spital nu expune
prin ea însăşi victima unui risc de
a-şi pierde viaţa într-un incendiu, în schimb o medicamentaţie greşit administrată,

ce are ca efect destabilizarea
sistemului imunitar, creează un risc relevant de îmbolnăvire ulterioară.

63. a, b
în dreptul penal român, consimţământul victimei are rol de cauză care înlătură
tipicitatea (prevederea faptei în legea
penală), atunci când textul de Incriminare însuşi cere condiţia ca fapta să se

comită fără consimţământul victimei -
element constitutiv (de ex., la infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de

art. 224 C.pen.) şi rol de cauză
justificativă când, deşi textul de incri¬minare nu cere condiţia ca fapta să se

comită fără consimţământul victimei -
element constitutiv, valoarea socială protejată de normă este una de care titularul
acesteia poate dispune (de ex.,
infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 C.pen.).

64. a, c
Actul sexual cu un minor este incriminat tocmai din considerentul că victima se
află la o vârstă la care nu are o
Ghigheci Ghigheci
I
dezvoltare suficientă pentru a exprima un consimţământ valabil. De altfel, dacă

acest consimţământ lipseşte, fapta
constituie viol sau agresiune sexuală. Ar mai putea fi argu¬mentat şi prin prisma
faptului că, în acest caz, consimţământul
joacă, mai degrabă, rol de cauză

• înlătură tipicitatea, căci, deşi nu este prevăzut expres de norma de incriminare,
este o 5^'diţle subînţeleasă, absolut
necesară pentru existenţa infracţiunii. în toate cazurile, este cert că

£°rpoate produce efecte exoneratoare de răspundere consimţământul în acest
caz, indiferent de
Lura care i se atribuie.
în cazul infracţiunii de trafic de persoane, art. 210 C.pen. stipulează expres faptul
ca nu stituie cauză justificativă
consimţământul victimei. în schimb, constituie cauză justificativă '"nsimţămantul

victimei în cazul infracţiunii de lipsire
de libertate. De exemplu, o persoană onsimte să fie încuiată într-un apartament

timp de mai multe ore.
65. a
Exprimarea „nu constituie infracţiune" este folosită de legiuitor atât în cadrul
capitolului zervat cauzelor justificative,
cât şi în cel rezervat cauzelor de neimputabilitate. Cu toate acestea, apreciem că

textul instituie o cauză justificativă,
în sensul că, deşi prevăzută de legea penală, fapta je a părăsi locul unui accident
nu este antijurídica (este
justificată), dacă se comite în anumite împrejurări [art. 338 alin. (3) C.pen.].
Natura împrejurărilor enumerate de
legiuitor conduce la aceeaşi concluzie, a caracterului justificat al faptei de părăsire

a locului accidentului, iar nu la
un caracter nejustificat, dar neimputabil.

66. c
Participarea la o grevă autorizată înseamnă exercitarea unui drept al salariatului,
care este o cauză justificativă.
Consimţământul victimei justifică acţiunea celui care îi cauzează acesteia o

vătămare corporală, integritatea corporală
Ghigheci Ghigheci
I
fiind o valoare de care persoana poate dispune (în doctrină, se consideră că există
unele excepţii de la această regula, de
exemplu, atunci când vătă¬marea integrităţii corporale produce urmări

ireversibile, ceea ce, oricum, nu este cazul în
speţă). Excesul de legitimă apărare datorat tulburării sau temerii reprezintă o

cauză de neimputabilitate [art. 26 alin.
(1) C.pen.], iar nu una justificativă.

67. b, c
Pentru a produce efecte justificative, consimţământul victimei trebuie să fie actual
şi deter¬minat, însă nu este necesar
ca acesta să fie expres, putând fi şl tacit. A se vedea exemplul de la grila nr. 68.
68. b
în acest caz, produce efecte justificative consimţământul tacit al proprietarului
batistelor, con¬simţământ care se poate
deduce din natura relaţiilor dintre cei doi, natura şl valoarea bunului luat din
posesia detentorulul, care permit
concluzia, că, dacă ar fi fost de faţă, proprietarul şi-ar fi expri¬mat expres

consimţământul ca făptuitorul să ia o
batistă. Nu poate fi vorba, în acest caz, de stare de necesitate, căci, în mod

evident, nu există un pericol imediat pentru
viaţa, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului, care să nu fi putut fi

înlăturat în alt mod decât prin luarea
batistei.
69. a
în exercitarea atribuţiilor de serviciu, procurorul este îndrituit să distrugă sigiliul
aplicat de organul de poliţie pe
plicurile în care sunt introduse probele, în măsura în care apreciază necesară

studierea nemijlocită a acestora pentru a-şi
forma convingerea în legătură cu existenţa faptelor şi vinovăţia persoanelor

cercetate. Este vorba, aşadar, de îndeplinirea
unei obligaţii legale [art. 21 alin. (1) C.pen.].

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mod constant faptul că art. 3
din Convenţia pentru Apărarea
Ghigheci Ghigheci
I
Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale interzice în termeni absoluţi

tortura şi tratamentele inumane ori
degradante, indiferent de scopul urmărit. Agenţii statului sunt datori să respecte

obligaţia materială negativă de a nu
supune, în nicio situaţie, o persoană unor tratamente incompatibile cu exigenţele

art. 3 din Convenţie. Ca atare,
între¬buinţarea de violenţe faţă de persoana aflată în curs de cercetare nu poate

fi justificată în nicio împrejurare.
Convingerea fermă a inculpatului că va fi condamnat pe nedrept, chiar dacă este
întem
nu justifică fapta acestuia de a distruge probele aflate la dosar; Inculpatul are
mijloace legai
contesta probele administrate într-o cauză derulată împotriva lui. e 8
70. b
Constrângerea reprezintă o cauză care înlătură Imputabilitatea, iar textul citat
regleme
o ipoteză particulară de constrângere, care nu schimbă natura acesteia.
nteazj
71. b, c
minoritatea făptuitorului), primele producând efecte mal largi [de ex., spre
deosebire de cai
Cauzele justificative se analizează prioritar faţă de cele de neimputabilltate (cum
este
e ra
de neimputabilltate, incidenţa unei cauze justificative înlătură posibilitatea
aplicării unei i
1 măsuri de
siguranţă - art. 107 alin. (2) C.pen.]. Potrivit art. 18 alin. (2) C.pen., efectul cauzei
justificative se întinde şi
asupra participanţilor.
72. a
A se vedea art. 26 alin. (2) C.pen.
73. b
Deşi frecventă în practică, confuzia între intenţie, ca formă de vinovăţie şi scop,
ca element distinct din structura
laturii subiective, poate şl trebuie evitată. Pătrunderea celui atacat în locuinţa

vecinului s-a făcut cu intenţie, iar nu
din culpă, astfel că fapta săvârşită este una tipică (prevăzută de legea penală şi
comisă cu vinovăţia cerută de lege). Ea
Ghigheci Ghigheci
I
nu este şi antijurídica întrucât produce efecte cauza justificativă a stării de

necesitate. Legitima apărare nu poate fi
reţinută, căci ea presupune o activitate ofensivă, îndreptată împotriva

atacatorului, iar nu împo¬triva unui terţ care nu
se află în legătură cu atacatorul.

74. a, c
Nimic nu împiedică reţinerea legitimei apărări în cazul săvârşirii unei infracţiuni
din culpă, atâta timp cât acţiunea care
a produs un rezultat culpabil a fost comisă în scopul înlăturării atacului. Spre

exemplu, în jurisprudente franceză, s-a
reţinut că acţionează în legitimă apărare cel care, atacat fiind şi încercând să

plece de la faţa locului cu autoturismul,
manevrează greşit schimbătorul de viteze, astfei că autoturismul se deplasează

înspre înapoi la apăsarea pedalei de
acceleraţie, cu consecinţa accidentării mortale a atacatorului.

Incidenţa unei cauze justificative înlătură posibilitatea aplicării oricărei măsuri de
siguranţă -art. 107 alin. (2) C.pen.
întrucât legea cere ca fapta să fie comisă pentru a înlătura atacul, nu poate fi
reţinută legitima apărare în beneficiul
celui care acţionează din alte considerente (spre exemplu, ucide la comandă o
persoană, fără să ştie că victima tocmai se
pregătea să detoneze, de la distanţă, o bombă plasată anterior într-un loc

aglomerat).
75. a
Din momentul în care victima a început să se îndepărteze, atacul şi-a pierdut
caracterul imediat, astfel că lovirea
ulterioară acestui moment poate fi reţinută doar ca ripostă, în condiţiile stării de

provocare. Depăşirea limitelor
legitimei apărări, indiferent dacă este vorba despre un exces neimputabil sau doar
de unul scuzabil, are ca situaţie
premisă faptul că sunt întrunite toate condiţiile atacului (inclusiv cel Imediat), în
momentul în care făptuitorul
acţionează, lipsind doar proporţionalitatea dintre atac şi apărare (condiţie a

Ghigheci Ghigheci
I
apărării justificate).
76. c
Căderea neaşteptată a unui bolovan de mari dimensiuni pe şosea este, fără
îndoială, o împre¬jurare neprevăzută, însă
vătămarea pasagerului nu a fost consecinţa directă a acestei împrejurări (cum s-

ar fi întâmplat dacă şoferul ar fi intrat
în impact cu acesta), ci a manevrei de evitare a obstacolului, efectuate de şofer

pentru salvarea vieţii în faţa
pericolului imediat reprezentat de prezenţa obstacolului pe carosabil. Ca atare,

fapta prevăzută de legea penală este
consecinţa directă a acestei acţiuni de salvare, Iar nu a căderii în sine a

obstacolului pe carosabil.
77. b
Caracterul imediat al atacului exprimă necesitatea ca acesta să fie iminent sau în
curs de
desfăşurare, iar caracterul material necesitatea ca acesta să fie exercitat prin
mijloace fizice şi să
seîndrepte asupra existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. ,'
78. b
Condiţia ca atacul să pună în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile
acesteia, existentă sub imperiul Codului
penal din 1969, a fost înlăturată de legiuitor odată cu intrarea în vigoare a Codului
penal actualmente în vigoare. Din
datele speţei rezultă că atacul era imediat (în raport de iminenţa recepţionării
unei noi lovituri), astfel că instanţa va
putea reţine legitima apărare, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute
de lege.
79- a, c
Cum atacul poate să pună în pericol persoana sau drepturile altuia [art. 19 alin.
(2) C.pen.], apărarea poate fi exercitată
şi de o altă persoană decât cea atacată, care intervine în sprijinul acesteia. în

lipsa unei fapte prevăzute de legea
penală, nu putem vorbi nici de cauze justificative. Ca atare, în cazul legitimei

apărări, apărarea constă întotdeauna
într-o faptă prevăzută de legea penală. în cazul folosirii unor mijloace de către
atacator, cel atacat poate exercita
Ghigheci Ghigheci
I
apărarea atât direct împotriva atacatorului, cât şi asupra mijlocului folosit, caz în
care distrugerea sau degra¬darea
mijlocului va fi justificată tot pe terenul legitimei apărări.

80. b, c
Proporţionalitatea între atac şi apărare se apreciază în funcţie de un ansamblu de
elemente: mijloacele folosite de
atacator şi, respectiv, cel atacat, împrejurările de fapt în care s-a acţionat,
urmarea pe care cel mai probabil ar fi
produs-o atacul şi cea produsă în concret de apărare, situaţia personală a celor

implicaţi, inclusiv raportul de forţe
dintre aceştia.
81. b
în situaţia în care, cu ocazia apărării, este vătămat unui terţ care nu se află în
legătură cu agresorul, fapta prevăzută
de legea penală comisă de cel ce se apără este justificată pe terenul stării de

necesitate, Iar nu al legitimei apărări.
Aceasta chiar dacă, aparent, suntem în prezenta unui atac material, direct,
imediat şi injust, care pune în pericol
persoana celui atacat sau dreptu¬rile acestuia. Distincţia dintre legitima apărare
şi starea de necesitate nu se poate face
întot¬deauna pornind de la cauza care determină incidenţa cauzei justificative.

Uneori, cum este cazul în speţă, distincţia
trebuie făcută pornind de la acţiunea celui care acţionează în prezenţa acelei

cauze. Dacă cel atacat se îndreaptă
împotriva unui terţ, este doar o acţiune de salvare din faţa unul pericol, pe când
atunci când se îndreaptă împotriva
atacatorului, este o acţiune de apărare în faţa unui atac, în sensul art. 19 alin. (2)
C.pen.
82. b
Având în vedere împrejmuirea terenului şi postarea anunţului, se poate trage
concluzia că X s-a bazat pe anumite elemente,
pe care le-a considerat suficiente (şi care nu erau în mod vădit insuficiente pentru
un observator obiectiv), că nicio
Ghigheci Ghigheci
I
persoană nu va fi vătămată de câinii lăsaţi liberi în perimetrul delimitat. Ca atare,

poziţia lui subiectivă este
caracterizată de o culpă cu prevedere, astfel încât nu poate fi reţinută în sarcina

lui infracţiunea de vătămare corporală,
care se comite cu intenţie. în schimb, în sarcina lui X se poate reţine infracţiunea

de vătămare corporală din culpă.
Legitima apărare prezumată nu operează, căci, potrivit art. 19 alin. (3) C.pen.,
locul împrejmuit în care se pătrunde
trebuie să ţină de o locuinţă, încăpere sau dependinţă, ceea ce nu este cazul în

speţă.
83. c
Dacă este adevărat că apărarea trebuie să fie motivată de pătrunderea victimei
într-unui dintre spaţiile enumerate de
legiuitor, nu este mai puţin adevărat că această motivaţie nu trebuie să fie una
exclusivă, legiuitorul neimpunând o atare
condiţie.
Prezumţia operează chiar şi în cazul simplei încercări de pătrundere într-unui

dintre spaţiile arătate, nefiind necesar ca
cel care acţionează să aştepte ca pătrunderea fără drept să se reaiize;e efectiv.

A se vedea şi explicaţia de la grila nr. 79, cu privire la posibilitatea reţinerii
legitimei apărări; beneficiul altei
persoane decât cea atacată.

84. a
Excesul neimputabil de legitimă apărare înlătură imputabilitatea, iar nu
antijuridicitatea Ca atare, este posibilă
aplicarea unei măsuri de siguranţă (spre deosebire de situaţia în care este

incidenţă o cauză justificativă). Tot astfel,
spre deosebire de cauzele justificative, efectul cauzelor de neimputabilitate este

unul personal, care nu produce efecte şi
asupra participanţilor.
85. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Acţiunea spontană a unui animal nu poate fi niciodată analizată pe terenul
legitimei apărări căci, în acest caz, nu este
îndeplinită condiţia caracterului Injust al atacului. Ea poate fi însjj analizată pe

terenul stării de necesitate,
constrângerii fizice sau cazului fortuit.

86. c
Din analiza coroborată a prevederilor art. 20 alin. (2) şi art. 26 alin. (2) C.pen.,
rezultă faptul că reţinerea stării de
necesitate, ca şi cauză justificativă, nu este incompatibilă cu producerea, chiar

conştientă, a unor urmări mai grave decât
cele pe care le-ar fi produs pericolul, atâta timp cât această disproporţie nu este
una vădită. Excesul neimputabil de
stare de necesitate şi cir¬cumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de

necesitate presupun, ambele, existenţa unei
disproporţii vădite între urmările acţiunii de salvare şi cele pe care le-ar fi produs
pericolul, dacă nu ar fi fost
înlăturat.
87. c
Pentru a beneficia de efectele stării de necesitate, legea nu impune condiţia ca cel
care acţionează pentru a înlătura un
pericol să aleagă întotdeauna alternativa comiterii unei fapte licite în detrimentul

uneia ilicite, căci, dată fiind
iminenţa pericolului, este posibil ca mijlocul licit aflat la dispoziţia făptuitorului să

nu aibă aceeaşi eficienţă ca cel
reprezentat de comiterea faptei penale şi nici condiţia ca acesta să sacrifice un

bun al său în detrimentul celui
aparţinând unui terţ, străin de pericolul creat şi căruia nu îi profită acţiunea de

salvare. în schimb, provocarea
intenţionată a pericolului (de exemplu, incendierea unei case) nu poate justifica

comiterea unei fapte penale pentru
înlăturarea acesteia (de exemplu, pătrunderea prin efracţie într-o locuinţă

învecinată pentru accesul la o sursă de apă).
88. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Spre deosebire de starea de necesitate, în cazul legitimei apărări, legea nu
impune condiţia ca cel ce se apără să nu fi
avut la îndemână posibilităţi mai puţin păgubitoare. A se vedea şi explicaţia de la

grila nr. 73.
89. c
Principiul constituţional al demnităţii umane se opune transformării persoanei
umane într-un instrument de satisfacere a
nevoilor altora. în plus, legea (art. 141 şi urm. din Legea nr. 95/2006) stabileşte
scopul şi condiţiile în care se face
prelevarea de ţesuturi şi organe umane. A se vedea şi explicaţia de la grila nr. 73.

90. b, c
Există situaţii în care incidenţa stării de necesitate este exclusă în considerarea
unei obligaţii specifice de a înfrunta
pericolul existente în sarcina celui care săvârşeşte acţiunea de salvare pentru a se

salva pe sine de la acel pericol.
Este, de exemplu, cazul pompierului chemat să stingă un incendiu sau al

părintelui care are obligaţia protejării copilului
său minor.
în acest caz, forţa declanşată de mişcarea animalului determină căderea
călăreţului peste ictimă şi vătămarea acesteia.
Călăreţul este supus unei constrângeri-exercitate asupra fizicului său de o forţă

exterioară, irezistibilă, care nu îi
permite nicio libertate de acţiune sau voinţă. Cazul fortuit presupune o libertate
de voinţă şi acţiune a făptuitorului,
peste care se suprapune o jmprejurare exterioară, imprevizibilă, care conduce la

producerea urmării prevăzute de norma
penală. Tot astfel, starea de necesitate presupune o libertate de voinţă şi acţiune

a făptuitorului, dirijată spre un
obiectiv determinat (pentru a salva de la un pericol).

92. c
Spre deosebire de starea de necesitate, legitima apărare nu poate avea ca sursă
acţiunea spontană a unui animal.
Agresiune fizică iminentă, provenită din partea unei persoane responsabile, ce
intenţionează să-l ucidă pe cel ce va invoca
Ghigheci Ghigheci
I
ulterior cauza justificativă, poate fi analizată atât pe terenul legitimei apărări, cât
şi pe terenul stării de necesitate,
după cum făptuitorul recurge la mijloace ofensive, îndreptate împotriva

atacatorului, sau la mijloace defensive, îndreptate
împotriva altor persoane.

A se vedea şi explicaţiile de la grilele nr. 73 şi 85.
93. b, c
Imposibilitatea luării măsurilor de siguranţă este comună pentru toate cauzele
justificative [art. 107 alin. (2) C.pen.].
Legea reglementează situaţii în care legitima apărare este prezumată (art. 19 alin.
(3) C.pen.]. în cazul stării de
necesitate nu există o prezumţie legală de stare de necesitate.

A se vedea şi explicaţiile de la grila nr. 85.
94. b
Nu toate cauzele de neimputabilitate au efecte in personam, cazul fortuit având
efecte In rem; în ipoteza cauzelor de
neimputabilitate, fapta fiind tipică şi antijuridică, este posibilă aplicarea măsurilor

de siguranţă. Exerciţiul analizării
trăsăturilor generale ale infracţiunii începe întotdeauna prin analiza tipicităţii şi

apoi a antijuridicităţii, abia
ulterior se trece la verificarea imputabilităţii.

95. c
în cazul minorului fără discernământ, cu o vârstă între 14 şi 16 ani, prezumţia
relativă a lipsei discernământului este
confirmată, răspunderea sa penală fiind astfel înlăturată pe temeiul minorităţii ca

şi cauză de neimputabilitate. Fiind în
cazul unei infracţiuni unice, continuarea comiterii faptei după împlinirea vârstei de
18 ani atrage sancţionarea autorului
ca infractor major, comiterea unor acţiuni componente ale infracţiunii continuate

în stare de minorat putând fi
valorificată în procesul de individualizare a pedepsei.

96. c
Pentru a fi în prezenţa excesului neimputabil de legitimă apărare, trebuie să fie
îndeplinite toate condiţiile atacului şi
Ghigheci Ghigheci
I
apărării, mai puţin proporţionalitatea, mai ales că legiuitorul s-a referit în art. 26
alin. (1) C.pen. doar la depăşirea
limitelor unei apărări proporţionale, şi nu la depăşirea limitelor legitimei apărări în

general. în cazul reţinerii acestei
cauze de neimputabilitate, în mod evident, nu se mai ajunge la aplicarea unei

pedepse. Deşi practica judiciară, sub
imperiul vechilor Coduri penal şi civil, a stabilit în mod contrar, conform art. 1360
Cod civil, că este datorată
indem¬nizaţie doar în cazul persoanei care „a săvârşit o infracţiune prin

depăşirea limitelor legitimei apărări", cum în
cazul excesului neimputabile nu suntem în prezenţa unei infracţiuni, nu va exista

nici obligaţie de dezdăunare, aceasta
fiind incidenţă doar în cazul excesului scuzabil - cauză de atenuare a răspunderii

penale.
97. a, b
cauzei justificative a stării de necesitate. Excesul neimputabil, prin natura sa, este
o cauză pers nal-subiectivă, ce
produce efecte doar cu privire la persoana care nu şi-a dat seama de depăşit
vădită a proporţiei, ea nerăsfrângându-se
asupra participanţilor. întotdeauna actul de salvare va fj faptă tipică şl

nejustificată, lipsind imputabilitatea ca
trăsătură generală a infracţiunii.

98. b
Distrugerea conductei de gaz în urma exploziei provocate de manevra bruscă a
conducătorul ! auto este o faptă comisă în
stare de necesitate, pentru a salva viaţa pusă în pericol a animalului întocmirea

actului fals este o faptă comisă, după
caz, în condiţiile constrângerii fizice sau moralţ în funcţie de intensitatea

constrângerii percepute de cel ameninţat şi
de posibilitatea Iul fizică dea scăpa de sub presiunea celui ce ameninţă.

Accidentul produs în condiţiile expuse la
răspunsul de la lit. b) constituie o faptă comisă în circumstanţele unui caz fortuit.

99. b
Ghigheci Ghigheci
I
Cazul fortuit nu înlătură întotdeauna răspunderea civilă a autorului, aceasta
putând fi anga. jată, de exemplu, pe temeiul
răspunderii pentru prejudiciul cauzat de lucruri - art. 1375 c.civ (ipoteza

accidentului cu victime produs din cauza unor
defecţiuni tehnice ascunse ale autovehi¬culului). Având în vedere că este

înlăturată existenţa culpei ca element al
vinovăţiei atunci când autorul nu a putut să prevadă intervenţia forţei străine şi

rezultatul acesteia, cu atât mai mult
acest element va fi înlăturat când nicio persoană nu a putut prevedea această

intervenţie. Cazul fortuit este singura cauză
de neimputabilitate care are efecte in rem.

100. b, c
Odată înlăturată imputabilitatea, nu poate fi aplicată o pedeapsă principală şi deci
nici una complementară. în cazul
infracţiunilor cu durată de executare, iresponsabilitatea trebuie să existe pe toată

perioada comiterii infracţiunii, în
caz contrar, autorul răspunzând pentru partea din acţiune comisă în stare de
responsabilitate; exisenţa sau inexistenţa
responsabilităţii într-un caz concret poate depinde nu doar de starea în care se

află cel în cauză, ci şi de natura
infracţiunii: de pildă, în doctrină s-a arătat că o persoană poate înţelege

semnificaţia unui fapte de omor, dar nu şi pe
aceea a unei fapte de fals.

101. b, c
Iresponsabilitatea exclude posibilitatea aplicării unei pedepse sau măsuri
educative; Irespon¬sabilitatea nu exclude
aplicarea altor sancţiuni, cum ar măsurile de siguranţă, insă confiscarea extinsă

are ca şi condiţie de aplicare existenţa
unei condamnări penale, posibilitate exclusă în cazul Iresponsabilului. Conform

art. 1367 C.civ., iresponsabilul nu va fi
răspunzător pentru even¬tualele prejudicii produse, cu excepţia situaţiilor în care

nu poate fi angajată răspunderea unei
Ghigheci Ghigheci
I
persoane care ar fi avut obligaţia de supraveghere, când iresponsabilul poate fi
obligat să Indem-nizeze victima.
102. a, c
Intoxicaţia cronică cu alcool presupune o alterare patologică permanentă a
facultăţilor psihice ale subiectului, iar când
aceasta duce la pierderea capacităţii intelective şi volitive, răspunderea penală va

fi înlăturată nu pe temeiul
dispoziţiilor referitoare la intoxicaţie, ci în baza textului privitor la iresponsabilitate

- art. 28 C.pen. Ca intoxicaţia
să înlăture răspunderea penală, nu este suficient ca aceasta să fie involuntară,

starea de intoxicaţie trebuind să fie şi
completă. Deşi, de cele mai multe ori, înlăturarea imputabilităţii pe raţiuni de

intoxicaţie nu necesită aplicarea unei
măsuri de siguranţă, aceasta de pe urmă fiind o stare pasageră, se pot imagina

situaţii când măsuri de siguranţă cu
caracter medical pot şi trebuie să fie aplicate - persoana care, pentru o perioadă
mai lungă de timp, realizând activităţi
într-un loc de muncă cu substanţe gazoase halucino¬gene/stupefiante, comite o

faptă penală într-o stare de intoxicaţie
totală, ulterior arătându-se necesară aplicarea unui tratament medical pentru

eliminarea consecinţelor expunerii prelungite
la respectivele substanţe.
103. b, c
Eroarea asupra elementelor constitutive ale Infracţiunii nu înlătură
imputabilitatea, ci ele¬mentul vinovăţie (intenţia,
eventual şi culpa); eroarea asupra elementelor constitutive ale infrac-iunii se

poate înfăţişa în concret atât ca o eroare
de fapt, cât şi ca o eroare de drept nepenal, în funcţie de elementul asupra căruia

poartă eroarea autorului (de ex.,
autorul crede în mod eronat cj legea civilă atribuie bunul în proprietatea sa şi se

hotărăşte să-l distrugă). în măsura în
care eroarea este evitabilă, incidenţa iniţială a erorii este datorată culpei
autorului, motiv pentru care v3 fi exclusă
Ghigheci Ghigheci
I
doar Intenţia ca formă de vinovăţie, fiind astfel posibil să subziste răspunderea

pentru o faptă din culpă, în măsura în
care fapta este incriminată şi în modalitatea comiterii cu o astfel de fCirmă de

vinovăţie.
104. b
în cazul în care eroarea inversă poartă asupra unei circumstanţe agravante,
autorul va răspunde pentru forma de bază a
infracţiunii respective. Eroarea asupra cauzelor justificative are un efect similar cu

cel al cauzelor justificative reale,
mai exact, înlăturarea răspunderii penale pentru fapta intenţionată - cauze

justificative putative. Deşi în cazuri de error
in objecto se admite regula caracterului irelevant al erorii, în situaţia în care este

vorba de valori sociale ce ocupă
poziţii diferite în raport cu legea penală, eroarea poate deveni esenţială, astfel
distrugerea propriului bun prin spargere
nefiind o faptă prevăzută de legea penală.

105. a, b
Elementele obiective ale unei cauze justificative trebuie apreciate ca o eroare
asupra tipicităţii, cu consecinţa
înlăturării intenţiei ca formă a elementului vinovăţie, motiv pentru care autorul va

fi exonerat de răspundere dacă acesta
nu şi-a putut da seama că atacul sau pericolul nu este real. Ca excepţie, eroarea
cu privire la o normă extrapenală, ce
ţine de cauza justificativă a îndeplinirii unei obligaţii, poate constitui o eroare

asupra antijuridicităţii. în caz de
error in persona, eroarea este irelevantă, indiferent de cine este titularul concret
al fiecărei valori, reţinerea unui
concurs de infracţiuni fiind posibilă doar în cazul în care eroarea determină

lezarea unui obiect de cu totul altă natură -
de ex., în cazul în care o persoană doreşte să omoare câinele vecinului şi trage

spre tufişul unde crede că acesta se află,
omorând vecinul care se afla întâmplător acolo, se va reţine o tentativă de

Ghigheci Ghigheci
I
distrugere şi o faptă de ucidere din culpă.
106. b
Cauza de neimputabilitate nu trebuie să fie prezentă pe întreaga perioadă a
obligaţiei de a acţiona, ci doar până la
ultimul moment în care ar fi fost posibil să fie salvat obiectul juridic. Eroarea
vincibilă în cazul infracţiunilor din
culpă lasă loc de sancţionare a acesteia; aprecierea cauzei de neimputabilitate se

realizează prin raportare la momentul
acţiunii.'
107. c
Atât în cazul infracţiunilor de obicei, cât şl în acela al infracţiunilor de pluralitate
naturală, nu există vreo
incompatibilitate în sensul imposibilităţii reţinerii erorii de drept sau de fapt. Art.

30 alin. (5) C.pen. nu limitează
sfera erorii la aceea de drept nepenal ca art. 30 alin. (4) C.pen., fiind astfel
acceptată în legislaţia română eroarea de
drept penal, însă în condiţii mult mai restrictive, una dintre acestea fiind
caracterul invincibil al erorii.
108. c
Intoxicaţia, pentru a putea fi reţinută ca şi cauză de neimputabilitate, trebuie să
fie involun¬tară şi completă, situaţia
unui toxicoman şi a persoanei care adoarme la volan putând fi analizată Şi în baza

reguli actio libera in causa, sintagmă
care este utilizată pentru a desemna situaţia în care, la momentul comiterii

acţiunii, autorul nu era responsabil, dar la
un moment anterior, când a fost responsabil, a provocat în mod intenţionat sau

din culpă cauza viitoarei sale
irespon¬sabilităţi; în cazul erorii invincibile asupra consimţământului victimei,

suntem în prezenţa unei cauze de
neimputabilitate - eroarea asupra caracterului ilicit al faptei.
Suntem în prezenţa unei forme a erorii - aberratio ictus - care dă naştere unui
concurs de infracţiuni între o tentativă de
omor asupra atacatorului şi ucidere din culpă asupra terţului Tentativa asupra
Ghigheci Ghigheci
I
atacatorului este justificată pe temeiul
legitimei apărări, iar uciderea din culpă pe acela al stării de necestitate, atacul
iniţial îndeplinind toate condiţiile
pericolului tipic stării de necesitate. De asemenea, având în vedere că apărarea

este unica soluţie pentru autor, acţiunea
sa de apărare în relaţie cu atacul întruneşte condiţiile acţiunii de salvare de la

starea de necesitate care se va reţine
în cazul faptei comise asupra terţului.

110. a
Eroarea evitabilă poate atrage răspunderea autorului pentru comiterea faptei din
culpă. De aceea, regimul erorii de fapt
este diferit, în cazul erorii vincibile, în cazul Infracţiunilor intenţionate autorul

neputând niciodată răspunde pentru
comiterea unei fapte cu această formă de vinovăţie, pe când în cazul faptelor din
culpă acesta putând să răspundă pentru
fapta comisă cu această formă de vinovăţie, în ciuda existenţei erorii de fapt,

când aceasta de pe urmă are la bază o culpă
a făptuitorului. Efectele erorii de drept nu sunt limitate în funcţie de forma de

vinovăţie a autorului.
111. a
Aprecierea asupra caracterului inevitabil se va verifica întotdeauna la cazul
concret, rapor¬tarea făcându-se la autor, în
niciun caz nu se va putea limita reţinerea caracterului invincibil doar la situaţiile în

care eroarea nu putea fi evitată
în mod absolut. Eroarea asupra caracterului ilicit nu priveşte elemente ale

tipicităţii, ci contrarietatea faptei faţă de
ordinea juridică, de exemplu, în cazul erorii ce poartă asupra consimţământului

victimei-în condiţiile lovirii acesteia la
un antre¬nament de box, autorul cunoaşte toate elementele din norma de

incriminare şi acţionează cu intenţie; nu există
njcio limitare cu privire la infracţiunile comise de subiecţi activi speciali.

112. b
în cazul de mai sus, circumstanţa prezentată îndeplineşte condiţiile cauzei de
Ghigheci Ghigheci
I
neimputabilitate a constrângerii fizice -
presiune de natură fizică pe care o forţă exterioară, irezistibilă, o exercită asupra

unui individ, înlăturându-i
posibilitatea de control asupra acţiunilor sale şi determinând astfel comiterea unei

fapte prevăzute de legea penală; fapta
nu este justificată şi nici comisă cu forma de vinovăţie a culpei.

113. c
Constrângerea fizică nu este o cauză justificativă, fiind o cauză de
neimputabilitate; constrân¬gerea fizică poate fi
determinată atât de cauze exterioare subiectului, cât şi de cauze interne, cum ar

fi, de pildă, o stare de leşin, care
determină căderea unei persoane peste o alta, rănind-o pe cea de pe urmă.

Pentru aplicarea acestei cauze de înlăturare a
vinovăţiei nu interesează, de obicei, dacă acţiunea forţei de constrângere a fost

previzibilă sau nu, fiind suficient să se
constate că, în momentul comiterii faptei, autorul s-a aflat sub imperiul ei - există
totuşi situaţii când caracterul
previzibil al constrângerii determină evitabilitatea ei, cum ar fl în cazul militarului

care nu se prezintă la unitate din
cauza unei indundaţii previzibile, neprezentarea fiind evitabilă dacă militarul pleca
spre unitate mai repede.
114. a
Criteriul care stă la baza distincţiei dintre cele două forme de constrângere trebuie
să fie dat de caracterul irezistibil
al constrângerii fizice, mai exact, de posibilitatea de a se sustrage fizic de sub

imperiul acesteia la momentul comiterii
faptei - astfel, cel asupra căruia se exercită violenţe, spunându-i-se că actele se

vor repeta dacă nu falsifică un act,
este supus unei constrângeri morale, deoarece eventuala comitere a faptei va fi

determinată de efectul violenţei asupra
voinţei autorului, în momentul comiterii faptei acesta nemaiaflându-se sub

imperiul forţei fizice - în cazul celui
Ghigheci Ghigheci
I
ameninţat cu o armă de foc să falsifice un act oficial, acesta este constrâns fizic,
el neputând s3 se sustragă fizic de
sub imperiul acestei constrângeri; în cauză, pericolul este provocat de acţiunea

intenţionată a unei persoane, fapt ce
exclude starea de necesitate.

115. c
Situaţia este asemănătoare celor cunoscute în doctrină sub denumirea de actio
libera in causa, când autorul este cel care
provoacă împrejurarea care ulterior a devenit sursa constrângerii _ astfel, în

situaţia în care actul ce a determinat
constrângerea a fost comis din culpă de către autor, fapta comisă în stare de
constrângere va fi şi ea considerată ca fiind
săvârşită din culpă, în măsura în care legea o incriminează şi în această variantă;

evident că, fiind în cazul unei fapte
vătămătoare comise din culpă, va putea fi angajată şi răspunderea civilă

delictuală.
116. c
Fiind vorba de o unitate legală de infracţiune, nu se poate spune că fapta a fost
comisă sub imperiul constrângerii morale,
mal ales că, analizând condiţiile acestei cauze de neimputabilitate, în practică s-a
ajuns ia concluzia că, în ceea ce
priveşte caracterul evitabil al pericolului, se analizează in concreto, trebuind

analizat dacă soluţia alternativă era
susceptibilă să înlăture pericolul cu care persoana a fost ameninţată; în aceste

condiţii, s-a reţinut că denunţarea
celorlalţi participanţi la comiterea faptei continuate era un mijloc eficient de

înlăturare a pericolului, nefiind
îndeplinite condiţiile constrângerii morale. Situaţia dată va putea fi fructificată pe

tărâmul indivi¬dualizării judiciare
a pedepsei.
117. b, c
Ambele cazuri de constrângere înlătură imputabilitatea ca trăsătură generală a
infracţiunii. Persoana care a comis fapta
Ghigheci Ghigheci
I
tipică şi antijurídica nu poate fi trasă la răspundere penală, dar per¬soana care a
exercitat constrângerea va răspunde ca
instigator la comiterea faptei, fiind un caz de participate improprie. Nu suntem în

prezenţa unei constrângeri morale
atunci când se ameninţă cu denunţarea unei infracţiuni comise anterior de către

subiect şi despre care persoana care -
ameninţă are cunoştinţă.

118. C
Excesul nelmputabil (justificat) este o cauză de neimputabilitate şi deci nu
justifică o faptă penală comisă de o persoană.
Exact ca în cazul legitimei apărări şi al stării de necesitate, este posi¬bilă

comiterea unei fapte din culpă sub imperiul
acestei cauze de neimputabilitate; neavând la bază o cauză justificativă, fapta

comisă în condiţiile excesului neimputabil
va fi antijurídica şi va putea constitui ea însăşi un atac susceptibil de a legitima o

apărare din partea atacatorului
iniţial.
119. c
în cazul legitimei apărări, legea nu cere ca atacul să fie imputabil, ci doar să fie
injust, astfel că absenţa
imputabilităţii nu înlătură aptitudinea atacului de a legitima o ap'ărare; nu

iresponsa¬bilitatea autorului faptei în
legitimă apărare face ca fapta sa nu fie antijurídica, ci îndeplinirea condiţiilor

acestei cauze justificative, condiţii
care se analizează înaintea cauzelor de neimputa¬bilitate şi deci şi a

responsabilităţii autorului. Pe cale de consecinţă
în aceste condiţii, analizând mal înainte condiţiile de existenţă a cauzei

justificative a exercitării unui drept, chiar în
ipoteza comiterii faptei de către un iresponsabil, răspunderea penală va fi

înlăturată pe temeiul acestor cauze, şi nu pe
acelea al cauzelor de neimputabilitate.

120. b
Când autorul nu putea să prevadă rezultatul, nu va exista un caz fortuit; în
Ghigheci Ghigheci
I
realitate, pentru a exista un caz fortuit,
trebuie ca autorul şi nicio altă persoană să nu poată să prevadă Intervenţia

împrejurării străine şi efectele acesteia.
între cele două situaţii există un domeniu intermediar, specific situaţiilor în care
autorul nu putea să prevadă, însă o
altă persoană ar fi putut, caz în care nu va exista culpă fără prevedete, dar nici
caz fortuit, iar achitarea Inculpatului
se va pronunţa ca efect al lipsei vinovăţiei, în vreme ce în domeniul cazului fortuit

lipseşte imputabilitatea ca
Drept penal
467
e are
trăsătură generală a infracţiunii. Cazul fortuit este singura cauză de
neimputabilitate car efecte in rem, înlăturând şi
răspunderea penală a participanţilor.

121. b, c
Constrângerea morală nu este o circumstanţă atenuantă, ci o cauză de
neimputabiiitate, care poate duce la angajarea
răspunderii civile, similar cu starea de necesitate, pe temeiul îmbogăţirii fără justă

cauză; în aceste cauze, se poate
angaja răspunderea civilă delictuală direct la cererea persoanei păgubite

împotriva celui care a generat constrângerea
morală aflată la originea comiterii fapte-prejudiciabile. Pentru a putea fi reţinută

Ghigheci Ghigheci
I
constrângerea morală, trebuie ca fapta
să fi fost cerută în mod explicit sau Implicit de către cel care exercită
constrângerea, în măsura în care autorul a comis
fapta pentru a preveni eventuale consecinţe ale unei conduite anterioare, dar,
fără să îi fl fost cerută nu va putea
beneficia de această cauză exoneratoare de răspundere penală.

122. a
încercarea de a lovi un pieton cu autoturismul reprezintă o punere în executare a
hotărârii de
a cauza decesul acestuia, care însă nu a produs rezultatul. Suntem, aşadar, în
prezenţa unei tenta-
tive perfecte (actul de executare fiind dus până la capăt, neîntrerupt), iar nu a
unor simple acte de
pregătire. .
123. a, b
Faza internă cunoaşte 3 etape: apariţia ideii infracţionale, deliberarea şl luarea
hotărârii. Faza internă nu se
sancţionează niciodată, legea penală sancţionând doar anumite comportamente

iar nu simple idei ori gânduri. Exteriorizarea
ideii de a comite o infracţiune poate îmbrăca forma unei alte infracţiuni (de ex.,
ameninţare), caz în care este
sancţionabilă, dar nu ca faza internă, ci ca o fază externă distinctă (acţiunea de a

ameninţa).
124. a
Fazele (formele) infracţiunii (inclusiv faza internă) sunt specifice tuturor
infracţiunilor comise cu intenţie, indiferent
de modalitatea intenţiei (directă, indirectă, depăşită, premeditată, repen¬tina

etc).
125. b
încercarea de a desface cu o cheie şuruburile de fixare a roţii unui autoturism
reprezintă o punere în executare a
hotărârii de a lua acea roată din detenţia posesorului autoturismului, iar nu simple
acte de pregătire, fără relevanţă
penală. Fapta nu este consumată, căci făptuitorul nu a apucat să scoată bunul din
posesia aparţinătorului şi, corelativ, să
şi-l însuşească.
Ghigheci Ghigheci
I
126. b, c
Fazele (formele) infracţiunii (inclusiv faza actelor de pregătire) sunt specifice
tuturor infrac¬ţiunilor comise cu
intenţie, indiferent de modalitatea intenţiei (directă, Indirectă, premeditată,

repentina etc). Alături de tentativă şi
infracţiunea consumată (epuizată), ele fac parte din faza externă a infracţiunii,
căci reprezintă o exteriorizare a ideii
de a comite infracţiunea (faza internă). Ca atare, actele de pregătire nu se

sancţionează, cu excepţia situaţiei în care
legiuitorul le asimilează tentativei (caz în care se sancţionează ca şi tentativă),

sau infracţiunii consumate (cazîn care
sunt sancţionate ca infracţiune distinctă).

127. b
Deşi există adesea în cazul infracţiunilor comise cu intenţie premeditată, acest
lucru nu este necesar în toate cazurile.
De exemplu, făptuitorul se gândeşte să-şi ucidă soţia la întoarcerea aces¬teia la

domiciliul comun, unde o aşteaptă timp de
mai multe ore. La revenirea soţiei în locuinţă, acesta o sugrumă cu mâinile. în

acest caz, există intenţie premeditată
(hotărârea se ia într-o stare de relativ calm şl, până la punerea în executare a

rezoluţiei infracţionale, trece o perioadă
mai mare de timp), nu însă şi acte de pregătire.

Fazele (formele) infracţiunii, inclusiv aţele de pregătire, sunt specifice doar
infracţiunilor inten¬ţionate (indiferent de
modalitatea Intenţiei).
Actele de pregătire pot atrage răspunderea penală şi atunci când legiuitorul le
asimilează tentativei, Iar nu doar atunci
când le asimilează infracţiunii continuate.

128. a
Având în vedere tensiunea energiei electrice distribuite prin reţeaua electrică',
fapta constituie tentativă de omor,
comisă cu intenţie eventuală (căci scopul în sine urmărit de făptuitor nu a fost

cauzarea decesului victimei, ci protejarea
Ghigheci Ghigheci
I
acelui teren), iar nu infracţiunea de lovire sau alte violenţe. Cum rezultatul
(decesul victimei) a fost acceptat de
făptuitor, nu poate exista intenţie depăşită, deci nici infracţiunea de loviri sau
vătămări cauzatoare de moarte. în plus,
în general se consideră că infracţiunile praeterintenţionate nu sunt susceptibile de

tentativă.
129. a
A se vedea explicaţia de la grila anterioară.
130. c
' practica judiciară a fost constantă în a considera tentativă nu doar actele
descrise expres în norma de incriminare, ci
şl alte acte situate în imediata vecinătate a acestora, în măsura în care relevă

neechivoc intenţia de a comite
infracţiunea. Problema s-a pus cu precădere în cazul infrac¬ţiunii de furt,

apreciindu-se că există tentativă atunci când,
de pildă, făptuitorul a pătruns în locuinţa victimei, unde a fost surprins de aceasta,

astfel că nu a mai reuşit să ia
vreun bun, sau atunci când încerca desfacerea şuruburilor cu care era fixată o
roată, pentru a o lua apoi fără drept din
posesia detentorului, în scopul însuşirii pe nedrept. în aceste cazuri, deşi actul de

luare propriu-zis (singurul descris
în norma de incriminare prevăzută de art. 228 C.pen.) nu a avut loc, faptele

constituie totuşi tentativă, iar nu acte de
pregătire. Pe de altă parte, nu orice acte care relevă intenţia de a comite o

infracţiune constituie tentativă, ci numai
cele situate în imediata vecinătate a actelor de executare descrise de norma de

incriminare. De exemplu, dacă făptuitorul,
dorind să ucidă victima, îşi procură o armă, aceasta va constitui un simplu act de
pregătire, deşi este evident scopul
pentru care arma a fost achiziţionată.

131. b, c
în primul caz, făptuitorul a comis doar acte de pregătire, neexistând, încă, o
punere în execu¬tare a hotărârii de a comite
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiunea, care ar fi avut loc doar în momentul în care făptuitorul începea
manoperele de pătrundere în locuinţa
victimei.
în celelalte două cazuri, există o punere în executare a hotărârii de a comite
infracţiunea (omor, respectiv, furt),
executare care însă nu şi-a produs rezultatul.

132. b
Chiar dacă făptuitorul şi-a propus să comită o tâlhărie, prin întrebuinţarea de
violenţe, însă, înainte sau după încercarea
de sustragere a bunului, nu foloseşte violenţa, fapta nu constituie tentativă de

tâlhărie, ci tentativă de furt. De aceea,
pentru a fi în prezenţa tentativei de tâlhărie, este necesar să'existe cel puţin un

început de executare a acţiunii mijloc
(lovirea), fiind irelevantă existenţa sau nu a unul început de executare al furtului.

133. a, c
Atunci când rezultatul infracţiunii nu se putea produce datorită modului absurd
cum a fost concepută executarea, nu există
tentativă [art. 32 alin. (2) C.pen.]. în doctrină, această situaţie se mai numeşte
tentativă neidonee (absolut improprie),
pentru a fi delimitată corect faţă de tentativa idonee (proprie şl relativ improprie,

sub imperiul Codului penal din 1969).
în toate celelalte situaţii în care există un început de executare, însă rezultatul se
produce din alte cauze decât modul
în care a fost concepută executarea, există tentativă. Cauza neproducerii

rezultatului are relevanţă doar pentru
delimitarea formelor tentativei. Unele controverse există în situaţia în care

rezultatul nu se produce din pricina unor
condiţii legate de obiectul material al infracţiunii (de exemplu, condiţia ca

persoana să fie în viaţă la momentul actului
de executare, în cazul infracţiunii de omor), unii autori opinând că este vorba

despre o faptă putativă, iar alţii că
este vorba despre tentativă. în variantele prezentate, rezultatul nu se producea

din alte motiVe decât însuşirile
Ghigheci Ghigheci
I
obiectului material, astfel încât este exclusă calificarea faptei ca una pulativă.
134. b, c
Chiar dacă tentativa la infracţiunea de distrugere se pedepseşte doar în cazul
unora dintre formele agravate [art. 253
alin. (7) C.pen.], ea este posibilă atât la forma de bază, cât şi la cealaiy formă
agravată [prevăzută de alin. (2) al art.
253 C.pen.].
La infracţiunile din culpă şi cele praeterintenţionate (care presupun un rezultat
mai grav cauzat din culpă, suprapus
pentru unul mal puţin grav, cauzat cu intenţie), tentativa nu este posi! bilă, căci
nu există o hotărâre de a comite
infracţiunea care să fie pusă în executare pentru a atinge rezultatul vătămător pe

care norma îşi propune să îl prevină.
135. a
Deşi nu se pedepseşte, tentativa la infracţiunea de tăinuire este posibilă. La
infracţiunile omisive proprii, cum este
însuşirea bunului găsit, nepredat în termen autorităţilor, şi la cele de consumare

anticipată, cum este darea de mită,
tentativa nu este posibilă.

136. b, c
Tentativa este Imperfectă sau neterminată atunci când actul de executare nu este
dus până la capăt, indiferent dacă acest
fapt se datorează voinţei făptuitorului sau intervenţiei unor alte persoane. în

situaţia în care actul de executare este
dus până la capăt (de exemplu, făptuitorul apasă pe trăgaciul armei), tentativa
este perfectă.
137. a
Deşi Codul penal în vigoare nu a reluat dispoziţia referitoare la insuficienţa sau
defectuozi-tatea mijloacelor folosite
sau la aflarea obiectului material în altă parte decât credea făptuitorul că se află
(tentativa improprie), această
împrejurare nu înlătură caracterul idoneu al tentativei (care presupune o

executare concepută absurd). Pentru a decide dacă
executarea a fost concepută într-un mod absurd, trebuie să plecăm de la

rezultatul pe care şi-a propus să-l obţină
Ghigheci Ghigheci
I
făptuitorul. Aceasta deoarece folosirea aceluiaşi mijloc poate fi, într-un caz, o
executare absurdă, nesuscep¬tibilă în
nicio situaţie să producă rezultatul, iar în alt caz, o executare adecvată,

susceptibilă să producă rezultatul. De pildă,
încercarea de a ucide o persoană cu un pistol de jucărie este o exe¬cutare

absurdă, însă încercarea de a speria o persoană
cu acelaşi pistol nu mai este o executare absurdă dacă pistolul poate fi confundat
cu unul real (indiferent dacă victima
îşi dă sau nu seama că nu este un pistol real). Aşa fiind, în speţă, suntem în
prezenţa tentativei (idonee), căci pistolul
folosit era apt a produce rezultatul urmărit (constând în intimidarea victimei,

pentru a o deter¬mina să-i remită banii
făptuitorului, iar nu în cauzarea decesului acesteia), nefiind defectuos (caz în care,

oricum, tentativa ar fi fost tot
Idonee), iar executarea nu a fost concepută absurd (caz în care nu ar fi existat

tentativă).
138. b, c
Tentativa perfectă presupune finalizarea actului de executare, care însă nu
produce urmarea prevăzută de norma de
incriminare. în cazul infracţiunilor de viol şi furt, odată cu finalizarea actului de

executare (întreţinerea actului
sexual, respectiv luarea bunului), se produce, automat şi concomitent, urmarea

specifică (încălcarea libertăţii vieţii
sexuale a victimei, respectiv scoaterea bunului din posesia detentorului). în cazul

infracţiunii de omor, odată cu
finalizarea actului de executare (de exemplu, împuşcarea victimei), nu este

obligatoriu să se producă, automat şi
conco¬mitent, urmarea specifică (decesul victimei).

139. c
Dacă modul în care a fost concepută executarea nu este unul absurd (adică
nesusceptibil de a produce în nicio situaţie
rezultatul), tentativa este una idonee, indiferent dacă mijloacele folosite, apte în
Ghigheci Ghigheci
I
general să producă rezultatul urmărit,
nu au putut produce în concret acel rezultat, fiind nefuncţionale ori insuficiente. A

se vedea şi explicaţia de la grila
nr. 137.
140. b, c
Când pentru Infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
iar instanţa s-ar orienta către aceasta,
tentativa se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani [art. 33 alin.

(2) C.pen.]. Ca atare, pedeapsa
detenţiunii pe viaţă nu poate fi aplicată. în schimb, poate fi aplicată pedeapsa

închisorii de 20 de ani (maximul posibil),
dacă instanţa s-ar orienta către detenţiune pe viaţă în cazul în care infracţiunea ar
fi fost consumată. Dacă instanţa s-ar
„rienta spre pedeapsa închisorii pentru infracţiunea consumată, limitele acestei

pedepse se reduc la jumătate în caz de
tentativă (de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni), astfel că este legală pedeapsa de
7 ani şi 6 luni (minimul posibil).
141. a
Infracţiunea s-a consumat în momentul în care inculpatul a ascuns piesele în
toaleta unităţii, moment la care bunurile au
ieşit din posesia unităţii, care nu mai putea dispune de ele, intrând corelativ în
posesia Inculpatului. Activitatea din
cursul nopţii următoare a fost ulterioară consu¬mării infracţiunii, având drept

scop asigurarea folosului acesteia.
142. c
Desistarea presupune voinţa liberă a făptuitorului de a renunţa la comiterea
faptei. Ori de câte ori există împrejurări
exterioare care alterează caracterul liber al voinţei, desistarea nu va opera. Pentru

a vedea dacă făptuitorul a renunţat
de bunăvoie la executarea în continuare a infracţiunii, trebuie să vedem, între

altele, dacă, în conştiinţa acestuia,
continuarea executării se putea face fără riscuri semnificative (teama de a fi prins,

posibilitatea depăşirii unui obstacol
Ghigheci Ghigheci
I
doar cu riscul vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii etc). Este importantă
reprezentarea pe care o are
făptuitorul, chiar dacă ea constituie o imagine deformată a realităţii. De aceea,

desistarea nu operează când autorul se
sperie că va fl surprins şi abandonează rezoluţia infracţională, chiar dacă, în

realitate, un atare risc nu exista
(zgomotul a fost produs de căderea unei ţigle). Tot astfel, desistarea nu operează
atunci când făptuitorul nu găseşte bunul
căutat, renunţând să ia alte bunuri care nu prezintă interes pentru el sau care
prezintă un interes redus.
143. c
Odată cu pătrunderea în locuinţa victimei cu scopul de a sustrage bunuri,
rezoluţia infracţio¬nală a fost pusă în
executare. Renunţarea ulterioară de bunăvoie la continuarea executării atrage

incidenţa dispoziţiilor referitoare la
desistare, în sensul că inculpatul nu va fi pedepsit pentru tentativa de furt calificat

(prin efracţie şi violare de
domiciliu) realizată. în schimb, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2)

C.pen., va fi aplicată pedeapsa pentru
infracţiunea comisă până la momentul desistării. în speţă, până la momentul

desistăril, inculpatul a săvârşit 2
infracţiuni, respectiv violare de domiciliu şi distrugere, niciuna nefiind absorbită de

cealaltă.
144. b, c
Desistarea "presupune voinţa liberă a făptuitorului de a renunţa la comiterea
faptei. Ori de câte ori există împrejurări
exterioare care alterează caracterul liber al voinţei, desistarea nu va opera.

Imposibilitatea depăşirii unui obstacol nu
echivalează cu o renunţare de bunăvoie la conti¬nuarea executării. în cel de-al

doilea caz, făptuitorul nu va răspunde
pentru tentativă, căci rezultatul (decesul victimei) s-a produs, infracţiunea fiind
consumată. în cel deal treilea caz,
făptuitorul nu va răspunde pentru tentativă, întrucât accidentarea victimei s-a

Ghigheci Ghigheci
I
produs din culpă (neexistând o punere în
executare a vreunei rezoluţii de a curma viaţa victimei).

145. b
Dacă, în cvasitotalitatea cazurilor, acţiunea de a pune zahăr în cafeaua ce
urmează a fi băută de o altă persoană, cu
scopul uciderii acesteia, reprezintă un mod absurd de concepere a executării (caz

în care nu există tentativă sau, altfel
spus, există o tentativă absolut improprie), în unele cazuri această executare nu

mai apare ca absurdă. De exemplu, dacă
victima suferă de o afecţiune de care făptuitorul ştie, iar, din cauza acelei
afecţiuni, consumul de zahăr îi poate cauza
decesul, acţiunea de a pune zahăr în cafeaua ce urmează a fi servită de această

persoană constituie o punere în executare a
hotărârii de a-i cauza decesul, executare aptă să producă acesţ rezultat.

împrejurarea că victima nu consumă, în cele din
urmă, zahărul dizolvat în cafea este motivul pentru care rezultatul nu se produce,
însă nu înlătură tentativa, care a luat
naştere odată cu turnarea zahărului în cafeaua cu privire la care făptuitorul ştia că

urmează a fi consumată de către
victimă.
146. b
împiedicarea producerii rezultatului este o cauză de nepedepsire specifică doar
tentativei perfecte (când actul de
executare a fost finalizat, dar rezultatul nu s-a produs). Unele infracţiuni nu sunt
susceptibile de tentativă perfectă,
căci, odată cu actul de executare, se produce şi rezultatul vătămător prevăzut de

norma de incriminare. Infracţiunea de
viol face parte din această categorie, începutul executării acţiunii conducând,
instantaneu, la încălcarea libertăţii
vieţii sexuale a victimei.

147. a
Desistarea este o cauză de nepedepsire, iar nu o cauză de înlăturare a răspunderii
penale. în cazul participaţiei, cu
Ghigheci Ghigheci
I
excepţia situaţiei când autorul unic sau toţi coautorii se desistă, ceea ce le profită
doar acestora, desistarea unui
participant nu este suficientă pentru a-l apăra de pedeapsă pe acesta, ci este

necesară împiedicarea săvârşirii
infracţiunii (art. 51 C.pen.). Cu alte cuvinte, desistarea complicelui nu produce

niciun efect.
148. a
Aprobarea împrumutului nu este suficientă pentru a consuma infracţiunea, căci,
până la remiterea efectivă a sumei de bani
făptuitorului, unitatea bancară nu suferă o pagubă, în sensul art. 244 C.pen. Fapta
constituie deci tentativă la
infracţiunea de înşelăciune. Cauza de nepe¬depsire a tentativei - desistarea - nu

este incidenţă în cauză, întrucât, odată
cu depunerea cererii de acordare a împrumutului, însoţită de înscrisurile

falsificate, actul de executare s-a încheiat. Or,
desistarea presupune întreruperea de bunăvoie a actului de executare, fiind

specifică doar tentativei imperfecte. în speţă,
suntem în prezenţa unei tentative perfecte.

149. a, c
Diferenţa dintre tentativă şi infracţiunea consumată, în cazul furtului, se face după
cum bunul a intrat sau nu în sfera de
stăpânire a hoţului, adică după cum s-a produs sau nu actul deposedării victimei
şi, corelativ şi concomitent, actul
împosedării făptuitorului (între cele două momente neexistând un moment de

pauză). De asemenea, diferenţa se mal poate face
utilizând două criterii practice: 1. după cum, dacă ar fi la faţa locului, cel din
posesia sau detenţia căruia a fost luat
bunul ar mai putea dispune de el (ceea ce presupune că ştie unde se află); 2.

după cum, din perspectiva unui terţ neutru
care s-ar afla la faţa locului, bunul ar părea că aparţine celui din posesia căruia se
ia sau, mai degrabă, celui care l-a
luat. Aşa fiind, persoana care, aflându-se într-un magazin, a introdus în buzunar o
Ghigheci Ghigheci
I
eugenie, la fel ca şi cea care a luat
un televizor din locuinţa victimei, după care a coborât scările cu bunul asupra ei, a
comis un furt consumat, bunul fiind
scos din posesia detentorului şi intrând în posesia sa. în schimb, dacă

surprinderea are loc chiar în locul în care se
găsea bunul, bun care se află la vedere, fapta constituie doar tentativă.
150. c
Momentul consumării infracţiunii continue este momentul la care sunt întrunite
toate ele¬mentele constitutive ale
infracţiunii respective, iar momentul epuizării este cel la care activitatea

infracţională continuă a luat sfârşit. Legea
penală aplicabilă (potrivit principiului activităţii) este legea în vigoare la momentul

epuizării activităţii
infracţionale.
151. a
în momentul la care făptuitorul a predat coletul la poştă, acesta a terminat de
efectuat tot ceea ce era necesar pentru ca
rezultatul (decesul victimei) să se producă - tentativă perfectă. Din aCel moment

exista riscul unei explozii accidentale
sau ca altă persoană să deschidă coletul cu

consecinţa posibilă a decesului acesteia. Activităţile ulterioare (transportul,
manevrarea, predarea
coletului) sunt exterioare conduitei făptuitorului, care a pus în executare rezoluţia
sa infracţională
0dată cu predarea coletului conţinând explozibil la oficiul poştal. '
152. a
Tentativa presupune în mod necesar un început de executare. Toate actele care se
situează anterior acestui moment pot
constitui, cel mult, acte de pregătire. Uneori, acte situate în imediata vecinătate a
actelor de executare descrise de
norma de incriminare sunt considerate acte de executare, întrucât relevă intenţia

de a comite fapta, existând, aşadar, un
început de executare. Altminteri, nu se poate reţine tentativa (de exemplu,

procurarea unei arme de foc pentru uciderea
Ghigheci Ghigheci
I
victimei relevă neechivoc intenţia de a comite infracţiunea de omor, dar rămâne
un simplu act de pregătire, nesancţionat de
lege). întrunirea sau nu a condiţiilor desistării nu prezintă niciun fel de relevanţă,

căci desistarea este doar o cauză de
nepedepsire a tentativei, iar nu o cază de inexis¬tenţă a acesteia.

153. a, b
A se vedea explicaţiile de la grilele nr. 137,138 şl 147.
154. b
Tentativa nu este posibilă la Infracţiunile de obicei, căci fie se comite un număr
insuficient de acte pentru a indica
obişnuinţa, care nu prezintă relevanţă penală, fie numărul actelor comise este
suficient pentru a indica obişnuinţa, caz în
care infracţiunea de obicei este deja consumată.

Tentativa poate fi comisă şi prin inacţiune, în cazul Infracţiunilor omlsive improprii
(comisive prin omisiune), atunci
când există obligaţia de a ieşi din pasivitate pentru a împiedica un rezultat să se

producă, iar făptuitorul nu-şi
îndeplineşte această obligaţie. De exemplu, mama care, dorind decesul copilului

său de vârstă fragedă, nu îl mai alăptează
pe acesta (omisiune).
155. c
Condiţiile de existenţă ale unităţii naturale de infracţiune sunt unitatea de
acţiune, omogeni¬tatea juridică şi unitatea
subiectului pasiv; prima dintre condiţii este îndeplinită, indiferent de numărul

actelor materiale de executare, dacă
există o singură manifestare de voinţă, într-o unitate spaţio-temporală (într-o

succesiune neîntreruptă) şi o omogenitate
materială a actelor comise; condiţia omogenităţii juridice este îndeplinită şi atunci

când unele acte comise corespund
formei consumate a infracţiunii, iar altele tentativei.

156. b
Instanţa supremă (CSJ, s. pen., dec. nr. 784/1993), urmată şi de alte instanţe, a
decis că, „datorită pluralităţii
subiecţilor pasivi şi a rezultatelor produse", suntem în prezenţa unui concurs de

Ghigheci Ghigheci
I
infracţiuni, refenndu-se mai mult la
componenta violentă a acestor situaţii juridice. Accentul trebuie pus pe existenţa

mai multor persoane în calitate de
subiecţi pasivi ai furtului, adică pe faptul că prin infracţiune se lezează mai multe
patrimonii; de altfel, practica
constantă a instanţelor judecătoreşti este în acest sens, şi anume reţinerea unei

singure infracţiuni de tâlhărie atunci
când se lezează un patrimoniu unic, chiar dacă violenţele au fost exercitate

împotriva mai multor persoane.
157. c
Condiţiile infracţiunii continuate nu sunt îndeplinite, în primul rând din cauza
faptului că există o singură acţiune,
formată din mai multe acte de executare realizate în acelaşi scop şi într-o unitate
spaţio-temporală; numărul actelor de
aruncare este mai mare decât al victimelor; fiind îndeplinite condiţiile unităţii de
acţiune, activitatea materială fiind
una omogenă faptic şi juridic, pe fondul pluralităţii de subiecţi pasivi, în cauză

autorul a comis o pluralitate de fapte.
158. c ± (K
Unitatea naturală de infracţiune, sub aspect sancţionator, nu prezintă
particularităţi faţg d infracţiunea simplă, fiind
sancţionată cu pedeapsa prevăzută de norma de incriminare. Se Po. imagina

situaţii de fapte continuate, ale căror acţiuni
componente să fie comise în forma unităţii natural colective - de exemplu, furtul

în formă continuată, comis prin luarea
prin două sau mai multe acte de sustragere realizate în condiţiile unităţii natural
colective, de la aceeaşi societate
comercială; fapta persoanei care îi aplică victimei mai multe lovituri cu pumnul,
iar una dintre aceste lovituri determină
un prejudiciu estetic grav şi permanent, alta o lezare a sănătăţii care a avut

nevoie pentru vindecare de mai mult de 90 de
zile de îngrijiri medicale, iar alta o infirmitate este o infracţiune în forma unităţii
Ghigheci Ghigheci
I
natural colective, ce poate fi
caracterizată de praeterintenţle.
159. a, b
în cazul infracţiunilor cu durată de executare, formele de participaţie pot apărea
până |a momentul epuizării. în cazul
infracţiunilor continue omisive, legea sancţionează încălcarea unei obligaţii cu

caracter de permanenţă, cum ar fi
infracţiunea de abandon de familie, comisă în modalitatea prevăzută de art. 378

alin. (1) lit. b) C.pen. - neîndeplinirea
cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere - cum această obligaţie are caracter de

continuitate, infracţiunea comisă prin
neîndeplinirea el este continuă; pentru a fi exclusă răpunderea penală pentru

fapta comisă, cauzele care înlătură vinovăţia
trebuie să fie prezente pe întreaga durată cuprinsă între momentul consumării şi

acela al epuizării, în caz contrar, de
exemplu, iresponsabilul va răspunde pentru acea parte din infracţiune pe care a

comis-o în stare de responsabilitate.
160. a, c
în cazul faptei tentate de omor, având în vedere că obligaţia încălcată de mamă
are caracter de permanenţă, aceasta va fi
considerată o infracţiune omisivă improprie continuă. Fapta tentată fiind una cu

durată de executare, dacă pe parcursul
inacţiunii a intervenit o lege nouă care sanc¬ţionează mai sever tentativa de

omor, aceasta va primi aplicare, în
detrimentul legii mai favo¬rabile. Infracţiunea omisivă improprie (omorul) fiind o

faptă de rezultat, se epuizează în
momentul producerii rezultatului.

161. a, b
în cazul infracţiunii continue permanente, o întrerupere în executare poate duce la
reţinerea unei pluralităţi de
infracţiuni sau a unei infracţiuni continuate; de exemplu: în cazul lipsirii de

liber¬tate, eliberarea victimei urmată de o
nouă privare a sa de libertate duce la reţinerea unui concurs de infracţiuni. Durata

Ghigheci Ghigheci
I
mare a unei fapte continuate poate fl
fructificată în procesul de Individua¬lizare a pedepsei; infracţiunea continuă este

o formă a unităţii naturale de
infracţiune.
162. a
O hotărâre penală definitivă cu privire la acţiunea continuă de furt de energie
electrică este o cauză de întrerupere de
drept a activităţii infracţionale, ducând la epuizarea infracţiunii, astfel continuarea

faptei ilicite creează premisele
reţinerii unui concurs de infracţiuni. Fapta, cum a fost descrisă, deşi este o
infracţiune cu durată de executare, nu
îndeplineşte condiţiile infracţiunii de obicei, care este o formă a unităţii legale de

infracţiune ce constă în comiterea
mai multor acţiuni similare, care, analizate izolat, nu au caracter infracţional,

acest caracter dobândindu-se doar prin
repetare, prin comiterea lor în mod obişnuit. Legea de dezincriminare apărută în

timpul comiterii faptei face ca fapta, în
întregul ei, să nu mai fie prevăzută de legea penală.

163. a, c
Atât infracţiunea continuată, cât şi aceea de obicei sunt forme ale unităţii legale
de infracţiune care pot atrage
aplicarea unui spor ce nu este fix, putând ajunge până la trei ani în cazul pedepsei
închisorii şi până la o treime în
cazul pedepsei amenzii. Având în vedere incompatibilitatea elementului subiectiv

prezent în cazul culpei cu necesitatea
unei rezoluţii infracţionale unice care stă la baza unor acţiuni repetate,
infracţiunile continuate nu pot fi caracterizate
de culpă.
ţn cazul infracţiunii continue succesive, pot fi .constatate anumite întreruperi,
anumite ^ten/ale de timp în care acţiunea
încriminată nu se desfăşoară, care nu afectează unitatea natu-U a infracţiunii în

măsura în care sunt fireşti (oprire
Ghigheci Ghigheci
I
pentru realimentare), fiind cerute de natura sau de modul de comitere al faptei.
Dacă aceste întreruperi depăşesc durata
firească (petrecerea unei nopţi în Bucureşti), prelungindu-se dincolo de ceea ce

era necesar raportat la fapta comisă, vom
reţine o infracţiune continuată.

165. b
Nu constituie un obstacol pentru reţinerea infracţiunii continuate împrejurarea că
textele de incriminare în care se
încadrează diferitele acţiuni au denumiri diferite (lovire sau alte violenţe şi,
respectiv, vătămare corporală), atâta timp
cât ele nu reprezintă decât simple forme agravate ale uneia şi aceleiaşi
infracţiuni. în toate aceste cazuri, încadrarea
juridică a infracţiunii continuate se va face pe baza textului care incriminează

forma mai gravă; o situaţie similară este
în cazul furtului şi furtului calificat (art. 228 C.pen. şi, respectiv, art. 229 C.pen.).
166. a
Omogenitatea juridică a acţiunilor sau inacţiunilor componente ale infracţiunii
continuate este compatibilă cu realizarea
unor faze diferite ale infracţiunii. în cauză nu poate fi reţinut un concurs de

infracţiuni, având în vedere că există o
singură rezoluţie infracţională (în practică s-a reţinut unicitatea rezoluţiei, deşi se
poate discuta dacă nu cumva în
speţă existe două rezoluţii distincte, cea de-a doua, apărută doar din cauza
nereuşitei primela). Deşi este adevărat că
fazele infracţiunii au caracter absorbant, această absorbţie (faza tentată în aceea

consumată) nu poate opera decât în
condiţiile unei unităţi natural colective de infracţiune, caracterizate de o unitate a

acţiunii; Intervalul scurs între
tentativă şl consumarea faptei autonomizează acţiunile corespunzătoare celor

două momente, dând astfel naştere unei
infracţiuni continuate.
167. a
Nu se poate susţine că săvârşirea unor acţiuni diferite ca modalitate de
Ghigheci Ghigheci
I
participare exclude întotdeauna (prin ea însăşi)
existenţa unei hotărâri infracţionale unice, mai ales atunci când inversarea
rolurilor (de exemplu, azi un participant este
autor la furt, Iar celălalt complice - stă de pază, mâine invers) face parte din
planul Iniţial. Nu este posibilă reţinerea
formei continuate în cazul actelor de participaţie comise de aceeaşi persoană în

beneficiul unor autori diferiţi - cel ce
ajută două persoane să comită, de exemplu, un furt va răspunde pentru două

fapte de compli¬citate la furt în concurs, şi nu
o complicitate în formă continuată, el fiind participant la două fapte distincte. în

cazul în care infracţiunea comisă de
autor este una instantanee, chiar dacă actele complicelui au caracter repetat,
acesta nu va răspunde pentru o formă
continuată de complici-tate, deşi acesta a comis acte repetate, deoarece actele

complicelui dobândesc relevanţă penală abia
în momentul în care autorul trece efectiv la comiterea infracţiunii.

168. a, c
Conform textului art. 35 alin. (1) C.pen., condiţia unităţii de subiect pasiv este
obligatorie în cazul acestei forme de
unitate legală de infracţiune; art. 238 lit. a) din Legea nr. 187/2012 pentru
punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009
privind Codul penal prevede că se consideră îndeplinită condiţia unităţii

subiectului pasiv şi dacă bunurile ce constituie
obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; art. 37 C.pen.

impune ca pedeapsa aplicată ulterior să
nu fie mai uşoară (deci poate fi egală) decât aceea aplicată anterior, în cazul în
care cel condamnat defi¬nitiv pentru o
infracţiune continuată este judecat ulterior pentru alte acţiuni care intră în
conţi¬nutul aceleiaşi infracţiuni.
169. a
în cazul infracţiunii continuate, rezoluţia infracţională trebuie să fie determinată,
anterioară comiterii acţiunilor
Ghigheci Ghigheci
I
componente ale unităţii legale de infracţiune şi să se menţină pe durata
O
comiterii acestora. în cazul părăsirii locului a trei accidente consecutive de
circulaţie, nu există unitate de rezoluţie,
deoarece, după fiecare accident, autorul a luat o nouă hotărâre, în condiţia în care
accidentele, fiind comise din culpă,
autorul nu a prevăzut de la început comiterea lor şi njc-infracţiunile subsecvente

de părăsire a locului accidentului.
Infracţiunea de simplă repetare nu presupune nici măcar o rezoluţie generică,

deoarece ea există şi în ipoteza în care, |a
data comiterii primului act, făptuitorul nu a prevăzut că va ajunge să îl Comită şi

pe al doilea, fiind suficient ca
autorul să conştientizeze că este vorba de un act repetat.

170. c
Condiţia omogenităţii juridice în cazul unităţii natural colective perimte să existe
unitate de infracţiune şi atunci când
unele acte comise corespund formei consumate a infracţiunii, iar altele tentativei.
Astfel, se va reţine o singură
infracţiune în situaţia în care, după un prim act rămas în forma tentativei, cel de-
al doilea act, comis în aceeaşi
împrejurare, reuşeşte să consume infrac¬ţiunea, în cazul în care actul tentat şi cel

consumat au avut la bază o unitate de
motivaţie şi au fost comise într-o unitate spaţio-temporală.

171. a, c
Sistemul sancţionator al celor două unităţi de infracţiune este diferit, în cazul
infracţiunii conti¬nuate fiind acela
special prevăzut de art. 36 alin. (1) C.pen., pe când unitatea natural colectivă, ca
formă a infracţiunii simple, nu are un
tratament sancţionator special, fiind aplicabile sancţiunile prevăzute de norma de

incriminare. în timp ce unitatea natural
Ghigheci Ghigheci
I
colectivă impune o unitate spaţio-temporală în comiterea actelor de executare,

infracţiunea continuată impune contrariul
mai exact realizarea unor acţiuni la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi
rezoluţii infrac¬ţionale; omogenitatea
juridică trebuie să caracterizeze ambele forme ale unităţii de infracţiune.

172. b
în cauză este vorba de o infracţiune progresivă, momentul acţiunii/al consumării
fiind acela la care se face raportarea în
ceea ce priveşte stabilirea formei de pluralitate, motiv pentru care nu poate

constitui un prim termen al recidivei, din
cauza faptului că inculpatului care a comis fapta in stare de minorat nu-i pot fi
aplicate pedepse, sens în care nu mai
există în Codul penal vreo cauză de reducere a pedepselor în cazul minorilor. Art.
131 C.pen. prevede expres că termenele
de prescripţie se reduc la jumătate pentru persoanele care la data comiterii

faptelor erau minori.
173. a
întrucât art. 35 alin. (1) C.pen. impune, printre condiţiile infracţiunii continuate,
unitatea de rezoluţie infracţională,
se impune concluzia că fiecare dintre acestea trebuie să fie comisă cu intenţie. Nu

există o incompatibilitate între
inacţiune şi infracţiunea continuată, aceasta fiind prevăzută expres în definiţia

legală a acestei forme de unitate legală
de infracţiune. Infracţiunea de obicei poate fi comisă în formă continuată, în

situaţia în care în ansamblul actelor ce
compun infracţiunea de obicei se pot contura grupe de acte, separate în timp,

fiecare dintre ele fiind în măsură să probeze
obişnuinţa - o persoană foloseşte un minor în mod repetat în scop de cerşe¬torie,

în sensul art. 215 C.pen., timp de o lună
la mare şi apoi, după o pauză de două luni, în baza unui plan prestabilit, comite
aceeaşi faptă într-un alt oraş.
174. c
Infracţiunea comisă este o infracţiune progresivă comisă din culpa - ucidere din
Ghigheci Ghigheci
I
culpă.
175. a
La fel ca infracţiunea de obicei, infracţiunea de simplă repetare se compune dintr-
o pluralitate de acte care, individual,
nu au relevanţă penală, deosebirea esenţială faţă de infracţiunea de obicei constă

în aceea că aceasta de pe urmă se
consumă odată cu săvârşirea celui de-al doilea act, nefiind necesară proba
obişnuinţei. Această formă de infracţiune nu
constituie o cauză de agravare facultativă a pedepsei, fiind o formă a unităţii

legale de infracţiune, sancţionată cu
pedeapsa prevăzută de textul de incriminare care o şi instituie ca infracţiune de

sine stătătoare.
Condiţia unităţii subiectului pasiv nu este impusă de infracţiunile de simplă
repetare, cu atât mai mult cu cât, în acest
caz, nu mai este vorba de stabilirea unui obicei, a unei îndeleptniciri, ci pur şi
simplu de o sancţionare mai severă a
celei de-a doua încălcări a legii.

176. a
în cauză sunt îndeplinite condiţiile infracţiunii continuate, iar încadrarea juridică a
acesteia se va face pe baza
textului care incriminează forma mai gravă. Fiind vorba de o infracţiune cu durată
de executare, a cărei epuizare a avut
loc după intrarea în vigoare a noii legi, nu suntem în situaţia intrării în vigoare a
unei legi după săvârşirea faptei şi
deci art. 5 C.pen. nu îşi găseşte aplicarea.

177. b
Nu există niciun impediment legal ca o infracţiune complexă, formă a unităţii
legale de infracţiune, să fie comisă atât din
culpă [art. 192 alin. (3) C.pen.], cât şi în formă continuată (furt prin efracţie în
formă continuată).
178. b
în cauză autorul comite o infracţiune complexă de tâlhărie în forma tentativei.
Obiectul juridic principal al infracţiunii
complexe (patrimoniul persoanei) nu a fost lezat. .... 179. b, c

Infracţiunea complexă fiind o formă a unităţii legale de infracţiune, absorbţia
Ghigheci Ghigheci
I
operează cu privire la conţinutul legal al
infracţiunilor în cauză - infracţiunea complexă, absorbantă şi, res¬pectiv,

absorbită, fapt ce înseamnă că toate elementele
specifice incriminării tip absorbite trebuie să se regăsească în conţinutul

incriminării tip complexe. în plan practic,
aceasta înseamnă că infracţiunea complexă nu se poate comite niciodată fără

săvârşirea infracţiunii absorbite; această
necesitate a absorbţiei trebuie să fie consecinţa modului de incriminare a unei

infracţiuni, şl nu a naturii intrinseci a
faptei, în ultimul caz aflându-ne în cazul complexităţii naturale - omorul absoarbe

vătămarea corporală; omorul este o
Infracţiune comisivă (putând lua şi forma unei fapte comisive prin omisiune) şi
este o infracţiune de rezultat.
180. b
în cauză autorul a comis o faptă de furt în formă continuată în concurs real cu o
faptă complexă de tâlhărie, transformarea
rezoluţiei infracţionale, prin hotărârea de a utiliza violenţa în cazul celei de-a treia
acţiuni, rupând unitatea legală de
infracţiune.
181. a
în cazul infracţiunii continuate autorul îşi poate schimba forma de participaţie pe
durata de comitere a faptei, însă este
necesar ca acesta să păstreze aceeaşi rezoluţie infracţională pe toată perioada de

activitate infracţională. Una dintre
condiţiile acestei unităţi legale de infracţiune este tocmai unitatea subiectului

pasiv; dacă în situaţia infracţiunilor
contra patrimoniului se poate discuta de pluralitate de persoane prejudiciate, în

cazul infracţiunilor care au ca obiect
bunuri aflate în coproprietate şi în cazul infracţiunilor contra persoanei,

pluralitatea de subiecţi pasivi duce la
reţinerea unei pluralităţi de fapte. - 182. b, c

Infracţiunea progresivă se epuizează în momentul în care survine urmarea finală,
mai gravă, fără vreo intervenţie
Ghigheci Ghigheci
I
suplimentară din partea autorului acţiunii iniţiale. Vom avea o infracţiune

progresivă săvârşită din culpă, spre exemplu,
atunci când vătămarea corporală iniţială a fost cauzată din culpă - de pildă, printr-
un accident de circulaţie - iar
ulterior s-a agravat, ducând la decesul victimei (fapta devenind astfel ucidere din
culpă).
183. a
Art. 36 C.pen. stabileşte tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate,
prevăzând în cazul amenzii posibilitatea
sporirii maximului special cu cel mult 1/3 din acesta, fapt care practic lasă
posibilitatea aplicării şi a unui spor de %
din maxim. Aplicarea pedepsei complementare a inter¬zicerii unor drepturi este

facultativă, singura excepţie de la regulă
fiind cea prevăzută de art. 67 alin. (2) C.pen., sancţiunea trebuind a fi aplicată în
concret de Instanţă, în situaţia în
care |egea prevede această pedeapsă pe lângă infracţiunea săvârşită.

184. a
Concursul real cu conexitate etiologică, ce se caracterizează prin aceea că o
infracţiune este comisă pentru înlesnirea
săvârşirii altei infracţiuni, prezintă printre caracteristicile principa|e pe aceea că

ambele infracţiuni sunt comise pe
baza intenţiei, latură subiectivă similară în cazul acţiunilor componente ale

infracţiunii continuate. în cazul concursului
real cu conexitate etiolo¬gică, unitatea subiectului pasiv nu este o condiţie de

existenţă, ca în cazul infracţiunii
continuate autorul putând comite, de exemplu, un omor pentru a putea apoi să

comită un furt; evident, din exemplul mai sus
dat reiese că, în cazul concursului, omogenitatea juridică, de asemenea, nu este o

condiţie de existenţă.
185. a
Dacă o lege incriminatoare Intervine pe parcursul comiterii actelor, nu vor putea fi
luate în considerare pentru a putea
proba obişnuinţa decât actele săvârşite după intrarea în vigoare a legii care
Ghigheci Ghigheci
I
incriminează fapta. Prevederea expresă a
numărului actelor necesare pentru consumarea infracţiunii este tocmai una dintre
deosebirile esenţiale dintre infracţiunea
de obicei şi aceea de simplă repetare; atât infracţiunea progresivă, cât şi aceea de

obieci nu au un tratament sancţio-
nator special, fiind pedepsite conform textului normei de incriminare a faptei.

186. c
Inculpatul va răspunde în baza principiului teritorialităţii pentru comiterea
infracţiunii complexe de tâlhărie în formă
continuată. Condiţia unităţii subiectului pasiv, prevăzută expres de textul legal ce

reglementează infracţiunea continuată,
este îndeplinită, pentru că Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a

Codului penal prevede, la art. 238 lit. b), că
se va considera îndeplinită condiţia unităţii subiectului pasiv şi atunci când

infracţiunea a adus atingere unor subiecţi
pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic - subiectul pasiv
principal, reprezentat de titularul
dreptului patrimonial, este unic (persoana juridică care deţine hala şi bunurile în
speţa de mai sus), iar persoanele
fizice care suportă consecinţele actelor de violenţă sau ameninţare (paznicii halei)
sunt subiecţi pasivi secundari.
187. a
Pluralitatea subiecţilor pasivi în acest caz impune reţinerea unui concurs omogen
de infrac¬ţiuni fiind comise mai multe
infracţiuni de acelaşi fel. în cauză, deşi probabil există o unitate de rezoluţie

infracţională, nu exită un interval de
timp suficient între actele de ameninţare pentru a permite reţinerea unei

infracţiuni continuate. De altfel, există opinii
că în această situaţie există o singură acţiune, care îndeplineşte condiţiile

unicităţii de acţiune din cazul unităţii
natural colec¬tive, doar pluralitatea de subiecţi pasivi fiind aceea care rupe
această unitate, realitate care duce totuşi
Ghigheci Ghigheci
I
la reţinerea unui concurs ideal omogen de infracţiuni.
188. a
în cazul concursului caracterizat cu conexitate consecvenţială infractorul
săvârşeşte o infracţiune pentru a ascunde o altă
infracţiune săvârşită anterior. Hotărârea privind comiterea celei de-a doua

Infracţiuni ia naştere întotdeauna după
comiterea primeia, în ipoteza în care cea de-a doua infracţiune este susceptibilă
să o absoarbă pe prima. în cazul de faţă,
Infracţiunea de violenţă comisă iniţial [art. 193-194 C.pen., în funcţie de

gravitatea loviturii aplicate cu pumnul în
stomac] se va reţine în concurs cu conexitate consecvenţială cu infracţiunea

subsecventă de omor. Pentru a avea însă, în
astfel de situaţii, concurs cu conexitate consecvenţială, trebuie să avem date că

infractorul ia o nouă hotărâre, diferită
de cea iniţială, după comiterea primeia, căci, în caz contrar şi de regulă,

infracţiunea de violenţă se va absorbi în
infracţiunea mai gravă de omor (aşa-numita «absorbţie naturală»).

Doar în cazul concursului cu conexitate consecvenţială, care se caracterizează
prin aceea că Infractorul săvârşeşte o
infracţiune pentru a ascunde o altă infracţiunesăvârşftă anterior, prima Infracţiune

poate fi comisă şi din culpă; în cazul
concursului caracterizat cu conexitate etiologică, ambele infracţiuni vor fi comise

cu intenţie. Rezoluţia infracţională
privind săvârşirea infracţiunii scop trebuie să ia naştere anterior săvârşirii

infracţiunii mijloc, în caz contrar, nu vom
mai fi în cazul unui concurs caracterizat cu conexitate etiologică, ci, de obicei, al

unui concurs real eterogen. Pentru
realizarea distincţiei între concursul de infracţiuni real cu conexitate etiologică şl

Infracţiunea complexă se ţine cont
dacă infracţiunea mijloc e necesară mereu in abstracto pentru săvârşirea

infracţiunii scop. Dacă aceasta este necesară in
abstracto, cu alte cuvinte, dacă Infracţiunea scop nu se poate comite fără a

Ghigheci Ghigheci
I
comite şi infracţiunea mijloc, vom fi în
prezenţa unei infracţiuni complexe. Dacă infracţiunea scop se poate comite şi fără
infracţiunea mijloc, vom fi în prezenţa
unui concurs de infracţiuni. Astfel, furtul prin efracţie prevăzut de art. 229 alin. (1)
lit. d) C.pen. este o infracţiune
complexă, deoarece fapta nu se poate comite fără a comite simultan şi

infracţiunea de distrugere. în schimb, furtul simplu
nu impune distrugerea anterioară a unui alt bun, pentru a putea sustrage bunul
care face obiectul infracţiunii de furt - de
exemplu, cel ce, dorind să sutragă o statuetă încorporată într-un gard de

marmură, distruge gardul, va răspunde pentru un
concurs de infracţiuni cu conexitate etiologică, căci a comis o infracţiune de

distrugere pentru a înlesni comiterea unei
infracţiuni de furt.
190. a, b
Infracţiunile de pericol se săvârşesc în momentul în care are loc actul de
executare, moment în care s-a produs urmarea,
concretizată într-o stare de pericol pentru valoarea protejată prin norma de

incriminare. Infracţiunile cu durată de
consumare în timp se consideră săvârşite în momentul epuizării, care diferă în

funcţie de fiecare dintre categoriile de
infracţiuni cu durată de consumare în timp. Spre deosebire de celelalte infracţiuni

cu durată de consumare, în cazul
infracţiunii progre¬sive, stabilirea formei de pluralitate infracţională (concurs,

recidivă posteondamnatorie sau postexe-
cutorie) se va face în raport de momentul consumării, şi nu de cel al epuizării, ca

o consecinţă a teoriei acţiunii.
Soluţia este justificată datorită faptului că, în cazul Infracţiunii progresive, spre
deosebire de celelalte infracţiuni
din această categorie, agravarea urmării se produce fără o nouă intervenţie a

autorului, ceea ce înseamnă că nu există o
Ghigheci Ghigheci
I
acţiune a acestuia comisă sub legea nouă.
191. a
Una dintre condiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni este ca cel puţin
două dintre infracţiuni să atragă
condamnarea făptuitorului. în realitate, aceasta nu este o condiţie de existenţă a

concursului, ci o condiţie pentru
aplicarea tratamentului sancţionator prevăzut de lege pentru concurs. însă

raţiunea pentru care s-a reglementat instituţia
concursului rezidă tocmai în instituirea unui tratament sancţionator specific. Dacă

nu se poate aplica acest tratament
sanc¬ţionator, concursul de infracţiuni, deşi existent, nu prezintă nicio

importanţă. Prin urmare, ori de câte ori,
ulterior săvârşirii uneia dintre infracţiunile concurente, intervine o cauză care

înlătură răspunderea penală sau o cauză
de nepedepsire, rămânând astfel o singură infracţiune pedepsi-bilă, nu mai este

loc pentru aplicarea dispoziţiilor art. 39
C.pen. în rest, cu privire la forma de comitere sau la latura subiectivă a faptei, nu

există limitări în această materie.
192. a
Autorul aflându-se în stare de arest preventiv, înseamnă că acestuia nu i s-a
aplicat definitiv o sancţiune penală pentru
fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa, motiv pentru
care în cauză este vorba de un concurs de
infracţiuni, fiind îndeplinită condiţia ca infrac¬ţiunile (trei la număr) să fi fost

săvârşite înainte de condamnarea
definitivă pentru vreuna dintre ele. Cum omorul este, în cauză, o Infracţiune
comisă pentru înlesnirea săvârşirii evadării,
se reţine forma concursului real cu conexitate etiologică.

în situaţia în care instanţa a stabilit pentru faptele din concurs o pedeapsă cu
închisoare şi 0 pedeapsă cu amendă, se
aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii - în

acest caz, legiuitorul a instituit
sistemul cumulului aritmetic. Potrivit reglementării actuale, se prevede în art. 147

Ghigheci Ghigheci
I
C.pen. că dispoziţiile referitoare la
sancţionarea concursului de infracţiuni comis de persoana fizică se aplică în mod

corespunzător şi în cazul persoanei
juridice aşadar, dispoziţiile referitoare la contopirea amenzilor prevăzute în art. 39

C.pen. îşi gâses aplicare şi în
cazul persoanei juridice. Regimul pedepselor complementare în cazul pluralităţii

de infracţiuni este prevăzut de art. 45
C.pen., acesta statuând că, în cazul pedepselor complementare de natură diferită

sau chiar de aceeaşi natură, dar cu
conţinut diferit, acestea se aplică pe lângă pedeapsa principală.

194. b
în aplicarea art. 6 C.pen., în cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit
legii vechi depăşeşte maximul la care
se poate ajunge în baza art. 39 C.pen., pedeapsa rezultantă va fi redusă' la acest

maxim, această reducere va fi
obligatorie, formularea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 1/2014,
fiind una imperativa în acest sens. La
fel ca în cazul concursului de Infracţiuni, noul Cod penal consacră şi în materia

recidivei posibilitatea înlocuirii
pedepsei închi¬sorii cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă - art. 43 alin. (3) şi art. 39

alin. (2) C.pen. în situaţia în care
după condamnarea definitivă pentru o infracţiune, infractorul e judecat pentru o

altă infracţiune concurentă, potrivit art.
40 alin. (1) C.pen., instanţa va proceda la stabilirea pedepsei pentru cea de-a
doua infracţiune şi apoi o va contopi
potrivit art. 39, cu pedeapsa aplicată anterior pentru prima faptă, iar primă
pedeapsă, stabilită prin hotărârea de
judecată iniţială pentru prima infrac¬ţiune, se bucură de autoritate de lucru

judecat, astfel că instanţa nu va putea să o
modifice.
195. a, c
în cazul în care, la primul termen al recidivei, pedepsele stabilite pentru
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiunile compo¬nente ale concursului de
infracţiuni sunt mai mici sau egale cu un an, credem că vom fi în prezenţa
recidivei, dacă putem constata că în durata
pedepsei rezultante există o componentă mai mare de 1 an închisoare, stabilită

pentru infracţiuni intenţionate sau
praeterintenţionate, conform calculului matematic impus de art. 39 alin. (1) lit. b)

C.pen. - acest raţionament este
valabil şi în situaţia în care, între faptele componente ale concursului, se află şi

infracţiuni din culpă, pe lângă cele
intenţionate sau praeterintenţionate. Existenţa în structura concursului doar a

faptelor din culpă înlătură posibilitatea
reţinerii concursului de infracţiuni, conform art. 42 lit. c) C.pen. Art. 52 C.pen.

permite reţinerea stării de recidivă în
aceste cazuri, fiind vorba de infracţiuni comise cu intenţie de unul dintre

participanţi.
196. b, c
Conform art. 42 C.pen., nu atrag starea de recidivă infracţiunile amnistiate; pe de
altă parte infracţiunile comise de
către minor (în cazul infracţiunilor progresive, momentul comiterii faptei este
acela al consumării, deci al acţiunii sau
inacţiunii) nu atrag aplicarea unor pedepse, fapt ce face imposibilă reţinerea

acestei forme de pluralitate de infracţiuni,
fapt consacrat şi în cazul situaţiilor tranzitorii de art. 9 din Legea de punere în

aplicare a Codului penal; prescripţia
execu¬tării pedepsei permite reţinerea stării de recidivă postexecutorie.

197. b
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare actualul Cod penai. Conform art. 21 alin.
(1) C.pen. din Legea nr. 187/2012 de
punere în aplicare a Codului penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în

baza Codului penal din 1969 pentru
infracţiuni comise în timpul minorităţii, se înlocuieşte cu măsura educativă a

internării într-un centru de detenţie pe o
Ghigheci Ghigheci
I
perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Mai mult aceeaşi lege, în art. 10,
prevede că tratamentul sancţionator al
pluralităţii de Infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre
infracţiunile din structura
pluralităţii a fost comisă sub legea nouă. Astfel, în cauză nu poate fi reţinută
starea de recidivă, faptele comise în
stare de minorat neputând fi avute în vedere la stabilirea stării de recidivă,

conform art. 9 din Legea de punere în
aplicare a actualului Cod penal. Mai mult, nici prevederile art. 44 C.pen. nu sunt
aplicabile, deoarece inculpatul nu se
afla în executarea unei pedepse la data comiterii celei de-a doua fapte, ci în
executarea unei măsuri educative.
198. a, c
în cauză, deşi fapta de evadare comisă de condamnat se află în stare de
pluralitate interme¬diară cu fapta în executarea
căreia se afla, sancţionarea acestei situaţii speciale de pluralitate de infracţiuni se

face conform art. 285 alin. (4)
C.pen. Sancţionarea infracţiunii de evadare din executarea unei pedepse se

realizează prin sistemul cumulului aritmetic
dintre restul de pedeapsă rămas de executat la momentul evadării şi pedeapsa

aplicată de instanţă pentru infracţiunea de
evadare, modalitate de calcul a pedepsei finale care de altfel este similară cu cea
prevăzută de art. 43 alin. (1) C.pen.
pentru recidiva postcondamnatorie.

199. a, c
în cazul acestei forme de pluralitate, care se bazează pe scheletul logic al
recidivei postcon-damnatorii, primul termen
poate fi constituit de o infracţiune intenţionată pentru care a fost aplicată o

pedeapsă de 1 an închisoare sau mai puţin.
Pe de altă parte, primul termen al plurali¬tăţii nu îl poate constitui o infracţiune

pentru care s-a împlinit termenul de
reabilitare (care începe să curgă de la executarea sau considerarea ca executată a

sancţiunii penale aplicate), pentru că
Ghigheci Ghigheci
I
în acest caz nu este îndeplinită condiţia comiterii celei de-a doua fapte în
intervalul de timp cuprins intre condamnarea
definitivă pentru prima faptă şi executarea sau considerarea ca executată a

acesteia. O noutate adusă de Codul penal este
faptul că, atunci când după condamnarea definitivă se comit mai multe Infracţiuni
concurente, dintre care unele se află în
recidivă, iar altele se află în pluralitate intermediară faţă de prima infracţiune, se

va aplica pentru toate tratamentul
prevăzut de lege pentru recidivă - art. 43 alin. (2) C.pen.

200. b
Infracţiunea comisă în termenul de reabilitare poate atrage starea de recidivă
postexecutorie. Conform art. 88 alin. (3)
ultima frază din Codul penal, faptele comise în termenul de supraveghere dispus
de Instanţă odată cu amânarea aplicării
pedepsei pot atrage doar un concurs de infracţiuni, aceasta pentru că abia la

momentul sancţionării faptei ce atrage
revocarea amânării aplicării pedepsei se va dispune condamnarea inculpatului şi

pentru fapta pentru care a fost amânată
aplicarea pedepsei. Condamnarea unui partid politic poate atrage starea de

recidivă la fel ca orice condamnare a unei
persoane juridice în condiţiile art. 146 C.pen.

201. c
Art. 43 alin. (1) C.pen. stabileşte tratamentul sancţionator al recidivei
postcondamnatorii, ară¬tând că, dacă înainte ca
pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se

săvâr¬şeşte o nouă infracţiune îm stare de
recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă (în tota¬litate - s.n., F.D.T.)
la pedeapsa anterioară neexecutată
ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

202. b
Dubla recidivă desemnează situaţia când o infracţiune este simultan în stare de
recidivă postcondamnatorie faţă de o
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiune şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de o altă infracţiune. Codul
penal schimbă ordinea de valorificare
a celor două forme de pluralitate, prevăzând în art. 43 alin. (2) C.pen.

următoarele: când înainte ca pedeapsa anterioară
să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe

infracţiuni concurente, dintre care cel puţin
una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit

dispoziţiilor referitoare la concursul de
Infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată

ori la restul rămas neexecutat din
aceasta.
în ceea ce priveşte termenul al doilea al recidivei postexecutorii, art. 41 alin. (l) c
pen prevede, ca şi condiţie, că
persoana condamnată trebuie să comită o faptă intenţionată sau

praeterintenţionată pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii de un an sau mai mare f acest sens, nu are relevanţă pedeapsa efectiv
aplicată pentru această nouă infracţiune,
raportarea făcându-se doar la pedeapsa prevăzută de lege. Momentul comiterii

infracţiunii prezintă o part' cularitate în
raport de infracţiunile cu durată de executare, în cazul cărora, pentru

determinarea formei recidivei, se va lua în
considerare momentul epuizării acestora (dacă o astfel de infracţiune este

începută în timpul executării şi se termină după
executare, vom fi în prezenţa recidivei postexecutorii). Totuşi, în situaţia

particulară a infracţiunii progresive, fapta
se consideră săvârşită la momentul consumării, moment ce astfel devine relevant

pentru a stabili forma de pluralitate de
infracţiuni incidenţă în cauza concretă.

204. C -
Art. 44 C.pen. se aplică şi în situaţia în care, în timpul executării unei pedepse,
autorul săvâr-
şeşte o nouă faptă, iar condiţiile recidivei nu sunt îndeplinite, situaţia fiind
denumită pluralitate
Ghigheci Ghigheci
I
intermediară. în consecinţă, dacă ambii termeni ai pluralităţii intermediare
constau în pedepse cu
închisoarea, potrivit legii actuale, se va aplica pedeapsa cea mai grea, la care se
adaugă obligatoriu
un spor de 1/3 din cealaltă. în efectuarea contopirii, la fel ca şi la concurs, se vor
avea în vedere
cele două pedepse în întregul lor, dar ceea ce s-a executat până la contopire se
scade din durata
pedepsei rezultante. Conform art. 83 alin. (1) Ut. b) C.pen., pentru a putea fi
amânată aplicarea
pedepsei, trebuie ca autorul să nu fi fost condamnat la pedeapsa închisorii, cu
excepţia cazurilor
prevăzute de art. 42 lit. a) şi Ut. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a
împlinit
termenul de reabilitare.
205. c
în cazul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei postexecutorii, faptele
nefiind comise cu intenţie, şi nici cele
ale pluralităţii intermediare, fapta fiind comisă după executarea pedepsei iniţiale.
Pentru aceste motive, nefiind în cazul
vreunei pluralităţi de infracţiuni reglementate în Codul penal, sancţiunea se va

raporta la limitele speciale oferite de
reglementarea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, care prevede

alternativ şi amenda.
206. a
Conform art. 43 alin. (5) C.pen., pedeapsa în caz de recidivă postexecutorie se
stabileşte între limitele speciale de
pedeapsă ale noii infracţiuni comise majorate cu jumătate; astfel, în cazul concret
dat, instanţa putea aplica în mod legal
o pedeapsă situată între 1 an şi 6 luni şi 9 ani închisoare.

207. a, c
Conform art. 43 alin. (6) şi 7) C.pen., dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii
de condam¬nare pentru noua
infracţiune,şi mai înainte ca pedeapsa să,fi fost executată sau considerată ca

executată, se descoperă că cel condamnat se
află în stare de recidivă, instanţa va aplica o nouă pedeapsă conform art. 43 alin.
(l)-(5) C.pen., dispoziţie care se
aplică şi în cazul în care condam¬narea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost

Ghigheci Ghigheci
I
comutată sau înlocuită cu pedeapsa
închisorii.
208. a, b
Dubla recidivă desemnează situaţia când o infracţiune este simultan în stare de
recidivă postcondamnatorie faţă de o
infracţiune şi în stare de recidivă postexecutorie faţă de o altă infracţiune, fapt

care impune existenţa a cel puţin două
hotărâri penale definitive. Prioritatea aplicării recidivei postexecutorii în faţa

aceleia postcondamnatorii a fost şi este
unanim acceptată, atât înainte, cât şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal.
209. b
Tratamentul sancţionator al recidivei diferă în funcţie de momentul comiterii
faptei, diferenţiind recidiva
postcondamnatorie de aceea postexecutorie. Numărul faptelor din concursul de

infracţiuni raportat la fiecare termen al
recidivei nu schimbă algoritmul de calcul al pedepsei finale.

Epuizarea faptei după majorat (continuarea comiterii ei după.acest termen) face
ca autorul să răspundă penal la fel ca un
major, intrând aici şi aplicabilitatea regulilor recidivei. O pedeapsă a cărei

executare s-a prescris poate atrage starea
de recidivă postexecutorie. Confo'rm art. 42 lit. b), la stabilirea stării de recidivă

nu se ţine cont de hotărârile de
condamnare privitoare la infrac¬ţiunile amnistiate.

211. b
2 ani şi 4 luni este limita de pedeapsă la care s-ar ajunge prin aplicarea regulii
pluralităţii de infracţiuni, dacă cele
două fapte ar fi fost comise în stare de majorat, conform art. 44 C.pen., după rjata
de 01.02.2014, text aplicabil în
această Ipoteză în cauză. Conform deciziei nr. 3/2015 a înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, Completul pentru dezlegarea
unor chestiuni de drept în materie penală, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 C.pen.,

stabilirea pedepsei în baza legii noi,
în cazul pluralităţii de infracţiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea
Ghigheci Ghigheci
I
reţinerea stării de recidivă
postcon¬damnatorie cu revocarea suspendării condiţionate, Iar, potrivit Codului

penal, condiţiile recidivei
postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mal sunt întrunite, se determină

conform art. 44 raportat la art. 39
C.pen., referitoare la pluralitatea intermediară. în aplicarea art. 6 C.pen., instanţa

de executare nu poate încălca
principiul autorităţii de lucru judecat, neputând astfel reaprecia pericolul social al

unei fapte pentru care a fost
stabilită în mod definitiv pedeapsa şi aplica o nouă pedeapsă.

212. b
Complicitatea nu este posibilă la infracţiunile caracterizate de o pluralitate
naturală sau constituită. Dacă instrumentul
pus la dispoziţie nu mai este folosit, deşi nu va exista o complicitate materială, va

exista o complicitate intelectuală
(prin întărirea rezoluţiei infracţionale). Instigarea este o formă mai gravă de

participaţie decât complicitatea, astfel că
o absoarbe pe aceasta.
213. b, c
Participaţia penală (pluralitate ocazională de făptuitori) şl pluralitatea naturală de
făptuitori sunt forme distincte ale
pluralităţii de făptuitori, niciuna dintre cele două specii nefiind o formă a celeilalte.
Participaţia penală nu este
posibilă la infracţiunile caracterizate de o pluralitate naturală sau constituită.

Codul penal reglementează în art. 52
alin. (1) coautoratul Impropriu, care este o formă a participaţiei penale

(participaţia penală poate fi proprie, când
participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie sau improprie, când

participanţii acţionează cu forme de vinovăţie
diferite).
214. b
Legătura subiectivă în cazul participaţiei penale poate fi şi unilaterală, nu doar
bilaterală (acord de voinţe). De
Ghigheci Ghigheci
I
exemplu, un complice îl ajută pe autor (scoţând din'funcţiune sistemul de alarmă),

fără ca autorul să ştie sau să vrea
acest lucru. De asemenea, legătura subiectivă există atât în cazul participaţiei

proprii, cât şi în cazul participaţiei
improprii, chiar dacă, în acest din urmă caz, cel puţin unul dintre participanţi
acţionează din culpă sau fără vinovăţie.
215. a, c
Există coautorat în măsura în care mai multe persoane participă cu acte de
executare la comi¬terea faptei, chiar dacă numai
unul dintre actele de executare produce în mod direct rezultatul. Esenţial este că
toţi au săvârşit acte de executare, ceea
ce îi face coautori. Nu toţi cei care participă cu acte materiale la comiterea

aceleiaşi infracţiuni sunt coautori, unii
dintre ei putând fi complici (materiali). Calitatea de coautor este dată de natura

actului comis (de executare), iar nu de
forma de vinovăţie cu care acţionează participantul, aceasta din urmă având

relevanţă doar pentru stabilirea naturii
proprii sau improprii a participaţiei.

216. a
în acest sens. Totodată, potrivit art. 50 alin. (2) C.pen., circumstanţele reale (cum
este şi corniter unui furt prin
ameninţări), se răsfrâng asupra participantului care le-a prevăzut. B a prevâz

comiterea faptei cel puţin prin ameninţare
şi nu a împiedicat săvârşirea acesteia. Ca atare răspunde pentru complicitate la

tâlhărie.
217. c
Potrivit art. 51 C.pen., doar împiedicarea săvârşirii infracţiunii constituie cauză de
nepedeps|r în materia participaţiei,
simpla desistare a complicelui (cum este cazul indicat la varianta A) nefiind

suficientă în acest sens. Desistarea nu este
o cauză care înlătură însăşi existenţa tentativei, ci doa o cauză de nepedepsire,

care produce efecte personale, în sensul
că îi profită doar autorului care s-a désistât. Drept urmare, instigatorul (varianta B)
Ghigheci Ghigheci
I
va răspunde pentru tentativa
realizata de autorul care sa désistât. în fine, pentru ca împiedicarea săvârşirii

infracţiunii să-şi producă efectul de
nepedepsire, este necesar ca cel care anunţă autorităţile să o facă în aşa fel încât
să le dea acestora posibilitatea
concretă să intervină.
218. b, c
Circumstanţele reale se referă la fapta comisă - mod (cum este, de exemplu,
săvârşirea infracţiunii de către un major
împreună cu un minor), mijloace, timp, loc de comitere, inclusiv la persoana

subiectului pasiv, dacă legea cere o anumită
calitate a acestuia (pentru forma de bază sau agravată a infracţiunii, cum este
starea de graviditate a victimei în cazul
infracţiunii de omor calificat). Tot ce ţine de persoana subiectului activ al

infracţiunii este o circumstanţă personală
chiar dacă această categorie a fost subdivizată doctrinar în circumstanţe

personale subiective, ce ţin de poziţia
subiectivă cu care acţionează subiectul activ, şi circumstanţe personale de

indivi¬dualizare, ce ţin de anumite calităţi
cerute de norma de incriminare subiectului activ, cum este calitatea de funcţionar

a autorului infracţiunii de delapidare.
Cu privire la circumstanţe personale de individualizare, în doctrină se consideră că

urmează regimul juridic al
circumstanţelor reale (se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care le-au

cunoscut sau prevăzut), ceea ce nu le
schimbă însă natura de circumstanţe personale.

219. c
Codul penal instituie sistemul parificării pedepselor în caz de participaţie, în
sensul că pedeapsa pentru toţi
participanţii va fi stabilită în aceleaşi limite. Aceasta nu înseamnă însă că şi

pedeapsa concret aplicată fiecărui
participant va fi aceeaşi sau că, într-un caz determinat, nu este posibil ca, de
Ghigheci Ghigheci
I
pildă, complicelui să-i fie aplicată o
pedeapsă concretă mai aspră decât autorului, în funcţie de împrejurări. Regula

parificării cunoaşte însă şi excepţii,
reglementate expres de lege-circumstanţele reale şi personale. De pildă, dacă o

împrejurare referitoare la faptă, care o
califică, nu a fost cunoscută unuia dintre participanţi, acesta va răspunde în

limitele prevăzute de lege pentru forma de
bază a Infracţiunii, iar participanţii care au cunoscut sau prevăzut acea

împre¬jurare vor răspunde pentru forma
calificată.
220. a, b
De esenţa coautoratului este comiterea de acte de executare, actele de altă
natură (ajutor, înlesnire, întărire a
rezoluţiei infracţionale, determinare) fiind caracteristice celorlalte forme de .

participaţie. Potrivit art. 77 lit. a)
C.pen., săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună constituie o

circumstanţă agravantă generală. Se consideră
că săvârşesc împreună o faptă autorul, coautorii şi complicii concomitenţi.

Complicii anteriori şi Instigatorii nu se au în
vedere pentru stabilirea incidenţei acestei circumstanţe. Coautoratul este posibil

şi la infracţiunile comise prin
inacţiune (comisive prin omisiune sau omisive improprii), exemplul de şcoală fiind
cel al părinţilor care, urmărind
uciderea copilului aflat la o vârstă fragedă, nu îl mai hrănesc pe acesta.

221. a
Această situaţie a fost analizată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o decizie
de speţă (ICCJ, s. pen., dec. nr.
2245 din 1 iunie 2011), instanţa supremă stabilind că „fapta de a exercita acte de
violenţă asupra unei persoane, săvârşită
de către funcţionarii publici în exerciţiul atribu-■|0r de serviciu, întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii de
purtare abuzivă prevăzută ■!" art. 250 alin. (3) C.pen. [Codul penal din 1959 -
Ghigheci Ghigheci
I
n.n., R.C.], iar neintervenţia celorlalţi
funcţionari ublici prezenţi pentru stoparea actelor de violenţă exercitate asupra

persoanei constituie [ornp|icitate la
infracţiunea de purtare abuzivă, sub forma complicităţii prin inacţiune". Chiar

dacă soluţia poate fi nuanţată, atât în
speţa soluţionată de instanţa supremă, cât şi în cazul de faţă, victima se află la

dispoziţia funcţionarului care omite să
intervină, funcţionarii care exercită nemijlocit actele de violenţă fiind prezenţi la

solicitarea celui dintâi. Pentru
argumentele aduse în sprijinul existenţei complicităţii, facem trimitere la această

decizie. împiedicarea consumării
infracţiunii nu înlătură tipicitatea (prevederea faptei în legea penală), ci constituie

o simplă cauză de nepedepsire.
222. a, c
Fiindcă X acţionează fără vinovăţie (neavând vârsta minimă necesară pentru a
răspunde penal), iar X cu vinovăţie sub forma
intenţiei, participaţia este improprie. Legătura subiectivă există şi în cazul

participaţiei improprii, nefiind afectată de
imposibilitatea constatării vinovăţiei în persoana ambilor participanţi. Tot astfel,

pentru reţinerea circumstanţei
agravante generale a săvârşirii unei infracţiuni de către un major împreună cu un

minor, este irelevant dacă minorul
răspunde sau nu penal.

223. a
Participanţii nu pot răspunde pentru mai mult decât ceea ce s-a realizat efectiv.
Ca atare, dacă autorul comite o
infracţiune mai puţin gravă decât cea la care a fost determinat sau la care s-a
înlesnit/ajutat, această împrejurare
profită şi celorlalţi participanţi.

224. b
Comiterea unei infracţiuni mai grave (de ex., tâlhărie sau furt calificat în loc de
furt) constituie o circumstanţă
privitoare la faptă (reală), care se răsfrânge asupra participanţilor doar în măsura

Ghigheci Ghigheci
I
în care au cunoscut-o sau prevăzut-o.
în acelaşi timp, potrivit art. 50 alin. (2) Cpen., este necesară prevederea efectivă,
în lipsa acesteia simpla posibilitate
de prevedere, chiar constatată, nefiind suficientă.

225.a,b
Infracţiunea de viol se comite doar cu intenţie. Ca atare, dacă Y nu a avut
reprezentarea faptului că victima este
constrânsă, lipseşte factorul intelectlv al intenţiei - prevederea. Posibili¬tatea

prevederii permite cel mult reţinerea
culpei simple în sarcina lui Y, modalitate în care infracţiunea de viol nu este

incriminată.
în mod tradiţional, în doctrină şi jurisprudenţă se apreciază că cel care constrânge
victima, pentru a permite altuia să
întreţină un act sexual cu aceasta, este complice la infracţiunea de viol. Cu toate

acestea, se consideră, în mod unanim,
că violul este o Infracţiune complexă (mai puţin în varianta în care se profită de

imposibilitatea victimei de a se apăra
sau de a-şi exprima voinţa), care absoarbe infracţiunile de ameninţare şi cele

îndreptate împotriva integrităţii corporale
şi sănătăţii persoanei. Aşa fiind, este evident, după părerea noastră, că violenţa
sau ameninţarea constituie acte de
executare la infracţiunea complexă însăşi, iar nu simple acte de înlesnire. De

altfel, în cazul Infracţiunii de tâlhărie,
se consideră, tot unanim, că cel care loveşte sau ameninţă victima pentru ca o
altă persoană să o poată deposeda de un bun
este coautor, iar nu complice la infracţiunea complexă de tâlhărie. Nu întrezărim

nicio diferenţă între cele două
infracţiuni care să permită soluţii diferite în privinţa persoanei care comite doar
acţiunea secundară (actul de
constrângere), pentru a-i permite altuia să realizeze acţiunea principală (furtul,

respectiv actul sexual).
în speţă este vorba, desigur, despre coautorat impropriu.
226. a
Ghigheci Ghigheci
I
sarcina celui care ajută la comiterea de acte de executare de către autori diferiţi
[fără legătură între ei). Practica
judiciară pare să se fi detaşat de aceste considerente, reţinându-se adesea 0

singură complicitate în formă continuată în
sarcina celui care ajută ia săvârşirea mal multor infracţiuni de aceeaşi natură de
către autori diferiţi. Tn acest fel
însă, cu referire la infracţiunea de înşelăciune, sub imperiul Codului penal din

1969, s-a ajuns la situaţia paradoxală în
care 0 persoană care a falsificat mai multe adeverinţe de venit, pe care, la diferite
intervale de timp (;n funcţie de
solicitări), le-a pus la dispoziţia unor diferite persoane (fără legătură între ele), să
fie condamnată pentru complicitate
la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave [art. 215 alin ($) C.pen. 1969], prin
totallzarea prejudiciilor cauzate de
autorii diferiţi, în condiţiile în care în sarcina niciunuia dintre autori nu s-a reţinut o
atare modalitate. Cu alte
cuvinte, complicele a înlesnit comiterea unei infracţiuni pe care însă... n-a comls-o
nimeni. Or, credem noi, nu este cu
putinţă reţinerea complicităţii la o infracţiune la care nu există acte de executare

comise de un autor sau mai mulţi
coautori. Aceasta deoarece, potrivit teoriei participaţiel penale, participanţii comit

aceeaşi infracţiune. Or, în acest
caz, aceeaşi infracţiune este comisă doar de către fiecare autor în parte şi
complicele care l-a ajutat pe acesta. Autorii
care au acţionat independent unii de ceilalţi nu au comis aceeaşi Infracţiune, ci

infracţiuni diferite. Drept urmare, nu
poate fi reţinută complici-tatea în formă continuată.

Unitatea naturală colectivă Iese, oricum, din discuţie, căci ea presupune o acţiune
unică, com¬pusă din mai multe acte de
executare care se săvârşesc printr-un proces execuţional unic, fără între¬ruperi

nefireşti care să le autonomizeze în
Ghigheci Ghigheci
I
acţiuni distincte. Cum, în speţă, adeverinţele sunt falsifi¬cate în zile diferite,

această unitate a procesului execuţional
nu există, fiind vorba de acţiuni distincte. Trebuie adăugat că argumentele expuse

mai sus în susţinerea existenţei
concursului de infracţiuni (în detrimentul infracţiunii continuate) pot fi aduse şi în

raport de unitatea naturală
colectivă.
227. c
Problema a fost tranşată pe calea unui recurs în interesul legii, prin decizia nr.
2/2008 a ICCJ, Secţiile Unite.
228. a
Furtul comis prin efracţie [furt calificat, potrivit art. 229 alin. (1) lit. d) C.pen.] este
o infracţiune complexă, care
absoarbe Infracţiunea de distrugere, căci efracţia presupune, în mod necesar,

distrugerea sau degradarea unui obiect
(perete, geam, sistem de închidere etc), cu scopul de a avea acces la bunurile

existente într-un anume loc, acces pe care
acest obiect îl împiedică. Ca atare, distrugerea obiectului constituie un act de

executare la Infracţiunea complexă de furt
calificat (prin efracţie), şi nu un simplu act de înlesnire.

Formele participaţiei au caracter absorbant, cea mai gravă (în speţă coautorat)
absorbindu-le pe cele mai uşoare (în speţă
instigarea).
229. a, b
Spre deosebire de Codul penal din 1969, Codul penal actualmente în vigoare nu
reia ipoteza de sancţionare a instigatorului
atunci când autorul nu pune în executare hotărârea de a comite infracţiunea.

Drept urmare, soluţia va fi aceeaşi atât în
cazul instigării, cât şi în cazul complicităţii, dacă autorul nu trece la executare. în

lipsa unui act de executare, nu
există o faptă prevăzută de legea penală (care nu sancţionează faza internă sau
actele de pregătire, ca atare), astfel că
nu poate exista nici răspundere penală.

Ghigheci Ghigheci
I
în schimb, atunci când se trece la executare şi se realizează cel puţin o tentativă
la o infrac¬ţiune la care legea prevede
sancţionarea tentativei, participanţii vor răspunde pentru această ten¬tativă, cu

excepţia cazului în care este incidenţă o
cauză de nepedepsire (desistarea, împiedicarea producerii rezultatului,

împiedicarea săvârşirii faptei), care însă produce
efecte doar pentru cel în beneficiul căruia sunt întrunite condiţiile de reţinere a
respectivei cauze de nepedepsire
(efecte in personam). Aşa fiind, desistarea tuturor coautorilor le profită doar

acestora, nu şi altor particl-
230. a, c
Art. 77 lit. a) C.pen. prevede ca circumstanţă agravantă legală ipoteza comiterii
faptei de trei sau mai multe persoane
împreună. Această situaţie are în vedere participaţia penală sub forma

autoratului/coautoratului şi/sau a complicităţii
concomitente.
în sine, participaţia penală nu constituie o cauză legală de agravare facultativă
sau obligatorie a pedepsei. Atunci când
unul dintre participanţi comite fapta cu vinovăţie, iar altul fără vinovăţie (in sensul
art. 52 C.pen., adică în prezenţa
unei cauze de neimputabilitate), există o participaţie penală, sub forma

participaţiei improprii.
231. a
Pentru existenţa complicităţii materiale, este necesar ca bunul pus la dispoziţia
autorului de către complice să fie
efectiv folosit de către acesta. în cazul în care bunul nu este efectiv folosit, actul
de a pune la dispoziţie un
instrument pentru comiterea infracţiunii constituie un act de complicitate

intelectuală, prin gestul său complicele
întărind rezoluţia infracţională a autorului, aceasta chiar dacă bunul nu era apt a fi
folosit în concret, fiind defect.
Potrivit art. 112 alin. (1) lit. b) teza a doua C.pen., sunt supuse confiscării speciale
şl bunurile care au fost destinate
Ghigheci Ghigheci
I
a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă, în cele
din urmă, nu au mai fost efectiv
folosite.
232. c
Pentru soluţia la această speţă, trebuie să clarificăm momentul final până la care
poate interveni cunoaşterea sau
prevederea circumstanţei referitoare la fapta comisă, pentru ca această

circumstanţă să se răsfrângă asupra participantului
[art. 50 alin. (2) C.pen.]. Legea nu prevede expres acest moment, însă considerăm
că, în cazul participaţiei concomitente,
el nu poate fi decât momentul finalizării actelor de executare. în speţă, A şi B

acţionează concomitent, ambii sustrăgând
bunuri din locuinţa victimei. La momentul apariţiei victimei la faţa locului, ambii
inculpaţi au prevăzut două alternative
posibile-folosirea violenţelor ari ameninţării pentru a-şi asigura scăparea,

respectiv prinderea şi deferirea lor organelor
judiciare. Cum simpla prevedere este suficientă pentru ca circumstanţa referitoare

la faptă (în speţă folosirea violenţei)
să se răsfrângă asupra participantului, nefiind nevoie ca acesta să dorească acea

urmare, ambii vor răspunde pentru
tâlhărie, în calitate de coautori. Aceasta chiar dacă A nu a întrebuinţat violenţe

(întrebuinţate de B, dar pe care A le-a
prevăzut), căci el comite acte de executare la tâlhărie (sustragerea de bunuri),

nefiind nevoie ca toţi coautorii să comită
toate acţiunile din structura infracţiunii complexe.

233. b
Art. 270 C.pen., care reglementează infracţiunea de tăinuire, prevede ca
modalitate alter¬nativă de comitere dobândirea
unui bun. Prin „dobândire" se înţelege situaţia în care tăinuitorul devine

proprietarul bunului. Aceasta se poate face şi
cu de la sine putere, prin luarea bunului personal, iar nu doar prin remiterea
nemijlocită de către autorul infracţiunii.
Ghigheci Ghigheci
I
Desigur că, dacă această luare ar fi fără drept şi fără consimţământul celui de la
care bunul este luat, fapta va constitui
furt (chiar dacă posesia sa nu era una legitimă, fiind autorul furtului din care a
provenit bunul). Dacă însă luarea se
face cu consimţământul, chiar tacit, al autorului infracţiunii, fapta nu mai

constituie furt, ci, eventual, tăinuire.
Considerăm că, în speţă, există un astfel de consim¬ţământ tacit (date fiind

natura relaţiei dintre X, Y şi Z şi modul în
care X a asistat la comiterea furtului de către Y şi Z). Aşadar, există un act de

dobândire a unui bun despre care X ştie
că este sustras, iar X dispune material de el, consumându-l.

234. b, c
Infracţiunea se consideră comisă pentru toţi participanţii atunci când are loc actul
de executare, care este comis de autor
sau coautori, Indiferent de momentul la care instigatorul sau
complicele anterior şi-au adus aportul. In doctrină a fost exprimată şi opinia că, în
acest caz instigatorul ar trebui să
beneficieze de aplicarea legii penale mai favorabile, dar această opinje ' rămas
izolată.
Potrivit art. 8 alin. (4) C.pen., Infracţiunea se consideră comisă pe teritoriul pe
teritoriul României (atrăgând incidenţa
principiului teritorialităţii) „şi atunci când pe acest teritoriu ( ) s efectuat un act de

executare, de instigare sau de
complicitate (...)".
235. a, c
Desistarea este o cauză personală de nepedepsire a tentativei, care nu înlătură
însă existenţa tentativei, ci doar
posibilitatea aplicării unei sancţiuni. Drept urmare, cu excepţia situaţiei în care

există o altă cauză de nepedepsire (de
Ghigheci Ghigheci
I
ex., împiedicarea săvârşirii infracţiunii), complicele anterior va răspunde pentru
tentativa comisă de autor [în speţă,
tentativa de furt calificat, în modalitatea prin violare de domiciliu - art. 229 alin.
(2) lit. b) C.pen., infracţiune
complexă care absoarbe violarea de domiciliu].

Prin excepţie de la regula nepedepslrii tentativei în caz de desistare, art. 34 alin.
(2) C.pen prevede că, dacă actele
îndeplinite până în momentul desistării constituie o altă infracţiune se aplică

pedeapsa pentru acea infracţiune. în speţă,
până la momentul desistării, autorul a pătruns fără drept, în locuinţa victimei,

astfel că va răspunde pentru infracţiunea
de violare de domiciliu' nu însă şi pentru tentativa de furt, pentru care produce

efecte desistarea.
236. b
Art. 52 alin. (1) C.pen. reglementează coautoratul impropriu, inclusiv în
modalitatea Intenţie şi culpă. Infracţiunea de
mărturie mincinoasă este o infracţiune care se comite în persoană proprie fiecare

martor având o obligaţie personală de a
spune adevărul, astfel că, dacă mai multe persoane se înţeleg să denatureze
adevărul într-o cauză, fiecare va răspunde în
calitate de autor al unei infracţiuni distincte de mărturie mincinoasă. Infracţiunile

cu subiect activ calificat pot fi
comise în coautorat, cu condiţia ca toţii coautorii să aibă calitatea cerută de lege

(de ex., delapidarea).
237. a, b
Spre deosebire de alte sisteme de drept, unde este consacrată teoria autorului
mediat, Codul penal român reglementează
teoria participaţiei improprii. Potrivit acestei teorii, este autor cel care comite
nemijlocit actul de executare,
indiferent de cauza care a înlăturat imputabilitatea faptei (art. 52 foloseşte

impropriu noţiunea de „vinovăţie"). Aşa
fiind, chiar dacă imputabilitatea este înlăturată din cauza constrângerii fizice, cum
este cazul în speţă, cel care a spart
Ghigheci Ghigheci
I
nemijlocit geamul (constrâns fizic fiind, va fi autor al infracţiunii de distrugere (dar
nu va răspunde penal). în schimb,
cel care îl determină (prin constrângere fizică) pe autor să comită nemijlocit fapta
va fi considerat instigator
(participaţie improprie în modalitatea intenţie şi lipsă de „vinovăţie").

238. a
Este posibil ca împiedicarea săvârşirii infracţiunii să producă efecte şi în beneficiul
altor participanţi decât cel care a
împiedicat efectiv comiterea faptei atunci când, de pildă, legea nu sancţionează

tentativa la respectiva infracţiune, caz
în care această împrejurare le profită tuturor participanţilor, care nu vor răspunde

penal.
In materia participaţiei, simpla desistare a participantului nu este suficientă
pentru a avea ca efect nepedepsirea
acestuia, fiind necesară împiedicarea săvârşirii infracţiunii. Desistarea este o

cauză de nepedepsire a tentativei, care nu
poate opera dacă fapta s-a consumat. Excepţie face doar situaţia în care toţi
coautorii se desistă, caz în care fapta
rămâne în formă de tentativă, desistarea producând efecte în beneficiul tuturor

coautorilor care s-au desistat (nu şi al
altor participanţi).
In cazul infracţiunilor cu durată de consumare (continue, continuate, de obicei,
progresive), odată consumată infracţiunea,
desistarea nu mai poate produce efecte, astfel că împiedicarea epuizării nu

prezintă nicio relevanţă.
Drept penal 487
239. c
A se vedea explicaţia de la grila nr. 225.
240. b
în cazul participaţiei improprii (modalitatea intenţie şi culpă), instigatorul
acţionează cu intenţie, iar autorul din
culpă. în schimb, varianta inversă, în care complicele acţionează din culpă sau
fără vinovăţie (indiferent de poziţia
subiectivă a autorului), nu este reglementată de Codul penal în art. 52, care

constituie sediul materiei participaţiei
Ghigheci Ghigheci
I
improprii.
Dincolo de controversa doctrinară referitoare la posibilitatea comiterii unei
infracţiuni din culpă în coautorat, reţinem
că rezultatul protejat de normă poate fi atins prin acţiunea/inacţiunea culpabilă a

mai multor persoane, iar nu doar a
uneia singure. De ex., în practica judiciară au fost condamnaţi pentru ucidere din
culpă 2 şoferi care au accidentat
succesiv victima ce se afla culcată pe carosabil, cauzându-i decesul.

241. a, b
în primele două cazuri, Y are calitatea de complice (căci rezoluţia de a derula
acţiunea care, în final, produce decesul
victimei, era deja luată de autorul X) şi acţionează cu intenţie, urmărind decesul

victimei, iar X pe cea de autor, căci
comite în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală şi acţionează din culpă
(în primul caz nu prevede rezultatul, deşi
putea şi trebuia, în cel de-al doilea îl prevede, dar socoteşte fără temei că el nu se
va produce, bazându-se pe
indicaţiile date de Y). în cea de-a treia situaţie, X acţionează cu intenţie, iar nu din
culpă, săvârşind infrac¬ţiunea de
tâlhărie (sau tentativă de tâlhărie, dacă nu a mai reuşit să sustragă vreun bun),
prin ameninţare (arma nereală care imită
una reală fiind aptă să producă efectul intimidant).

242. b
în cazul infracţiunii continuate, absorbţia formelor de participaţie operează, chiar
dacă, prin ipoteză, acţiunile
componente exclud unitatea spatio-temporală (nu sunt comise cu aceeaşi ocazie).

Astfel, chiar dacă, la o parte dintre
acţiunile comise la intervale de timp, o persoană participă cu acte de executare,

iar la o altă parte cu acte de înlesnire,
se va reţine în sarcina acesteia doar coautoratul la infracţiunea continuată (din

care fac parte toate acţiunile comise,
atât cele executate nemijlocit, cât şi cele la care doar a înlesnit).

Ghigheci Ghigheci
I
Nu este necesar ca celui care participă cu acte specifice mai multor forme de
participaţie să-i fie aplicată o pedeapsă mai
aspră decât celui care participă cu acte specifice unei singure forme de
parti¬cipaţie. De exemplu, chiar dacă o persoană
participă atât cu acte de determinare a rezoluţiei infracţionale, cât şi cu acte de

ajutor (caz în care va fi considerat
instigator, actele de instigare absorbindu-le pe cele de complicitate), această

persoană poate fi sancţionată mai blând
decât cel care a participat la comiterea aceleiaşi infracţiuni doar cu acte de

executare (fiind autor sau coautor).
243. c
Complicitatea este exclusă dacă legătura subiectivă este ulterioară consumării
infracţiunii. Infracţiunea de favorizarea
făptuitorului se reţine doar dacă actele de ajutor (indiferent ce formă ar îmbrăca

acestea) sunt dirijate înspre
finalitatea specifică prevăzută de art. 269 C.pen. (împie¬dicarea sau îngreunarea

cercetărilor, tragerii la răspundere,
executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate). în lipsa acestui scop,
cumpărarea unui bun sustras cunoscând
provenienţa acestuia va determina încadrarea faptei în dispoziţiile art. 270 C.pen.

244. b
Pentru soluţia la această speţă, trebuie să clarificăm momentul final până la care
poate interveni cunoaşterea sau
prevederea circumstanţei referitoare la fapta comisă, pentru ca această

circumstanţă să se răsfrângă asupra participantului
[art. 50 alin. (2) C.pen.]. Legea nu prevede expres acest moment, însă considerăm
că, în cazul participaţiei concomitente,
el nu poate fl decât momentul finalizării actelor de executare. în speţa de faţă,

iniţial, X este instigator şi complice
material la infracţiunea de lovire sau alte violenţe. Ulterior însă, X asistă la lovirea
victimei cu
intensitate de către Y, care acţionează cu intenţia de a ucide (lovituri repetate, în

cap, cu intensi tate, folosind un
Ghigheci Ghigheci
I
par). în acest moment, X devine complice (intelectual) la infracţiunea de ornor

prevăzând şi acceptând, cel puţin, decesul
victimei urmare a loviturilor primite, însă nu intervine pentru a împiedica

săvârşirea faptei. Aşa fiind, se va reţine în
sarcina lui instigarea (ca formă mai gravă de participaţie) la omor (care absoarbe
natural violenţele exercitate asupra
victimei).
Cum atât X, cât şi Y acţionează cu intenţia de a ucide, nu poate fi reţinută în
sarcina niciunuia infracţiunea de loviri
cauzatoare de moarte.
245. a . ...
reia ipoteza
de sancţionare a Instigatorului atunci când autorul nu pune în executare hotărârea
de a cernite infracţiunea.
246. a
reia ipoteza de sancţionare a instigatorului
atunci când autorul nu pune în executare hotărârea de a comite infracţiunea,

astfel încât regimul instigării neurmate de
executare şi, respectiv, complicităţii neurmate de executare, se unifică, în sensul

că, în măsura în care autorul nu trece
la executare participanţii nu răspund penal, indiferent de infracţiunea la care s-a

instigat sau ajutat.
247. b
Criteriul de distincţie între cele două tipuri de instigare este dat de coeziunea
existentă între instigatori, iar nu de
modul în care aceştia acţionează din punct de vedere al factorului timp

(concomitent ori succesiv).
248. b, c
Durata pedepsei accesorii este mai scurtă decât cea a pedepsei privative de
libertate în cazul în care persoana condamnată
a fost supusă unor măsuri preventive privative de libertate, a căror durată se

scade din durata pedepsei pronunţate de
către instanţă.
Ghigheci Ghigheci
I
Durata pedepsei accesorii este mai lungă decât cea a pedepsei privative de
libertate în cazul în care persoana condamnată
beneficiază de amânarea sau întreruperea executării pedepsei, caz în care

pedeapsa accesorie se execută şi în acest
interval de timp, care însă nu se consideră perioadă executată din pedeapsa

închisorii.
249. b, c
A se vedea art. 65 C.pen.
250. b, c
Spre deosebire de Codul penal din 1969, actualul Cod penal prevede expres
posibilitatea dispunerii pedepsei complementare
pe lângă pedeapsa principală a amenzii, iar în cazul pedepsei închisorii nu mai

prevede o durată minimă a pedepsei
închisorii care să permită aplicarea pedepsei complementare. în cazul detenţiunii

pe viaţă, pot fi aplicate doar pedepse
accesorii, nu şi complementare.
251. a, c
A se vedea art. 58 şi art. 76 alin. (2) C.pen.
252. a, c
400 reprezintă limita maximă generală a numărului zilelor-amendă [art. 61 alin.
(2) C.pen.). în funcţie de situaţia
materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale acestuia faţă de persoanele

aflate în întreţinerea sa, instanţa
stabileşte cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă, iar nu numărul

zilelor-amendă [art. 61 alin. (3) C.pen.].
Dacă legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel
mult doi ani, limitele speciale ale zilelor
amendă sunt cuprinse între 120 şi 240 de zile-amendă. în concret, acest număr
poate fi mai mic de 60, dacă, de exemplu,
fapta a rămas în formă de tentativă [caz în care limitele se reduc la jumătate,

adică între 60 şi 120 de zile-amendă - art.
33 alin. (2) C.pen.] şi.

totodată, instanţa reţine circumstanţe atenuante [caz în care operează o nouă
reducere cu 1/3, adică între 40 şi 80 de
zile-amendă - art. 76 alin. (1) C.pen.].

Ghigheci Ghigheci
I
253. b, c
Amenda poate fi executată prin prestarea unei munci în folosul comunităţii, doar
dacă persoana condamnată nu execută amenda
din motive neimputabile, nu şi în caz de refuz, caz în care amenda se înlocuieşte

cu pedeapsa închisorii [art. 63 alin. (1)
C.pen. şi art. 64 alin. (1) C.pen.]. pe asemenea, dacă amenda se execută prin
prestarea unei munci în folosul comunităţii,
iar persoana condamnată refuză să presteze această muncă, aceasta se

înlocuieşte obligatoriu cu închisoarea [art. 64 alin.
(5) lit. a) C.pen.].

Executarea amenzii se prescrie în termen de 3 ani [art. 162 alin. (1) lit. c) C.pen.].
254. c
Computarea măsurii preventive privative de libertate nu se face din pedeapsa
detenţiunii pe viaţă, care nu este o sancţiune
determinată, însă se va constata în hotărâre durata privării de libertate. în cazul

pedepsei amenzii care însoţeşte
pedeapsa închisorii, computarea măsurii preventive privative de libertate se face

prin scăderea duratei măsurii preventive
din durata pedepsei închisorii, nefiind posibilă înlăturarea, în tot sau în parte, a
pedepsei amenzii. Art. 73 C.pen.
stabileşte cazurile şi condiţiile în care se face computarea măsurii preventive

privative de libertate executate în afara
ţării.
255. a, b
A se vedea art. 72 alin. (l)-(2) C.pen.
256. a, b
A se vedea art. 66 alin. (1) lit. I), art. 70 şl art. 136 alin. (3) lit. f) C.pen. Sub
imperiul Codului penal din 1969,
interzicerea de a se afla în anumite localităţi constituia o măsură de siguranţă.

257. c
Potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi începe după executarea
pedepsei închisorii. Dispoziţia se aplică şi în cazul în care pedeapsa închisorii a

înlocuit pedeapsa amenzii. în cursul
Ghigheci Ghigheci
I
liberării condiţionate, până la împlinirea terme¬nului de supraveghere, cel
condamnat se află în executarea pedepsei,
executându-se pedepsele accesorii, nu cele complementare. în cazul condamnării

la pedeapsa închisorii, a cărei executare a
fost suspendată sub supraveghere, pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării unor drepturi începe de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare, iar nu de la data de la data împlinirii

termenului de supraveghere [art. 68 alin. (1)
lit. b) C.pen.].
258. b
A se vedea art. 68 alin. (3) C.pen., care vorbeşte despre partea neexecutată din
durata pedepsei complementare.
259. a, b
Art. 66 alin* (1) C.pen. vorbeşte despre interzicerea exercitării a unuia sau mai
multora dintre drepturile enumerate în
continuare. Formularea este asemănătoare cu cea din Codul penal din 1969, sub
imperiul căruia s-a statuat atât în doctrină,
cât şi în jurisprudenţă, faptul că nu poate fi interzisă exercitarea tuturor

drepturilor prevăzute.
Art. 66 alin. (3) C.pen. prevede interzicerea căror drepturi se dispune, în mod
obligatoriu, cumulativ.
Circumstanţele atenuante produc efecte doar asupra pedepselor principale, nu şi
asupra celor complementare.
260. a
De la liberarea condiţionată din penitenciar a persoanei condamnate la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă va opera interzicerea
străinului de a se afla pe teritoriul României, ca pedeapsă accesorie, nu

complementară [art. 65 alin. (4) C.pen.].
Potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C.pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor
dreptu ■ începe (...) după împlinirea
termenului de prescripţie a executării pedepsei.

261. a
în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, degradarea
militară se aplică
obligatoriu, indiferent de forma de vinovăţie cu care a fost comisă infracţiunea
[art 69 alin Ui
C.pen.]. 'U)
Ghigheci Ghigheci
I
Dacă pedeapsa aplicată nu depăşeşte 10 ani, degradarea militară se aplică
facultativ, doa pentru infracţiuni intenţionate.
Dacă pedeapsa aplicată nu este de cel puţin 5 ani, degradarea militară nu poate fi
aplicată [art. 69 alin. (3) C.pen.].
262. a, b
A se vedea art. 66 alin. (1) lit. h) şi art. 65 alin. (1) C.pen.
263. a, c
A se vedea art. 66 alin. (1) lit. g) şi art. 111 C.pen.
264. b
Pentru a reţine excesul de legitimă apărare (neimputabil sau scuzabil), este
necesar ca atacul să îndeplinească toate
condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (2) C.pen. în speţă, atacul nu mai era Imediat,
ci încetase. Ca atare, lovirea
agresorului în momentul în care se îndepărta, deci după încheierea atacului, poate

fi analizat doar pe terenul stării de
provocare. în speţă, sunt îndeplinite atât condiţiile actului provocator, cât şi cele
ale ripostei.
265. a
Depăşirea limitelor legitimei apărări şi starea de provocare se exclud reciproc, ele
neputând fi incidente în aceeaşi
împrejurare, căci, în timp ce prima presupune un atac, în sensul art. 19 alin. (2)
C.pen., cea din urmă presupune un act
provocator ce determină o ripostă. Cel mal adesea un atac direct, material, injust
nu îndeplineşte şi condiţia caracterului
imediat, transformându-se într-un act provocator.

Pentru a fi reţinută depăşirea limitelor legitimei apărări, trebuie îndeplinite toate
condiţiile atacului şi ale apărării,
mai puţin proporţionalitatea apărării cu atacul. Aşadar, oricare altă condiţie nu ar

fl îndeplinită, excesul de legitimă
apărare nu ar putea fi reţinut.

Depăşirea proporţionalităţil între atac şi apărare nu presupune, prin ea însăşi,
poziţia subiec¬tivă caracterizată de
intenţie depăşită, putând fl reţinută şi în cazul infracţiunilor comise cu intenţie

directă ori indirectă.
266. a
Art. 74 alin. (1) C.pen. nu mai consacră, printre criteriile generale de
Ghigheci Ghigheci
I
individualizare a pedep¬sei, dispoziţiile părţii
generale a Codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială, aceste

două criterii regăsindu-se între
criteriile generale de individualizare a pedepsei doar în Codul penal din 1969.

267. a, b
A se vedea art. 74 alin. (l)-(2) C.pen. Pentru stabilirea modalităţii de executare a
pedepsei, legea prevede condiţii
(criterii) distincte în cazul fiecărei instituţii, în parte (art. 80, art. 83, art. 91
C.pen.).
268. b, c
Actul provocator poate fi comis şi din culpă, esenţial fiind ca el să fie perceput
drept intenţionat de către cel care
ripostează.
Riposta trebuie să se îndrepte împotriva provocatorului care, prin conduita sa, l-a
tulburat sau emoţionat puternic pe cel
care ripostează. Riposta îmbracă forma intenţiei repentine.

269. b, c
Buna conduită a infractorului anterior comiterii faptei nu mai face parte din
categoria circumstanţelor atenuante enumerate
de legiuitor (art. 75 C.pen.), aşa cum se întâmpla sub imperiul Codului penal din
1969. în schimb, ea este prevăzută drept
criteriu pe care instanţa trebuie să îl aibă în vedere atunci când dispune

renunţarea la aplicarea pedepsei [art. 80 alin.
(1) ljt b) C.pen.] sau condamnarea cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere [art. 91
alin. (1) Ut- d) C-Pen-J-
270. c
Doar ultima împrejurare este o circumstanţă atenuantă legală, celelalte două fiind
cir cumstanţe atenuantev'ud/cwe.
271. b
Deşi facultative pentru instanţă, odată reţinute, circumstanţele judiciare
atenuante produc un efect obligatoriu asupra
pedepsei principale. în schimb, deşi obligatorii pentru instanţă, circumstanţele

legale agravante produc un efect
facultativ pentru aceasta. Ca atare, varianta de la |jt.a) nu poate fi reţinută, căci

ea nu exprimă în toate situaţiile un
Ghigheci Ghigheci
I
adevăr, existând cazuri în care afirmaţia este falsă.

Dincolo de efectele facultative sau obligatorii pe care le produce, reţinerea
circumstanţelor legale (atenuante sau
agravante) este obligatorie, iar reţinerea circumstanţelor judiciare (atenuante sau

agravante) este facultativă.
Legiuitorul prevede explicit nu doar circumstanţe legale, ci şi circumstanţe
judiciare [art. 75 alin. (2) C.pen.]. Trebuie
precizat că, potrivit Codului penal în vigoare, există doar circumstanţe judiciare
atenuante, nu şi agravante, legea
neprevăzând posibilitatea ca Instanţa să reţină drept circumstanţe agravante şi

alte împrejurări, astfel cum se întâmpla
sub imperiul Codului penal din 1969.

272. b, c
Spre deosebire de efectul obligatoriu al circumstanţelor atenuante legale, efectul
circumstan¬ţelor agravante legale este
unul facultativ. în schimb, în cazul ambelor categorii (atât atenuante, cât şi

agravante), reţinerea celor legale este
obligatorie. Indiferent de numărul circumstanţelor inci¬dente, ele produc un

singur efect asupra pedepsei principale [art.
76 alin. (3), art. 78 alin. (2) C.pen.].

273. a, b
A se vedea art. 75 alin. (2) C.pen., care nu enumera printre circumstanţele
atenuante judiciare şi împrejurările legate de
persoana infractorului.
274. c
A se vedea art. 76 alin. (1) şi (2) C.pen. Deşi obligatorie în cazul reţinerii
circumstanţelor atenuante, înlocuirea
pedepsei detenţiunii pe viaţă se face cu pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani.

Sub Imperiul Codului penal din 1969,
înlocuirea se făcea cu pedeapsa închisorii între 10 şi 25 de ani.

275. a, b
Potrivit Codului penal în vigoare, circumstanţele atenuante nu mai produc efecte
asupra pedepsei complementare a
interzicerii exercitării unor drepturi, astfel cum se întâmpla sub imperiul Codului
Ghigheci Ghigheci
I
penal din 1969. Din interpretarea per a
contraria a art. 61 alin. (6) C.pen., rezultă că suma corespunzătoare unei zile-
amendă nu poate fi redusă dincolo de
limitele sale (între 10 şi 500 lei), ca efect al circumstanţelor atenuante sau

agravante.
în cazul în care pedeapsa este detenţiunea pe viaţă, reţinerea circumstanţelor
atenuante determină înlocuirea obligatorie a
acestei pedepse cu pedeapsa închisorii între 10 şi 20 de ani [art. 76 alin. (2)

C.pen.].
276. c
Comit fapta împreună autorul, coautorii şi/sau complicii concomitenţi. Instigatorii
şi complicii anteriori nu sunt avuţi în
vedere în acest sens.

Săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor nu se poate reţine
în sarcina minorilor. Ea se reţine însă
în sarcina participanţilor majori, cu precizarea că se reţine chiar în sarcina

instigatorilor şi complicilor anteriori
majori (iar nu doar a autorului, coautorilor şi/sau complicilor concomitenţi, cum se

întâmpla în cazul celeilalte
circumstanţe agravante generai

Diferenţa este dată de noţiunile folosite de legiuitor: comiterea faptei, în primul
caz, comite
infracţiunii, în cel de-al doilea caz. fea
277. c
Primele două împrejurări făceau parte dintre circumstanţele agravante legale
reglementate de Codul penal din 1969. Codul
penal în vigoare nu a mai reglementat aceste împrejurări ca cir cumstanţe

agravante generale. Prima întrucât avea un
conţinut prea vag. Cea de-a doua, întrucât a fost reglementată ca o agravantă
specială (art. 199 C.pen.).
278. a, c
în cazul în care reţine circumstanţe agravante, instanţa poate aplica pedeapsa în
limite !ega|e sau poate depăşi limita
maximă specială, însă cu o dublă limitare [nu mal mult de 2 ani şi nu mal mult de
1/3 din maximul special - art. 78 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(1) C.pen.]. Astfel, în cazul unui maxim special de 3 ani închisoare, pedeapsa nu
poate fi majorată, ca efect al
circumstanţelor agravante, peste limita de 4 ani închisoare.

279. a
Circumstanţa atenuantă a acoperirii integrale a prejudiciului material cauzat prin
infracţiune nu poată fi reţinută,
infracţiunea de furt calificat (în timpul nopţii), fiind expres exceptată de legiuitor -
art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen.
Dată fiind această exceptare, împrejurarea nu poate fi valorificată nici ca

circumstanţă atenuantă judiciară, potrivit art.
75 alin. (2) C.pen. De asemenea Codul penal în vigoare nu mal reglementează ca

circumstanţă atenuantă judiciară buna
conduită a infractorului (interpretată în practica judiciară cu maximă largheţe,

inclusiv în sensul de lipsă a
antecedentelor penale). Ca atare, pedeapsa nu poate fi coborâtă sub minimul

special de 1 an (art. 229 C.pen.), până la 8
luni închisoare (precizăm faptul că, luând în considerare materia de care ne

ocupăm, nu am avut aici în vedere incidenţa
dispoziţiilor din Codul de procedură penală care permit reducerea limitelor de

pedeapsă ca urmare a recunoaşterii
vinovăţiei).
In schimb, în cauză se reţine circumstanţa agravantă a săvârşirii infracţiunii de
către un major împreună cu un minor, care
permite instanţei să aplice o pedeapsă peste maximul special de 5 ani (art. 229
C.pen.), dar nu mai mult de 1/3 din acest
maxim [art. 78 alin. (1) C.pen.]. Se observă că doar pedeapsa de 6 ani şi 6 luni
închisoare respectă această limită, nu şi
cea de 7 ani închisoare.

280. b, c
A se vedea art. 79 C.pen., care indică ordinea de aplicare în cazul concursului de
cauze de atenuare şi agravare.
281. a
Spre deosebire de circumstanţele atenuante şi agravante, care produc un singur
efect asupra pedepsei, indiferent de numărul
Ghigheci Ghigheci
I
lor [art. 76 alin. (3) şi art. 78 alin. (2) C.pen.], cauzele de atenuare şi agravare
produc efecte succesive asupra
pedepsei [art. 79 alin. (l)-(2) C.pen.].

282. b, c
Incidenţa unei cauze de agravare nu împiedică reţinerea unei circumstanţe
atenuante, cu consecinţa reducerii limitelor de
pedeapsă cu 1/3 şi posibilităţii aplicării unei pedepse concrete situate sub minimul
special prevăzut de norma de
Incriminare. Potrivit art. 79 alin. (3) C.pen., cauzele de majorare a pedepsei (cauze
de agravare şi circumstanţe
agravante) se aplică întot¬deauna după cele de reducere a pedepsei (cauze de

atenuare şi circumstanţe atenuante).
283. a, c
Circumstanţa agravantă generală a comiterii infracţiunii de un major împreună cu
un minor se reţine în sarcina majorului
indiferent de forma de participaţie a acestuia şi chiar dacă minorul cu care a

comis fapta nu răspunde penal.
Circumstanţa agravantă generală a comiterii faptei de 3 persoane împreună
(incidenţă în cauză, ca urmare a participaţiei
celor 3 minori, Y, Z, Q, fiind irelevant în acest sens că Y nu aspunde penal) nu

poate fi reţinută în sarcina tuturor,
căci, din datele-speţei, rezultă că X nu a

cunoscut sau prevăzut această circumstanţă referitoare lafaptă,.astfel că.nu se
răsfrânge asupra
j jar Y nu răspunde penal, astfel că în sarcina Iul nu poate Ti reţinută
nicio'infracţiune, cu atât
mai puţin eventuale circumstanţe agravante. '
284. c
Atunci când instanţa interzice, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea
dreptului străinului de a se afla pe
teritoriul României [art. 66 alin. (1) lit. c) C.pen.], această interdicţie nu va

funcţiona şi ca pedeapsă accesorie [art.
65 alin. (1) C.pen.].

în cazul detenţiunii pe viaţă, pe lângă pedeapsa principală, pot fi aplicate doar
pedepse accesorii, nu şi complementare
Ghigheci Ghigheci
I
[art. 65 alin. (2) C.pen.]. Pedeapsa accesorie poate fi aplicată doar pe lângă o
pedeapsă privativă de libertate [art. 65
alin. (3) C.pen.].

285. b
Renunţarea la aplicarea pedepsei este o nouă reglementare care reprezintă o
prelungire în faza de judecată a principiului
oportunităţii urmăririi, oferind instanţei posibilitatea nesancţionării unor infracţiuni

de gravitate redusă, pentru care
acţiunea penală nu ar fi trebuit exercitată încă din faza de urmărire penală. Art. 82
alin. (2) C.pen. prevede că
renunţarea la aplicarea pedepsei nu va produce vreun efect asupra executării

măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor
civile prevăzute ţn hotărârea judecătorească. Infracţiunea pentru care s-a dispus

renunţarea la aplicarea pedepsei nu
atrage decăderi, interdicţii sau incapacităţi, aşa încât pentru aceasta nu va opera
reabilitarea.
286. b, c
în caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate
dispune dacă pentru fiecare infracţiune
concurentă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, conform art. 80 alin. (3)
C.pen. Una dintre condiţiile folosirii
acestei instituţii de către judecător este aceea ca infractorul să nu mai fi suferit

anterior o condamnare, cu excepţia
cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) C.pen. sau pentru care a intervenit
reabilitarea ori s-a împlinit
termenul de reabilitare. Cu alte cuvinte, nu constituie impediment pentru

renunţarea la aplicarea pedepsei condamnările
pentru fapte în raport de care a intervenit dezincriminarea, amnistia, reabilitarea

sau s-a împlinit termenul de
reabilitate prevăzut de lege, orice alte condamnări (chiar şi cele date în baza art.
91 C.pen.) făcând imposibilă
renunţarea la aplicarea pedepsei. Art. 80 alin. (2) lit. c) C.pen. impune ca

inculpatul să nu se fi sustras de la urmărire
Ghigheci Ghigheci
I
penală ori judecată şl să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a

identificării şi tragerii la răspundere
penală a autorului sau a participanţilor, pentru a putea fi dispusă renunţarea la

aplicarea pedepsei.
287. b, c
Codul penal nu consacră decât instituţia anulării renunţării la aplicarea'pedepsei,
în condiţiile art. 82 alin. (3) C.pen.
Conform art. 239 din Legea de punere în aplicare a Codului penal, termenul
„condamnare"'utilizat în cuprinsul art. 80 alin.
(2) Ut. a) C.pen. se referă şi la hotărârile prin care, faţă de inculpat, s-a luat, în
timpul minorităţii, o măsură
educativă, în afară de cazul în care au trecut cel puţin 2 ani de la data executării
sau considerării ca executată a
acestei măsuri. Conform art. 80 alin. (2) lit. b) C.pen., nu se poate dispune
renunţarea la aplicarea pedepsei dacă faţă de
acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani
anteriori datei comiterii infracţiunii
pentru care este judecat.

288. c
Art. 82 alin. (3) C.pen. nu impune nicio condiţionare cu privire la forma de
vinovăţie a faptei nou-descoperite pentru a se
anula dispoziţia de renunţare la aplicarea pedepsei. Codul penal, în art. 82 alin.

(3), statuează că, pentru ca noua
infracţiune descoperită să ducă la anularea renunţării la aplicarea pedepsei, este

necesar ca acesteia să i se stabilească
o pedeapsă chiar după expirarea termenului de 2 ani - momentul stabilirii

pedepsei nu este acelaşi cu acela al
condam¬nării; acelaşi articol mai sus menţionat prevede în mod expres că, după
stabilirea pedepsei pentru infracţiunea care
iniţial a atras renunţarea la aplicarea pedepsei şi avându-se în vedere pedeaps

stabilită pentru infracţiunea care a atras
anularea renunţării la aplicarea pedepsei, se aplică apoi dispoziţiile privitoare la

Ghigheci Ghigheci
I
concurs, recidivă sau pluralitate
intermediară, după caz.

289. c
în acest context, instanţa poate aplica noi măsuri de siguranţă - de exemplu,
confiscă bunurile falsificate, în cazul
infracţiunii nou-descoperite, ceea ce atrage anularea renunţării la pedeapsa

Instanţa va putea dispune cumulul aritmetic,
în situaţia în care va reţine concursul de infracţiuni dintre infracţiunea pentru care

iniţial a renunţat la aplicarea
pedepsei şi aceea care a atras anularea renunţării la pedeapsă, conform art. 39

alin. (1) lit. d) C.pen.; din cauza
necorelării art. 82 alin. (3) C.pen. cu textele corespondente din Codul de

procedură penală [art. 5811 alin. ¡2)
C.proc.pen.], unde se prevede în mod expres că, în urma anulării renunţării la

aplicarea pedepsei persoana va fi
condamnată, pare că rezultanta obţinută în cazul concursului de infracţiuni în

urma anulării renunţării la aplicarea
pedepsei nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei, pentru că, dacă se
pronunţă condamnarea, înseamnă că deja a
fost aplicată o pedeapsă, nemaiputând fi amânată aplicarea ei - soluţia este

nefirească, impunându-se o intervenţie
legislativă urgentă care să corecteze aceste aspecte.

290. c
Art. 90 alin. (2) C.pen. prevede că amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte
asupra măsu¬rilor de siguranţă şi a
obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Amânarea aplicării

pedepsei nu implică suspendarea executării
unei pedepse, deoarece pedeapsa stabilită este amânată de la aplicare - nu este

executabilă pedeapsa stabilită, dar
neaplicată. Minorilor nu le pot fi stabilite şl deci aplicate pedepse, motiv pentru

care amânarea aplicării pedepsei nu-i
poate privi.
Ghigheci Ghigheci
I
291. c
Pe durata termenului, persoana trebuie să respecte măsurile de supraveghere,
instanţa putând impune persoanei faţă de care
s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre
următoarele obligaţii - deci dispunerea tuturor
măsurilor de supraveghere este obligatorie, impunerea unor obligaţii fiind

facultativă. Potrivit art. 90 alin. (1) C.pen.,
persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică
pedeapsa şi nu este supusă niciunei
decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea

săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o
infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus

revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de
anulare. în consecinţă, nu este nevoie de intervenţia reabilitării cu privire la o

asemenea pedeapsă. Una dintre condiţiile
amânării aplicării pedepsei este aceea ca persoana să nu mai fi fost condamnată

anterior la pedeapsa închisorii, cu
excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi b) sau pentru care a intervenit

reabilitarea ori s-a împlinit termenul
de reabilitare, condiţie care exclude recidiviştii din sfera persoanelor care pot
beneficia de prevederile art. 83 C.pen.
292. a
Spre deosebire de renunţarea la aplicarea pedepsei, în cazul amânării aplicării
pedepsei instanţa stabileşte o pedeapsă,
iar apoi se amână aplicarea acesteia pe un termen de supraveghere; în cazul

renunţării aplicării pedepsei instanţa nu mai
este nevoită să parcurgă etapa stabilirii pedepsei, etapă care se va parcurge doar
dacă va fi dispusă, ulterior, anularea
renunţării la aplicarea pedepsei. Dacă instanţa a dispus anterior amânarea

aplicării pedepsei printr-o hotărâre definitivă,
va putea amâna aplicarea pedepsei pentru o nouă Infracţiune comisă, dacă

aceasta de pe urmă este comisă din culpă - de ex.,
Ghigheci Ghigheci
I
art. 88 alin. (4) C.pen. Dacă s-a aplicat măsura educativă a internării într-un
centru de detenţie, se poate dipune
amânarea aplicării pedepsei pentru o faptă comisă ulterior în majorat,

incompatibilitatea amânării fiind limitată de către
textul penal doar la condamnările la pedeapsa închisorii [art. 83 alin. (1) lit. b)
C.pen.].
293. a, c
Amânarea aplicării pedepsei nu poate constitui primul termen al recidivei, nefiind
pronunţată o soluţie de condamnare în
cauză, eventuala revocare a amânării aplicării pedepsei ducând la reţinerea unui

concurs de infracţiuni, pe când revocarea
suspendării condiţionate,'poate duce la reţinerea unei recidive postcondamnatorii

cu tratament sancţionator special,
conform vechiului Cod penal (eventual conform normelor tranzitorii).

Condamnarea anterioară la pedeapsa amenzii penale nu
constituia impediment nici raportat la suspendarea condiţionată a executării

pedepsei - -şi nici nu constituie impediment
în calea amânării aplicării pedepsei. Persoana cu privire la care s-a dispus

amânarea aplicării pedepsei va trebui să
respecte cinci măsuri de supraveghere; condam¬natul ce a beneficiat de

suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu va
fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligaţii.

294. c
Amânarea aplicării pedepsei face ca, pe perioada termenului de supraveghere,
inculpatul să j nu execute obligaţiile impuse
ca pedepse complementare; aceste oligaţli pot fi impuse de către instanţă pe

perioada termenului de supraveghere nu ca
pedepse accessorii, ci în baza art. 85 C.pen. Pe durata termenului de

supraveghere al amânării aplicării pedepsei, persoana
poate solicita şi obţine doar modificarea şi încetarea obligaţiilor, nu şi a măsurilor

de supraveghere a căror respectare
este obligatorie pe toată durata acestui termen. Conform art. 85 alin. (1) lit. c)
C.pen., persoana aflată în termenul de
Ghigheci Ghigheci
I
supraveghere al amânării aplicării pedepsei este obligată să anunţe, în prealabil,

schimbarea locuinţei şi orice deplasare
care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea.

295. b
Revocarea facultativă se dispune când infractorul săvârşeşte o infracţiune din
culpă în inte¬riorul termenului de
supraveghere. în acest caz, dacă instanţa alege să revoce amânarea, aceasta va

urma regimul de drept comun în privinţa
efectelor. Dacă instanţa alege să nu revoce amânarea Iniţială, aceasta practic va

rămâne să îşi producă efectele prevăzute
de lege. în raport de Infracţiunea din culpă comisă în termenul de supraveghere,

credem că instanţa are la îndemână aproape
toate modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de lege.

Aceasta deoarece hotărârea iniţială prin
care s-a amânat aplicarea pedepsei nu creează vreun incon¬venient pe viitor -

prevederile din materia amânării aplicării
pedepsei, respectiv suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, trimit la

hotărâri de condamnare. Or, în speţă, nu
suntem în prezenţa vreunei astfel de hotărâri la acest moment. în caz de revocare

a amânării, instanţa va aplica pedeapsa
finală prin jocul regulilor concursului de infracţiuni.

Totuşi instanţa, raportat la noua faptă, nu poate dispune renunţarea la aplicarea
pedepsei din două considerente: mai
întâi, interpretarea a fortiori a art. 80 alin. (2) C.pen. - dacă nu este permisă
renunţarea la aplicarea pedepsei, după o
primă renunţare (fiind în Interiorul termenului de supraveghere de 2 ani), cu atât

mai puţin este permisă renunţarea după
amânarea aplicării pedepsei, iar apoi, interpretând art. 80 alin. (3) C.pen., se
ajunge la concluzia că, dacă faţă de o
faptă s-a dispus definitiv amânarea aplicării pedepsei, e clar ca nu pentru toate
infracţiunile concurente sunt îndeplinite
Ghigheci Ghigheci
I
condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei.
296. c
Dacă revocarea se dispune din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni,
instanţa dispune aplicarea şi executarea
pedepsei. Nu va fi posibilă dispunerea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere cu privire la această pedeapsă, dat
fiind că textul legal [art. 88 alin. (3) C.pen.] prevede că se va dispune executarea
pedepsei. Pentru revocarea obligatorie
în caz de comitere a unei noi infracţiuni intenţionate în termenul de supraveghere,

infracţiunea trebuie să fie descoperită
în termenul de supraveghere. Nu are importanţă când a fost descoperit autorul şi

nici dacă hotărârea de condamnare a rămas
definitivă (chiar) după expirarea termenului de supraveghere. Se va dispune

revocarea amânării aplicării pedepsei, şi nu
anularea amânării d
o infracţiune continuă, continuată sau de obicei s-a consumat înainte de
rămânerea dPfi„'. aCă
hotărârii prin care s-a dispus amânarea, iar momentul epuizării se situează în
termenul
supraveghere, dacă infracţiunea a fost descoperită în acest termen. " de
297. a, b
In cazul revocării facultative, menţinerea amânării aplicării pedepsei poate opera
fie atu când pentru infracţiunea din
culpă se dispune amânarea aplicării pedepsei, fie atunci când ' dipune
condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei--acest caz, vor curge două termene de

supraveghere în paralel. în această situaţie, dacă
se săvâ"1 şeşte o nouă infracţiune intenţionata în termenul de supraveghere al

amânării aplicării pedepsei î al suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa va dispune condamnarea pentru

noua infracţiune intenţionată, va revoca
atât amânarea aplicării pedepsei, cât şi suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei şi va dispune condamnarea
infractorului pentru infracţiunea anterioară (pentru care iniţial amânase aplicarea

Ghigheci Ghigheci
I
pedepsei), aplicând astfel pedeapsa ce
fusese stabilită de către instanţă, iar apoi va aplica dispoziţiile referitoare la

pluralitatea intermediară contopind
pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune intenţionată (a treia în ordine

cronologică) cu cea aplicată pentru infracţiunea
din culpă, urmând ca această rezultantă parţială să fie contopită, potrivit regulilor
de la concursul de infracţiuni, cu
pedeapsa a cărei aplicare a fost iniţial amânată - rezultanta finală va fi executată

în regim de detenţie. Dezincriminarea
nu are ca efecte repunerea în situaţia anterioară, motiv pentru care hotărârea de

revocare a amânării aplicării pedepsei,
credem noi, nu poate rămâne fără efecte în urma dezlncriminării faptei ce a atras
revo¬carea, condamnatul rămânând să
execute (dacă nu executase deja) pedeapsa stabilită (şi aplicată la revocare) strict
pentru fapta raportat la care iniţial
instanţa amânase aplicarea pedepsei.

298. a, b
Deşi alin. (2) al art. 89 C.pen. prevede că, în cazul concursului de infracţiuni, dacă
pedeapsa rezultată (dintre pedeapsa
iniţial amânată la aplicare şi aceea pentru fapta ce a atras anularea) îndeplineşte

condiţiile prevăzute de art. 83 C.pen.,
se poate dispune amânarea aplicării pedepsei, în raport de ultima precizare,

arătăm că intenţia legiuitorului a fost una
justificată, şi anume aceea de a permite amânarea aplicării pedepsei rezultante în

cazul concursului de infracţiuni,
nefiindu-i imputabil persoanei faptul că autorităţile judiciare nu au descoperit în

timp util existenţa concursului de
infracţiuni. Totuşi, în concret, textul de lege nu va putea funcţiona. în primul rând,

o condiţie cumulativă pentru a se
putea dispune anularea amânării este ca pentru infracţiunea nou-descoperită să

se aplice o pedeapsă cu închisoare. Or, o
Ghigheci Ghigheci
I
dată ce pentru una dintre infracţiu¬nile concurente s-a aplicat în concret deja
pedeapsa închisorii, în mod legal nu mai
este posibil amânarea aplicării pedepsei pentru pedeapsa rezultantă. în acest caz,
în cel mal fericit scenariu, teoretic,
instanţa va putea eventual dispune suspendare sub supraveghere a executării

pedepsei rezultante [a se vedea răspunsul de la
lit. b)j. Cu toate acestea, trebuie precizat că este evident o omisiune a

legiuitorului care nu trebuia să facă referire la
sintagma „aplicarea unei pedepse cu închisoarea", cl la „stabilirea unei pedepse

cu închisoarea", ceea ce ar fi permis
textului să func¬ţioneze. Astfel, presupunând că textul din Codul penal ar fi trimis

la sintagma „stabilirea unei pedepse
cu închisoarea", aşa cum ar fi fost corect, oricum instituţia nu putea funcţiona,

datorită unor necorelări cu textele din
materia executării din Codul de procedură penală. Aceasta deoarece art. 582
C.proc.pen. prevede că instanţa, anulând
amânarea aplicării pedepsei, dispune condam¬narea inculpatului şi executarea

pedepsei. Or, soluţia de condamnare nu mai
permite o soluţie alternativă de amânare a aplicării pedepsei sau de suspendare

sub supraveghere. în cazul infrac¬ţiunii
progresive, raportarea se efectuează la momentul consumării (al acţiunii), care,

dacă este situat înaintea hotărârii
definitive de amânare, atrage anularea amânării aplicării pedepsei, bineînţeles, în

condiţiile respectării celorlalte
imperative legale.
299. a, b
Instanţa va stabili sau aplicai pedeapsă pentru noua infracţiune, dacă e cazul, va
anula sau va ,evoca amânarea (în funcţie
de momentul comiterii faptei), apoi va face concursul şi la final, cu privire la

rezultanta contopirii, va stabili o
modalitate de executare. Dacă, după amânarea aplicării edepsei, în termenul de

supraveghere, se descoperă că autorul a mai
Ghigheci Ghigheci
I
comis o faptă intenţionată, -nainte de rămânerea definitivă a hotărârii de amânare

şi una după acest moment, se dispune
jcar anularea amânării aplicării pedepsei, nu şi revocarea, care rămâne fără obiect
- concursul de infracţiuni va viza
astfel trei pedepse. în caz de neexecutare culpabilă, chiar şi parţială, a

obliga¬ţiilor civile până la expirarea
termenului de supraveghere, revocarea amânării aplicării pedepsei este

obligatorie, şi nu facultativă.
300. a, c
Conform art. 89 alin. (1) Cpen., în cazul anulării, pedeapsa pentru infracţiunea
judecată iniţial şi pedeapsa pentru
infracţiunea nou-descoperită se vor contopi, aplicându-se, după caz, dispo¬ziţiile

privitoare la concursul de infracţiuni,
recidivă (poate fi recidivă atunci când infracţiunea pentru care s-a dispus
amânarea este al doilea termen al recidivei)
sau pluralitate intermediară; astfel, cumulul aritmetic este posibil în cazul

recidivei postcondamnatorii; pedeapsa
aplicată pentru infracţiunea ce a atras anularea poate fi doar închisoarea; fapta

continuată ce atrage anularea poate fi
consumată şi în minorat, dacă epuizarea a avut loc în majorat şi înainte de

rămânerea definitivă a hotărârii de amânare a
301. c
Neexistând o hotărâre de condamnare, în cazul ambelor măsuri nu pot fi dispuse
măsuri com¬plementare; în cazul amânării
aplicării pedepsei, pot fi stabilite aceste pedepse. Doar în cazul renunţării la

aplicarea pedepsei instanţa va aplica un
avertisment conform art. 81 C.pen. Amâ¬narea aplicării pedepsei poate fi

revocată în condiţiile art. 88 C.pen., renunţarea
la aplicarea pedepsei cunoscând doar instituţia anulării.

302. c
Dacă se descoperă comiterea unei infracţiuni după termenul de supraveghere al
amânării apli¬cării pedepsei, nu se poate
Ghigheci Ghigheci
I
aplica tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, pentru că în acest

caz nu se revocă amânarea aplicării
pedepsei, deci nu se aplică o pedeapsă pentru prima infracţiune comisă, fapt care
face să nu fie îndeplinită condiţia
aplicării regulilor concursului, care impune ca cel puţin două dintre infracţiuni să
atragă cel puţin două pedepse
executabile. în cazul descoperirii unei fapte comise la cel mult doi ani de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin
care s-a renunţat la aplicarea pedepsei, se dispune, conform art. 82 C.pen.,

anularea renunţării la aplicarea pedepsei,
anulare care poate duce la aplicarea unei pedepse pentru fapta descoperită.
Anularea amânării aplicării pedepsei nu poate
fi dispusă decât dacă, pentru fapta care atrage anularea, s-a aplicat pedeapsa
amenzii.
303. c
Potrivit art. 92 alin. (1) C.pen., durata suspendării executării pedepsei sub
supraveghere constituie termen de
supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi

mai mică decât durata pedepsei aplicate.
în speţă, nu este obligatoriu ca termenul de suprave¬ghere să fie de 2 ani şi 8

luni (cum s-ar fi întâmplat sub imperiul
Codului penal din 1969, când termenul de încercare se compunea din durata
pedepsei aplicate, la care se adăuga termenul fix
de 2 ani) şi, nu doar că nu poate fi mai mare de 8 luni, ci este obligatoriu să fie de
cel puţin 2 ani. în concret, ar
putea fi de 4 ani (durata maximă).

304. c
Faţă de formularea imperativă a art. 93 alin. (2) C.pen. („instanţa impune"),
instanţa nu are posibilitatea ca, în afară de
măsurile de supraveghere, obligatorii potrivit legii, să nu impună condamnatului

nicio obligaţie dintre cele prevăzute de
lege, fiind obligatorie impunerea cel puţin a unei obligaţii, pe lângă măsurile de
Ghigheci Ghigheci
I
supraveghere. Obligatorie este şi
impunerea obligaţiei ca cel condamnat să presteze o muncă neremunerată în

folosul comunităţii [art. 93 alin. (3) C.pen.
este formulat Imperativ: „condamnatul va presta"]. Supravegherea executării

obligaţiei de a nu părăsi teritoriul României,
impusă de instanţă, nu se face de către serviciul de probaţiune, ci de către

„organele abilitate" - organele de poliţie
(inclusiv poliţia de frontieră) - care vor sesiza serviciul de probaţiune cu privire la

orice încălcare [art. 94 alin. (2)
C.pen.].
305. b, c
Art. 91 alin. (2) C.pen. prevede că amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii se
execută chiar dacă executarea acesteia din
urmă a fost suspendată sub supraveghere. Legea nu interzice însă dispunerea

suspendării executării pedepsei sub
supraveghere în cazul anulării renunţării la apli¬carea pedepsei sau anulării

amânării aplicării pedepsei.
306. a, b
Dacă pedepsele aplicate pentru infracţiuni concurente sunt de 2 ani şi 3 luni
fiecare, pedeapsa rezultantă va fi de 3 ani
închisoare, astfel că este posibilă dispunerea suspendării executării acestei

pedepse sub supraveghere [art. 91 alin. (1)
lit. a) C.pen.]. Doar condamnările la pedepse cu închisoarea mai mari de 1 an

constituie impedimente la acordarea
suspendării executării pedepsei sub supraveghere [art. 91 alin. (1) lit. b) C.pen.].
Art. 91 alin. (3) lit. c) C.pen.
prevede că suspen¬darea executării pedepsei sub supraveghere nu se poate

dispune dacă infractorul s-a sustras de la
urmărire penală sau judecată.

307. a
Spre deosebire de Codul penal din 1969, Codul penal în vigoare nu mai prevede
că, la împli¬nirea termenului de
supraveghere, intervine reabilitarea de drept. Ca atare, dacă sunt îndeplinite şi

Ghigheci Ghigheci
I
celelalte condiţii (durata pedepsei,
forma de vinovăţie cu care s-a comis infracţiunea), condam¬narea la pedeapsa

închisorii a cărei executare a fost suspendată
sub supraveghere poate constitui primul termen al unei recidive postexecutorii.

Confiscarea specială nu este influenţată de modalitatea de executare a pedepsei
aplicate.
Pedepsele accesorii pot însoţi doar o pedeapsă privativă de libertate [art. 65 alin.
(3) C.pen.]. Pe durata termenului se
supraveghere, se execută pedepsele complementare.

308. a, c
A se vedea art. 97 alin. (1) şl (2) C.pen. Suspendarea executării sub supraveghere
a pedepsei rezultante pentru
pluralitatea infracţională este posibilă numai în caz de concurs de infracţiuni sau

pluralitate intermediară, nu şi în caz
de recidivă. Anularea se dispune chiar dacă persoanei condamnate i s-a aplicat,

ulterior expirării termenului de
supraveghere, pedeapsa închisorii pentru infracţiunea nou-descoperită (în acest

termen).
309. a
Art. 96 alin. (2) C.pen. Impune revocarea obligatorie a suspendării executării
pedepsei sub supraveghere dacă persoana
condamnată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre. Art.

96 alin. (4) C.pen. prevede că
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se " ' dispune doar dacă
pentru noua infracţiune s-a pronunţat o
condamnare la pedeapsa închisorii.

310. c
Din interpretarea art. 96 alin. (2) C.pen. rezultă că obligaţiile civile stabilite prin
hotărâre pot fi îndeplinite până la
expirarea termenului de supraveghere. Dacă până cel mai târziu cu 3 luni înainte
de expirarea termenului aceste obligaţii
nu au fost îndeplinite, serviciul de probaţiune sesizează instanţa [art. 94 alin. (4)

Ut. c) C.pen.], dar aceasta nu
înseamnă că persoana condamnată nu poate îndeplini obligaţiile sale civile şi

Ghigheci Ghigheci
I
după acest moment, pentru a evita revocarea
suspendării.
311. b
Spre deosebire de Codul penal din 1969, actualul Cod penal nu mal acordă
beneficiul reabi¬litării de drept celor condamnaţi
la pedepse a căror executare a fost suspendată. La împlinirea termenului, dacă

sunt îndeplinite şi celelalte condiţii,
între care şi cea ca persoana condamnată să

nu fi săvârşit o nouă infracţiune în acest termen [art. 98 alin. (1) C.pen.],
pedeapsa doar se
consideră executată, astfel că această condamnare poate constitui primul termen
al unei recidive
postexecutorii. i
312. a, c
în cadrul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, libertatea persoanei
suferă unele restrângeri, ca efect al
măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse de Instanţă.

313. c
A se vedea art. 99 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C.pen.
314. b
A se vedea art. 100 alin. (1) lit. a) C.pen., care limitează la 20 de ani închisoare
fracţia care tre¬buie executată
efectiv în cazul în care 3/4 din durata pedepsei aplicate depăşeşte această durată.
315. a, b
A se vedea art. 99 alin. (2) şi art. 101 alin. (5) C.pen.
316. a, c
Spre deosebire de celelalte două variante, comunicarea schimbării locului de
muncă face parte dintre măsurile de
supraveghere pe care cel liberat este obligat să le respecte, iar nu dintre

obligaţiile care pot fi impuse de către
instanţă.
317. b
Codul penal actual nu reia distincţiile făcute de Codul penal anterior în privinţa
formei de vino¬văţie cu care a fost
comisă infracţiunea care a atras condamnarea. Ca atare, fracţia de pedeapsă ce

trebuie executată este aceeaşi în cazul
Ghigheci Ghigheci
I
pedepselor aplicate pentru infracţiuni intenţionate şi al celor aplicate pentru
infracţiuni comise din culpă şi se
calculează în funcţie de durata pedepsei pe care o are de executat condamnatul.

La calcularea acestei fracţiuni se ţine
seama şi de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată executată în baza

muncii prestate. în speţă, potrivit art.
100 alin. (3) C.pen., fracţia minimă ce trebuie executată efectiv este de 1 an şi 6
luni închi¬soare. Art. 100 alin. (4)
C.pen. nu este incident, căci el presupune ca cel condamnat să fl împlinit deja

vârsta de 60 de ani, pentru a beneficia de
fracţia redusă (1/3 din durata pedepsei).

318. b, c
Dacă schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile trebuie
obligatoriu anunţate, aceasta fiind o măsură de
supraveghere [art. 101 alin. (1) lit. c) C.pen.], obligarea celui liberat să nu deţină,
să nu folosească şi să nu poarte
nlcio categorie de arme poate fi sau nu impusă de către instanţă [art. 101 alin. (2)
lit. g) C.pen.].
319. a, c
Instanţa poate aprecia asupra necesităţii impunerii unor obligaţii, nu şi asupra
necesităţii impunerii măsurilor de
supraveghere, pe care cel liberat trebuie să le execute, ope legis. în cazul

măsurilor de supraveghere şi al unora dintre
obligaţii (inclusiv a celei de a urma un curs de pregătire profesională), executarea

se face pe o perioadă egală cu 1/3 din
durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani. în cazul celorlalte

obligaţii (inclusiv a celei de a nu
comunica cu victima), executarea se face pe toată durata termenului de

supraveghere.
320. b
Potrivit art. 101 alin. (3) C.pen., obligaţia de a nu părăsi teritoriul României nu mai
poate fi impusă de instanţă odată
cu liberarea condiţionată, dacă ea a fost dispusă cu titlu de pedeapsă

Ghigheci Ghigheci
I
complementară. Potrivit art. 65 alin. (1) şi (3)
C.pen., până la executarea pedepsei principale privative de libertate (în speţă,

împlinirea termenului de supraveghere al
liberării condiţionate din pedeapsa închisorii), interzicerea exercitării unor drepturi

cu titlu de pedeapsă complementară
execută ca pedeapsă accesorie.

321. a, b
A se vedea art. 102 alin. (2) şi (4) C.pen.
322. b, c
A se vedea art. 103 alin. (1) C.pen., care nu prevede şi posibilitatea ca instanţa să
dispună încetarea executării unora
dintre obligaţiile pe care le-a impus iniţial.

323. a, b
A se vedea art. 105 alin. (l)-(2) C.pen. Dacă s-a dispus liberarea condiţionată din
pedeapsa rezultantă, termenul de
supraveghere se calculează de la data acordării primei liberări, iar nu de la data

anulării acesteia.
324. c
Dacă persoana liberată condiţionat nu respectă obligaţiile sale, dar nu este de
rea-credinţă, nu se poate dispune revocarea
liberării, nici măcar facultativ. Revocarea liberării condiţionate nu poate atrage

aplicarea dispoziţiilor referitoare la
concursul de infracţiuni, ci doar pe cele de la pluralitate intermediară sau recidivă.

Pentru a atrage revocarea liberării
condiţionate, condam¬narea la pedeapsa închisorii pentru noua Infracţiune poate

fl pronunţată şi după expirarea terme¬nului
de supraveghere, atâta timp cât noua infracţiune a fost descoperită în acest

termen.
325. b
Doar condamnarea la pedeapsa închisorii pentru o nouă infracţiune conduce la
revocarea liberării condiţionate, nu şi
condamnarea la pedeapsa amenzii. Pentru momentul la care poate interveni

condamnarea, facem trimitere la explicaţiile de la
grila nr. 324.

326. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
A se vedea art. 108 C.pen. Spre deosebire de reglementarea anterioară,
interzicerea de a se afla în anumite localităţi este
actualmente o pedeapsă complementară/accesorie.

327. c
Potrivit art. 107 alin. (2) C.pen., măsurile de siguranţă se iau faţă de persoana
care a comis o faptă prevăzută de legea
penală, nejustificată. Nu este necesar ca această faptă să fie şi infrac¬ţiune.

Excesul neimputabil de legitimă apărare
înlătură imputabilltatea faptei, iar nu antijuridi-citatea acesteia, astfel că este

posibilă aplicarea unei măsuri de
siguranţă.
328. a, b
329. a, c
A se vedea art. 109 C.pen. în cazul în care cel obligat la tratament medical nu
urmează trata¬mentul, se poate dispune
internarea medicală, această măsură rămânând la aprecierea instanţei.

330. b, c
A se vedea art. 110 C.pen. în cazul făptuitorului consumator cronic de alcool,
măsura care se poate dispune este obligarea
la tratament medical, Iar nu direct internarea medicală.

331. a
Deşi au acelaşi conţinut, cele două măsuri diferă prin regimul lor juridic. Măsura
de siguranţă se dispune atunci când, din
diferite cauze, făptuitorul este inapt a ocupa o funcţie sau a exercita o profesie, în
timp ce pedeapsa complementară
omonimă se dispune atunci când făptuitorul s-a folosit de funcţie, profesie ori
meserie pentru comiterea infracţiunii, iar
nu invers. Doar măsura de siguranţă poate fi revocată, nu şi pedeapsa

complementară având acelaşi conţinut.
332. c
Potrivit art. 111 alin. (2) C.pen., măsura de siguranţă poate fi revocată doar la
cerere, nu şi din oficiu. Revocarea este
însă facultativă. Meseria de acar presupune, per se, multă vigilenţă, astfel că este
inaptă a exercita această meserie
Ghigheci Ghigheci
I
persoana care, indiferent de motiv, adoarme uşor şi des in timpul serviciului, cu
consecinţe distructive sau potenţial
distructive urmare a omisiunii de a sChimba macazul.

333. a
Bunurile produse prin săvârşirea faptei penale sunt cele care nu aveau o existenţă
anterioară comiterii infracţiunii, cum
este cazul unui înscris contrafăcut. Bunul luat din posesia altuia, având o
existenţă anterioară, este dobândit prin
săvârşirea faptei penale, iar nu produs prin aceasta. Spre deosebire de bunuri,
serviciile nu sunt supuse confiscării
speciale.
334. a, c
Imprimanta cu care au fost confecţionate biletele contrafăcute este un bun folosit
la săvâr¬şirea unei faptei penale [art.
112 alin. (1) lit. b) C.pen.]. Autoutilitara folosită pentru a transporta un animal
sustras este un bun folosit, Imediat
după comiterea faptei, pentru a asigura păstrarea produsului obţinut [art. 112
alin. (1) lit. c) C.pen.]. Arma, fiind
deţinută legal, nu poate fi confis¬cată. Ar fi putut fi confiscată dacă făptuitorul ar

fi purtat-o sau folosit-o (drepturi
pe care nu le avea), ceea ce nu s-a întâmplat.

335. c
Odată îndeplinite condiţiile legale, confiscarea trebuie dispusă în mod obligatoriu
de către instanţă, nefiind la
latitudinea acesteia. Actualul Cod penal nu mai exceptează de la confiscare

bunurile care fac parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului (aşa cum

se întâmpla sub imperiul Codului penal
din 1969).
336. c
Arma a fost destinată să fie folosită la săvârşirea infracţiunii de braconaj, astfel că
ea va fi confiscată, chiar dacă nu
a fost efectiv folosită [art. 112 alin. (1) lit. b) C.pen.]. Legea permite con¬fiscarea
prin echivalent, atunci când bunul
Ghigheci Ghigheci
I
nu aparţine infractorului, iar persoana căreia îi aparţine nu a cunoscut scopul

folosirii. Desigur că, dacă această
persoană a cunoscut scopul folosirii, ea devine infractor (complice la infracţiune),

iar bunul poate fi confiscat direct de
la aceasta. Dacă însă persoana care a cunoscut scopul folosirii bunului nu a fost
trimisă în judecată, bunul nu poate fi
confiscat în natură, ci va fi confiscat tot prin echivalent. în orice caz, în natură sau
prin echiva¬lent, arma va fi
confiscată. W 337. c
Practica judiciară este constantă în a dispune confiscarea specială doar a sumei
obţinute de făptuitor din valorificarea
bunului sustras, indiferent de valoarea bunului la momentul sustragerii,

considerându-se că doar preţul încasat reprezintă
folosul pe care făptuitorul l-a obţinut şi de care trebuie lipsit. Evident, nu poate fi
confiscată suma de bani echivalentă
valorii de achiziţie a bunului, fără luarea în considerare a diminuării valorii odată

cu trecerea timpului.
338. b
Autoturismul, în cazul infracţiunii de conducere sub influenţa alcoolului, este un
bun folosit la săvârşirea faptei penale
[art. 112 lit. alin. (1) b) C.pen.].

Deşi, cu rare excepţii, instanţele se arată reticente să dispună confiscarea
autoturismului în cazul infracţiunii amintite,
apreciem că aceasta este soluţia corectă. Confiscarea specială trebuie dispusă

obligatoriu atunci când sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege, nefiind lăsată la latitudinea instanţei [art. 112 alin.
(1) C.pen. prevede în termeni
Imperativi că „sunt supuse confiscării speciale..." - s.n., R.C.]. Instanţa poate

aprecia doar dacă va dispune confiscarea
în tot, sau în parte a bunului, cu alte cuvinte proporţia în care măsura de

siguranţă va opera.
în unele cazuri, instanţele au motivat nedispunerea măsurii confiscării
autoturismului prin aceea că, lipslndu-l de
Ghigheci Ghigheci
I
autoturism pe autorul Infracţiunii de conducere cu alcoolemie, nu se înlă¬tură o

stare de pericol. Apreciem că legiuitorul
prezumă absolut că, prin confiscarea bunului care se încadrează într-una dintre
categoriile prevăzute expres, este
înlăturată o stare de pericol şi se preîntâmpină săvârşirea de noi fapte prevăzute

de legea penală. De pildă, cuţitul
folosit pentru uciderea victimei este supus confiscării speciale, chiar dacă este cât
se poate de evident că, lip¬sindu-l
pe autorul (sau participantul) la infracţiune de acest instrument, nu se înlătură o

stare de col, acesta având, cel mai
probabil, alte cuţite în proprietate. Situaţia este cu atât mai pregnantă cazul
autoturismului, când, mult mai probabil,
cel lipsit de autoturism nu are şi alte autoturisme care să le poată conduce sub
influenţa alcoolului, astfel că măsura
apare mult mai eficientă îi* perspectiva nevoii de a preîntâmpina săvârşirea de

noi fapte prevăzute de legea penală.
în alte cazuri, instanţele au refuzat să dispună măsura confiscării, motivând că
autoturism face parte din mijloacele de
existenţă sau trebuinţă zilnică ale făptuitorului, situaţie în care Codul penal din
1969 permitea instanţei să nu dispună
confiscarea specială a bunului. Fără a insi asupra caracterului întemeiat sau

neîntemeiat al aprecierii pe care au făcut-o
instanţele în fleca caz în parte, subliniem că, actualmente, o astfel de limitare a

fost înlăturată de legiuitor, astfel că
în măsura în care bunul se încadrează într-una dintre categoriile enumerate, va

trebui confiscat' chiar dacă face parte din
mijloacele de existenţă sau trebuinţă zilnică ale făptuitorului.

în fine, un alt argument pentru a nu dispune confiscarea autoturismului în aceste
cazuri a fost acela că infracţiunea de
conducere cu alcoolemie nu se poate comite decât prin folosirea acestuia Nu doar

că legiuitorul, în art. 112 alin. (1) lit.
Ghigheci Ghigheci
I
b) C.pen. sau în alte texte de lege, nu prevede nicio distincţie sau limitare în
funcţie de acest aspect, dar există cazuri
în care instanţele au dispus în mod unanim confiscarea bunului folosit la

comiterea faptei, deşi fapta nu putea fi comisă
altfel decât prin folosirea acelui bun. De pildă, s-a dispus de fiecare dată
confiscarea armei folosite la comiterea
infracţiunii de uz de armă (letală sau neletală) fără drept, deşi, în mod evident,
uzul de armă nu se poate comite fără...
armă. Subliniem că ne referim la ipoteza în care arma era deţinută în mod legal,
înscrisă în permisul de armă, doar
folosirea acesteia făcându-se fără drept, nu la Ipoteza în care arma era deţinută
ab inltio fără drept, caz în care
confiscarea ar fi operat, oricum în temeiul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. f)
C.pen.
Potrivit art. 112 alin. (4) C.pen., în cazul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea
penală prin presă, bunurile folosite
la comiterea acestora nu sunt supuse confiscării.

Odată îndeplinite condiţiile legale, confiscarea trebuie dispusă în mod obligatoriu
de către instanţă, nefiind la
latitudinea acesteia. Actualul Cod penal nu mai exceptează de la confiscare

bunurile care fac parte din mijloacele de
existenţă, de trebuinţă zilnică ori de exercitare a profesiei făptuitorului (aşa cum

se întâmpla sub imperiul Codului penal
din 1969).
339. a
Pentru a putea fi confiscate bunurile care au fost folosite la comiterea unei
infracţiuni, trebuie ca această infracţiune
să fie una intenţionată. în speţă, s-a comis doar o infracţiune din culpă, astfel că
autoturismul nu poate fi confiscat.
340. c
Actualul Cod penal nu mai instituie o limitare în cazul în care valoarea bunului
supus confis¬cării este disproporţionată
faţă de natura şi gravitatea infracţiunii (aşa cum se întâmpla, sub imperiul Codului
penal din 1969, în privinţa anumitor
Ghigheci Ghigheci
I
categorii de bunuri supuse confiscării, când instanţa trebuia să dispună

confiscarea în parte, prin echivalent bănesc).
341. b
Art. 112 alin. (6) C.pen. exceptează de la confiscare bunurile şi banii obţinuţi din
exploatarea bunurilor folosite la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (cum este utilajul cu care a fost
ucisă intenţionat o persoană) şi a celor
folosite pentru a asigura scăparea făptuitorului (cum este atelajul care a fost
folosit pentru a asigura scăparea autorului
unei tâlhării), nu şi a celor dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de

legea penală (cum este autoturismul
dobândit prin înşelăciune).

342. a, b
Art. 1121 C.pen. prevede drept condiţie de dispunere a măsurii confiscării extinse
ca persoana sa fie condamnată pentru
comiterea uneia dintre infracţiunile indicate expres. Fiind o măsură de" "
• uranţă, şi confiscarea extinsă urmează regimul acestora în privinţa condiţiilor
generale de dispunere. în schimb, nu este
necesară întrunirea condiţiilor speciale de dispunere a măsurii de si uranţă a

confiscării speciale (de exemplu, în
privinţa categoriilor de bunuri supuse măsurii).

343. a, b
A se vedea art. 1121 C.pen. şi explicaţiile de la grila nr. 342.
344. a, c
A se vedea art. 1121 C.pen. Este necesar ca infracţiunea comisă să fie
sancţionată de lege cu pedeapsa închisorii de 4 ani
sau mai mare.

345. b
pentru a putea fi dispusă confiscarea extinsă, este necesar ca diferenţa dintre
valoarea bunurilor dobândite de făptuitor
şi valoarea veniturilor sale licite (iar nu ilicite) să fie vădită. în afara infracţiunii
comise şi disproporţiei de
valoare între bunurile dobândite şi veniturile făptui¬torului, instanţa trebuie să

constate că bunurile respective provin
Ghigheci Ghigheci
I
din activităţi infracţionale simi¬lare [art. 1121 alin. (2) lit. b) C.pen.]. Se au în
vedere bunurile dobândite atât
înainte (până la 5 ani), căt şi după comiterea infracţiunii [art. 1121 alin. (2) lit. a)
C.pen.].
346. c
Conform art. 114 C.pen., noua reglementare, renunţă la posibilitatea aplicării
pedepselor penale pentru faptele săvârşite
în timpul minorităţii în favoarea măsurilor educative privative sau neprivative de

libertate. Astfel cum reiese şi din
denumirea marginală a articolului, ambele tipuri de măsuri educative pot fi luate

numai faţă de minorul care răspunde penal
şi numai dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracţiune. Prin urmare,
răspunsul de la lit. a) este incorect.
Totodată, din art. 54 C.pen. rezultă că pedepsele accesorii pot fi aplicate numai în
cazul în care se pronunţă condamnarea
la o pedeapsă privativă de libertate. Având în vedere că minorului nu îi poate fi

aplicată o pedeapsă principală, rezultă
că acestuia nu îi poate fi aplicată o pedeapsă acce¬sorie. Astfel, răspunsul de la

lit. de la lit. b) este greşit. în ceea
ce priveşte măsura confiscării spe¬ciale, aceasta poate fi luată şi faţă de minor,

întrucât, conform art. 107 alin. (3)
C.pen., măsurile de siguranţă nu sunt condiţionate de aplicarea unei pedepse.

Astfel, răspunsul de la lit. c) este corect.
347. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece minorul care săvârşeşte fapta în ziua
în care a împlinit 14 ani răspunde
penal conform art. 113 alin. (2) C.pen. Măsura educativă privativă de libertate
poate fi aplicată chiar şi minorilor cu o
vârstă mai mică de 16 ani, astfel cum rezultă din prevederile art. 114 alin. (2)
C.pen. Astfel, răspunsul de la lit. de la
lit. b) este incorect. Grila de la lit. c) este în conformitate cu art. 121 alin. (1) lit. a)
C.pen.
348. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, chiar dacă minorul a mal fost
Ghigheci Ghigheci
I
condamnat anterior pentru'săvârşirea unei
infracţiuni, luarea unei măsuri educative privative de libertate nu este obligatorie,

conform art. 114 alin. (2) C.pen.,
instanţa putând opta pentru luarea unei alte măsuri educative privative de
libertate. Potrivit art. 134 alin. (1) C.pen.,
inculpatului urmează să îi fie aplicat regimul sancţionator destinat minorilor, chiar

dacă la data pronunţării condamnării
acesta împlinise vârsta de 18 ani, dacă fapta pentru care a fost condamnat a fost
săvârşită cât timp era minor. Prin
urmare, răspunsul de la lit. b) este corect. Având în vedere că art. 114 nu

exceptează infracţiunile contra patrimoniului,
şi în cazul acestora poate fi aplicată o măsură educativă neprivativă de libertate,

răspunsul de la lit. c) fiind astfel
corect.
349. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece aplicarea măsurii educative
privative de libertate nu este condiţionată de
împlinirea vârstei majoratului de către inculpat, astfel cum rezultă din art. 114
alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. b)
este corect, având în vedere dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b) C.pen. Potrivit art.
134 alin. (1) C.pen.,
inculpatului urmează să îi fie aplicat regimul sancţionator destinat minorilor, chiar

dacă la data pronunţării
condamnării.acesta împlinise vârsta de 18 ani, dacă fapta pentru care a fost

condamnat a fost săvârşită cât timp era minor,
pr¡ urmare răspunsul de la lit. c) este eronat.

350. c
Conform art. 119 C.pen. consemnarea la sfârşit de săptămână poate fi dispusă pe
o durată de maxim 12 săptămâni, răspunsul
de la lit. a) fiind astfel greşit. Potrivit art. 134 alin. (1) C.pen., ¡nCu|. patului
urmează să îi fie aplicat regimul
sancţionator destinat minorilor, chiar dacă la data pronun¬ţării condamnării

Ghigheci Ghigheci
I
acesta împlinise vârsta de 18 ani, dacă fapta
pentru care a fost condamnat a fost săvârşită cât timp era minor. Pe cale de
consecinţă, răspunsul de la lit. c) este
astfel corect, iar cel de la lit. b) greşit.

351. b
Conform art. 128 C.pen., în cazul infracţiunilor săvârşite în timpul minorităţii,
cauzele de atenuare şl agravare sunt
avute în vedere la alegerea măsurii educative şi produc efecte Intre limitele

prevăzute de lege pentru fiecare măsură
educativă. Prin urmare, existenţa unei infracţiuni în stare de tentativă nu va

determina acelaşi efect ca în cazul
pedepselor, respectiv reducerea cu o jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute

de lege pentru infracţiunea consumată.
Astfel, după alegerea măsurii educative, instanţa va aplica respectiva măsură

educativă în limitele prevăzute de lege
pentru acea măsură, răspunsul de la lit. b) fiind singurul corect.

352. a, c
Având în vedere că măsura educativă neprivativă de libertate este dispusă pentru
durata minimă, conform art. 123 alin. (3)
lit. a) C.pen., instanţa poate să prelungească măsura educativă luată iniţial, fără
depăşirea maximului prevăzut de lege,
respectiv 12 săptămâni sau, conform art. 123 alin. (3) lit. b) C.pen., să înlocuiască
măsura educativă luată iniţial cu o
măsură educativă neprivativă de libertate mai severă, respectiv măsura educativă

a asistării zilnice. Aşadar, varian¬tele
de la lit. a) şi c) sunt corecte. în ceea ce priveşte varianta de la lit. b), aceasta

este greşită, deoarece art. 123 alin.
(3) lit. c) C.pen. prevede posibilitatea instanţei de a dispune înlocuirea cu o

măsură educativă privativă de libertate,
existând o obligaţie în acest sens numai atunci când măsura educativă aflată în
curs de executare este deja cea mal severă,
respectiv asistarea zilnică, care este luată pe durata maximă, ceea ce nu este
Ghigheci Ghigheci
I
cazul în speţă.
353. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 131 C.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt incorecte, deoarece legea nu
prevede cazuri speciale de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii

penale pentru minori, fiind aplicabile
dispoziţiile de la majori.
354. c
Numai varianta de la lit. c) este corectă, faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (1)
C.pen.
355. a
Faţă de minorul de 15 ani se poate lua o măsură educativă privativă de libertate,
atunci când pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea săvârşită este de 6 ani, dacă anterior acesta a mai săvârşit o
infracţiune. Potrivit art. 117 C.pen.,
stagiul de formare civică constă în obligaţia minorului de a participa la un program

cu o durată de cel mult 4 luni, pentru
a-l ajuta să înţeleagă consecinţele legale şi sociale la care se expune în cazul

săvârşirii de infracţiuni şi pentru a-l
res¬ponsabiliza cu privire la comportamentul său viitor. Măsurile educative

privative sau neprivative de libertate se pot
dispune şi în cazul în care, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, infrac¬torul

împlinise vârsta de 18 ani,
deoarece, potrivit art. 114 C.pen., prezintă importanţă pentru regimul

sancţionator al minorului data comiterii
Infracţiunii.
356. c
educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la data
rămânerii defi¬nitive a hotărârii prin
care au fost luate, iar măsurile educative privative de libertate se prescriu jpjr-un
termen egal cu durata măsnrri
educative luate, dar nu mai puţin"de'2 ani. Anularea renun¬ţării la aplicarea

pedepsei survine doar dacă fapta descoperită
şi comisă înainte de hotărârea definitivă prin care s-a renunţat la aplicarea

Ghigheci Ghigheci
I
pedepei a dus la stabilirea unei pedepse,
situaţie imposibilă în cazul infracţiunilor comise de un minor. Potrivit art. 128

C.pen., în cazul unor infrac¬ţiuni comise
în timpul minorităţii, cauzele de atenuare şi de agravare vor fi valorificate de către

instanţă în etapa alegerii măsurii
educative, ele urmând a produce efecte între limitele prevăzute de lege pentru
fiecare măsură educativă, odată alese.
357. a
Persoana din cazul dat poate ajunge să execute parţial sancţiunea aplicată într-un
penitenciar, de exemplu, prin aplicarea
succesivă a art. 123 alin. (1) lit. c) C.pen. şi apoi a art. 126 C.pen. Pentru fapta
comisă este obligatorie alegerea unei
măsuri educative neprivative de libertate, însă nu ca efect a cauzei de atenuare,

ci prin aplicarea art. 114 alin. (1)
coroborat cu art. 114 alin. (2) lit. b) C.pen. Cauzele de atenuare au efecte doar cu
privire la alegerea măsurii educative,
limitele temporale ale acestor sancţiuni nefiind afectate de reţinerea cauzelor sau
circumstanţelor atenunate sau
agravante; măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână are limitele

temporale stabilite între 4 şi 12 săptămâni.
358. b, c
Nu intră în competenţa serviciului de probaţiune stabilirea unui program zilnic al
minorului, acesta monitorizând numai
modalitatea în care minorul îşi respectă programul zilnic. Suprave¬gherea şi

îndrumarea minorului în executarea măsurii
educative a supravegherii se realizează de către părinţii minorului (sau de cei ce l-

au adoptat/tutore), doar controlul
executării măsurii edu¬cative şi cel al îndeplinirii atribuţiilor de către persoana

care exercită supravegherea
realizându-se de către consilierul de probaţiune. Conform art. 123 alin. (1) lit. c)
C.pen., în caz de nerespectare cu
rea-credinţă a obligaţiilor impuse de Instanţă, înlocuirea măsurii neprivative de

libertate luate cu internarea într-un
Ghigheci Ghigheci
I
centru educativ se poate face direct doar dacă măsura iniţial luată a fost dispusă
pe perioada sa maximă.
359. b, c
Supravegherea executării măsurii educative a asistării zilnice se realizează de
către consilierul de probaţiune. Dacă, în
cazul măsurii educative a supravegherii, programul zilnic al minorului este cel

stabilit de către acesta, singur sau
împreună cu persoanele care se ocupă de supravegherea şi îndrumarea sa

(părinţi, tutore etc), în situaţia măsurii educative
a asistării zilnice, art. 120 C.pen. prevede că programul zilnic pe care minorul este
obligat să îl respecte se stabileşte
de serviviul de probaţiune. Privarea de libertate a minorului prin internarea într-un

centru educativ se va putea dispune
numai dacă instanţa îi aplicase, prin hotărâre definitivă, măsura educativă a

asistării zilnice pe o durată maximă de 6
luni, iar minorul nu respectă, cu rea-credinţă, această măsură sau obligaţiile

impuse pe lângă aceasta.
360. b
Potrivit art. 129 C.pen., în caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul
minorităţii se stabileşte şi se ia o singură
măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114 C.pen., ţinând seama
de criteriile generale de
individualizare a sancţiunilor. Conform art. 123 alin. (3) lit. c) C.pen., dacă minorul
aflat în executarea unei măsuri
educative neprivative de libertate este judecat pentru o infracţiune concurentă

săvârşită anterior, instanţa poate dispune
înlocuirea măsurii luate iniţial cu o măsură privativă de libertate. Art. 126 C.pen.
prevede posibilitatea mino¬rului de a
executa măsurile privative de libertate într-un penitenciar, în cazuri special

determinate, fără limitări cu privire la o
anume măsură, doar persoana care a împlinit vârsta de 18 ani putând executa
măsura educativă privativă de libertate într-un
Ghigheci Ghigheci
I
penitenciar.
361. b
Minorul nu poate comite o pluralitate de fapte încadrată în prevederile art. 44
C.pen, pent că pluralitatea intermediară
presupunea existenţa unei pedepse, fapt exclus de Codul pena| Art. 129 alin. (2)
lit. b) C.pen. prevede că în cazul,
comiterii a două infracţiuni, dintre care una; stare de minorat şi alta în stare de
majorat, dacă măsura educativă
stabilită este privativă de libertate, iar pedeapsa stabilită este închisoarea, se

aplică pedeapsa închisorii, care se
majorează cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas
neexecutat din aceasta la data
săvârşirii infracţiunii comise după majorat; folosirea sintagmei „cel puţin o

pătrime" ne lasă posibilitatea adăugării
întregului la pedeapsa închisorii stabilite, fapt care - credem noi - ;n practică nu ar

trebui să se întâmple, situaţia
minorului fiind mai grea, astfel, decât cea a majorului Pentru aceste motive
credem că s-ar putea adăuga la pedeapsa
închisorii stabilită în aceste situaţii maxim o treime (similar concursului de

infracţiuni la major) din durata măsurii
educative privative de libertate stabilite de instanţă pentru fapta comisă în

minorat. Nu întotdeauna în astfel de situaţii
se va executa sancţiunea stabilită pentru fapta comisă în majorat, deoarece, în

situaţia reglementată de art. 129 alin. (2)
lit. d) C.pen., se va executa doar măsura educativă privativă de libertate ce poate

fi majorată cu cel mult 6 luni, fără a
putea depăşi maximul prevăzut de lege.

Ghigheci Ghigheci
I
362. b
Sustragerea de la executarea măsurilor educative privative de libertate atrage
reţinerea infracţiunii de neexecutare a
sancţiunilor penale, prevăzute de art. 288 alin. (2) C.pen., şi nu pe aceea a

evadării, prevăzute de art. 285 C.pen.
Măsurile educative privative de libertate pot face obiectul unei legi de graţiere.
Conform art. 132 alin. (4) C.pen., în
cazul înlocuirii măsurilor educative, executarea se prescrie în raport cu măsura

educativă cea mai grea şi curge de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus înlocuirea.

363. a
Chiar şi în ipoteza în care măsura internării într-un centru educativ a fost dispusă
ab initio pe durata ei maximă, legea
nu impune instanţei obligaţia de a înlocui această măsură cu cea a internării într-

un centru de detenţie, putându-se
dispune şi doar menţinerea măsurii iniţiale. Art. 124 C.pen. nu prevede

posibilitatea ca din durata măsurii internării
într-un centru de detenţie să fie dedusă perioada în care minorul s-a aflat într-un
centru educativ. în cazul în care
măsura internării într-un centru educativ este înlocuită cu asistarea zilnică, în

situaţia comiterii unei infracţiuni până
la împlinirea duratei internării, Codul penal instituie obligaţia instanţei de a reveni

asupra înlocuirii, nefiind folosită
instituţia revocării.
364. a, c
Conform art. 125 alin. (3) C.pen., în cazul în care minorul a comis o nouă faptă în
timpul executării măsurii internării
într-un centru de detenţie, instanţa este obligată (nu este o facultate) să

prelungească măsura. Prelungirea măsurii
internării într-un centru de detenţie nu poate depăşi maximul prevăzut de art. 125
alin. (2) C.pen., maxim care se
calculează în funcţie de pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege
pentru infracţiunile săvârşite de minor; cum
Ghigheci Ghigheci
I
pentru prima faptă se aplicase deja pedeapsa de 2 ani şi cum pedeapsa maximă
pentru furt simplu este de 3 ani, instanţa
este obligată să prelungească măsura, dar nu mai mult decât până la o durată
totală a acesteia de 5 ani. Măsura internării
într-un centru de detenţie nu poate fi înlocuită cu aceea a asistării zilnice, dacă

autorul a împlinit vârsta de 18 ani,
conform art. 125 alin. (4) lit. a) C.pen.

365. c
Conform art. 125 alin. (4) C.pen., măsura internării într-un centru de detenţie
poate fi înlocuită doar cu măsura asistării
zilnice. Liberarea din centrul de detenţie se dispune (nu este o soluţie de

înlocuire) doar faţă de persoana care a
împlinit 18 ani. După intrarea în vigoare a Codului penal la data de 01.02.2014,

odată cu înlocuirea pedepsei închisorii
executabile aplicate în baza Codului penal din 1969, conform art. 21 alin. (4) din
Legea nr. 187/2012, durata arestării
preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a

internării într-un Centru de detenţie rezultată
în urma acestei înlocuiri.

366. b
în aplicarea art. 6 C.pen., conform art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/2012,
pedeapsa închisorii executabilă,
dispusă în baza Codului penal din 1969, va fi înlocuită cu măsura internării într-un
centru de detenţie pentru o perioadă
egală cu durata pedepsei închisorii, iar pedepsa închisorii executabilă care

depăşeşte 20 de ani, dispusă în baza Codului
penal din 1969, va fi înlocuită cu măsura internării într-un centru de detenţie pe o

perioadă de 15 ani. Inadvertenţa
textului cu privire la situaţiile similare răspunsului de la lit. a) a fost rezolvată de

decizia nr. 18/2014 a înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în

materie penală, care a statuat că
Ghigheci Ghigheci
I
pedeapsa executabilă aplicată pentru infracţiunile comise în timpul minorităţii,

mai mare de 15 ani, însă care nu depăşeşte
20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie

pe o perioadă de 15 ani. în acelaşi
context, pedeapsa amenzii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969,
va fi înlocuită cu măsura educativă a
consemnării la sfârşit de săptămână.

367. a, c
Faptele epuizate după majorat vor atrage tratamentul sancţionator aplicabil
majorilor. Astfel, raportat la acestea,
instanţa mai întâi va face cumulul juridic al pedepselor, impus de art. 39 C.pen.,
după care va face aplicarea art. 129
C.pen. Faptele comise în minorat şi descoperite în ter-; menul de supraveghere

al amânării aplicării pedepsei (evident
aplicată pentru o faptă ulterioară din majorat) şi pentru care s-a aplicat o măsură
educativă privativă de libertate duc
obligatoriu, şi j nu facultativ, la anularea amânării aplicării pedepsei, termenul

de supraveghere fiind incompatibil •
cu o sancţiune penală privativă de libertate (art. 130 C.pen. este oricum

imperativ în acest sens). Pe de altă parte,
în cazul aplicării de către instanţă, în cazul precedent, a unei măsuri neprivative

de libertate, această incompatibilitate
nu mai subzistă (şi nici imprativitatea art. 130 C.pen. nu mai este aplicabilă),
motiv pentru care se poate ajunge la
situaţia în care, în termenul de suprave-ghere, autorul va trebui să respecte şi

obligaţiile ce rezultă din măsura
educativă neprivativă de libertate.

368. a, c
Dacă infracţiunea săvârşită în minorat nu a fost descoperită în termenul de
supraveghere, nu se mai poate dispune anularea
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, însă pentru

) această infracţiune, în condiţii de legalitate, se va aplica totuşi o măsură
Ghigheci Ghigheci
I
educativă, care va fi
': executată chiar dacă infractorul a devenit între timp major. Strict descoperirea
unei fapte comise în minorat nu poate
atrage prevederile art. 39 C.pen., ci doar pe acelea ale art. 129 C.pen. în ipoteza
propusă nu poate fl pusă problema
revocării liberării condiţionate, atât timp cât fapta

l descoperită este comisă în timpul minorităţii, deci în mod evident înainte de
aceea pentru care iniţial s-a aplicat
pedeapsa închisorii (aplicabilă doar faptelor din majorat) din executarea căreia
autorul era liberat condiţionat la
momentul decoperirii faptei din minorat; eventual s-ar putea

[ discuta de anularea liberării condiţionate, însă şi în acest caz art. 105 C.pen.
impune ca faptei ce atrage anularea să-i
fie aplicată pedeapsa închisorii, lucru imposibil în cazul faptelor comise în timpul
minorităţii.
! 369. a
Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă în baza Codului
penal din 1969 pentru infracţiuni comise în
timpul minorităţii se menţine şi după data de 01.02.2014 (data intrării în vigoare a

Codului penal), conform art. 22 alin.
(1) din Legea nr. 187/2012. în cazul în care suspendarea condiţionată a executării
pedepsei închisorii dispusă în baza
Codului penal din 1969 pentru Infracţiuni comise în timpul minorităţii se revocă
pentru comiterea, în timpul majoratului,
după data de 01.02.2014, a unei noi infracţiuni, instanţa, după ce înlocuieşte

pedeapsa închisorii a
cărei executare a fost iniţial suspendată cu măsura internării într-un centru

educativ, va fao aplicarea art. 129 alin. (2)
C.pen. Astfel, dacă pedeapsa pentru noua infracţiune de furt este în concret
amenda, în baza art. 129 alin. (2) lit. d)
C.pen., majorul va executa măsura educativă a internării într-un centru educativ.

Minoritatea nu împiedică aplicarea
măsurilor de siguranţă-infracţiunile comise în timpul minorităţii nu atrag

Ghigheci Ghigheci
I
interdicţii, decăderi sau incapacităţi,
instituţia reabilitării nefiind necesar a-i fi incidenţă.

370. b
Conform deciziei nr. 4/2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru
materie penală, prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, cu referire la
art. 129 alin. (2) lit. b) C.pen., nu
sunt aplicabile faptelor definitiv judecate până la data de 01.02.2014, mai exact
aceste prevederi nu pot fi folosite în
circumstanţele aplicării art. 6 C.pen. Astfel, în aplicarea art. 6 C.pen., va trebui să

compare pedeapsa în a cărei
executare se află con¬damnatul cu maximul de pedeapsă la care s-ar putea

ajunge dacă ambele fapte ar fi fost comise pe noul
text; cum pentru prima faptă, comisă în minorat, instanţa nu ar fi putut aplica o
măsură privativă de libertate, în
aplicarea art. 129 C.pen., instanţa va folosi ca termen de comparaţie doar

maximul pedepsei pentru fapta comisă în majorat,
mai exact 3 ani.

371. a, b
Pe parcursul executării unei măsuri educative neprivative de libertate, instanţa de
executare poate dispune de mai multe
ori încetarea executării unor obligaţii pe care le-a impus prin hotărârea definitivă
de condamnare, legea neimpunând vreo
restricţie în aceste cazuri. Prelungirea măsurii, în situaţia nerespectării condiţiilor

de executare a măsurii asistării
zilnice, poate fi făcută de instanţă până la durata maximă prevăzută de lege

pentru aceste măsuri, iar cum în cazul
asistării zilnice aceasta este de 6 luni, prelungirea cu încă jumătate a măsurii

luate pe 4 luni respectă limitele
tem¬porale impuse de art. 120 alin. (2) C.pen. Instanţa poate spori condiţiile de
executare a obligaţiilor impuse prin
hotărârea de condamnare la măsura asistării zilnice - de altfel, în cazul în care

Ghigheci Ghigheci
I
această măsură nu a fost luată pe durata
maximă, pe lângă prelungirea el, această sporire este singura sancţiune la

îndemâna judecătorului, el neputând înlocui
măsura cu una privativă de libertate.

372. b
Conform Deciziei de îndrumare nr. 9/1072 a Tribunalului Suprem, în cazul în care
minorul a săvârşit, în timpul când nu
răspundea penal, o parte dintre actele succesive componente ale unei infracţiuni
cu durată de executare, pe care le repetă,
în perioada în care a devenit răspunzător potrivit legii, va fi tras la răspundere

penală numai pentru activitatea
infracţională săvârşită în această ultimă perioadă, motiv pentru care doar aceasta
va fi avută în vedere pentru analiza
condiţiilor infracţiunii de obicei. Conform Deciziei nr. 1153/1086 a Tribunalului

Suprem, împotriva minorului care a comis
o faptă prevăzută de legea penală nu poate fi luată o măsură educativă, dacă se

constată că a comis fapta fără
discernământ; cum obligaţiile prevăzute de art. 121 C.pen. pot fi dispuse doar pe
perioada executării măsurilor educative
neprivative de libertate şi cum acestea de pe urmă sunt aplicabile doar în cazul în

care minorul răspunde penal, reţinerea
unei cauze de neimputabilitate va face imposibilă obligarea minorului de către

instanţă la măsurile de tratament sau
îngrijire medicală conform art. 121 C.pen.

373. b, c
Conform Deciziei nr. 569/1072 a Tribunalului Suprem, o faptă care a fost comisă
de către o persoană în ziua împlinirii
vârstei de 18 ani va angaja răspunderea inculpatului conform normelor penale

aplicabile majorului, inclusiv cu privire la
aplicarea pedepselor complementare. în aplicarea art. 6 C.pen., conform art. 21

alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/2012,
pedepsa închisorii executabilă, dispusă în baza Codului penal din 1969, al cărei
Ghigheci Ghigheci
I
cuantum este de până la 15 ani, va fi
înlocuită cu măsura internării într-un centru de detenţie pentru o perioadă egală

cu durata pedepsei închisorii, conform
Deciziei nr. 18/2014 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept în materie
penală. Practic, instanţa supremă a dat prioritate textului special de rezolvare a

situaţiilor tranzitorii cuprins în art.
21 din Legea nr. 187/2012 care intra în conflict cu textul art. 125 alin. (2) C.pen:,
ce prevede ca limită maximă a duratei
măsurii educative a internării într-un centru de detenţie 5 ani în cazul

infracţiunilor a căror pedeapsă prevăzută de lege
este mai mică de 20 de ani. Spre deosebire de art. 120 C.pen. din 1969, care
prevedea că gra¬ţierea nu are efecte asupra
măsurilor educative, art. 160 alin. (2) C.pen. prevede că graţierea (atât colectivă,
cât şi individuală) nu are efecte
asupra măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se

dispune altfel prin actul de graţiere - per
o contraria, graţierea produce efecte asupra măsurilor educative privative de

libertate. 374. a, b
Obligaţiile impuse de către instanţă faţă de minorul care a comis o infracţiune
încetează de drept la data executării sau a
considerării ca executate a măsurii educative neprivative de libertate dispuse faţă

de acesta. Având în vedere că art. 124
alin. (5) C.pen. face trimitere la art. 121 C.pen. şi că minorul are, în perioada
dintre momentul liberării şi cel al
împlinirii duratei măsurii educative privative de libertate dispuse împotriva sa

iniţial, statutul de persoană
supravegheată, dispoziţiile art. 122 C.pen. referitoare la modificarea sau încetarea

obligaţiilor se aplică în mod
corespunzător, în cazul înlocuirii internării într-un centru de detenţie cu măsura

educativă a asistării zilnice, conform
Ghigheci Ghigheci
I
art. 125 alin. (4) lit. a) C.pen., măsura educativă neprivativă de libertate nu poate
avea o durată mai mare decât durata
internării neexecutate şi în orice caz nu mai mare de 6 luni. Pe de altă parte,

obligaţiile ce le poate impune instanţa în
cazul măsurilor neprivative de libertate, cum este şi asistarea zilnică, conform art.
121 C.pen., se execută doar în
perioada măsurii neprivative de libertate. Totodată, art. 125 alin. (5) C.pen.
prevede expres că obligaţiile prevăzute de
art. 121 C.pen., impuse de instanţă odată cu înlocuirea măsurii internării într-un
centru de detenţie cu aceea a asistării
zilnice conform art. 125 alin. (4) lit. a) C.pen., trebuie respectate până la
împli¬nirea duratei măsurii internării, şi nu
până la împlinirea duratei asistării zilnice care se execută ca urmare a înlocuirii;

pe cale de consecinţă, aceste
obligaţii pot depăşi durata de 6 luni, în situaţia în care de la momentul înlocuirii

mai sus precizate şi până la
împlinirea duratei măsurii internării va trece o perioadă mai mare de 6 luni şi chiar
dacă în această perioadă executarea
măsurii neprivative de libertate a luat sfârşit.

375. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât în dreptul penal român răspunderea
penală a persoanei juridice este o formă
de răspundere pentru fapta proprie. Răspunsul de ia lit. b) este greşit, întrucât nu

este necesară identificarea persoanei
fizice care a săvârşit actul material, răspunderea penală a persoanei juridice fiind
o răspundere directă. Răspunsul de la
lit. c) este corect, întrucât cerinţele ataşate elementului material în cazul

răspunderii penale a persoanei juridice sunt
alternative.
376. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât nu toate faptele comise de organele
sau repre¬zentanţii unei persoane
Ghigheci Ghigheci
I
juridice atrag răspunderea penală a acesteia (de exemplu, dacă admi¬nistratorul
unei societăţi săvârşeşte infracţiunea de
delapidare, persoana juridică va fi victima infracţiunii, iar nu făptuitor). Răspunsul

de la lit. b) este corect, întrucât,
aşa cum am arătat, persoana juridică nu poate răspunde pentru faptele comise în
paguba ei. Răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât persoana juridică răspunde chiar dacă nu poate fi angajată

răspunderea penală a persoanei fizice care a
săvârşit actul material (de exemplu, dacă aceasta a decedat ori dacă faţă de
aceasta există o cauză de neimputabilitate).
377. a, b
juridice în dreptul român este o răspundere directă, pentru fapta proprie, ceea ce
înseamnă că este necesară identificarea
vinovăţiei în sarcina persoanei juridice, distinctă de cea a persoanei fizice care a

săvârşit actul material. Răspunsul de
la lit. c) este greşit, întrucât, aşa cum am arătat persoana juridică poate săvârşi
infracţiuni indiferent cu orice formă
de vinovăţie.
378. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, în cazul instituţiilor publice,
posibilitatea răspun¬derii penale se
analizează în funcţie de Infracţiunea efectiv săvârşită, iar nu în funcţie de obiectul

de activitate. Răspunsul de la lit.
b) este corect, potrivit art. 135 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
întrucât doar unele pedepse
complementare sunt inaplicabile persoanelor juridice [a se vedea art. 141 şl art.

144 alin. (3) C.pen.].
379. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât persoana juridică poate fi complice la
infracţiunea de viol (de exemplu, în
cazul în care pune la dispoziţie sediul unei persoane importante care săvâr¬şeşte
violuri la diferite intervale de timp).
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât persoana juridică poate săvârşi

infracţiunea de gestiune frauduloasă (de
Ghigheci Ghigheci
I
exemplu, atunci când este gestio¬narul patrimoniului altei persoane juridice).

Răspunsul de la lit. c) este greşit;
eventuala instigare a unei mame la infracţiunea prevăzută de art. 200 alin. (1)
C.pen. reprezintă instigare la omor.
380. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, potrivit art. 137 alin. (3) teza întâi
C.pen., numărul zilelor-amendă se
stabileşte în funcţie de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Răspunsul

de la lit. b) este corect, potrivit
art. 137 alin. (3) teza a doua C.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, potrivit art.
137 alin. (5) C.pen.
381. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât persoana juridică nu poate fi
condamnată la pedepse accesorii. Răspunsul de
la lit. b) este corect, potrivit art. 136 alin. (3) lit. d) C.pen. Răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât pedepsele
complementare se iau întotdeauna pe lângă pedeapsa principală a amenzii.

382. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât în speţă este vorba de o infracţiune de
dare de mită sub forma unităţii
naturale de infracţiune (Infracţiune simplă), nefiind îndeplinite condiţiile pentru

reţinerea formei continuate. Răspunsul
de la lit. b) este greşit, întrcât, potrivit art. 135 alin. (3) C.pen., răspunderea
penală a persoanei juridice nu exclude
răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit la săvârşirea aceleiaşi

fapte. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
întrucât răspun¬derea penală a persoanei juridice poate fi reţinută şi în absenţa

angajării răspunderii penale a persoanei
fizice.
383. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, prin angajarea unei răspunderi pentru
fapta proprie, nu mai este posibilă
angajarea unei răspunderi pentru fapta altuia. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
întrucât, în cazul anumitor
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiuni, este de conceput ca persoana juridică să întrunească respectiva

calitate a subiectului activ (de exemplu, cea
de funcţionar). Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât răspunderea penală nu

este întotdeauna însoţită de una civilă
(de exemplu, prejudiciul a fost deja reparat, infracţiunea este una de pericol etc).
384. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pedeapsa dizolvării neputând fi aplicată
împreună cu alte pedepse complementare,
potrivit art. 138 alin. (3) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât
pedepsele complementare se aplică
întotdeauna pe lângă pedeapsa principală a amenzii. Răspunsul de la lit. c) este

greşit, potrivit art. 140 alin. (2) C.pen.
385. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât persoanlitatea juridică este o condiţie
sine qua non pentru angajarea
răspunderii penală a entităţilor colective. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru

aceeaşi raţiune. Momentul la care
se analizează condiţia personalităţii juridice este cel al săvârşirii infracţiunii.

pentru cele explicate mai sus.

386. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât persoana juridică poate răspunde câtă
vreme are personalitate juridică.
Răspunsul de la Ut. b) este greşit, întrucât procedura lichidării nu atrage pierderea

personalităţii juridice. Răspunsul de
la lit. c) este greşit, pentru cele explicate mai sus.

387. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, modalitatea de dobândire a personalităţii
juridice nefiind relevantă pentru atragerea
răspunderii penale. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât răspund penal toate
persoanele juridice de drept privat,
indiferent dacă au sau nu scop patrimonial. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

întrucât răspund penal toate persoanele
Ghigheci Ghigheci
I
juridice de drept privat, indiferent de contractul pe care îl execută.
388. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât instituţiile publice pot răspunde penal
potrivit art. 135 alin. (2) C.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât doar instituţiile publice nu răspund

penal în acele situaţii. Autorităţile
publice însă nu răspund penal niciodată. Răspunsul de la lit. c) este corect,

întrucât, de exemplu, instituţiile publice
pot răspunde pentru asemenea infracţiuni.

389. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât legiuitorul penal a consacrat sistemul
clauzei gene¬rale de răspundere.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât în dreptul român nu se aplică principiul

specialităţii răspunderii penale a
persoanei juridice. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât persoana juridică

poate răspunde penal şl pentru
Infracţiunile săvârşite din culpă.

390. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât persoanele juridice pot săvârşi
infracţiuni în forma tentativei (de exemplu,
tentativă la înşelăciune). Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât persoa¬nele

juridice pot săvârşi infracţiuni
concurente cu conexitate consecvenţională (de exemplu, fals în înscrisuri sub

semnătură privată pentru a ascunde
infracţiuni de evaziune fiscală). Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât

persoana juridică poate comite şi alte
tipuri de infracţiuni.
391. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât persoana juridică nu poate fi
condamnată în calitate de comitent, nefiind
îndeplinite condiţiile cerute de legea civilă în acest sens. Răspunsul de la lit. b)

este greşit, întrucât persoana
juridică nu mai poate fi condamnată dacă a intervenit radierea, potrivit art. 16

C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
Ghigheci Ghigheci
I
greşit, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii penale a persoanei

juridice, dar sunt îndeplinite cele ale
răspunderii persoanei fizice.

392. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât persoana juridică se poate desista.
întrucât cauzele justificative sunt compatibile cu persoana juridică. Răspunsul de

la lit. c) este greşit, întrucât unele
cauze de nelmputabilite nu sunt aplicabile persoanei juridice (de exemplu,

minoritatea sau iresponsabilitatea).
393. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât entităţile colective răspund până la
pierderea per¬sonalităţii juridice.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât nu există o asemenea condiţie pentru

angajarea răspunderii penale a persoanei
juridice. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât est» posibilă reţinerea unor
forme de vinovăţie diferită pentru
persoana fizică şi persoana juridică.

394. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât regimul actelor preparatorii nu diferă în
niciun fe| pentru persoana
juridică. Răspunsurile de la Ut. b) şi c) sunt greşite, pentru aceleaşi motive.

395. c
Răspund penal, potrivit art. 135 C.pen., doar persoanele juridice, mai exact acele
entităţi cărora legea civilă le
recunoaşte această persoanalitate; astfel, entitatea căreia nu-i este recunos¬cută

personalitatea juridică nu poate fi
subiect activ al unei infracţiuni - societăţile civile, asocia¬ţiile în participaţiune.

Conform art. 135 alin. (1) C.pen.,
statul şi autorităţile nu răspund penal niciodată, însă instituţiile publice răspund

penal, în situaţia comiterii de fapte
penale în activităţile ce pot face obiectul domeniului privat.

396. a, c
Organul judiciar va trebui să analizeze activitatea care a ocazionat comiterea
Ghigheci Ghigheci
I
infracţiunii pentru a vedea dacă aceasta
poate sau nu să facă obiectul domeniului privat; prin activitate care nu poate să
facă obiectul domeniului privat urmează a
se înţelege o activitate care, potrivit legii nu este susceptibilă a fi exercitată de o

persoană fizică sau de o persoană
juridică de drept privat. Pe această bază vor răspunde penal universităţile de stat,
însă beneficiază de o imunitate
limitată Banca Naţională a României, penitenciarele, Institutul Naţional al

Magistraturii. B.N.R. nu va răs¬punde pentru
comiterea unei fapte în legătură cu emiterea de monedă sau cu atribuţiile de

supra¬veghere sau autorizare a instituţiilor
de credit (activitate nesusceptibil a fi efectuată de o persoană fizică sau juridică

de drept privat), dar va răspunde
pentru o faptă în legătură cu atribuirea unui contract pentru lucrări de curăţenie la

propriul sediu central. Regiile
autonome, deşi sunt în general considerate persoane de drept public, nu pot fi

asimilate autorităţilor sau instituţiilor
publice, astfel că, Indiferent de natura activităţilor pe care le desfăşoară, ele vor
răpunde penal.
397. a
Persoana juridică poate fi subiect activ al unei infracţiuni dacă sunt întrunite mai
multe con¬diţii, printre care şi aceea
ca infracţiunea să fie considerată comisă de persoana juridică urmare a unei

hotărâri adoptate în cadrul acesteia sau a
neglijenţei acesteia, iar în analiza acestei condiţii se va avea în vedere

comportamentul organelor de conducere (inclusiv
cele de fapt) ale persoanei juridice. Răspunderea penală a persoanei juridice este
o răpundere pentru fapta proprie. Nu
este obligatoriu, pentru angajarea răspunderii penale a persoanei juridice, să fie

angajată concomitent şi răspunderea
penală a persoanei fizice participante la infracţiune - de exemplu, aceasta de pe

urmă poate comite fapta fără vinovăţia
Ghigheci Ghigheci
I
cerută de lege; uneori este posibil ca participantul per¬soană fizică să nu fie

descoperit.
398. b, c
Există infracţiuni care nu pot fi comise de persoana juridică din cauza unor
particularităţi ale elementului material sau
ale subiectului nemijlocit al infracţiunii. Astfel, persoana juridică nu poate comite

în calitate de autor infracţiunea de
mărturie mincinoasă, evadare, represiune nedreaptă, trădare, cercetare abuzivă,

uciderea sau vătămarea nou-născutului de
către mamă, bigamia, abandonul de familie; teoretic, persoana juridică poate

comite aceste infracţiuni în caliate de
instigator sau complice. Atât uciderea din culpă, cât şi omorul sunt infracţiuni ce
pot fi comise de către o persoană
juridică în forma autoratului.

399. c
Răspunderea penală a persoanei juridice nu este condiţionată de identificarea
persoanei fizice care a angajat persoana
juridică - de exemplu, în ipoteza votului secret în cadru organului de conducere; la

fel, nu este necesar ca Infracţiunea
pentru care va răspunde persoana juridică să fie aceeaşi cu infracţiunea comisă

de persoana fizică - de exemplu, persoana
fizică poate să comită un omor, rezultat care organului de conducere să-l fie
imputabil cu titlu de culpă. Răspunderea
penală a persoanei juridice poate fi angajată şi pentru fapte care nu sunt săvârşite
în realizarea obiectului de activitate
al. persoanei juridice, de exemplu, când acestea sunt realizate în numele

persoanei juridice.
400. b, c l '
Nu există vreo limitare cu privire la forma de vinovăţie cu care se comite fapta în
cazul per¬soanei juridice, singura
discuţie putând a fi purtată în cazul intenţiei repentlne. Conform doctrinei, de

circumstanţa provocării, din cauza
elementelor subiective, nu poate beneficia persoana juridică. în urma introducerii,

Ghigheci Ghigheci
I
ca element de noutate, a pedepsei
amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii în cazul persoanei fizice, o dispoziţie

corespondentă există şi în ipoteza
persoanei juridice; în consecinţa imposibilităţii obiective de a aplica pedeapsa

închisorii în cazul acestui subiect de
drept, art. 137 alin. (5) C.pen. prevede modul de soluţionare; astfel, se arată că,
atunci când prin infracţiunea săvârşită
persoana juridică a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, limitele speciale ale
zilelor-amendă prevăzute de lege pentru
infracţiunea comisă se pot majora cu

0 treime, fără a se depăşi maximul general al amenzii; la stabilirea amenzii se
va ţine seama de valoarea folosului
patrimonial obţinut sau urmărit.

401. b
Potrivit art. 138 C.pen., aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare
se dispune atunci când instanţa constată că,
faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, precum şi faţă de împre¬jurările în care a

fost săvârşită, aceste pedepse sunt
necesare - aplicarea uneia sau mai multor pedepse complementare este

obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar
pedepsele complementare prevăzute în art. 136 alin. (3) lit. b)-f) C.pen. se pot
aplica în mod cumulativ. Art. 141 C.pen.
prevede că dizolvarea şi suspendarea activităţii nu pot fi aplicate Instituţiilor

publice, partidelor politice,
sindicatelor, patronatelor şi organizaţiilor religioase ori aparţinând minorităţilor

naţionale, constituite potrivit legii.
Aceste dispoziţii se aplică şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în

domeniul presei. Plasarea sub
supraveghere judiciară constă în desemnarea de către instanţă a unui

administrator judiciar sau a unui mandatar judiciar
care va supraveghea, pe o perioadă de la unu la 3 ani, desfăşurarea activităţii ce

a ocazionat săvârşirea infracţiunii;
Ghigheci Ghigheci
I
administratorul sau mandatarul judiciar nu se substituie organelor de conducere

statutare ale persoanei juridice, el având
însă obligaţia de a sesiza instanţa atunci când constată că persoana juridică nu a

luat măsurile necesare în vederea
prevenirii comiterii de noi infracţiuni; în cazul în care instanţa constată că

sesizarea este întemeiată, dispune
înlocuirea acestei pedepse cu suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţi.

402. b, c
faţă de persoana juridică ce răspunde penal, poate fi luată măsura de siguranţă a
confiscării, prevăzută de art. 112
C.pen.; de altfel, conform art. 147 alin. (3) C.pen., în caz de pluralitate de
infracţiuni, măsurile de siguranţă luate
conform art. 112 se cumulează. în cazul pedepsei principale. Codul penal, la fel ca
şi reglementarea anterioară, nu prevede
posibilitatea suspendării executării pedepsei; conform art. 147 alin. (1) C.pen., în
caz de concurs de infracţiuni, de
plura¬litate intermediară sau de cauze de atenuare ori agravare a răspunderii

penale, persoanei juridice
1 se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică; există o
reglementare distinctă doar în cazul
recidivei.
403. b, c
Executarea pedepselor complementare de către persoana juridică începe după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Art. 149 alin. (2) C.pen. consacră şi posibilitatea stingerii prin prescripţie a
executării pedepselor complementare
aplicate persoanelor juridice, într-un termen de 3 ani, care curge de la data la care
pedeapsa amenzii a fost executată sau
considerată ca executată. în cazul persoanei juridice, potrivit art. 150 C.pen.,

reabilitarea are loc de drept dacă, în
decurs de 3 ani de la data la care pedeapsa amenzii sau, după caz, pedeapsa
complementară a
Ghigheci Ghigheci
I
fost executată sau considerată ca executată, persoana juridică nu a mai săvârşit
nicio altă lnfrac. ţiune; termenul de 3
ani curge fie de la data executării pedepsei amenzii, fie de la data executării
pedepselor complementare; momentul la care
ne vom raporta în cazul în care instanţa a dispus aplicarea şl a pedepsei amenzii,

şi a unor pedepse complementare va fl
cel în care ambele tipuri de pedepse (principale şi complementare) au fost

executate sau considerate ca executate.
404. b, c
Conform art. 151 C.pen., în cazul pierderii personalităţii juridice prin fuziune,
absorbţie sau divizare Intervenită după
comiterea infracţiunii, răspunderea penală şi consecinţele acesteia se vor angaja

în sarcina persoanelor juridice rezultate
în urma acestor operaţiuni. Astfel, acestea vor suporta consecinţele angajării

răspunderii penale, putându-li-se aplica în
mod legal pedepse principale, complementare sau măsura de siguranţă a

confiscării. în cazul amenzii, art. 151 alin. (2)
C.pen. impune ca la individualizarea pedepsei să se ţină seama de cifra de

afaceri, respectiv de valoarea activului
patrimonial al persoanei juridice care a comis infracţiunea; de exemplu, în caz de

divizare a persoanei juridice ce a fost
constituită în scopul săvârşirii de infracţiuni, considerăm că se impune dizolvarea

tuturor persoanelor juridice rezultate.
405. c
După condiţiile în care amnistia devine incidenţă, amnistia poate fi necondiţionată
(pură sau simplă), când incidenţa ei nu
este subordonată îndeplinirii vreunei condiţii speciale, sau condi¬ţionată, când

Incidenţa acesteia este subordonată
îndeplinirii anumitor condiţii. Efectele amnistiei postcondamnatorii se produc

întotdeauna numai pentru viitor; astfel,
amenda plătită până în momentul intervenlrii actului de amnistie nu se va restitui,

iar condamnatul nu va primi
despă¬gubiri pentru partea executată din pedeapsă. Limita materială a amnistiei

Ghigheci Ghigheci
I
se referă la sfera infrac¬ţiunilor pentru
care legea de amnistie poate fi aplicată, această limită putând fi determinată în

funcţie de mai multe criterii: după
natura infracţiunilor, după valoarea prejudiciului, după persoana sau vârsta

condamnatului, după limita pedepsei.
406. c
Codul penal actual nu a mai reluat limitarea privind efectele amnistiei cu privire la
măsurile educative, limitare
prevăzută de art. 119 alin. (2) C.pen. din 1969. Soluţia este corectă, întrucât
măsurile educative sunt sancţiuni
principale, iar neaplicarea amnistiei în cazul lor ar conduce la crearea unei situaţii
mal grele pentru minor decât pentru
major; de altfel, marea majoritate a actelor de amnistie din trecut au prevăzut că

amnistia se aplică şi măsurilor
educative, legiuitorul derogând de-a lungul timpului în mod constant de la

prevederile art. 119 alin. (2) C.pen. din 1969.
Efectele amnistiei postcondamnatorii se produc întotdeauna numai pentru viitor;

astfel, amenda plătită până în momentul
intervenirii actului de amnistie nu se va restitui, iar condamnatul nu va primi

despăgubiri pentru partea executată din
pedeapsă. Potrivit art. 152 alin. (2) C.pen., amnistia nu produce efecte asupra
măsurilor de siguranţă şi asupra
drepturilor persoanei vătămate.

407. c
In cazul faptelor cu durată de executare, în funcţie de momentul epuizării se
determină legea penală aplicabilă, iar în
cazul acelor fapte cu durată de executare incriminate pentru prima dată de către
noul Cod penal, a căror executare a
început anterior intrării în vigoare a legii şi s-au epuizat după legea nouă, instanţa
va avea în vedere la pronunţarea
soluţiei numai actele săvârşite după intrarea în vigoare a noului Cod penal.
Autorului nu-i poate fi aplicată o măsură
Ghigheci Ghigheci
I
educativă de libertate, pentru că la data epuizării faptei acesta era major,
aplicându-se pentru întreaga faptă consumată
tratamentul penal aferent acestor persoane. Prevederile actului de amnistie se

aplică infracţiunilor săvârşite până la data
indicată în cuprinsul actului sau, în lipsa unei asemenea precizări, până la data
intrării în vigoare a legii de amnistie,
iar în legătură cu infracţiunile cu durată de consumare în timp ale căror acte sunt
săvârşite în parte înainte de
intervenirea amnistiei şi în parte după intervenirea acesteia, atât doctrina, cât şi

jurisprudenţa românească apreciază că
amnistia poate produce efecte numai în măsura în care infracţiunea s-a epuizat
anterior adoptării actului de amnistie sau
datei prevăzute pentru aplicabilitatea acestuia (cu excepţia infracţiunii progresive,

unde prezintă importanţă pentru a
stabili momentul săvârşirii când s-a consumat fapta.

408. c
Amnistia antecondamnatorie înlătură răspunderea penală şi nu trebuie
confundată cu situaţia în care există cauze de
nepedepsire, ce presupun existenţa unei infracţiuni şi a răspunderii penale pentru

aceasta. Cauzele care înlătură
răspunderea penală nu privesc caracterul penal al faptei, care va rămâne

infracţiune. în cazul amnistiei antecondamnatorii,
suspectul poate cere conti¬nuarea procesului penal, în baza art. 18 C.proc.pen.,

instanţa fiind obligată ca, în cazul în
care va constata vreun impediment prevăzut de art. 16 lit. a)-d) C.proc.pen., să

dispună achitarea; această soluţie se
poate aplica şi în cazul aplicării cronologice a dispoziţiilor art. 16 C.proc.pen.

409. b
în cazul unul concurs de Infracţiuni, incidenţa legii de amnistie se va aprecia în
funcţie de fiecare infracţiune comisă,
iar nu prin raportare la pedeapsa rezultantă; în ipoteza în care doar o parte din
infracţiunile concurente sunt amnistiate,
Ghigheci Ghigheci
I
persoana condamnată va executa numai pedeapsa pentru restul infracţiunilor
neamnistiate. Fiind vorba despre amnistierea
infracţiunilor contra patrimoniului, amenda aplicată pentru comiterea infracţiunii

de ameninţare va trebui să fie plătită
până la intervenirea termenului de prescripţie a executării. Amnistia

postcondamnatorie are ca efect încetarea executării
pedepsei, precum şi înlăturarea tuturor consecinţelor care decurg din

condamnare. în cazul condamnărilor pentru comiterea
unui concurs de infracţiuni, restul faptelor rămase neamnistiate în cauză duc la

executarea unei pedepse de 1 an şl 2 luni
(din care mai mult de un an fusese deja executat la data intervenirii legii de
amnistie), motiv pentru care comiterea unei
fapte de omor la data de 15.05.2016 va atrage starea de recidivă postexecutorie

(condiţiile acesteia fiind îndeplinite).
410. a
Intrarea în vigoare a unei legi de amnistie a faptei care a fost comisă în termenul
de încercare al graţierii condiţionate
a pedepsei aplicată pentru o altă faptă înlătură posibilitatea revocării graţierii

condiţionate a pedepsei iniţial
aplicate. Amnistia postcondamnatorie produce efecte mai restrânse decât

reabilitarea, motiv pentru care atât reabilitarea
judecătorească, cât şi aceea de drept pot fi recunoscute de către o instanţă

judecătorească; în acest sens este şi Decizia
nr. 239/1985 a Tribunalului Suprem. Intrarea în vigoare a unei legi de amnistie

postcondamnatorii impune instanţei ce
judecă contestaţia la executare să aibă în vedere sancţiunile legii în vigoare la

data adoptării actului de clemenţă, şi nu
pe acelea de la data judecări faptei; în acest sens este Decizia de îndrumare nr.
XA/1958 a Tribunalului Suprem Decizia nr.
1798/1970 a Tribunalului Suprem.

411. c
în cazul participaţiei, amnistia (limitele temporale) operează în funcţie de data
comiterii infracţiunii (consumare sau
Ghigheci Ghigheci
I
fapt tentat), şi nu în funcţie de data sau momentul anterior când participantul a

contribuit la săvârşirea infracţiunii;
tăinuitorii şi favorizatorii, nefiind participanţi, ci autori ai unor fapte corelative, nu

beneficiază de amnistia de care
vor beneficia cei pe care i-au ajutat, cu excepţia situaţiei în care, raportat la
faptele comise de către aceştia sunt
îndeplinite condiţiile impuse de legea de amnistie. în cazul tentativei, atunci când

incidenţa amnistiei este condiţionată
de limita de pedeapsă, aceasta se aplică doar dacă limita pentru fapta consumată
respectă condiţia impusă de lege - prin
aplicarea art. 187 C.pen.

412. b
Amnistia postcondamnatorie nu înlătură executarea pedepselor graţiate
condiţionat, deoarece aceasta a fost înlăturată de
actul de graţiere. Amnistia postcondamnatorie a unei fapte face ca aceasta să nu

poată fi avută în vedere la
individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată pentru o faptă comise

ulterior - CA. Bucureşti, s. a ll-a pen.,
dec. nr. 647/1998; amnistia antecondamnatorie (de ex., amnistie a faptelor de

gravitate redusă comise de minori) a fapte|
minorului comisă în complicitate concomitentă cu doi majori nu face inaplicabile

dispoziţiile art. 77 lit. a) C.pen., fapt
consacrat de doctrină prin raportare la circumstanţa agravantă a furtului prevăzut

de art. 209 alin. (1) lit. a) C.pen. din
1969.
413. a
Amnistia produce efecte şi în cazul persoanei juridice, în măsura în care
infracţiunea săvârşită de aceasta se regăseşte în
prevederile actului de amnistie. Amnistia antecondamnatorie are efecte asupra

măsurilor de siguranţă ce pot fi aplicate
doar în caz de condamnare; astfel, măsura de siguranţă a confiscării extinse

prevăzute de art. 1121 C.pen. nu poate fi
Ghigheci Ghigheci
I
dispusă în cazul amnis¬tiei antecondamnatorii, din cauza faptului că aceasta de

pe urmă împiedică dispunerea unei soluţii
de condamnare. Intervenirea reabilitării face ca amnistia să rămână fără obiect.

414. a
Efectele prescripţiei răspunderii penale sunt similare cu acealea ale răpunderii
penale, autorul neputând să fie condamnat
pentru fapta comisă. Deşi Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a impus
aplicarea globală a legii mai favorabile
chiar şi în materia prescripţiei răpunderii penale cu privire la fapte săvârşite

aterior datei de 01.02.2014 care nu au
fost încă definitiv judecate, terme¬nul de prescripţie se poate dovedi hotărâtor în

cazul în care reprezintă singura
diferenţă dintre cele două legi penale aplicabile. Termenele de prescripţie ale
răspunderii penale a minorilor sunt
prevăzute de art. 131 C.pen. şi se raportează la pedeapsa prevăzută de lege

pentru fapta comisă.
415. c
Momentul de început al termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru toţi
partici¬panţii la săvârşirea infracţiunii
este data săvârşirii infracţiunii de către autor şi nu prezintă impor¬tanţă, sub

aspectul curgerii termenului de
prescripţie a răspunderii penale, data comiterii actelor de instigare ori a celor de

complicitate anterioară. în cazul
infracţiunilor progresive, pentru stabi¬lirea termenului de prescripţie a

răspunderii penale se are în vedere momentul
acţiunii. în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale săvârşite faţă

de un minor, termenul de
prescripţie a răspunderii penale, începe să curgă de la data la care acesta a

devenit major -art. 154 alin. (4) C.pen.
416. b, c
în cazul comiterii unui concurs de infracţiuni, termenul de prescripţie a răspunderii
penale curge separat pentru fiecare
Infracţiune în parte, în acest caz fiind posibil ca prescripţia răspunderii penale să

Ghigheci Ghigheci
I
opereze numai pentru unele dintre
infracţiuni, chiar şi în ipoteza în care termenul de prescripţie ar avea aceeaşi

durată pentru toate infracţiunile
concurente.
417. b
Prescripţia răspunderii penale produce efecte asupra măsurii de siguranţă a
confiscării speciale, întrucât pentru aplicarea
acesteia este necesară existenţa unei hotărâri de condamnare. Conform art. 153
alin. (3) C.pen., prescripţia nu înlătură
răspunderea penală în cazul infracţiunilor de omor pentru care nu s-a împlinit

termenul de prescripţie, generală sau
specială, la data de 01.02.2014. împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii

penale pentru comiterea unei fapte
progresive se calculează în funcţie de momentul comiterii acţiunii.

418. b
Citarea este un act de procedură ce întrerupe curgerea termenului de prescripţie
a răspunderii penale [în speţă, de 8 ani -
art. 154 alin. (1) lit. c) C.pen.], motiv pentru care de la data întreruperii începe să
curgă un nou termen de prescripţie.
Astfel, dacă pe parcursul noului termen nu intervine o cauză de întrerupere sau

suspendare, răspunderea penală va fl
înlăturată la împlinirea acestui nou termen.

419. a ... -.
în cazul inculpaţilor minori, termenul prescripţiei speciale se va calcula pornind de
la termenele prevăzute de art. 154
C.pen:, reduse la jumătate conform art. 131 C.pen., iar durata redusă cu jumătate
va trebui depăşită cu încă o dată,
refăcându-se astfel întregul; prescripţia specială este prevăzută doar în cazul

întreruperii cursului termenului de
prescripţie şi are ca punct de plecare al termenului data comiterii faptei Cu toate

că în doctrină părerile sunt împărţite,
considerăm că timpul scurs în perioada cât durează suspendarea perscripţiei nu

este avut în vedere la calculul termenului
Ghigheci Ghigheci
I
de prescripţie specială.
420. a, b
Suspendarea prescripţiei răspunderii penale are efecte in personam, numai cu
privire la persoana pentru care a fost
împiedicată punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului

penal. Cazul amintit la lit. b) este prevăzut
de art. 155 alin. (5) C.pen. Imunitatea parlamentară [art. 72 alin. (2) din
Constituţie] nu constituie un caz de suspendare
a cursului termenului, pentru fapte fără legătură cu mandatul.

421. a
Lipsa plângerii prealabile poate fi o cauză de suspendare a prescripţiei răspunderii
penale atunci când necesitatea
plângerii apare în cursul urmăririi penale. Considerăm că, odată ce instanţa a

constatat comiterea unei fapte prevăzute de
legea penală, o soluţie de încetare a pro¬cesului penal pentru lipsa plângerii

prealabile nu împletează la aplicarea unei
măsuri de siguranţă. Doar retragerea plângerii conferă autorului posibilitatea să

ceară continuarea procesului penal pentru
a-şi dovedi nevinovăţia.

422. a
Indivizibilitatea pasivă impune ca, în cazul în care la comiterea faptei au participat
mai multe persoane, acestea să
răspundă penal, chiar dacă plângerea penală a fost formulată doar împotriva
uneia dintre acestea. Retragerea plângerii
penale are efecte in personam, Prin modificarea textului art. 131 alin. (4) C.pen.
din 1969, în sensul art. 157 alin. (3)
C.pen., noua reglementare nu se mai referă la toţi participanţii la săvârşirea

faptei, ci la toate persoanele fizice sau
juridice care au participat la săvârşirea faptei, modificarea fiind menită să

fundamenteze angajarea răspunderii penale a
persoanei juridice, deoarece persoana juridică răspunde pentru o faptă proprie.

423. a
Problema răspunderii penale se pune doar în cazul violului, care, fără alte
Ghigheci Ghigheci
I
distincţii, este o infracţiune pentru care
acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă. în acest caz, conform

doctrinei, art. 157 alin. (5) C.pen. este
aplicabil chiar dacă victima violului nu a decedat în cursul termenului de trei luni
prevăzut pentru depunerea plângerii
prealabile, în condiţiile în care pe întreaga perioadă a acestui termen ea s-a aflat

în imposibilitatea obiectivă de a
depunde plângerea. Fapta de omor comisă este imprescriptibilă, deci nu se pune

problema momentului de debut al termenului
prescripţiei. împăcarea nu poate interveni în cauză.

424. a, c
Conform art. 157 alin. (4) C.pen., în cazul în care cel vătămat este o persoană
juridică ce este reprezentată de făptuitor,
acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Conform art. 199 alin. (2)
C.pen., în cazul violenţelor în familie,
poate fi pusă în mişcare şi din oficiu, fapt care nu exclude şi posibilitatea

demarării acţiunii penale la plângere
prealabilă. Retragerea plângerii prealabile nu are efecte dacă nu va fi însuşită de

către procuror în cazul în care
acţiunea a fost pusă în mişcare din oficiu [art. 158 alin. (4) C.pen.], fapt care
poate duce la continuarea exercitării
acţiunii penale, în ciuda retragerii plângerii prealabile.

425. c
Pentru ca prescripţia răpunderii penale să opereze, nu se cere îndeplinirea
niciunei condiţii active, cum ar fi buna
conduită a autorului, repararea pagubelor cauzate prin infracţiune etc, ci
numai a unei condiţii pasive, constând în trecerea unui anumit termen de la data
săvârşirii infrac. ţiunii; odată ce
Ghigheci Ghigheci
I
termenul prevăzut de lege s-a împlinit, prescripţia îşi produce efectele automat, in
sensul că exclude posibilitatea
aplicării oricărei sancţiuni de drept penal.

426. c
Raportat la infracţiunea continuată comisă în cauză, legea penală nouă este mai
favorabilă. Aş3 cum fosta Curte de Casaţie
a arătat în Decizia penală nr. 8426/1939, actele ce compun infracţiunea

continuată nu pot fi „prescrise separat", chiar
dacă faţă de unele dintre acestea termenul de prescripţie s-a împlinit, „prescripţia
curgând şi pentru ele de la ultima
operaţiune". Termenul de prescripţie debutează la data epuizării faptei

(20.10.2011), indiferent de momentul descoperii ei
(descoperirea faptei după împlinirea prescripţiei nu atrage răspunderea penală a

autorulu); fanta fiind continuată, parte
din ea fiind comisă şi în stare de majorat, pentru întreaga activitate infracţională,

autorul va răspunde penal ca major,
putându-i fi aplicată o pedeapsă penală.

427. c
în cazul infracţiunilor complexe, termenul de prescripţie curge din momentul în
care ele¬mentul lor material, deci latura
obiectivă a tuturor faptelor componente, s-a înfăptuit în mod integral. Se poate

întâmpla însă ca săvârşirea infracţiunii
complexe să fie întreruptă de cauze independente de voinţa autorului sau ca

acesta să se desiste, dar actele comise până în
acel moment să constituie una din infracţiunile componente. în cazul desistării,

autorul va răspunde pentru
infracţiuneaAnfracţiunile comise până la momentul desistării, în funcţie de

pedeapsa legală prevăzută pentru fapta comisă,
termenul de prescripţie a răspunderii penale, pentru întreaga activitate

infracţională, începând să curgă din momentul
încetării acestei activităţi; astfel desistarea intervenind la data de 05.05.2015,

infracţiunile de distrugere şi violare
Ghigheci Ghigheci
I
de domiciliu se vor prescrie la data de 05.05.2019; fiind vorba de o desistare,
tentativa de furt va fi nepedepsită -a se
vedea şi art. 187 C.pen. Fiind vorba de un concurs real de infracţiuni (distrugere şi
violare de domiciliu) în cauză,
teoretic, vor fi două termene de prescripţie distincte, chiar dacă practic, având în
vedere durata acestora (5 ani în cazul
ambelor), vor debuta şi se vor împlini la aceeaşi dată.

428. b
Fiind vorba de o faptă comisă în participaţie, debutul termenului de prescripţie va
fi acela al comiterii faptei de către
autor, durata termenului fiind însă diferită, pentru că în cazul lui B, minor, acesta
va fi de jumătate (4 ani) prin
raportare la majori; deşi pronunţarea va avea loc în termenul de prescripţie a

răspunderii penale pentru toţi
participanţii, minorului nu-i va putea fi aplicată o pedeapsă.

429. a, c
împăcarea, în această situaţie, are efecte mai extinse decât amnistia, atât timp
cât aceasta de pe urmă nu are nicio
influenţă asupra laturii civile. Conform Codului penal, atât împăcarea, cât şi
retragerea plângerii prealabile au efecte in
personam. împăcarea cu reprezentantul persoanei juridice coinculpat în cauză nu

înlătură răspunderea penală a acesteia, cl
doar a reprezentantului, pentru înlăturarea răspunderii penale a persoanei juridice

fiind necesară o împăcare cu man--
datarul ei.
430. a, b
Posibilitatea intervenirii acestor cauze de înlăturare a răspunderii penale, în
funcţie de modul g in care a fost declanşat
procesul penal, este prevăzută de art. 158 şi, respectiv, art. 199 C.pen. Astfel,
considerăm că, în cazul faptelor de
violenţă în familie raportat la care s-a demarat procesul Penal la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, retragerea
plângerii poate avea efecte, în schimb, în cazul în care procesul penal a fost
Ghigheci Ghigheci
I
demarat din oficiu, doar împăcarea [ca normă
specială raportat la textul art. 158 alin. (4) C.pen.] poate interveni. Faptele contra
vieţii comise cu mtenţie sau
praeterintenţie sunt imprescriptibile.

Drept penal 519
431. a
Conform Deciziei nr. 34/2008, care îşi menţine aplicabilitatea, în cazul unor
infracţiuni care atrag obligativitatea
asistenţei juridice, instanţa va dispune încetarea procesului penal ca urmare a

împăcării numai în prezenţa apărătorului
ales sau desemnat din oficiu. Conform Deciziei nr. 508/2014 a Curţii
Constituţionale, prevederile art. 159 alin. (3) C.pen.
sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în

judecată înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 286/2009 şi pentru care, la acea dată (01.02.2014), fusese depăşit
momentul citirii actului de sesizare. Conform
Codului penal, împăcarea este posibilă în cazurile infracţiunilor expres prevăzute

de lege, a căror punere în mişcare a
acţiunii penale se face din oficiu.

432. a, b
A se vedea art. 160 C.pen. Pedepsele graţiate, considerate executate, constituie
primul termen al recidivei postexecutorii.
433. b
Efectele graţierii se produc de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare în cazul adoptării legii de
graţiere (colectivă) de către Parlament înainte de condamnarea definitivă,

respectiv de la momentul adoptării actului de
graţiere individuală de către Preşedinte (act ce poate fi doar ulterior rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare). în
cazul graţierii condiţio¬nate, efectele graţierii se produc de la momentul expirării

termenului de încercare.
434. b
Efectele graţierii nu diferă în funcţie de cine o acordă. Graţierea individuală este
atributul Preşedintelui, iar cea de-a
Ghigheci Ghigheci
I
doua atributul Parlamentului, iar nu invers. A se vedea şi explicaţiile de la grila nr.
433.
435. a, c
Graţierea produce efecte retroactive, căci se referă la pedepse aplicate pentru
fapte comise anterior adoptării actului de
graţiere.
Potrivit art. 160 alin. (2) C.pen., graţierea poate produce efecte asupra pedepselor
complemen¬tare şi măsurilor educative
neprivative de libertate, dacă prin actul de graţiere se dispune aceasta.

436. b, c
Potrivit art. 160 alin. (4) C.pen., graţierea poate produce efecte asupra pedepselor
a căror executare este suspendată sub
supraveghere, dacă prin actul de graţiere se dispune aceasta. In schimb, asupra

drepturilor persoanei vătămate şi măsurilor
de siguranţă actul de graţiere nu produce niciun efect, art. 160 alin. (3) C.pen.
neinstituind excepţii de la această
regulă.
437. b
Graţierea individuală poate privi doar pedepse privative de libertate, care nu au
fost executate [art. 9 alin. (2)-(3) din
Legea nr. 546/2002].

438. a, c
Constituie primul termen al unei recidive postexecutorii doar condamnarea la
pedeapsa închisorii mai mare de 1 an [art. 41
alin. (1) C.pen.], executată sau considerată ca executată. Pedepsele accesorii se

execută până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate. Odată cu

prescrierea executării acesteia, vor
începe să se execute pedepsele complementare.

439. a
A se vedea art. 162 alin. (5) C.pen. în cazul liberării condiţionate nu se pune
problema prescripţiei executării pedepsei,
cel liberat condiţionat aflându-se în executarea pedepsei. Instituţia revocării

renunţării la aplicarea pedepsei nu există.
440. b
îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, indiferent dacă acesta trebuie
Ghigheci Ghigheci
I
comunicat sau nu suspectului ori
inculpatului, întrerupe prescripţia răspunderii penale [art. 155 alin. (1) C.pen.], Iar
nu a executării pedepsei.
Prescripţia executării pedepsei se întrerupe prin înlocuirea obligaţiei de plată a

amenzii cu obligaţia de a presta o muncă
neremunerată în folosul comunităţii [art. 163 alin. (3) C.pen.].

Doar sustragerea de la executare după începerea executării pedepsei întrerupe
cursul prescripţiei [art. 163 alin. (1)
C.pen.].
441. b
Potrivit art. 161 alin. (2) lit. a) C.pen., prescripţia executării pedepsei nu înlătură
executarea
pedepsei în cazul infracţiunilor de război, categorie din care face parte
infracţiunea de utilizare de
metode interzise în operaţiunile de luptă (art. 443 C.pen.). .
Infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii nu intră în categoria celor
intenţionate urmate de moartea victimei
[art. 161 alin. (2) lit. b) C.pen.]. în acest sens, prin decizia nr. 20/200S a ICCJ,
Secţiile Unite, pronunţată într-un
recurs în Interesul legii, s-a decis că sintagma „infracţiuni săvârşite cu Intenţie

care au avut ca urmare moartea unei
persoane" se interpretează în sensul că se referă la orice infracţiune a cărei formă

de vinovăţie este praeterintentia. Or,
infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii se comite numai cu

intenţie.
442. c
Potrivit art. 169 alin. (2) C.pen., reabilitarea nu are ca efect obligaţia de
reintegrare în funcţia din care condamnatul a
fost scos. De asemenea, potrivit art. 169 alin. (3) C.pen., reabilitarea nu are efect
asupra măsurilor de siguranţă. Dacă
exerciţiul dreptului de a conduce autovehicule a fost Interzis şoferului condamnat

pentru ucidere din culpă, înseamnă că
această interdicţie a fost dispusă cu titlu de măsură de siguranţă (iar nu de

pedeapsă complementară). în schimb, în cazul
Ghigheci Ghigheci
I
condamnării pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, exerciţiul dreptului de a
ocupa funcţia de administrator al unei
societăţi comerciale a fost Interzis cu titlu de pedeapsă complementară (funcţia

fiind folosită cu rea-credinţă). Drept
urmare, odată cu reabilitarea, condamnatul redo¬bândeşte exerciţiul dreptului de

a ocupa funcţia de administrator al unei
societăţi comerciale.
443. b, c
Termenul de reabilitare curge de la momentul când a luat sfârşit executarea
pedepsei princi¬pale sau de la data când
aceasta s-a prescris [art. 167 alin. (1) C.pen.]. In cazul liberării condiţionate, până
la împlinirea termenului de
supraveghere, cel condamnat se află în executarea pedepsei. Abia la expirarea

acestui termen, pedeapsa se consideră
executată, începând să curgă termenul de reabilitare.

în cazul graţierii, termenul de reabilitare curge de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare, dacă actul de
graţiere se referă la infracţiuni în curs de judecată [art. 167 alin. (3) C.pen.]. Dacă
prin hotărârea de condamnare s-a
constatat pedeapsa graţiată, este evident că actul de graţiere s-a referit la

infracţiuni în curs de judecată.
în cazul amenzii, termenul de reabilitare curge de la momentul la care amenda a
fost achitată integral sau executarea ei
s-a stins în alt mod [art. 167 alin. (2) C.pen.]. La împlinirea unui termen de 3 ani
de la rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare la pedeapsa amenzii, care nu a fost achi¬tată, intervine

prescripţia executării acesteia [art. 162 alin. (1)
lit. c), alin. (2) C.pen.], cu consecinţa stingerii executării amenzii. Ca atare, de la
acest moment începe să curgă
termenul de reabilitare.
444. b, c
Spre deosebire de Codul penal din 1969, actualul Cod penal nu mai acordă
beneficiul reabili¬tării de drept celor condamnaţi
Ghigheci Ghigheci
I
la pedepse a căror executare a fost suspendată. La împlinirea termenului, dacă

sunt îndeplinite şi celelalte condiţii,
între care şi cea ca persoana condamnată să nu fi săvârşit o nouă infracţiune în

acest termen [art. 98 alin. (1) C.pen.],
pedeapsa doar se consi¬deră executată.

445. c
Potrivit art. 167 alin. (5) C.pen., în cazul condamnărilor succesive, termenul de
reabilitare se calculează în raport de
pedeapsa cea mai grea (iar nu în funcţie de totalul pedepselor) şi curge de

|a data executării ultimei pedepse (iar nu de la data rămânerii definitive a ultimei
hotărâri de condamnare).. Calculat în.
funcţie.de pedeapsa de 3 ani, termenul de reabilitare'este de 4 ani jart. 166 alin.

(1) lit. a) C.pen.].
446. a
Reabilitarea priveşte persoana, astfel că ea se apreciază în funcţie de toate
condamnările suferite de o persoană, iar nu
separat, pentru fiecare condamnare în parte. Ca atare, nu este posibil ca, în

acelaşi timp, o persoană să beneficieze de
reabilitare de drept cu privire la unele con¬damnări şi de reabilitare

judecătorească cu privire la altele. Existând o
condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani, nu mai poate interveni reabilitarea de

drept (care poate privi doar pedepse cu
închisoarea ce nu depăşesc 2 ani), ci doar cea judecătorească.

447. b, c
Potrivit art. 150 C.pen., reabilitarea de drept nu doar că priveşte şi persoana
juridică, dar este singurul tip de
reabilitare Incident în cazul entităţilor colective. Singura condiţie pentru interve-

nirea reabilitării de drept este ca
persoana condamnată să nu fi comis o nouă infracţiune în termenul de reabilitare

(art. 165 C.pen.). îndeplinirea
obligaţiilor civile este o condiţie doar pentru acordarea reabilitării judecătoreşti

[art. 168 lit. b) C.pen.].
448. a, b
A se vedea explicaţiile de la grila nr. 443.
Ghigheci Ghigheci
I
449. a, b
Posibilitatea anulării există doar pentru reabilitarea judecătorească (art. 171
C.pen.). Deşi Codul penal nu reglementează
decât reabilitarea judecătorească post mortem [art. 166 alin. (2) C.pen.], nu există
nicio raţiune pentru a refuza
constatarea intervenirii reabilitării de drept ulterior decesului persoanei

condamnate.
Singura condiţie pentru intervenirea reabilitării de drept este ca persoana
condamnată să nu fi comis o nouă infracţiune în
termenul de reabilitare (art. 165 C.pen.). Achitarea cheltuielilor de judecată este o

condiţie doar pentru acordarea
reabilitării judecătoreşti [art. 168 lit. b) C.pen.].

450. c
Condiţiile ca cel condamnat să fl avut o bună conduită şi să îşi aibă asigurată
existenţa prin mijloace oneste, existente
sub imperiul Codului penal din 1969, nu au fost preluate în Codul penal în vigoare.
în schimb, dacă cel condamnat nu a
îndeplinit obligaţiile sale civile, el nu poate fl reabilitat, chiar dacă plata

despăgubirilor civile neachitate nu mai
poate fi cerută de partea civilă din cauza Intervenţiei prescripţiei civile şi care nu îl
împiedică pe condamnat să-şi
îndeplinească de bunăvoie obligaţiile.

451. a, b
A se vedea art. 170 C.pen. şi art. 532 C.proc.pen.
452.a .... . „-,...', „.-V.
Expertul tehnic judiciar este funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (2) teza întâi
C.pen., conform Deciziei nr.
20/H.P./2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie

penală al ICO. Conform Deciziei nr.
26/H.P./2014, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie

penală al ICCJ, medicul angajat cu contract de
muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de
funcţionar public în accepţiunea
dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua C.pen., contrar unei părţi a practicii
Ghigheci Ghigheci
I
şi doctrinei care îl plasau în
categoria funcţionarilor publici instituită de art. 175 alin. (2) C.pen.; doar
psihologul numit printr-un act de autoritate
publică, care exercită un serviciu de interes public şi care este supus controlului
autorităţii cu privire la îndeplinirea
serviciului public, intră în sfera art. 175 alin. (2) C.pen. (în acest sens, a se vedea
ICCJ, s. pen., dec. nr. 160/A/2014.
453. a, b dintr-un certificat de naştere nu constituie decât o prezumţie relativă în
procesul penal Cod penal extinde
noţiunea de persoane care stabilesc relaţii asemănătoare acelora dintre pârinţ"'

copii, dacă convieţuiesc (probaţiunea se
face în timpul procesului penal), un exemplu fiind şo¬fată de ginere sau noră.
454. c
Conform Deciziei nr. 1/H.P./2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept î materie penală al ICCJ a stabilit
că, în cazul infracţiunii de delapidare comise de un funcţiona privat, la calcularea

termenului de prescripţie a
răspunderii penale se ţine seama de pedeapsa maximă prevăzută de art. 295

C.pen., redusă cu o treime, conform art. 308.
C.pen. Paguba cauzată prin infracţiunea continuată este constituită din totalul
daunelor materiale provocate ori acţiunile
componente, indiferent dacă există constituire de parte civilă pentru întreaga

pagubă saun numai o parte (...) partea
nerevendicată din folosul material realizat de făptuitor este supusă confiscării -

CSJ, s. pen., dec. nr. 2598/2003. în
cazul infracţiunilor continuate, caracterul de „consecinţe deosebit de grave" se

determină prin totalizarea pagubelor
materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile prin
care se realizează elementul material
al laturii obiective a infracţiunii - ICCJ, Secţiile unite, Decizia nr. XIV/2006.

455. b
Conform art. 184 lit. b) C.pen., fapta este săvârşită în public dacă aceasta a avut
loc într-un loc accesibil publicului
Ghigheci Ghigheci
I
(loc public), altul decât cel prevăzut de art. 184 lit. a) C.pen., dacă sunt de faţă
două sau mai multe persoane; în
stabilirea numărului de persoane prezente în astfel de locuri (baruri, localuri etc.

în timpul programului de funcţionare),
nu sunt avute în vedere persoanele participante la comiterea faptei şi nici

victimele. Fapta comisă în scara blocului
prevăzută cu interfon este o faptă comisă în public, întrucât existenţa interfonului

nu schimbă caracterul scării blocului
de loc care prin natura sau destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului,
conform ICCJ, s. pen., dec. nr.
1441/2012. Este faptă săvârşită în public aceea comisă în loc care, prin natura sau
destinaţia Iul, este totdeauna
accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio altă persoană, conform art.
184 lit. a) C.pen. - doar în cazul
locurilor publice prevăzute de art. 184 lit. b) este necesară prezenţa a cel puţin
două persoane.
456. b
In aplicarea art. 6 C.pen., ICO, Completul pentru rezolvarea unor chestiuni de
drept în materie penală, a pronunţat mai
multe decizii care au plecat de la interpretarea art. 187 C.pen., stabilind că, în
aplicarea art. 6 C.pen., compararea
pedepsei aplicate se face cu maximul special prevăzut de noua lege, cu luarea în

considerare a tratamentului sancţionator
al tentativei (Decizia nr. 6/2014) şi a tratamentului sancţionator al recidivei

postexecutorii (Decizia nr. 15/2014) şi
fără luarea în considerare a tratamentului sancţionator al faptei continuate

(Decizia nr. 7/2014)
457. c
Răspunsul de Ia lit. a) este greşit, întrucât nu orice omor comis de către mamă
asupra copilului nou-născut reprezintă
infracţiunea prevăzută la art. 200 alin. (1) C.pen. în plus, denumirea infracţiunii nu
este „pruncucidere", ci „uciderea
Ghigheci Ghigheci
I
nou-născutului săvârşită de către mamă". Răspunsul de la lit. b) este greşit,
întrucât printre elemntele circumstanţiale
agravante prevăzute la art. 189 alin. (1) C.pen. nu se regăseşte şi omorul comis în
public, aşa cum prevedea art. 175 din
vechiul Cod penal. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât săvârşirea faptei
prin mijloace de natura să pună în
pericol alte persoane sau bunuri reprezintă o circumstanţă agravantă generală,

potrivit art. 77 lit. c) C.pen., iar, în
conformitate cu art. 78 C.pen., reţinerea unei circumstanţe agravante poate

atrage agravarea pedepsei.
458. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere numărul şi intensitatea
loviturilor, zona vizata şi vârsta victimei.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât nu este incident niciunul din elementele
circumstanţiale prevăzute la art.
189 alin. (1) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, •ptrucât forma de vinovăţie
cu care inculpatul a săvârşit fapta
este intenţia, acesta prevăzând şi cel pyţin acceptând urmarea imediată.

459. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, pentru reţinerea infracţiunii prevăzute
la art. 190 C pen., trebuie
îndeplinite şi celelalte condiţii expres prevăzute de textul de lege. Răspunsul de la

Ut b) este greşit, întrucât uciderea
unei persoane paralizate, la cererea acesteia, poate fi realizată fără îndeplinirea

condiţiilor de la art. 190 C.pen. şi cu
reţinerea unuia dintre elementele circumstanţiale prevăzute la art. 189 alin. (1)
C.pen., caz în care pedeapsa poate fi una
mai mare decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor. Răspunsul de
la lit. c) este greşit, întrucât, faţă de
datele enunţului, nu este incident niciunul dintre elementele circumstanţiale

prevăzute la art. 189 alin. (1) C.pen.
460. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât X nu săvârşeşte elementul material al
infracţiunii de omor (uciderea),
Ghigheci Ghigheci
I
deoarece nu acţionează direct asupra victimei. Răspunsul de la lit. b) este greşit,

întrucât X nu săvârşeşte elementul
material al infracţiunii de ucidere la cererea victimei {uciderea), deoarece nu

acţionează direct asupra victimei.
Răspunsul de la lit. c) este corect, fapta lui X reprezentând înlesnirea sinuciderii

săvârşite de către Y.
461. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 191 alin. (4) C.pen. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât, dacă victima
se sinucide ca urmare a constrângerii făptuitorului, fapta reprezintă infrac¬ţiunea

de omor, iar nu o variantă agravantă a
infracţiunii prevăzute de art. 191 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art.
462. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 191 alin. (3) şi (4) C.pen. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, întrucât şi
infracţiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii poate fi săvârşită faţă de o

persoană cu discernământ diminuat,
după cum rezultă şi din art. 191 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect-
art. 191 alin. (4) C.pen.
463. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, în această situaţie reţinându-se un concurs de
infracţiuni cu infracţiunea prevăzută
la art. 336 C.pen., potrivit art. 192 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, în această situaţie reţinându-
se varianta agravantă prevăzută de art. 192 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c)
este corect, având în vedere cele
explicate anterior.
464. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât forma de vinovăţie cu care se poate
săvârşi infracţiunea prevăzută la art.
190 C.pen. este doar intenţia. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât fapta se
poate săvârşi şi asupra unui minor,
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 190 C.pen. Răspunsul de la lit. c)
Ghigheci Ghigheci
I
este greşit, întrucât, pentru
reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 190 C.pen., cererea trebuie să fie

conştientă.
465. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât forma de vinovăţie cu care se poate
săvârşi infrac¬ţiunea prevăzută la art.
191 C.pen. este doar intenţia. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât o
persoană poate fi instigată, de exemplu, să
înlesnească sinuciderea altei persoane. Răspunsul de la lit. c) este corect,

neexistând vreo prevedere din care să rezulte
unitatea legală de infracţiune (aşa cum există în cazul art. 189 ori 192 C.pen.).
466. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, fiind îndeplinite toate condiţiile pentru reţinerea
stării de recidivă. Răspunsul de
la lit. b) este greşit, întrucât nu este incident niciunul din elementele

circumstanţiale prevăzute la art. 189 alin. (1)
C.pen. Nu poate fi reţinut omorul săvârşit de persoanăcare a mai comis anterior o

infracţiune de omor (art. 188 sau 189
C.pen.), întruc" infracţiunea prevăzută la art. 190 C.pen. este o Infracţiune

distinctă. în plus, nu există niciun motiv
pentru desfiinţarea primei hotărâri definitive. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

pentru cele explicate mai sus.
467. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât X nu a urmărit obţinerea unei sume de
bani pe Ca|e aparent legală. Prin
urmare, soluţia Instanţei este greşită. Răspunsul de la lit. b) este corect întrucât,
pentru reţinerea infracţiunii
prevăzute la art. 191 C.pen., victima nu trebuie să fie constrânsă să se sinucidă,

în acest caz fiind incidenţă
infracţiunea de omor. Răspunsul de la |jţ ci este greşit, întrucât X a săvârşit într-

adevăr Infracţiunea de omor calificat
pentru a ascunde o tâlhărie. Soluţia instanţei apare, aşadar, ca fiind corectă.

468. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât nu a existat premeditare pentru
Ghigheci Ghigheci
I
săvârşirea infrac¬ţiunii de omor, actele de
pregătire şi chibzuirea vizând o altă faptă. Răspunsul de la lit. b) este corect,

putând fi reţinută infracţiunea de omor
calificat pentru a înlesni săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie. Răspunsul de la lit.

c) este corect, fiind îndeplinite
condiţiile prevăzute la art. 224 C.pen.

469. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, ambele infracţiuni având drept urmare imediată
decesul victimei. Răspunsul de la lit.
b) este corect, ambele infracţiuni având ca obiect juridic relaţiile sociale care
protejează dreptul la viaţă. Răspunsul de
la lit. c) este greşit, infracţiunile nefiind continue, întrucât elementul material nu

se prelungeşte în mod natural.
470. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, atunci când fapta are ca urmare
moartea a două sau mal multor persoane,
infracţiunea este una complexă (înglobează mai multe infracţiuni) omogena

(infracţiunile sunt de acelaşi fel). Răspunsul de
la lit. b) este greşit, neputându-se reţine forma continuată, întrucât niciodată nu

poate fi îndeplinită condiţia unităţii
de subiect pasiv. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât art. 189 alin. (1) lit. d)
poate fi reţinut indiferent care
este infracţiunea a cărei înlesnire se realizează.

471. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, în această situaţie, se va reţine o
singură infracţiune de tentativă de omor
calificat (asupra a două sau mai multor persoane). Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât, în această situaţie, se
va reţine un concurs de infracţiuni între omor [simplu sau calificat, cu excepţia art.
189 alin. (1) lit. f)j şl tentativă
la omor [simplu sau calificat, cu excepţia art. 189 alin. (1) lit. f)j. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, întrucât
reţinerea stării de recidivă este obligatorie dacă sunt îndeplinite condiţiile

Ghigheci Ghigheci
I
prevăzute de lege.
472. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât nu se poate reţine concursul formal de
infracţiuni. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât' fapta nu reprezintă tentativă la determinarea sau înlesnirea

sinuciderii, ci infracţiunea respectivă
în forma consumată, prevăzută la art. 191 alin. (3) C.pen. Răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât este menţionată
îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la art. 190 C.pen.; în plus, rugămintea

victimei viza procurarea otrăvii, iar nu
uciderea.
473. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât fapta reprezintă omor calificat.
Răspunsul de la lit. b) este corect, fiind
incident elementul circumstanţial prevăzut la art. 189 alin. (1) lit. e) C.pen.
întrucât X nu se afla mai înainte de executarea unei pedepse.

474. a, b
Răspunsul de la lit.-a)este corect, întrucât nuse-poate reţine forma de vinovăţie a
culpei câta vreme din modalitatea de
săvârşire a faptei rezultă clar intenţia lui X de a ucidefambele victime,

împrejurarea că, iniţial, fapta îl viza doar pe X
nu este de natură să schimbe această concluzie. Răspunsul de la lit. b) este

corect, întrucât, pentru reţinerea elementului
circumstanţial prevăzut 13 art. 189 alin. (1) lit. f) C.pen., este necesar ca ambele
victime să decedeze (ori ca niciuna
din ele sa nu decedeze, caz în care se reţine tentativă la omor calificat asupra a
două persoane). Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât într-adevăr X a săvârşit un concurs de infracţiuni contra vieţii

(omor şi tentativă la omor).
475. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât cele două infracţiuni au acelaşi obiect
juridic generic -relaţiile sociale
privind dreptul la viaţă al oricărei persoane. Răspunsul de la lit. b) este corect, în

Ghigheci Ghigheci
I
această ipoteză fiind vorba de
infracţiunea de omor. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, în cazul

infracţiunii prevăzute de art. 191 C.pen.,
urmarea imediată poate consta şi în încercarea de sinucidere.

476. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, fapta reprezentând omor calificat. Răspunsul de
la lit. b) este corect, fapta
reprezentând omor calificat, indiferent de ceea ce se întâmplă cu fătul. Textul nu

menţionează că omorul trebuie să conducă
la pierderea sarcinii, ci doar că reprezintă omor calificat fapta săvârşită asupra

unei femei gravide. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, întrucât intenţia făptuitorului a fost aceea de a ucide; în plus, nu se

pot reţine manoperele abortive
specifice infracţiunii de întrerupere a cursului sarcinii.

477. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât Y nu răspunde pentru nicio infracţiune,
el acţionând fără vinovăţie.
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile

legitimei apărări, ci cele ale stării
de necesitate. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cele arătate mai sus.
478. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât Y acţionează cu intenţie asupra
victimei, neputând fi reţinută o infracţiune
din culpă. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât elementul circumstan¬ţial se

răsfrânge asupra participanţilor doar
în măsura în care l-au cunoscut. Prin urmare, Y nu poate răspunde pentru

infracţiunea de omor calificat asupra unei femei
gravide. Răspunsul de la lit. c) este corect, X răspunzând pentru omor calificat

asupra unei femei gravide.
479. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, într-o asemenea situaţie fiind în prezenţa unei
singure infracţiuni de omor calificat
asupra a două sau mai multe persoane. Răspunsul de la lit. b) este corect, situaţia
fiind întâlnită atunci când făptuitorul
Ghigheci Ghigheci
I
încearcă să ucidă două victime, însă numai una dintre ele decedează. Răspunsul
de la lit. c) este greşit, într-o asemenea
situaţie fiind în prezenţa unei singure infracţiuni de omor calificat asupra a două
sau mai multe persoane.,
480. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât făptuitorul comite o faptă interzisă de
lege. Răs¬punsul de la lit. b) este
greşit, omorul putând fi săvârşit şi în forma tentativei perfecte (de exemplu,

făptuitorul împuşcă victima, dar, ca urmare
a intervenţiei medicale prompte, aceasta nu decedează). Răspunsul de la lit. c)

este greşit, întrucât omorul nu absoarbe,
de exemplu, infracţiunea de viol sau pe cea de lipsire de libertate săvârşite asupra

aceleiaşi victime.
481. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât există subiect pasiv circumstanţlat în
cazul omorului calificat comis asupra
unei femei gravide - art. 189 alin. (1) Ut. g) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât orice persoană poate fi
subiect activ, deci inclusiv un funcţionar public. Răspunsu| de la lit. c) este greşit,
întrucât, în situaţia în care
subiectul pasiv este calificat - în cazul omorul ■ calificat comis asupra unei femei
gravide fart. 189 alin. (1) lit. g)
C.pen.] -, subiectul activ poate f orice persoană.

482. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, tentativa fiind posibilă (de exemplu, dacă o
persoan| încearcă să ajute victima să se
sinucidă, dar înlesnirea nu mai are loc, întrucât victima găseşte altă metodă de
sinucidere), însă nu se pedepseşte.
Răspunsurile de la lit. b) şl c) sunt greşite pentru cele arătate mai sus.

483. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât nu orice omor săvârşit prin cruzimi este
premeditat Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât omorul nu este o infracţiune continuă. Răspunsul de la lit. c)

este greşit, întrucât omorul săvârşit
Ghigheci Ghigheci
I
prin cruzimi poate fi, totodată, comis din interes material.

484. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât cele două elemente circumstanţiale nu
se exclud Răspunsul de la lit. b) este
greşit, pentru aceleaşi motive. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru aceleaşi
motive.
485. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, în cazul conexităţii etiologice, ambele
infracţiuni se comit cu intenţie.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât infracţiunea-scop poate fi reprezen-tată

de orice infracţiune intenţionată.
Răspunsul de la lit. c) este corect, infracţiunea scop putând fi săvârşită inclusiv cu

intenţie depăşită (de exemplu,
făptuitorul ucide o persoană pentru a înlesni o tâlhărie urmată de moartea

victimei, săvârşită asupra altei persoane).
486. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, fapta încadrându-se în ipoteza de la art. 192
alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât şi persoana juridică poate răspunde pentru această

infracţiune (de exemplu, în cazul în care nu a
luat măsurile de securitate la locul de muncă). Răspunsul de la lit. c) este greşit,

întrucât uciderea din culpă în
variantă agravată intră în concurs cu eventualele infracţiuni săvârşite în ipotezele

prevăzute de art. 192 alin. (2)
C.pen., potrivit tezei finale a acestui text de lege.

487. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât obiectul juridic specific constă în
relaţiile sociale privind dreptul
oricărei persoane la integritate corporală şi sănătate, pe candín cazul infracţiunilor

contra vieţii, obiectul juridic este
reprezentat de relaţiile sociale privind dreptul la viaţă. Răspunsul de la lit. b) este

greşit, întrucât infracţiunea de
lovire obiect material corpul persoanei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
şi în această situaţie infracţiunea
Ghigheci Ghigheci
I
are obiect material.

488. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât infracţiunea de lovire poate fi reţinută
niciodată în concurs real cu o
infracţiune de omor asupra aceleiaşi victime (de pildă, făptuitorul loveşte victima,
iar până la condamnarea sa definitivă
pentru această faptă, reuşeşte să ucidă victima). Răspunsul de la lit. b) este

greşit, întrucât există situaţii în care
infracţiunea de lovire se reţine în concurs cu infracţiunea de omor (a se vedea

exemplul anterior). Răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât prin aceeaşi acţiune sau inacţiune îndreptată asupra a două
victime se pot săvârşi ambele
Infracţiuni.
489. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum prevede art. 193 alin. (2) C.pen.
Răspunsul de la Ut. b) este corect, aşa cum
prevede art. 193 alin. (2) C.pen., cele două aspecte fiind alternative. -
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, în această situaţie, ne.aflăm în
prezenţa infracţiunii de vătămare
corporală.
490. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât deja s-a produs una din urmările
prevăzute la art. 194 alin. (1) C.pen.,
astfel încât nu mai este relevant numărul de zile de îngrijiri medicale. Răs¬punsul
de la lit. b) este greşit, întrucât
există situaţii în care îngrijirile necesare nu sunt necesare şi totuşi se produce una
dintre urmările prevăzute la art.
194 alin. (1) C.pen. - de exemplu, punerea în primejdie a vieţii persoanei.

Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
fapta poate fi săvârşită şi cu intenţie depăşită [a se vedea şi prevederile art. 194

alin. (1) C.pen.].
491. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât poate fi vorba de victime diferite.
Ghigheci Ghigheci
I
întrucât se poate ca făptuitorul să urmărească acest rezultat, însă să nu

reu¬şească (de exemplu, pentru a elimina o
persoană de la un concurs de frumuseţe, o altă concurentă încearcă să îi facă o

cicatrice mare pe faţă). Răspunsul de la
lit. c) este corect, întrucât, potrivit art. 194 alin. (2) C.pen., fapta se săvârşeşte cu
intenţie directă calificată prin
scop.
492. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât intenţia de vătămare corporală nu se
poate trans¬forma într-o intenţie de a
ucide. într-o asemenea situaţie, fapta reprezintă loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte (dacă nu s-a întrerupt lanţul
cauzal). Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere cele arătate anterior.
în plus, art. 195 se referă direct şi
la art. 194 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât cele două fapte nu
pot Intra în concurs formal.
493. c
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, fapta putând fi comisă şi faţă de minori.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, cele
două fapte neputând fl săvârşite în concurs formal (în cazul în care există o
singură victimă, cele două se exclud, iar
atunci când există mai multe victime, concursul formal nu este posibil). Răspunsul
de la Ut. c) este corect, atunci când
victimele sunt diferite.

494. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea fiind prevăzută la art. 196 C.pen.
întrucât există şi alte ipoteze în care fapta este incriminată - a se vedea

dispoziţiile art. 196 alin. (1) C.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, în această situaţie aflându-ne în prezenţa unui

concurs de infracţiuni.
495. C
Ghigheci Ghigheci
I
C.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 196 alin. (3) C.pen.
496. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, persoana juridică putând fi subiect activ al
acestei infracţiuni. A se vedea şi
exemplul de la întrebarea nr. 487 lit. b). Răspunsul de la lit. b) este greşit, cele
două infracţiuni reţinându-se în
concurs, aşa cum prevede şi art. 196 alin. (5) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, cele două infracţiuni putând fi
reţinute în concurs formal (de exemplu, în cazul unui accident de circulaţie, când
una dintre victimele accidentate
decedează, iar cealaltă suferă un traumatism pentru a cărui vindecare sunt

necesare 100 de zile de îngrijiri medicale).
497. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 196 alin. (1)
C.pen., care nu fac trimitere şi la
dispoziţiile art. 193 alin. (1) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât
Infracţiunea nu se reţine în această
situaţie, în absenţa altor elemente [prevăzute la art. 196 alin. (1) sau (2) C.pen.].
Răspunsul de ia lit. c) este greşit,
întrucât, în această situaţie, fapta se încadrează la art. 196 alin. (2) C.pen.
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât în sarcina lui X nu se pot reţine trei
infracţiuni, ci un concurs între
vătămare corporală din culpă în varianta agravată comisă asupra a două victime
şi ucidere din culpă Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât X nu putea fi achitat pentru infracţiunea de vătămare

corporală din culpă comisă asupra victimei Y,
câtă vreme este incident art. 196 alin. (2) C.pen Răspunsul de la lit c) este greşit,
întrucât într-adevăr X a săvârşit
infracţiunea prevăzută la art. 192 alin. (2) C.pen.

499. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, putând răspunde toţi participanţii la încăierare,
inclusiv cei care au suferit
Ghigheci Ghigheci
I
vătămări. în acest sens, a se vedea şi dispoziţiile art. 198 alin. (2) teza finală
C.pen Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 198 alin. (3) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, tenta¬tiva
nefiind sancţionată la această
infracţiune.
500. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 198 alin. (3) teza finală C.pen. Răspunsul
alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, infracţiunea absorbând lovirea.
501. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, fapta putând fi săvârşită din culpă în ambele ei
forme. Răspunsul de la lit. b) este
corect, cele două infracţiuni putând fi reţinute în concurs formal (de exemplu, în
cazul unui accident de circulaţie) sau
real. Răspunsul de la lit. c) este greşit, infracţiunile din culpă neputând fi comise,
în principiu, în formă continuată.
502. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 198 alin. (4) C.pen. Răspunsul de la lit. b)
C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, omorul nefiind absorbit în această

infracţiune.
503. b, c
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, legea neprevăzând un asemenea element
circumstanţial agravant. Răspunsul de la lit. b)
este corect, cele două Infracţiuni putând fi reţinute în concurs real sau formal.

504. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunile având ca obiect material corpul
persoanei. Răs¬punsul de la lit. b) este
greşit, cele două infracţiuni putând fi reţinute în concurs formal. Răspunsul de la

lit. c) este corect, întrucât faptele
se pot săvârşi la un Interval de timp faţă de aceeaşi victimă.

505. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru cele arătate în continuare. Răspunsul de
la lit. b) este corect, într-o
Ghigheci Ghigheci
I
asemenea situaţie fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru

exis¬tenţa infracţiunii continuate. Răspunsul
de la lit. c) este greşit, întrucât, dacă făptuitorul ameninţă victima că o va lovi şi,
imediat după aceea, o loveşte, se
va reţine doar infracţiunea de lovire.

506. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât tentativa la lovire nici nu este
prevăzută de lege. Răspunsul de la Ut. b)
este greşit, nefiind întrunite condiţiile erorii de fapt. Răspunsul de la Ut. c) este
greşit, în acest caz reţinându-se un
concurs de infracţiuni.
507. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, în această situaţie, făptuitorul va
răspunde pentru vătămare corporală.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât infracţiunea se poate săvârşi şi cu

intenţie indirectă sau praeterintenţie.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, în această situaţie, se va reţine

vătămarea corporală care a avut ca urmare
avortul, iar nu infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii.

Răspunsul de la lit. a) este corect, în.ambele situaţii urmarea imediată fiind
decesul victimei. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât nu se poate reţine tentativă la loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât ambele infracţiuni pot fi săvârşite în coautorat.

509. a, c
este greşit, întrucât, pentru
reţinerea răspunderii penale a persoanei juridice, nu este necesară identificarea

persoanei fizice care a săvârşit actul
material. Răspunsul de la lit. c) este corect (de exemplu, în cazul concursului între
vătămarea corporală din culpă şi
infracţiunea prevăzută la art. 336 C.pen.).

510. c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, în această situaţie, Infracţiunea se
consumă la producerea urmării imediate.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât actele preparatorii sunt posibile (de
pildă, se pândeşte victima mal multe
zile pentru găsirea momentului oportun în vederea lovirii sale). Răspunsul de la lit.
c) este corect, întrucât infracţiunea
este una de rezultat, astfel încât trebuie dovedită legătura dintre elementul
material şi urmarea imediată.
511. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, în cauză reţinându-se o singură infracţiune de
loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru cele arătate anterior. A se

vedea şi răspunsul de la întrebarea nr. 492
lit. b). Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât există legătură de cauzalitate
între elementul material şi urmarea
imediată.
512. b, c
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, art. 199 C.pen. nefăcând trimitere la art. 190
C.pen. Răspun¬sul de la lit. b) este
corect, întrucât în conţinutul ei intră alte acţiuni sau Inacţiuni ce constituie fapte
prevăzute de legea penală (este
vorba despre o infracţiune complexă prin absorbţie). Răspunsul de la lit. c) este

corect, infracţiunea reţinându-se doar la
infracţiuni contra vieţii săvâr¬şite cu intenţie.

513. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea de violenţă în familie neputând fi
reţinută în concurs formal cu omorul
în această situaţie. Violenţa în familie reprezintă, în realitate, o variantă agravată

a omorului (şi a altor infracţiuni).
Răspunsul de la lit. b) este corect, calitatea de membru de familie fiind văzută ca

o circumstanţă personală. Răspunsul de
la lit. c) este greşit - art. 177 alin. (1) lit. c) C.pen.

514. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât legea nu prevede forma tentativei
Ghigheci Ghigheci
I
pentru această infracţiune. Răspunsul de la
lit. b) este corect, fapta trebuind săvârşită în primele 24 de ore după naştere.
nefiind necesar ca fătul să se nască viabil, cl doar viu.

515. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, în acest caz reţinându-se Instigare la una dintre
infracţiunile prevăzute de art. 193
-195 C.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, complicitatea reţinându-se în raport

de una din infracţiunile prevăzute de
art. 193-195 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât infracţiunea nu se

poate săvârşi în coautorat.
516. a
C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, fapta nefiind mereu premeditată.

517. b
lit. b) este corect, art. 200 fiind în realitate o variantă atenuată a omorului, cele
două infracţiuni neputând fi reţinute
în concurs. A se vedea şi cele explicate anterior. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

având în vedere cele explicate la
lit. b).
518. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 199 alin. (2) C.pen. (legiuitorul a folosit
sintagma „şi ain oficiu", ceea ce
înseamnă că rămâne valabilă regula prevăzută de art. 196 alin. (6) C.pen.
Răspun¬surile de la Ut. b) şi c) sunt corecte -

519. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, uciderea din culpă nefiind menţionată la art.
199 C.pen Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 177 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit art. 199 alin. (2)
C.pen. făcând referire şi la art.
196 C.pen.
520. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, ipoteza încadrându-se în art. 200 alin. (1)
Ghigheci Ghigheci
I
C.pen. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât ne aflăm în prezenţa unei tentative la uciderea nou-născutului

săvârşită de către mamă, care nu este însă
prevăzută de lege. Răspunsul de la lit. c) este greşit pentru cele arătate mai sus.
521. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, mama răspunzând pentru instigarea la
infracţiunea prevă¬zută la art. 200 alin. (1)
C.pen. Răspunsul de la Ut. b) este greşit, întrucât tatăl răspunde pentru

infracţiunea de violenţă în familie. Răspunsul de
la Ut. c) este corect, tentativa la infracţiunea prevăzută la art. 200 alin. (1) C.pen.
nefiind sancţionată; prin urmare,
nici instigarea la această infracţiune nu este sancţionată.

522. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, infracţiunea fiind continuă (întrucât elementul
material se prelungeşte în timp, în
chip natural) şi poate fi săvârşită în formă continuată (de exemplu, dacă victima
este împiedicată în fiecare săptămână să
ajungă la un curs la Facultate). Răspunsul de la lit. b) este corect - a se vedea art.

205 alin. (4) C.pen. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, această urmare imediată nefiind prevăzută de lege.

523. b
este corect, cele două infracţiuni
putând fi reţinute în concurs dacă se dovedeşte intenţia făptuitorului de a

determina victima să se sinucidă. Răspunsul de
la lit. c) este greşit, întrucât infracţiunea se con¬sumă la producerea elementului

material.
524. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 205 alin. (2) C.pen. nefiind o variantă
agravată a infracţiunii. Răspunsul de la
lit. b) este corect, cele două infracţiuni putând fi reţinute în concurs real.
Răspunsul de la lit. c) este corect, omorul
absorbind lipsirea de libertate în această situaţie.

525. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 199 C.pen. nefăcând referire la art. 205
C.pen Răspunsul de la lit. b) este
corect, pentru reţinerea infracţiunii fiind necesar ca lipsirea de libertate să se facă

in mod ilegal. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, întrucât, pentru reţinerea variantei agravate, arma asimilată trebuie
să fie folosită.
526. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, fapta putând fi săvârşită atât cu intenţie
directă, cât şi indirectă. Răspunsul de la
lit. b) este corect, fiind incidenţă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 25

C.pen. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât nu ne aflăm în prezenţa erorii de fapt.

527. b
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, întrucât şi persoana juridică poate fi autor al
acestei infracţiuni (de exemplu, dacă
la nivelul unei societăţi se ia decizia să nu se mai lase angajaţii să !asa timp de o

săptămână, pentru terminarea unei
lucrări). Răspunsul de la lit. b) este corect, în acest caz caracterul nelegal al

arestului la domiciliu ducând la
reţinerea infracţiunii. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, pentru reţinerea

cauzei justificative prevăzute la
art. 21 alin. (2) C.pen-, aceasta trebuie să nu fie în mod vădit ilegală.
528. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, spre deosebire de Codul penal din
1969, noul Cod penal nu mai prevede o
asemenea variantă agravată care absoarbe şantajul (sau, după unii autori,
absorbea şantajul doar atunci când folosul
material se cerea victimei). Răspunsul de la lit. b) este corect, forma de vinovăţie

pentru această variantă agravată fiind
intenţia depăşită. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, într-o asemenea

situaţie, se reţine doar infracţiunea de
tâlhărie.
529. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 206 alin. (1) Cpen. Răspunsul de la lit. b)
Ghigheci Ghigheci
I
este greşit, întrucât coautoratul nu
este posibil atunci când fapta se săvârşeşte prin viu grai. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, legea neprevăzând o
asemenea posibilitate, având în vedere că acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă.
530. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât făptuitorul nu a pus în executarea
intenţia de a săvârşi infracţiunea cu care
a ameninţat victima. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât intenţia

făptuitorului nu este să şantajeze victima, ci
să o lipsească de libertate. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, în funcţie

de împrejurările speţei, se poate
reţine o tentativă la lipsire de libertate.

531. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât ameninţarea se poate realiza prin orice
metodă. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât răul trebuie să constea într-o infracţiune sau o faptă păgubitoare.
întrucât tentativa la ameninţarea comisă prin viu grai nu este posibilă.

532. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, art. 280 C.pen. făcând referire şl la ameninţări.
întrucât nu prezintă Importanţă împrejurarea că făptuitorul avea un interes

legitim. Răspunsul de la lit. c) este corect,
întrucât fapta trebuie să fie de natură a produce o stare de temere, dar aceasta
poate să nu se producă efectiv.
533. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, fapta putând fi săvârşită în formă continuată (de
exemplu, făptuitorul ameninţă
victima că o va lovi, la diferite intervale de timp, pentru ca aceasta să-i ştie de

frică). Răspunsul de la lit. b) este
corect, art. 279 C.pen. făcând referire şi la ameninţare. Răspunsul de la lit. c) este
corect, neputând fi vorba de un rău
care deja s-a întâmplat.

Ghigheci Ghigheci
I
534. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, persoana juridică putând fi autor al acestei
infracţiuni (de exemplu, ameninţă cu
uciderea administratorului unei societăţi concurente dacă aceasta nu se va

retrage de la o procedură de achiziţii publice).
Răspunsul de la Ut. b) este greşit, persoana juridică putând fi, în

principiu,instigator al oricărei infracţiuni. Răspunsul
de la lit. c) este greşit, întrucât participaţia penală nu este întotdeauna exclusă

(de pildă, o persoană juridică se
înţelege cu o persoană fizică care nu este salariat şi nu acţionează pentru aceasta

să şantajeze pe cineva).
535. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, varianta de la art. 207 alin. (2) C.pen. fiind una
asimilată, iar nu agravată.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, aceasta fiind varianta tip prevăzută de art. 207
alin. (1) C.pen. Răspunsul de la lit.
c) este corect - art. 207 alin. (3) C.pen.

536. c
537. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, încadrarea corectă fiind aceea de şantaj în
formă continuată. Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât consimţământul nu a fost liber. Răspunsul de la lit. c) este

greşit, întrucât în mod corect X trebuie
condamnat pentru o infracţiune în formă continuată.

538. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, având în vedere reţinerea infracţiunii
de şantaj în formă simplă şi în
absenţa altor date ale speţei, aplicarea unui spor de pedeapsă nu se justifică
neexistând o asemenea variantă agravată. Răspunsul de la lit. c| este greşit,

întrucât fapta nu constituie tentativă la
şantaj, astfel încât reducerea limitelor de pedeapsă nu se justifică.

539. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, constrângerea putând fi exercitată prin orice
Ghigheci Ghigheci
I
modalitate. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, în această situaţie reţinându-se un concurs de Infracţiuni. Răspunsul de la

lit. c) este corect, în această
situaţie reţinându-se instigare la Infracţiunea care se comite, eventual în condiţiile

participaţiei improprii.
540. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, pentru existenţa infracţiunii, nu este
necesar ca victima să dea, să facă
sau să nu facă ceva, fiind doar suficient ca acţiunea făptuitorului să vizeze acest
lucru. Răspunsul de la lit. b) este
corect, aceasta fiind una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunii în varianta

tip. Răspunsul de la lit. c) este
corect, neputând fi reţinută intenţia indirectă, câtă vreme făptuitorul urmăreşte un

scop.
541. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât lipsirea de libertate se poate săvârşi cu
intenţie directă sau indirectă, pe
când şantajul se săvârşeşte doar cu intenţie directă. Răspunsul de la lit. b) este

greşit, întrucât infracţiunea de şantaj
nu are, ca principiu, obiect material. în cazul în care acesta există, vom fi în

prezenţa unui obiect material secundar, ce
poate consta în corpul per¬soanei ori în bunul dat de victimă, pe când, la

infracţiunea de lipsire de libertate, obiectul
material constă în corpul persoanei. Răspunsul de la lit. c) este corect; pentru

ambele Infracţiuni acţiunea penală
punându-se în mişcare din oficiu.

542. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, aceasta fiind una dintre modalităţile de realizare
a infrac¬ţiunii în varianta tip.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, elementul material putând consta în orice acte
de penetrare anală, potrivit art. 218
alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât incestul este
întotdeauna consimţit.
543. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât elementul material poate consta şi într-
un act sexual oral sau anal, precum
şi în acte de penetrare vaginală sau anală, potrivit art. 218 alin. (1) şi (2) C.pen.
potrivit art. 218 alin. (3) lit. d). C.pen., vârsta victimei fiind fără relevanţă în
această situaţie. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, în această situaţie circumstanţa agravantă generală fiind exclusă de

reţinerea art. 218 alin. (3) lit. f)
C.pen.
544. b
este corect, infracţiunea putându-
se săvârşi în forma tentativei, care se şi pedepseşte. Răspunsul de la lit. c) este

greşit, oricare dintre modalităţile de
săvârşire a violului putând conduce la moartea victimei.

545. a, c
fost condamnat pentru viol asupra unui membru de familie. Răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât violul trebuie
reţinut în variantă agravată.

546. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât legea nu prevede o asemenea
posibilitate, ca urmare a faptului că acţiunea
penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă Răspunsul de la lit. b) este

greşit, întrucât Codul penal nu prevede o
asemenea variantă agravată. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât

modalităţile elementului material permit
realizarea acestuia şi între persoane de acelaşi sex.

547. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 157 alin. (5) C.pen Răspunsul de la lit. b)
este greşit, neputându-se reţine
această infracţiune în absenţa intenţiei făptuitorului de a o săvârşi. Răspunsul de

la lit. c) este greşit, întrucât
persoana juridică poate fi, de exemplu, complice la viol (de pildă, atunci când
pune sediul la dispoziţia unor persoane în
Ghigheci Ghigheci
I
vederea comiterii mai multor infracţiuni de viol).

548. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, coautoratul şi complicitatea concomitentă
nefiind posibile la infracţiunea de viol în
varianta tip - art. 218 alin. (3) lit. f) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit - art.
218 alin. (1) C.pen. Răspunsul
de la lit. c) este corect, întrucât de esenţa violului este absenţa consimţământului

victimei la momentul săvârşirii
elementului material.
549. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât cele două Infracţiuni au acelaşi element
material. Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât concursul formal este exclus de diferenţa principală între cele
două infracţiuni: cea dintâi
presupune constrângerea, pe când, în cazul celei de-a doua, există

consimţământul victimei. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât infracţiunea de viol nu se poate reţine în concurs cu infracţiunea

de incest.
550. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, încadrarea juridică fiind aceea de act sexual în
varianta tip. Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât, în această situaţie, consimţământul victimei nu justifică

fapta. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât X nu poate fi condamnat pentru incest câtă vreme victima nu este
rudă în linia directă sau soră cu
făptuitorul.
551. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, în această situaţie, infracţiunea de
lovire sau alte violenţe se absoarbe în
Infracţiunea de viol, care a fost săvârşită prin punerea victimei în imposibilitate de

a-şi exprima voinţa. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de viol.
Ghigheci Ghigheci
I
nefiind incident niclunul din elementele circumstanţiale prevăzute la art. 218 alin.
(3) sau (4) C.pen.
552. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, în cazul art. 218 alin. (4) C.pen. forma de
vinovăţie fiind intenţia depăşită.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, infracţiunea consumându-se la realizarea

elementului material. Răspunsul de la lit. c)
este corect, infracţiunea fiind susceptibilă de a fi comisă în formă continuată (de

exemplu, victima este violată timp de
mai multe luni, la diferite intervale de timp).

553. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 218 alin. (3) lit. a) Cpen. Răspunsul de la
lit. b) este greşit - art. 36 C.pen
Răspunsul de la lit. c) este greşit, legea neprevăzând un asemenea element

circumstanţial agravant.
554. a
este greşit, întrucât, în această
situaţie, violul (în varianta tip, dacă nu există alt element circumstanţial
,-24 Răspunsuri şi explicaţii

agravant) se va reţine în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât cel
care imobilizează victima este doar complice, pentru că nu realizează în mod

direct elementul material.
555. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât cele două infracţiuni pot fi reţinute în
concurs (real) atunci când
făptuitorul are Intenţia de a săvârşi ambele Infracţiuni. Răspunsul de la lit. b) este

greşit, într-o asemenea situaţie
nefiind întrunite condiţiile desistării, având în vedere că făptui-torul nu a renunţat

de bunăvoie la săvârşirea
infracţiunii. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere că urmările se pot

agrava în timp.
556. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, fapta întrunind elementele constitutive ale
Infracţiunii de viol. Răspunsul de la lit.
Ghigheci Ghigheci
I
b) este corect, întrucât incestul se reţine doar dacă raportul sexual este consimţit.
având în vedere cele arătate anterior.

557. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât cele două Infracţiuni pot fi reţinute în
concurs (de exemplu, tatăl întreţine
cu fiica sa un raport sexual consimţit). Răspunsul de la lit. b) este greşit întrucât,

în această ipoteză, se va reţine
varianta tip. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât există situaţii în care fapta
se pedepseşte - a se vedea art.

558. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, în această situaţie neexistând o cauză de
nepedepsire - a se vedea art. 220 alin. (3)
C.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât şi un minor poate fl subiect activ
al infracţiunii. Răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 220 alin. (2) şi (5) C.pen.

559. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, pentru reţinerea variantei agravate
prevăzute de art. 220 alin. (3) C.pen.,
făptuitorul trebuie să fie major. Răspunsul de la lit. b) este corect, coautoratul fiind
posibil (de exemplu, două persoane
întreţin în acelaşi timp acte sexuale cu un minor). Răspunsul de la lit. c) este

greşit, nefiind relevant motivul pentru
care minorul a consimţit la actul sexual.

560. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât Codul penal nu prevede o asemenea
variantă agra¬vată. Răspunsul de la lit. b)
este corect, cele două infracţiuni reţinându-se în concurs. Răspunsul de la lit. c)

este corect - art. 30 alin. (1) C.pen.
561. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, nefiind incidenţă niciuna din variantele
agravate. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât victima nu este rudă în linie directă, frate sau soră. Răspunsul de
Ghigheci Ghigheci
I
la lit. c) este greşit, putând fi
reţinută infracţiunea de act sexual cu un minor.

562. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea fiind susceptibilă de forma
continuată (de exemplu, făptuitorul pătrunde
o dată pe săptămână în casa victimei, o perioadă mai îndelungată). Răspunsul de

la lit. b) este greşit, întrucât, în
această situaţie, violarea de domiciliu este absorbită în infracţiunea de tâlhărie

calificată. Răspunsul de la lit. c) este
corect - art. 224 alin. (2) C.pen.

563. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, având în vedere că acţiunea penală se pune în
mişcare la plângerea prealabilă.
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât infracţiunea nu are obiect mate¬rial.

fiind fără relevanţă dacă în domiciliu se afla sau nu o persoană la momentul

săvârşirii elementului material.
564. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea fiind urmărită la plângere
prealabilă, potrivit art. 224 alin. (3) C.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, celula unui deţinut nefiind considerată domiciliu
în sensul legii penale. Răspunsul de
la lit. c) este corect, subiectul activ putând fi inclusiv proprietarul unui imobil, în
cazul în care pătrunde fără drept
în acesta.
Drept penal 1 535

565. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea putându-se reţine şi în această
situaţie, dacă I pătrunderea are loc
fără drept. Răspunsul de la lit. b) este greşit, cererea putând fi făcută de orice
• persoană care locuieşte în Imobil. Răspunsul de la lit. c) este corect, în
această situaţie infrac¬ţiunea fiind una
Ghigheci Ghigheci
I
simplă, care se consumă la momentul pătrunderii fără drept.

566. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, putând fi reţinută şi intenţia indirectă.
Răspunsul de la lit. b) este corect, forma
de vinovăţie fiind întotdeauna intenţia directă sau indirectă. Răspunsul de la I lit.

c) este greşit, fapta fiind
neimputabilă.
567. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru reţinerea variantei agravate fiind
necesar ca arma să j fie la vedere.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, putând fi reţinut un concurs între violare de |

domiciliu şi ameninţare sau chiar
tentativă la omor. Doar în situaţia în care făptuitorul ameninţă i victima în vederea

obţinerii unui folos material (fără a
face alte acte de executare), se va reţine o | singură infracţiune de tâlhărie

calificată, prin violare de domiciliu.
Răspunsul de la lit. c) este | corect, putând fi vorba şi de o armă asimilată, dacă

sunt întrunite condiţiile prevăzute de
lege. , 568. a
| Răspunsul de la lit. a) este corect, cele două infracţiuni având acelaşi element
material. \ Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât niciuna din cele două infracţiuni nu are obiect material. ]
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
obiectul juridic este diferit - în primul caz, este vorba de | relaţiile sociale privind
inviolabilitatea domiciliului unei
persoane fizice, pe când, în cel de-al doilea j caz, se are în vedere

inviolabilitatea sediului unei persoane juridice
sau fizice.
569. c
1 Răspunsul de la lit. a) este greşit, cele două infracţiuni fiind reţinute în concurs,
ca urmare a obiectelor juridice
diferite. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât legea nu prevede că tenta-

I tiva se pedepseşte la această infracţiune. Răspunsul de la lit. c) este corect, fiind
Ghigheci Ghigheci
I
vorba de o infracţiune de pericol
abstract.
570. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât infracţiunea poate avea caracter
continuu atunci când făptuitorul rămâne mai
multă vreme în locuinţă. Răspunsul de la lit. b) este corect, având în 1 vedere

dispoziţiile art. 228 alin.. (2) lit. b)
C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, cele două I infracţiuni putând fi reţinute
în concurs, ca urmare a
obiectelor juridice diferite.

571. b
este corect,
• având în vedere că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, inclusiv un salariat putând pătrunde fără drept în sediul
persoanei juridice.
572. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât art. 225 alin. (1) C.pen. are în vedere
atât sediul unei ] persoane
juridice, cât şi pe cel al unei persoane fizice. Răspunsul de la lit. b) este corect,
întrucât infracţiunea nu are obiect
material. Răspunsul de la lit. c) este corect, pătrunderea fără drept putându-se

face în oricare dintre sediile unei
persoane fizice sau juridice.

573. a, c
Răspunsul de la Ut. a) este corect, întrucât, pentru reţinerea infracţiunii,
pătrunderea fără drept trebuie efectuată în
sediul propriu-zis, nu numai în curtea acestuia. Răspunsul de la lit. b) este greşit,

întrucât cererea poate fi efectuată
de orice persoană îndreptăţită (de pildă, un paznic). Răspunsul de la lit. c) este

corect, cele două Infracţiuni putând fi
reţinute în concurs.
574. b
Ghigheci Ghigheci
I
575. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, violarea de domiciliu fiind absorbită în tentativa
la furt caii-ficat. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, încadrarea corectă fiind aceea de tentativă la furt calificat prin
violare de domiciliu. Răspunsul de
la lit. c) este corect, întrucât această infracţiune nu se poate reţine, câtă vreme
pătrunderea nu s-a realizat în sediul
societăţii, cl doarîn curtea acesteia.

576. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât într-adevăr X trebuie condamnat pentru
violare de domiciliu. Răspunsul de la
lit. b) este corect, întrucât X ar fi trebuit să fie condamnat pentru violare de

domiciliu şi tentativă la furt calificat
prin violarea sediului profesional. Răspunsul de la lit. c) este greşit, având în

vedere că violarea sediului profesional
se absoarbe în tentativa la furt calificat. Prin urmare, soluţia prin care X a fost
achitat pentru această infracţiune este
corectă.
577. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât posesia de rea-credinţă nu este ocrotită
împotriva proprietarului bunului.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât obiectul material constă într-un bun
mobil în sensul legii penale, deci chiar
dacă acesta este desprins dintr-un bun imobil. Răspunsul de la lit. c) este corect -
art. 231 C.pen.
578. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, potrivit Codului penal în vigoare,
săvârşirea faptei de două sau mai multe
persoane împreună nu mal constituie furt calificat. Răspunsul de la lit. b) este

greşit, întrucât într-o astfel de situaţie
se va reţine infracţiunea de furt calificat. Răspunsul de la lit. c) este corect - art.

579. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât posesia de rea-credinţă este ocrotită
împotriva oricărei persoane, cu
Ghigheci Ghigheci
I
excepţia proprietarului bunului. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât posesia

de bună-credinţă este ocrotită în
orice împrejurare. Răspunsul de la lit. c) este greşit, în acest caz reţinându-se

infracţiunea de profanare de cadavre
prevăzută la art. 383 C.pen.

580. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, toate cele trei forme de participaţie fiind
posibile, chiar şi în cazul infracţiunii de
furt simplu. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât, în această situaţie, nu este
îndeplinită condiţia unităţii de
subiect pasiv, care ar fi putut conduce la reţinerea infracţiunii în forma continuată.

în acest caz reţinându-se infracţiunea de tâlhărie.

581. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât nu se poate ca, prin aceeaşi faptă, o
persoană să ia un bun din posesia sau
detenţia altei persoane şi să-şi însuşească acelaşi bun pe care îl deţinea.

Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât,
într-o asemenea situaţie, făptuitorul nu a indus în eroare cumpărătorul, deoarece,

prin însuşirea bunului, se comportă faţă
de bun ca un proprietar. Prin urmare, singura infracţiune incidenţă în speţă este

cea de furt. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, în acest caz reţinându-se infracţiunea prevăzută la art. 259 C.pen.

582. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea consumându-se la momentul
săvârşirii elemen¬tului material. Restituirea
ulterioară a bunurilor poate avea efect doar cu privire la individualizarea

pedepsei. Răspunsul de la lit. b) este corect,
fiind posibilă doar tentativa imperfectă. Răspunsul de la Ut. c) este greşit,

putându-se reţine forma continuă în cazul
furtului de energie electrică.

583. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 231 alin. (1) C.pen Răspunsul de la lit. b)
Ghigheci Ghigheci
I
este greşit, întrucât art. 229 alin.
(1) lit. e) C.pen. este incident doar atunci când furtul se săvârşeşte prin
scoa¬terea din funcţiune a sistemului de
alarmă, iar nu şi atunci când se sustrage un astfel de obiect. Răspunsul de la lit. c)

este corect, întrucât art. 229
C.pen. nu prevede un asemenea element circumstanţial agravant.

584. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, într-o asemenea situaţie reţinându-se doar
infracţiunea de tâlhărie calificată,
săvârşită prin violare de domiciliu. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât în

această situaţie se va reţine furt
calificat, săvârşit prin violare de domiciliu Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru
cele arătate mai sus.
585. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât în această speţă se va reţine, în concurs
cu infrac¬ţiunea de furt calificat,
şi infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale. Răspunsul de la lit. b) este greşit,

întrucât infracţiunea de violare a
sediului profesional este absorbită în furtul calificat. Răspunsul de la Ut. c) este

corect, nefiind incidenţă niciuna
dintre aceste situaţii. împrejurarea că făptuitorul s-a îmbrăcat ca poliţist este

relevantă pentru reţinerea infracţiunii
de uzurpare de calităţi oficiale.

586. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât art. 229 C.pen. nu prevede un
asemenea element circumstanţial agravant
Răspunsul de la Ut. b) este greşit, întrucât fapta nu reprezintă tâlhărie dacă

victima era deja în imposibilitate de a se
apăra. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât nu rezultă intenţia făptuitorului

de a lipsi victima de libertate.
587. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen Răspunsul de la
lit. b) este corect, întrucât art.
229 C.pen. nu prevede un asemenea element circumstanţial agravant Răspunsul

Ghigheci Ghigheci
I
de la lit. c) este greşit, întrucât art. 229
C.pen. nu prevede un asemenea element circumstanţial agravant.

588. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 231 alin. (2) C.pen Răspunsul de la lit. b)
C.pen Răspunsul de la lit. c) este corect, astfel cum rezultă din reglementarea
tuturor elementelor circumstanţiale
agravante.
589. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 229 alin. (2) lit b) C.pen., furtul fiind comis
prin violare de domiciliu.
Depăşirea unui gard mic nu permite încadrarea faptei în art. 229 alin. (1) lit. d)
C.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât art. 229 alin. (3) lit. a) Cod penal se reţine doar atunci când
substanţele acolo enumerate se află în
conducte, depozite, cisterne sau vagoane-cisternă. Răspunsul de la lit. c) este

greşit - art. 229 alin. (2) lit. b) C.pen.,
furtul fiind comis prin violarea sediului profesional. Furtul de cabluri care nu se
află integrate într-un sistem electric
nu permite încadrarea faptei în art. 229 alin. (3) lit. h) C.pen.

590. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, actele preparatorii fiind posibile (de exemplu, în
cazul în care făptuitorul urmăreşte
victima pentru a vedea când pleacă de acasă). Răspunsul de la lit. b) este corect,
neexistând o asemenea prevedere.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, tentativa fiind posibilă în toate situaţiile.

591. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât elementul material poate consta şi în
folosirea fără drept, potrivit art. 230
alin. (2) C.pen Răspunsul de la lit. b) este greşit, obiectul material fiind
repre¬zentat de vehicul. Răspunsul de la lit.
c) este corect, întrucât fapta se comite doar cu intenţie directă.

592. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, cei doi săvârşind împreună elementul material.
Ghigheci Ghigheci
I
art. 231 alin. (1) C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru fiecare
reţinându-se o singură infracţiune de furt.
593. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, obiectul material putând fi reprezentat de orice
vehicul Răspunsul de la lit. b) este
greşit, în această situaţie reţinându-se o singură infracţiune de furt (simplu sau

calificat, după caz). Răspunsul de la
lit. c) este greşit, întrucât actele preparatorii sunt posibile.

594. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât legea nu prevede o asemenea
posibilitate decât în situaţia prevăzută la art.
231 alin. (1) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât infracţiunea se
consumă în momentul folosirii, fiind
fără relevanţă că ulterior făptuitorul încetează să mai folosească reţeaua.

Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 230
alin. (2) C.pen.

595. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, doar în cazul în care minorul sustrage
bunuri ale tutorelui, acţiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă, potrivit art. 231 alin. (i) C.pen.
231 alin. (2) C.pen Răspunsul de la lit. c) este greşit, nefiind incident niciunul
dintre elementele circumstanţiale
agravante prevăzute la art. 229 C.pen.

596. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, X putând răspunde doar pentru o infracţiune de
furt. Răspunsul de la lit. b) este
corect, nefiind incident niciunul dintre elementele circumstanţiale agravante

prevăzute la art. 229 C.pen. întrucât X se
afla în vizită, furtul nu a fost săvârşit prin violare de domiciliu pentru a se putea
reţine art. 229 alin. (2) lit. b)
C.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cele arătate anterior.

597. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât aceasta este una dintre modalităţile de
săvârşire a variantei tip. Răspunsul
de la Ut. b) este corect, întrucât include o infracţiune de furt şi una de ameninţare

sau lovire (ori alte Infracţiuni).
Răspunsul de la lit. c) este corect, fiind fără relevanţă dacă furtul este simplu sau
calificat.
598. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, infracţiunea neavând obiect material secundar
atunci când furtul se realizează prin
ameninţare. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât tâlhăria este susceptibilă

de toate formele de participaţie.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât plurali¬tatea de infracţiuni este dată de

pluralitatea de furturi, iar nu de
numărul de persoane vătămate prin violenţe.

599. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât remiterea nu este voluntară, ci
efectuată prin ameninţări. Răspunsul de la
Ut. b) este corect, putând fi reţinută tâlhăria dacă prin violenţele asupra bunurilor
victima se simte ameninţată.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, violenţa putând fi şi anterioară luării bunului.

600. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât lipsirea de libertate este absorbită în
tâlhăria calificată doar dacă durează
strict intervalul necesar luării bunului ori dacă furtul este urmat de lipsirea de
libertate în scopul arătat de lege.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât, într-o asemenea situaţie, dacă

pătrunderea are loc fără drept, infracţiunea
de violare de domiciliu va fi absorbită în tâlhăria calificată. Răspunsul de la lit. c)

este greşit, întrucât, într-o
asemenea situaţie, va fi reţinut un concurs de infracţiuni.

601. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, cele două infracţiuni reţinându-se în concurs,
având în vedere valorile sociale
diferite ocrotite de lege. Răspunsul de la Ut. b) este corect, pentru aceleaşi

Ghigheci Ghigheci
I
motive. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
întrucât, într-o asemenea situaţie, dacă pătrunderea are loc fără drept,
infracţiunea de violare a sediului profesional va
fi absorbită în tâlhăria calificată.

602. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, intenţia fiind întotdeauna directă, calificată prin
scop. Răspunsul de la lit. b) este
corect (de exemplu, un student pălmuieşte o colegă în fiecare zi, pentru a.j lua
banii pe care îi are asupra ei). Răspunsul
de la lit. c) este corect, tâlhăria f'fnd o infracţiune complexă.

603. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de
art. 234 alin. (1) C.pen. Răspunsul de
la lit. b) este corect, întrucât, în această situaţie, nu se pătrunde în sediul

profesional. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât, potrivit art. 234 alin. (1) lit. e) C.pen., este calificată tâlhăria
săvârşită asupra unui mijloc de
transport în comun, fiind fără relevanţă unde se afla la momentul sustragerii.

604. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât tâlhăria calificată săvârşită prin violare
de domiciliu absoarbe această din
urmă infracţiune. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât X va fi condam¬nat

pentru tâlhărie calificată în concurs cu
uzurpare de calităţi oficiale. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cele arătate
anterior.
605. a
este greşit, pentru cele arătate
anterior. Tâlhăria calificată absoarbe vătămarea corporală, dacă aceasta este o

urmare praeterlntenţionată a faptei.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cele arătate anterior. în orice caz, X nu a
avut intenţia de a săvârşi o
asemenea infracţiune, ceea ce rezultă şl din modalitatea de săvârşire a faptei.

606. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, nefiind prevăzut un asemenea element
circumstanţial agravant. Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 234 alin. (2) C.pen. cu referire la art. 229 art. (3) lit. b) C.pen
- art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen.

607. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, tâlhăria fiind urmărită din oficiu. Răspunsul de
la lit. b) este corect, o asemenea
situaţie neintrând sub incidenţa art. 234 alin. (1) lit. c) C.pen., nefiind vorba
despre o deghizare, mascare sau
travestire în vederea săvârşirii infracţiunii. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

circumstanţa fiind reală.
608. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât în mod corect trebuie reţinut un concurs
între tâlhărie şi vătămare
corporală. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât nu se poate reţine

vătă¬marea corporală ca urmare
praterintenţionată a faptei. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât Xva

răspunde pentru tâlhărie (prin punerea
victimei în imposibilitatea de a se apăra), i 609. a, c

Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, pentru reţinerea art. 236, moartea
victimei trebuie să fie o urmare
praeterintenţionată a acţiunii făptuitorului. Răspunsul de la lit. b) este greşit -art.

lit. c) este corect, încadrarea juridică făcându-se în funcţie de urmare existentă în

momentul epuizării infracţiunii.
610. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât una dintre modalităţile elementului
material este refuzul de restituire.
Răspunsul de la lit. b) este corect, titlul fiind reprezentat de contractul

(înţelegerea) dintre făptuitor şi victimă.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, în acest caz, are loc o dispunere pe
nedrept de bun.
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât titlul trebuie să fie netranslativ de
proprietate Răspunsul de la lit. b)
Ghigheci Ghigheci
I
este corect, întrucât dreptul de retenţie legal invocat justifică fapta Răspunsul de
la lit. c) este greşit, întrucât, în
acest caz, are loc o dispunere pe nedrept de bun.

612. b
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, ca urmare a faptului că acţiunea penală se
pune în mişcare la plângerea prealabilă,
potrivit art. 238 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, titlul putând fi
orice fel de act netranslativ de
proprietate. Răspunsul de la Ut. c) este greşit, persoana juridică putând fi subiect

activ al acestei Infracţiuni (de
exemplu, dacă refuză să restituie un bun primit în depozit).

613. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, în acest caz reţinându-se doar infracţiunea de
abuz de încredere. Răspunsul de la lit.
b) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 1683 C.civ. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât cumpărătorul
poate răspunde penal doar dacă cunoştea prove¬nienţa bunului.

614. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât obiectul material la abuz de încredere
constă într-un bun mobil individual
determinat. Răspunsul de la Ut. b) este corect, încadrarea corectă fiind aceea de

gestiune frauduloasă. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, întrucât nu a existat o inducere în eroare. ■

615. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, încadrarea corectă fiind aceea de gestiune
frauduloasă. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât X nu avea calitatea de funcţionar Răspunsul de la lit. c) este

corect, pentru cele arătate anterior.
616. a
este greşit, încadrarea corectă
fiind aceea de abuz de încredere. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru cele
arătate mai sus.
617. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât bona va răspunde pentru abuz de
Ghigheci Ghigheci
I
încredere. Banii nu au fost daţi în temeiul
unui contract translativ de proprietate, astfel încât pot forma obiect material al
acestei infracţiuni. Răspunsul de la
lit. b) este corect, întrucât nu a existat o inducere în eroare prin care bona a intrat
în posesia banilor Răspunsul de la
lit. c) este greşit, întrucât X nu gestiona o universalitate de bunuri.

618. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 242 alin. (2) C.pen Răspunsul de la lit. b)
C.pen Răspunsul de la lit. c) este greşit, fiind posibilă o asemenea situaţie (de
pildă, o persoană juridică contractează
cu o altă persoană juridică managementul unor spaţii comerciale pe care le

deţine).
619. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, obiectul material putând fl reprezentat de orice
bun mobil. Răspunsul de la lit. b)
este corect, în acest caz nefiind vorba de un bun pierdut. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, infracţiunea de abuz de
încredere nefiind incidenţă. Infracţiunea se consumă în momentul nepredării.

620. a, c
este greşit, întrucât termenul se
calculează de când făptuitorul a cunoscut că bunul nu îi aparţine. Răspunsul de la

lit. c) este corect, fiind îndeplinite
toate condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea erorii.

Răspunsul de la lit. a) este greşit, infracţiunea putându-se reţine inclusiv în
această situaţie. Spre deosebire de Codul
penal din 1969, nu se-mai prevede separat o asemenea variantă a-infracţiunii de

înşelăciune. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, întrucât legea nu prevede un asemenea element circumstanţial agravant.

Răspunsul de la lit. c) este corect, falsul
nefiind absorbit în înşelăciune.

622. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, persoana juridică putând fi subiect activ,
Ghigheci Ghigheci
I
potrivit jurispru-rjenţei în această
materie. Răspunsul de la Ut. b) este corect - art. 244 alin. (3) C.pen. Răspunsul de
|a |it. c) este greşit, întrucât
înşelăciunea poate privi atât bunuri mobile, cât şi imobile.

623. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, existând subiect pasiv secundar atunci când nu
există identi¬tate între persoana
prejudiciată şi cea indusă în eroare. Răspunsul de la lit. b) este greşit, infracţiunea

putând fi săvârşită în coautorat.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, într-o asemenea situaţie fiind incidenţă

infracţiunea de tâlhărie.
624. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât infracţiunea se poate săvârşi doar cu
Intenţie directă. Răspunsul de la lit.
b) este corect, în absenţa pagubei infracţiunea rămânând în forma tentativei.

Răspunsul de la lit. c) este corect, fiind
posibilă atât tentativa perfectă, cât şi cea imperfectă.

625. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât nu este vorba de un bun al altuia.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, în
speţă fiind vorba de o infracţiune de înşelăciune în forma tip. Răspunsul de la lit.

c) este greşit, putându-se reţine
infracţiunea de înşelăciune.
626. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, tentativa fiind posibilă. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, întrucât tentativa nu
se pedepseşte. Răspunsul de la lit. c) este greşit, legea neprevăzând o asemenea

împrejurare.
627. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece
pot fi distruse şi înscrisuri care
au o valoare sentimentală, nu neapărat una economică, iar, în acest caz, există

infracţiunea de distrugere. în cazul de la
Ut. c) este infracţiune specială, iar nu infracţiunea de distrugere, care este una
contra patrimoniului.
Ghigheci Ghigheci
I
628. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite,
deoarece, de vreme ce autorul
furtului şi-a însuşit bunul, acesta nu mai comite o altă infracţiune dacă îl şi
distruge, ulterior săvârşirii infracţiunii.
629. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece, în cazul înscrisurilor oficiale,
spre deose¬bire de cele sub
semnătură privată, se poate obţine un duplicat, în caz de distrugere; din acest

motiv, legiuitorul nu a incriminat
distrugerea lor. Nefiind vorba de distrugerea unui bun, răspunsul de la lit. c) este
greşit.
630. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece ameninţarea cu judecata nu este una
cu un act ilicit, ci este o ameninţare cu
un act licit. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, dacă ocuparea imobilului
este făcută în baza unei sentinţe
judecătoreşti, nu există o ocupare fără drept. Răspunsul de la lit. c) este greşit,

deoarece ocuparea este o infracţiune
continuă, iar nu una momentană, ca să nu aibă nicio relevanţă durata.

631. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) este corect, deoarece, dacă
persoana vătămată nu a fost in
posesia terenului, nu se poate vorbi de o ocupare şi nu există infracţiunea de

tulburare de posesie. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, deoarece, dacă inculpatul a avut nişte acte în baza cărora a ocupat
terenul, anularea lor ulterioară nu are
ca efect săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie.

632. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şl c) sunt greşite,
deoarece infracţiunea de tulburare
de posesie comisă prin violenţă absoarbe doar varianta simplă a infracţiunii de la

art. 193 alin. (1) C.pen., nu şi
varianta agravată a acesteia sau infracţiunea de vătămare corporală.

633. b
Ghigheci Ghigheci
I
Potrivit art. 253 alin. (2) C.pen., este variantă agravată a Infracţiunii de distrugere
distrugerea unui înscris sub
semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şi serveşte la
dovedirea unui drept de natură
patrimonială, dacă prin aceasta s-a produs o pagubă. Prin urmare numai
răspunsul de la lit. b) este corect.
634. c
Faţă de dispoziţiile art. 253 alin. (2) C.pen., obiectul material al infracţiunii este un
înscris sub semnătură privată
care aparţine (în tot sau în parte) altei persoane, iar nu făptuitorului, iar acest
înscris serveşte la dovedirea unui
drept de natură patrimonială (drept real sau drept de creanţă). Prin urmare, numai
răspunsul de la lit. c) este corect.
635. b
Pentru a se reţine varianta agravată a infracţiuni de distrugere prevăzută de art.
253 alin. (4) C.pen., este necesar nu
numai ca distrugerea să se producă prin incendiere, explozie ori prin orice alt
asemenea mijloc, ci şi să fie de natură să
pună în pericol alte persoane sau bunuri; nu este necesar ca starea de pericol să
se fi produs efectiv. Prin urmare, numai

636. c
Pentru a se reţine comiterea infracţiunii de distrugere din culpă prevăzută de art.
255 alin. (1) C.pen., este necesar nu
numai ca distrugerea să se producă prin incendiere, explozie ori prin orice alt
asemenea mijloc, ci şi să fie de natură să
pună în pericol alte persoane sau bunuri; nu este necesar ca starea de pericol să
se fi produs efectiv. Prin urmare, numai

637. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât infracţiunea complexă de ultraj
în varianta sa agravată prevăzută de
art. 257 alin. (4) C.pen. înglobează în elementele constitutive ale sale infracţiunea
de loviri sau alte violenţe comisă
Ghigheci Ghigheci
I
faţă de subiectul pasiv secundar şi calificat, putând fi reţinută numai infracţiunea
de ultraj.
638. b
Art. 257 alin. (2) C.pen. prevede o variantă agravată cu incriminare autonomă a
oricărei infracţiuni săvârşite împotriva
unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerci¬ţiul autorităţii

de stat ori asupra bunurilor
acestuia, în scop de intimidare sau răzbunare, în legătură cu exercitarea

atribuţiilor de serviciu. Prin urmare, având în
vedere caracterul special al incriminării, nu va fi reţinută infracţiunea de

distrugere, ci infracţiunea de ultraj,
singurul răspuns corect fiind cel de la lit. b).

639. c
Conform variantei agravate prevăzute de art. 257 alin. (3) C.pen., este incriminată
săvârşirea unei infracţiuni faţă de un
membru de familie al funcţionarului public, în scop de intimidare sau de

răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor
de serviciu ale respectivului funcţionar. Având în vedere că în noţiunea de

„membru de familie", conform art. 177 alin. (1)
lit. c) C.pen., sunt incluse şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare

acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi
copii, în cazul în care convieţuiesc, în speţa expusă sunt întrunite condiţiile

constitutive ale infracţiunii de ultraj
prevăzute de art. 257 C.pen., în varianta de la alin. (3). Prin urmare, doar
640. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt incorecte, întrucât, pentru întrunirea condiţiilor
de tipicitate obiectivă ale
infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale, trebuie să fie folosită o calitate oficială

ce Implică exerciţiul
autorităţii de stat, însoţită sau urmată de îndeplinirea vreunui act legat de acea
calitate. Prin urmare, numai răspunsul
de la lit. c) este corectă.

641. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece, conform art. 258 C.pen., acţiunea
va intra în sfera ilicitului penal numai
în situaţiile în care subiectul activ exercită o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii

de stat. Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât funcţionarul bancar nu exercită o funcţie oficială ce implică

exerciţiul autorităţii de stat.
Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 258 alin. (2)
C.pen.
642. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât ambii subiecţi pasivi se
folosesc de calităţi ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, respectiv cea de poliţist şi de jandarm, şi îndeplinesc un act

legat de acea calitate, respectiv
executarea unui mandat de aducere şi încheierea unui pro-ces-verbal de

contravenţie. La răspunsul de la lit. b) este
incidenţă varianta asimilată prevăzută de art. 258 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât
subiectul activ nu încheie un act legat de calitate de judecător, încheierea unui

contract de prestări servicii nefiind
condiţionată de existenţa calităţii de judecător.

643. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 266 C.pen., numai variantele descrise la lit. a) şi c) sunt
corecte.
644. a, c
Observăm că elementul material al Infracţiunii este realizat prlntr-o Inacţiune.
Aşadar, având în vedere modificările aduse
art. 16 alin. (6) C.pen., fapta va constitui infracţiune numai dacă este săvârşită cu
intenţie, spre deosebire de legea
veche, unde, conform art. 19 alin. (3) C.pen. din 1969, infracţiunea de
nedenunţare putea fi săvârşită şi din culpă.
Incriminarea se diferenţiază sub acest aspect de infracţiunea de omisiune a

sesizării prevăzută de art. 267 C.pen., unde la
alin. (2) legiuitorul precizează în mod expres că fapta poate fi săvârşită şi din
culpă. Aşadar, răspunsul de la lit. a)
Ghigheci Ghigheci
I
este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit. Conform art. 266 alin. (2) C.pen.,
nedenun-ţarea săvârşită de un
membru de familie nu se pedepseşte. Textul se referă la calitatea de membru de

familie a persoanei care a săvârşit
Infracţiunea, nu la membrul de familie al victimei. Prin urmare, infracţiunea de

nedenunţare poate fi săvârşită de către un
membru de familie al victimei, răspunsul de la lit. c) fiind corect.

645.a
Omisiunea se referă la faptele de care subiectul activ a luat la cunoştinţă în
aceeaşi împre¬jurare, astfel că numai
varianta de la Ut. a) este corectă. 646. b

Varianta de la lit. a) este incorectă deoarece nedenunţarea se referă numai la
fapte prevăzute de legea penală contra
vieţii sau care au avut ca urmare moartea unei persoane. Răspunsul de la lit. b)
este corect, deoarece omisiunea a avut loc
cu privire la o faptă de luare de mită săvârşită în legătură cu serviciul în cadrul

căruia îşi îndeplineşte sarcinile. De
asemenea, având în vedere că infracţiunea de omisiune a sesizării este situată în

cadrul capitolului IV privind
infracţiunile contra justiţiei, nu este aplicabil textul de la art. 308 C.pen. şi prin
urmare, subiectul activ poate fi
numai funcţionarul public. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât legea

incriminează nedenunţarea
faptei prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi

îndeplineşte sarcinile funcţionarul public,
indiferent de forma în care a fost săvârşită fapta.

647. c
Conform art. 16 alin. (6) C.pen., atunci când fapta este săvârşită din culpă,
indiferent dacă este reprezentantă de o
acţiune sau inacţiune, aceasta va constitui infracţiune numai dacă legea pre. vede
în mod expres că fapta se sancţionează
atunci când este săvârşită din culpă. Prin urmare faţă de dispoziţiile art. 19 alin.
Ghigheci Ghigheci
I
(3) C.pen. din 1969, se realizează o
dezincriminare a faptelor omisive săvârşite din culpă, pentru care legea nu

prevede în mod expres că sunt sancţionate şi
atunci când sunt comise din culpă. Astfel, răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
greşite, iar răspunsul de ia lit. c) este
corect, deoarece art. 267 alin. (2) C.pen. prevede în mod expres sancţionarea
faptei atunci când este săvârşită din culpă.
648. b, c
Conform art. 268 C.pen., este incriminată şi sesizarea organelor de urmărire
penală cu privire la existenţa unei fapte
despre care autorul sesizării cunoaşte că este nereală (spre exemplu, denunţul
făcut cu privire la uciderea unei persoane
în viaţă). Altfel spus, chiar dacă sesizarea formulată de către făptuitor nu priveşte
o persoană determinată, dacă autorul
sesizării cunoaşte că fapta este nereală, vor fi întrunite elementele constitutive

ale infracţiunii. Prin urmare răspunsul
de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la Ut. a) este Incorect, întrucât reţinerea
infrac¬ţiunii nu este condiţionată
de indicarea persoanei care a săvârşit pretinsa faptă. Fapta de inducere în eroare

a organelor judiciare este tipică
indiferent de gravitatea faptei nereale sesizate şi de pedeapsa prevăzută pentru

aceasta, răspunsul de la Ut. c) fiind
corect.
649. c
în situaţia în care sunt realizate concomitent ori în baza aceleiaşi rezoluţii toate
modalităţile alternative ale
elementului material cu privire la aceeaşi învinuire, se va reţine unitatea naturală

de infracţiune, iar nu un concurs de
infracţiuni. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect.

650. a, c
Varianta asimilată prevăzută de art. 268 alin. (2) C.pen. incriminează producerea
sau ticluirea unor probe nereale în orice
situaţie în care autorul urmăreşte dovedirea existenţei unei fapte prevăzute de

Ghigheci Ghigheci
I
legea penală ori săvârşirea acesteia de
către o anumită persoană, nu numai în sprijinul unei învinuiri nedrepte, astfel cum
prevede Codul penal din 1969. Altfel
spus, este sancţionată activitatea de fabricare a unor probe false, chiar dacă
acestea dovedesc o faptă care există în
realitate sau sunt create pentru a acuza pe adevăratul autor al faptei prevăzute
de legea penală. Astfel, răspunsul de la
lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este eronat. Având în vedere că
declararea probelor ca nefiind nereale
intervine după punerea în mişcare a acţiunii penale, cauza de nepedepsire

specială prevăzută de art. 268 alin. (3) C.pen.
nu este incidenţă, răspunsul de la lit. c) fiind corect.

651.3
este greşit, deoarece sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prin favorizarea comisă în

legătură cu o faptă prevăzută de legea penală
care însă nu întruneşte şi celelalte trăsături esenţiale ale infracţiunii, textul

referindu-se la favorizarea
făptuitorului. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece ajutorul este dat

pentru sustragerea de la executarea unei
măsuri educative neprivative şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 269
alin. (1) C.pen.
652. b
Infracţiunea de favorizare a făptuitorului absoarbe infracţiunea sancţionată mal
blând, cea de inducere în eroare a
organelor judiciar, întrucât, în situaţia descrisă, nu numai că X cunoştea că el nu a

săvârşit fapta, dar scopul său a fost
acela de a permite adevăraţilor autori să părăsească ţara. Prin urmare, numai

varianta de la lit. b) este corectă.
Art. 269 C.pen. nu mai reţine în cadrul elementului material modalitatea
favorizării prin asigu¬rarea folosului sau
produsului faptei (favorizarea reală), această ipoteză fiind încadrată în

Ghigheci Ghigheci
I
infrac¬ţiunea de tăinuire, fiind fără relevanţă
dacă tăinuitorul urmăreşte obţinerea, pentru sine sau pentru altul, a unul folos
material. Altfel spus, atunci când
autorul, fără o înţelegere prealabilă, asigură terţului folosul sau produsul rezultat
în urma săvârşirii unei fapte
prevăzute de legea penală, fapta va constitui infracţiunea de tăinuire, indiferent

dacă tăinuitorul a urmărit sau nu
obţinerea unui folos patrimonial. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. b) este
corect.
654. b, c
Conform dispoziţiilor art. 270 alin. (1) C.pen., este întrunită latura subiectivă a
infracţiunii de tăinuire nu numai
atunci când făptuitorul a cunoscut că bunul pe care îl primeşte provine din

săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală, dar şl atunci când făptuitorul a prevăzut acest lucru din împrejurările
concrete. Nu este necesar ca tăinuitorul să
cunoască natura faptei din care provine bunul, fiind suficient ca acesta să fi
prevăzut că acesta provine din săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, răspunsul de la lit. a) este incorect.
De asemenea, având în vedere că norma
de incriminare face trimitere la fapta prevăzută de legea penală, nu este necesar

ca fapta din a cărei săvârşire provine
bunul să constituie infracţiune, varianta de la lit. b) fiind corectă. Infracţiunea se

consumă prin simpla dobândire a
bunului, fără să aibă relevanţă pentru ce persoană este cumpărat bunul, soluţia
de la lit. c) fiind corectă.
655. c
Infracţiunea de furt săvârşită de către X se consumă la momentul introducerii
bunurilor sustrase în geanta de voiaj, în
acest moment realizându-se componenta de împosedare. Astfel, momentul

realizării înţelegerii cu Z este ulterior săvârşirii
infracţiunii, neputând fi cazul unei complicităţi la infracţiunea de furt, prin urmare

răspunsul de la lit. a) este
Ghigheci Ghigheci
I
incorect. Ajutorul acordat de către Z lui X nu se încadrează în niciuna dintre

variantele normative ale infracţiunii de
tăinuire, răspunsul de la lit. b) fiind astfel incorect. Răspunsul de la lit. c) este

corect, întrucât, pentru existenţa
infracţiunii de favorizare a făptuitorului, nu este necesar ca fapta din a cărei

săvârşire provine bunul să constituie
infracţiune - aşadar, chiar dacă cu privire la inculpatul X va interveni încetarea

procesului penal, faţă de Z poate fi
pronunţată soluţia de condamnare.

656. a, c
Concubina este Inclusă în noţiunea de „membru de familie" prevăzută de art. 177
alin. (1) Ut. c) C.pen. Având în vedere că
art. 270 alin. (2) C.pen. prevede că tăinuirea săvârşită de un membru de familie
nu se pedepseşte, răspunsul de la lit. a)
este corect, iar cel de la lit. b) este ero¬nat. Infracţiunea de tăinuire se

pedepseşte în cazul expus la lit. c), întrucât
unul dintre participanţii la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu este

membru de familie cu tăinuitoarea şi
aceasta cunoştea această împrejurare.

657. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 273 alin. (2) lit. b) şi c) C.pen., răspunsurile de la lit. a) şi
b) sunt corecte. Conform art.
117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., soţia inculpatului are dreptul de a refuza să fie
audiată în calitate de martor. în
cazul în care uzează de această posibilitate,.soţia inculpatului nu săvârşeşte

infracţiunea de mărturie mincinoasă,
răspunsul de la lit. c) fiind greşit.

658. a
în cadrul procedurii succesorale notariale se procedează la audierea de martori, în
special cu privire la existenţa
moştenitorilor, putând fi astfel reţinută săvârşirea infracţiunii de mărturie

mincinoasă. Infracţiunea de mărturie
Ghigheci Ghigheci
I
mincinoasă nu poate fi săvârşită din culpă, astfel că, dacă martorul relatează în
mod real ceea ce îşi aduce aminte, nu
poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă

instanţa de judecată reţine o altă situaţie de
fapt decât cea relatată de martor. Astfel, răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel
de la lit. b) este greşit. Pentru
aceleaşi motive, răspunsul de la lit. c) este eronat.
659. b
Conform art. 83 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. suspectul sau inculpatul are dreptul de
a nu da nicio declaraţie pe parcursul
procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că, dacă refuză să dea declaraţi nu va

suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar
dacă va da declaraţii, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva

sa. Ca urmare a dreptului la tăcere
prevăzut în patrimoniul procesual al inculpatului, infracţiunea de mărturie

mincinoasă nu poate fi săvârşită de către
persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni care înţelege să se prevaleze de

dreptul la tăcere. Aşadar, numai răspunsul
de la lit. b) este corect.

660. a
Având în vedere că infracţiunea de favorizare a făptuitorului are caracter
subsidiar, iar infracţiunea de mărturie
mincinoasă este o infracţiune specială, aplicabilă în cazul declaraţiilor date de

către martor, poate fi reţinută numai
săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, doar răspunsul de la lit. a) fiind

corect.
661. b
Doar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, din modalitatea de
reglementare a ultrajului judiciar, rezultă că
Ghigheci Ghigheci
I
acesta absoarbe infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
662. a, b
Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva
bunurilor acestuia, în scop de intimidare
sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, constituie

varianta agravată a ultrajului judiciar
prevăzută de art. 279 alin. (2) C.pen. Astfel, fapta va constitui infracţiunea de
distrugere, dacă nu a existat scopul
prevăzut de art. 279 alin. (2) C.pen., respectiv infracţiunea de ultraj judiciar, dacă
va fi probat acest scop. Prin
urmare, sunt corecte răspunsurile de la lit. a) şi b).

663. c
Se remarcă o incongruenţă între ultrajul simplu prevăzut de art. 257 C.pen. şi cel
judiciar, cu privire la sancţionarea
faptelor săvârşite în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. în timp ce

ultrajul simplu le prevede şi în cazul
variantei prevăzute de alin. (1), ultrajul judiciar sancţio¬nează aceste fapte numai
în cadrul alin. (2), respectiv atunci
când fapta este săvârşită în scop de intimidare sau de răzbunare. Aşadar, atunci
când infracţiunea de săvârşită în legătură
cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, fără a avea ca scop intimidarea

judecătorului sau răzbunarea pentru un act al
acestuia, aceasta va putea fi încadrată numai ca ultraj prevăzut de art. 257 alin.
(1) C.pen., judecă¬torul fiind un
funcţionar public. Prin urmare, numai răspunsul de la Ut. c) este corect.

664. b
Faţă de dispoziţiile art. 280 C.pen., numai răspunsul de la lit. b) este corect.
665. c
Cele două acţiuni realizează fiecare în parte elementele constitutive ale
infracţiunilor de represiune nedreaptă (punerea
în mişcare a acţiunii penale) şi cercetare abuzivă (producerea unor probe nereale).

Astfel, numai răspunsul de la lit. c)
este corect.
666. a
Ghigheci Ghigheci
I
Practica instanţei supreme a statuat că şl în acest caz este vorba de un folos
primit ca mită, fiind deci corect răspunsul
de la lit. a). Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece fapta nu

constituie abuz în serviciu şi nici abuz în
serviciu în concurs cu luare de mită.

667. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, pentru a putea vorbi de infracţiunea
de luare de mită, trebuie ca între
actul de împrumut şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu să existe o legătură.

deoarece executorul judecătoresc reprezintă un funcţionar public în sensul art.

175 alin. (2) C.pen., pentru care nu există
infracţiunea de luare de mită atunci cand bunul a fost dat pentru îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, deoarece şi un împrumut real poate constitui un folos obţinut de
funcţionar.
Drept penal 547
668. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite,
deoarece, dacă funcţionarul nu avea
printre atribuţiile de serviciu îndeplinirea actului respectiv, nu poate fi vorba de o

infracţiune de luare de mită, ci,
eventual, de un abuz în serviciu sau o înşelăciune.

669. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar celelalte greşite, deoarece noţiunea de
„funcţionar public" din dreptul penal are
o sferă mai largă decât cea din dreptul administrativ; de aceea, o persoană care
nu este funcţionar, în sensul legii
administrative, poate fi funcţionar în sensul legii penaie şi, implicit, subiect activ
al infracţiunii de luare de mită.
670. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, iar răspunsurile de la Ut. b) şi c) sunt greşite,
deoarece grefierul este ţinut de
păstrarea secretului de serviciu, chiar dacă nu a fost grefier în cauza respectivă; în

consecinţă, pretinderea sau luarea
Ghigheci Ghigheci
I
unui bun în scopul neîndeplinirii acestei atribuţii de serviciu constituie infracţiunea

de luare de mită.
671. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece
nu trebuie precizat exact ce bunuri
îi vor fi date funcţionarului cu titlu de mită; există infracţiunea de luare de mită şi

în cazul în care s-a făcut o
menţiune generică cu privire la remiterea unor bunuri sau foloase, pe care

funcţionarul a acceptat-o. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, deoarece fapta nu poate constitui doar o abatere disciplinară, ci

este şi infracţiune.
672. b
deoarece în speţă există o unitate
naturală de infracţiune, comisă la data acceptării mitei. Faptul că bunurile au fost

predate în mai multe rate, ulterior,
nu are relevanţă asupra consumării acesteia şi nu atrage nici caracterul continuat

al infracţiunii şi nici un concurs de
infracţiuni.
673. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece
practica judiciară şi doctrina
majoritară consideră că în acest caz se va reţine atât infracţiunea de luare de

mită, cât şi infracţiunea de fals în
înscrisuri oficiale; în opinia minoritară, se consideră că ar fi doar infracţiunea de

luare de mită. Răspunsul de la lit.
c) este greşit, deoarece reţinerea infracţiunii de fals exclude în acest caz

infracţiunea de abuz în serviciu.
674. b
Răspunsul de la Ut. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece,
în acest caz, poliţistul comite şi
infracţiunea de favorizare a infractorului, întrucât a urmărit sau a acceptat

posibilitatea ajutorării acestuia să se
sustragă de la executarea pedepsei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece

Ghigheci Ghigheci
I
fapta constituie şi infracţiunea de luare
de mită.
675. b
deoarece nu se poate dispune atât
restituirea bunurilor, cât şi confiscarea acestora; din moment ce inculpatul a fost

trimis în judecată şi pentru
infracţiunea contra patrimoniului, acesta va fi obligat doar la restituirea bunului

sustras.
676. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar cel de la Ut. a) greşit, deoarece, în acest caz,
soluţia o dă intenţia
intermediarului de a înlesni luarea de mită sau darea de mită; dacă din probe
rezultă că persoana pe care a vrut să o ajute
este mituitorul, se va reţine doar complicitate la dare de mită. Răspunsul de la lit.

b) este greşit, deoarece din acesta
rezultă că întotdeauna s-ar reţine complicitatea la ambele infracţiuni, indiferent de

intenţia intermediarului.
677. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) greşite,
deoarece, în acest caz, nu se poate
reţine cauza justificativă sau inexistenţa infracţiunii, deoarece nu are niclo

relevanţă cine a avut iniţiativa săvârşirii
infracţiunii de corupţie.
678. b
deoarece pentru a beneficia de
cauza de nepedepsire, mituitorul trebuie să denunţe fapta sa de dare de mită, iar

nu fapta funcţionarului de luare de mită.
679. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. c) este greşit, deoarece, din
moment ce mituitorul trebuie să
denunţe fapta sa de dare de mită, dacă nu s-a început urmărirea penală pentru
această infracţiune, el poate să o denunţe şl
Ghigheci Ghigheci
I
să beneficieze de cauza de nepedepsire Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece restituirea banilor sau bunurilor are
loc în condiţiile art. 290 alin. (4) C.pen.

680. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. c) este corect, deoarece
infracţiunea de luare de mită se comite
prin simpla acceptare a promisiunii unor bunuri, chiar dacă remiterea nu are loc
niciodată. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, deoarece infracţiunea de luare de mită se poate săvârşi şi după

îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, dacă este în
legătură cu acestea.
681. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. c) este corect, întrucât
executorul judecă¬toresc este funcţionar
public, în sensul art. 175 alin. (2) C.pen.; în consecinţă, acesta nu săvârşeşte
infracţiunea de luare de mită dacă
primeşte bani sau bunuri în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (iar nu în

scopul neîndeplinirii sau întârzierii
îndeplinirii). Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece fapta acestuia nu

constituie infracţiunea de abuz în serviciu,
care presupune încălcarea unor atribuţii de serviciu.

682. a
deoarece, în acest caz, organele de
urmărire erau deja sesizate cu săvârşirea infracţiunilor de corupţie, chiar dacă nu

se cunoşteau în mod exact
participanţii, data şl locul săvârşirii acestora.

683. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt.greşite,
deoarece practica şi doctrina
majoritară consideră că, în acest caz, este un concurs de infracţiuni între luare de
mită şi abuz în serviciu; în opinia
minoritară, se consideră că ar exista doar infracţiunea de luare de mită, însă

această opinie a fost în mod just
Ghigheci Ghigheci
I
înlăturată.
684. b
deoarece actul nou nu a avut
legătură cu cel anterior, ca să se poată susţine că ar fi o singură infracţiune de

luare de mită, cu remiterea banilor sau
bunurilor „în rate", sau o infracţiune continuată.

685. b
deoarece, ca şi la luarea şi darea
de mită, în acest caz, infracţiunea săvârşită este dată de scopul urmărit de

intermediar; dacă acesta a vrut să ajute pe
cumpărătorul de influenţă, el va comite doar complicitate la cumpărarea de

influenţă.
686. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în acest caz, întrucât actul nu intră în
atribuţiile de serviciu ale
funcţionarului, nu există infracţiunea de luare de mită. Răspunsul de la lit. c) este

corect, deoarece, având în vedere că
există o inducere în eroare, care a avut ca urmare o pagubă, sunt întrunite

elementele constitutive ale infracţiunii de
înşelăciune. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece nu este vorba de

traficarea influenţei pe lângă un funcţionar.
687. a
deoarece expertul se încadrează în
conceptul de „funcţionar public" definit în art. 175 alin..(2) C.pen., cu privire la

care nu există infracţiunea de luare
de mită, dacă primirea sau pretinderea bunurilor s-a făcut pentru urgentarea
îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
688. a
deoarece, potrivit deciziei ICCJ
nr. 26/2014 dată în dezlegarea unor chestiuni de drept, medicii se încadrează în

categoria funcţionarilor publici enunţată
Ghigheci Ghigheci
I
în art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua C.pen.

689. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite,
deoarece, prin fapta sa, paznicul a
afectat atât relaţiile sociale privind atribuţiile de serviciu, cât şi relaţiile sociale
privind patrimoniul. Din acest
motiv, fapta sa constituie un concurs de infracţiuni.

690. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, deoarece nu are relevanţă cum şi-a folosit
inculpatul banii primiţi drept mită; aceştia
trebuie confiscaţi în totalitate. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece

confiscarea specială nu este
supusă regulilor reparării prejudiciului, ci este o sancţiune de drept penal; ca

atare, nu se poate dispune confiscarea
doar a unei părţi a sumei primite sau confiscarea sumei de bani reprezentând
dobânda legală.
691. c
deoarece, în speţă, inculpatul a
traficat Influenţa pe lângă procuror şi a cerut şi pentru el o sumă de bani, ca să-şi

îndeplinească în mod defectuos
atribuţiile de serviciu, motiv pentru care el a săvârşit atât infracţiunea de trafic de

influenţă, cât şi infracţiunea de
luare de mită.
692. b
deoarece, pentru existenţa
infracţiunii de trafic de influenţă, trebuie ca autorul să indice măcar instituţia unde

lucrează funcţionarul asupra căruia
lasă să se înţeleagă că are influenţă. Aceasta este necesară şi pentru reţinerea

tentativei la trafic de influenţă.
693. b
deoarece, dacă autorul îl induce în
Ghigheci Ghigheci
I
eroare pe cumpărătorul de influenţă cu privire la atribuţiile pe care le-ar avea
funcţionarul la care susţine că va
interveni, există infracţiunea de înşelăciune, iar nu trafic de influenţa.

694. a
deoarece nu are niclo relevanţă
faptul că autorul de la început a conceput infracţiunea în această modalitate şi nu

avea de gând să intervină la vreun
funcţionar, pentru a înlesni obţinerea permisului auto; important este că acesta a

promis că va interveni pe lângă un
funcţionar.
695. b
deoarece infracţiunea nu este
graţiată, având în vedere că suntem în prezenţa unei unităţi naturale de

infracţiuni, iar ultimul act, de primire, a fost
comis după intervenirea actului de graţiere.

696. c
deoarece cumpărătorul de influenţă
este autorul unei infracţiuni distincte, iar nu o persoană vătămată a infracţiunii de

trafic de influenţă.
697. a
550
Drept penal
551
lit a) este corect, deoarece, în speţă, suma de bani a fost pretinsă pentru ca
funcţionarul să jjj îndeplinească în mod
defectuos atribuţiile de serviciu.

698. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, Iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite,
deoarece, i„ cazul în care
Ghigheci Ghigheci
I
funcţionarul pe lângă care îşi vinde influenţa nu are ca atribuţie de serviciu întoc.
mirea actului respectiv, în sarcina
cumpărătorului de influenţă nu se va reţine nicio infracţiune deoarece acesta este

persoana vătămată prin infracţiunea de
înşelăciune.
699. a
deoarece banii sau valorile care
sunt în concret administrate de inculpat, chiar dacă nu fac parte din patrimoniul
societăţii administrate, constituie
obiectul material al infracţiunii de delapidare; important este ca bunurile să fie în

administrarea în fapt a autorului.
700. a, b
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece practica a statuat că poate fi subiect
activ al infracţiunii de delapidare şi
persoana care, deşi nu este angajată ca gestionar, îndeplineşte în fapt atribuţiile

unui astfel de funcţionar. Răspunsul de
la lit. a) este corect, deoarece, dacă proprietarul a cedat posesia bunurilor unei
terţe persoane, el fiind, totodată,
administratorul acestora, poate comite infracţiunea de delapidare. Răspunsul de

la lit. c) este greşit, deoarece, în acest
caz, nu există sustragere.

701. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la Ut. b) este corect, deoarece
concedierea s-a produs cu încălcarea
normelor legale în vigoare şi a vătămat interesele legale ale unei persoane, fiind
întrunite condiţiile infracţiunii de
abuz în serviciu. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece acţiunea nu a fost

comisă din culpă.
702. a
Răspunsul de la Ut. a) este corect, deoarece infracţiunea de fals intelectual se
poate comite şi prin omisiune, potrivit
art. 321 C.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece infracţiunea

de abuz în serviciu este una
Ghigheci Ghigheci
I
subsidiară, reţinându-se doar în cazul în care nu se poate reţine Infracţiunea de

fals intelectual.
703. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece
Infracţiunea de violare a secretului
corespondenţei, deşi este în categoria infracţiunilor de serviciu, poate fi comisă şi

de persoane care nu au calitatea de
funcţionar, respectiv chiar de soţul destinatarului, dacă acesta ştia că nu are

acceptul soţului pentru deschiderea
corespondenţei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece infracţiunea poate fi

comisă în anumite modalităţi în forma
coautoratului.
704. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât Ministerul Educaţiei Naţionale a emis
înscrisul modi¬ficat şi, prin urmare,
înscrisul este unul oficial, conform art. 178 alin. (2) C.pen. Răspunsul de la Ut. b)
este incorect, deoarece falsul nu
este realizat cu prilejul întocmirii acestuia, de către funcţionarul public aflat în

exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât falsificarea a fost săvârşită prin

modificarea notei ia examenul de licenţă,
înscrisul fiind emis de către o Instituţie publică şi constituie înscris oficial, conform
art. 178 alin. (2) C.pen. Este
irelevantâ facultatea absolvită, întrucât nu instituţia de învăţământ este emitenta

înscrisului falsificat.
705. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât punerea în executare a hotărârii nu
influenţează elementele de tipicitate
obiectivă ale infracţiunii fals în înscrisuri oficiale. Astfel, falsificarea trebuie sa fie
numai de natură să producă
consecinţe juridice, condiţia fiind îndeplinită în cauză, întrucât modificarea

dispozitivului hotărârii, în sensul
majorării sumei care îi fusese acordată făptuitorului, este de natură să producă

Ghigheci Ghigheci
I
consecinţe juridice. Răspunsul de la lit.
b) este incorect, deoarece falsul nu este realizat cu prilejul întocmirii acestuia, de

către funcţionarul public aflat în
exercitarea atribuţiilor de serviciu. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât

modificarea intervine asupra unui
înscris oficial, conform art. 178 alin. (2) C.pen., emis de către o instanţă
judecătorească, acţiunea fiind de natură să
producă consecinţe juridice, iar folosirea înscrisului atrage incidenţa infracţiunii de

uz de fals prevăzut de ar. 323
C.pen, cele două fapte fiind săvârşite prin acţiuni distincte. 1

706. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât atestarea unei fapte
necorespunzătoare adevărului a avut loc la
momentul întocmirii înscrisului oficial de către notarul public. Notarul public este
funcţionar public, în sensul art. 175
alin. (2) C.pen., şi, prin urmare, actele emise sunt înscrisuri oficiale, conform art.
lit. c) este incorect, întrucât, deşi contractul de vânzare a fost încheiat între două
persoane fizice, manifestarea de
voinţă a fost consfinţită prin încheiere unui act autentificat de către notar.
707. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât, conform art. 322 C.pen., este
incriminată şi atestarea la momentul
întocmirii înscrisului sub semnătură privată a unor fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului, în cazul de faţă
achiziţionarea unor produse care nu au fost în mod efectiv vândute. Dacă înscrisul
astfel falsificat nu este folosit sau
încredinţat unei terţe persoane pentru a fi folosit, nu sunt întrunite elementele de

tipicitate obiectivă. Dacă însă
administratorul o încredinţează contabilului pentru introducerea facturii fiscale în

contabilitate, atunci pentru
administrator va fi reţinută săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub

Ghigheci Ghigheci
I
semnătură privată prevăzută de art. 322
C.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, deoarece factura fiscală emisă de

către o societate comercială cu capital
integral privat nu este un înscris oficial conform art. 178 alin. (2) C.pen., iar
administratorul nu este un funcţionar
public, conform art. 175 C.pen.

708. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, din modalitatea de descriere a
situaţiei de fapt, rezultă că înscrisul nu
a fost falsificat de către X. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât folosirea

înscrisului despre care X cunoştea că
este fals în vederea obţinerii unui împrumut consti¬tuie infracţiunea de uz de fals

prevăzută de art. 323 C.pen. Totodată,
prin folosirea înscrisului, X a indus în eroare banca prin prezentarea ca adevărată

a veniturilor sale, acestea nefiind
reale, prejudiciul constând în acordarea creditului, deşi persoana vătămată nu

cunoştea posibilităţile reale de plată ale
lui X. Răspunsul de la lit. c) este eronat, deoarece infracţiunea de uz de fals se

consumă la momentul utilizării
înscrisului despre care X cunoştea că este fals, în vederea producerii consecinţelor

juridice, chiar dacă acestea din urmă
nu s-au produs.
709. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, Iar cel de la lit. b) este eronat, întrucât
infracţiunea de fals în înscrisuri sub
semnătură privată absoarbe infracţiunea de uz de fals atunci când autorul falsului

este cel care foloseşte înscrisul.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, pentru întrunirea condiţiilor de

tipicitate obiectivă, înscrisul trebuie să
fie apt să producă consecinţe juridice.

710. c
Cererea de chemarea în judecată constituie un act procesual prin care este
sesizată instanţa civilă. Argumentele
Ghigheci Ghigheci
I
reclamantului nu constituie un mijloc de probă în procesul civil, iar instanţa nu îşi

poate întemeia hotărârea pe
susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată. Astfel, răspunsul de

la lit. a) nu este corect, răspunsul
corect fiind cel de la lit. c). Răspunsul de la lit. de lit. b) este incorect, întrucât
cererea de chemare în judecată
formulată în faţa instanţei civile nu constituie o sesizare penală conform art. 268
alin. (1) C.pen.
711. a, c
Pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de fals privind
identitatea prevăzută de art. 327
C.pen., este necesară folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,

legitimare ori la dovedirea stării
civile sau a unui astfel de act falsificat. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este
corect. Consumarea infracţiunii nu
este condiţionată de efectuarea unor diligente din partea funcţionarului public

pentru verificarea mijlocului fraudulos de
identificare prezentat, atât timp cât documentul prezentat este aparent legal şi
valabil, răspunsul de la lit. b) fiind
astfel eronat. Dacă X
foloseşte identitatea unei alte persoane, atunci fapta constituie infracţiunea de-
fals privind identitate în varianta
agravată prevăzută de art. 327 alin. (2) C.pen, răspunsul de la lit. c) fiind astfel
corect.
712. c
Prezentarea sub o identitate falsă prin utilizarea unui act de identitate aparţinând
altej persoane constituie infracţiunea
de fals privind identitatea în variantă agravată prevăzută de art. 327 C.pen. în

cadrul condiţiilor de tipicitate obiectivă
este prevăzută utilizarea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare,

legitimare ori la dovedirea stării civile sau
a unui astfel de act falsificat, infracţiunea de uz de fals fiind astfel absorbită în

Ghigheci Ghigheci
I
infracţiunea mai gravă de fals
privind identitatea. Mărturia mincinoasă este săvârşită prlntr-o acţiune distinctă

de prezentarea sub 0 identitate falsă
şi, prin urmare, cele două infracţiuni sunt în concurs real, conform art. 38 alin. (1)
C.pen. Prin urmare, răspunsul de la
lit. c) este singurul corect.

713. b, c
Pentru întrunirea condiţiilor de tipicitate obiectivă este necesară săvârşirea faptei
în public condiţie neîntrunită în
speţă, Iar proferarea injuriilor la adresa la sistemul public de pensii nu aduce

atingere demnităţii persoanelor. Aşadar,
răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte.

714. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât în cadrul concursului de infracţiuni nu
este cuprinsă şi infracţiunea de
loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 C.pen. Răspunsul de la lit. c) este
incorect, întrucât nu este avută în
vedere acţiunea de distrugere a geamului autovehiculului.

715. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 375
C.pen.
716. c
Art. 377 C.pen. include în sfera ilicitului penal numai raportul sexul consimţit,
săvârşit între rude în linie directă.
Prin urmare, actul sexual liber consimţit între rude în linie directă nu întruneşte
elementele de tipicitate obiectivă ale
infracţiunii de incest. Răspunsul de la lit. de la lit. c) este corect, Iar cel de la lit. a)
este eronat. Având în vedere
că actul sexual presupune penetrare şi este liber consimţit, răspunsul de la lit. b)

este greşit.
717. b
Infracţiunea complexă de viol în varianta agravată prevăzută de art. 218 alin. (3)
lit. b) C.pen. absoarbe infracţiunea de
incest. Prin urmare, răspunsul de la lit. b) este singurul corect.

718. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Faţă de elementele constitutive prevăzute de art. 378 C.pen., răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt corecte.
719. b
Faţă de prevederile art. 378 alin. (4) C.pen., numai răspunsul de la lit. b) este
corect.
720. b
Conform art. 378 alin. (4) C.pen., instanţa va putea dispune suspendarea
pedepsei sub suprave¬ghere, chiar dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare, în situaţia expusă,

suspendarea executării va fi revocată, însă
executarea pedepsei rezultante poate fi suspendată sub supraveghere în situaţia

în care inculpatul îşi îndeplineşte
obligaţiile până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Prin urmare,

singurul răspuns corect este cel de la
lit. b)
721. a, b
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. a) şi b), faţă de elementele constitutive
enunţate de art. 379 C.pen.
TITLUL IV PROCEDURĂ PENALĂ
Capitolul I
Partea generală
Judecătorul care, in cursul urmăririi penale, a emis un mandat numele unui

martor, în temeiul art. 265 alin. ¡4)
C.proc.pen.:
a) nu devine incompatibil să soluţioneze cauza în fond, deoarece nu şi-a spus
părerea în cauză cu privire la soluţia
ce s-ar putea pronunţa;
b) devine incompatibil să soluţioneze cereri în faza camerei preliminare;
Ghigheci Ghigheci
I
c) poate fi declarat incompatibil să soluţioneze cauza în fond.
Judecătorul care a admis o cerere a inculpatului de înlocuire a măsurii arestului la
domiciliu cu măsura controlului
judiciar pe cauţiune, în faza camerei preliminare:
a) nu mai poate soluţiona cauza respectivă în fond;
b) poate să nu soluţioneze cauza respectivă în fond, dacă aceasta a fost
repar¬tizată aleatoriu altui judecător;
c) va soluţiona cauza respectivă în fond.
de cameră preliminară: i^S^BEBHBIHHHHBBHHI
a) verifică în toate cauzele legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi
penale;
b) verifică în toate cauzele legalitatea trimiterii în judecată a inculpaţilor;
c) nu verifică în toate cauzele legalitatea administrării probelor în cursul
urmăririi penale şi legalitatea
trimiterii în judecată a inculpaţilor.
Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul: - -
a) să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, chiar dacă
se constată că aceştia cunosc limba
română;
b) să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, chiar dacă
aceştia locuiesc în alte judeţe decât
cele cu populaţie aparţinând minorităţii respective;
c) la un interpret doar dacă nu cunosc limba română.
Cetăţenii străini au dreptui să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de
a) indiferent dacă aceştia cunosc sau nu limba română;
b) doar în cazul în care aceştia nu cunosc limba română;
c) doar în cazul în care nu cunosc limba română şi dovedesc acest lucru prin
orice mijloc de probă.
Cetăţenii români aparţinând minorităţii turce:
A) au dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa instanţelor de judecată,
chiar dacă aceştia cunosc limba
română, actele procedurale întocmindu-se în limba română;
B) au dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa instanţei de judecată
doar dacă în unitatea administrativ-
teritorială unde se desfăşoară procesul există un anumit număr de persoane
aparţinând minorităţii respective;
b) nu sunt obligaţi să se exprime în limba maternă în faţa instanţei de
judecată.
7. în cazul în care atât membrii instanţei de judecată, cât şi procurorul, părţile
si
subiecţii procesuali principali participanţi la un proces cunosc limba unei
minorităţi naţionale, procesul se poate
desfăşura în limba aparţinând acelei minorităţi
\y naţionale:
a) fără a fi necesară participarea unui interpret, actele procedurale putându-se
întocmi în această limbă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) fără a fi necesară participarea unui interpret, actele procedurale
întocmindu-se în limba română, în traducerea
făcută de preşedintele de complet;
c) fiind necesară asigurarea traducerii în limba română, de către un interpret
autorizat.
8. Dreptul ia un interpret presupune:
a) asigurarea posibilităţii de a lua cunoştinţă de piesele principale ale
dosarului, pentru partea sau subiectul
procesual principal care nu înţelege limba română;
b) asigurarea traducerii tuturor pieselor dosarului, pentru partea sau subiectul
procesual principal care nu înţelege
limba română;
c) asigurării posibilităţii suspectului sau inculpatului pentru care apărarea este
obligatorie, de a comunica cu
avocatul ales, prin desemnarea unui interpret gratuit.
9. Dreptul la un interpret presupune obligaţia organelor judiciare de a asigura
în
mod gratuit un interpret pentru:
a) suspect sau inculpat, cheltuielile ocazionate de acest fapt fiind incluse în
chel-
tuielile judiciare suportate de condamnat;
b) suspect sau inculpat, cheltuielile ocazionate de acest fapt nefiind incluse în
cheltuielile judiciare suportate de condamnat-
ei inculpatul care vrea să introducă între termene o cerere de recuzare a
instanţei.
10. Judecătorul care a emis un mandat de percheziţie domiciliara in cursul
urmărim
penale, sut> imperiu! vecinului Cod Je procedura pedală:
a) a devenit incompatibil să soluţioneze cauza în fond, după intrarea în vigoare
a noului Cod de procedură penală,
deoarece a exercitat funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi;
b) a devenit incompatibil să soluţioneze cererile din faza camerei preliminare,
după intrarea în vigoare a noului Cod
de procedură penală, deoarece a exercitat funcţia de judecător de drepturi şi
libertăţi;
c) nu a devenit incompatibil să soluţioneze cauza în faza camerei preliminare
şi în fond, după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură penală.
Procedură penală 557
11. Judecătorul care a soluţionat, sub imperiul vechiului Cod de procedură
per.ală,
recursul împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive faţă de
a i eJHHHHIHIHHHHB9H|HHH6H
a) este incompatibil să soluţioneze cauza în apel, după intrarea în vigoare a
noului Cod de procedură penală;
b) a exercitat funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi în cauza respectivă;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu este, în principiu, incompatibil să soluţioneze cauza în apel, după
intrarea în vigoare a noului Cod de
procedură penală.
12. Necompetenţa materială a organului de urmărire penală care a efectuat
urmă-
rirea penală înainte de 1 februarie 2014: '9HHHHHHHIIHHH
a) atrage sancţiunea nulităţii absolute, deoarece, la momentul efectuării
urmăririi penale, necompetenţa materială a
organelor judiciare era sancţionată cu nulitatea absolută;
b) atrage sancţiunea nulităţii relative, după intrarea în vigoare a noului Cod de
procedură penală;
c) poate fi invocată oricând şi atrage restituirea cauzei la parchet.
^SBHIIIIIIIHIIIHHHBHHIHHHBH
a) nu poate face în niciun caz acte de urmărire penală pe teritoriul altor state;
b) poate face personal, în anumite condiţii, acte de urmărire penală pe
teritoriul altor state;
c) trebuie să apeleze întotdeauna la comisia rogatorie internaţională, dacă are
de făcut un act de urmărire penală pe
teritoriul altui stat.
14. Efectuarea unui act de procedură penală pe teritoriul altui stat, într-o cauză
aflată în lucru la un organ de urmărire penală român: . - .
a) se poate face potrivit legii procesual penale române;
b) se face, de regulă, potrivit legii procesual penale a statului pe teritoriul
căruia se efectuează actul respectiv;
c) se face întotdeauna potrivit legii procesual penale a statului pe teritoriul
căruia se efectuează actul respectiv.
15. în cursul urmăririi penale efectuate pentru comiterea infracţiunii de viol,
se pune în mişcare: '-flflHHBHBHHHHHHHH
■ a) doar prin ordonanţa procurorului;
b) fie prin ordonanţa procurorului, fie prin rechizitoriu;
c) şi prin plângerea persoanei vătămate.
16. în cazul în care subiectul activ al infracţiunii nu întruneşte o anumită calitate
prevăzută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni:
a) procurorul va dispune clasarea, deoarece există o cauză de
neimputabilitate;
b) instanţa va dispune achitarea inculpatului, deoarece fapta nu este
prevăzută de legea penală;
c) procurorul va dispune scoaterea de sub urmărire penală.
17. în cazul în care există atât probe în acuzare, cât şi probe care susţin
nevinovăţia
inculpatului cu privire la săvârşirea faptei penale reclamate, fără să se poat|
stabili care sunt mai convingătoare:
a) instanţa va stabili soluţia în funcţie de probele care sunt preponderente;
b) instanţa va dispune achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu există;
c) procurorul va dispune soluţia de clasare, pe motiv că nu există probe că 0
persoană a săvârşit infracţiunea.
Ghigheci Ghigheci
I
18. Tn cazul în care a intervenit decesul persoanei vătămate înainte de
împlinirea
termenului pentru formularea plângerii prealabile, procurorul:
a) va dispune întotdeauna clasarea, deoarece lipseşte plângerea prealabilă;
b) poate să efectueze urmărirea penală şi să dispună trimiterea în judecată a
inculpatului;
c) va dispune întotdeauna clasarea în temeiul art. 16 lit. f) C.proc.pen.
19. In cazul desistării sau împiedicării producerii rezultatului: -
a) inculpatul este achitat, deoarece există o cauză justificativă;
b) inculpatul este achitat, deoarece există o cauză de neimputabilitate;
c) se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpat, deoarece există o
cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
20. Dacă a Intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii,
instanţa:
a) va dispune scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la instanţa
competentă din statul în care a fost transferată procedura;
b) poate soluţiona cauza în continuare;
c) va dispune încetarea procesului penal.
21. în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost
pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii:
a) nu este posibilă retragerea plângerii prealabile;
b) este posibilă retragerea plângerii prealabile, iar organele judiciare sunt
obligate să dea relevanţă acestei manifestări de voinţă a persoanei vătămate;
c) instanţa va dispune încetarea procesului penal doar dacă retragerea
plângerii prealabile este însuşită de procurorul de şedinţă.
i-t. in cazul in care procurorul a dispus soluţia de clasare pentru lipsa plângerii
prealabile, nu mai este posibilă:
a) în niciun caz punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat;
b) punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpat, dacă au trecut mai
mult de trei luni de la data la care persoana vătămată majoră a aflat despre
săvârşirea faptei;
c) punerea în mişcare din oficiu a acţiunii penale faţă de inculpat, chiar dacă
persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciţiu.
23, Inculpatul poate solicita continuarea procesului penal în caz de:
a) prescripţie a executării pedepsei;
b) renunţare la urmărirea penală, procurorul fiind obligat să dispună trimiterea
în judecată a inculpatului;
c) renunţare la urmărirea penală, nefiind obligatorie trimiterea în judecată a
inculpatului.
.^jSHIHRBHHHflBHflflfliiHHHI
a) pot fi exercitate mai multe acţiuni penale;
b) se exercită doar o singură acţiune penală;
c) este posibil ca o singură acţiune penală să fie exercitată în mai multe
procese penale.
Ghigheci Ghigheci
I
25. Se exercită o singură acţiune penală cazul: JBHBHHHHHHHHH
a) unei infracţiuni complexe, judecate într-un proces penal;
b) judecării separate a mal multor participanţi la săvârşirea unei Infracţiuni;
c) judecării unui concurs ideal de infracţiuni, în acelaşi proces penal.
26. începerea urmăririi penale in rem:
a) nu poate fi dispusă de organul de cercetare penală sau de procuror;
b) poate fi urmată de punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) trebuie în mod obligatoriu să fie urmată de efectuarea în continuare a
urmăririi penale, faţă de suspect.
27. Acţiunea penală poate fi pusă în mişcare prin: '.
a) acordul de vinovăţie cu care este sesizată instanţa de judecată;
b) încheierea instanţei de judecată, în cazul admiterii plângerii împotriva
soluţiei de netrimitere în judecată a
inculpatului;
c) hotărârea Camerelor reunite ale Parlamentului, pentru infracţiunea de înaltă
trădare săvârşită de Preşedintele
României.
28. După punerea în mişcară a acţiunii penale, organul de urmărire penală;
a) nu are obligaţia încunoştinţării inculpatului despre posibilitatea încheierii
unui acord de recunoaştere a
vinovăţiei;
b) are facultatea de a-l audia pe inculpat, dacă acesta a fost ascultat în mod
repetat anterior;
c) este obligat să-l elibereze inculpatului, la cerere, o copie a ordonanţei de
inculpare.
29. Instanţa va dispune achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 16 lit.
b)
C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu
vinovăţia prevăzută de lege) atunci când:
a) există eroare asupra tipicităţii;
b) lipseşte un element constitutiv al infracţiunii;
c) nu sunt probe suficiente că inculpatul ar fi comis o infracţiune.
30. Se poate dispune achitarea inculpatului pentru că există o cauză
justificativă
atunci când:
a) inculpatul nu avea cum să ia cunoştinţă de incriminarea faptei;
b) este Incidenţă starea de necesitate, chiar dacă Inculpatul nu ştia de
existenţa el la momentul săvârşirii faptei;
c) inculpatul a crezut, din eroare, că acţionează în stare de necesitate.
31. Este posibilă încetarea procesului penal, prin retragerea plângerii prealabile
■ ■' '•. făcută:
a) printr-un mandat de reprezentare judiciară, dat avocatului ales;
b) în rejudecarea procesului penal, în cazul judecării în lipsă a inculpatului;
c) după admiterea contestaţiei în anulare.
32. împăcarea intervenită între inculpatul persoană fizică şi persoana vătămată:
a) are ca efect încetarea procesului penal şi faţă de persoana juridică, trimisă
Ghigheci Ghigheci
I
în judecată alături de inculpat;
b) poate avea loc şi în faza camerei preliminare, caz în care judecătorul de
cameră preliminară va dispune încetarea
procesului penal;
c) dacă infracţiunea este săvârşită de reprezentantul persoanei juridice
vătămate împăcarea va produce efecte numai
dacă este însuşită de procuror.
33. Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului:
a) are ca efect trimiterea în judecată a inculpatului, de către procuror, pentru a
se constata vinovăţia sau
nevinovăţia acestuia;
b) are ca efect începerea urmăririi penale şl continuarea acesteia faţă de
subiectul procesual principal;
c) poate conduce în final la constatarea incidenţei unei cauze justificative.
34. Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are
capacitate
de exerciţiu restrânsă:
a) acţiunea civilă se exercită în nomele acesteia de către reprezentantul legal
sau de către procuror, care trebuie să
facă constituirea de parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti;
b) procurorul poate face constituirea de parte civilă împotriva inculpatului până
la terminarea cercetării
judecătoreşti;
c) reprezentantul legal care exercită acţiunea civilă trebuie să indice în consti-
• tuirea de parte civilă motivele
şi probele pe care se întemeiază.
în cazul în care constituirea de parte civilă se face fără a se indica natura şi
întinderea pretenţiilor:
a) instanţa va respinge acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal;
b) instanţa va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată în cadrul procesului
penal;
c) nu există o acţiune civilă formulată în cadrul procesului penal.
561
Procedură penală
36. Majorarea pretenţiilor solicitate în constituirea de parte civilă se poate fa
a) oricând în cursul procesului penal;
b) după începerea cercetării judecătoreşti doar cu acordul inculpatului şi al
părţii responsabile clvilmente;
c) fără acordul inculpatului sau al părţii responsabile clvilmente, doar până la
terminarea cercetării judecătoreşti
în faţa instanţei de fond.
37. Dreptul de a se constitui parte civilă în procesul penal: JaHHHHHH
a) poate fi transmis către moştenitori, în cazul în care persoana vătămată a
decedat din cauze independente de
săvârşirea Infracţiunii;
b) poate fl transmis pe cale convenţională către o altă persoană;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu poate fl transmis în niciun mod către o altă persoană.
38. Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente:
a) se poate realiza până la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa Instanţei
de fond, la cererea procurorului, în
cazul persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu;
b) se poate realiza până la începerea cercetării judecătoreşti, chiar dacă partea
responsabilă civilmente persoană
juridică a fost radiată;
c) este obligatorie pentru procuror, în cazul în care acesta exercită acţiunea
civilă.
39. Renunţarea la tflHHHHBHHHHHHBBHBHHHI
a) se poate face prin mandatar, numai în baza unei procuri autentice;
b) se poate face prin mandatar, cu procură specială;
c) nu se poate face niciodată prin mandatar.
40. Partea civilă care a renunţat la pretenţiile civile poate:
a) introduce o acţiune separată la instanţa civilă, pentru aceste pretenţii, după
rămânerea definitivă a hotărârii
penale;
b) introduce o acţiune separată la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului
descoperit după această renunţare;
c) reveni asupra renunţării, dacă a fost indusă în eroare de către Inculpat.
41. în cazul în care inculpatul recunoaşte pretenţiile părţii civile:
a) instanţa nu poate lua act de această recunoaştere, dacă nu şi-a dat acordul
partea responsabilă civilmente;
b) instanţa dispune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, iar pe
partea responsabilă civilmente care
nu şî-a dat acordul o va obliga la despăgubiri doar în măsura în care pretenţiile
civile au fost dovedite;
c) partea responsabilă civilmente trebuie să-şl motiveze lipsa acordului cu
privire la această recunoaştere.
42. Intervenirea în proces a părţii responsabile civilmente:
a) poate avea loc pană la terminarea cercetării judecătoreşti în faţa instanţei
de fond, numai cu acordul Inculpatului;
b) îi înlătură acesteia dreptul de a mai propune probe, dacă a avut loc la
ultimul termen de judecată;
c) îi dă dreptul acesteia de a propune probe în vederea achitării inculpatului, chiar
dacă acesta din urmă a recunoscut fapta.
Partea responsabilă civilmente:

a) are toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat, inclusiv dreptul
de a invoca în camera preliminară nelegalitatea unor acte de urmărire penală-
b) nu poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile, dacă inculpatul
nu este de acord cu aceasta;
c) poate să nu fie obligată la plata despăgubirilor civile, chiar dacă inculpatul a fost
condamnat pentru infracţiunea săvârşită.
44. în cazul în care un număr mare de persoane, care nu au interese contrarii, s-au
Ghigheci Ghigheci
I
constituit părţi civile:
a) au obligaţia de a desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul
procesului penal;
b) dobândesc termen în cunoştinţă, dacă Instanţa de judecată le-a desemnat un
avocat din oficiu pentru a le reprezenta Interesele, chiar dacă nu au luat
legătura cu acesta;
c) trebuie să motiveze în faţa instanţei de ce refuză să fie reprezentate de avo-
catul din oficiu desemnat de instanţă pentru a le reprezenta interesele, în cazul
în care nu sunt de acord cu acesta.
45. Dacă un număr mare de persoane s-au constituit părţi civile: . "
a) pot decide să desemneze o singură persoană care să le reprezinte interesele în
cadrul procesului penal, în temeiul art. 20 alin. (6) C.proc.pen., chiar dacă au
interese contrarii;
b) trebuie să motiveze în faţa instanţei de ce consideră că au interese contrarii,
atunci când nu sunt de acord cu desemnarea unei persoane care să le ;
reprezinte interesele în proces;
c) pot decide să nu-şi desemneze o persoană care să le reprezinte interesele în
procesul penal.
46. Dacă instanţa a desemnat un avocat din oficiu care să reprezinte interesele
părţilor civile din cauză, acestea:
a) pot comunica instanţei doar până la primul termen de judecată, după primirea
încheierii de desemnare, că nu sunt de acord să fie reprezentaţi prin avocatul
din oficiu;
b) pot comunica instanţei şi după primul termen de judecată de la primirea înche-
ierii de desemnare că nu sunt de acord să fie reprezentaţi de avocatul din oficiu;
c) nu mai pot face cereri şi nu mai pot propune probe în cauză decât prin
reprezentantul desemnat.
47. Persoana desemnată ca reprezentant comun al părţilor civile:

a) trebuie să fie remunerată de părţile civile;
b) poate renunţa la pretenţiile civile, atunci când apreciază că acestea sunt
nejustificate;
c) nu trebuie să fie întotdeauna un avocat din oficiu.
48. Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis unei alte persoane:
a) aceasta se poate constitui parte civilă în procesul penal, dacă este vorba de o
transmitere cu titlu gratuit;
b) acţiunea civilă se poate disjunge când transmiterea dreptului a avut loc cu puţin
timp înainte de terminarea cercetării judecătoreşti;
c) aceasta are dreptul doar la solicitarea sumei achitate în schimbul transmiterii
acelui drept.
49. Dreptul la repararea prejudiciului produs prin infracţiune: 'JHHSOHHBHI
a) poate fi transmis convenţional şi în cursul urmăririi penale pentru această infrac-
ţiune, caz în care acţiunea civilă poate fi soluţionată în cadrul procesului penal;
b) nu poate fi transmis prin moştenire;
c) poate fi transmis convenţional înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale
pentru infracţiunea prin care s-a cauzat prejudiciul.
50. Dacă dreptul la repararea prejudiciului produs prin infracţiune a fost transmis pe
HHIBIBB^BBMSIBHHBWH
a) după începerea urmăririi penale, dar înainte de punerea în mişcare a acţiunii
penale pentru infracţiunea care a cauzat prejudiciul, dobânditorul poate exer-
cita acţiunea civilă în cadrul procesului penal atunci când persoana vătămată
Ghigheci Ghigheci
I
depusese la dosar o declaraţie de constituire de parte civilă;
b) după punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea care a cauzat
prejudiciul, dar înainte de trimiterea în judecată a inculpatului, dobânditorul
poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal;
c) în cursul judecării apelului, instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile.
51. Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc la
a) inculpatului;
b) unei alte părţi responsabile civilmente;
c) părţii civile.
JHHBlIilHHHHi^HfliHfllH
a) procurorul este obligat să introducă din oficiu partea responsabilă civilmente în
proces, în cursul urmăririi penale;
b) procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părţii respon-
sabile civilmente, până la începerea cercetării judecătoreşti;
c) partea civilă poate cere introducerea în procesul penal a părţii responsabile
civilmente imediat după începerea cercetării judecătoreşti.
53. în caz de deces al părţii responsabile civilmente în cursul judecăţii, dacă partea
civilă nu indică în termenul legal moştenitorii acesteia:
a) instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă exercitată faţă de inculpat şi partea
responsabilă civilmente;
b) instanţa respinge acţiunea civilă exercitată faţă de partea responsabilă civil-
mente şi o soluţionează pe aceea exercitată faţă de inculpat;
c) poate proceda la indicarea moştenitorilor şl după împlinirea termenului de
două luni, prevăzut de art. 24 alin. (2) C.proc.pen., însă numai cu acordul
inculpatului.
54. Dacă nu există constituire de parte civilă, Instanţa:

a) are obligaţia de a dispune desfiinţarea înscrisurilor false;
b) se pronunţă asupra despăgubirilor civile cuvenite persoanelor vătămate Iipsite
de capacitate de exerciţiu;
c) are facultatea de a dispune restabilirea situaţiei anterioare.
55.
Instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă în cazul:
a) achitării pentru că fapta nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de
lege;
b) încetării procesului penal pentru lipsa avizului Consiliului Superior al Magistra-
turii pentru punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul magistrat;
c) transferării procedurii de judecată la o Instanţă din străinătate.
56.
In cazul în care instanţa dispune disjungerea acţiunii civile:
a) aceasta se trimite spre soluţionare Instanţei civile, rămânând valabile probele
administrate până la acel moment;
b) aceasta se soluţionează în continuare de către instanţa penală, cu prezenţa
procurorului şl asigurarea unui avocat din oficiu pentru inculpat, în cazul în care
asistenţa juridică este obligatorie în procesul penal;
c) dosarul nou-format nu mai poate fl conexat din nou la dosarul având ca obiect
acţiunea penală.
57. Daca nu s-a constituit parte civila pana la începerea cercetam judecătoreşti:
a) persoana vătămată se poate constitui parte civilă după acest moment proce-
sual, dacă reprezentantul legal al inculpatului minor este de acord cu repararea
Ghigheci Ghigheci
I
prejudiciului;
b) succesorii persoanei vătămate pot Introduce la Instanţa civilă acţiune pentru
acoperirea prejudiciului produs prin infracţiune, chiar dacă aceştia l-au desco-
perit anterior punerii în mişcare a acţiunii penale;
c) acţiunea civilă pornită anterior de persoana vătămată, pentru repararea preju-
diciului produs prin infracţiune, se suspendă după trimiterea dosarului în
camera preliminară.
58. Dacă instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă:

a) persoana vătămată care s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce
acţiune la Instanţa civilă, după pronunţarea hotărârii penale în primă instanţă;
b) succesorii persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă în procesul penal
pot Introduce acţiune la instanţa civilă doar dacă şi-au exprimat opţiunea de a
continua exercitarea acţiunii civile, în termen de cel mult două luni de la data
decesului părţii civile;
c) probele administrate în procesul penal pot fi folosite în faţa instanţei civile,
chiar dacă inculpatul se opune.
Dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal: JflHB
a) poate solicita disjungerea acţiunii civile, când soluţionarea acţiunii penale a
depăşit un termen rezonabil;
b) are facultatea de a părăsi sau nu instanţa penală, dacă procesul penal a fost
suspendat;
c) nu mai poate reveni niciodată în procesul penal, dacă a părăsit instanţa penală
şl s-a adresat instanţei civile.
în cazul în care persoana vătămată s-a adresat instanţei civile pentru a obţine
repararea prejudiciului produs prin infracţiune:
a) se poate constitui parte civilă în procesul penal, în cazul în care procesul penal a
fost reluat după suspendare, chiar dacă suspendarea acestuia se dispusese
după începerea cercetării judecătoreşti;
b) nu mai poate părăsi instanţa civilă, pentru a se constitui parte civilă în procesul
penal, dacă instanţa civilă a pronunţat o hotărâre nedefinitivă de respingere a
acţiunii;
c) aceasta nu se mai poate constitui parte civilă în procesul penal, dacă acţiunea
penală a fost pusă în mişcare după formularea acţiunii în faţa instanţei civile.
în cazul în care persoana vătămată s-a adresat instanţei civile pentru a obţine
repararea prejudiciului produs prin infracţiune: "fHHHHHHHHHHI
a) judecata în faţa instanţei civile se suspendă după ce se dispune începerea
urmăririi penale în cauza penală;
b) se poate adresa instanţei penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale,
pentru repararea prejudiciului moral produs prin infracţiune, chiar dacă la
instanţa civilă solicitase doar repararea prejudiciului material;
c) se poate adresa instanţei penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale,
pentru a solicita sume majorate, chiar dacă până la momentul punerii în
mişcare a acţiunii penale Instanţa civilă a pronunţat o hotărâre nedefinitivă.
în cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror:
a) succesorii părţii civile decedate după pronunţarea hotărârii penale pot Introduce
acţiune la Instanţa civilă, pentru prejudiciul născut anterior exercitării acţiunii
civile de către procuror, dar descoperit ulterior pronunţării hotărârii penale;
b) persoana vătămată în favoarea căreia s-a exercitat acţiunea civilă nu mai poate
introduce acţiune în faţa instanţei civile, dacă procesul penal a fost suspendat;
c) partea civilă poate renunţa la pretenţiile civile doar cu acordul procurorului.
Ghigheci Ghigheci
I
în cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror, partea civilă poate
a) diferenţa de prejudiciu, doar pentru prejudiciul născut sau descoperit după

constituirea ca parte civilă;
b) repararea prejudiciului moral, dacă are probe noi că s-a produs şi un astfel de
prejudiciu, pe lângă cel material, reparat de instanţa penală;
c) acordarea unei diferenţe de prejudiciu, fără nicio altă condiţie.
64. Succesorii persoanei vătămate pot introduce acţiune la Instanţa civilă:

a) doar dacă persoana vătămată a decedat după pronunţarea hotărârii de către
instanţa penală;
b) doar dacă prejudiciul solicitat a fost descoperit după constituirea de către
persoana vătămată ca parte civilă în procesul penal;
c) chiar dacă persoana vătămată nu a dorit să se constituie parte civilă în procesul
penal.
65. Dacă nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată poate
introduce acţiune la instanţa civilă:
a) doar pentru repararea prejudiciului născut sau descoperit după începerea
cercetării judecătoreşti în faţa Instanţei penale de fond;
b) chiar dacă acţiunea civilă a fost exercitată de procuror în favoarea acesteia în
anumite situaţii;
c) pentru repararea prejudiciului născut anterior sau ulterior pronunţării hotărârii
de către instanţa penală.
66. Suspendarea acţiunii civile exercitate în faţa instanţei civile are loc:
a) doar dacă aceasta a fost introdusă anterior punerii în mişcare a acţiunii penale în
procesul penal, nu şi când a fost introdusă ulterior acestui moment procesual;
b) cel mult un an de la punerea în mişcare a acţiunii penale în procesul penal;
c) până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
67. în cazul în care a trecut mai mult de un an de ia punerea în mişcare a acţiunii

penale:
a) se reia judecata acţiunii civile separate, Iar hotărârea definitivă ulterioară a
instanţei penale nu mal poate avea autoritate de lucru judecat în faţa instanţei
civile, chiar dacă a intervenit înainte de pronunţarea vreunei hotărâri de către
instanţa civilă;
b) nu este obligatorie reluarea judecăţii în faţa instanţei civile, căreia i s-a adresat
persoana vătămată pentru repararea prejudiciului rezultat din infracţiune;
c) persoana vătămată poate introduce acţiune în faţa instanţei civile, pentru
repararea prejudiciului produs prin infracţiune, chiar dacă nu s-a terminat
cercetarea judecătorească în faţa instanţei penale de fond.
18. în caz de achitare a inculpatului pe motiv că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia
prevăzută de lege [art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua C.proc.pen.]:
a) hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa
Instanţei civile, care nu îl mai poate obliga la plata prejudiciului produs prin
fapta sa;
b) hotărârea definitivă a instanţei penale nu are autoritate de lucru judecat în faţa
instanţei civile, aceasta din urmă putând constata că inculpatul are o culpă
civilă în producerea rezultatului;
c) instanţa civilă nu mai poate dispune obligarea inculpatului la plata prejudiciului
produs prin fapta sa, deoarece acesta a săvârşit fapta fără vinovăţie.
cg. în caz de achitare a inculpatului pe motiv ca exista o cauza justificativa, instanţa

civilă: ^HBHBBHBHHbHHHBHBSBBBHBHPHI
a) poate, în principiu, să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor
Ghigheci Ghigheci
I
civile produse persoanei vătămate prin fapta sa;
b) nu poate, în principiu, să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor
civile produse persoanei vătămate prin fapta sa;
c) nu este obligată, în principiu, să ţină cont de hotărârea penală
70. în caz de condamnare definitivă a inculpatului pentru o infracţiune prin care s-au
produs consecinţe deosebit de grave, întrucât s-a produs o pagubă mai mare de
2.000.000 de iei, instanţa civiiă care soiuţionează acţiunea civilă separată:
a) nu poate dispune obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri mai mici de
|L 2.000.000 de lei, deoarece valoarea pagubei a fost stabilită de instanţa penală;
b) este legată de hotărârea definitivă a Instanţei penale cu privire la existenţa
prejudiciului;
c) nu este legată de hotărârea definitivă a instanţei penale cu privire la existenţa
prejudiciului.
71. în caz de condamnare definitivă a inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni:
a) instanţa civilă care soluţionează acţiunea civilă separată nu poate respinge
acţiunea părţii civile pe motiv că lipseşte culpa civilă;
b) instanţa civilă care soluţionează acţiunea civilă separată poate respinge
acţiunea părţii civile pe motiv că lipseşte culpa civilă;
c) în faţa instanţei civile pot fi aduse probe noi, din care să reiasă că inculpatul a acţio-
nat în legitimă apărare, care să conducă la respingerea acţiunii civile separate.
72. Este îndreptăţit la despăgubiri civile, în procesul penal, minorul:
a) născut după decesul victimei infracţiunii de ucidere din culpă, în măsura în care
este stabilită legătura de filiaţie între aceştia;
b) care nu s-a constituit parte civilă prin reprezentant şi pentru care nu a fost
exercitată din oficiu acţiunea civilă, de către procuror;
c) care era în îngrijirea victimei, doar dacă exista o obligaţie legală sau contrac-
tuală a acesteia din urmă faţă de minor.
73. în cazul unei acţiuni civile alăturate acţiunii penale în procesul penal:
a) inculpatul poate critica în apel nesoluţionarea acţiunii civile de către prima
instanţă, care nu a procedat la citarea în cauză a unităţii spitaliceşti ce a acordat
îngrijiri medicale persoanei vătămate;
b) instanţa penală este obligată să soluţioneze acţiunea civilă cu care este înves-
tită, neputând lua act de declaraţia părţii civile că înţelege să-şi valorifice
dreptul la despăgubiri pe calea unei acţiuni civile separate;
c) reprezentantul legal al părţii civile minore poate renunţa la pretenţiile civile, iar
instanţa este obligată să ia act de această renunţare.
74. în cazul decesului inculpatului în cursul procesului penal:
a) instanţa este obligată să facă demersuri pentru identificarea moştenitorilor
acestuia, în vederea introducerii lor în cauză;
568
Teste grilă
b) partea civilă poate cere introducerea în cauză a statului român, în cazul în care
moştenirea inculpatului este vacantă;
c) instanţa este obligată să lase nesoluţionată acţiunea civilă, chiar dacă partea
civilă indică moştenitorii şi solicită introducerea în cauză a acestora.
1
75. Răspund civil în calitate de părţi responsabile civilmente:
a) persoanele fizice care au girat în calitate de fideiusori pe inculpat, la încheierea con-
tractului cu partea civilă, în cazul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii;
b) Ministerul Apărării, în cazul săvârşirii de către inculpatul militar a infracţiunii de
ucidere din culpă, în timp ce exercita serviciul de gardă;
c) angajatorul inculpatului, doar dacă acesta din urmă a săvârşit o infracţiune în
exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timpul programului de lucru.
76. Răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente:
Ghigheci Ghigheci
I
a) societatea comercială care l-a folosit pe Inculpat la executarea unor lucrări, fără
a avea încheiat cu acesta vreun contract de muncă sau de prestări servicii;
b) societatea de pază al cărei angajat, în timpul exercitării atribuţiilor de pază, a
săvârşit infracţiunea de furt în dauna părţii civile;
c) tăinuitorul, în limita contravalorii bunurilor tăinuite de la inculpat.
77. în cazul unui accident de circulaţie produs ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni
la legea circulaţiei:
a) dacă s-a produs şi o vătămare corporală din culpă, persoanele vătămate au
dreptul doar la repararea pretenţiilor în legătură cu decesul victimei, nu şi la
cele privind repararea autovehiculului avariat;
b) asigurătorul autoturismului inculpatului are calitatea de parte responsabilă
civilmente în procesul penal;
c) partea responsabilă civilmente se poate constitui, la rândul său, parte civilă în
procesul penal, împotriva inculpatului, pentru recuperarea sumei achitate părţii
civile anterior punerii în mişcare a acţiunii penale.
78. în cazul unei infracţiuni comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal şi a
noului Cod de procedură penală, instanţa penală:
a) nu poate lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, în cazul intervenirii prescripţiei
răspunderii penale anterior intrării în vigoare a noilor coduri;
b) nu poate lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, în cazul intervenirii prescripţiei
răspunderii penale ulterior intrării în vigoare a noilor coduri;
c) va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, dacă a intervenit prescripţia răspunderii
penale anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
a) nu se poate dispune de către instanţă în cazul în care deţinătorul bunului furat

nu are nicio calitate în procesul penal;
b) poate fi dispusă de instanţă, chiar dacă faţă de deţinătorul bunului furat s-a
dispus clasarea pentru infracţiunea de tăinuire, pe motiv de iresponsabilitate;
c) presupune desfiinţarea tuturor actelor subsecvente de înstrăinare a bunului
furat, indiferent de deţinător.
80-
81-
82.
83.
84.
85.
86.
Acţiunea civila in procesul penal:

a)- poate fi. exercitată şi înxazul.săvârşirii unor infracţiuni de pericol;
b) poate avea ca obiect plata sumelor datorate de părintele divorţat, condamnat
pentru infracţiunea de abandon de familie;
c) poate fi exercitată şi faţă de favorizator.
Despăgubirile civile pot fi acordate:
a) şi global, tuturor părţilor civile, indiferent de natura infracţiunii;
b) integral tatălui victimei decedate, care s-a constituit parte civilă în procesul
penal, chiar dacă la cheltuielile de înmormântare a contribuit întreaga familie;
c) cumpărătorului de bună-credinţă al bunului furat, dacă acesta s-a constituit
parte civilă în procesul penal, în cazul în care bunul a fost restituit părţii civile.
Pot fi acordate despăgubiri civile în procesul penal dacă:

Ghigheci Ghigheci
I
a) s-a dispus achitarea inculpatului pentru că este incidenţă cauza de neimputa-
bilitate a excesului justificat;
b) s-a dispus achitarea inculpatului pentru că este incidenţă cauza justificativă a
ordinului legii;
c) a fost încheiat un acord de mediere cu privire la acţiunea penală.
împăcarea în procesul penal are ca efect:

a) stingerea acţiunii civile promovate de persoana vătămată în procesul penal;
b) stingerea acţiunii civile promovate de unitatea spitalicească în procesul penal,
cu privire la cheltuielile ocazionate de internarea victimei infracţiunii;
c) lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile promovate de unitatea spitalicească în pro-
cesul penal, cu privire la cheltuielile ocazionate de internarea victimei infracţiunii.
în cazul în care persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal
părăseşte calea penală, în alté situaţii decât cele enumerate de lege:
a) poate promova o acţiune civilă separată, în faţa instanţei civile;
b) pierde dreptul de a obţine acoperirea prejudiciului pe cale judiciară;
c) instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.
în cazul în care urmărirea penală a fost redeschisă după dispunerea unei soluţii
de clasare sau de renunţare la urmărirea penală: ' . Í
a) acţiunea civilă separată, formulată în faţa instanţei civile, se suspendă;
b) persoana prejudiciată prin infracţiune poate părăsi calea civilă şi se poate
constitui parte civilă în procesul penal;
c) persoana prejudiciată prin infracţiune nu poate părăsi calea civilă, pentru a se
constitui parte civilă în procesul penal, deoarece acest lucru este permis doar în
cazul în care urmărirea penală sau judecata au fost reluate după suspendare.
Se pot acorda despăgubiri, în cazul săvârşirii unei infracţiuni pentru:
a) prejudiciul actual sau viitor;
b) repararea prejudiciului eventual;
c) prejudiciul creat prin pierderea şansei efective de a obţine un avantaj.
Ghigheci
Ghigheci
92. In cursul urmăririi penale:
a) persoana vătămată are dreptul de a adresa întrebări inculpatului;
b) inculpatul nu are dreptul de a adresa întrebări persoanei vătămate;
c) organele judiciare trebuie să informeze persoana vătămată, din oficiu, cu
privire la stadiul urmăririi penale.
g3. Potrivit noului Cod de procedură penală:

a) nu mai există făptuitor;
b) făptuitorul este persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cu
privire la care nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale;
c) după începerea urmăririi penale in rem, făptuitorul devine suspect.
g4. Potrivit dispoziţiilor noului Cod de procedură penală:
a) făptuitorul este subiect pasiv al acţiunii penale;
b) în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua
verificări prealabile cu privire la făptuitor;
c) făptuitorul poate fi audiat în această calitate, chiar fără a i se aduce la cunoş-
tinţă drepturile prevăzute pentru suspect.
95. Suspectul este persoana cu privire la care: ■WKKKKBKKKtUBtBKttKL

a) s-a început urmărirea penală in rem;
b) s-a pus în mişcare acţiunea penală în cauză;
c) s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale.
Ghigheci Ghigheci
I
Cod de procedură .MMEKKBMBKKBS&BtMBmMb

a) se poate dispune începerea urmăririi penale direct in personam, dacă se
cunoaşte de la început cine este suspectul şi dacă sunt suficiente elemente cu
privire la infracţiunea săvârşită;
b) nu se poate dispune, în nicio situaţie, direct începerea urmăririi penale in
personam;
c) foştii învinuiţi devin automat suspecţi, prin intrarea în vigoare a noului Cod,
chiar dacă între timp a fost pusă în mişcare acţiunea penală.
97. Inculpatul are următoarele drepturi în cursul urmăririi penale:

a) dreptul de a asista personal la efectuarea actelor de urmărire penală;
b) dreptul de a asista, doar prin avocat, la efectuarea actelor de urmărire penală;
c) dreptul de a asista prin avocat la efectuarea oricăror acte de urmărire penală.
98. Inculpatul are următoarele drepturi în cursul urmăririi penale: r.'^-..-v'i

a) dreptul de a consulta personal dosarul;
b) dreptul de a se prezenta personal sau de a trimite avocatul ales, la chemările
organelor judiciare;
c) dreptul de a apela la un mediator, indiferent de obiectul cauzei.
99. Inculpatul are următoarele obligaţii în cursul urmăririi penale: -

a) obligaţia de a se supune măsurilor preventive dispuse de organele de urmărire
penală sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b) obligaţia de a comunica, în scris sau oral, în termen de 5 zile, orice schimbare
de domiciliu;
c) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor de cercetare penală, chiar
dacă în dosar procurorul efectuează urmărirea penală proprie.
87. Repararea prejudiciului produs prin infracţiune:
a) se poate face prin echivalent, atunci când, deşi repararea în natură este p0S|
bilă, aceasta nu mai prezintă interes pentru partea civilă;
b) trebuie făcută în natură, dacă acest lucru este posibil, chiar dacă nu ar mai
prezenta interes pentru partea civilă;
c) se poate face şi prin acordarea unei despăgubiri provizorii, pentru acoperirea
nevoilor urgente.
88. Hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei:

a) are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la întinderea
prejudiciului;
b) are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa
faptei şi a persoanei care a săvârşit-o;
c) nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, asupra niciunui aspect
89. Ordonanţa prin care procurorul dispune o soluţie de clasare:
a) nu poate fi invocată în faţa instanţei civile care soluţionează acţiunea civilă, cu
privire la constatările vizând existenţa faptei ilicite;
b) nu poate fi invocată în faţa instanţei civile care soluţionează acţiunea civilă, cu
privire la constatările vizând autorul faptei ilicite;
c) poate fi invocată în faţa instanţei civile care soluţionează acţiunea civilă, cu
privire la constatările vizând fapta ilicită şi autorul acesteia.
90. în cazul în care instanţa pronunţă o soluţie de renunţare la aplicarea unei

•• pedepse: ■
a) nu poate obliga inculpatul şi/sau partea responsabilă civllmente la plata despă-
gubirilor civile către partea civilă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă, în cazul în care inculpatul a depus
suma de bani solicitată pe numele părţii civile, prin oferta reală urmată de con-
semnaţiune;
c) dacă este urmarea admiterii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, va lăsa
întotdeauna nesoluţionată acţiunea civilă.
91. Inculpatul poate recunoaşte pretenţiile civile:

a) doar cu acordul părţii responsabile civilmente, chiar dacă aceasta nu a fost
introdusă în procesul penal;
b) fără acordul părţii responsabile civilmente, dacă aceasta nu a fost introdusă în
procesul penal;
c) chiar dacă nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii.
100.
101.
102.
în camera preliminară inculpatul are următoarele drepturi şi obligaţii:
a) dreptul de a fi încunoştinţat prin citaţie, cu privire la orice şedinţă de judecată;
b) dreptul de a I se desemna un avocat din oficiu, în cazul în care judecătorul de
cameră preliminară apreciază că acesta nu şi-ar putea face singur apărarea;
c) dreptul de a formula, în scris şi oral, cereri şi excepţii cu privire la temeinicia
probelor.
Pentru persoana vătămată minoră:
a) procurorul este obligat să exercite din oficiu acţiunea civilă, chiar dacă aceasta
este căsătorită;
b) procurorul este obligat să exercite din oficiu acţiunea civilă, în faţa instanţei
civile, în cazul în care a dispus clasarea;
c) există dreptul de a lua cunoştinţă personal de actele dosarului.
Persoana vătămată:
a) se poate constitui parte vătămată în procesul penal până la începerea cercetării
judecătoreşti;
b) poate fi audiată ca martor în procesul penal, dacă declară că nu doreşte să
participe ca persoană vătămată;
c) nu poate renunţa la statutul de persoană vătămată.
103.
In cursul urmăririi penale, persoana vătămată are următoarele drepturi:
a) de a fi Informată cu privire la drepturile sale, în momentul prezentării în faţa
organului de urmărire penală;
b) de a adresa personal întrebări martorilor audiaţi de organele de urmărire penală;
c) de a beneficia în mod gratuit de un avocat, dacă nu are mijloace pentru a-şi
angaja unul.
104. Inculpatul:
a) are întotdeauna dreptul de a asista personal la efectuarea tuturor actelor de
urmărire penală;
b) poate asista personal la efectuarea unui act de urmărire penală, chiar dacă
asistă şi avocatul său ales;
c) poate consulta personal dosarul de urmărire penală, chiar dacă acesta a fost
consultat şi de avocatul său ales.
105. Calitatea de inculpat:
a) urmează întotdeauna după calitatea de suspect;
b) este corespunzătoare noţiunii de „subiect procesual principal";
c) este incompatibilă cu calitatea de martor în aceeaşi cauză, dacă este vorba de
două Infracţiuni conexe.
106. Subiecţii procesuali principali:
a) âu, în principal, aceleaşi drepturi în procesul penal ca şi părţile;
b) intervin doar înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale în procesul penal;
Ghigheci Ghigheci
I
c) intervin doar în cursul urmăririi penale.
107. Poate avea calitatea de subiect procesual în procesul penal:
a) partea civilă;
b) poliţistul, în anumite situaţii;
c) specialistul, în anumite domenii, chiar dacă nu are calitatea de expert autorizat.
108. în cursul urmăririi penale persoana vătămată are dreptul:
a) de a formula cerere de constituire de parte civilă în faţa judecătorului de
cameră preliminară;
b) de a consulta personal dosarul în cursul urmăririi penale, chiar dacă are avocat
ales;
c) de a asista la efectuarea unor acte de urmărire penală.
109. Nu poate avea calitatea de avocat al părţii civiie, în cursul judecăţii, persoana care:
a) a emis un mandat de aducere faţă de un martor, în calitate de judecător de
drepturi şi libertăţi;
b) este văr primar al procurorului care a dispus continuarea urmăririi penale faţă
de suspect;
c) a acordat asistenţă unei alte părţi civile, în cursul urmăririi penale.
110. Dreptul la apărare nu este incompatibil: 'iâflBHHHIHBHBIIIHH'
a) cu interzicerea dreptului Inculpatului de a lua legătura cu avocatul ales, dacă
măsura este proporţională şi temeinic justificată;
b) cu soluţionarea cauzei cu avocatul din oficiu, dacă avocatul ales nu s-a
prezentat-
ei cu asigurarea asistenţei juridice de către acelaşi avocat ales, pentru partea civilă
şi partea responsabilă civilmente.
111. Asistenţa este obligatorie: SS9H9HHSSBHHRHIHHH
. a) dacă există un număr mare de părţi civile;
b) pentru Inculpat, în cursul judecăţii, dacă legea prevede pentru infracţiunea
săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;
c) pentru inculpatul care a comis o tentativă la infracţiunea de tâlhărie, sancţio-
nată de lege cu pedeapsa închisorii între 2 şi 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
< flIBjBIIIIHBBHHIBBSHIH
a) instanţa este obligată să asigure inculpatului un avocat din oficiu, dacă acesta
nu-şi poate face singur apărarea, chiar dacă nu există unul dintre cazurile de
asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau inculpatului;
b) instanţa poate soluţiona cauza cu avocatul din oficiu desemnat la ultimul
termen de judecată, dacă amână pronunţarea mai mult de 3 zile pentru depu-
nerea de concluzii scrise;
c) avocatul din oficiu nu poate pune concluzii de condamnare a inculpatului, dacă
nu a luat legătura cu acesta ca să-şl dea acordul.
; ■HHBHBBEBEBHHHHHHIHHHHHi^^lHHHHIHiHBHii
a) de a asista la efectuarea percheziţiei vehiculului suspectului de o infracţiune
flagrantă, dacă era în autoturism;
115. Avocatul suspectului sau inculpatului:
a) are dreptul să asiste la audierea oricărei persoane de către organul de urmărire
penală;
b) poate să asiste în unele situaţii la efectuarea percheziţiei domiciliare la adresa
unui martor;
c) are dreptul, în orice situaţie, să solicite acordarea unui termen pentru pregă-
tirea apărării.
a) poate obţine gratuit fotocopii de pe dosarul de urmărire penală, dacă este

desemnat din oficiu;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi restricţionat de la accesul la întregul dosar de urmărire penală;
c) are obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă cu
ocazia consultării dosarului, chiar dacă acestea nu au caracter secret.
117. Avocatul suspectului sau inculpatului: IŞBtKtHtMKKtKBUKBMBtl

a) are dreptul de a participa întotdeauna la audierea unei persoane de către jude-
cătorul de drepturi şi libertăţi;
b) poate fi prezent la unele acte efectuate de judecătorul de cameră preliminară,
la cererea sa;
c) poate face cereri şi plângeri împotriva actelor procurorului, doar dacă are
mandat special în acest sens.
cursul procesului penal ■mtKtKKKKEEtK^KKtKKKt

a) poate, în principal, să-l reprezinte pe suspect sau inculpat în faţa tuturor orga-
nelor judiciare;
b) din oficiu nu poate reprezenta niciodată partea asistată;
c) inculpatului arestat poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi,
dacă organul de urmărire penală îi interzice să ia legătura cu acesta.
119. în cazul în care a solicitat să fie încunoştinţat despre data şi ora efectuării actelor
de urmărire penală, avocatul:
a) se poate plânge oricând în cursul urmăririi penale, la procurorul ierarhic
superior, în legătură cu încălcarea acestui drept;
b) poate solicita judecătorului de cameră preliminară excluderea probei efectuate
cu încălcarea acestui drept;
c) poate solicita instanţei de judecată să nu ţină cont de proba administrată cu
încălcarea acestui drept.
120. Se poate interzice dreptul avocatului inculpatului ae a consulta dosarul ae
a) mai mare de 10 zile, în unele cazuri;

b) de cel mult 10 zile, termen care se calculează pe zile libere;
c) de cel mult 10 zile, termen care se calculează pe zile pline.
vederea ^MMBK/HKKS£$$BSI^KKKBKHB$S&
a) avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul de
urmărire penală, dacă i se permite consultarea dosarului;
b) nu este exclusă restricţionarea accesului avocatului inculpatului la anumite acte
de urmărire penală, în cadrul soluţionării unei plângeri împotriva măsurii
controlului judiciar luate de procuror;
c) avocatului suspectului nu i se poate restricţiona dreptul de a consulta dosarul
decât pentru cel mult 10 zile.
122. Conflictul de competenţă dintre un tribunal şi o judecătorie din raza aceleiaşi
curţi de apel se de WBBtBKSKtBKKKUKStk
a) curtea de apel comună, de urgenţă, prin încheiere definitivă, dată fără citarea
părţilor şi a subiecţilor procesuali principali;
b) curtea de apel comună, de urgenţă, prin încheiere, dată cu citarea părţilor şi a
subiecţilor procesuali principali;
c) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de urgenţă, prin încheiere definitivă, dată cu
citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.
123. în cadrul conflictului negativ de competenţă:

a) instanţa care soluţionează conflictul de competenţă poate trimite dosarul unei
alte instanţe decât cele două aflate în conflict;
b) conflictul de competenţă nu poate privi decât două instanţe egale în grad;
c) conflictul negativ de competenţă poate fi declanşat între trei sau mai multe
Ghigheci Ghigheci
I
instanţe.
124. Chestiunile prealabile:

a) se soluţionează întotdeauna de către instanţa penală învestită cu judecarea
cauzei;
b) se pot soluţiona şi de către alte instanţe, în cazurile prevăzute de lege;
c) se soluţionează potrivit legii procesual penale.
125. Competenţa în caz de reunire a cauzelor aparţine:
a) instanţei mai întâi sesizate, dacă acestea sunt egale în grad, chiar dacă ulterior
s-ar disjunge cauzele;
b) instanţei militare, dacă una dintre cauze este de competenţa acesteia;
b) de a fi încunoştinţat despre efectuarea unor acte de urmărire penală, chiar

dacă nu a solicitat acest lucru;
c) de a refuza să exercite apărarea, în cazuri justificate.
114. în cazul în care avocatul ales al suspectului a solicitat să fie încunoştinţat despre
data şi ora actelor de urmărire penală:
a) organul de urmărire penală trebuie să se asigure că acesta a luat la cunoştinţă
de aceste date, nefiind suficientă simpla trimitere prin fax a încunoştinţării, la
numărul indicat;
b) organul de urmărire penală trebuie să aştepte sosirea avocatului, dacă acesta a
anunţat din timp că va întârzia;
c) avocatul are dreptul de a face anumite obiecţiuni la audierea martorului de
către organul de urmărire penală.
c) judecătorului de cameră preliminară/dacă este vorba de o reunire a unei cauze
aflate pe rolul judecătorului de cameră preliminară şl una aflată pe rolul
Instanţei de judecată din care face parte judecătorul de cameră preliminară.
126. Când competenţa judecătorului de cameră preliminară este determinată de
.V. calitatea inculpatului, acesta:
a) rămâne competent să judece cauza, în toate situaţiile în care inculpatul nu mai
are acea calitate;
b) nu mai este competent să soluţioneze cauza, dacă inculpatul şi-a pierdut acea
calitate, chiar dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu;
c) nu mai este competent să soluţioneze cauza, dacă inculpatul şl-a pierdut acea
calitate, doar dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu.
127. Infracţiunea săvârşita pe o aeronava înmatriculata in România este de competenţa:
a) primului aeroport pe care aterizează aceasta;
b) instanţei unde se află locuinţa inculpatului, când acesta este cunoscut, dacă
aceasta a aterizat într-un aeroport din străinătate;
c) instanţei mai întâi sesizate.
128. Mijloacele de probă în procesul penal:

a) sunt enumerate exemplificativ;
b) au acelaşi înţeles cu noţiunea de „probă";
c) reprezintă mijloacele prin care se stabilesc faptele sau împrejurările ce
constituie probe.
129. Poate constitui mijloc de probă în procesul penal:
a) declaraţia martorului;
b) declaraţia suspectului;
c) efectuarea unei expertize.
3. Reprezintă un procedeu probatoriu în procesul penal:
a) efectuarea unei percheziţii domiciliare;
b) audierea unui martor;
Ghigheci Ghigheci
I
c) punerea în mişcare a acţiunii penale.
131. Sarcina probei în cadrul procesului penalJflHIHIHBHHHHIHI

a) în ceea ce priveşte latura penală, aparţine în principal procurorului;
b) în ceea ce priveşte latura penală, poate Incumba şi instanţei de judecată, atunci
când aceasta invocă din oficiu împrejurări privind situaţia de fapt;
c) în ceea ce priveşte latura civilă, aparţine părţii civile şi, în unele cazuri, procu-
rorului.
a) este obligată să administreze probele solicitate de către procuror;
b) poate administra probele solicitate de către persoana vătămată, cu privire la
latura penală a cauzei;
c) poate respinge solicitarea de audiere a unui martor, fără însă a motiva respin-
gerea dacă cererea de audiere nu a fost formulată în scris.
137. Audierea suspectului de către organele de urmărire penală:
a) poate fi realizată în cadrul actelor premergătoare;
b) va fl realizată cu citarea şi a părinţilor acestuia, dacă suspectul are vârsta de 15 ani;
c) este obligatoriu efectuată în prezenţa avocatului din oficiu.sau ales, atunci când
faţă de suspect a fost luată măsura internării medicale în altă cauză.
138. în timpul ascultării inculpatului, acesta are dreptul:

n) să se consulte cu avocatul său cu privire la o întrebare adresată dc către
organul judiciar;
b) să consulte notiţe proprii, cu încuviinţarea organului judiciar;
c) să se prezinte organului judiciar sub o altă identitate, în vederea asigurării
privilegiului împotriva autoincriminării.
139. Declaraţia suspectului sau cea a inculpatului:
a) este supusă principiului liberei aprecieri a probelor;
b) este retractabilă numai în măsura în care inculpatul oferă motive temeinice
pentru revenirea asupra declaraţiei anterioare;
c) este divizibilă.
133. Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe:
a) atunci când cererea de administrare a probei a fost formulată pentru prima
oară după începerea cercetării judecătoreşti;
b) atunci când proba este imposibil de obţinut;
c) atunci când persoana vătămată solicită administrarea de probe cu privire la
prejudiciul moral cauzat prin săvârşirea infracţiunii.
134. Instanţa administrează probe din oficiu atunci când: JJHMI
a) consideră că este necesar pentru formarea convingerii sale;
b) inculpatul invocă săvârşirea faptei în stare de legitimă apărare;
c) sarcina probei incumbă instanţei.
135. Instanţa de judecată pronunţă o soluţie de condamnare:
a) doar dacă vinovăţia inculpatului rezultă numai din probele administrate în
timpul cercetării judecătoreşti;
b) atunci când, din probele excluse în faza camerei preliminare, are convingerea
că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă;
c) în situaţia în care, din libera apreciere a tuturor probelor administrate în cauză,
cu excepţia probelor excluse în faza camerei preliminare, are convingerea că
acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
fBHHHHHHHHHHHIHHHHHHii
a) este necesară ori de câte ori o persoană audiată nu înţelege limba română, cu
excepţia situaţiilor urgente în care nu se poate asigura un interpret autorizat;
b) implică dreptul acuzatului de a-i fl traduse de către interpret toate actele aflate
la dosarul de urmărire penală;
Ghigheci Ghigheci
I
c) nu este necesară în cazul în care este audiată persoana vătămată.
140. Audierea persoanei vătămate este realizată conform regulilor audierii suspec-
tului/inculpatului, cu următoarele excepţii:
a) persoana vătămată nu are dreptul de a păstra tăcerea cu privire la faptele
despre care este întrebată;
b) nu există cazuri de asistenţă juridică obligatorie în cazul persoanei vătămate;
c) în timpul urmăririi penale, audierea se înregistrează prin mijloace tehnice audio
sau audlovideo, atunci când organul de urmărire consideră necesar sau la
solicitarea expresă a persoanei vătămate, iar înregistrarea este posibilă.
141. Declaraţia persoanei vătămate: i.^^SB^^KKKBKBSSSBBBSOi^m-

a) se consemnează în scris, fiind menţionate şi întrebările formulate pe parcursul
audierii, precum şi persoana care le-a adresat;
b) are valoare probantă condiţionată;
c) constituie un procedeu probatoriu legal în cadrul procesului penal.
a) de a se prezenta în faţa organelor judiciare numai dacă a fost citat cu

menţiunea „Personal la organul judiciar";
b) de a spune adevărul;
c) de a depune jurământ conform religiei creştin-ortodoxe, deşi este ateu.
143. Poate fi martor în procesul penal:

a) partea civilă;
b) ofiţerul din cadrul organelor de ordine publică, pentru infracţiunile constatate
în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
c) expertul judiciar, cu privire la faptele cunoscute înainte de a fi fost desemnat de
către instanţă.
144. Nu poate fi audiat în calitate de martor:
a) organul de cercetare penală care a efectuat acte de urmărire penală în cauză;
b) soţul persoanei vătămate, dacă acesta a refuzat să fie audiat;
c) tatăl inculpatului, dacă acesta a refuzat să fie audiat.
145. Persoana care anterior a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de
mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 C.pen.: . >;;■'■
a) poate fi audiată în altă cauză în calitate de martor;
b) nu poate fi audiată în lipsa acordului expres al Inculpatului;
c) poate refuza să fie audiată în calitate de martor, dacă este copilul fratelui
inculpatului.
146. Martorul poate fi audiat de către organul judiciar asupra:
a) tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale;
b) unor fapte care constituie obiectul probaţiunii în cauza în care a fost citat;
c) faptelor ale căror secret ori confidenţialitate pot fi opuse prin lege organelor
judiciare.
Constantinescu
Constantinescu / Sorescu
147. Martorii sunt audiaţi:

a) separat de ceilalţi martori, însă numai în faza urmăririi penale;
b) în faza de judecată, separat de ceilalţi martori, în prezenţa părţilor, a subiecţilor
procesuali principali şi, atunci când este cazul, în prezenţa interpretului;
c) în faza de judecată, în principiu, în şedinţă publică.
148. Declaraţia martorului este:
a) retractabilă;
b) supusă principiului liberei aprecieri a probelor;
c) divizibilă.
Ghigheci Ghigheci
I
149. Audierea martorului care la data audierii nu a împlinit vârsta de 14 ani:
a) poate avea loc cu asistarea unui psiholog;
b) numai în prezenţa părinţilor;
c) are loc fără a-i fi notificată posibilitatea săvârşirii infracţiunii de mărturie minci-
noasă, însă i se atrage atenţia să spună adevărul.
150. în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează cu mijloace
tehnice audio sau audio-video:
a) întotdeauna, cu excepţia situaţiilor în care înregistrarea nu este posibilă;
b) dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită
expres aceasta şi înregistrarea este posibilă;
c) numai în cazul audierii minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani.
151. Percheziţia corporală:
a) se poate efectua de către organele de constatare;
b) poate fi efectuată doar după două ore de la anunţarea avocatului ales;
c) se efectuează şi înainte de începerea în prealabil a urmăririi penale.
152. Procesul-verbal de control corporal: r
a) este folosit ca mijloc de probă chiar şi în lipsa unei autorizări prealabile;
b) este exclus din materialul probator, dacă a fost încălcat dreptul la asistenţă
juridică;
c) poate fi validat ulterior, prin audierea celui care a încheiat procesul-verbal.
153. Examinarea fizica externa:
a) se dispune doar prin încheierea motivată a instanţei;
b) se efectuează şi fără consimţământul persoanei;
c) se dispune numai prin ordonanţa procurorului, dacă există urgenţă.
154. Percheziţia domiciliară:
a) implică o autorizare specială prealabilă în cazul unui notar;
b) se dispune ori de câte ori este necesară punerea în executare a unui mandat de
aducere;
c) nu este legală dacă nu s-a început urmărirea penală în cauză.
157. în cursul judecăţii, autorizarea efectuării percheziţiei domiciliare:
a) se dispune doar în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, cu partici-
parea tuturor avocaţilor aleşi ai inculpatului;
b) se poate dispune chiar dacă procedeul probator ar fi fost necesar şi în faza de
urmărire penală;
c) se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
158. Se poate efectua percheziţia domiciliară în locuri învecinate: -
a) doar dacă s-a dispus în prealabil autorizarea efectuării percheziţiei pentru
aceste spaţii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;
b) cu încuviinţarea obţinută prin telefon a procurorului care nu se afla la percheziţie;
c) doar dacă spaţiul învecinat este în posesia unei rude apropiate sau a unei
persoane aflate în relaţii de prietenie cu inculpatul.
159. Bunurile ridicate în urma percheziţiei domiciliare: , .,' " .
a) se pot restitui persoanei vătămate prin hotărârea de condamnare, chiar dacă
aceasta nu se constituie parte civilă;
b) pot fi obiect material al uneia dintre infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei;
c) vor fi utilizate în totalitate ca mijloace de probă în cauză.
160. Percheziţia domiciliară în faza de urmărire penală: i:.-^' '

a) încuviinţată fără citarea părţilor încalcă dreptul la apărare al acestora;
b) este legală doar dacă avocatul inculpatului are acces imediat după efectuarea
percheziţiei la dosarul de urmărire penală;
c) se dispune în camera de consiliu, cu participarea procurorului.
161. Organele judiciare care efectuează percheziţia domiciliară pot folosi forţa pentru
a pătrunde într-o locuinţă: _; i.
a) dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitarea de a acorda accesul şi în
Ghigheci Ghigheci
I
situaţia în care inculpatul arată că luase anterior somnifere;
b) când inculpatul este suspectat de comiterea unui omor prin folosirea unei arme
de foc;
c) ori de câte ori suspectul este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de furt
de autoturisme.
162. Dacă inculpatul arată că nu găseşte cheia unei încăperi din apartamentul
a) se poate folosi forţa pentru deschiderea acesteia;

b) nu se poate intra decât după ce se fac cercetări detaliate ale locuinţei pentru a
găsi cheia;
c) nu se poate folosi forţa decât cu autorizarea prealabilă a procurorului.
163. Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, telefonul mobil al inculpatului
cercetat pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie:
a) se poate restitui acestuia, cu obligaţia de păstrare până la soluţionarea defi-
nitivă a cauzei;
b) se ridică obligatoriu;
c) se va ataşa la dosarul cauzei.
164. Percheziţia domiciliară poate avea ca finalitate:
a) efectuarea de verificări cu privire la viaţa privată a suspectului relevante pentru
individualizarea potenţialei pedepse;
b) punerea în executare a mandatului de aducere;
c) căutarea mijloacelor materiale de probă.
165. Se poate efectua o percheziţie domiciliară:
a) la domiciliul unui judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu
autorizarea prealabilă a Consiliului Superior al Magistraturii;
b) la domiciliul unui procuror, cu autorizarea prealabilă a Consiliului Superior al
Magistraturii;
c) la reşedinţa unui deputat, cu acordul prealabil al Curţii Constituţionale.
166. Mandatul de percheziţie domiciliară se poate emite în cursul urmăririi penale:
a) doar de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti, dacă
dosarul se află în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
b) instanţa ce a fost desemnată să judece cauza în cazul emiterii rechizitoriului;
c) judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus arestarea preventivă a incul-
patului.
167. Perioada pentru care se emite mandatul de percheziţie poate fi de:
a) 30 de zile,
b) 3 zile;
c) 15 zile.
168. încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra
solicitării procurorului de încuviinţare a percheziţiei domiciliare:
a) este executorie;
b) poate fi atacată cu contestaţie la judecătorul de cameră preliminară;
c) poate fi contestată la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic
superioară.
155. Efectuarea percheziţiei domiciliare:

a) nu este legală fără remiterea prealabilă a copiei mandatului;
b) este legală chiar şi în lipsa martorilor asistenţi;
c) devine neloială ori de câte ori suspectul nu este prezent la procedeul probator.
156. în cazul în care solicitarea de încuviinţare a unei percheziţii domiciliare este
înaintată unui judecător de drepturi şi libertăţi necompetent, se va dispune:
a) respingerea cererii;
b) admiterea cererii, pentru că încălcarea dispoziţiilor privind competenţa judecă-
torului de drepturi şi libertăţi atrage doar sancţiunea nulităţii relative;
c) declinarea soluţionării cererii către instanţa competentă.
Ghigheci Ghigheci
I
176. Remiterea unei copii a mandatului de percheziţie:
a) este opţională, dacă persoana percheziţionată se sustrage procedurii;
c) se va face întotdeauna către un avocat din oficiu, dacă suspectul nu este
prezent la percheziţie.
177. Certificatul medico-legal:
a) reprezintă un procedeu probator necesar pentru stabilirea adevărului judiciar în
cauzele privind infracţiuni de lovire sau alte violenţe;
b) dacă este contestat de către Inculpat, nu poate fi utilizat ca mijloc de probă în
cauză;
c) poate contribui la condamnarea Inculpatului, chiar dacă în cauză a fost efec-
tuată şi o nouă expertiză medico-legală.
178. Expertul:
a) nu este în nlciun caz incompatibil, dacă soţia sa este prietenă din copilărie cu
soacra unei prietene apropiate a bunicii inculpatului;
b) este înlocuit, dacă nu finalizează în mod nejustificat raportul de expertiză în
termen de 7 luni de la data stabilită iniţial pentru depunerea acestuia;
c) poate fi audiat după regulile aplicabile martorilor protejaţi.
179. Un nou raport de expertiză:
a) se dispune dacă expertiza nu este completă;
b) poate fi efectuat de către medicul-legist ce a întocmit prima expertiză
medico-legală;
c) se dispune dacă expertiza prezintă contradicţii ce nu pot fi clarificate prin inter-
pretarea coroborată a probelor.
180. Cererea părţii civile în care se menţionează modalitatea şi cuantumul prejudi-
ciului produs printr-o presupusă delapidare:
a) are valoarea juridică a unui raport de constatare, dacă este semnată de către
angajaţi ai părţii civile ce au şi calitatea de auditori fiscali;
b) poate avea concluzii identice cu raportul de expertiză contabilă efectuat
ulteriorîn cauză, chiar dacă onorariul expertului este achitat de către suspect;
c) nu are nicio relevanţă din punct de vedere procesual.
181. Buletinul de anaiiză a alcoolemiei:
a) are valoarea juridică a unui raport de constatare;
b) reprezintă un raport de expertiză;
c) poate fi refăcut din dispoziţia primei instanţe.
S^SESI^HÎIiHBHHH9BHHB9l^9EBBKBSSR9S9SBBS
a) reprezintă o expertiză tehnico-ştiinţifică;
b) poate îmbrăca forma unui raport de constatare;
c) constituie întotdeauna un mijloc de probă pertinent şi concludent.
169. Percheziţia domiciliară în locuinţa unui judecător cu grad de judecătorie, care

este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, poate fi încuviinţată:
a) doar de judecătorul de cameră preliminară;
b) de un judecător de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de apel;
c) de un judecător de drepturi şi libertăţi din cadrul înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
170. Poate lipsi din cererea procurorului de încuviinţare a percheziţiei domiciliare:
a) numărul imobilului la care se face percheziţia;
b) precizarea probelor sau datelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că s-a
săvârşit o Infracţiune;
c) numele organului de cercetare penală a cărei activitate este supravegheată de
procuror.
171. Percheziţia într-un bar ce are program de funcţionare între orele 22-6 poate fi
iMpîncepută:-jljjflj^ '■
Ghigheci Ghigheci
I
a) la ora 23.00;
b) la ora 20.30, dacă Infracţiunea este flagrantă;
c) la ora 6.30, doar dacă Inculpatul poate fi adus la percheziţie.
172. Solicitarea de predare de bunăvoie a obiectelor căutate cu ocazia percheziţiei

domiciliare:
a) este facultativă, dacă se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor infracţiunii;
b) este întotdeauna obligatorie;
c) se realizează întotdeauna de îndată ce este posibil.
173. Se poate restrânge accesul la locul efectuam percheziţiei domiciliare: .

a) pe durata efectuării percheziţiei, dacă organele de urmărire penală consideră
necesar;
b) doar dacă avocatul Inculpatului a fost informat cu privire la această activitate
procesuală;
c) doar dacă s-au luat deja măsuri corespunzătoare de conservare a locului per-
cheziţionat.
174. La momentul efectuării percheziţiei domiciliare, persoana percheziţionată:

a) dacă se află în stare de deţinere, va fi prezentă;
b) poate fi reprezentată de un prieten apropiat;
c) are dreptul de a solicita amânarea celorlalte percheziţii dispuse în cauză pentru
ca echipa sa de avocaţi să fie prezentă la toate actele procedurale.
l/b. înregistrarea audio-video efectuata cu ocazia percheziţiei: _

a) nu are valoare probatorie;
b) poate avea valoare probatorie;
c) trebuie să includă doar bunurile mobile relevante pentru soluţionarea cauzei
aflate în locuinţa percheziţionată.
184.
185.
........... i
186.
187.
Ţ
192. Expertul are dreptul de a:
a) lua legătura cu avocaţii părţilor, fără încuviinţarea prealabilă a organelor
judiciare;
b) lua cunoştinţă de materialul cauzei, chiar dacă cererea suspectului de a con-
sulta dosarul a fost respinsă;
c) da îndrumări organelor judiciare în raportul de expertiză cu privire la soluţio-
narea cauzei.
193. Suplimentul dc expertiză: j&HI HHHBHHH

a) se dispune dacă deficienţele raportului de expertiza nu au putut fi lămurite prin
audierea expertului;
b) se poate efectua de un alt expert;
c) se dispune dacă între partea introductivă şi expozitivul expertizei sunt con-
tradicţii.
194. Dacă inculpatul susţine că cercetarea la faţa locului este incompletă:
a) se va înlătura întotdeauna cercetarea la faţa locului din materialul probator,
procedându-se la efectuarea din nou a procedeului probator;
b) se va considera că aserţiunile inculpatului sunt irelevante, dacă ceea ce s-a
constatat la cercetarea la faţa locului se coroborează cu alte mijloace de probă;
Ghigheci Ghigheci
I
c) se va dispune efectuarea unei expertize.
la faţa J§^S^^WS^B^S^SSBSSBB^SBSSBR
a) se poate efectua şi în absenţa inculpatului, chiar dacă acesta este arestat preventiv;
b) se efectuează întotdeauna în prezenţa avocatului ales al suspectului;
c) se dispune cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi.
196. Cercetarea la faţa locului în interiorul unei locuinţe în faza de urmărire penală:
a) se efectuează în baza autorizaţiei de percheziţie a judecătorului de drepturi şi
libertăţi;
b) se poate dispune în baza ordonanţei organului de cercetare penală;
c) implică efectuarea de verificări prealabile privind necesitatea unei autorizaţii
prealabile a Parlamentului European, dacă proprietarul este.europarlamentar.
197. Dacă cercetarea la faţa locului are loc la sediul unei societăţi comerciale:
a) este nevoie de acordul prealabil al administratorului;
b) se poate interzice angajaţilor societăţii comerciale să poarte discuţii cu ocazia
desfăşurării acestei activităţi;
c) se poate limita numărul persoanelor prezente de către directorul general al
societăţii comerciale.
198. Reconstituirea:
a) urmăreşte verificarea ipotezei acuzării privind săvârşirea infracţiunii în anumite
circumstanţe determinate;
b) este legală şi dacă nu implică deplasarea la faţa locului;
c) nu poate urmări verificarea versiunii susţinute de apărare, chiar dacă aceasta
nu se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.
183.
Numărul de zile de îngrijiri medicale se poate proba prin:

a) raport de constatare medico-legal;
b) doar prin expertiză medico-legală;
c) şi prin evaluarea medicului de familie.
Modificarea seriei saşiului unui autoturism se probează prin

a) raport de constatare sau de expertiză tehnico-ştiinţifică;
b) cercetarea la faţa locului;
c) experiment judiciar.
Nota de constatare întocmită de către inspectorii ANAF: ISMHMHRf!

a) nu are valoarea juridică a unui raport de expertiză fiscală;
b) reprezintă un raport de constatare contabilă;
c) poate fi unicul mijloc de probă pe care se întemeiază condamnarea inculpatului
pentru evaziune fiscală.
Raportul de constatare medico-legal:

a) se dispune prin ordonanţă motivată;
b) se poate dispune prin încheiere motivată;
c) poate fi folosit în acuzare, chiar dacă inculpatul contestă conţinutul acestuia.
Expertiza se poate efectua:
a) de experţi oficiali sau independenţi,
b) de către experţi străini doar prin comisie rogatorie;
Ghigheci Ghigheci
I
c) doar de către experţi acreditaţi de către Ministerul Justiţiei.
a) se poate efectua şi de către medici din clinici specializate pentru anumite afecţiunţ
b) nu poate fi efectuată cu participarea unui expert recomandat de către
procuror, dacă expertiza este dispusă prin ordonanţă;
c) se va efectua fără a se ţine cont de certificatul medico-legal, dacă inculpatul şi
avocatul acestuia nu au avut posibilitatea rezonabilă de a-l contesta în prealabil.
189. Se dispune efectuarea unei expertize:
a) dacă se contestă concluziile raportului de constatare;
b) când inculpatul nu este de acord cu concluziile acestuia, dacă onorariul
expertului a fost achitat de către partea civilă;
c) dacă în cauză s-au folosit înregistrări video dintr-un supermagazin.
poate • 'JXHBBHHHB9HHH||HH^HEBBH
a) de către organul de cercetare penală, prin ordonanţă;
b) numai de către procuror, în faza de urmărire penală;
c) din cadrul specialiştilor ce funcţionează în cadrul organelor judiciare.
191. Dacă expertul a avut calitatea de soţ al inculpatului:
a) hotărârea nu se poate întemeia pe concluziile şi constatările acestuia;
b) se poate refuza efectuarea expertizei;
c) poate efectua expertiza, dacă celelalte părţi şi procurorul nu se opun.
208. în cursul urmăririi penale, propunerea procurorului de luare a unei măsuri
preventive se soluţionează:
a) întotdeauna în camera de consiliu;
b) prin încheiere motivată, care se pronunţă în şedinţă publică;
c) întotdeauna de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
209. împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul
judecătoriei dispune asupra măsurilor preventive se poate formula contestaţie:
a) care se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul curţii de
apel;
b) care se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului;
c) do către inculpat, care se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare.
210. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune asupra
măsurilor preventive se poate formula contestaţie: '■ ,r \u
a) care nu este suspensivă de executare, dacă prin încheierea atacată s-a
constatat încetarea de drept a măsurii preventive;
b) de către procuror, care trebuie soluţionată înainte de expirarea duratei măsurii
arestului la domiciliu, dacă prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea măsurii
arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar;
c) care se soluţionează numai în prezenţa inculpatului.
211. Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la
tribunal ia măsura controlului judiciar se soluţionează:
a) de un complet de judecători de cameră preliminară din cadrul curţii de apel;
b) în termen de 5 zile de la înregistrare, dacă este formulată de procuror;
c) cu citarea inculpatului.
212. Contestaţia împotriva încheierii prin care tribunalul constată legalitatea şi temei-
nicia măsurii arestului la domiciliu în cursul judecăţii:
a) se judecă de curtea de apel;
b) se soluţionează prin încheiere;
c) se judecă în camera de consiliu.
213. Când procurorul dispune trimiterea în judecată a unui inculpat aflat în stare de
a) dosarul trebuie înaintat judecătorului de cameră preliminară de la instanţa

Ghigheci Ghigheci
I
competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii arestării
preventive;
b) în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară,
din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă
temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive;
c) în cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu
mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţi-
nerea măsurii arestării preventive.
a) poate fi efectuată şi parţial;

b) este un mijloc de probă;
c) reprezintă un procedeu probatoriu.
200. Reconstituirea:
a) dacă nu reflectă în mod adecvat niciuna dintre variantele de comitere a faptei
poate să nu fie valorificată sub aspect probator;
b) este neconcludentă, dacă inculpatul neagă săvârşirea faptei;
c) se efectuează cu participarea persoanei vătămate, chiar dacă în cauză se efec-
tuează cercetări cu privire la coruperea sexuală a minorilor.
201. La investigarea infracţiunii de omor, poate lipsi:
a) cercetarea la faţa locului;
b) reconstituirea;
c) autopsia.
202. Organele de cercetare penală pot lua faţă de inculpat măsura: ;

a) reţinerii;
b) controlului judiciar;
c) controlului judiciar pe cauţiune.
203. Organele de urmărire penală pot lua faţă de suspect măsura:
a) reţinerii;
b) controlului judiciar;
a) reţinerea;
b) controlul judiciar pe cauţiune;
c) arestul la domiciliu.
205, Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate lua faţă de inculpat măsura:

a) reţinerii;
b) controlului judiciar, la propunerea procurorului;
206. Procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de

luare a măsurii:
a) controlului judiciar;
b) controlului judiciar pe cauţiune;
c) arestului la domiciliu.
207. Propunerea procurorului de luare a unei măsuri preventive faţă de inculpatul major:
a) se soluţionează în camera de consiliu şi se pronunţă în şedinţă publică, în cursul
urmăririi penale;
b) se soluţionează prin încheiere, care se comunică procurorului şi inculpatului
care au lipsit de la pronunţare;
c) se soluţionează şi se pronunţă în şedinţă publică, în cursul judecăţii.
cauză
Ghigheci Ghigheci
I
214. în cursul fazei de cameră preliminară judecătorul de cameră preliminară:
a) verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului
judiciar pe cauţiune;
b) poate lua, din oficiu, orice măsură preventivă faţă de inculpat;
c) se pronunţă doar prin încheiere.
215. Când judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii într-o i
în care inculpatul minor se află în stare de arest preventiv:
a) trebuie să înainteze dosarul instanţei de judecată cu cel puţin 5 zile înainte de
expirarea măsurii arestării preventive;
b) la primirea dosarului de la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de
judecată verifică, doar la cererea procurorului, dacă subzistă temeiurile care au
determinat luarea măsurii arestării preventive;
c) în tot cursul judecăţii, instanţa trebuie să verifice periodic, dar nu mai târziu de
60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii
arestării preventive dispuse faţă de inculpatul minor.
216. Măsura preventiva a reţinerii se poate dispune daca sunt îndeplinite, printre
a) există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că
suspectul a săvârşit o infracţiune;
b) măsura preventivă este necesară în scopul împiedicării sustragerii suspectului
de la executarea pedepsei;
c) măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispu-
nerea acesteia.
217. Se poate dispune luarea măsurii preventive a reţinerii:
a) împotriva minorului, pe o durată de 10 ore;
b) împotriva persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;
c) împotriva inculpatului arestat în altă cauză.
218. Măsura preventivă a reţinerii:
a) se dispune de organele de urmărire penală, numai în cursul urmăririi penale;
b) se poate dispune pentru cel mult 24 de ore, din care se deduce durata reţinerii
administrative;
c) se poate dispune pentru cel mult 24 de ore, din care se deduce perioada cât
suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea unui mandat de aducere legal
emis, în vederea audierii.
219. Măsura a ^tKKKttKttKtttttKtttKKKttKtt^

a) poate fi luată numai după punerea în mişcare a acţiunii penale;
b) poate fi luată prin încheiere, în cazul infracţiunilor de audienţă;
c) nu poate fi luată înainte de începerea urmăririi penale.
a) dacă este audiat în vederea luării măsurii reţinerii, are dreptul de a nu furniza
informaţii referitoare la identitatea sa;
b) dacă este reţinut, poate formula plângere cu privire la măsura reţinerii, la
procurorul care supraveghează urmărirea penală, dacă măsura a fost luată de
organul de cercetare penală;
c) poate fi arestat preventiv pe o durată de cel mult 30 de zile.
221. Persoana reţinuta:
a) are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita organului de urmărire
penală să încunoştinţeze un membru al familiei sale ori o altă persoană
desemnată de aceasta despre luarea măsurii reţinerii şi despre locul unde este
reţinută, acest drept neputând fi refuzat;
b) dacă este cetăţean străin, are dreptul de a încunoştinţa sau de a solicita
încunoştinţarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al cărui
cetăţean este;
Ghigheci Ghigheci
I
c) poate formula contestaţie cu privire la măsura reţinerii la procurorul ierarhic
superior, dacă măsura a fost luată de către procuror.
222. Măsura preventivă a reţinerii poate fi luată:
a) numai în cursul urmăririi penale;
b) şi în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată;
c) numai prin ordonanţă.
223. Măsura preventivă a controlului judiciar se poate dispune dacă sunt îndeplinite,
suspectul a săvârşit o infracţiune;
b) măsura preventivă este necesară în scopul împiedicării sustragerii suspectului
ori a inculpatului de la executarea pedepsei;
c) măsura preventivă este necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispu-
nerea acesteia.
224. Măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune se poate dispune dacă sunt
inculpatul a săvârşit o infracţiune;
b) măsura preventivă este necesară în scopul împiedicării sustragerii inculpatului
de la urmărirea penală sau de la judecată;
c) suspectul depune o cauţiune a cărei valoare este stabilită de organul judiciar.
225. Măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune se poate dispune:
a) numai după punerea în mişcare a acţiunii penale;
b) şi înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) în cursul urmăririi penale numai de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
226. Măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune se poate dispune dacă sunt
îndeplinite aceleaşi condiţii ca în cazul: WMKKKKKKKtKKKKtKKKKK/tt
a) controlului judiciar;
b) arestului la domiciliu;
c) arestării preventive.
227. Controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune se pot dispune din oficiu:
a) în cursul urmăririi penale;
b) şi în cursul procedurii de cameră preliminară;
c) doar în cursul judecăţii.
228. Măsura controlului judiciar pe cauţiune încetează de drept:
a) la data când instanţa de fond pronunţă o hotărâre de renunţare ia aplicarea
pedepsei;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate prin hotărârea
de condamnare;
c) la data când instanţa de fond pronunţă faţă de inculpatul minor o hotărâre prin
care ia o măsură educativă faţă de acesta.
229. Măsura preventivă a controlului judiciar:
a) se ia în aceleaşi condiţii ca măsura controlului judiciar pe cauţiune;
b) se verifică în cursul procedurii de cameră preliminară periodic, dar nu mai târziu
de 30 de zile;
c) se poate lua de judecătorul de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale.
230. In cursul urmăririi penale, se poate dispune faţă de suspect:
a) măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune;
b) aducerea în faţa organului de urmărire penală cu mandat de aducere;
c) renunţarea la urmărirea penală, dacă nu mai există un interes public în urmă-
rirea penală.
a) se poate dispune de procuror prin ordonanţă, împotriva căreia se poate
formula contestaţie de către inculpat;
b) în cursul urmăririi penale, se poate dispune pentru maxim 180 de zile;
Ghigheci Ghigheci
I
c) poate fi luată numai după audierea inculpatului prezent.
232. Pentru luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune, trebuie înde-
plinite, printre altele, următoarele condiţii:
a) din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune
de ultraj şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de
comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a
antecedentelor penale şl a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se
constată că măsura controlului judiciar pe cauţiune este necesară pentru
înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică;
b) inculpatul depune o cauţiune stabilită de organul judiciar, a cărei valoare este
de cel puţin 5.000 de lei;
c) există probe sau indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că
suspectul a săvârşit o infracţiune.
233. Pe timpul cât se află sub <
rele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră prelimi-
nară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
icuipatu! trebuie să respecte următoa-
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către

organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere
întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de
membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de
martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar
şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale.
234. Pe timpul cât se află sub control judiciar pe cauţiune, inculpatul poate fi obligat:
a) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia
se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice.
235. Dacă faţă de inculpat s-a luat măsura controlului judiciar pe cauţiune, instanţa de
judecată:;:^
a) dispune confiscarea cauţiunii, dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a
fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu, întrucât inculpatul a încălcat, cu
rea-credlnţă, obligaţiile care îi reveneau;
b) dispune restituirea cauţiunii, după deducerea despăgubirilor băneşti acordate
pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune, a cheltuielilor judiciare sau
a amenzii judiciare;
c) verifică în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia măsurii preventive periodic,
dar nu mai târziu de 30 de zile.
236. Restituirea cauţiunii se poate dispune:

a) doar de către instanţa de judecată;
b) şi de procuror;
c) şi de organul de cercetare penală.
237. Cauţiunea, în cadrul măsurii controlului judiciar pe cauţiune: .
a) se consemnează pe numele organului judiciar care ia măsura;
b) poate consta într-o garanţie reală, mobiliară sau imobiliară;
c) se restituie inculpatului, în cazul în care a fost condamnat la pedeapsa
închisorii, după deducerea sumei reprezentând despăgubirile băneşti acordate
pentru repararea pagubelor cauzate de Infracţiune şl cheltuielile judiciare.
238. Măsura controlului judiciar pe cauţiune:
Ghigheci Ghigheci
I
a) încetează de drept, la expirarea termenelor maxime prevăzute de lege;
b) poate fi înlocuită cu măsura controlului judiciar, în condiţiile legii;
c) se poate lua doar prin încheiere.
239. împotriva măsurii preventive a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe
a) plângere, dacă măsura a fost luată de procuror;

b) contestaţie, dacă măsura a fost luată de judecătorul de cameră preliminară;
c) contestaţie, dacă măsura a fost luată de instanţa de apel.
243. Măsura preventivă a arestului la domiciliu poate fi luată:
a) de judecătorul de cameră preliminară, la propunerea procurorului;
b) de judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat cu o propunere de luare a măsurii
arestării preventive;
c) prin încheiere sau prin sentinţă.
a) "în cursul urmăririi penale, se poate dispune numai de judecătorul de drepturi şi

libertăţi;
b) se poate dispune numai după punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) în cursul urmăririi penale, se poate dispune numai dacă procurorul formulează
o propunere în acest sens.
245. Inculpatul faţă de care s-a luat măsura arestului la domiciliu:

a) poate părăsi imobilul în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, fără permi-
siunea judecătorului de drepturi şi libertăţi;
b) este obligat să nu comunice cu martorii şi experţii stabiliţi de organul judiciar
care a luat măsura;
c) poate solicita, oral sau în scris, organului judiciar care a luat măsura să îi
permită părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă.
250. Măsura la domiciliu: .MKtKtttKKKttlKKKKKKKttKKttKtK
a) nu poate depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, în cazul inculpaţilor minori;
b) nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul faţă de care există suspiciunea
rezonabilă că a săvârşit infracţiunea de evadare;
c) poate fi luată în cursul urmăririi penale numai la propunerea motivată a
procurorului.
Durata la WttKBKtttKKHBBK/KKtBBBMsSKU
a) se deduce din durata pedepsei apiicate, prin echivalarea unei zile de arest la
domiciliu cu o zi din pedeapsă;
b) nu poate depăşi, în cursul judecăţii în primă instanţă, 5 ani;
c) se ia în calcul la stabilirea duratei maxime a măsurii arestării preventive în
cursul urmăririi penale.
a) dacă inculpatul a fost arestat la domiciliu pentru o perioadă de 30 zile şi ulterior

a fost arestat preventiv, în aceeaşi cauză, durata arestării preventive nu poate
depăşi 150 de zile;
240. Plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune contro|U|

judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune:
a) se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-a
reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa
corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a
constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;
b) se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea inculpatului;
c) poate fi formulată în termen de 48 de ore de la comunicarea ordonanţei.
241. Dacă instanţa a luat faţă de inculpat măsura controlului judiciar pe cauţiune: "
Ghigheci Ghigheci
I
a) poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestării preventive, dacă
există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infrac-
ţiune pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale;
b) poate impune faţă de inculpat noi obligaţii, din oficiu, dacă există motive
temeinice care justifică aceasta;
c) poate dispune încetarea unor obligaţii impuse iniţial.
242. Măsura preventivă a arestului la domiciliu se poate dispune dacă sunt înde-
plinite, printre altele, următoarele condiţii:
a) măsura preventivă este necesară în scopul de a împiedica sustragerea incul-
patului de la executarea pedepsei;
b) măsura preventivă este necesară în scopul împiedicării sustragerii inculpatului
de la urmărirea penală sau de la judecată;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze
o înţelegere frauduloasă cu aceasta.
246. Arestul la domiciliu:

a) se dispune în aceleaşi, condiţii ca arestarea preventivă şi controlul judiciar pe
cauţiune;
b) se dispune numai după audierea inculpatului, atunci când acesta este prezent la
soluţionarea propunerii;
c) nu se poate dispune dacă faţă de inculpat s-a pus în mişcare acţiunea penală în
altă cauză pentru săvârşirea infracţiunii de evadare.
247. Se poate dispune arestul la domiciliu al inculpatului dacă, printre altele:
a) din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune;
b) inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt, prevăzută de art. 228 C.pen., şi luarea
măsurii arestului la domiciliu este necesară pentru înlăturarea unei stări de
pericol pentru ordinea publică;
c) inculpatul nu a respectat, cu rea-credinţă, obligaţia de a se prezenta la
chemările organului de urmărire penală dispusă în cadrul măsurii preventive a
controlului judiciar.
la ISMtKKKKBKKKBKIBKmlKtKKBtKi
a) se ia şi se poate prelungi pe aceeaşi durată ca şi arestarea preventivă;
b) poate fi prelungit în cursul judecăţii, din 60 în 60 de zile;
c) încetează de drept dacă instanţa a dispus condamnarea în fond a inculpatului la
pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere.
249. Arestul la domiciliu se poate dispune din oficiu în cursul:

a) urmăririi penale;
b) fazei camerei preliminare;
c) judecăţii.
254. Se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă sunt îndeplinite
printre altele, următoarele condiţii:
inculpatul a săvârşit o infracţiune;
b) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze
o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
c) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, iar
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat este
închisoarea alternativ cu amenda.
255. Propunerea de luare a măsurii arestării preventive:

a) se înaintează de procuror cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii;
b) se poate formula şi prin rechizitoriu;
Ghigheci Ghigheci
I
c) se soluţionează în şedinţă publică, în cursul procedurii de cameră preliminară şi
în cursul judecăţii.
256. în cazul luării măsurii arestării preventive a inculpatului în lipsă: WBBBB8&

a) mandatul de arestare preventivă se înaintează organului de poliţie de la domi-
ciliul sau reşedinţa inculpatului din România, inclusiv prin email;
b) mandatul de arestare preventivă se poate pune în executare chiar dacă conţine
erori materiale, organul de poliţie solicitând de îndată îndreptarea acestora;
c) dacă cauza se află în faţa Instanţei de judecată, organul de poliţie care pune în
executare mandatul de arestare preventivă este obligat să prezinte inculpatul
arestat în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura.
257. Durata maximă a arestării preventive nu poate depăşi:
a) 5 ani în cursul judecăţii;
b) 180 zile în cursul urmăririi penale;
c) 5 ani de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive dispuse de
judecătorul de cameră preliminară şi până la data pronunţării hotărârii în primă
instanţă.
b) încheierea prin care se soluţionează propunerea procurorului de luare a măsurii

arestului la domiciliu se pronunţă în şedinţă publică;
c) contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadru]
judecătoriei prin care se ia măsura controlului judiciar pe cauţiune se
soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului.
253. Este obligatorie audierea inculpatului prezent:
a) la soluţionarea propunerii procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu;
b) la soluţionarea propunerii procurorului de prelungire a măsurii arestului |a
domiciliu;
c) cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului la domiciliu în
cursul judecăţii.
258. Instanţa de fond poate dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului:
a) prin hotărârea prin care soluţionează cauza în fond;
b) după pronunţarea hotărârii în fond, până la sesizarea Instanţei de apel;
c) în cursul judecăţii, din oficiu sau la propunerea procurorului.
259. Se poate formula contestaţie:
a) împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi respinge
cererea de revocare a măsurii arestului la domiciliu;
b) împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară dispune
începerea judecăţii, când nu au fost formulate cereri sau excepţii de inculpat şi
nici nu s-au invocat din oficiu excepţii;
c) împotriva sentinţei prin care instanţa soluţionează cererea de reabilitare.
260. Cererea de revocare a măsurii arestării preventive:
a) se soluţionează numai după audierea inculpatului, atunci când este prezent;
b) în cursul judecăţii se formulează oral sau în scris;
c) se soluţionează în camera de consiliu, în cursul urmăririi penale şi în cursul
procedurii de cameră preliminară.
preventive: ''SIHliHfllilflHHiiiflHHHHiHIHi
a) nu poate fi luată faţă de suspect;
b) poate fi luată şi înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale;
c) se poate dispune prin sentinţa prin care Instanţa soluţionează cauza în primă
instanţă.
262. Arestarea preventivă a inculpatului se poate dispune dacă sunt îndeplinite,
printre altele, următoarele condiţii:
a) inculpatul încearcă să influenţeze alt participant la comiterea infracţiunii, doar
Ghigheci Ghigheci
I
dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani
sau mai mare;
b) există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o infracţiune inten-
ţionată contra vieţii şi privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea
unei stări de pericol pentru ordinea publică;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau
de la judecată ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte.
263. Arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi Pena'e;|y0BJjJHHHHHi
a) poate fi dispusă pentru cel mult 30 zile, din care se deduce durata reţinerii;
b) nu se poate dispune decât pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;
c) se dispune pentru aceeaşi durată în cazul inculpaţilor minori ca şi pentru
inculpaţii majori.
264. Măsurile legale de ocrotire se dispun:
a) faţă de inculpatul arestat preventiv;
b) de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau
instanţa de judecată care a luat măsura arestării preventive;
c) de autoritatea competentă să ia aceste măsuri legale de ocrotire.
596 Teste grilă
265. Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale:

a) se întocmeşte de procuror, numai după audierea inculpatului reţinut;
b) se poate soluţiona de Tribunalul Bucureşti în cazul în care cauza are ca obiect
săvârşirea infracţiunii de spălare de bani săvârşită în localitatea Giurgiu de un
inculpat care locuieşte în străinătate, dacă propunerea de arestare preventivă
este formulată de DlICOT- Structura centrală;
c) se soluţionează întotdeauna înainte de expirarea duratei reţinerii.
â) arestarea preventivă a inculpatului minor nu poate depăşi 20 zile, afară de cazul

în care este prelungită în condiţiile legii;
b) judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat cu o propunere de luare a măsurii
arestării preventive poate lua faţă de inculpat măsura controlului judiciar;
c) arestarea preventivă poate fi luată pe aceeaşi durată cu durata pe care poate fi
luat arestul la domiciliu.
267. Arestarea preventiva se poate dispune din oficiu in cursul:

a) urmăririi penale;
b) fazei camerei preliminare;
c) judecăţii.
a) se emite întotdeauna de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă;

b) se emite de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic supe-
rioară, în cazul în care a admis contestaţia împotriva încheierii prin care judecă-
torul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă a respins propunerea de
arestare preventivă;
c) trebuie să conţină, printre altele, menţionarea datei la care încetează măsura
arestării preventive.
269. In cazul arestării în lipsa a inculpatului, dupa punerea m executare a măsurii

a) inculpatul trebuie condus în cel mult 48 de ore la judecătorul de drepturi şi liber-
Ghigheci Ghigheci
I
tăţi care a dispus măsura arestării preventive sau, după caz, la judecătorul de
cameră preliminară ori completul la care se află spre soluţionare dosarul cauzei;
b) se poate dispune revocarea arestării preventive, după audierea inculpatului;
c) după audierea Inculpatului, se poate dispune înlocuirea arestării preventive cu
arestul la domiciliu.
270. în cazul arestării în lipsă a inculpatului, când persoana menţionată în mandatul
de arestare preventivă nu a fost găsită:
a) organul de poliţie însărcinat cu executarea mandatului dispune darea în
urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei a inculpatului;
b) organul de poliţie însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces-verbal
prin care constată această situaţie;
c) judecătorul de drepturi şi libertăţi revocă mandatul de arestare preventivă.
Andone-Bontaş
271. Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită:

a) numai în cursul urmăririi penale;
b) numai de judecătorul de drepturi şi libertăţi;
c) şi din oficiu.
a) nu se poate dispune dacă nu există temeiuri noi care să justifice prelungirea

măsurii;
b) se poate dispune dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială Impun în
continuare privarea de libertate a inculpatului;
c) se poate dispune cu cel mult 30 de zile, în cazul Inculpaţilor minori.
273. Este competent să dispună prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului:
a) numai judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Instanţa căreia i-ar reveni com-
petenţa să judece cauza în primă instanţă;
b) judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad în a
cărei circumscripţie se află locul de deţinere;
c) judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Instanţa corespunzătoare în grad în a
cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii.
274. Propunerea de prelungire a arestării preventive:
a) trebuie depusă împreună cu dosarul cauzei cu cel puţin 8 zile înainte de
expirarea duratei arestării preventive;
b) se soluţionează numai după ascultarea inculpatului prezent;
c) trebuie soluţionată înainte de expirarea duratei măsurii arestării preventive.
____ , , .. . ..... ...... .. . ,
275. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa
judece cauza în primă instanţă sesizat cu o propunere de prelungire a duratei
a) poate dispune respingerea propunerii şi înlocuirea măsurii arestării preventive

cu măsura arestului la domiciliu;
b) poate constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive;
c) poate dispune respingerea propunerii, prin încheiere executorie.
276. Dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi respinge propunerea de prelungire a
duratei măsurii arestării preventive: iaHHHHHHlBHiHHHHI
a) inculpatul este pus în libertate la data rămânerii definitive a acestei încheieri;
b) judecătorul de drepturi şi libertăţi poate înlocui măsura arestării preventive cu
măsura arestului la domiciliu, în condiţiile prevăzute de lege; ,
c) judecătorul de drepturi şi libertăţi poate lua măsura arestului la domiciliu, în
condiţiile prevăzute de lege.
277. Durata totală a arestării preventive a inculpatului minor nu poate depăşi:
a) în cursul urmăririi penale, un termen rezonabil şl nu poate fi mai mare de 180
Ghigheci Ghigheci
I
de zile;
b) în cursul urmăririi penale, un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare de 120
de zile;
c) 5 ani în cursul judecăţii în primă instanţă.
Andone-Bontaş
279.
280.
281.
282.
283.
Teste grilă
Prelungirea duratei măsurii arestării preventive nu poate depăşi:

a) 30 de zile, în cursul urmăririi penale;
b) 30 de zile, în cursul procedurii de cameră preliminară;
c) 60 de zile, în cursul judecăţii.
Dacă, într-o cauză penală, urmărirea penală a fost începută sub aspectul săvârşirii
infracţiunii de vătămare corporală, fiind dispusă măsura arestării preventive de
către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul judecătoriei şi ulterior
încadrarea juridică a fost schimbată în tentativă la infracţiunea de omor:
a) prelungirea duratei măsurii arestării preventive se dispune de judecătorul de
drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului;
b) măsura arestării preventive dispusă iniţial de judecătorul de drepturi şi libertăţi
din cadrul judecătoriei nu mai este legală;
c) judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului nu poate dispune pre-
lungirea măsurii arestării preventive dispuse de un organ judiciar necompetent.
Prelungirea duratei măsurii arestării preventive:
a) se poate dispune pe o perioadă de cel mult 20 de zile, în cazul inculpatului minor;
b) se dispune numai la propunerea procurorului;
c) se soluţionează cu participarea obligatorie a procurorului.
Arestarea mBBBBMmBBBnBBEtmBBM
a) în procedura de cameră preliminară, poate fi dispusă numai la propunerea
procurorului;
b) în cursul judecăţii, poate fi dispusă din oficiu;
c) în cursul judecăţii, nu poate fi luată pe o perioadă mai mare de 30 de zile.
în cursul judecăţii în apel:
a) arestarea preventivă a inculpatului se dispune de instanţa de judecată, în
compunerea prevăzută de lege;
b) mandatul de arestare preventivă se emite de completul de judecată;
c) durata arestării preventive nu poate depăşi 5 ani.
Inculpatul arestat poate fi tratat sub pază permanentă în reţeaua sanitară a
Ministerului Sănătăţii:
a) dacă se constată, doar în baza unei expertize medico-legale, că inculpatul arestat nu
poate fi tratat în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
b) cu încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră
preliminară sau a instanţei de judecată care a luat măsura sau în faţa căreia se
află cauza;
c) pe o durată care intră în durata măsurii arestării preventive.
Măsura arestării preventive încetează de drept la data când:
a) instanţa de fond condamnă inculpatul la plata amenzii care însoţeşte pedeapsa
închisorii;
b) instanţa de fond pronunţă o hotărâre de amânare a aplicării pedepsei;
. c) durata reţinerii şi arestării preventive a devenit egală cu durata pedepsei
Ghigheci Ghigheci
I
pronunţate de instanţa de fond, chiar dacă acest moment a intervenit după
pronunţarea hotărârii primei instanţe şi până la învestirea instanţei de apel.
285. Măsura arestării preventive încetează de drept:
a) la data pronunţării unei hotărâri de condamnare cu suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere împotriva căreia procurorul a declarat apel;
b) la data pronunţării unei hotărâri de condamnare cu executare la pedeapsa
închisorii de 3 ani;
c) dacă durata arestării preventive este de 180 zile în timpul judecăţii.
236. Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar
ţi ufggBtEKEKtBBKEBHnBHUBuB^
a) în cursul judecăţii, se soluţionează în camera de consiliu;
b) poate fi respinsă în principiu, dacă judecătorul de drepturi şi libertăţi găseşte
cererea neîntemeiată;
c) se soluţionează numai în prezenţa inculpatului, dacă a fost admisă în principiu.
287. Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere: <JHBHBIHHH
a) cu o măsură preventivă mai uşoară;
b) numai cu o măsură preventivă mai uşoară;
c) cu o măsură preventivă mai grea.
288. Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive:
a) poate fi formulată în scris sau oral;
b) se adresează numai instanţei de judecată;
c) se adresează, în scris, judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de
cameră preliminară sau instanţei de judecată, după caz.
289. Admiterea în principiu a cererii de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu
măsura controlului judiciar pe cauţiune: ,,
a) se dispune prin încheiere, care se poate ataca cu contestaţie, în termen de 24
de ore de la pronunţare sau de la comunicare, după caz;
b) se dispune prin încheiere, prin care se stabileşte valoarea şi termenul în care
trebuie depusă cauţiunea;
c) se judecă în camera de consiliu, în toate situaţiile.
a) în cursul judecăţii, după împlinirea a 180 de zile;

b) în apel, dacă durata măsurii arestului la domiciliu a atins durata pedepsei
pronunţate în hotărârea de condamnare;
c) în cazurile în care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de suspendare a
executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă.
291. Măsura arestării preventive se revocă: '^MBBKtBBKMUMBttBS^&Si
a) în cazul în care s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii
b) în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii;
278.
c) la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului la
pedeapsa închisorii.
292. încetarea de drept a măsurii arestării preventive se poate dispune:
a) numai prin încheiere;
b) prin sentinţă;
c) prin ordonanţă.
293. Este obligatorie audierea inculpatului prezent cu oal?i'i::|BH&SBH8*f:

a) soluţionării cererii de revocare a măsurii arestării preventive;
b) soluţionării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive;
c) verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului la domiciliu în cursul judecăţii.
Ghigheci Ghigheci
I
294. Faţă de suspectul minor se poate dispune măsura:
a) reţinerii;
b) controlului judiciar pe cauţiune;
c) arestului la domiciliu.
295. Inculpatul minor poate fi arestat pentru o durată de cel mult:
a) 20 de zile;
b) 30 de zile, din care se deduce durata reţinerii;
c) 30 de zile în procedura de cameră preliminară.
296. Reţinerea şi arestarea preventivă pot fi dispuse faţă de un inculpat minor:

a) în mod excepţional, numai dacă efectele pe care privarea de libertate le-ar avea
asupra personalităţii şi dezvoltării acestuia nu sunt disproporţionate faţă de
scopul urmărit prin luarea măsurii;
b) pe acelaşi termen ca şi pentru inculpaţii majori;
c) doar în cursul urmăririi penale.
a) nu pot fi luate asupra bunurilor părţii responsabile civilmente, dacă au ca scop

garantarea executării cheltuielilor judiciare;
b) se pot lua la cererea părţii civile;
c) luate din oficiu nu pot folosi părţii civile.
298. Măsurile asigurătorii:
a) nu pot fi niciodată luate asupra bunurilor altor persoane decât părţile din pro-
cesul penal;
b) se iau doar după începerea urmăririi penale;
c) în vederea garantării executării pedepsei amenzii se iau doar asupra bunurilor
suspectului sau inculpatului.
a) nu pot fi luate de procuror în faza de judecată ;
b) pot fi luate şi în procedura de cameră preliminară;
c) nu sunt niciodată obligatorii.
a) pot fi contestate doar de proprietarul bunurilor vizate prin măsura luată;
b) pot avea ca obiect şi creanţe;
c) pot avea ca obiect bunuri care aparţin unei instituţii publice.
a) se poate face contestaţie doar împotriva modului de aducere la îndeplinire a

acestora;
b) contestaţia nu suspendă executarea;
c) contestaţia se judecă întotdeauna de judecătorul de cameră preliminară.
302. Contestaţia formulată împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror:
a) se soluţionează întotdeauna în şedinţă publică;
b) se soluţionează întotdeauna cu participarea obligatorie a procurorului;
c) nu se poate soluţiona de judecătorul de cameră preliminară.
303. în cazul sechestrului:
a) sumele de bani se ridică întotdeauna;
b) bunurile nu pot fi puse sub sigiliu;
c) se poate recurge la evaluatori sau experţi.
a) nu pot viza bunuri imobile;
b) se aduc la îndeplinire de organele de cercetare penală;
c) nu pot viza bunuri perisabile.
305. Poprirea asigurătorie:
a) poate fi instituită prin rezoluţie sau ordonanţă;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi luată faţă de partea responsabilă civilmente;
c) poate avea ca obiect bunuri imobile.
306. Restabilirea situaţiei anterioare:
a) poate fi dispusă şi de procuror;
b) nu este întotdeauna posibilă;
c) poate fi dispusă în cursul urmăririi penale.
307. Chemarea persoanelor în faţa instanţei de judecată poate fi realizată:
a) prin citaţie scrisă;
b) prin notă telefonică;
c) prin orice altă modalitate, chiar dacă nu este prevăzută de lege.
308. Comunicarea citaţiilor se poate face prin:
a) Poliţia Locală;
b) Jandarmeria Română;
c) servicii de curierat.
poate 'MKKt/KKtKKKKKKKKKtKtKKtKKtKM
a) oral, organul judiciar aducându-i persoanei la cunoştinţă consecinţele neprezentării;
b) prin intermediul poştei electronice, cu acordul persoanei citate;
310
311.
312.
313.
314.
315.
317. Dacă persoana citată nu se află acasă, citaţia:
a) poate fi înmânată soţului persoanei citate;
b) poate fi înmânată copilului persoanei citate, în vârstă de 12 ani;
c) va fi lăsată în căsuţa de scrisori a apartamentului persoanei citate.
318. în timpul judecării în primă instanţă, dacă persoana vătămată este nelegal citată
pentru un termen de judecată:
a) aceasta poate invoca neregularitatea procedurii de citare până la termenul
următor la care nu s-a prezentat, chiar dacă la acest termen este în continuare
nelegal citată;
b) procurorul sau Inculpatul prezent poate invoca nelegala citare a părţii numai la
termenul la care ea s-a produs;
c) instanţa poate invoca din oficiu nelegala citare a persoanei vătămate până la
reţinerea cauzei în pronunţare, cu excepţia cazului în care prezenţa inculpatului
este obligatorie.
319. în cursul judecăţii, în cazul inculpatului arestat preventiv:

a) dacă acesta este nelegal citat şi lipseşte de la judecată, persoana vătămată
poate invoca neregularitatea procedurii de citare şi la termenul următor
producerii nelegalităţii;
b) acesta va fi citat la locul de deţinere;
c) prezenţa avocatului din oficiu, care nu a luat legătura cu inculpatul, va acoperi
orice vicii ale procedurii de citare, chiar dacă inculpatul a solicitat să fie adus în
faţa instanţei.
320. Poate fi adus în faţa organului judiciar cu mandat de aducere:

a) martorul care nu a fost anterior legal citat;
b) persoana vătămată care, deşi citată telefonic, nu s-a prezentat în mod nejusti-
ficat, Iar audierea sa este necesară;
c) martorul care refuză să primească citaţia, iar audierea acestuia a fost apreciată
ca fiind necesară.
Ghigheci Ghigheci
I
321. Inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere:

a) numai dacă a fost anterior legal citat;
b) numai dacă există suspiciunea rezonabilă că acesta încearcă să se sustragă de la
prezentarea în faţa organului judiciar;
c) chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă această măsură se impune în
interesul rezolvării cauzei.
322. Pătrunderea fără consimţământ într-un domiciliu, în vederea executării manda-

tului de aducere, poate fi dispusă:
a) de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere definitivă;
b) la cererea procurorului, care se soluţionează în cameră de consiliu;
c) cu titlu provizoriu, de către procurorul care supraveghează urmărirea penală.
c) prin intermediul părinţilor, dacă persoana citată este un minor cu vârsta între
16 şi 18 ani.
Citaţia trimisă inculpatului trebuie să conţină:
a) menţiunea că a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
b) încadrarea juridică a faptei de care este acuzat;
c) atenţionarea că, în caz de neprezentare, poate fi adus cu mandat de aducere.
Partea se :':SHHHflR8MMMHflHHBHHRF*
a) în principal, la adresa locului de muncă, iar dacă aceasta este necunoscută, |a
adresa unde locuieşte;
b) la spital, în cazul în care aceasta este internată într-un asemenea loc;
c) la centrul de deţinere, dacă aceasta este privată de libertate.
Suspectul sau inculpatul va fi

a) la locul indicat prin declaraţia dată în timpul urmăririi penale;
b) la sediul avocatului din oficiu, dacă nu s-a prezentat la prima citare legal
îndeplinită;
c) la locul de muncă, dacă nu este cunoscută adresa unde locuieşte.
Dacă nu este cunoscută nici adresa unde locuieşte inculpatul, nici adresa locului
de muncă va fi dispusă: jMtKBSBKBKKBBKKaBBwSBSB
a) afişarea unei înştiinţări la sediul consiliului local pe raza căruia a fost săvârşită
infracţiunea;
b) publicarea citaţiei într-un ziar de circulaţie naţională, desemnând un avocat din
oficiu Inculpatului;
c) afişarea unei înştiinţări la sediul organului judiciar.
Pentru primul termen de judecată, inculpatul sau suspectul care locuieşte în

străinăfaţe]yBHHflHHHHHH^^
a) va fi citat prin scrisoare recomandată, dacă instrumentul juridic internaţional
încheiat cu statul în cauză permite acest lucru;
b) este considerat că a fost legal citat dacă acesta refuză scrisoarea recomandată
prin care a fost citat;
c) are obligaţia de a indica o persoană cu domiciliu pe teritoriul României căreia să
îi fie comunicate citaţiile şi actele pentru termenele ulterioare.
a) la sediul instituţiei;
b) la sediul administraţiilor publice locale de la domiciliul persoanei vătămate;
Ghigheci Ghigheci
I
c) la sediul organului judiciar, dacă pentru aflarea sediului Ministerului Finanţelor
Publice este necesară amânarea cauzei.
Citarea unei societăţi comerciale se poate face:

a) prin intermediul poştei electronice, dacă, în urma verificărilor, organul judiciar a
aflat această adresă de pe site-ul societăţii;
b) prin intermediul agentului procedural al instanţei, la sediul societăţii;
c) prin notă telefonică, chiar dacă persoana citată nu şi-a dat acordul pentru
citarea telefonică.
328. Termenulde 10 zile pentru declararea apelului este un termen:
a) procedural prohibitiv;
b) procedural peremptoriu;
c) substanţial.
329. Termenul de 24 de ore privind dispunerea măsurii reţinerii:
a) este un termen substanţial;
b) ora la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia;
c) poate fi suspendat sau întrerupt în condiţiile legii.
330. Termenul de 30 de zile faţă de primul termen de judecată în care trebuie
înmânată citaţia inculpatului aflat în străinătate este un termen:
a) legal de regresiune;
b) judiciar de recomandare;
c) peremptoriu.
323. Mandatul de aducere se execută prin:

a) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare;
b) organele inspecţiilor de stat;
c) organele de ordine publică.
324. Mandatul de aducere va fi pus în executare prin constrăngere^^gg®i
a) în toate cazurile în care persoana în cauză refuză să însoţească persoana care
execută mandatul;
b) atunci când inculpatul, care nu suferă de nicio afecţiune medicală, refuză să
însoţească persoana care execută mandatul;
c) martorul încearcă să fugă.
325. Martorul adus cu mandat rămâne la dispoziţia organului judiciar:
a) cel mult 8 ore, chiar dacă audierea a fost deja efectuată în 2 ore, iar prezenţa
martorului nu mai este necesară pentru efectuarea altor procedee probatorii;
b) numai pe durata impusă de audiere, dar nu mai mult de 8 ore;
c) mai mult de 8 ore, dacă faţă de Inculpatul din cauză s-a luat măsura preventivă
a reţinerii.
326. Termenul procedural poate fi:
a) peremptoriu;
b) prohibitiv;
c) substanţial.
327. Nerespectarea termenului procedural imperativ atrage:
a) decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen;
b) amendarea judiciară a persoanei care nu şi-a exercitat diligent drepturile
procesuale;
c)_în mod obligatoriu, răspunderea disciplinară a persoanei care nu a respectat
termenul.
331. în cazul termenelor procedurale pe luni:

a) ziua în care termenul începe să curgă nu se ia în calcul;
b) expiră la sfârşitul zilei corespunzătoare a ultimei luni, cu excepţia cazului în care
Ghigheci Ghigheci
I
această zi cade într-o lună care nu are zi corespunzătoare sau'într-o zi nelu-
crătoare;
c) sărbătorile legale din cursul termenului nu intră în calculul termenului.
332. în cazul termenelor procedurale pe zile:
a) când prima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, aceasta nu intră în
calculul termenului;
b) nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta
se împlineşte;
c) actul efectuat după împlinirea termenului Imperativ este tardiv.
333. în cazul în care arestarea preventivă a fost dispusă de către judecătorul de
drepturi şi libertăţi pentru o perioadă de 30 de zile:
a) ziua la care începe să curgă termenul şi ziua în care se împlineşte intră în durata
acestuia;
b) în cazul în care ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, arestarea
preventivă va înceta de drept în prima zi lucrătoare care urmează;
c) termenul nu poate fl întrerupt sau suspendat.
334. Termenul procedural de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei
de neurmărire în faţa judecătorului de cameră preliminară expiră pe data de
a) plângerea depusă pe data de 07.05.2014 la parchetul care a emis soluţia

atacată şi care a ajuns Ia Instanţa competentă pe 20.05.0214 este considerată
ca fiind formulată în termen, dacă petentul nu cunoştea organul competent;
b) plângerea depusă pe data de 01.04.2014 la primăria în care domiciliază
petentul şi care a ajuns la instanţa competentă pe 10.05.2014 este considerată
ca fiind formulată în termen;
c) plângerea depusă pe data de 02.05.2014 la oficiul poştal, prin scrisoare
recomandată, şi care a ajuns la instanţa competentă pe 08.05.2014 este
considerată ca fiind formulată în termen.
335. Cheltuielile judiciare în cadrul procesului penal pot include:
a) onorariul expertului judiciar;
b) costurile necesare pentru efectuarea procedeelor probatorii;
c) salariul procurorului care supraveghează urmărirea penală.
336. Au dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate pentru transportul până la locul în
care au fost chemaţi de către organul judiciar:
a) martorul;
b) doar inculpatul, în cazul în care a fost achitat;
c) interpretul.
343. în cursul judecăţii în primă instanţă inculpatul X solicită continuarea procesului

penal, chiar dacă faţă de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată a
intervenit prescripţia. Cheltuielile judiciare avansate de stat:
a) vor rămâne în sarcina statului, ori de câte ori instanţa pronunţă achitarea
Inculpatului;
b) vor fi achitate de către inculpat atunci când se dispune încetarea procesului penal;
c) în toate cazurile vor rămâne în sarcina statului.
344. în cazul în care curtea de apel respinge cererea de apel formulată de către
'JSIHHHIhHHBHRBHHHHIIHIB
a) cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia;
b) inculpatul va achita cheltuielile judiciare avansate de stat;
c) persoana vătămată va achita cheltuielile judiciare avansate de stat, dacă îi
poate fi reţinută o culpă procesuală.
345. Partea responsabilă civilmente va fi obligată în solidar cu inculpatul la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat dacă instanţa a admis acţiunea civilă:
a) şi a obligat partea responsabilă civilmente singură la repararea pagubei;
Ghigheci Ghigheci
I
b) iar partea civilă este o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
c) şi a obligat în solidar inculpatul şl partea responsabilă civilmente la repararea
pagubei.
346. în caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească cheltuielile judiciare
a) persoana vătămată;
b) partea civilă, dar numai în parte atunci când acţiunea civilă nu este admisă în
totalitate;
c) către partea responsabilă civilmente.
HIHHBHIHHHIB^^B9HSE^99ElffiE9!^SSiHSBBHIHB
a) o sancţiune pentru încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşu-
rarea procesului penal;
b) o sancţiune ce poate fi aplicată, în funcţie de opţiunea organului judiciar;
c) o sancţiune pentru încălcarea unul termen substanţial.
348. Actele subsecvente actului declarat nul vor fi: ' .1 "»vr.*--I
a) lovite de nulitate, însă numai dacă în privinţa actului iniţial a fost constatată o
cauză de nulitate absolută;
b) considerate valabil încheiate;
c) la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între
acestea şi actul declarat nul.
349. Atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar:
a) va dispune în toate cazurile refacerea actului cu respectarea dispoziţiilor legale;
b) va dispune refacerea actului cu respectarea dispoziţiilor legale atunci când este
necesar şi dacă este posibil;
c) nu va proceda la refacerea actului, dacă acesta este lovit de o cauză de nulitate
relativă.
337. Pe durata lipsei de la serviciu pricinuită de chemarea la organele judiciare

martorul care este salariat are dreptul: .^.'-.-.x'.l^.-.
a) la plata de către organele judiciare a echivalentului venitului său;
b) la venitul de la locul de muncă;
c) la restituirea cheltuielilor efectuate cu cazarea sa în localitatea în care se află
organul judiciar.
338. în cazul în care instanţa pronunţă soluţia de condamnare a inculpatului:
a) acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onora-
riului avocatului din oficiu;
b) acesta va achita Integral cheltuielile judiciare către stat, chiar şi în ipoteza în
care instanţa reţine circumstanţa legală a provocării;
c) acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către persoana vătămată.
339. Inculpatul va achita integral cheltuielile judiciare avansate de stat, cu excepţia
cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii:
a) în cazul în care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală;
b) atunci când a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei;
c) în cazul împăcării părţilor.
340. în cazul în care instanţa pronunţă hotărârea de condamnare a mai multor
inculpaţi, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi achitate:
a) de inculpaţi în solidar, în măsura în care aceştia sunt obligaţi în solidar la plata
prejudiciului către partea civilă;
b) de către flecare inculpat în parte, în funcţie de contribuţia la săvârşirea
infracţiunii;
c) de către fiecare inculpat în parte, în funcţie de măsura în care a provocat
cheltuielile judiciare.
341. în situaţia în care instanţa pronunţă condamnarea incu
Ghigheci Ghigheci
I
inculpatului Y, cheltuielile judiciare avansate de stat:
a) vor fi plătite numai de către inculpatul faţă de care a fost pronunţată soluţia de
condamnare;
b) vor fi plătite de fiecare dintre cei doi Inculpaţi, dacă inculpatul Y a fost obligat în
solidar cu X la repararea prejudiciului cauzat părţii civile;
c) vor rămâne în sarcina statului.
342. în cazul în care faţă de inculpatul X este pronunţată soluţia de încetare a pro-
cesului penaj pentru existenţa unei cauze de nepedepsire, cheltuielile judiciare
avansate de stat vor fi achitate de către:
a) inculpat;
b) persoana vătămată care a formulat plângerea prealabilă;
c) partea civilă.
608 Teste grilă
350. Nulitatea absolută: ^

a) nu este condiţionată de existenţa unei vătămări procesuale;
b) este strict şi limitativ prevăzută de lege;
c) este condiţionată de existenţa unei vătămări, care este prezumată absolut.
351. Este întotdeauna sancţionată cu nulitatea absolută: -

a) schimbarea preşedintelui comp'etului de judecată în timpul deliberărilor;
b) schimbarea grefierului de şedinţă în timpul cercetării judecătoreşti;
c) nelegala citare.
352. Este incidenţă sancţiunea nulităţii absolute atunci când: •
a) judecătorul care a pronunţat soluţia de condamnare în fond participă şi la
judecarea aceleiaşi cauze în apel;
b) judecătorul de drepturi şi libertăţi participă în aceeaşi cauză în completul de
judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei;
c) completul de judecată stabileşte deliberarea la o perioadă mai mare de 15 zile
de la închiderea dezbaterilor.
353. Va détermina existenţa unui caz de nulitate absolută nerespectarea: ■ . .,
a) competenţei personale a organelor de urmărire penală, atunci când urmărirea
penală a fost efectuată de organul ierarhic inferior celui legal competent;
b) competenţei materiale a Instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata este
efectuată de o instanţă ierarhic superioară celei legal competente;
c) competenţei personale a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata este
efectuată de o instanţă Ierarhic inferioară celei legal competente.
354. Desfăşurarea şedinţei de judecată în şedinţă publică, în cazul în care inculpatul

era minor la data sesizării Instanţei, însă a împlinit vârsta majoratului până la
de ■jKÊÊ^Ê^KÊÈÊÊUlHKÊÊÊÊntÊmÊÊÊm
a) atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate;
b) nu constituie o încălcare a normelor de procedură;
c) poate fl sancţionată în condiţiile nulităţii relative.
355. In cazul în care termenul la care au loc dezbaterile este desfăşurat în şedinţă
nepublică, hotărârea judecătorească:
a) va fi lovită de nulitate absolută, dacă legea nu prevede o excepţie de la regula
publicităţii şedinţei de judecată;
b) va fi lovită de nulitate relativă, dacă legea nu prevede o excepţie de la regula
publicităţii şedinţei de judecată;
c) va fi considerată legală, dacă este pronunţată în cadrul procedurii reabilitării.
356. în cazul în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi
Ghigheci Ghigheci
I
alţii majori, judecarea cauzei în şedinţă nepublică:
a) este sancţionată cu nulitatea absolută;
b) este sancţionată cu nulitatea relativă;
c) nu constituie o încălcare a dispoziţiilor privind desfăşurarea procesului penal.
Procedură penala 609
357. Este sancţionată cu nulitatea absolută neparticiparea procurorului:

a) la punere în executare a mandatului de percheziţie domiciliară în cazul unei
infracţiuni de furt calificat de competenţa judecătoriei.
b) la soluţionarea în primă Instanţă a cauzelor în care instanţa este sesizată cu
rechizitoriu;
c) la soluţionarea cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei domiciliare.
358. Nerespectarea dispoziţiilor privind prezenţa suspectului sau inculpatului este
sancţionată cu nulitatea absolută atunci când:
a) prezenţa inculpatului este obligatorie;
b) inculpatul susţine că nu şi-a putut exercita dreptul la apărare;
c) persoana vătămată a solicitat prezenţa personală a inculpatului.
359. Este cu nulitatea absolută: MtttKKKKKtEttKtKtKKtHi

a) judecarea în primă instanţă a inculpatului aflat în stare de deţinere în altă
cauză, fără aducerea acestuia la judecată;
b) judecarea de către instanţa competentă a contestaţiei la executare a condam-
natului internat într-un centru educativ, fără ca acesta să fie adus la judecată;
c) judecarea în primă instanţă a inculpatului aflat în stare de deţinere în altă
cauză, dacă acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, fiind reprezentat de
avocatul ales.
360. Nerespectarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a părţilor este
sancţionată cu nulitatea absolută atunci când: •
a) asistenţa este obligatorie potrivit legii;
b) inculpatul major, trimis în judecată în stare de libertate pentru pretinsa
săvârşire a infracţiunii de furt, solicită amânarea cauzei pentru angajarea unui
avocat, iar instanţa respinge cererea în mod nejustificât;
c) partea civilă este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu.
361. Desfăşurarea şedinţei de judecată cu nerespectarea principiului publicităţii poate
fi constatată:
a) din oficiu;
b) la cererea procurorului;
c) din oficiu, însă numai la termenul care neregularitatea a avut loc.
362. Cauzele de nulitate absolută din timpul urmăririi penale pot fi invocate:
a) în orice stare a procesului, în cazul sesizării instanţei cu un acord de recunoaş-
tere a vinovăţiei;
b) până la citirea actului de sesizare al instanţei;
c) până la încheierea procedurii de cameră preliminară, în cazul sesizării instanţei
prin rechizitoriu.
363. încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului, atunci
când asistenţa este obligatorie, poate fi invocată:
a) până la încheierea procedurii de cameră preliminară;
b) în orice stare a procesului;
c) până la închiderea dezbaterilor.
610 ■ TeSteBr"ă
364. Nulitatea absolută:
a) nu poate fi acoperită în niciun caz;
b) poate fi acoperită dacă, după declinarea competenţei, instanţa ierarhic supe-
rioară competentă material să soluţioneze cauza menţine actele îndeplinite de
instanţa ierarhic inferioară;
Ghigheci Ghigheci
I
c) poate fi acoperită dacă, după admiterea cererii de abţinere, instanţa menţine
actele efectuate de judecătorul incompatibil.
365. Pentru incidenţa nulităţii relative este necesară:
a) o vătămare procesuală;
b) existenţa unui interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate;
c) o dispoziţie legală expresă care să prevadă că încălcarea dispoziţiei legale
atrage sancţiunea nulităţii relative.
366. Nulitatea relativă poate fi invocată de:
a) procuror;
b) în orice situaţie, de către instanţă;
c) persoana vătămată.
367. Nulitatea relativă a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale poate fi
a) închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă instanţa a fost sesizată cu

rechizitoriu;
b) prezentarea materialului de urmărire penală;
c) primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă instanţa a fost
sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei.
368. Nulitatea relativă se poate acoperi atunci când:

a) persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege;
b) persoana interesată a renunţat în mod expres la invocarea nulităţii;
o) instanţa a .apreciat că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru
anularea actului.
369. Poate constitui abatere judiciară:
a) îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor de transmitere a dosarelor, dacă prin
aceasta s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;
b) părăsirea fără permisiune sau fără un motiv întemeiat de către martor a locului
în care urmează să fie audiat;
c) absenţa nejustificată a avocatului ales de la un termen de judecată, dacă acesta
şi-a asigurat substituirea.
370. Poate fi sancţionată cu amendă judiciară: -
a) manifestarea ireverenţioasă a părţilor faţă de procurorul de şedinţă;
b) neprezentarea martorului din cauza internării sale în spital pentru efectuarea
unei intervenţii chirurgicale urgente;
c) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor proce-
suale de către părţi.
374. Cererea de anulare a amenzii aplicate prin încheierea judecătorului de cameră
preliminară:
a) se soluţionează de către acelaşi judecător de cameră preliminară;
b) trebuie să fie formulată în termen de 10 zile de comunicarea încheierii;
c) se soluţionează de un alt judecător de drepturi şi libertăţi.
371. Aplicarea amenzii judiciare:

a) înlătură răspunderea penală a făptuitorului;
b) poate fi cumulată cu aplicarea amenzii penale pentru aceeaşi faptă;
c) de către instanţă poate fi realizată numai prin minută, redactarea acesteia fiind
obligatorie.
a) ordonanţă;
b) rezoluţie;
c) încheiere.
Ghigheci Ghigheci
I
373. împotriva amenzii judiciare aplicate prin ordonanţă poate fi formulată cerere dc
reducere a amenzii:
a) în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei;
b) nu poate fi exercitată nicio cale de atac;
c) care este soluţionată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere.
Capitolul II
Partea specială
375. Urmărirea penală are ca obiect strângerea de probe cu privire la:
a) existenţa infracţiunii şi Identificarea autorilor;
b) stabilirea răspunderii penale a autorilor;
c) latura civilă a cauzei, atunci când partea civilă este o persoană juridică.
376. Procedura în cursul urmăririi penale este:
a) publică;
b) cu caracter public limitat;
c) nepublică.
377. Procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale prin:

a) ordonanţă, dacă legea nu prevede altfel;
b) rezoluţie;
c) încheiere.
378. Organul de cercetare penală întocmeşte:

a) ordonanţe;
b) referate;
c) rezoluţii.
379. Organele de urmărire penală pot fl sesizate prin:

a) plângere;
b) denunţ;
c) proces-verbal de sesizare din oficiu, însă numai pentru infracţiunile flagrante.
380 r
n . .. .. . . ....
Punerea in mişcare a acţiunii penale poate fi condiţionata de
a) formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată;
b) autorizarea organului prevăzut de lege;
c) sesizarea comandantului, indiferent de infracţiunea care a fost săvârşită de
către militari.
381. Plângerea penală poate fi formulată:
a) de orice persoană care a observat săvârşirea unei infracţiuni;
b) prin mandatar, cu mandat special care va rămâne ataşat plângerii;
c) de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ.
382. Spre deosebire de plângerea prealabilă, plângerea penală:

a) poate fl formulată oricând, până la împlinirea termenului de prescripţie a
răspunderii penale;
b) poate fi formulată de către copilul major pentru părinţi;
c) formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o
primeşte.
383. Plângerea penală depusă direct la instanţa de judecată: jflBHK-.
a) va fi declinată prin sentinţă spre competentă soluţionare de către parchetul de
pe lângă respectiva instanţă;
b) va fi soluţionată de către instanţa penală prin administrarea tuturor mijloacelor
de probă necesare;
Ghigheci Ghigheci
I
c) va fi trimisă pe cale administrativă organului judiciar competent.
a) de către orice persoană fizică sau juridică;

b) numai personal, cu excepţia persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu;
c) de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ.
a) organul de urmărire penală încheie un proces-verbal;

b) procesul-verbal încheiat constituie act de începere a urmăririi penale;
c) este obligatorie reţinerea persoanei cu privire la care există suspiciunea că a
săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
386. Este considerată flagrantă infracţiunea al cărei făptuitor:
a) este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme cu privire la care
există presupunerea că au fost folosite la săvârşirea infracţiunii;
b) este adus la sediul organului de urmărire penală cu mandat de aducere;
c) imediat după săvârşire, este urmărit de organele de siguranţă naţională.
387. In cazul constatării infracţiunii flagrante:
a) organele de ordine publică au obligaţia să constate săvârşirea acesteia, chiar şi
în cazul infracţiunilor pentru care este necesară plângerea prealabilă a per-
soanei vătămate;
b) organele de siguranţă naţională au obligaţia încheierii unui proces-verbal;
c) este obligatorie reţinerea suspectului şi urmarea procedurii speciale în cazul
infracţiunilor flagrante.
388. în cadrul examinării sesizării, organul de urmărire penală verifică: .:
a) numai competenţa materială;
b) condiţiile de formă prevăzute de lege;
c) descrierea faptei.
389. Plângerea se restituie pe cale administrativă petiţionarului:
a) atunci când plângerea nu îndeplineşte condiţiile de formă neesenţiale;
b) dacă fapta nu este deloc descrisă;
c) dacă descrierea faptei este neclară.
391.
392.
393.
395.
396,
c) plângerea prealabilă formulată în scris şi depusă pe data de 09.05.2014 la sediul
instanţei de judecată, fiind trimisă de această instituţie la organul judiciar
competent, unde a fost înregistrată pe 15.05.2014, dacă petentul nu cunoştea
organul competent.
397. Dacă, la primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală constată că
aceasta este tardivă:
a) va înainta actele încheiate procurorului împreună cu propunerea de clasare;
b) va putea întocmi un proces-verbal de sesizare din oficiu în cazul în care
persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu;
c) va dispune restituirea administrativă a plângerii prealabile.
398. Trimiterea cauzei la organul competent:
a) poate fi dispusă de către procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal în
cadrul procesual stabilit de plângerea împotriva actului de urmărire penală al
procurorului de la parchetul de pe lângă parchetul de pe lângă judecătorie;
b) poate fi dispusă de către judecătorul de cameră preliminară, după admiterea
plângerii la soluţie;
c) se poate dispune prin ordonanţa prim-procurorului.
;:^HiBHflBHHiHHIHBHHBB^HHH
Ghigheci Ghigheci
I
a) trebuie să fie scrise şi motivate sub sancţiunea inopozabilităţii;
b) pot fi şl orale;
c) sunt întotdeauna exprimate prin ordonanţe motivate.
400. Nerespectarea de către organele de cercetare penală a termenului stabilit de

către procuror pentru efectuarea unui act de urmărire penală are drept urmare:
a) retragerea avizului de cercetare penală;
b) aplicarea unei amenzi judiciare cu avertisment;
c) o potenţială cercetare disciplinară a lucrătorului de poliţie.
401. Infirmarea:
a) se dispune prin rechizitoriu;
b) poate sancţiona atât nelegalitatea, cât şi netemeinicia unui act;
c) se dispune printr-o ordonanţă a prim-procurorului.
urmăririi penale: ^^HHHHHHHHBHHHHBBi

a) permite procurorului să ceară orice dosar aflat la organul de cercetare penală
doar cu acordul procurorului ierarhic inferior;
b) se exercită doar în scris;
c) implică şi opţiunea de efectuare a urmăririi penale de către procuror, chiar dacă
dosarul nu este deosebit de complex.
403. Efectuarea cercetam penale de către organul judiciar necompetent:
a) atrage sancţiunea nulităţii absolute, dacă dosarul este de competenţa parche-
telor militare;
b) atrage excluderea probelor administrate, dacă dosarul atrage competenţa unei
alte unităţi de parchet de acelaşi grad;
c) poate să nu atragă niclo sancţiune procedurală.
390.
Verificările prealabile constituie:

a) acte premergătoare urmăririi penale;
b) acte de urmărire penală efectuate după începerea urmăririi penale in rem;
c) acte de urmărire penală efectuate după punerea în mişcare a acţiunii penale.
este: J|H9HHBBHIHHHHHHHHBIHBK
a) un act procesual facultativ pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
b) o condiţie de pedepsibllitate şi procedibllitate în cazurile în care legea prevede
expres că este necesară o astfel de plângere;
c) un act procesual care poate fi formulat oricând.
a)"ide către persoana vătămată, personal sau prin mandatar special;

b) oral, fiind consemnată într-un proces-verbal de către organul care o primeşte;
c) de către copilul major pentru părinţi.
în cazul în care infracţiunea pentru care este necesară plângerea prealabilă a fost
săvârşită de mai multe persoane, iar persoana vătămată formulează plângere
numai cu privire la unul dintre participanţi: jmmHHl
a) va răspunde penal numai participantul cu privire la care a fost formulată
plângere;
b) vor răspunde penal toţi participanţii, însă numai dacă organul de urmărire
penală se va sesiza din oficiu cu privire la participanţii faţă de care nu a fost
formulată plângere prealabilă;
c) vor răspunde penal toţi participanţii.
ângerea prealabilă trebuie introdusă în termen de:
a) 2 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei şi de
Ghigheci Ghigheci
I
identitatea făptuitorului;
b) 3 luni din ziua în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore a aflat
despre săvârşirea faptei.
c) 3 luni din ziua numirii unui nou reprezentant legal, dacă făptuitorul este repre-
zentantul legal al persoanei incapabile.
Termenul de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile constituie un termen:
a) substanţial;
b) procedural Imperativ;
c) procedural calculat pe zile libere.
Dacă termenul pentru formularea plângerii prealabile expiră pe data de
10.05.2014, va fi considerată introdusă în termen:
a) plângerea prealabilă formulată în scris şi depusă la oficiul poştal prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire pe data de 08.05.2014, care ajunge la
organul judiciar competent pe data de 15.05.2015;
b) plângerea prealabilă formulată în scris şi depusă pe data de 05.05.2014 la sediul
consiliului local de la domiciliul persoanei vătămate, fiind înaintată de această
instituţie la organul judiciar competent, unde a fost înregistrată pe 11.05.2014;
Preluarea cauzei de un organ de cercetare penală ierarhic superior:
a) atrage şi preluarea dosarului de către procurorul ierarhic superior;
b) nu conduce la lipsa de valabilitate a actelor anterioare întocmite în cauză;
c) se dispune doar în dosarele cu nivel ridicat de complexitate.
405. începerea urmăririi penale:
a) se poate dispune chiar dacă făptuitorul este judecător;
b) este nulă dacă potenţialul suspect este militar şi în cauză se efectuează cerce-
tări de către DIICOT;
c) nu este supusă confirmării procurorului.
406. Verificările prealabile:
a) sunt necesare sub sancţiunea nulităţii ordonanţei de începere a urmăririi penale-
b) sunt obligatorii în toate cazurile în care urmărirea penală este efectuată de
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
c) se pot realiza şi de către procuror.
407. Dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect:

a) Implică întotdeauna administrarea de probe ulterior începerii urmăririi penale
in rem;
b) se dispune exclusiv de către procuror;
c) este obligatorie dacă se doreşte interceptarea comunicaţiilor unei persoane.
408. Suspectul are dreptul:
a) de a avea acces necondiţionat la dosar, chiar dacă procurorul consideră că nu
este în interesul urmăririi penale;
b) de a beneficia de procedura recunoaşterii vinovăţiei;
c) de a fi asistat de un avocat din oficiu, dacă acesta are 17 ani şi a dobândit
capacitate deplină de exerciţiu.
409. Redeschiderea urmăririi penale se dispune:

a) prin încheierea motivată a judecătorului de cameră preliminară;
b) prin ordonanţa procurorului cu funcţie de execuţie care dispune revocarea
ordonanţei de clasare, ordonanţă confirmată ulterior prin încheierea judecăto-
rului de cameră preliminară;
c) ori de câte ori au fost excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale.
410. Aducerea la cunoştinţă.a calităţii de suspect:
a) se realizează de către organul de urmărire penală înainte de prima audiere;
b) poate avea loc după prima audiere a suspectului, dacă este în interesul aflării
adevărului în cauză;
c) poate fi realizată după punerea în executare a manadatului de aducere a
Ghigheci Ghigheci
I
suspectului.
411. Extinderea urmăririi penale cu privire la noi fapte:

a) se poate dispune de organele de cercetare penală, dacă nu există suspect sau
inculpat în cauză;
5orescu
Sorescu / Constantinescu
404.
b) se dispune prin ordonanţă de către-organul de urmărire penală;

c) face inutilă o punere în mişcare a acţiunii penale cu privire la aceste noi fapte,
dacă în cauză a fost deja pusă în mişcare acţiunea penală.
412. Suspendarea urmăririi penale: 'aBHnHM-MB^H

a) se dispune dacă inculpatul suferă de o boală gravă atestată de către un medic
de familie;
b) se poate dispune pe perioada medierii;
c) poate dura atât timp cât inculpatul se află la studii în Anglia.
.............'.......•mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm
a) se poate dispune de către organul de cercetare penală;
b) se dispune de procuror, în cauzele în care acesta efectuează urmărirea penală;
c) se dispune şl de către Instanţa de fond în sarcina organului de cercetare penală.
414. Delegarea nu poate avea ca obiect: JaiilwBMrBfllM

a) audierea unor martori;
b) efectuarea unor verificări privind veniturile Inculpatului;
c) încuviinţarea de probatorii.
415. Schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat inculpatul: •*-»;;,'r-
a) se va aduce la cunoştinţă inculpatului, chiar dacă noua încadrare este mai
favorabilă;
b) se dispune doar prin ordonanţa motivată a organului de urmărire penală;
c) va atrage emiterea unei noi ordonanţe de punere în mişcare a acţiunii penale
cu privire la noua încadrare juridică.
416. rechizitoriu se poate dispune: '^BBBKmBBBBBSuKISKBK^HtB

a) punerea în mişcare a acţiunii penale;
b) schimbarea încadrării juridice;
c) disjungerea cauzei pentru una dintre faptele pentru care Inculpatul a fost
cercetat în cauză.
417. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală întocmite de către organul de
a) se soluţionează de către procurorul care supraveghează activitatea organului

de cercetare penală;
b) se soluţionează în termen de 20 de zile de la primire;
c) suspendă aducerea la îndeplinire a actului care formează obiectul plângerii.
418. Plângerea formulată împotriva ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale
a) se soluţionează de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul

general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul-şef de secţie
al parchetului;
Ghigheci Ghigheci
I
b) va atrage revenirea la calitatea de suspect;
c) suspendă urmărirea penală până la soluţionarea plângerii.
425. Plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată se soluţionează de către

judecătorul de cameră preliminară:
a) prin încheiere motivată, în camera de consiliu;
b) cu participarea procurorului, însă fără citarea părţilor;
c) după înaintarea dosarului de urmărire penală de către procuror.
426. Judecătorul care soluţionează plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în
judecată poate pronunţa:
a) respingerea plângerii ca inadmisibilă, atunci când aceasta este formulată împo-
triva ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale;
b) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate,
dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a
făcut plângerea;
c) prin sentinţă, respingerea plângerii ca tardivă.
427. Spre deosebire de cauzele în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, în
cauzele în care aceasta a fost pusă în mişcare, judecătorul care soluţionează
plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată poate pronunţa:
a) respingerea plângerii ca nefondată;
b) admiterea plângerii, desfiinţarea soluţiei atacate şi începerea judecăţii cu pri-
vire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă
în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente;
c) respingerea plângerii ca tardivă.
428. încheierea prin care s-a respins plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în
a) se pronunţă în cameră de consiliu;

b) poate fi supusă revizuirii;
42S. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus admi-
terea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şl începerea judecăţii:
a) poate fi formulată contestaţie cu privire la respingerea cererii de restituire a
cauzei la procuror, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii;
b) poate fi formulată contestaţie cu privire la soluţia de desfiinţare a ordonanţei;
c) nu poate fi formulată contestaţie, întrucât încheierea este definitivă.
430. Judecătorul de cameră preliminară poate schimba temeiul de drept al soluţiei
HHBBMHMHbHdM
a) dacă în cauză a fost anterior pusă în mişcare acţiunea penală;
b) dacă nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a avut în cauză
calitatea de inculpat;
c) dacă nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a formulat plân-
gerea.
419. împotriva soluţiei de clasare, persoana interesată poate formula plângere:
a) la procurorul ierarhic superior;
b) la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni compe-
tenţa să judece cauza în primă Instanţă, dacă procurorul ierarhic superior
respinge plângerea anterior formulată;
c) numai la judecătorul de cameră preliminară.
420. Plângerea împotriva soluţiei de renunţare la urmărire adresată judecătorului de

cameră preliminară poate fi formulată:
a) în 20 de zile de la comunicarea actului prin care prim-procurorul respinge ca
neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei procurorului;
b) în 20 de zile de la împlinirea termenului în care prim-procurorul trebuia să
Ghigheci Ghigheci
I
dispună asupra plângerii formulate împotriva soluţiei procurorului;
c) oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată
plângerea de prim-procuror, dacă actul prim-procurorului nu a fost niciodată
comunicat.
421. Termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiilor de netri-

mitere în judecată la judecătorul de cameră preliminară:
a) constituie un termen procedural imperativ;
b) se calculează pe sistemul zilelor libere;
c) poate fl întrerupt în cazurile prevăzute expres de lege.
422. In cazul în care, prin aceiaşi rechizitoriu, procurorul dispune trimiterea în

judecată a lui X şi soluţia de clasare cu privire la inculpatul Y, împotriva soluţiei
de clasare:
a) poate fi formulată plângere direct la judecătorul de cameră preliminară,
întrucât urmărirea penală este finalizată;
b) competenţa de soluţionare a plângerii la judecătorul de cameră preliminară va
aparţine judecătorului de la instanţa care a fost sesizată prin rechizitoriu;
c) poate fi formulată plângere la prim-procurorul parchetului, care este obligat să
rezolve plângerea în cel mult 20 de zile de la primire.
423. Poate face plângere la judecătorul de cameră preliminară.împotriva soluţiei de

renunţare la urmărire:
a) persoana care a avut calitatea de suspect în cauză;
b) persoana vătămată;
c) denunţătorul.
424. In cazul în care, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, persoana interesată

sesizează direct judecătorul de cameră preliminară, fără formularea plângerii la
prim-procurorul parchetului:
a) judecătorul de cameră preliminară va respinge plângerea ca inadmisibilă;
b) judecătorul de cameră preliminară va declina competenţa de soluţionare către
prim-procurorul parchetului competent;
c) plângerea va fi trimisă, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
Andone-Bontaş / Constantinescu
621
437. Cererile şi excepţiile invocate de către inculpat în faza camerei preliminare:
a) vor fi soluţionate în cameră de consiliu, după ascultarea concluziilor orale ale
părţilor şi ale procurorului;
b) vor fi comunicate procurorului, care poate depune concluzii scrise în termen de
10 zile de comunicare;
c) nu pot viza caracterul incomplet al urmăririi penale.
433. Dacă judecătorul de cameră preliminară invocă din oficiu excepţii:
a) dispune în mod obligatoriu restituirea cauzei la parchet;
b) acestea vor fi soluţionate în camera de consiliu, cu participarea procurorului şi
inculpatului;
c) devine în mod obligatoriu incompatibil să judece cauza în fond.
439. încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară admite excepţiile invo-
cate din oficiu şi constată neregularităţi ale actului de sesizare, care atrag imposi-
bilitatea stabilirii limitelor sau a obiectului judecăţii:
Ghigheci Ghigheci
I
a) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare;
b) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare;
440. în cazul în care judecătorul de cameră preliminară exclude un mijloc de probă
a) încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul;

b) cauza va fi restituită parchetului care a sesizat instanţa;
c) procurorul poate solicita restituirea cauzei.
441. Atunci când judecătorul a exclus toate probele administrate:
a) restituie cauza la parchet prin încheiere motivată, în cameră de consiliu;
b) dispune începerea judecăţii dacă inculpatul nu a invocat cereri sau excepţii;
c) procurorul poate formula contestaţie împotriva încheierii în termen de 3 zile de
comunicarea minutei.
442. Judecătorul de cameră preliminară dispune în mod obligatoriu restituirea cauzei

la procuror:
a) atunci când rechizitoriul este neregulamentar întocmit;
b) dacă procurorul nu răspunde în termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii
prin care a fost exclus un mijloc de probă;
c) atunci când inculpatul solicită în şedinţă publică, la primul termen de judecată
cu procedura de citare legal îndeplinită, restituirea cauzei la parchet.
443. Judecătorul de cameră preliminară dispune în mod obligatoriu începerea judecăţii:
a) atunci când nu s-au formulat cereri şi excepţii sau nu au fost ridicate din oficiu
excepţii;
b) atunci când a fost exclus un mijloc de probă;
c) în situaţia în care a fost constatată nulitatea relativă a unui act de urmărire
penală.
431. Obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie:

a) verificarea legalităţii sesizării instanţei;
b) verificarea legalităţii administrării probelor;
c) verificarea corectei încadrări juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu.
432. Procedura de cameră preliminară:
a) se desfăşoară şi în cauzele în care Instanţa a fost sesizată cu un acord de recu-
noaştere a vinovăţiei;
b) dacă depăşeşte termenul de 60 de zile, încheierile judecătorului de cameră
preliminară sunt lovite de nulitate absolută;
c) are loc chiar dacă inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale faptele
reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.
433. Durata procedurii de cameră preliminară:
a) este de maxim 60 de zile de la înregistrarea cauzei la instanţă, termenul fiind do
recomandare;
b) este de minimum 20 de zile de la comunicarea rechizitoriului către inculpat;
c) poate fi micşorată sub termenele prevăzute de lege în cauzele în care a fost
dispusă arestarea preventivă.
434. După înregistrarea dosarului în care instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu:
a) dosarul se repartizează judecătorului de cameră preliminară, fixându-se în
acelaşi timp termen de judecată în cameră preliminară;
b) judecătorul de cameră preliminară căruia i-a fost repartizată cauza comunică,
printre altele, Inculpatului care nu cunoaşte limba română, copia certificată a
rechizitoriului şi traducerea autorizată a acestuia;
c) judecătorul de cameră preliminară trebuie să ia măsuri pentru desemnarea
unui avocat din oficiu pentru inculpatul faţă de care s-a dispus măsura de
Ghigheci Ghigheci
I
siguranţă a internării medicale.
435. Procurorul participă în procedura de cameră preliminară: ...
a) numai la termenul când judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea
şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispus faţă de inculpat;
b) la termenul când judecătorul de cameră preliminară analizează cererile şi
excepţiile invocate de inculpat;
c) la termenul când judecătorul de cameră preliminară dispune începerea jude-
căţii în cauza în care nu s-au formulat sau invocat din oficiu cereri şi excepţii.
436. Dacă nu s-au formulat cereri de către inculpat şi nu s-au ridicat excepţii din oficiu
de către judecătorul de cameră preliminară,-la'expirarea duratei procedurii de
HflHHIHHflHIHHHHiHHHHHHIHHIHHHHHHi^lHHHHHP
a) va fi constatată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a
efectuării actelor de urmărire penală şi se va dispune începerea judecăţii, după
dezbateri în camera de consiliu;
b) va putea fi restituită cauza la procuror;
c) va fi dispusă începerea judecăţii numai dacă probele administrate în timpul
urmăririi penale creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit faptele
de care este acuzat. i
448. In cazul trimiterii în judecată a unui inculpat arestat preventiv:
a) în termen de 3 zile de înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră prelimi-
nară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive;
b) judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai
târziu de 30 de zile dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea arestării
preventive;
c) verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive se realizează în şedinţă
publică.
449. In cadrul duratei maxime de 180 de zile a măsurii arestării preventive:
a) nu este socotită arestarea preventivă din timpul camerei preliminare;
b) va fi inclusă şl perioada arestării preventive din timpul judecăţii în primă
instanţă;
c) se socoteşte numai arestarea preventivă din timpul urmăririi penale.
Andone-Bontaş / Constantinescu / Andone-Bontaş
444. Judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii:

a) dacă exclude una sau mai multe probe nelegal adminis'trate în cursul urmăririi
penale, însă procurorul comunică judecătorului de cameră preliminară Că
menţine dispoziţia de trimitere în judecată;
b) dacă exclude uria sau mal multe probe nelegal administrate în cursul urmăririi
penale şi procurorul solicită restituirea cauzei, atunci când apreciază că cele-
lalte probe legal administrate sunt suficiente pentru judecarea în fond a cauzei-
c) dacă rechizitoriul este neregulat întocmit, însă neregularitatea nu atrage impo-
sibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii.
445 în situaţia în care judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii:
a) acelaşi judecător poate exercita şi funcţia de judecată în cauză;
b) încheierea este pronunţată în cameră de consiliu;
c) încheierea este definitivă.
446. Se formula :9HKHS9B9BBBSBHHSHSHIHSI^^

a) împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a exclus una
sau mai multe probe administrate, chiar dacă a dispus începerea judecăţii în
cauză;
b) împotriva încheierii de începere a judecăţii, când nu au fost invocate cereri şi
excepţii de către inculpat şl nici excepţii, din oficiu, de către judecătorul de
cameră preliminară;
Ghigheci Ghigheci
I
c) împotriva încheierii de restituire a cauzei la parchet, când procurorul nu a
răspuns în termenul de 5 zile după comunicarea încheierii prin care au fost
sancţionate actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii.
447. Contestaţia împotriva încheierii de începere a judecăţii pronunţate de către
; judecătorul de cameră preliminară de la judecătorie şe judecă:
a) de judecătorul de cameră preliminară de la tribunal;
b) de judecătorul de cameră preliminară de la curtea de apel;
c) în şedinţă publică.
450. în cazul trimiterii în judecată a unui inculpat faţă de care, în cursul urmăririi
penale, s-a luat măsura controlului judiciar pe cauţiune:
a) judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu, în termen de 3
zile de la primirea dosarului, legalitatea şi temeinicia măsurii controlului judiciar
pe cauţiune;
b) judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice periodic, dar nu mai
târziu de 30 de zile, dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea
măsurii preventive;
c) procurorul poate propune prin rechizitoriu înlocuirea măsurii preventive a con-
trolului judiciar pe cauţiune cu măsura arestului la domiciliu, în condiţiile legii.
451. Judecătorul de cameră preliminară:
a) este incompatibil să exercite funcţia de judecată în cauza în care a dispus înce-
perea judecăţii;
b) soluţionează propunerea procurorului de confirmare a redeschiderii urmăririi
penale;
c) soluţionează cererea procurorului de audiere anticipată a martorului, în cursul
urmăririi penale.
452. Judecata se desfăşoară:
a) doar la sediul instanţei;
b) potrivit principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorlalităţii, inclusiv în
situaţia în care Instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c) în şedinţă nepublică, dacă inculpatul este minor la data săvârşirii faptei şi la
data sesizării instanţei.
453. Instanţa poate soluţiona cauza numai în baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale:
a) dacă Inculpatul recunoaşte în totalitate, în faţa instanţei sau prin înscris
autentic, faptele reţinute în sarcina sa;
b) dacă instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
c) dacă apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt
suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
454. Se soluţionează în camera de consiliu: • a . ... ,
a) plângerea împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura contro-
lului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat;
b) plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată;
c) conflictul de competenţă, în cursul judecăţii.
455. Se soluţionează în camera de consiliu: _' .
a) etapa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire;
b) etapa admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal în
cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate;
c) cererea de recuzare a procurorului de şedinţă.
456. Se judecă în şedinţă nepublică:

a) cererea de reabilitare judecătorească;
b) contestaţia prin care instanţa soluţionează cererea de reabilitare;
c) cauza în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracţiune săvârşită în
timpul când era minor, chiar dacă la data sesizării Instanţei a împlinit 18 ani.
Ghigheci Ghigheci
I
a) 'cererea de reabilitare judecătorească;

b) legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului major în
cursul judecăţii;
c) cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a con-
trolului judiciar pe cauţiune, în cursul judecăţii.
458. Se judeca in şedinţa nepublică cauzele având ca obiect infracţiunile săvârşite de:
a) minori, numai dacă la data sesizării instanţei inculpatul nu împlinise 18 ani;
b) majori împreună cu minori;
c) minori, chiar dacă la data sesizării instanţei inculpatul împlinise 18 ani.
459. Se soluţionează în camera de consiliu cererea de recuzare a:

a) procurorului de şedinţă;
b) judecătorului care face parte din completul de judecată;
c) grefierului de şedinţă.
460. în cursul judecării unei cauze penale:
a) orice parte sau subiect procesual poate cere judecarea cauzei în lipsă, cu
excepţia inculpatului aflat în stare de deţinere, care este adus în mod obliga-
toriu la judecată;
b) procurorul exercită rol activ, în vederea aflării adevărului şi a respectării dispo-
ziţiilor legale;
c) instanţa poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită
parte a judecării cauzei, dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce
atingere intereselor minorilor sau ale justiţiei.
a) dacă constată că informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea

cauzei, dispune, după caz, declasificarea totală, declaslflcarea parţială sau
trecerea într-un alt grad de clasificare;
b) poate solicita autorităţii care a emis informaţiile clasificate să permită accesul
apărătorului inculpatului la acestea;
c) nu îşi poate întemeia o soluţie de achitare pe baza Informaţiilor clasificate la
care nu a avut acces apărătorul Inculpatului.
462. Judecarea unei cauze are loc în şedinţă nepublică:
a) dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat;
b) dacă inculpatul a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor, chiar dacă la
data sesizării instanţei a împlinit 18 ani;
c) în cazul judecării unei cereri de reabilitare.
463. Şedinţa desfăşurată în camera de consiliu:

a) este publică;
b) este secretă;
c) nu este publică.
464. Instanţa poate soluţiona cauza numai pc baza probelor administrate în faza
urmăririi penale:
a) dacă părţile şi subiecţii procesuali nu contestă probele administrate în cursul
urmăririi penale şi nu solicită administrarea de probe noi;
b) doar dacă inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi
acceptă încadrarea juridică dată de procuror prin rechizitoriu;
c) dacă instanţa apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt
Ghigheci Ghigheci
I
suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, chiar dacă
părţile se opun.
465. Instanţa poate declara şedinţa de judecată nepublică, dacă judecarea în şedinţă
publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau
vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiţiei:
a) pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei;
b) prin încheiere executorie;
c) în şedinţă nepublică.
466. Dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat,
moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau
ale justiţiei, instanţa poate declara şedinţă nepublică:
a) la cererea procurorului;
b) la cererea persoanei vătămate;
c) din oficiu sau la cererea părţilor.
467. In timpul cat şedinţa este nepublică, sunt admise in sala de şedinţa
a) doar părţile şi apărătorii acestora;
b) alte persoane a căror prezenţă este autorizată de instanţă;
c) părţile, subiecţii procesuali principali şi apărătorii acestora.
468. Nu pot asista la şedinţa de judecată:
a) fraţii minorului arestat preventiv, care au împlinit vârsta de
b) minorii sub 18 ani;
c) martorii minori.
459. Judecarea unei cauze în materia penală:

a) se caracterizează în toate situaţiile prin contradictorialltate;
b) pentru motive temeinice, se poate desfăşura şi în alt loc decât la sediul Instanţei;
c) poate avea loc numai în prezenţa inculpatului deţinut.
470. Procedura este legal îndeplinită în următoarele situaţii: : , ; :;; ' : /" ;
a) dacă inculpatul şi martorul au fost citaţi la o adresă greşită şi nu s-au prezentat
în faţa instanţei, însă inculpatul este reprezentat de avocatul ales la termenul
de judecată;
b) partea civilă nu a fost citată la termenul de judecată, însă s-a înfăţişat personal
în faţa instanţei;
c) dacă inculpatul nu a fost citat pentru primul termen de judecată, însă a fost
reprezentat de avocatul din oficiu.
471. Completul de judecată poate preschimba primul termen de judecată:
a) prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor;
b) la cererea părţilor sau a persoanei vătămate;
c) şi din oficiu, dispunând citarea tuturor părţilor, inclusiv a celor care au termen
în cunoştinţă.
472. Este obligatorie citarea la fiecare termen:
a) a militarilor;
b) a inculpatului care nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, fiind repre-
zentat de avocatul ales;
c) a inculpatului minor.
473. Citarea este obligatorie:
a) la pronunţare, când inculpatul este militar sau deţinut;
b) când instanţa repune cauza pe rol;
c) când instanţa reia procesul penal după suspendare.
474. Este obligatorie participarea procurorului:
Ghigheci Ghigheci
I
a) în procedura de cameră preliminară, la termenul când se discută legalitatea şi
temeinicia măsurii arestării preventive;
b) la soluţionarea cererii de efectuare a percheziţiei domiciliare;
c) doar la soluţionarea pe fond a contestaţiei in anulare, nu si la judecarea admi-
terii in principiu a acesteia.
475. Partea prezentă la un termen:
a) este în mod obligatoriu citată dacă instanţa repune cauza pe rol;
b) este citată la fiecare termen, chiar dacă a cerut judecarea cauzei în lipsă;
c) poate solicita să fie citată pentru următorul termen de judecată, dacă citaţia
serveşte drept justificare la locul de muncă.
476. In cursul judecării unei cauze penale:
a) completul de judecată se poate schimba numai până la începerea cercetării
judecătoreşti;
b) instanţa poate să preschimbe termenul luat în cunoştinţă, prin încheiere dată în
camera de consiliu;
c) preşedintele completului poate respinge întrebările formulate de participanţii
la proces, după consultarea celorlalţi membri ai completului.
477. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere în cauzele cu: ! ' \..

a) inculpaţi arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la domiciliu în cauză;
b) inculpaţi arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la domiciliu, chiar în altă cauză;
c) inculpaţi deţinuţi.
478. în cursul judecării unei cauze penale:
a) persoana vătămată are dreptul la un singur termen pentru angajarea unui
avocat şi pentru pregătirea apărării; /
b) instanţa poate acorda inculpatului un nou termen de judecată pentru angajarea
unui alt avocat şl pentru pregătirea apărării, în cazul în care rezillază contractul
de asistenţă juridică cu apărătorul său;
c) este obligatorie aducerea inculpatului arestat în faţa instanţei, în toate situaţiile.
479. Este obligatorie participarea procurorului:
a) dacă instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei;
b) dacă instanţa a fost sesizată cu o cerere de reabilitare;
c) doar la judecarea în fond a contestaţiei în anulare, nu şi la admiterea în
principiu a acesteia.
de ,'SHHHHHHHHIHHHBBBHi
a) inculpatul deţinut, dacă a cerut judecarea cauzei în lipsă;
b) inculpatul, numai dacă se află în stare de libertate;
c) persoana ale cărei bunuri sunt supuse confiscării.
481. Preşedintele completului poate dispune îndepărtarea inculpatului arestat din
sala de şedinţă:
a) numai până la începerea dezbaterilor;
b) inclusiv cu ocazia pronunţării hotărârii;
c) şi după începerea dezbaterilor.
482. Constatarea infracţiunilor de audienţă:
a) se menţionează într-un proces-verbal, care se trimite procurorului;
b) se menţionează în încheierea de şedinţă, care se trimite procurorului;
c) se realizează de completul de judecată.
483. în vederea pregătirii şedinţei de judecată, preşedintele completului'
a) poate dispune refacerea procedurii de citare;
b) dispune desemnarea unui reprezentant din rândul practicienilor în insolvenţă,
în cazul în care a fost trimisă în judecată o persoană juridică;
c) se îngrijeşte ca lista cauzelor să fie afişată la instanţă cu cel puţin 48 de ore
înaintea termenului de judecată.
484. In situaţia în care, în aceeaşi cauză, au calitatea de inculpat atât persoana
Ghigheci Ghigheci
I
juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia,preşedintele completului: _ '.,
a) desemnează persoanei juridice un curator special;
b) verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desemnat un reprezentant, iar în
caz contrar, procedează la sesizarea baroului pentru numirea unui avocat din
oficiu;
c) verifică dacă inculpatul persoană juridică şi-a desemnat un reprezentant, iar în
caz contrar, procedează la desemnarea unui reprezentant, din rândul practi-
cienilor în Insolvenţă.
487. Verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive se realizează, în
cursul judecăţii:
a) în şedinţă publică;
b) din oficiu sau la cerere;
c) nu mai târziu de 30, respectiv 40 de zile, în cazul inculpaţilor minori.
488. Judecata în fond:
a) are loc întotdeauna numai în prezenţa Inculpatului arestat preventiv;
b) poate avea loc şi în lipsa inculpatului, dacă acesta se sustrage de la judecată;
c) are loc întotdeauna cu participarea procurorului, sub sancţiunea nulităţii
absolute a hotărârii.
489. Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului:
a) când acesta cere să fie judecat în lipsă, chiar dacă este arestat preventiv;
b) când acesta şi-a schimbat adresa fără a o aduce la cunoştinţa organelor
judiciare şi, în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaşte noua adresă;
c) deşi legal citat, acesta lipseşte de la judecarea cauzei.
490.,Partea civilă şi partea responsabilă civilmente:
a) au drepturile prevăzute de lege pentru Inculpat;
b) pot fi reprezentate în cursul judecării cauzei de avocat;
c) pot fi aduse cumandat de aducere dacă, fiind anterior citate, nu s-au prezentat,
în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezenţa acestora este necesară.
491. Suspendarea judecării unei cauze:
a) se poate dispune de instanţă, dacă se constată pe baza înscrisurilor medicale că
inculpatul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată;
b) se dispune prin încheiere, care poate fi atacată separat cu contestaţie în
termen de 48 de ore de la pronunţare sau de la comunicare;
c) se poate dispune pe perioada desfăşurării procedurii de mediere.
493. Dacă motivul suspendării judecării unei cauze penale vizează numai pe un
dintre inculpaţi, instanţa:
a) poate dispune disjungerea cauzei;
b) poate dispune suspendarea soluţionării întregii cauze;
c) dispune în mod obligatoriu suspendarea întregii cauze.
494. In cazul suspendării judecării unei cauze:
a) procesul penal se reia la cererea Inculpatului, atunci când starea sănătăţii
acestuia îi permite să participe la judecată;
b) instanţa de judecată este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60
de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii
arestului la domiciliu dispus faţă de inculpat;
c) Instanţa este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, dacă mai
subzistă cauza care a determinat suspendarea judecăţii.
495. Suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă:
a) durează până la data la care statul solicitant va comunica hotărârea sa asupra
cererii de extrădare;
b) se dispune prin încheiere, care poate fi atacată cu contestaţie, în termen de 24
de ore de la pronunţare sau comunicare;
c) durează până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra
cererii de extrădare.
496. încheierea de şedinţă:
Ghigheci Ghigheci
I
a) se întocmeşte de grefier, în cel mult 48 de ore de la terminarea şedinţei de
judecată;
b) se semnează de toţi membrii completului de judecată şi de grefier;
c) trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, printre altele,.numele şi prenumele
părţilor care au lipsit de la judecată.
497. Instanţa de judecată se pronunţă prin sentinţă:
a) în cauzele în care dispune declinarea de competenţă, în cursul judecării în
primă instanţă a cauzei;
b) dacă respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire;
c) când se pronunţă asupra apelului.

a) se verifică la primirea dosarului în procedura de cameră preliminară;
b) se verifică la primirea dosarului de către Instanţa de judecată, după ce judecă-
torul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii;
c) se poate lua de instanţa de judecată, prin hotărârea prin care soluţionează
cauza în fond.
486. în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă:
a) judecătorul de cameră preliminară trebuie să înainteze dosarul Instanţei de
judecată cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive;
b) instanţa de judecată trebuie să verifice, la primirea dosarului, legalitatea şi
temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia;
c) instanţa de judecată trebuie să verifice în cursul judecăţii, dar nu mai târziu de
30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii
controlului judiciar pe cauţiune dispus faţă de inculpat.
492. Contestaţia împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării unei
cauze:
a) nu suspendă executarea, dacă suspendarea s-a dispus pe motivul că inculpatul
suferă de o boală gravă, care îl împiedică să participe la judecată;
b) se depune la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat încheierea de
suspendare;
c) se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului, dacă vizează o încheiere
de suspendare pe motivul existenţei unei proceduri de mediere.
500. Instanţa se pronunţă prin sentinţa in cazul:
a) soluţionării conflictului de competenţă;
b) în care o judecătorie îşi declină competenţa în favoarea unui tribunal;
c) soluţionării declaraţiei de abţinere.
501. Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul .de cameră preliminară
constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de
inculpat se soluţionează prin: ^^^^^P^^^îB@Hi«l^|SJ^^^î
a) încheiere;
b) decizie;
c) încheiere sau decizie, după caz.
502. Se numeşte sentinţa hotărârea prin care:
a) instanţa soluţionează declaraţia de abţinere;
b) prima instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza;
c) se respinge apelul ca tardiv.
503. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului se numeşte:
a] sentinţă;
b) decizie;
c) încheiere.
504. Obiectul judecăţii cauzei în primă instanţă:
a) se limitează la faptele şi la persoanele arătate în acordul de recunoaştere a
vinovăţiei cu care a fost sesizată instanţa;
Ghigheci Ghigheci
I
b) poate fi extins în cazul în care se descoperă date cu privire la participarea şi a
altor persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pentru care a fost
trimis în judecată inculpatul;
c) poate fi extins în cazul în care se descoperă în sarcina inculpatului date cu
privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, care are legătură
cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
505. După apelul'martorilor, experţilor sau interpreţilor: JflHHHHHHHHHi
a) experţii rămân în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune
altfel;
507. In cursul judecării unei cauze penale:
a) instanţa poate dispune schimbarea ordinii cercetării judecătoreşti, când aceasta
este necesară, însă numai după audierea inculpatului;
b) procurorul, persoana vătămată şi părţile pot cere oricând în cursul cercetării
judecătoreşti administrarea de probe noi;
c) dacă instanţa constată că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu
urmează a fi schimbată, este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să
atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă
sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea.
a) probele necontestatele părţi pot fi administrate din oficiu de către instanţă,

dacă apreciază necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei;
b) părţile şi subiecţii procesuali pot propune oricând administrarea de probe noi;
c) dacă sunt mai mulţi inculpaţi, audierea acestora se face în toate cazurile
separat.
509. In cazul procedurii de recunoaştere a învinuirii:
a) dacă admite cererea, instanţa poate administra doar proba cu înscrisuri în
circumstanţiere;
b) instanţa se pronunţă asupra cererii inculpatului după ascultarea concluziilor
acestuia, a concluziilor procurorului şi a celorlalte părţi;
c) instanţa poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptei date prin
rechizitoriu. . ... ..... .........
510. Procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii:
a) are loc în situaţia în care, printre altele, inculpatul recunoaşte în totalitate
faptele reţinute în sarcina sa;
b) nu se poate desfăşura în cauzele în care acţiunea penală vizează o infracţiune
care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii;
c) are loc numai dacă toate părţile sunt de acord.
511. Inculpatul poate recunoaşte învinuirea:
a) prin înscris autentic;
b) doar personal;
c) prin intermediul avocatului ales.
b) martorii rămân în sala de şedinţă, în afară de cazul în care instanţa dispune

altfel;
c) interpreţii trebuie să părăsească sala de şedinţă, fiind chemaţi doar la audiere.
506. Citirea actului de sesizare se realizează:
a) de grefierul de şedinţă;
b) la primul termen la care procedura este legal îndeplinită şi cauza se află în stare
de judecată;
c) şi în procedura de cameră preliminară.
498. Notele privind desfăşurarea şedinţei de judecată:

a) pot fi citite şi verificate la cererea persoanei vătămate de către preşedintele
Ghigheci Ghigheci
I
completului;
b) se întocmesc de către grefierul de şedinţă;
c) pot fi contestate cel mai târziu la termenul următor.
499. încheierea de şedinţă:
a) se semnează numai de preşedintele completului de judecată şi de grefier;
b) se întocmeşte de grefier, în termen de cel mult 72 de ore de la terminarea
şedinţei de judecată;
c) se întocmeşte şi în situaţia în care hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut
loc judecata.
5i5. Cu ocazia audierii martorului:
a) acesta poate citi un înscris care are legătură cu depoziţia dată;
b) i se pot pune întrebări, în ordine, de partea care l-a propus, procuror, persoana
vătămată, celelalte părţi, preşedintele completului şi ceilalţi membri ai com-
pletului;
c) întrebările respinse vor fl consemnate în cuprinsul declaraţiei martorului.
515. Martorul care nu se prezintă nejustificat în faţa instanţei:

a) poate fi adus cu mandat de aducere;
b) poate fi sancţionat cu amendă judiciară;
c) poate săvârşi infracţiunea de obstrucţlonare a justiţiei.
517. Instanţa poate dispune ca o probă să nu mai fie administrată:

a) dacă procurorul renunţă la proba propusă de acesta;
b) dacă Instanţa apreciază că administrarea unei probe anterior admise apare ca
inutilă;
c) numai dacă procurorul nu se opune.
a) pusă în discuţie, din oficiu, de către instanţă;

b) dispusă şl în situaţia în care instanţa este sesizată cu acord de recunoaştere a
vinovăţiei;
c) dispusă şi în situaţia în care inculpatul recunoaşte învinuirea.
519. In cazul în care încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie
schimbată:
a) instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare juridică, sub sancţiu-
nea nulităţii absolute;
b) instanţa trebuie să cheme persoana vătămată să o întrebe dacă formulează
plângere prealabilă, în cazul în care noua încadrare vizează o infracţiune pentru
care este necesară plângerea prealabilă;
c) inculpatul are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea
judecăţii, în vederea pregătirii apărării.
a) pot fi întrerupte, pentru motive temeinice, pe o durată nu mai mare de 3 zile:

b) nu pot fi întrerupte;
c) nu pot fi reluate în nlclo situaţie.
etapa dezbaterilor: ^^^BBBgnS^gggggmâmi^g^
a) au cuvântul, în ordine, procurorul, persoana vătămată, partea civilă, partea
responsabilă civilmente şi inculpatul;
b) preşedintele completului poate limita concluziile participanţilor;
c) preşedintele completului nu poate întrerupe pe cei care au cuvântul.
522. După încheierea dezbaterilor:
a) instanţa poate cere procurorului să depună concluzii scrise;
b) persoana vătămată poate depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute
Ghigheci Ghigheci
I
de instanţă;
c) procurorul poate depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.
523. Deliberare.: şi pronunţarea hotărârii: '<$$3SB&BGBBKBBBBBKUBUBBOBSi

a) au loc în ziua în care au avut loc dezbaterile sau cel mai târziu după 15 zile de ia
închiderea dezbaterilor;
b) se poate amâna pentru cel mult 15 zile din ziua în care au avut loc dezbaterile;
c) se desfăşoară fără participarea grefierului de şedinţă.
524. Deliberarea are loc:
a) în secret;
b) cu participarea grefierului;
c) numai în prezenţa membrilor completului în faţa cărora au avut loc dezbaterile.
525. Instanţa poate amâna pronunţarea:
a) pentru cel mult 30 de zile;
b) o singură dată;
c) de mai multe ori, pentru cel mult 15 zile.
526. Deliberarea:
a) are loc mai întâi asupra chestiunilor de drept şi apoi asupra chestkmTîor delapT;
b) poartă, printre altele, asupra deducerii perioadei internării medicale a inculpatului;
c) are loc cu participarea procurorului.
HHHBHH9HHHBI
512. Cercetarea judecătorească:
a) nu se efectuează în nicio situaţie, dacă inculpatul recunoaşte în totalitate
faptele reţinute în sarcina sa;
b) debutează în momentul în care cauza se află în stare de judecată;
c) se poate relua dacă inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită acest lucru.
a) inculpatul este lăsat la început să arate tot ce ştie despre fapta pentru care a
fost trimis în judecată;
b) inculpatului i se pot pune întrebări doar prin intermediul preşedintelui comple-
tului de judecată;
c) inculpatului i se pot pune întrebări, în ordine, de membrii completului de jude-
cată, procuror, subiecţii procesuali şi părţile prezente la audiere şl avocaţii
acestora şl de către avocatul inculpatului audiat.
judecătoreşti: J^BBSKBHEuttmBSBBBSKMKBaBBa
a) este obligatorie aducerea şi prezentarea mijloacelor materiale de probă;
b) inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar;
c) instanţa dispune citirea declaraţiilor anterioare ale inculpatului, dacă acesta
refuză să dea declaraţii. ........
b) dacă instanţa civilă admite acţiunea civilă, dispune plata din cauţiune a despă-
gubirilor civile la care a fost obligat inculpatul;
c) dacă instanţa pronunţă o soluţie de condamnare la plata amenzii, care nu
însoţeşte pedeapsa închisorii, măsura preventivă încetează de drept.
534. în cazul în care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în
regim de detenţie:
a) instanţa poate lua măsura arestului la domiciliu faţă de inculpat, prin sentinţa
de condamnare;
b) Instanţa poate lua faţă de inculpat măsura arestării preventive, după pronun-
ţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel;
c) durata arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată, prin echivalarea
unei zile de arest la domiciliu cu o zi de pedeapsă.
535. înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar:
Ghigheci Ghigheci
I
a) se poate dispune numai prin încheiere;
b) se pronunţă în camera de consiliu, în cursul urmăririi penale;
c) se poate dispune şi după ce instanţa de fond s-a desesizat prin pronunţarea
hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel.
536. în minută se consemnează:
a) rezultatul dezbaterilor;
b) rezultatul deliberării;
c) inclusiv opinia separată.
537. întocmirea minutei este obligatorie:
a) în cauza în care judecătorul de drepturi şl libertăţi admite cererea procurorului
de efectuare a percheziţiei domiciliare;
b) în toate cazurile în care instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive;
c) în toate cazurile în care instanţa se pronunţă asupra unei cereri formulate de
procuror.
538. în cuprinsul părţii introductive a hotărârii judecătoreşti trebuie să se menţioneze,
printre altele:
a) măsurile luate în cursul şedinţei;
b) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză;
c) motivarea soluţiei date acţiunii civile.
539. în cuprinsul expunerii hotărârii judecătoreşti:
a) trebuie să se menţioneze în mod obligatoriu consecinţele săvârşirii unei noi
infracţiuni de către persoana condamnată la pedeapsa închisorii cu suspen-
darea executării pedepsei sub supraveghere;
b) este obligatorie menţionarea datelor privind identitatea părţilor;
c) nu este obligatorie menţionarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost
trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriu.
527. Completul de divergenţă se poate constitui:

a) în primă instanţă;
b) în apel; ■ ••• . .
c) în recurs.
528. Dacă unanimitatea nu poate fi întrunită:
a) cauza se repune pe rol;
b) hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului;
c) cauza se va repartiza aleatoriu altui complet.
529. Dacă din deliberare rezultă mai mult de două păreri:
a) judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai blândă trebuie să se alăture
soluţiei celei mai apropiate de părerea sa;
b) judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă;
c) judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture
soluţiei celei mai apropiate de părerea sa.
530. Dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,
constituie infracţiune şi a fost săvârşită dc inculpat, poate pronunţa:
a) doar o soluţie de condamnare;
b) o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei;
c) o soluţie de amânare a aplicării pedepsei.
531. în cazul în care, faţă de inculpatul condamnat, s-a luat măsura preventivă a
controlului judiciar pe cauţiune, instanţa dispune plata din cauţiune, în ordine:
a) a amenzii penale, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagu-
belor cauzate de Infracţiune şi a cheltuielilor judiciare;
b) a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de
infracţiune, a cheltuielilor judiciare şi a amenzii penale;
c) a cheltuielilor judiciare, a despăgubirilor băneşti acordate pentru repararea
pagubelor cauzate de infracţiune şi a amenzii penale.
532. în cazul achitării inculpatului, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală
Ghigheci Ghigheci
I
[art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.]:
a) măsurile asigurătorii luate în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii se
menţin;
b) măsurile asigurătorii încetează de drept, dacă persoana vătămată nu introduce
acţiune în faţa instanţei penale în termen de 30 de zile de la rămânerea
definitivă a hotărârii;
c) inculpatul nu poate fl, în nicio situaţie, obligat la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
533. iri cazul în care faţă de inculpat s-a luat în cursul judecăţii măsura controlului
HHfJudiciar pe cauţiune:
a) dacă instanţa pronunţă o soluţie de condamnare cu suspendarea sub suprave-
ghere a executării pedepsei, măsura preventivă încetează de drept;
540. în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătoreşti trebuie să se menţioneze
printre altele:
a) denumirea Infracţiunii;
b) textul de lege în care se încadrează infracţiunea;
c) numele şl prenumele procurorului care a participat la judecată.
541. Minuta:
a) trebuie să aibă acelaşi conţinut ca şi dispozitivul hotărârii;
b) se semnează de membrii completului de judecată şi de grefier;
c) se întocmeşte în mod obligatoriu în cauzele în care judecătorul de drepturi şi
libertăţi dispune asupra măsurilor preventive.
542. Pronunţarea hotărârii în primă instanţă are loc:

a) cu citarea părţilor;
b) în şedinţă publică;
c) de către preşedintele completului de judecată, asistat de grefier.
543. Hotărârea se redactează:

a) în cel mult 20 de zile de la pronunţare;
b) de către unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei;
c) în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
■^^^BBfESBBBSPSISPiHJrtiiîtfcliBIHiBi
a) de toţi membrii completului de judecată, de procuror şl de grefier;
b) de preşedintele instanţei, în locul preşedintelui completului care este
împiedicat să semneze;
c) de preşedintele completului, în locul grefierului care este împiedicat a semna.
545. Intervine sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii judecătoreşti în cazul în care:

a) Inculpatului nu i s-a acordat ultimul cuvânt;
b) minuta nu este semnată de toţi membrii completului de judecată;
c) hotărârea este semnată de grefier.
546. După pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică:

a) procurorului, părţilor, subiecţilor procesuali principali;
b) administraţiei locului de deţinere, în cazul în care inculpatul este arestat;
c) doar inculpatului arestat, părţilor şi subiecţilor procesuali care au lipsit atât de
la dezbateri, cât şi de la pronunţare.
547. Hotărârea judecătorească se comunică în întregul ei:

a) serviciului de probaţiune, în cazul în care instanţa a dispus amânarea aplicării
Ghigheci Ghigheci
I
pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
b) administraţiei locului de deţinere, în cazul în care Inculpatul este arestat;
c) doar procurorului, părţilor, subiecţilor procesuali principali.
554. Apelul formulat de către interpret: IHHIHHHHHHHHMHHHH
a) se soluţionează întotdeauna înainte de pronunţarea sentinţei de condamnare;
b) poate fi soluţionat odată cu apelul formulat de către procuror, chiar dacă
partea civilă nu a depus apel în termen;
c) este soluţionat înainte de judecarea cauzei în primă Instanţă, doar dacă
procesul penal a fost suspendat.
termenul ^^j^f^^^tftiB^^tKBKKtttMtm
a) poate fi soluţionată la acelaşi termen cu solicitarea inculpatului de admitere a
apelului peste termen;
b) poate fi formulată de la data încetării cauzei de împiedicare a exercitării
apelului în termen;
c) nu poate fi admisă decât dacă hotărârea atacată a fost pusă în executare.
548. Sunt supuse apelului:

a) toate.senlinţele pronunţate de judecătorie;
b) încheierile prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă;
c) sentinţele prin care cauza este soluţionată în primă instanţă de înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
549. Curţile de apel:
a) judecă toate apelurile;
b) soluţionează contestaţiile împotriva încheierilor privind măsurile preventive
pronunţate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la tribunal;
c) judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de auditorii de justiţie.
este o cale de atacIHHHHliHiHIHHHliHHHHIHflHHI

a) de retractare;
b) de reformare;
c) extraordinară.
551. Apelul referitor la latura penală poate fl formulat de către:
a) partea civilă, numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei;
b) persoana vătămată;
c) soţia inculpatului.
552. Avocatul inculpatului poate:
a) declara apel pentru inculpat, chiar dacă a fost angajat de mama inculpatului, iar
inculpatul nu a fost prezent la judecata în primă instanţă;
b) formula apel la încheierea de respingere a cererii de anulare a amenzii judiciare
dispuse de către instanţa de fond;
c) ataca doar soluţiile de condamnare, renunţare la urmărire penală, amânare sau
suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, dacă inculpatul este major.
553. Termenul de apel curge de la: JSflii^^HHBSflHBIflHHHHBBfB

a) comunicarea sentinţei, pentru persoana condamnată în lipsă;
b) comunicarea copiei minutei, pentru procuror;
c) punerea în executare a sentinţei de condamnare, pentru persoana judecată în
stare de arest la domiciliu.
556. Lipsa semnăturii în cererea de apel:
a) conduce la nulitatea apelului;
b) poate fi acoperită prin confirmarea cererii în faţa instanţei de apel de către
apărătorul ales;
c) nu produce niciun efect juridic, dacă apelul este atestat de către primar.
Ghigheci Ghigheci
I
557. Judecata în apel:
a) Implică întotdeauna un complet format din doi judecători;
b) la nivelul curţilor de apel este realizată de către doi judecători;
c) poate fi de competenţa unor complete formate din 2, 3 sau 5 judecători.
a) se poate desfăşura şi în şedinţă nepublică;

b) nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului apelant aflat în stare de arest
preventiv;
c) implică întotdeauna ascultarea inculpatului, chiar dacă acesta a ales în faza de
urmărire penală să-şi exercite dreptul la tăcere.
Instanţa de iSRflflHRBHBIIHflHHBHRRHBJjJHHH
a) nu readministrează probele necontestate în primă instanţă;
b) poate administra probe noi, chiar dacă părţile şi procurorul se opun;
c) nu poate aprecia diferit probele administrate la instanţa de fond, dacă nu a
readministrat probe sau nu a administrat probe noi.
a) nu este afectată de simpla depunere a cererii de repunere în termenul de apel;

b) poate fi suspendată pe perioada soluţionării cererii de repunere în termenul de
apel;
c) poate fi întreruptă de instanţa de apel.
a) nu produce efecte dacă apelantul revine în termenul de apel asupra retragerii;

b) nu este posibilă în cazul inculpaţilor minori, chiar dacă există încuviinţarea
autorităţii tutelare;
c) este valabilă doar până la închiderea cercetării judecătoreşti la instanţa de apel.
562. Apelul declarat de către bunicul părţii civile:
a) poate fi admis dacă este vădit întemeiat;
b) se respinge ca inadmisibil;
c) poate fi fondat, atunci când se contestă cuantumul daunelor morale acordate
de prima instanţă.
563. Apelul declarat de denunţat
a) nu este admisibil;
b) poate fl admis dacă se referă la individualizarea pedepsei;
c) se admite, dacă în mod eronat nu s-a dispus confiscarea specială a corpului
delict.
m
564
Dacă s-a comunicat în mod nelegal copia minutei hotărârii de primă instanţă:
a) apelul se va formula în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii;
b) termenul de apel curge de la pronunţare;
c) apelul va fi respins tardiv, dacă se formulează după expirarea termenului de 10
zile de la data la care avocatul inculpatului a aflat de soluţie.
570
565. Dacă se formulează cerere de repunere în termenul de apel:
a) instanţa de apel nu se va pronunţa asupra tardivităţii apelului decât dacă se
pronunţă în prealabil cu privire la cererea de repunere în termen;
b) se respinge apelul ca tardiv, dacă există dubii cu privire la soluţionarea cererii
de repunere în termen;
c) se va analiza repunerea în termen în cadrul etapei admisibilităţii în principiu.
566.
a) se poate face de către avocatul ales al părţii civile;
b) de către avocatul din oficiu produce efecte dacă acesta are mandat special de
Ghigheci Ghigheci
I
retragere din partea părţii;
c) se face şi de către substituitul procesual, fără mandat special.
567. Cererea de retragerea a apelului depusă la prima instanţă:

a) produce efecte, chiar dacă aceasta a fost depusă după prima zi de înfăţişare la
instanţa de apel;
b) nu este relevantă pentru soluţionarea apelului, dacă dezbaterile în apel
fuseseră declarate ca finalizate;
c) se va restitui administrativ apelantului.
568. Dacă se respinge cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului,

hotărârea primei instanţe este definitivă la data:
a) expirării termenului de apel;
b) respingerii cererii de repunere în termen;
c) respingerii apelului.
569. încheierea prin care instanţa de apel,dispune suspendarea executării hotărâri: ds

HHHIIHHHRHHHKHHHH
a) nu poate fi atacată separat de fondul cauzei;
b) este supusă separat recursului în casaţie;
c) poate fi atacată cu contestaţie la judecătorul de la instanţa supremă.
570. Apelul procurorului declarat în defavoarea unui inculpat:

a) dacă priveşte un inculpat achitat, se poate extinde şi faţă de un alt coinculpat
cu privire la care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei prin hotărârea de
primă instanţă;
b) poate conduce la reducerea pedepsei unui alt coinculpat;
c) permite majorarea pedepsei unui alt inculpat.
577. Dacă în primul ciclu procesual s-a admis apelul inculpatului, ^n al doilea ciclu
procesual:
a) se poate menţine pedeapsa aplicată iniţial în primul ciclu procesual de către
prima instanţă; ■' ,
b) nu se vor diminua despăgubirile civile;
c) se va dispune confiscarea specială a motocicletei pe care inculpatul a folosit-o
pentru a fugi de la locul faptei, chiar dacă prima instanţă, în primul ciclu pro-
cesual, nu a dispus, din eroare, o astfel de măsură de siguranţă.
578. Dacă inculpatul a solicitat la instanţa de fond contopirea tuturor faptelor con-
curente cu fapta pentru care a fost trimis în judecată:
a) se va putea dispune contopirea în apel, dacă instanţa de fond a disjuns cererea
formulată;
b) se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la.prima instanţă, dacă aceasta nu
s-a pronunţat asupra cererii de contopire;
c) nu se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, dacă
cererea de contopire a fost respinsă ca nefondată.
579. Dacă persoana vătămată minoră nu a fost citată la soluţionarea cauzei, lipsind de
la judecarea cauzei fără a fi reprezentată, iar acţiunea civilă nu a fost exercitată
din oficiu de către procuror:
a) se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă, dacă persoana vătămată a
formulat apel;
b) se va rejudeca fondul cauzei de către instanţa de apel;
c) se va respinge apelul formulat de către procuror, dacă persoana vătămată arată
în apel că a renunţat la calitatea de persoană vătămată.
580. Dacă inculpatul nu şi-a însuşit apelul declarat de către apărător:
a) cheltuielile judiciare aferente soluţionării apelului nu se vor suporta de către
Ghigheci Ghigheci
I
inculpat;
b) se consideră că inculpatul a renunţat la dreptul de a exercita apelul;
c) hotărârea pronunţată de către prima instanţă rămâne definitivă la data la care
instanţa de apel ia act de renunţarea inculpatului la apel.
581. Daca in apel s-a dispus schimbarea încadram juridice din infracţiunea de vătă-
mare corporală în infracţiunea de tentativă de omor:
a) se va admite apelul şi se va rejudeca cauza de către instanţa de apel;
b) tribunalul va rejudeca fondul cauzei;
c) se va declina cauza către tribunal, pentru a se aprecia cu privire la un potenţial
conflict de competenţă.
582 Compu'area reţinerii şi arestării preventive prin decizia instanţei de apel-
a) se face doar dacă se admite apelul;
c) poate lipsi dacă s-a respins apelul.
571. Declaraţia de apel a procurorului cu privire la toţi inculpaţii, restrânsă ulterior

doar cu privire la unul dintre inculpaţi după expirarea termenului de apel:
a) va avea efect devolutiv integral;
b) se va extinde doar cu privire la coinculpaţii ce fac parte din acelaşi grup
procesual cu inculpatul respectiv;
c) va fi limitată doar cu privire la inculpatul respectiv.
572. Dacă în cauză doar inculpatul a formulat apel, iar instanţa de apel a înlocuit
pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei cu amenda
penală: ...";;~.■.'.;.':.-.'.'-,,'T-_ *- .
a) se va reţine întotdeauna încălcarea principiului neagravării situaţiei în calea de
atac;
b) apelul a fost soluţionat corect, pentru că aplicarea pedepsei închisorii poate fi
mai gravă decât amenda penală;
c) soluţia este corectă, doar dacă amenda penală a fost stabilită într-un cuantum
egal cu minimul special.
573. Dacă, prin sentinţa penală apelată exclusiv de către inculpat, s-au dedus mai
multe zile de arest preventiv decât cele efectuate în realitate:
a) nu se încalcă principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, dacă în apel
se deduce în mod corect perioada arestului preventiv;
b) nu se poate modifica sentinţa penală atacată nici măcar sub acest aspect;
c) se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
574. în apelul persoanei vătămate:
a) se poate micşora pedeapsa inculpatului;
b) nu se poate agrava situaţia părţii responsabile civilmente;
c) nu se poate majora cuantumul sumei ce a format obiectul confiscării extinse.
575. Dacă în apelul inculpatului s-a schimbat încadrarea juridică dintr-o infracţiune
continuată în 3 infracţiuni concurente, menţinându-se aceeaşi pedeapsă:
a) se creează o situaţie mai grea inculpatului;
b) soluţia este legală, pentru că pedeapsa este aceeaşi, iar încadrarea finală este
corectă;
c) se va extinde apelul şi asupra coinculpaţilor aflaţi în acelaşi grup procesual cu
inculpatul, urmând ca încadrarea juridică a faptelor acestora să se raporteze la
concursul de infracţiuni.
576. Dacă apelul scris al procurorului a fost declarat în favoarea inculpatului, iar prin
concluziile orale procurorul de şedinţă a solicitat aplicarea măsurii confiscării
extinse:
a) instanţa va dispune confiscarea extinsă;
b) instanţa va ţine cont doar de conţinutul apelului scris al procurorului;
c) va fi repus apelul pe rol pentru ca procurorul ierarhic superior să comunice
obiectul apelului.
Ghigheci Ghigheci
I
642
Teste grilă
583. Contestaţia:
a) se soluţionează numai de tnbun.il;
b) este de competenţa instanţei ierarhic superioare, dacă încheierea atacată nu
este pronunţată de un judecător de la instanţa supremă;
c) poate fi exercitată şi de către persoana vătămată, dacă hotărârea atacată este o
încheiere de respingere a propunerii de luare a arestării preventive în timpul
judecăţii.
584. Contestaţia:
a) împotriva încheierii de luare a măsurii internării nu suspendă executarea;
b) împotriva încheierii de revocare a măsurii internării poate fi respinsă ca
neîntemeiată;
c) poate fi soluţionată şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la judecătorie.
585. Contestaţia împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii preven-
tive se soluţionează:
a) întotdeauna înainte de expirarea duratei iniţiale pe care fusese luată măsura
preventivă;
b) în prezenţa avocatului ales sau din oficiu al inculpatului care pune concluzii
chiar dacă inculpatul nu este prezent;
c) prin încheiere motivată.
Contestaţia——
a) se soluţionează întotdeauna în şedinţă publică;
b) poate fi soluţionată şi de un complet de doi judecători;
c) se poate exercita şi de persoana ce pretinde că este posesor de bună-credinţă
al bunului sechestrat.
JBSB9IRH8HHHHHHIHIBHI1
a) se poate lua o măsură preventivă mai gravă, chiar dacă inculpatul nu a fost
prezent din motive medicale la soluţionarea contestaţiei;
b) se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare;
c) nu se poate dispune restituirea cauzei la parchet.
588. Retragerea contestaţiei: " \
a) este posibilă doar dacă contestatorul se află în termenul de exercitare a
acesteia;
b) permite modificarea obligaţiilor stabilite iniţial prin hotărârea atacată, dacă
modificarea este în favoarea inculpatului;
c) este irevocabilă, chiar dacă retragerea aparţine procurorului ierarhic superior.
589. Cererea de repunere în termenul de exercitare a contestaţiei: •
a) se poate admite dacă inculpatul nu a putut afla din motive obiective soluţia
contestată;
b) este susceptibilă de întrerupere;
c) curge de la momentul comunicării hotărârii atacate.
591
592.
Procedură penala 643
a) neagravarea situaţiei juridice a părţii ce a exercitat contestaţia;

b) extinderea efectelor cu privire la părţile ce nu au formulat contestaţie, dacă
acestora nu li se creează o situaţie juridică mai grea;
c) examinarea contestaţiei sub toate aspectele de fapt şi de drept, dincolo de
limitele determinate prin contestaţia inculpatului.
Ghigheci Ghigheci
I
La dezbaterea contestaţiei se citează:
b) persoana interesată ce a formulat contestaţia;
c) partea civilă minor, asistată de avocat.
La soluţionarea contestaţiei, procurorul: iflBHHHHHMHHHHBH
a) poate solicita admiterea contestaţiei, dacă aceasta este formulatei de către
inculpat;
b) are opţiunea legală să nu pună concluzii, dacă este evident că s-a formulat o
contestaţie vădit nefondată;
c) poate lipsi din motive obiective, având posibilitatea de a depune concluzii scrise.
a) poate fi exercitată pentru aceleaşi motive ca cererea de apel;

b) este admisibilă chiar dacă se exercită împotriva unei hotărâri pronunţate în
primă instanţă;
c) se admite dacă există erori legate de incorecta apreciere a situaţiei de fapt de
către instanţa de apel.
Este motiv de exercitare a contestaţiei în anulare: ; „ _ *
a) lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii;
b) greşita încetare a procesului penal;
c) incompatibilitatea judecătorului ce a soluţionat cauza în fond.
Dacă prin hotărâre s-a aplicat legea în mod eronat, se poate exercita calea de
BBHiMBBHBIII^HBMHBMBIMHBHHB^BHIIII^Mi^^MHHHMMHBBi
a) apelului;
b) contestaţiei în anulare;
c) recursului în casaţie.
596. Se poate exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, dacă judecata în apel s-a
P <> rt i : "SMHHHHHIHH^HHHHHH
a) şi aceasta a fost nelegal citată, deşi se putea prezenta;
b) şi aceasta a fost reprezentată prin avocat ales, ce luase în prealabil legătura cu
partea;
c) chiar dacă aceasta a solicitat ca judecata în apel să se efectueze în lipsă.
597. Reprezintă un motiv de exercitare a contestaţiei în anulare:
a) condamnarea inculpatului, deşi există probe care se află la dosar cu privire la o
cauză de încetare a procesului penal;
594.
595.
b) judecarea fără participarea inculpatului, chiar dacă acesta a solicitat judecarea
în lipsă;
c) judecarea cauzei în primă instanţă de judecătorul care s-a pronunţat şi cu
privire la regularitatea rechizitoriului.
598. Poate formula cerere de contestaţie în anulare:
a) procurorul, doar când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri
definitive pentru aceeaşi faptă;
b) martorul, cu privire la cheltuielile de transport necesare deplasării la instanţa
de apel;
c) partea civilă.
599. Termenul de introducere a contestaţiei în anulare:
a) poate curge de la momentul punerii în executare a hotărârii a cărei anulare se
cere;
b) poate fi mai mare de 10 zile, dacă împotriva unei persoane s-au pronunţat două
hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
c) poate fi prelungit ca urmare a unei cereri de repunere în termen.
600. Este competentă să judece contestaţia în anulare:
a) instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere sau instanţa la care a
rămas definitivă ultima hotărâre, chiar dacă acestea sunt instanţe de fond;
Ghigheci Ghigheci
I
b) numai instanţa de apel;
c) doar instanţa ce s-a pronunţat asupra recursului în casaţie.
601. Suspendarea executării în cadrul contestaţiei în anulare:
a) produce efecte până la soluţionarea contestaţiei în anulare;
b) se poate dispune şi înainte de examinarea admisibilităţii în principiu;
c) este obligatorie atunci când contestaţia în anulare este întemeiată.
602. Analiza admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare:
a) încalcă dreptul la un proces echitabil al inculpatului, dacă nu se realizează în
şedinţă publică;
b) se examinează în lipsa părţilor;
c) se soluţioneză cu participarea obligatorie a procurorului.
OUJ. Judecarea contestaţiei îr. anulare, după admiterea în principiu:
a) are loc în camera de consiliu, cu citarea părţilor;
b) se desfăşoară în şedinţă publică, chiar şi în absenţa părţilor;
c) implică aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere.
604. Contestaţia în anulare exercitată împotriva hotărârii definitive prin neapelare:
a) este soluţionată întotdeauna doar printr-o decizie;
b) poate conduce la pronunţarea unei decizii de admitere a contestaţiei şi la o
sentinţă ca urmare a rejudecărli;
c) în caz de admitere, poate fi soluţionată printr-o singură hotărâre.
609. Recursul în casaţie exercitat de către procuror:
a) poate privi doar latura civilă, chiar dacă partea civilă nu a exercitat apel;
b) poate urmări condamnarea inculpatului achitat de către prima instanţă, faţă de
care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei în apel;
c) se formulează, sub sancţiunea decăderii, în termen de 30 de zile de la comu-
nicarea deciziei curţii de apel.
610. Cererea de recurs va cuprinde: iflflHHHHIflHHHfllHl

a) indicarea hotărârii instanţei supreme care se atacă;
b) cazul de recurs şi motivarea acestuia;
c) numele avocatului ales ce a asistat inculpatul la soluţionarea cauzei în apel.
Nu poate recurs ''ISHHBBIHHHflflHBHHBflHi

a) când recurentul a exercitat anterior recurs în casaţie pentru un alt motiv;
b) dacă instanţa de apel s-a pronunţat anterior asupra motivului de apel invocat;
c) în cazul în care recurentul a exercitat anterior calea de atac a apelului în
termen.
605. Dacă inculpatul Invocă nelegala citare a părţii civile la prima instanţă a cărei
hotărâre a rămas definitivă prin neapelare:
a) se va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă;
b) se poate admite recursul în casaţie; '
c) se va dispune admiterea apelului şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă.
606. Pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârea de admitere a cererii de redeschidere a procesului penal judecat în
lipsă;
b) hotărârea de respingere a cererii de reabilitare;
c) hotărârea pronunţată ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea
vinovăţiei, chiar dacă în cauză s-au administrat probe cu privire la luarea
măsurii confiscării extinse.
607. Recursul în casaţie împotriva unui hotărâri pronunţate ca urmare a unui acord de
vinovăţie:
a) se restituie, de regulă, pe cale administrativă;
b) se respinge ca tardiv, dacă este formulat în termen de 35 de zile de la comu-
Ghigheci Ghigheci
I
nicarea deciziei de apel;
c) se motivează în fapt şi în drept sub sancţiunea respingerii recursului ca neînte-
meiat.
a) judecata cauzei în fond de către tribunal pentru infracţiunea de conflict de

interese;
b) condamnarea inculpatului pentru o faptă graţiată antecondamnatoriu;
c) aplicarea unor pedepse individualizate în mod greşit.
612. Retragerea recursului în casaţie:
a) poate fi însuşită de către inculpatul condamnat, dacă se realizează de către
procuror;
b) este revocabilă;
c) este permisă chiar şi după admiterea în principiu.
613. Efectul extensiv al recursului în casaţie: ~ .'
a) permite extinderea efectelor căii de atac asupra persoanelor ce fac parte din
acelaşi grup procesual;
b) este aplicabil chiar şi în recursul în casaţie formulat de către procuror;
c) poate crea o situaţie mai grea pentru părţile la care calea de atac nu se referă
dacă procurorul îşi modifică cererea de recurs în casaţie, după admiterea în
principiu.
614. Admiterea în principiu a recursului în casaţie: . . \
a) se analizează în camera de consiliu, chiar dacă la dosar nu au fost depuse
concluziile scrise ale intimaţilor;
b) poate fi dispusă odată cu suspendarea executării hotărârii atacate;
c) poate lipsi, dacă recursul în casaţie este vădit întemeiat.
615. Suspendarea executării hotărârii atacate prin recursul în casaţie:
a) poate să nu fie condiţionată de îndeplinirea unor obligaţii de către condamnat;
b) poate fi revocată;
c) operează de drept, după admiterea în principiu.
616. Recursul în casaţie împotriva hotărârii prin care s-a respins contestaţia la
executare formulată de către condamnat:
a) poate fi admis;
b) poate fi respins ca inadmisibil prin încheiere motivată;
c) se respinge ca neîntemeiat de către completul de judecată legal sesizat după
admiterea în principiu.
617. Judecarea recursului în casaţie:
a) poate implica asistarea părţii civile de către un avocat din oficiu;
b) are loc în camera de consiliu;
c) se judecă de acelaşi complet ce a admis în principiu recursul în casaţie.
£13. Instanţa de recurs în casaţie:
a) va analiza cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept;
b) se va pronunţa doar în limitele motivelor de casare invocate;
c) nu poate agrava situaţia juridică a părţii civile în recursul în casaţie declarat de
către procuror în favoarea inculpatului.
619. Revizuirea:
a) este admisibilă, dacă este exercitată împotriva unei încheieri de arestare pre-
ventivă;
b) se poate întemeia şi pe motive de fapt;
c) este o cale extraordinară de atac, ce se întemeiază exclusiv pe motive de drept.
620. Faptele sau împrejurările noi relevante pentru revizuire:
a) pot fi invocate în favoarea persoanei faţă de care s-a dispus renunţarea la
aplicarea pedepsei;
b) se pot referi la circumstanţe cu privire la care instanţa ce a dispus condamnarea
s-a pronunţat deja;
Ghigheci Ghigheci
I
c) pot fi utile pentru justa individualizare a pedepsei.
621. Dacă persoana condamnată nu este autorul infracţiunii şi o altă persoană a uti-
lizat în mod fraudulos identitatea celui condamnat, se poate formula cerere de:
a) revizuire;
b) contestaţie în anulare;
c) recurs în casaţie.
622. Dacă hotărârea atacată prin revizuire s-a întemeiat pe declaraţia unui martor
a) st- poate face dovada exclusiv prin ordonanţa procurorului de renunţare la

urmărirea penală;
b) când martorul nu a fost trimis în judecată, se poate proba motivul de revizuire
prin orice mijloc de probă administrat cu ocazia soluţionării revizuirii;
c) se poate desfiinţa hotărârea, doar dacă declaraţia martorului a condus la
pronunţarea unei alte soluţii.
623. Se poate exercita calea de atac a revizuirii: , i ■,
a) când două hotărâri definitive nu se pot concilia;
b) dacă împotriva aceleiaşi persoane au fost pronunţate două hotărâri cu privire la
aceeaşi faptă;
c) când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
624. Revizuirea hotărârii penale definitive cu privire la latura civilă:
a) se soluţionează de către instanţa ce a judecat cauza în apel;
b) se va soluţiona de către instanţa civilă;
c) se poate baza pe fapte ce au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.
625. Poate formula cerere de revizuire:

b) procurorul, cu privire la latura penală;
c) membrul familiei condamnatului, chiar dacă cererea este formulată în defa-
voarea condamnatului.
626. Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului se poate face: ....,.< .-"
a) oricând;
b) în termen de 3 luni de la data la care hotărârile ce nu se conciliază au fost
cunoscute de către acesta;
c) în termen de 3 luni de la data punerii în executare a pedepsei.
b) se va admite revizuirea şi se va rejudeca fondul cu luarea jn considerare a
circumstanţei atenuante legale;
c) se va diminua pedeapsa revizuentului, chiar dacă acesta nu poate dovedi decât
cu martori achitarea prejudiciului.
a) condamnatul căruia i s-a comunicat sentinţa de condamnare şi care nu a

declarat apel;
b) condamnatul căruia i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, dar care nu s-a prezentat
la proces;
c) condamnatul ce a consultat dosarul, dar care nu s-a prezentat la proces din
motive obiective.
636. Se poate cere redeschiderea procesului penal: ..'J9HHHHHHHHHHI
a) dacă inculpatul a solicitat să fie judecat în lipsă;
b) când nu se poate proba că inculpatul a avut cunoştinţă de proces;
c) chiar dacă apărătorul ales al inculpatului a arătat că a luat legătura cu acesta pe
parcursul procesului penal.
637. Redeschiderea procesului penal se poate solicita:
a) dc persoana predată ca urmare a punerii în executare a unui mandat european
de arestare;
b) de partea responsabilă civilmente;
Ghigheci Ghigheci
I
c) de către procuror în favoarea persoanei condamnate.
638. Se poate introduce cererea de redeschidere a procesului penal în termen de o
a) data înmânării mandatului de executare a pedepsei;

b) data la care s-a dispus extrădarea;
c) comunicarea hotărârii de condamnare, chiar dacă persoana condamnată nu a
fost încă predată către autorităţile române.
639. Cererea de redeschidere a procesului penal: '
a) se poate formula şi oral;
b) se adresează fie primei instanţe, fie instanţei de apel;
c) se poate restitui administrativ.
640. Solicitarea de redeschidere a procesului penal:
; : admisibilă chiar dacă condamnatul nu se află pe teritoriul României;
b) implică aducerea condamnatului privat de libertate la judecată;
c) nu poate fi depusă decât personal de către condamnat la instanţa competentă.
641. Suspendarea executării pedepsei în cadrul procedurii de redeschidere a proce-

sului penal: ;
a) se poate dispune prin sentinţă;
b) poate conduce la impunerea obligaţiei condamnatului de a nu părăsi judeţul;
c) nu poate fi acordată în parte.
627. Cererea de revizuire se adresează:

a) procurorului din cadrul DIICOT, dacă dosarul a fost în compentenţa DIICOT;
b) procurorului de la structura teritorială a DNA, chiar dacă dosarul a fost solu-
ţionat de către structura centrală a DNA;
c) instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.
628. Judecarea revizuirii: . ,
a) este de competenţa judecătoriei ce a soluţionat cauza în fond, chiar dacă^
momentul formulării cererii de revizuire, aceasta ar fi de competenţa tribu-
nalului;
b) implică efectuarea unor acte de cercetare de către procuror, urmând ca acesta
să sesizeze instanţa prin ordonanţă motivată;
c) se soluţionează întotdeauna de către instanţa ce a pronunţat ultima hotărâre
în cazul hotărârilor care nu se pot concilia.
629. Suspendarea executării hotărârii atacate în cazul revizuirii:
a) se poate dispune în parte;
b) poate fi condiţionată de acordul prealabil al inculpatului de a respecta anumite
obligaţii;
c) se poate revoca din oficiu.
630. Etapa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire:

a) se finalizează prin sentinţă, dacă cererea este inadmisibilă;
b) poate implica pronunţarea unei încheieri motivate de respingere a cererii;
c) permite restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea unor cercetări supli-
mentare.
631. Rejudecarea cauzei ulterior admiterii în principiu a cererii de revizuire:

a) poate implica readministrarea probelorde fa prima instanţă;
b) nu permite procurorului să efectueze cercetări, chiar dacă stabilirea situaţiei de
fapt s-ar face cu întârziere în faţa instanţei;
c) constă doar în audierea inculpatului şi în administrarea probelor propuse de
revizuent.
Ghigheci Ghigheci
I
632. Instanţa se pronunţă cu privire la cererea de revizuire: :f?i;. - "v^Vi'fv

a) prin sentinţă, dacă se retrage cererea de revizuire;
b) prin încheiere motivată, în situaţia respingerii cererii ca neîntemeiate;
c) prin încheiere motivată, dacă în cauză s-au efectuat cercetări de către procuror.
633. Hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei în cadrul revizuirii:
a) sunt supuse aceloraşi căi de atac ca hotărârea revizuită;
b) pot fi atacate cu recurs în casaţie;
c) nu pot face obiectul contestaţiei în anulare.
634. Daca se invoca in cererea de revizuire de către condamnat intervenirea cir-

cumstanţei atenuante a achitării prejudiciului până la primul termen de judecată:
a) se respinge revizuirea ca inadmisibilă, chiar dacă această împrejurare nu a fost
invocată nici în prima instanţă, nici în apel;
Sorescu / Consta ntinescu
Constontinescu
c) procurorul sesizează instanţa competentă cu rechizitoriu, în care va menţiona

cu privire la care infracţiuni s-a încheiat acord de recunoaştere a vinovăţiei.
650. După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei între inculpat şi procuror:

a) acordul în formă scrisă va fi trimis biroului de executări penale din cadrul
instanţei competente în vederea emiterii mandatului de executare a pedepsei;
b) procurorul sesizează instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în
fond;
c) instanţa competentă sesizată va analiza acordul după parcurgerea procedurii
camerei preliminare.
651. Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei:
a) printr-o soluţie de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea
aplicării pedepsei;
b) în şedinţă publică, prin sentinţă;
c) printr-o sentinţă în care poate dispune achitarea inculpatului.
652. Instanţa, analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei, poate pronunţa urmă-
toarele soluţii:.^^||||||^|||Q^^QQf{QQgPgQQQy2HB
a) admiterea acordului şi condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii egală cu
cea stabilită prin acord;
b) admiterea acordului şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mică decât
cea stabilită prin acord;
c) respinge acordul, dacă pedeapsa stabilită prin acesta este nejustificat de severă
faţă de gravitatea infracţiunii.
653. împotriva sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei:
a) nu poate fi declarată nicio cale de atac, hotărârea fiind definitivă;
b) inculpatul poate declara apel în termen de 10 zile de la comunicare;
c) se poate formula numai recurs în casaţie.
654. Urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de minori:
a) se efectuează în mod obligatoriu de procuror;
b) se face potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările prevăzute de
procedura specială în cazul infractorilor minori;
c) poate fi efectuată în cazul în care minorul se sustrage de la prezentarea în faţa
organelor judiciare.
655. La audierea minorului pe parcursul urmăririi penale:
a) organul judiciar va cita pe părinţii minorului care nu a împlinit vârsta de 16 ani,
prezenţa acestora fiind obligatorie;
b) asistenţa juridică este obligatorie;
Ghigheci Ghigheci
I
c) organul judiciar poate considera necesară citarea părinţilor minorului care a
împlinit vârsta de 16 ani, urmând să-l audieze pe minor, chiar dacă părinţii nu
se prezintă.
642. Se respinge cererea de redeschidere a procesului penal:
a) când aceasta este introdusă de către descendenţii condamnatului;
b) dacă o altă cerere de redeschidere a procesului penal formulată de către partea
responsabilă civilmente a fost respinsă;
c) când condamnatul a fost extrădat în lipsa unui tratat bilateral sau multilateral
de extrădare.
643. Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal:

a) poate fi atacată separat de fondul cauzei; .
b) este o etapă obligatorie;
c) se soluţionează de către un complet format dintr-un singur judecător.
644. Măsurile preventive în cadrul redeschiderii procesului penal:
a) nu pot fi dispuse din oficiu;
b) pot fi luate în măsura în care sunt necesare şi proporţionale, la cererea
procurorului;
c) nu pot fi dispuse odată cu admiterea în principiu a cererii de redeschidere a
procesului penal.
645. Dacă condamnatul nu a fost prezent la judecarea apelului ca urmare a arestării

sale într-un alt stat, fiind însă prezent la judecata în primă instanţă:
a) se poate respinge cererea de redeschidere a procesului penal;
b) se redeschide procesul penal;
c) se dispune rejudecarea fondului cauzei.
646. Pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, este necesar:
a) avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior;
b) să fi fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpat;
c) ca legea să prevadă pentru infracţiunea pentru care a fost pusă în mişcare
acţiunea penală pedeapsa închisorii de până la 5 ani.
647. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu poate fi încheiat:
a) de un inculpat minor;
b) de inculpat şi procuror;
c) în lipsa unui avocat ales sau numit din oficiu.
648. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul acceptă:

a) încadrarea juridică a faptei pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
b) cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei;
c) competenţa instanţei care urmează să fie sesizată cu acordul de recunoaştere a
vinovăţiei.
649. în cazul în care cu privire la un inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală
mai multor .flHHHHHlHiHHHHHB
a) acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi încheiat numai cu privire la unele
dintre acestea;
b) pentru încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, inculpatul trebuie să
recunoască în'totalitate faptele din ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii
penale;
Constantinescu
666. în cazul în care inculpatul dovedeşte că nu i-a fost cu putinţă să achite cheltuielile
de judecată, instanţa care analizează cererea de reabilitare judecătorească:
a) va putea dispune reabilitarea;
b) va putea acorda un termen de maxim 6 luni pentru achitarea, în tot sau în
Ghigheci Ghigheci
I
parte, a cheltuielilor judiciare;
c) va respinge cererea de reabilitare judecătorească ca neîntemeiată.
667. Instanţa se pronunţă asupra cererii de reabilitare judecătorească prin:
a) sentinţă, supusă apelului în 10 zile de la comunicare;
b) încheiere;
c) sentinţă, supusă contestaţiei în termen de 10 zile de la comunicare.
668. Condamnatul X, domiciliat în sector 6 Bucureşti, a fost condamnat în primă
instanţă pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie de către Tribunalul
Bucureşti. Ulterior, normele de competenţă privind judecarea infracţiunii de
tâlhărie sunt modificate, aceeaşi infracţiune fiind dată în competenţa judecă-
toriei. Cererea de reabilitare formulată de X este de competenţa: ,_
a) Tribunalului Bucureşti;
b) Judecătoriei Sectorului 6;
c) oricărei judecătorii de pe raza municipiului Bucureşti.
669. în cazul în care X, domiciliat în municipiul Constanţa, a fost condamnat pentru
săvârşirea unei infracţiuni de omor prevăzută de art. 188 NCP de către Tribunalul
Bucureşti, competent să soluţioneze cererea de reabilitare judecătorească este:
a) Tribunalul Bucureşti;
b) Judecătoria Constanţa;
c) Tribunalul Constanţa.
670. Sentinţa penală pronunţată de judecătorie, rămasă definitivă prin reapelare, se
pune jHBBHIi^â^HHHHHHHiHHIHHBHâvH
a) tribunal;
b) judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul condamnatul;
c) de aceeaşi instanţă.
Constantinescu / Sorescu
664. Cererea de reabilitare judecătorească se judecă:

a) în şedinţă publică;
b) după comunicarea copiei fişei de cazier judiciar al condamnatului;
c) cu participarea procurorului.
665. Dacă în cursul judecării cererii de reabilitare a fost pusă îr, mişcarea acţiunea
penală faţă de condamnat pentru o altă infracţiune, instanţa: .:■ . _'
a) va respinge ca neîntemeiată cererea de reabilitare;
b) va suspenda examinarea cererii până la soluţionarea definitivă a celeilalte cauze;
c) va efectua verificări cu privire la natura infracţiunii săvârşite în vederea analizei
comportamentului condamnatului.
656. Efectuarea referatului de evaluare a minorului este obligatorie în cursul:

a) urmăririi penale, atunci când minorul este arestat preventiv;
b) judecăţii, neefectuarea acestuia atrăgând sancţiunea nulităţii absolute a hotă-
rârii pronunţate;
c) judecăţii, dacă referatul nu a fost efectuat în timpul urmăririi penale, nerespec-
tarea obligaţiei putând fi invocată în condiţiile nulităţii relative.
657. Procedura specială de judecată în cauzele cu infractori minori este aplicabilă dacă
la data: "
a) săvârşirii faptei inculpatul era minor, chiar dacă la data trimiterii în judecată
acesta a împlinit vârsta majoratului;
b) sesizării instanţei inculpatul nu a împlinit vârsta de 18 ani;
c) săvârşirii faptei inculpatul era minor.
658. Cauzele în care inculpatul este minor se judecă:
a) potrivit regulilor de competenţă obişnuite;
b) de către judecători anume desemnaţi potrivit legii;
c) în şedinţă secretă.
Ghigheci Ghigheci
I
659. La judecarea cauzei în care inculpatul este minor, se citează:

a) serviciul de probaţiune;
b) Direcţia Protecţia Copilului;
c) părinţii inculpatului, în absenţa cărora Instanţa nu poate proceda la judecarea
cauzei.
660. Cauzele cu inculpaţi minori se judecă:
a) de urgenţă şi cu precădere;
b) în şedinţă nepublică;
c) întotdeauna în prezenţa inculpatului minor, fără posibilitatea îndepărtării
acestuia din sala de şedinţă.
661. în cazul inculpatului minor judecat împreună cu un inculpat major:

a) şedinţa de judecată are loc în şedinţă publică, nerespectarea publicităţii atră-
gând sancţiunea nulităţii absolute;
b) şedinţa de judecată are loc în şedinţă publică, nerespectarea publicităţii atră-
gând sancţiunea nulităţii relative;
c) de către judecători care nu sunt special desemnaţi pentru judecarea cauzelor
cu inculpaţi minori.
662. Cererile de reabilitare judecătorească pot fi soluţionate de:

a) tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază petentul;
b) instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea;
c) instanţa de apel în cauza în care s-a pronunţat condamnarea.
663. Cererea de reabilitare judecătorească poate fi formulată
a) de către condamnat;
b) după moartea condamnatului, de către soţia acestuia;
c) de către copilul major, pentru părintele aflat internat în spital
654 Teste 8rilă
671. Hotărârile pronunţate în primă instanţă de Curtea Militară de Apel se pun -
executare de:
a) Curtea Militară de Apel;
b) Tribunalul Bucureşti;
c) Tribunalul Militar Bucureşti.
672. Hotărârea de declinare a competenţei:
a) devine definitivă la momentul pronunţării regulatorului de competenţă;
b) este executorie;
c) se execută la data respingerii cererii de apel.
673. Hotărârea de condamnare a unui senator se pune în executare de către:
a) Tribunalul Bucureşti, dacă s-a dobândit aceasta calitate dupa săvârşirea infrac-
ţiunii în cursul urmăririi penale;
b) Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, dacă această calitate s-a dobândit după
condamnarea acestuia în fond de către această instanţă;
c) Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, dacă acesta a săvârşit o ucidere din culpă pe
teritoriul unui alt stat membru.
674. Hotărârea primei instanţe este definitivă: -
a) la data retragerii apelului, chiar dacă aceasta s-a produs înainte de expirarea'
termenului de apel;
b) la momentul retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după declararea în
termen a apelului, în faţa instanţei de control judiciar;
c) la data retragerii apelului, chiar dacă hotărârea nu este supusă apelului.
'67Ş.__Este executorie de la momentul pronunţării: ^HHBHBLHLHHHHHS

a) încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei în caz de extrădare activă; :;
Ghigheci Ghigheci
I
b) sentinţa de admitere a acordului privind recunoaşterea vinovăţiei;
c) sentinţa de respingerea acordului de vinovăţie.
676. Hotărârea judecătorească se poate pune în executare:
a) doar dacă este definitivă;
b) doar în parte, chiar dacă nu este definitivă;
c) chiar dacă a fost admisă cererea de redeschidere de redeschidere a procesului
penal.
Sorescu
1. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi este
incompatibilă cu funcţia de judecată. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece operează prin-
cipiul separării funcţiilor judiciare. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece în mod obligatoriu
judecătorul de drepturi şi libertăţi va fi declarat incompatibil să soluţioneze cauza în fond.
2. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece judecătorul care a exercitat funcţia de cameră
preliminară va fi cel desemnat să judece cauza în fond. întrucât cauza va fi repartizată aleatoriu
doar la momentul desemnării judecătorului de cameră preliminară, cauza nu va mai fi repartizată
aleatoriu după terminarea fazei camerei preliminare, ci funcţia de judecată va fi exercitată de
judecătorul de cameră preliminară. Din acest motiv, răspunsul de la lit. b) nu este corect. Răs-
punsul de la lit. c) este corect, deoarece judecătorul de cameră preliminară este cel care soluţio-
nează cauza în fond.
3. c
Judecătorul de cameră preliminară nu face verificările de la lit. a) şi b) în cazul sesizării
instanţei de judecată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Din acest motiv, singurul răspuns
corect este cel de la lit. c).
4. a, b
Spre deosebire de standardul Convenţiei europene a drepturilor omului, care asigură dreptul
la un interpret doar persoanelor care nu cunosc limba în care se desfăşoară procesul, legislaţia
română asigură acest drept tuturor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale, fără a
face o astfel de distincţie. A se vedea art. 12 alin. (1) C.proc.pen. Din acest motiv, răspunsurile de
la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este greşit.
5. b
Spre deosebire de cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale, care au dreptul de a se
exprima în limba maternă, în faţa organelor judiciare, chiar dacă ar cunoaşte limba oficială a
statului, cetăţenii străini au acest drept doar în cazul în care nu cunosc limba română. Din acest
motiv, răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect. Ei nu trebuie să
dovedească însă faptul că nu cunosc limba română, fiind vorba de un fapt negativ, răspunsul de la
lit. c) fiind greşit.
6. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, deoarece cetăţenii români aparţinând minorităţilor
naţionale au dreptul de a se exprima în limba maternă în faţa organelor judiciare, chiar dacă ar
cunoaşte limba oficială a statului. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece folosirea de către
aceştia a limbii materne nu este condiţionată de existenţa unui număr de cetăţeni români
aparţinând minorităţii naţionale respective.
7. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b sunt greşite, deoarece limba oficială în care se desfăşoară pro-
cesul penal este limba română. Traducerea necesară pentru întocmirea actelor procedurale în
limba română trebuie asigurată de un interpret autorizat, legea neprevăzând posibilitatea
preşedintelui de complet de a efectua această traducere. în plus, în acest mod se asigură şi
. respectarea deplină a principiului publicităţii şedinţei de judecată, pentru persoanele din sală
care
nu cunosc limba minorităţii naţionale respective. Din aceste motive, răspunsul de la lit; c) este
singurul corect.
8. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, deoarece dreptul la un interpret nu presupune
traducerea obligatorie a tuturor actelor din dosarul cauzei respective, ci doar a celor relevante.
Nu
este obligatorie traducerea actelor procesuale nerelevante (de pildă, traducerea unei citaţii), fără
ca acest lucru să încalce drepturile subiectului procesual. Din acelaşi motiv, răspunsul de la lit. b)
este greşit.
9. b,c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece cheltuielile ocazionate de folosirea interpretului nu
pot fi incluse în cheltuielile judiciare şi nu pot fi imputate inculpatului condamnat, întrucât
dreptul
la un interpret este gratuit. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, potrivit art. 12 C.proc pen
10. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, deoarece noul Cod de procedură penală nu se poate
aplica retroactiv, în ceea ce priveşte incompatibilitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi. Din
acelaşi motiv, răspunsul de la lit. c) este corect.
11. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, deoarece, la momentul soluţionării recursului
împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat, în cursul urmăririi
penale, judecătorul nu era, în principiu, incompatibil să soluţioneze cauza respectivă în fond sau
în
calea de atac. Acesta ar fi putut deveni incompatibil doar dacă în motivarea soluţiei cu privire la
măsura arestării preventive ar fi făcut afirmaţii referitoare la vinovăţia inculpatului, cazul de
incompatibilitate fiind antepronunţarea. Din aceleaşi motive, răspunsul de la lit. c) este corect
12. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, după intrarea în vigoare a noului Cod de
procedură penală, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., doar nerespectarea dispoziţiilor
privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti este sancţionată cu nulitatea absolută.
Vechiul Cod de procedură penală, care prevedea nulitatea absolută în cazul necompetenţei mate-
riale a organelor de urmărire penală, nu poate ultraactiva, fiind de aplicare imediată dispoziţiile
noului Cod de procedură penală [art. 13 alin. (1)]. Din aceleaşi motive, singurul răspuns corect
este cel de la lit. b).
13. b
Răspunsul de la lit. a) e greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece procurorul poate
face personal, în anumite condiţii, acte de procedură, pe teritoriul altui stat. Din acest motiv, nu în
toate situaţiile actele de procedură de pe teritoriul altui stat trebuie făcute prin comisie rogatorie
internaţională, răspunsul de la lit. c) fiind greşit.
14. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece, în anumite condiţii, actele de procedură
pot fi efectuate pe teritoriul altui stat, potrivit procedurii române (de ex., prin aplicarea dispo-
ziţiilor privind jurământul martorului sau a celor privind scutirea anumitor persoane de a da
declaraţii în cauză). Din aceleaşi motive, răspunsul de la lit. c) este greşit.
15. a
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, potrivit art. 295 C.proc.pen., acţiunea penală se
pune în mişcare la plângerea prealabilă, nu prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit noului Cod de procedură penală, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare doar prin
ordonanţa procurorului, nu şi prin rechizitoriu, motiv pentru care răspunsul de la lit. a) este
corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit.
16. b
Potrivit noului Cod de procedură penală, lipsa unui element constitutiv al infracţiunii atrage
achitarea inculpatului, potrivit art. 16 lit. b) C.proc.pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală,
motiv pentru care răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect.
Răspunsul
de la lit. c) este greşit, deoarece nu mai există soluţia de scoatere de sub urmărire penală în noul
Cod de procedură penală, toate soluţiile procurorului fiind de clasare.
17. c
Ghigheci Ghigheci
I
în materie penală, spre deosebire de materia civilă, standardul de probaţiune este cel al
probei dincolo de orice dubiu rezonabil. Dacă nu se poate atinge acest standard, organele
judiciare sunt obligate să adopte soluţia favorabilă inculpatului, în baza principiului in dubio pro
reo, chiar dacă ar exista unele probe în acuzare, dar insuficiente ca să înlăture dubiul rezonabil.
Aşadar, soluţia corectă este cea de la lit. c), iar cele de la lit. a) şi b) sunt greşite.
18. b
în cazul decesului persoanei vătămate, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi exercitată
din oficiu, de către procuror, potrivit art. 157 alin. (5) C.pen. Aşadar, răspunsurile de la lit. a) şi c)
sunt greşite, deoarece procurorul poate pune în mişcare din oficiu acţiunea penală şi poate
dispune trimiterea în judecată a inculpatului, în acest caz. Din acelaşi motive, răspunsul de la lit. b)
este singurul corect.
19. c
Desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului nu sunt nici cauze justificative şi nici cauze
de neimputabilitate, ci sunt cauze de nepedepsire, răspunsurile de la lit. a) şi b) fiind greşite.
Acestea fiind cauze de nepedepsire, răspunsul de la lit. c) este corect.
20. c
Potrivit art. 16 lit. j) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este cel corect, iar răspunsurile de la
lit. a) şi b) sunt greşite.
21. c
Este posibilă retragerea plângerii prealabile, în acest caz, potrivit art. 158 alin. (4) C.pen.,
aceasta producând efecte doar dacă este însuşită de procuror. Din aceste motive, răspunsul de la
lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite.
22. b
în acest caz, este posibilă punerea în mişcare a acţiunii penale doar dacă ar fi făcută o
plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege, motiv pentru care răspunsul de la lit. b) este
corect. Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, în cazul persoanelor vătămate lipsite
de capacitate de exerciţiu, acţiunea penală se poate pune în mişcare şl din oficiu, potrivit art. 157
alin. (4) C.pen.
23. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece vorbeşte de prescripţia executării pedepsei, iar nu
de prescripţia răspunderii penale. în cazul în care inculpatul solicită continuarea procesului penal,
în cursul urmăririi penale, după terminarea urmăririi penale, procurorul nu va dispune trimiterea
în judecată a inculpatului, chiar dacă ar constata că acesta a săvârşit infracţiunea pentru care
este
cercetat, ci va dispune din nou o soluţie de clasare. Din aceste motive, răspunsul de la lit. c) este
corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit.
24. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) este greşit, deoarece pot fi exercitate mai
multe acţiuni penale în cadrul aceluiaşi proces penal, atunci când acestea sunt exercitate
împotriva mai multor persoane, de pildă, pentru infracţiuni diferite. Răspunsul de la lit. c) este
corect, deoarece o acţiune penală poate fi exercitată în mai multe procese penale, de pildă, ;n
cazul în care participanţii la aceeaşi infracţiune sunt trimişi în judecată în cauze diferite. -
25. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece infracţiunea complexă, fiind o unitate legală de
infracţiuni, se va exercita o singură acţiune penală. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece o
singură infracţiune presupune o singură acţiune penală, chiar dacă sunt mai mulţi participanţi
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece mai multe infracţiuni presupun mai multe acţiuni
penale. . ;.....
26. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece această măsură poate fi dispusă de organul de
cercetare penală sau de procuror. Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece nu este obligatorie punerea în mişcare a acţiunii penale într-o cauză penală sau
efectuarea în continuare a urmăririi penale, putându-se adopta o ordonanţă de clasare înainte de
aceste momente. ......
27. c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece acţiunea penală se pune în mişcare prin ordonanţa
procurorului. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, potrivit art. 341 C.proc.pen.,
judecătorul
nu poate pune în mişcare acţiunea penală, în urma admiterii plângerii împotriva soluţiei de
netrimitere în judecată, ci procurorul este singurul titular al acţiunii penale. Răspunsul de la lit. c)
este corect, deoarece, potrivit Constituţiei, pentru infracţiunea de înaltă trădare săvârşită de
Preşedintele României, acţiunea penală se pune în mişcare prin hotărârea Camerelor reunite.
28. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat
fie
de inculpat, fie de procuror, nefiind însă obligatorie încheierea lui. Răspunsul de la lit. b) este
greşit,
deoarece este obligatorie ascultarea inculpatului, după punerea în mişcare a acţiunii penale.
Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece organul de urmărire penală are obligaţia eliberării, la
cerere, a unei copii de pe ordonanţa de inculpare, pentru respectarea dreptului la apărare.
29. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în acest caz, soluţia de achitare se dispune pentru
existenţa unei cauze de neimputabilitate. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece lipsa
unui
element constitutiv al infracţiunii înseamnă că fapta comisă nu este prevăzută de legea penală,
nefiind îndeplinite toate condiţiile tipicităţii infracţiunii. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece, în acest caz, achitarea inculpatului se dispune în temeiul art. 16 lit. c) C.proc.pen.
30. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece eroarea nu este o cauză justificativă, ci de neimpu-
tabilitate. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, pentru a opera cauza justificativă, trebuie
ca inculpatul să o fi cunoscut; dacă inculpatul nu a avut cunoştinţă de starea de necesitate,
comiţând fapta penală din alte motive, nu se poate reţine incidenţa cauzei justificative a stării de
necesitate. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, în cazul în care eroarea se suprapune
peste o cauză justificativă, se va reţine incidenţa cauzei justificative.
31. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece pentru retragerea plângerii prealabile este nevoie
de un mandat special. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, deoarece, după redeschiderea
procesului penal, fiind reluată exercitarea acţiunii penale, este posibilă şi stingerea acesteia, prin
retragerea plângerii prealabile.
32. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece împăcarea produce efecte doar faţă de persoana
cu care s-a produs, respectiv doar faţă de inculpatul persoană fizică. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, deoarece, dacă s-a produs în faza camerei preliminare, instanţa sesizată va dispune înce-
tarea procesului penal, după începerea fazei judecăţii. Răspunsul de la lit. c) este corect,
deoarece,
în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită de reprezentantul persoanei juridice, împotriva
acesteia, împăcarea nu poate avea loc decât dacă este însuşită de procuror.
33. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, dacă procurorul, după ce s-a solicitat continuarea
procesului penal, constată că suspectul sau inculpatul este vinovat, va dispune o soluţie de
netrimitere în judecată, iar nu trimiterea în judecată. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece,
din moment ce suspectul este cel care cere continuarea procesului penal, rezultă că în cauză s-a
dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale, faţă de acesta. Răspunsul de la lit. c) este
corect, deoarece, în urma administrării probelor, se poate dispune o soluţie de netrimitere în
judecată pe oricare dintre temeiurile de la art. 16 C.proc.pen.
34. a, c
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, în aceste cazuri, procurorul va face constituirea de
parte civilă tot în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. a)
şi
c) sunt corecte, potrivit art. 19 alin. (3) şi art. 20 alin. (2) C.proc.pen.
Ghigheci Ghigheci
I
35. c
Deşi Codul nu prevede care ar fi sancţiunea procesuală în acest caz, doctrina consideră că
aceasta ar fi Inexistenţa unei acţiuni civile alăturate acţiunii penale, motiv pentru care răspunsul
de la lit. c) este corect. Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece acţiunea civilă nu poate fi
respinsă pentru acest motiv, respingerea acţiunii presupunând existenţa unei autorităţi de lucru
judecat. Nici răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece cazurile de lăsare nesoluţionată a
acţiunii civile sunt strict prevăzute de art. 25 alin. (6) C.proc.pen.
36. c
Potrivit art. 20 alin. (5) C.proc.pen., majorarea pretenţiilor solicitate se poate face până la
terminarea cercetării judecătoreşti, nefiind necesar acordul inculpatului pentru aceasta. De aceea,
răspunsul de la lit. c) este corect, iar răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite.
37. a
Potrivit art. 24 C.proc.pen., acţiunea civilă poate fi transmisă către moştenitori, motiv pentru
care răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit. Răspunsul de la lit.
b)
este greşit, deoarece, potrivit art. 20 alin. (7) C.proc.pen., dacă acesta a fost transmis conven-
ţional, nu se mai poate exercita acţiunea civilă în procesul penal.
38. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, potrivit art. 21 alin. (1) raportat la art. 20 alin. (1)
C.proc.pen., introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc doar
până la începerea cercetării judecătoreşti. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, dacă
persoana juridică, parte responsabilă civilmente, a fost radiată, aceasta nu mai poate fi introdusă
în procesul penal, nemaiavând capacitate de folosinţă. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoa-
rece, potrivit art. 21 alin. (2) C.proc.pen., atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este
obligat să ceară introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal.
39. b
Răspunsul de Ia lit. a) este greşit, deoarece, potrivit art. 22 alin. (2) C.proc.pen., renunţarea la
pretenţiile civile se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată. Ca orice act
care nu are caracter strict personal, aceasta se poate face şi prin mandatar, cu procură specială,
motiv pentru care răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit.
40. b
Potrivit art. 22 alin. (3) C.proc.pen., partea civilă care a renunţat la pretenţiile civile nu poate
introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii, motiv pentru care răspunsul de la
lit. a) este greşit. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, renunţarea fiind un act de
disp0îţ[e
în general aceasta este irevocabilă, viciul de consimţământ al erorii fiind incident doar în cazurile
prevăzute de lege. Acest text nu se referă însă şi la prejudiciul descoperit după renunţare, care
evident, nu a putut face obiectul acţiunii civile, pentru că nu era cunoscut, motiv pentru care
41. b
Deşi textul art. 23 alin. (2) C.proc.pen. pare să conducă la concluzia că răspunsul a) este cel
corect, în realitate, credem că principiul disponibilităţii ar trebui să primeze în acest caz. De aceea
considerăm răspunsul de la lit. b) ca fiind cel corect, pentru că reuşeşte să îmbine în mod just
dreptul inculpatului de a recunoaşte pretenţiile civile cu dreptul părţii responsabile civilmente de
a nu le recunoaşte. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece partea responsabilă civilmente nu
trebuie să-şi motiveze lipsa acordului.
42. c
Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece recunoaşterea faptei de către inculpat nu
înseamnă dovedirea acesteia dincolo de orice dubiu rezonabil. Având în vedere interesul propriu
al părţii responsabile civilmente, aceasta poate face probe pe latura penală, prin care să tindă la
dovedirea inexistenţei infracţiunii. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece preluarea cauzei în
stadiul în care se află nu înseamnă că partea responsabilă civilmente nu ar mai avea dreptul să
propună noi probe. Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece intervenirea părţii responsabile
civilmente în procesul penal poate avea loc fără acordul inculpatului.
43. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, în urma intervenţiei Curţii Constituţionale, partea
responsabilă civilmente a devenit participant la procedura camerei preliminare, putând invoca
astfel nelegalitatea unor acte de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece
instanţa poate constata că nu există raport de prepuşenie între aceasta şi inculpat. în baza
principiului disponibilităţii, ea poate fi de acord cu pretenţiile părţii civile, motiv pentru care
răspunsul de la lit. b) este greşit.
44. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece condiţia ca avocatul din oficiu să fi luat legătura cu
partea pe care o asistă, pentru a se dobândi termenul în cunoştinţă, subzistă doar în cazul în care
avocatul din oficiu este desemnat să asiste partea, nu şi în cazul în care acesta are calitatea de
reprezentant, desemnat de organul judiciar în cazurile prevăzute de lege. Răspunsul de la lit. a)
este greşit, deoarece acestea nu sunt obligate să-şi desemneze un reprezentant comun, iar
răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu trebuie să-şi motiveze refuzul de a fi reprezentate
de avocatul din oficiu, având dreptul să se reprezinte personal în instanţă.
4S.C. :...r: ■ •;, ...... ; , ..... '
Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece nu este obligatorie desemnarea de către părţile
civile a unei persoane care să le reprezinte interesele în procesul penal. Răspunsul de la lit. b)
este
greşit, deoarece acestea nici nu trebuie să motiveze de ce refuză să fie reprezentate. Răspunsul
de
la lit. a) este greşit, deoarece părţile cu interese contrare nu pot fi reprezentate de aceeaşi
persoană, în procesul penal.
46. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece părţile civile cărora li s-a desemnat de către
instanţă un reprezentant comun pot comunica instanţei oricând faptul că nu mai doresc să fie
reprezentate de persoana desemnată. Chiar dacă li s-a desemnat un reprezentant comun, părţile
civile pot face şl personal cereri şi pot propune probe.
47. c
Persoana desemnată ca reprezentant comun al părţilor civile nu este remunerată de acestea.
Ea nu poate renunţa la pretenţiile civile, în lipsa unui mandat special din partea părţilor civile.
Dacă părţile civile îşi desemnează singure un reprezentant comun, acesta nu trebuie să fie
neapărat un avocat.
48. b
Dacă transmiterea dreptului la repararea prejudiciului a avut loc după sesizarea instanţei de
judecată, acţiunea civilă va urma regimul oricărei acţiuni civile, inclusiv cu privire la aplicarea
art. 26 C.proc.pen. Dacă transmiterea convenţională a acestui drept a avut loc înainte de
constituirea de parte civilă, acţiunea civilă nu mai poate fi exercitată în cadrul procesului penal,
potrivit art. 20 alin. (7) C.proc.pen.
49. c
Dacă transmiterea convenţională a dreptului la despăgubiri civile a avut loc înainte de
constituirea de parte civilă, acţiunea civilă nu mai poate fi exercitată în cadrul procesului penal,
potrivit art. 20 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect însă, deoarece nu există o
interdicţie absolută de transmitere a acestui drept, înainte de punerea în mişcare a acţiunii
penale. Acest drept poate fi transmis şi prin moştenire.
50. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, dacă transmiterea convenţională a dreptului la
despăgubiri civile a avut loc înainte de constituirea de parte civilă, acţiunea civilă nu mai poate fi
exercitată în cadrul procesului penal, potrivit art. 20 alin. (7) C.proc.pen. După punerea în mişcare
a acţiunii penale, vorbim deja de o legală constituire de parte civilă; în acest caz, dacă partea
civilă
(legal constituită) îşi transmite dreptul la repararea prejudiciului, el va fi exercitat în continuare în
cadrul procesului penal. De asemenea, dreptul poate fi transmis şi în cursul judecării apelului, caz
în care acţiunea civilă poate fi disjunsă, potrivit art. 20 alin. (7) teza a doua C.proc.pen.
51. c
Introducerea în procesul penal a părţii civile poate avea loc doar la cererea părţii civile, deoa-
Ghigheci Ghigheci
I
rece doar aceasta poate justifica un interes în acest sens. Inculpatul şi celelalte părţi responsabile
civilmente nu pot justifica un astfel de interes.
52. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, potrivit art. 21 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, deoarece introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate
avea loc doar până la începerea cercetării judecătoreşti.
53. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, potrivit art. 24 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, deoarece, în acest caz, nu se respinge acţiunea civilă. Răspunsul de la lit. c) este
greşit,
deoarece nu poate fi vorba de vreun acord al inculpatului.
54. a
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, potrivit art. 397 alin. (3) C.proc.pen., instanţa se
pronunţă prin hotărâre şi asupra restituirii lucrurilor şi restabilirea situaţiei anterioare, ceea ce
înseamnă că nu are o facultate, ci o obligaţie de a se pronunţa cu privire la aceste aspecte.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, dacă pentru persoana vătămată nu a fost exercitată
acţiunea civilă de către procuror, instanţa nu poate dispune din oficiu acordarea despăgubirilor
civile. Singurul răspuns corect este cel de la lit. a), având în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (3)
C.proc.pen.
55. b, c
Potrivit art. 25 alin. (5) C.proc.pen., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă în cazul încetării
procesului penal în temeiul art. 16 lit. e) şi j) C.proc.pen. Din acest motiv, răspunsurile de la lit.
b)
şi c) sunt corecte. Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în acest caz, instanţa
soluţionează
acţiunea civilă.
56. b ........... ......
Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în cazul
disjungerii acţiunii civile, instanţa penală rămâne competentă să soluţioneze acţiunea civilă
potrivit art. 26 alin. (1) teza a doua C.proc.pen., iar procedura de soluţionare aplicabilă în acest
ca;
este cea penală. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece dosarul nou-format, în urma
disjungerii, poate fi din nou conexat ulterior, la dosarul iniţial.
57. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece inculpatul minor, având peste 14 ani, poate face
singur acte de dispoziţie, cu încuviinţarea reprezentantului legal. Răspunsul de la lit. b) este
corect, deoarece succesorii persoanei vătămate pot introduce acţiune civilă separată, dao
aceasta nu a fost exercitată în cadrul procesului penal. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece
acţiunea civilă separată se suspendă potrivit Codului de procedură civilă, dacă persoanele
vătămate nu aleg să părăsească instanţa civilă şi să se constituie parte civilă, potrivit art 27
alin. (4) C.proc.pen., la punerea în mişcare a acţiunii penale.
58. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, dacă s-a constituit parte civilă în procesul penal
persoana vătămată nu mai poate introduce acţiune la instanţa civilă, pentru recuperarea
aceluiaşi
prejudiciu. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece exprimarea opţiunii de a continua acţiunea
civilă este valabilă pentru continuarea acţiunii civile în procesul penal. Răspunsul de la lit. c) este
corect, deoarece, potrivit art. 26 alin. (3) C.proc.pen., probele administrate până la disjungere
vor
fi folosite la soluţionarea acţiunii civile disjunse, fără a se condiţiona aceasta de acordul
Inculpatului.
59. b *
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece nu se poate solicita disjungerea acţiunii civile doar
pe motivul că soluţionarea acţiunii penale depăşeşte termenul rezonabil; art. 26 alin. (1)
Ghigheci Ghigheci
I
Cproc.pen. reglementează situaţia inversă. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece părăsirea
procesului penal şi adresarea cu o acţiune civilă separată, în cazul suspendării procesului penal,
este o facultate, nu o obligaţie. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu există nicio
interdicţie ca, în cazul reluării procesului penal, partea civilă să continue acţiunea civilă în cadrul
acestuia, potrivit art. 27 alin. (4) C.proc.pen.
60. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece părăsirea instanţei civile şi constituirea de parte
civilă în procesul penal nu poate avea loc decât până la momentul prevăzut de art. 20 alin. (1)
C.proc.pen., respectiv începerea cercetării judecătoreşti. Răspunsul de la lit. b) este corect, iar
răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece părăsirea acţiunii civile şi constituirea de parte civilă
în
procesul penal se poate face după pornirea acţiunii civile, până la pronunţarea unei hotărâri,
chiar
nedefinitive, potrivit art. 27 alin. (4) teza a doua C.proc.pen.
61. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.,
suspendarea judecăţii civile, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care
ar
avea o înrâurire hotărâtoare pentru hotărârea ce se va pronunţa, este facultativă, iar nu obliga-
torie. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece constituirea de parte civilă în procesul penal nu
trebuie să fie identică cu acţiunea civilă separată. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece,
după
pronunţarea unei hotărâri de către instanţa civilă, persoana vătămată nu se mai poate adresa
instanţei penale.
62. a
Răspunsul de Ia lit. a) este corect, deoarece, dacă persoana vătămată poate introduce acţiune
la instanţa civilă, pentru prejudiciul năs'cut anterior exercitării acţiunii civile de către procuror, dar
descoperit ulterior pronunţării hotărârii penale, atunci şi succesorii acesteia pot introduce o astfel
de acţiune. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece persoana vătămată în favoarea căreia
procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă poate, la fel ca orice parte civilă, să se adreseze
instanţei civile, dacă procesul penal a fost suspendat. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
partea civilă pentru care acţiunea a fost exercitată din oficiu de procuror poate renunţa la
pretenţiile civile cu respectarea dispoziţiilor legii civile referitoare la actele de dispoziţie efectuate
de minori.
63. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de
procuror din oficiu, în cadrul procesului penal, partea civilă poate cere de la instanţa civilă şi un
prejudiciu născut sau descoperit anterior constituirii de parte civilă, în temeiul art. 27 alin. (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece acest prejudiciu poate fi şi unul moral,
constatat cu probe noi. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece aceasta nu mai poate cere şi
prejudiciul solicitat de procuror în cadrul procesului penal.
64. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece succesorii persoanei vătămate pot introduce
acţiune la instanţa civilă în aceleaşi condiţii în care ar fi putut să o introducă persoana vătămată
însăşi, dacă ar fi fost în viaţă. Dacă persoana vătămată nu a dorit, din diferite motive, să se
constituie parte civilă în procesul penal, moştenitorii acesteia pot să exercite acţiunea civilă în faţa
instanţei civile, pentru recuperarea acestui prejudiciu; singura excepţie o constituie situaţia în care
persoana vătămată a renunţat, în mod legal, la dreptul său, în timp ce era în viaţă. Din aceste
motive, răspunsul de la lit. b) este greşit, iar răspunsul de la lit. c) este corect.
65. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, dacă nu s-a constituit parte civilă în procesul
penal, persoana vătămată poate introduce o acţiune la instanţa civilă pentru recuperarea între-
gului prejudiciu produs. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, deoarece exercitarea acţiunii
civile de către procuror nu împiedică formularea unei acţiuni civile separate, potrivit art. 27
alin. (5) C.proc.pen., iar în cazul în care nu a fost exercitată deloc acţiunea civilă în procesul penai,
Ghigheci Ghigheci
I
persoana vătămată poate solicita tot prejudiciul, născut anterior sau ulterior pronunţării hotărârii
de către instanţa penală.
66. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece punerea în mişcare a acţiunii penale are ca efect
suspendarea judecăţii în faţa instanţei civile, potrivit art. 27 alin. (7) C.proc.pen.; în consecinţă,
chiar dacă acţiunea civilă ar fi introdusă după acest moment, ea tot ar trebui suspendată, în
aceleaşi condiţii. Răspunsul de la lit. b) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit, potrivit
art. 27 alin. (7) C.proc.pen.
67. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, în
faţa procesului civil, are loc în condiţiile art. 28 C.proc.pen., chiar dacă cele două s-ar fi judecat
separat, după ce judecata în faţa instanţei civile s-a reluat, în condiţiile art. 27 alin. (7) C.proc.pen.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, deoarece, dacă se aplică dispoziţiile art. 413 alin. (1)
pct. 2 C.proc.civ., suspendarea acţiunii civile poate dura şi mai mult de un an de la momentul
suspendării; persoana vătămată poate introduce acţiunea în faţa instanţei civile oricând, însă
aceasta poate fi judecată sau suspendată, în condiţiile art. 27 C.proc.pen.
68. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit
art. 28 alin. (1) teza a doua C.proc.pen., hotărârea definitivă a instanţei penale nu are autoritate
de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa sau inexistenţa vinovăţiei autorului
faptei ilicite. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, în acest caz, instanţa civilă-poate
dispune
obligarea inculpatului la plata prejudiciului produs prin fapta sa, chiar dacă a fost achitat de
instanţa penală, pentru lipsa vinovăţiei.
69. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece existenţa unei
cauze justificative înlătură, de regulă, orice formă de răspundere juridică (penală, civilă, disci-
plinară etc). O excepţie de la această regulă o constituie cauza justificativă a stării de necesitate
când persoana prejudiciată nu ar avea obligaţia să suporte prejudiciul produs. Răspunsul de |a
lit. c) este greşit, deoarece constatarea unei cauze justificative înlătură, de regulă, orice formă de
răspundere, iar, potrivit art. 28 C.proc.pen., hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru
judecat în procesul civil.
70. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, în
cazul în care valoarea prejudiciului este un element circumstanţial agravant al infracţiunii
deoarece atrage o altă încadrare juridică a faptei, stabilirea acestuia de către instanţa penală ar
trebui să beneficieze de autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei civile.
71. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) greşit, deoarece, potrivit art. 28
alin. (1) teza a doua C.proc.pen., instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de
achitare
sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte vinovăţia autorului. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, deoarece instanţa civilă este ţinută de hotărârea de condamnare, sub acest aspect.
72. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece minorul născut după decesul victimei, dacă a fost
conceput de aceasta, beneficiază de despăgubiri, la fel ca şi minorii născuţi anterior decesului, în
baza principiului in fans conceptus pro natc hobetur. Dacă minorul nu s-a constituit parte civilă şi
nici nu a fost exercitată acţiunea civilă din oficiu, de către procuror, instanţa nu poate dispune
acordarea din oficiu a despăgubirilor civile, răspunsul de la lit. b) fiind greşit. Răspunsul de la lit.
c)
este corect, deoarece, chiar dacă nu exista o obligaţie legală sau contractuală, minorul căruia
victima îi acorda îngrijire, în fapt, poate beneficia de despăgubiri civile.
73. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece inculpatul nu poate critica nelegala citare a unei
părţi civile. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece renunţarea la pretenţiile civile, de către
Ghigheci Ghigheci
I
reprezentantul legal al unui minor, nu poate fi făcută decât cu autorizarea organelor prevăzute de
lege, pentru adoptarea actelor de dispoziţie. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, dacă
persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, aceasta nu mai poate părăsi
instanţa civilă decât în cazurile prevăzute de lege.
74. c
Răspunsul de la lit. c) este singurul corect, deoarece, în caz de deces al inculpatului, potrivit
art. 25 alin. (5) C.proc.pen., instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. Din acest motiv, celelalte
răspunsuri sunţ greşite.
75. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece persoanele care sunt obligate să
răspundă în calitate de părţi responsabile civilmente sunt fideiusorii inculpatului şi comitenţii
acestuia, dacă au săvârşit fapta în calitate de prepuşi. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece,
dacă fapta păgubitoare este comisă la serviciu, nu trebuie ca activitatea respectivă să fie făcută
exclusiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpatului.
76. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece nu are nicio relevanţă faptul că inculpatul nu avea
încheiat un contract legal de muncă cu comitentul. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece,
dacă inculpatul era angajatul societăţii de pază şi a comis fapta în timpul "serviciului, aceasta are
calitatea departe responsabilă civilmente. Răspunsul de ia lit c) este greşit, deoarece tăînuitorul
răspunde doarpentru prejudiciul'produs prin fapta proprie, în cuantumul rezultat din aceasta; el
nu este o parte responsabilă civilmente în raport cu inculpatul.
77. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în cazul accidentelor de circulaţie, răspunderea
civilă nu se circumscrie doar prejudiciilor produse prin vătămarea integrităţii fizice. Răspunsul, de
la lit. b) este corect, deoarece, potrivit art. 86 C.proc.pen., asigurătorul este parte responsabilă
civilmente în procesul penal. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece partea responsabilă civil-
mente îşi poate recupera prejudiciul doar în cadrul unei acţiuni civile separate, formulate împo-
triva inculpatului.
78. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c), deoarece legea de procedură penală este de
imediată aplicare, astfel încât, pentru aplicarea art. 25 C.proc.pen., nu are relevanţă faptul că
infracţiunea a fost comisă anterior intrării în vigoare a noilor coduri. Din acest motiv, celelalte
79. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) este greşit, deoarece, din moment ce
deţinătorul bunului nu are nicio calitate în procesul penal, fie pentru că este de bună-credinţă, fie
pentru că parchetul nu l-a trimis în judecată, din diferite motive, instanţa nu poate să-l oblige pe
acesta să restituie bunul părţii civile. Din aceleaşi motive, nu pot fi anulate actele subsecvente de
transmitere a proprietăţii bunurilor, răspunsul de la lit. c) fiind greşit.
80. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece acţiunea civilă poate fi exercitată şi în cazul
infracţiunilor de pericol. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, pentru părintele obligat la
plata pensiei de întreţinere, persoana vătămată are deja un titlu, care constă în hotărârea de
obligare la plata întreţinerii. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, din moment ce, în noul
Cod penal, favorizarea infractorului poate fi doar personală, nu şi reală, favorizatorul nu poate fi
obligat la plata despăgubirilor civile rezultate din infracţiunea comisă de cel favorizat.
81. b,c 4e
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece despăgubirile civile trebuie acordate individual,
pentru fiecare parte civilă. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, dacă tatăl victimei s-a
constituit singur parte civilă în procesul penal, acestuia îi pot fi acordate despăgubiri civile pentru
cheltuielile făcute de familie, cu înmormântarea. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece
practica judiciară a statuat că persoana care a cumpărat, de bună-credinţă, bunul furat de
inculpat, se poate constitui parte civilă în procesul penal/dacă a restituit bunul respectiv per-
soanei vătămate.
82. a
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, atunci când
este incidenţă o cauză de neimputabilitate, spre deosebire de cauzele justificative, de regulă
instanţa poate acorda despăgubiri civile pentru prejudiciul produs. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece încheierea unui acord de mediere pe latură penală, atunci când acesta este
permis de lege, atrage adoptarea unei soluţii de încetare a procesului penal şi de lăsare nesolu-
ţionată a acţiunii civile.
83. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece împăcarea
părţilor are ca efect stingerea doar a acţiunii civile promovate de persoana vătămată în procesul
penal, nu însă şi cea a unor terţe persoane (cum este unitatea spitalicească ce a acordat îngrijiri
medicale); în acest din urmă caz, este aplicabil art. 25 alin. (5) C.proc.pen., care prevede lăsare
nesoluţionată a acţiunii civile, motiv pentru care răspunsul de la lit. c) este corect.
84. b
Partea civilă rare părăseşte procesul penalîn alte situaţii decât cele enumerate explicit de le
pierde dreptul de a obţine despăgubiri civile. Din acest motiv, singurul răspuns corect este cel d
la lit. b), celelalte fiind greşite.
85. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece, potrivit art. 27 alin. (4) C.proc.pen
persoana vătămată se poate constitui parte civilă în procesul penal, dacă acţiunea penală a fosJ
pusă în mişcare ulterior, iar, potrivit art. 27 alin. (7) C.proc.pen., acţiunea civilă separată s„
suspendă, după punerea în mişcare a acţiunii penale în procesul penal. Răspunsul de la lit. c)
este
greşit, deoarece persoana prejudiciată prin infracţiune poate părăsi acţiunea civilă separată
pentru a se constitui parte civilă în procesul penal.
86. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece despăgubirile civile pot fi acordate pentru preju-
diciul actual sau viitor. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, potrivit Codului civil,
pierderea
unei şanse efective de a obţine un avantaj dă dreptul la despăgubiri. Răspunsul de la lit. b) este
greşit, deoarece prejudiciul eventual este diferit de cel creat prin pierderea unei şanse efective
87. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) corect, deoarece, potrivit art. 25 alin. (2)
C.proc.pen., repararea prejudiciului în natură are prioritate faţă de repararea prin echivalent; nu
se prevăd excepţii de la această regulă. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece repararea
prejudiciului nu se poate face prin acordarea unei despăgubiri provizorii.
88. b
Răspunsul de la lit. b) este singurul corect, deoarece hotărârea penală prin care s-a admis
acordul de recunoaştere a vinovăţiei are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile la fel
ca
orice altă hotărâre penală, potrivit art. 28 C.proc.pen. Din acest motiv, celelalte răspunsuri sunt
greşite.
89. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece, întrucât art. 28 C.proc.pen. nu face
referire
şi la actele procurorului de netrimitere în judecată, rezultă că acestea nu au autoritate de lucru
judecat în faţa instanţelor civile, aşa cum se întâmplă cu hotărârile penale. O discuţie aparte o
presupun soluţiile de netrimitere împotriva cărora s-a formulat plângere la judecătorul de
cameră
preliminară, Iar acesta a respins plângerile. Argumente destul de solide au fost invocate în sensul
că
nici în acest caz nu ar exista o autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. Răspunsul de la
lit. c)
este greşit, deoarece ordonanţa procurorului nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei
civile, invocarea acesteia neţinând instanţa civilă cu privire la cele constatate.
90. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, în acest caz, inculpatul şi/sau partea responsabilă
civilmente pot fi obligaţi la plata despăgubirilor. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, în
cazul în care inculpatul a reparat prejudiciul produs, acesta nu mai poate fi obligat încă o dată la
plata despăgubirilor civile. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, şi în acest caz, instanţa
penală soluţionează acţiunea civilă, dacă se încheie o tranzacţie.
91. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) este corect, deoarece, dacă partea respon-
sabilă civilmente nu a fost introdusă în proces, nu poate fi luat acordul acesteia, cu privire la
recunoaşterea pretenţiilor civile. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece un inculpat poate fi
de acord cu plata despăgubirilor civile, chiar dacă nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii (consi-
derând-o, de pildă, doar o faptă civilă delictuală).
92.3
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece majoritatea doctrinei şi practica judiciară consi-
deră că persoana vătămată care asistă la audierea inculpatului poate adresa întrebări acestuia.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, chiar dacă nu este prevăzută posibilitatea inculpatului
de a adresa întrebări persoanei vătămate la audierea acesteia în cursul urmăririi penale, acest
drept nu este interzis explicit şi considerăm că motive de echitate impun acordarea acestui drept
inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu este reglementată obligaţia organelor
judiciare de a informa din oficiu persoana vătămată cu privire la stadiul urmăririi penale.
93. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece în noul Cod de
procedură penală se face menţiune, în unele texte, la făptuitori, cu sensul de persoane faţă de
care nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece făptuitorul devine suspect după continuarea urmăririi penale, potrivit art. 305 alin. (3)
C.proc.pen.
94. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece subiect pasiv al acţiunii penale este inculpatul.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu este reglementată posibilitatea audierii, în calitate
de făptuitor, fără aducerea la cunoştinţă a drepturilor procesuale. Răspunsul de la lit. b) este
corect, deoarece pot fi efectuate verificări prealabile cu privire la făptuitor, în vederea începerii
urmăririi penale, atunci când aceştia au o anumită calitate prevăzută de lege, pentru care este
necesară încuviinţarea începerii urmăririi penale de către un alt organ al statului (de ex., miniştri).
95. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c), potrivit art. 305 alin. (3) C.proc.pen. Restul răspun-
surilor sunt greşite, deoarece nu se încadrează în această ipoteză.
96. b
Răspunsul de la lit. a este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece nu poate fi
dispusă începerea urmăririi penale in personam (dispunerea efectuării în continuare a urmăririi
penale) fără a fi fost dispusă mai întâi începerea urmăririi penale in rem. Considerăm că răspunsul
de la lit. c) este greşit, deoarece legea de procedură penală este de imediată aplicare, iar, la
intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, cauza este continuată din stadiul în care se
află, potrivit noului Cod.
97. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de ia lit. b) este greşit, deoarece inculpatul poate
asista şi personal la efectuarea actelor de urmărire penală, nu doar prin avocat. Răspunsul de la
lit. c) este greşit, deoarece acesta nu poate asista la toate actele de urmărire penală (de ex., nu
poate asista la efectuarea măsurilor de supraveghere tehnică).
98. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece inculpatul are dreptul de a consulta personal
dosarul de urmărire penală. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece la chemările organelor
judiciare, în cursul urmăririi penale, inculpatul trebuie să se prezinte personal, eventual putând fi
însoţit de avocat. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece medierea este posibilă în procesul
penal doar în cauzele în care este posibilă stingerea acţiunii penale prin retragerea plângerii
prealabile sau prin împăcare.
99. a, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, având în vedere că obligaţiile inculpatului nu sunt
reglementate într-un text de lege special, aşa cum sunt reglementate drepturile în art. 83
C.proc.pen., însă ele rezultă din raportarea art. 309 alin. (2) la art. 108 alin. (2) C.proc pen
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece în art. 108 alin. (2) lit. b) C.proc.pen. se prevede că
inculpatul are obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare de domiciliu
100. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece drepturile inculpatului în cursul procesului penai
(aşadar, şi în faza camerei preliminare) sunt reglementate în art. 83 C.proc.pen.; acesta nu poate
fi
încunoştinţat cu privire la toate şedinţele de judecată (de ex., cele privind supravegherea tehnică)
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece inculpatul are acest drept şi în camera preliminară,
nu
doar în cursul judecăţii. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece inculpatul poate formula
astfel
de cereri şi excepţii doar cu privire la legalitatea şi loialitatea administrării probelor.
101. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece persoana vătămată minoră nu mai este conside-
rată cu capacitate de exerciţiu restrânsă în acest caz. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece
nu există obligaţia procurorului de a sesiza instanţa civilă în toate cazurile în care a adoptat o
soluţie de clasare. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece dispoziţiile art. 94 alin. (8)
C.proc.pen. prevăd că persoana vătămată (fără a se face vreo distincţie în funcţie de vârsta
acesteia) are dreptul de a consulta dosarul.
102. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, potrivit noului Cod de procedură penală, nu mai
există noţiunea de „parte vătămată". Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit art. 81
alin. (2) C.proc.pen., persoana vătămată poate fi audiată ca martor în procesul penal. Răspunsul
de la lit. c) este greşit, deoarece, în acest din urmă caz, ea renunţă la statutul de persoană
vătămată.
103. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, drepturile persoanei vătămate fiind reglementate
în art. 81 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece doar persoanele vătămate
minore au dreptul de a beneficia în mod gratuit de un avocat.
104. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece inculpatul nu poate asista la toate actele de
urmărire penală (de ex., nu poate asista la supravegherea tehnică). Răspunsul de la lit. b) este
greşit, deoarece art. 92 C.proc.pen. prevede doar pentru avocatul inculpatului dreptul de a asista
la efectuarea actelor de urmărire penală, atunci când inculpatul are avocat ales. Răspunsul de la
lit. c) este corect, deoarece pentru inculpat se prevede însă dreptul de a consulta dosarul, în
105. c
Răspunsul de la lit. a) îl considerăm greşit, deoarece sunt opinii argumentate în doctrină
potrivit cărora se poate dispune direct punerea în mişcare a acţiunii penale, după începerea
urmăririi penale in rem; există însă şi punctul de vedere contrar, pe care însă îl considerăm
discutabil. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece inculpatul este parte. Răspunsul de la lit.
c)
este corect,'deoarece, din moment ce o persoană participă într-un proces penal în calitate de
inculpat, aceasta nu poate participa, în acelaşi proces, şi în calitate de martor, chiar dacă este
vorba de o infracţiune conexă.
106. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece inculpatul are în principal aceleaşi drepturi
procesuale ca suspectul, iar persoana vătămată are în principal aceleaşi drepturi ca partea civilă.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, deoarece subiecţii procesuali principali pot acţiona şi
după punerea în mişcare a acţiunii penale, şi în fazele camerei preliminare, şi a judecăţii.
107. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece partea civilă nu este subiect procesual, fiind parte.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, deoarece poliţistul şi specialistul pot avea calitatea de
subiecţi în procesul penal, având capacitatea să facă anumite acte procesuale. ,'
108. b
Răspunsul de la lit. a) îl considerăm greşit, deoarece constituirea de parte civilă nu se poate
face în faţa judecătorului de cameră preliminară, care are alte atribuţii în procesul penal; dacă
persoana vătămată depune la dosar o cerere de constituire de parte civilă, aceasta nu va fi
respinsă, însă nu se poate lua act de ea de către judecătorul de cameră preliminară. Răspunsul de
la lit. b) este corect, deoarece persoana vătămată are dreptul de a consulta personal dosarul în
cursul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece pentru aceasta nu se prevede
şi dreptul de a asista personal la actele de urmărire penală, prevăzându-se în schimb dreptul de a
consulta dosarul.
109. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, deoarece este incompatibilă calitatea de avocat
cu
cea de judecător de drepturi şi libertăţi, în aceeaşi cauză, şi cu cea de rudă apropiată a procuro-
rului. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece un avocat poate însă asista mai multe părţi
civile,
în aceeaşi cauză.
110. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece în noul Cod de procedură penală inculpatului nu i
se poate interzice dreptul de a lua legătura cu avocatul său. Răspunsul de la lit. b) este corect,
deoarece, dacă avocatul ales nu se prezintă, în mod nejustificat, cauza poate fi soluţionată cu
avocat din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, având interese contrare, partea
civilă
şi partea responsabilă civilmente nu pot fi asistate de acelaşi avocat.
111. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece nu este obligatorie asistenţa juridică atunci când
există un număr mare de părţi civile, ci acestora li se poate desemna un reprezentant comun,
numit dintre avocaţi. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece apărarea este obligatorie atunci
când legea prevede pedeapsa mai mare de 5 ani închisoare. Răspunsul de la lit. c) este corect,
deoarece la cuantumul pedepsei se ia în considerare pedeapsa prevăzută de lege pentru infrac-
ţiunea consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de agravare a pedepsei.
112. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, în cazul în care constată că inculpatul nu-şi poate
face singur apărarea, instanţa este obligată să-i desemneze un avocat din oficiu, chiar dacă nu
există unul dintre cazurile de apărare obligatorie. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece, în
acest caz, avocatul din oficiu nu poate pune concluzii. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
avocatul este liber să pună ce concluzii consideră necesare în apărarea inculpatului.
113. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul are dreptul de a asista la percheziţia
domiciliară, nefiind obligatorie prezenţa lui la percheziţia corporală sau a autovehiculului.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece practica judiciară a statuat că dreptul avocatului de a
asista la actele de urmărire penală se acordă doar la cererea expresă a acestuia. Răspunsul de la
lit. c) este corect, deoarece este prevăzut de lege.
114. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece nu există decât obligaţia organelor de urmărire
penală de a comunica data şi locul efectuării actului de urmărire penală, la adresa sau numărul de
fax comunicat. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece avocatul trebuie să-şi facă programul
astfel încât să nu prejudicieze efectuarea actului de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este
corect, deoarece asistarea avocatului la actul de urmărire penală nu este una pasivă, ci una
activă
115. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul suspectului nu are dreptul de a asista la
audierea persoanelor care nu au legătură cu fapta suspectului pe care îl asistă. Răspunsul de |a
Ghigheci Ghigheci
I
lit. b) este corect, deoarece avocatul suspectului sau inculpatului poate asista la efectuarea une'
percheziţii domiciliare la adresa unui martor, deoarece şi acesta este un act de urmărire penală
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu este obligatorie acordarea unui termen pentru
pregătirea apărării în orice situaţie, ci doar dacă cererea este întemeiată.
116. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece avocatul persoanei vătămate nu are dreptul de a
obţine gratuit copii ale dosarului. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece acestuia nu-i poate
fi
restricţionat accesul ia întregul dosar de urmărire penală, ci, eventual, doar la anumite acte, pe o
durată limitată. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, ca orice avocat, acesta are obligaţia
de a păstra confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului.
117. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece audierea unei persoane în cursul urmăririi penale
de către judecătorul de drepturi şi libertăţi se desfăşoară după procedura din faţa instanţei de
judecată, nefiind posibilă interzicerea dreptului avocatului de a asista la aceasta. Răspunsul de la
lit. b) este greşit, deoarece, în urma deciziei Curţii Constituţionale, procedura camerei preliminare
se desfăşoară cu citarea părţilor. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece avocatul poate face
acte în apărare şi în baza mandatului general dat de suspect sau inculpat.
118. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece avocatul poate, de regulă, să-l reprezinte pe
suspect în faţa organelor judiciare, cu excepţia cazului în care este necesară prezenţa personală a
acestuia. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece şi avocatul din oficiu poate reprezenta
partea
asistată pentru anumite acte, dacă aceasta lipseşte. Răspunsul de la lit. c) este greşit, având în
vedere că plângerile pe care le poate face la judecătorul de drepturi şi libertăţi sunt enumerate de
lege, iar aceasta nu este enumerată printre ele; inculpatului arestat nu i se poate interzice
niciodată să ia legătura cu avocatul său.
119. a, b
Răspunsurile corecte sunt cele de la lit. a) şi b), deoarece împotriva actelor de urmărire penală
se poate face plângere la procurorul ierarhic superior, iar, în cazul administrării unei probe cu
încălcarea dreptului la apărare, se poate solicita judecătorului de cameră preliminară excluderea
probei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece, în acest caz, avocatul trebuie să solicite în
camera preliminară excluderea probei.
120. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c), deoarece, fiind un termen care reglementează
restrângerea unui drept extraprocedural al inculpatului, considerăm că acesta se calculează pe
zile
pline. Din acest motiv, restul răspunsurilor sunt greşite.
121. a
Considerăm că răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece
nu se reglementează posibilitatea restrângerii dreptului avocatului de a lua cunoştinţă de anumite
acte din dosar; se reglementează doar posibilitatea procurorului de a restricţiona accesul la
dosarul de urmărire penală, pe o durată limitată de timp. Răspunsul de ia lit. c) este greşit,
deoarece, pentru avocatul suspectului, această restricţionare poate dura până la punerea în
mişcare a acţiunii penale.
122. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece nu se prevede
în lege că soluţionarea conflictului de competenţă s-ar face fără citare; din acest motiv,
considerăm că se aplică regulile de drept comun, care prevăd citarea. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece soluţionarea acestui conflict de competenţă o face curtea de apel.
123. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 51 alin. (7) C.proc.pen., instanţa care
soluţionează conflictul de competenţă poate trimite cauza la o altă instanţă din raza sa, dacă
constată că aceasta ar fi competentă. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece conflictul de
competenţă poate privi şi instanţe de grade diferite. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
Ghigheci Ghigheci
I
conflictul negativ de competenţă se declanşează imediat ce a doua instanţă şi-a declinat la rândul
său competenţa în favoarea celei dintâi.
124. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit
art. 52 alin. (3) C.proc.pen., chestiunile prealabile pot fi soluţionate anterior soluţionării cauzei
penale, de o altă instanţă, iar hotărârea pronunţată de aceasta are autoritate de lucru judecat.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece acestea se soluţionează potrivit materiei căreia îi
aparţine acea chestiune.
125. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) C.proc.pen., competenţa
de soluţionare a cauzelor reunite aparţine instanţei mai întâi sesizate; faptul că, ulterior, cauzele
s-ar disjunge din nou, nu are nicio influenţă asupra competenţei. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece, în acest caz, competenţa aparţine instanţei civile. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
deoarece nu poate fi reunită o cauză aflată în faza de cameră preliminară cu una din faza judecăţii.
126. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar cel de la lit. c) este corect, deoarece, potrivit
art. 48 C.proc.pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului,
instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul nu mai are această calitate, în cazul
când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; această regulă se aplică şi în
ceea ce priveşte competenţa judecătorului de cameră preliminară.
127. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece în speţă se aplică art. 42 alin. (1), iar nu art. 42
alin. (3) C.proc.pen. Din acest motiv, celelalte răspunsuri sunt greşite.
128. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 97 alin. (2) lit. f) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu
este corect, întrucât mijlocul de probă este modalitatea prin care este administrată în procesul
penal proba şi, prin urmare, cele două noţiuni nu sunt identice. Răspunsul de la lit. c) este corect
faţă de formularea art. 97 alin. (2) C.proc.pen.
129. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a) şi d) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât efectuarea expertizei constituie procedeul
probatoriu prin care este obţinut mijlocul de probă al raportului de expertiză.
130. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât reprezintă procedeul probatoriu prin care
se obţine mijlocul de probă reprezentat de procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare
prevăzut de art. 161 C.proc.pen., respectiv declaraţia martorului prevăzută de art. 123 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale nu constituie o
modalitate de administrare a unei probe în cadrul procesului penal.
138. a, b - .. .......
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 109 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de Ia lit. c)
nu este corect, întrucât privilegiul împotriva autoincriminărit nu implică.dreptul.inculpatului de a
folosi o altă identitate, organele judiciare având obligaţia de a stabili identitatea corectă a
persoanei audiate.
139. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât declaraţia suspectului este supusă principiului
liberei aprecieri a probelor conform art. 103 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect,
întrucât organul judiciar poate aprecia că numai anumite părţi din cele arătate de suspect sau
inculpat corespund adevărului. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece declaraţia suspec-
tului sau inculpatului îşi păstrează caracterul retractabil; chiar dacă suspectul sau inculpatul nu
oferă motive temeinice pentru revenirea asupra declaraţiei anterioare, organul judiciar urmează
însă să stabilească care dintre declaraţii corespunde adevărului.
140. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât dispoziţiile art. 111 alin. (3) C.proc.pen. nu fac
trimitere la dispoziţiile art. 109 alin. (3) C.proc.pen., iar, conform art. 10 alin. (4) C.proc.pen.,
numai suspectul sau inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere. Răspunsul de la lit. b) nu este
Ghigheci Ghigheci
I
corect, întrucât, conform art. 93 alin. (4) C.proc.pen., asistenţa juridică este obligatorie când
persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu
restrânsă. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 111 alin. (4)
C.proc.pen., prin comparaţie cu cele ale art. 110 alin. (5) C.proc.pen.
141. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 111 alin. (3) raportat la art. 110 C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este incorect, întrucât nu mai există o cerinţă legală de coroborare a declaraţiei
persoanei vătămate, fiind supusă principiului liberei aprecieri a probelor, conform art. 103 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât declaraţia persoanei vătămate nu este un
procedeu probatoriu, ci este un mijloc de probă.
142. b
Răspunsul de la lit. a) este Incorect, întrucât martorul are obligaţia de a se prezenta în faţa
organului judiciar fără însă a exista o menţiune suplimentară în cadrul citaţiei. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 114 alin. (2) lit. c) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât,
dacă martorul are o anumită confesiune sau este ateu, acesta poate depune jurământ sau
declaraţie solemnă, conform art. 114 alin. (2) lit. b) C.proc.pen.
143. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât părţile nu au capacitatea de â fi martor, conform
art. 115 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 114 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 114 alin. (3) C.proc.pen.
144. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât organul de cercetare penală nu se regăseşte în
enumerarea prevăzută de art. 114 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este incorect,
întrucât art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. nu este aplicabil soţului persoanei vătămate, ci soţului
suspectului sau inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât tatăl inculpatului se
regăseşte în dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
145. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât nu există o interdicţie legală de audiere în calitate
de martor a unei persoane care a fost anterior condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de
mărturie mincinoasă. Răspunsul de la lit. b) este incorect pentru aceleaşi considerente. Răspunsul
de la lit. c) este incorect, întrucât, conform art. 117 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., numai fratele
inculpatului poate refuza să dea declaraţii, nu şi copilul fratelui.
131. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect faţă de formularea art. 99 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) nu este corect, întrucât sarcina probei nu aparţine în nicio situaţie instanţei de judecată
aceasta neformulând nici acuzaţii şi nici apărări care ar trebui dovedite în cadrul procesului. Nu
trebuie confundată sarcina probei cu posibilitatea instanţei de a administra probe din oficiu, în
anumite condiţii, conform art. 100 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 99
alin. (1) C.proc.pen.
132. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât instanţa de judecată va aprecia motivat asupra
cererilor de probatorii formulate de către procuror, neavând obligaţia de a le încuviinţa, conform
art. 100 alin. (3) C.proc.pen. Având în vedere principiul oralităţii şi contradictorialităţii fazei de
judecată, cererea de audiere a unui martor nu trebuie formulată în mod necesar în scris, neexis-
tând o dispoziţie expresă în acest sens, cum este cazul, spre exemplu, la solicitarea efectuării
expertizei conform art. 172 alin. (3) C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este incorect.
Răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de prevederile art. 81 alin. (1) lit. b) şi c) C.proc.pen. prin
raportare la art. 100 alin. (2) C.proc.pen.
133. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, având în vedere că art. 100 alin. (4) C.proc.pen. nu
prevede un astfel de motiv pentru respingerea cererii de administrare a probei. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 100 alin. (4) lit. d) C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. c) nu este
corect, întrucât, din moment ce nu s-a constituit parte civilă în cauză, persoana vătămată nu
poate
Ghigheci Ghigheci
I
solicita administrarea de probe cu privire la prejudiciul moral suferit.
134. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 100 alin. (2) teza a doua C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este incorect, întrucât, indiferent de apărările invocate de către inculpat, dacă instanţa
apreciază că probele deja administrate sunt suficiente pentru formarea convingerii sale, nu
trebuie să administreze probe din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât, conform
art. 99 C.proc.pen., sarcina probei nu revine în nicio situaţie instanţei de judecată.
135. c
Răspunsul de la lit. â) este eronat, pentru că înlătură mijloacele de probă administrate în faza
urmăririi penale, deşi art. 103 C.proc.pen. nu prevede o anumită ierarhie a probelor în funcţie de
faza în care au fost administrate, instanţa putând să întemeieze soluţia de condamnare pe
mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. b) este eronat
faţă
de dispoziţiile exprese ale art. 346 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât
instanţa are obligaţia de a evalua toate probele administrate în cauză în mod legal.
136. a
Răspunsul de la lit. a) este corect faţă de formularea art. 105 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) nu este corect, întrucât în sarcina organelor judiciare nu există obligaţia procesuală
pozitivă de traducere a tuturor actelor aflate la dosarul cauzei. Răspunsul de la lit. c) este
incorect,
întrucât regulile art. 105 C.proc.pen. se aplică pentru toate audierile de persoane, indiferent de
calitatea acestora.
137. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât Codul de procedură penală nu mai prevede
posibilitatea pentru organele de urmărire penală de a desfăşura acte premergătoare. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 505 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât în
situaţia expusă este incident cazul de asistenţă juridică obligatorie prevăzut de art. 90 lit. a)
C.proc.pen.
146. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 116 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 122 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect - art. 116 alin. (3) C.proc.pen.
147. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât art. 122 alin. (1) C.proc.pen. are aplicabilitate
generală, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza judecăţii. Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 122 alin. (1) raportat la art. 381 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, luând în
considerare regula publicităţii şedinţei de judecată prevăzută de art. 352 alin. (1) C.proc.pen.
148. b, c
Răspunsul de Ia lit. a) este incorect, întrucât martorul are obligaţia de a spune adevărul ori de
câte ori este audiat de către organele judiciare şi nu poate reveni asupra celor declarate.
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform principiului prevăzut de art. 103 alin. (1) Cproc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât organul judiciar poate aprecia că numai anumite părţi
din cele arătate de martor corespund adevărului.
149. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 124 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât audierea poate avea loc şi în absenţa părinţilor, în condiţiile art. 124 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 124 alin. (5) lit. c) C.proc.pen.
150. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect- art. 123 alin. (2) C.proc.pen.
151. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect faţă de dispoziţiile art. 61 alin. (2) C.proc.pen. pentru că, de
regulă, percheziţia corporală se efectuează tocmai de organele de constatare. Răspunsul de la
lit. b) este Incorect, întrucât prezenţa avocatului ales la percheziţia corporală ar implica o
restrângere de libertate nejustificată şi ar putea afecta iremediabil eficacitatea procedeului
probatoriu. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece finalitatea percheziţiei corporale este de a
constata săvârşirea unei infracţiuni sau de a ridica mijloace materiale de probă aflate asupra
Ghigheci Ghigheci
I
persoanei percheziţionate. în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 61 alin. (2) C.proc.pen.
152. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că efectuarea percheziţiei corporale nu necesită un
control prealabil al legalităţii şi temeiniciei măsurii de dispunere a acestui procedeu probatoriu.
Calitatea de mijloc derivă din interpretarea art. 97 alin. (2) lit. f) C.proc.pen. (principiul libertăţii
probelor) şi a art. 198 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât dreptul la apărare
este recunoscut din momentul „notificării" acuzaţiei, fiind strâns legat de garanţiile procesuale
recunoscute ulterior constatării comiterii unei infracţiuni. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru
că valabilitatea procesului-vcrbal nu depinde de administrarea altor mijloace de probă în cauză.
153. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât este posibil ca persoana examinată să fie de acord
cu efectuarea examinării fizice externe, caz în care nu este necesară autorizarea judiciară.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că existenţa consimţământului persoanei nu este o con-
diţie prealabilă pentru dispunerea acestui procedeu probatoriu. Răspunsul de la lit. c) este eronat,
deoarece este nevoie de întrunirea tuturor condiţiilor menţionate de art. 190 alin. (5) C.proc.pen.
şi pentru că ordonanţa se poate emite şi de către organul de cercetare penală.
154. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât calitatea de notar public nu presupune garanţii
suplimentare la efectuarea percheziţiei domiciliare. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că,
in măsura în care este necesară punerea în executare a unui mandat de aducere, se cere emiterea
unui mandat de aducere de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Răspunsul de la lit. c) este
corect, pentru că percheziţia domiciliară se dispune doar dacă în cauză s-a intrat în mod oficial în
etapa de investigare a faptei.
155. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că nu se remite în prealabil copia mandatului de
percheziţie dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii. Răspunsul
de la lit. b) este corect, întrucât, spre deosebire de reglementarea anterioară, procesul-verbal de
efectuare a percheziţiei nu mai trebuie să cuprindă menţiuni referitoare la martorii asistenţi.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece art. 101 C.proc.pen. nu condiţionează reţinerea lipsei
de loialitate a administrării mijlocului de probă de prezenţa suspectului.
156. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa necompetentă va verifica cu prioritate
competenţa şi va dispune, prin încheiere motivată definitivă, declinarea cererii către judecătorul
de drepturi şi libertăţi competent.
157. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că lipsa unuia dintre apărătorii aleşi, în condiţiile în
care cel puţin un alt apărător ales este prezent, nu determină în mod necesar nulitatea sau
anularea unei măsuri procesuale dispuse de către instanţa de judecată. Răspunsul de la lit. b) este
corect, pentru că este posibil ca în faza de judecată să fie necesară ridicarea unor bunuri folosite la
comiterea faptei, iar instanţa de judecată poate aprecia că se impune administrarea unor mijloace
de probă în vederea aflării adevărului în cauză. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
judecătorul de drepturi şi libertăţi este competent exclusiv în faza de urmărire penală.
158. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, pentru că art. 158 alin. (3) C.proc.pen. permite extin-
derea percheziţiei domiciliare. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât autorizarea procurorului
se poate da şi prin telefon, urmând să se menţioneze acest fapt în procesul-verbal de percheziţie.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, deoarece instituţia extinderii percheziţiei domiciliare se
realizează dacă se transferă probe în alte locuri învecinate. Relevant este doar caracterul învecinat
al spaţiului, nu legăturile afective sau de familie dintre inculpat şi titularul dreptului.
159. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect pentru că art. 25 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 255 C.proc.pen.
obligă la restituirea lucrurilor, chiar dacă în cauză nu există constituire de parte civilă. Răspunsul
de la lit. b) este corect, pentru că art. 275 C.pen. prezintă un astfel de obiect material. Răspunsul
de la lit. c) este eronat, pentru că este posibil ca bunurile ridicate să fie irelevante în raport de
Ghigheci Ghigheci
I
obiectul probaţiunii.
160. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că percheziţia domiciliară se dispune în camera de
consiliu, în lipsa părţilor. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât accesul avocatului inculpatului
la dosarul de urmărire penală poate fi limitat de către procuror pe o durată de maxim 10 zile.
Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum prevede art. 158 alin. (5) C.proc.pen.
161. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că refuzul de a răspunde la somaţia de deschidere a
uşii este suficient pentru aplicarea dispoziţiilor art. 159 alin. (17) lit. b) C.proc.pen. De asemenea,
răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că arma de foc este esenţială pentru probatoriu şi este
necesar a se evita distrugerea unor mijloace de probă. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru
că, de regulă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 159 alin. (17) C.proc.pen. în cazul
investigării unor astfel de infracţiuni.
162. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că lipsa cheii permite folosirea forţei, operând o
prezumţie de fapt că inculpatul refuză deschiderea de bunăvoie a încăperii respective. Răspunsul
de la lit. b) este greşit, pentru că activitatea de căutare a cheilor nu este obligatorie şi nu intră în
obiectul percheziţiei domiciliare. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că folosirea forţei
pentru deschiderea unui spaţiu se poate dispune şi de către organul de cercetare penală.
163. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât este posibil ca telefonul să fie valorificat probator
prin efectuarea unei percheziţii informatice şi ulterior să fie restituit inculpatului. Răspunsul de la
lit. b) este eronat, pentru că este posibil ca telefonul mobil să nu conţină date relevante pentru
soluţionarea cauzei. Răspunsul de la lit. c) este eronat, deoarece, chiar dacă datele din telefonul
inculpatului ar fi valorificate sub aspect probator, acesta poate fi restituit către inculpat.
164. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că percheziţia nu poate avea alt obiectiv decât cel
prevăzut de art. 157 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât, în cazul
mandatului de aducere, nu se urmăresc obiectivele menţionate la art. 157 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că percheziţia domiciliară poate urmări şi ridicarea de
mijloace materiale de probă, cum ar fl armele albe folosite într-o încăierare sau cagula folosită
de
către inculpat la săvârşirea faptei penale.
165. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că autorizarea prealabilă în cazul judecătorului de la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului se dispune doar de către Curtea Europeană a
Drepturilor
Omului. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii emite un
aviz
prealabil pentru efectuarea unei percheziţii la domiciului unui procuror sau judecător. Răspunsul
de la lit. c) este greşit, pentru că percheziţia reşedinţei unui deputat implică doar acordul
prealabil
al Camerei Deputaţilor.
166. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul
Bucureşti nu are competenţa exclusivă de a se pronunţa în faza de urmărire penală în cazul
percheziţiei efectuate de către Direcţia Naţională Anticorupţie. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
întrucât, deşi este posibil ca, în baza art. 76 C.proc.pen., să se efectueze judecata de către o altă
instanţă decât,cea, corespunzătoare unităţii de parchet ce a efectuat urmărirea penală,
prorogarea
de competenţă operează numai pentru faza de cameră preliminară şi judecată, după emiterea
rechizitoriului, nu şi pe parcursul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece
judecătorul de drepturi şi-libertăţi care s-a pronunţat cu privire la luarea arestării preventive într-o
cauză nu este incompatibil pe parcursul urmăririi penale să încuviinţeze o percheziţie domiciliară
în aceeaşi cauză.
Ghigheci Ghigheci
I
167. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că perioada de valabilitate a mandatului de
percheziţie nu poate depăşi 15 zile, conform art. 158 alin. (7) lit. d) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect, pentru că se poate cere un mandat de percheziţie şi pentru o perioadă mai
mică
de 15 zile. Răspunsul de la lit. c) este corect, conform art. 158 alin. (7) lit. d) C.proc.pen.
168. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că, de esenţa cererii de percheziţie, este posibilitatea
de a fi pusă imediat în executare. Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât încheierea prin care
judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă cu privire la solicitarea de încuviinţare a perche-
ziţiei domiciliare nu este supusă niciunei căi de atac. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
contestaţia se exercită doar dacă o astfel de cale de atac este prevăzută de lege.
169. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, percheziţia domiciliară putând fi încuviinţată de instanţa de
judecată sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Răspunsul de la lit. b) este greşit,'iar cel de la
lit. c) este corect, faţă de competenţa personală a instanţei supreme. /
170. a
Răspunsul de la lit. a) este corect pentru că, în practică, e posibil ca imobilul să nu fie
numerotat sau să fie construit fără autorizaţie. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că este
nevoie de un material probator rezonabil pentru justificarea restrângerii vieţei private a persoanei
percheziţionate. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece menţionarea organului de cercetare
penală care efectuează sub supravegherea procurorului urmărirea penală nu este obligatorie în
referatul prin care se solicită încuviinţarea percheziţiei domiciliare.
171. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că art. 159 alin. (3) C.proc.pen. permite efectuarea
percheziţiei într-un local deschis publicului la ora 23.00. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât
percheziţia este permisă la ora 20.30, dacă infracţiunea este flagrantă. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, deoarece percheziţia se poate efectua şi în lipsa inculpatului, aşa cum rezultă şi din
interpretarea art. 159 alin. (11) C.proc.pen.
172. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că art. 159 alin. (14) C.proc.pen. permite predarea
silită a bunurilor, dacă din probe rezultă demersuri de a se interveni asupra mijloacelor de probă.
Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că, dacă există pregătiri de sustragere a persoanei
cercetate de la procedură, se prezumă şi că se va refuza cooperarea prin predarea de bunăvoie a
obiectelor căutate. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece nu se mai impune solicitarea de
bunăvoie din moment ce a fost deja efectuată ridicarea silită.
173. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că eficienţa percheziţiei domiciliare poate fi afectată
dacă oricine poate intra şi ieşi din spaţiul în care se efectuează aceasta. Răspunsul de la lit. b)
este
eronat, pentru că dreptul de apărare nu implică o intervenţie directă în modul în care se impune a
fi derulată percheziţia. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că limitarea accesului nu implică
întotdeauna şi măsuri de conservare a locului percheziţionat anterior sau ulterior efectuării
percheziţiei.
174. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, pentru că inculpatul aflat în detenţie poate lipsi dacă
aducerea sa nu este posibilă, conform art. 159 alin. (11) teza a doua C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect, întrucât art. 159 alin. (10) C.proc.pen. permite reprezentarea inculpatului de
către orice persoană de încredere. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că dreptul de a amâna
efectuarea unei percheziţii este recunoscut doar persoanei percheziţionate în vederea asigurării
prezenţei avocatului ales al acesteia la percheziţia în desfăşurare la sediul, domiciliul sau
reşedinţa
clientului respectiv.
175. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât art. 159
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (20) C.proc.pen. prevede expres că înregistrarea audio-video este anexată procesului-verbal
de percheziţie şi face parte integrantă din acesta, având, aşadar, valoare probatorie. Răspunsul
de
la lit. c) este eronat, deoarece înregistrarea este utilă şi pentru a se verifica ulterior dacă
percheziţia s-a derulat în mod corespunzător, filmarea mijloacelor materiale de probă utile cauzei
fiind doar o parte din activitatea aferentă punerii eficiente în aplicare a mandatului de percheziţie.
176. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că remiterea
unei copii a mandatului de percheziţie este obligatorie, aşa cum rezultă din interpretarea art. 159
alin. (5) şi (16) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că art. 159 alin. (5)
C.proc.pen. nu enumera printre persoanele cărora li se înmânează mandatul avocatul din oficiu,
nici măcar în situaţia când, din motive obiective, suspectul nu poate fi adus la percheziţia
domiciliului său.
177. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât certificatul medico-legal reprezintă un mijloc de
probă, nu un procedeu probatoriu. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că simpla contestare
a
certificatului medico-legal nu determină prin ea însăşi excluderea acestuia din materialul
probator. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât condamnarea se stabileşte prin
interpretarea
coroborată a probelor, administrarea unor mijloace de probă cu privire la aceleaşi aspecte fiind
posibilă în condiţile aplicării principiului libertăţii de apreciere a probelor.
178. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că poate exista suspiciunea rezonabilă că imparţia-
litatea expertului ar fi afectată. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din
prevederile
art. 175 alin. (7) teza a doua C.proc.pen. şi art. 176 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este
corect, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 179 alin. (3) C.proc.pen.
179. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, dacă expertiza nu este completă, se dispune un
supliment de expertiză. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că art. 181 alin. (2)
C.proc.pen.
impune efectuarea unei noi expertize medico-legale de către o comisie de medici. Răspunsul de !
a
lit. c) este corect, aşa cum rezultă din interpretarea art. 181 alin. (1) C.proc.pen.
180. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că adresa emisă de către partea civilă are strict
valoarea unui înscris, indiferent de calitatea semnatarilor şi de calităţile acestora, care nu sunt
relevante pentru valoarea juridică a actului juridic respectiv. Răspunsul de la lit. b) este corect,
întrucât cuantumul real al prejudiciului produs prin infracţiune poate coincide cu valoarea
menţionată prin cererea de constituire de parte civilă. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
un astfel de înscris poate reprezenta o valabilă constituire de parte civilă.
181. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât este necesară lămurirea urgentă a unei situaţii de
fapt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, iar constatarea este efectuată de către un specialist
(spre exemplu, certificatul medico-legal este raport de constatare, chiar dacă se eliberează doar
la
cererea persoanei vătămate, fără emiterea în prealabil a unei ordonanţe a organului de urmărire
penală). Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât instanţa nu poate dispune refacerea unui
raport
de constatare, ci poate dispune efectuarea unei expertize medico-legale. Răspunsul de la lit. b)
este greşit, având în vedere că emiterea buletinului de analiză a alcoolemiei nu se realizează
după
parcurgerea procedurii expertizei judiciare.
Ghigheci Ghigheci
I
182. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că testarea cu aparatul poligraf se efectuează, de
regulă, de
către un specialist care funcţionează în cadrul organelor de cercetare penală. Răspunsul de la lit.
b) este
corect, pentru că lămurirea caracterului simulat al comportamentului persoanei supuse testării se
determină de către un specialist ce are calitatea de ofiţer de poliţie. Răspunsul de la lit. c) este
greşit,
întrucât concluziile specialistului pot fi în sensul că se află în imposibilitate de a realiza o apreciere
a
comportamentului simulat faţă de starea de sănătate a persoanei supuse testului.
183. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt incorecte, întrucât
certificatul medico-legal emis de către medicul legist probează, de regulă, numărul de zile de
îngriiri medicale.
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că este
nevoie de o constatare de specialitate care să ateste modificarea seriei saşiului unui autoturism, şi
nu de efectuarea unor alte procedee probatorii. /
185. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că nu are
valoarea juridică nici măcar a unui raport de constatare, conform art. 198 alin. (2) teza a doua
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că un înscris emis de către partea civilă nu
este suficient pentru a conduce la aflarea adevărului într-o cauză penală.
186. a, c
Răspunsul de la lit. 3) este corect, pentru că art. 172 alin. (9) C.proc.pen. prevede o astfel de
opţiune. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că instanţa de judecată nu poate dispune
efectuarea unui raport de constare, ci doar a unui raport de expertiză. Răspunsul de la lit. c) este
corect, pentru că valoarea probatorie a raportului de constatare medico-legală nu poate fi
diminuată doar prin simpla sa contestare.
187. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 172 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că organele judiciare române pot desemna direct
experţi
străini. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că Ministerul Justiţiei nu are atribuţii de
acreditare a experţilor.
188. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că expertiza medico-legală se efectuează doar de
medicul legist. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că participarea unui expert recomandat
de către procuror este posibilă doar în faza de judecată, conform art. 173 alin. (4) teza a doua
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că expertiza medico-legală nu poate ignora
existenţa anterioară a unui certificat medico-legal.
189. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că art. 172 alin. (12) C.proc.pen. impune efectuarea
unei noi expertize de către organul judiciar. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că adminis-
trarea unui mijloc de probă nu se dispune în funcţie de părerea unei părţi despre concluziile
raportului de expertiză. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că expertiza înregistrărilor video
nu este obligatorie.
190. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că art. 173
alin. (1) C.proc.pen. oferă şi organului de cercetare penală opţiunea de a dispune efecturea unui
raport de expertiză. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că art. 172 alin. (4) C.proc.pen.
impune ca expertiza să fie efectuată doar de către experţi oficiali sau independenţi.
191. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea
expertului va fi afectată. De asemenea, răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că art. 17J3
Ghigheci Ghigheci
I
alin. (1) C.proc.pen., raportat la art. 117 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., oferă expertului dreptul de a
refuza efectuarea expertizei. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că inculpatul poate fi
vătămat ca urmare a incompatibilităţii expertului.
192. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că expertul poate lua legătura cu părţile doar în
condiţiile art. 175 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că art. 175 alin.
(2)
C.proc.pen. impune ca expertiza să fie efectuată în baza materialului cauzei. Răspunsul de la lit.
c)
este greşit, pentru că expertul nu are competenţa de a impune organelor judiciare cum să
interpreteze normele de drept.
193. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 180 alin. (1) teza întâi
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din interpretarea art. 180 alin. (i)
teza a doua C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, în acest caz, este posibilă fie
audierea expertului, fie efectuarea unei noi expertize.
194. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit şi pentru că se poate efectua o altă cercetare la faţa locului
cu
privire la aspectele ignorate, fără a se înlătura prima cercetare la faţa locului. Răspunsul de la
lit. b) este corect, pentru că apărările inculpatului privind caracterul incomplet al expertizei au
putut fi înlăturate motivat. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că finalităţile celor două
procedee probatorii sunt diferite.
195. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 193 alin. (3) teza a
doua
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, cercetarea la faţa locului fiind, de regulă,
efectuată
în faza de investigare a faptei. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că operativitatea
efectuării acestui procedeu probator implică doar emiterea prealabilă a unei ordonanţe a
organului de urmărire penală.
196. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât, pentru efectuarea cercetării la faţa locului într-o
locuinţă, nu este necesară emiterea unui mandat de percheziţie. Răspunsul de la lit. b) este
corect,
pentru că se poate dispune cercetarea la faţa locului de către organele de urmărire penală,
inclusiv de către organele de cercetare penală. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că
imunităţile aferente calităţii de europarlamentar nu se aplică în cazul cercetării la faţa locului,
situaţie în care restrângerea dreptului la viaţă privată este justificată de necesitatea constatării
directe a unor împrejurări necesare pentru stabilirea adevărului în cauză.
197. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, pentru că modul în care se efectuează cercetarea la
faţa locului la sediul unei societăţi comerciale nu se stabileşte de către conducerea societăţii
comerciale respective, ci de către organele de urmărire penală. Răspunsul de la lit. b) este corect,
întrucât art. 192 alin. (2) C.proc.pen. permite o limitare a comunicărilor între persoanele prezente
la faţa locului ca urmare a dispoziţiilor organelor de urmărire penală.
198. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că reconstituirea
poate urmări şi verificarea apărărilor inculpatului, în măsura în care acestea sunt verosimile.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că reconstituirea se poate efectua şi prin intermediul
unui program informatic.
199. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, pentru că reconstituirea reprezintă un procedeu
probatoriu ce poate urmări doar anumite circumstanţe ale comiterii faptei, în măsura în care cele-
lalte împrejurări sunt necontestate. Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât procesul-verbal de
Ghigheci Ghigheci
I
reconstituire este mijlocul de probă, aşa cum rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 195 cu ale
art. 198 alin. (2) teza a doua C.proc.pen.
200. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că este posibil ca procedeul probatoriu al reconsti-
tuirii să fie inutil pentru aflarea adevărului în cauză, în măsura în care reconstituirea nu reprezintă
o modalitate posibilă de comitere a faptei cercetate. Răspunsul de la lit. b) este eronat, întrucât
reconstituirea poate viza o variantă de comitere a faptei care să nu fie în concordanţă cu susţi-
nerile inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că reconstituirea se poate derula fără
prezenţa persoanei vătămate, în condiţiile respectării moralei publice.
201. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că art. 192 alin. (1) teza finală impune obligaţia
efectuării unei cercetări ta faţa -tocului, în măsura în care există ^suspiciuni privind decesul unei
persoane. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că art. 193 alin. ¡1) C.proc.pen.'nu impune
obligativitatea efectuării reconstituirii. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că autopsia poate
lipsi dacă nu se găseşte cadavrul.
202. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât reţinerea este singura măsură preventivă care se
poate dispune de organele de cercetare penală [art. 203 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) C.proc.pen.].
Variantele de la lit. b) şi c) nu sunt corecte, întrucât măsura controlului judiciar şi măsura
controlului judiciar pe cauţiune se pot dispune doar de procuror, judecătorul de drepturi şi
libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată [art. 203 alin. (2) C.proc.pen.].
203. a
Faţă de suspect se poate dispune doar măsura reţinerii [art. 209 alin. (1) C.proc.pen.]. Măsura
controlului judiciar şi a controlului judiciar pe cauţiune se pot dispune doar faţă de inculpat
[art. 203 alin. (2) C.proc.pen.].
204. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât măsura preventivă a reţinerii se poate dispune
doar în cursul urmăririi penale [art. 203 alin. (1) C.proc.pen.].
205. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât măsura reţinerii se poate dispune doar de
organele de urmărire penală. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât judecătorul de
drepturi şi libertăţi nu poate lua măsura controlului judiciar la propunerea procurorului, însă
poate lua faţă de inculpat măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă respinge propunerea
procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu [art. 219 alin. (9) C.proc.pen. - cu precizarea
că trimiterea la propunerea de arestare preventivă din cuprinsul textului este o evidentă - şi
regretabilă - eroare materială, fiind vorba de respingerea propunerii de arest la domiciliu] şi dacă
respinge propunerea de luare a măsurii arestării preventive [art. 227 alin. (2) C.proc.pen.].
206. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât judecătorul de drepturi şi libertăţi nu
poate lua măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune la propunerea
procurorului, care poate dispune, el însuşi, în cursul urmăririi penale, aceste măsuri preventive
[art. 203 alin. (2) C.proc.pen.]. Pentru varianta corectă, a se vedea art. 219 alin. (1) C.proc.pen.
207. b, c
în cursul urmăririi penale, propunerea procurorului de luare a unei măsuri preventive se
soluţionează în camera de consiliu, se pronunţă în camera de consiliu [art. 203 alin. (5)
C.proc.pen.] şi se soluţionează prin încheiere, care se comunică procurorului şi inculpatului care
au lipsit de la pronunţare [art. 203 alin. (7) C.proc.pen.]. A se vedea şi decizia nr. 4/2014 a înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a
stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1)
C.proc.pen., că, în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia
împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră
preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere
motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, în
cursul urmăririi penale, propunerea procurorului de luare a unei măsuri preventive faţă de
inculpatul major se soluţionează şi se pronunţă în şedinţă publică.
Ghigheci Ghigheci
I
208. a, c
A se vedea art. 203 alin. (5) C.proc.pen. şi art. 203 alin. (7) C.proc.pen.
preventive este existenţa probelor şi a indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă
că o persoană a săvârşit o infracţiune. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât existenţa unui alt
mandat de arestare emis în altă cauză nu este un impediment pentru luarea măsurii reţinerii şi a
arestării preventive în altă cauză.
218. a
A se vedea art. 203 alin. (1) C.proc.pen.
219. c
Variantele de la lit. a) şi b) nu sunt corecte - art. 203 alin. (1) C.proc.pen. şi art. 360 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât măsurile preventive pot fi dispuse doar în
cursul procesului penal, deci după începerea urmăririi penale.
220. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 209 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 209 alin. (14) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât faţă de
suspect nu se poate lua măsura arestării preventive.
221. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 210 alin. (2) C.proc.pen. Pentru răspunsurile greşite, a
se vedea art. 209 alin. (7) C.proc.pen. şi art. 209 alin. (15) C.proc.pen.
222. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (1) şi (4) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect, având în vedere dispoziţiile art. 360 alin. (2) C.proc.pen.
223. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât faţă de suspect nu se poate dispune
măsura preventivă a controlului judiciar. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 202 alin. (3)
C.proc.pen.
224. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru a se dispune măsura controlului judiciar
pe cauţiune, trebuie, printre altele, să existe probe, iar nu indicii temeinice, din care să rezulte
suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune [art. 216 raportat la art. 223 alin. (1)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 202 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit.
c)
nu este corect, întrucât faţă de suspect nu se poate dispune măsura preventivă a controlului
judiciar pe cauţiune.
225. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar
pe cauţiune se poate dispune doar faţă de inculpat. Răspunsurile de la lit. b) şi c) nu sunt
corecte,
întrucât măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune nu se poate dispune
înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspect şl se poate dispune şi de
procuror,
în cursul urmăririi penale.
226. b, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 216 alin. (1) C.proc.pen.
227. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 203 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune se pot dispune din oficiu
şi în cursul urmăririi penale sau în cursul procedurii de cameră preliminară.
228. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b)
şi c) nu sunt corecte, întrucât situaţiile menţionate sunt incidente doar în cazul arestării
preventive şi al arestului la domiciliu în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. b) - art. 241 alin. (I1)
lit. b) C.proc.pen. sau în cazul arestării preventive în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c) -
Contestaţia împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul
Ghigheci Ghigheci
I
judecătoriei dispune asupra măsurilor preventive se depune la acest judecător şi se
soluţionează
de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului [art. 204 alin. (1) C.proc.pen.]-
contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare [art. 204
alin. (4) C.proc.pen.].
210. a, b
Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară constată
încetarea de drept a măsurii preventive nu este suspensivă de executare [art. 205 alin. (3)
C.proc.pen.]; dacă prin încheierea atacată s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu
măsura controlului judiciar, contestaţia formulată de procuror trebuie soluţionată înainte de
expi-
rarea duratei măsurii preventive [art. 205 alin. (5) C.proc.pen.]. Contestaţia poate fi soluţionată
şi
în lipsa inculpatului, în situaţiile în care acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori
din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în
faţa
judecătorului [art. 205 alin. (7) C.proc.pen.].
211. c
Contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la tribunal ia
măsura controlului judiciar se soluţionează de un singur judecător de cameră preliminară din
cadrul curţii de apel [art. 205 alin. (1) C.proc.pen.]. Codul de procedură penală prevede un
termen
de 5 zile în care se soluţionează contestaţia doar dacă aceasta este formulată de inculpat [art.
205
alin. (4) C.proc.pen.]. La soluţionarea contestaţiei, se citează inculpatul [art. 205 alin. (6)
C.proc.pen.].
212. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 206 alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. 203 alin. (6)
C.proc.pen. Răspunsul de la Ut. c) nu este corect, întrucât contestaţia împotriva încheierii prin
care
instanţa se pronunţă asupra măsurilor preventive se judecă în şedinţă publică.
213. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 207 alin. (1) şi art. 208 alin. (4) C.proc.pen.
Verificarea subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive în
cursul procedurii de cameră preliminară se realizează nu mai târziu de 30 de zile, ceea ce face
răspunsul de la lit. b) incorect [art. 207 alin. (6) C.proc.pen.].
214. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere art. 207 alin. (7) C.proc.pen., introdus prin
O.U.G. nr. 82/2014. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră
preliminară nu poate lua măsura reţinerii faţă de inculpat, care poate fi dispusă doar de organele
de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este corect, având în vedere art. 346 alin. (1)
C.proc.pen.
215. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 208 alin. (1) şi art. 208 alin. (4) C.proc.pen. La
primirea dosarului de la judecătorul de cameră preliminară, instanţa de judecată verifică din
oficiu, şi nu la cererea procurorului, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii
arestării preventive, ceea ce face răspunsul de la lit. b) incorect [art. 208 alin. (2) C.proc.pen.].
216. a, c
Pentru condiţiile în care se poate dispune măsura preventivă a reţinerii, a se vedea art. 209
raportat la art. 202 C.proc.pen.
217. a, c
Durata măsurii reţinerii este de cel mult 24 de ore (fără nicio diferenţiere în privinţa majorilor
şi a minorilor); astfel, măsura reţinerii se poate lua şi pe o durată mai scurtă de 24 de ore, astfel
încât răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, potrivit
art. 209 alin. (1) raportat la art. 202 alin. (1) C.proc.pen., una dintre condiţiile luării unei măsuri
Ghigheci Ghigheci
I
242. b, c
Pentru condiţiile generale pentru luarea unei măsuri preventive, a se vedea art. 202
C.proc.pen. în plus, pentru condiţiile speciale pentru luarea-mâsurii arestului ladomictliu, a se
vedea art. 218 C.proc.pen.
243. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) şi art. 227 alin. (2) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa de judecată nu poate lua măsuri preventive
prin sentinţă [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
244. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât, în cursul urmăririi penale, măsura arestului la domiciliu se poate dispune şi
dacă, de exemplu, procurorul formulează o propunere de luare a măsurii arestării preventive,
dacă instanţa respinge o astfel de propunere [art. 227 alin. (2) C.proc.pen.].
245. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 221 alin. (7) C.proc.pen. şi art. 221 alin. (2) lit. b)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât cererea prin care Inculpatul solicită
organului judiciar care a luat măsura să îi permită părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul
de muncă se poate formula doar în scris [art. 221 alin. (6) C.proc.pen.].
246. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 218 alin. (1) şi art. 216 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 219 alin. (5) şi art. 220 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât, pentru a fi incident acest impediment pentru dispunerea măsurii arestului la
domiciliu, este necesar ca inculpatul să fi fost anterior condamnat definitiv pentru infracţiunea de
evadare [art. 218 alin. (3) C.proc.pen.].
247. a, c
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 218 alin. (1) raportat la art. 223 alin. (1) C.proc.pen.,
respectiv art. 215 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 223 alin. (2)
C.proc.pen.
248. a, c
Variantele de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 222 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 241 alin. (1) lit. b)
C.proc.pen.
249. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 203 alin. (3) C.proc.pen.
250. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, având în vedere dispoziţiile art. 222 alin. (9) C.proc.pen., cu
precizarea că, potrivit noului Cod de procedură penală, nu mai există o diferenţiere cu privire la
durata măsurilor preventive care se dispun cu privire la minori sau la majori. Răspunsul de la lit. b)
nu este corect - art. 218 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, în
cursul urmăririi penale, măsura arestului la domiciliu se poate dispune şi dacă, de exemplu,
procurorul formulează o propunere de luare a măsurii arestării preventive, dacă instanţa respinge
o astfel de propunere [art. 227 alin. (2) C.proc.pen.].
251. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 399 alin. (9) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât Codul de procedură penală nu prevede o durată maximă a arestului la domiciliu în
cursul judecăţii. în acest sens, la data 7 mai 2014, Curtea Constituţională a constatat că
dispoziţiile
art. 222 C.proc.pen. sunt neconstituţionale. Curtea a observat că, prin omisiunea legiuitorului de
a
reglementa în cuprinsul acestui articol termenul şi durata maximă a măsurii preventive a
arestului
la domiciliu luate în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă, sunt
A se vedea art. 207 alin. (7) C.proc.pen., art. 203 alin. (2) C.proc.pen.
230. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 265 alin. (1) şi art. 318 C.proc.pen. Faţă de
suspect
Ghigheci Ghigheci
I
nu se poate lua decât măsura preventivă a reţinerii. Astfel, răspunsul de la lit. a) nu este corect
231. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât calea de atac împotriva măsurii controlului
judiciar dispus de procuror este plângerea, nu contestaţia. Răspunsul de la Ut. b) nu este corect
în
raport de dispoziţiile art. 2151 alin. (6) C.proc.pen. Pentru răspunsul corect, a se vedea art.
212
232. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 212 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 218 raportat la art.
223
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 217 alin. (2) C.proc.pen.
Răspunsul
de la lit. c) nu este corect, având în vedere că faţă de suspect nu se poate dispune măsura
controlului judiciar pe cauţiune.
233. a, b
234. a, c
235.a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 217 slin. (5) şi 9 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu
este corect, întrucât sumele reprezentând amenzi judiciare nu se deduc din cuantumul cauţiunii,
ci numai sumele reprezentând amenzile penale [art. 217 alin. (7) C.proc.pen.]. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, în raport de dispoziţiile art. 208 alin. (5) C.proc.pen.
236. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 217 alin. (6) şi (8) C.proc.pen.
237. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 217 alin. (1), (6), (7) C.proc.pen.
238. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. şi art. 242 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât controlul judiciar pe cauţiune se poate
dispune şi de procuror, prin ordonanţă.
239. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 213 alin. (1) C.proc.pen. şi art. 205 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât încheierea prin care instanţa de apel ia
măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune este definitivă.
240. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât competenţa de soluţionare a plângerii împotriva
ordonanţei procurorului prin care se dispune controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune
aparţine doar judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Instanţa căreia i-ar reveni competenţa să
judece cauza în primă instanţă [art. 213 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se
vedea art. 213 alin. (2), respectiv art. 213 alin. (1) C.proc.pen.
241. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru a se putea dispune înlocuirea controlului
judiciar pe cauţiune cu măsura arestării preventive pentru acest motiv, este necesar pentru noua
infracţiune să se fi dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului.
Răspunsurile
de la lit. b) şi c) sunt corecte, având în vedere dispoziţiile art. 216 alin. (3) raportat la art. 215
alin. (8) şi (9) C.proc.pen.
încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 23 - libertatea individuală, art. 25 - libera
circulaţie, art. 26-viaţa intimă, familială şi privată, art. 39 - libertatea întrunirilor, art. 41 - munca
şi protecţia socială a muncii şi, respectiv, în art. 53 - restrângerea exerciţiului drepturilor sau
libertăţilor fundamentale. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât durata privării de
libertate
dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime
Ghigheci Ghigheci
I
a
măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale [art. 222 alin. (10)
C.proc.pen.]
252. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât durata privării de libertate dispusă prin măsura
arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării
preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, care este de 180 de zile [art. 222 alin.
(10)
Cproc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât încheierea prin care se soluţionează
propunerea procurorului de luare a măsurii arestului la domiciliu se pronunţă în camera de
consiliu
[art. 203 alin. (5) C.proc.pen.]. Pentru varianta corectă, a se vedea art. 204 alin. (1) C.proc.pen.
253. a, b
raportat la art. 219 alin. (5) C.proc.pen. Dispoziţiile procesual penale nu prevăd obligaţia instanţei
de a audia inculpatul prezent cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului la
domiciliu în cursul judecăţii, astfel încât răspunsul de la lit. c) este greşit.
254. b, c
Pentru condiţiile de luare a măsurii arestării preventive, a se vedea art. 223 C.proc.pen.
255. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 209 alin. (16) C.proc.pen. şi art. 330 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât propunerea de luare a măsurii arestării preventive
în
cursul procedurii de cameră preliminară se soluţionează în camera de consiliu.
256. a, b
Pentru variantele corecte, a se vedea art. 231 alin. (1), (2) şi (3) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât, în ipoteza luării măsurii arestării preventive a inculpatului în lipsă,
dacă cauza se află în faţa instanţei de judecată, organul de poliţie care pune în executare
mandatul
de arestare preventivă este obligat să prezinte inculpatul arestat în faţa instanţei de judecată, şi
nu a judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura [art. 231 alin. (4) C.proc.pen.].
257. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât durata maximă a arestării preventive este de 5
ani doar pentru faza judecăţii în primă instanţă. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte -
art. 236 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 239 alin. (1) şi (2) C.proc.pen.
258. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, având în vedere art. 399 alin. (1) C.proc.pen. Pentru
răspunsurile corecte, a se vedea art. 399 alin. (10) C.proc.pen. şi art. 238 alin. (1) C.proc.pen.
259. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 204 alin. (1) şi art. 535 C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect - art. 347 C.proc.pen.
260. a, c
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât cererea de revocare (şi de înlocuire) a
unei măsuri preventive se formulează numai în scris [art. 242 alin. (5) C.proc.pen.].
261. a
Măsura arestării preventive se poate dispune doar faţă de inculpat [art. 203 alin. (3)
C.proc.pen.] şi nu se poate dispune prin sentinţa prin care instanţa soluţionează cauza în primă
instanţă [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
262. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, pentru cazul de arestare preventivă regle-
mentat de art. 223 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., dispoziţiile procesual penale nu impun condiţia ca
legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, pentru a se dispune arestarea preventivă, este
necesar, printre altele, să existe probe că inculpatul a săvârşit o infracţiune, nefiind suficientă
Ghigheci Ghigheci
I
existenţa indiciilor temeinice [art. 223 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea
cazul de arestare preventivă reglementat de art. 223 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
263. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât din durata arestării preventive nu se deduce
durata
reţinerii [art. 226 alin. (2) teza finală C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât,
pentru cazurile de arestare prevăzute de art. 223 alin. (1) lit. a)-d) C.proc.pen., dispoziţiile
procesual
penale nu impun condiţia ca legea să prevadă pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de
5
ani sau mai mare. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât Codul de procedură penală nu mai
face
nicio diferenţiere cu privire la durata măsurilor preventive între majori şi minori.
264. c
A se vedea art. 229 C.proc.pen.
265. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, noul
Cod de procedură penală nu mai prevede obligativitatea audierii inculpatului reţinut înainte de
formularea propunerii de arestare preventivă. Răspunsul de la lit. b) este corect, în raport de
dispoziţiile art. 224 alin. (2) C.proc.pen., Tribunalul Bucureşti fiind instanţa unde se află sediul
parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, corespunzătoare în grad
instanţei competente să judece cauza în primă instanţă. Răspunsul de la lit. c) nu este corect,
întrucât dispoziţiile procesual penale nu impun soluţionarea propunerii de arestare preventivă
înainte de expirarea duratei reţinerii.
266. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât durata maximă a arestării preventive în cursul
urmăririi penale - indiferent că inculpatul este major sau minor - este de 30 de zile [art. 226
alin. (2) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 227 alin. (2) C.proc.pen.,
respectiv art. 226 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 222 alin. (1) C.proc.pen.
267. b, c
268. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 230 alin. (1) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 230 alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. 230 alin. (3) lit. e) C.proc.pen.
269. b, c
corecte, a se vedea art. 231 alin. (7) C.proc.pen.
270. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât darea în urmărire şi în consemn la punctele de
trecere a frontierei a inculpatului se realizează de organele competente, organul de poliţie
însărcinat cu executarea mandatului având doar obligaţia de a înştiinţa aceste organe (art. 232
C.proc.pen.). Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 232 C.proc.pen.
271. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 234 C.proc.pen.
272. b, c
273. b, c
274. b, c
corecte, a se vedea art. 235 alin. (3) şi (6) C.proc.pen.
275. a, b
Pentru răspunsul de la lit. a), a se vedea art. 237 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este, de asemenea,corect, întrucât incidenţa vreunui caz de încetare de drept a măsurii arestării
preventive se poate constata inclusiv în cadrul soluţionării propunerii de prelungire a măsurii
Ghigheci Ghigheci
I
arestării preventive. Răspunsul de la Ut. c) nu este corect, întrucât încheierea prin care
judecătorul
de drepturi şi libertăţi respinge propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este
executorie [art. 204 alin. (3) C.proc.pen.].
276. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, în situaţia în care judecătorul de drepturi şi
libertăţi respinge propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, dispune
punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei măsurii arestării preventive [art. 237
alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 237 alin. (2) C.proc.pen.
277. a, c
C.proc.pen., cu precizarea că actualele dispoziţii procesual penale nu fac nicio diferenţă între
durata măsurilor preventive aplicabile majorilor şl minorilor.
278. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 236 alin. (2) C.proc.pen. Variantele de la lit. b) şi c) nu
sunt corecte, întrucât, în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestării
preventive nu se prelungeşte, ci se menţine.
279. a
280. b,c
corecte, a se vedea art. 234 alin. (2) C.proc.pen., respectiv art. 235 alin. (5) C.proc.pen.
281. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, în procedura de cameră preliminară, măsura
arestării preventive poate fi dispusă din oficiu sau la propunerea procurorului [art. 238 alin. (1)
C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 238 alin. (1) C.proc.pen.
282. a
corect, întrucât mandatul de arestare preventivă se emite de preşedintele completului de
judecată [art. 238 alin. (2) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât Codul de
procedură penală nu prevede o durată maximă a arestării preventive în apel, ci doar pentru
judecata în primă instanţă [art. 239 alin. (1) C.proc.pen.].
283. c
284. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 399 alin. (3) lit. c) C.proc.pen. Pentru răspunsurile
corecte, a se vedea art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. şi art. 399 alin. (3) lit. a) C.proc.pen.
285. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât măsurile preventive încetează de drept în cazurile în
care instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de suspendare a executării pedepsei sub
supraveghere, chiar nedefinitivă [art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu
este
corect, întrucât pronunţarea unei hotărâri de condamnare cu executare nu este un caz de încetare
de drept a măsurii arestării preventive. De asemenea, nici răspunsul de la lit. c) nu este corect,
întrucât durata maximă a arestării preventive în primă instanţă este de 5 ani [art. 239 alin. (1)
C.proc.pen.].
286. a, b
Cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune
se soluţionează în cursul judecăţii în camera de consiliu (atât etapa admiterii în principiu, cât şi
judecata pe fond). în etapa admiterii în principiu se analizează şi dacă cererea este întemeiată, în
caz contrar urmând a fi respinsă în principiu [a se vedea art. 242 alin. (10) şi (11) C.proc.pen.].
287. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 242 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
288. c
Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive poate fi formulată doar în scris şi se
Ghigheci Ghigheci
I
adresează judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei
de judecată, după caz [art. 242 alin. (5) C.proc.pen.].
289. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 242 alin. (10) şi (13) C.proc.pen.
290. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 241 alin. (I1) lit. b) C.proc.pen., art. 241 alin. (1)
lit. c) C.proc.pen. Doar în cursul urmăririi penale durata maximă a măsurii arestului la domiciliu
este de 180 de zile [art. 222 alin. (9) C.proc.pen.].
291. b
Revocarea măsurilor preventive se dispune în cazul în care au încetat temeiurile avute în
vedere la luarea măsurii arestării preventive (şl nu în caz de schimbare a acestora) sau în cazul în
care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii. La data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii, măsura arestării preventive
încetează de drept, nu se revocă [art. 241 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.].
292. b, c
încetarea de drept a măsurii arestării preventive se poate dispune prin încheiere, prin sentinţa
prin care instanţa soluţionează cauza pe fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.] sau prin ordonanţa
de
clasare [art. 315 alin. (4) C.proc.pen.].
293. a, b
Audierea inculpatului prezent este obligatorie cu ocazia soluţionării cererii de revocare sau
înlocuire a unei măsuri preventive [art. 242 alin. (8) C.proc.pen.]. Codul de procedură penală nu
prevede obligaţia de audiere a inculpatului cu ocazia verificării legalităţii şi temeiniciei măsurilor
preventive în cursul judecăţii.
294. a
Faţă de suspect (indiferent că este major sau minor) se poate lua doar măsura reţinerii.
Măsurile controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune, arestului la domiciliu şi arestării
preventive se pot dispune doar faţă de inculpat.
295. c
Codul de procedură penală nu prevede termene derogatorii pentru care se pot dispune
măsurile preventive faţă de minori în raport cu termenele pentru care se pot dispune măsurile
preventive faţă de majori.
296. a, b
297. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, potrivit art. 249 alin. (5) C.proc.pen., măsurile
asigurătorii care au ca scop garantarea executării cheltuielilor judiciare pot fi luate asupra
bunurilor părţii responsabile civilmente. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 249 alin. (6) teza
întâi C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 249 alin. (6) teza a doua C.proc.pen.
298. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 249 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect - art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât răspunderea
penală este personală şi la fel sunt şi sancţiunile pronunţate; în acest sens sunt şi dispoziţiile
299. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât doar instanţa de judecată poate lua măsuri
asigurătorii după începerea judecăţii, potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 249 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât
luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în unele situaţii - de exemplu, potrivit art. 249
300. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât contestaţia împotriva măsurilor asigurătorii poate fi
formulată de orice persoană interesată, potrivit art. 250 alin. (1) C.proc.pen.Răspunsul de la lit.
b)
Ghigheci Ghigheci
I
este corect. Art. 254 C.proc.pen. reglementează poprirea asigurătorie, care are ca obiect creanţe.
Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 249 alin. (8) C.proc.pen.
301. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât se poate face contestaţie şi împotriva măsurii
asigurătorii, potrivit art. 250 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 250
alin. (2) şi (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 250 alin. (3) şi (6) C.proc.pen.
302. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât contestaţia se judecă în cameră de consiliu, potrivit
art. 250 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 250 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât competenţa aparţine judecătorului de drepturi şi
libertăţi - art. 250 alin. (1) teza finală C.proc.pen.
303. a, c
greşit - art. 252 alin. (9) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 252 alin. (1)
C.proc.pen.
304. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât măsurile asigurătorii pot avea ca obiect şi bunurile
imobile, potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect,
potrivit art. 251 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât şi bunurile perisabile pot fi
sechestrate, după cum rezultă din art. 252 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
305. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât poprirea asigurătorie se poate dispune doar prin
ordonanţă sau încheiere, potrivit art. 249 alin. (1) şi art. 254 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect, după cum rezultă din art. 254 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, întrucât poprirea are ca obiect doar bunuri mobile.
306. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât doar instanţa de judecată poate dispune restabilirea
situaţiei anterioare, potrivit art. 256 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât
restabilirea situaţiei anterioare nu este întotdeauna posibilă, după cum rezultă şi din art. 256
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât restabilirea situaţiei anterioare poate fi
dispusă doar în timpul judecăţii.
307. a, b
Având în vedere principiul formalismului incident în cazul procedurii de citare, numai
răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât procedura de citare poate fi realizată numai
prin modalităţile prevăzute expres de lege.
308. a, c
Faţă de prevederile art. 257 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
corecte, organele din cadrul Jandarmeriei Române putând numai pune în executare mandatele de
aducere emise conform art. 265 C.proc.pen.
309. a, b
corect - art. 257 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect - art. 257 alin. (6)
C.proc.pen.
310. a, b
Numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 258 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) este incorect, întrucât art. 258 C.proc.pen. nu obligă organul judiciar să menţioneze în
cuprinsul citaţiei faptul că acţiunea penală a fost pusă în mişcare.
311. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât art. 259 alin. (1) C.proc.pen. prevede numai ca o
modalitate subsidiară citarea la locul de muncă, în cazul în care nu este cunoscută adresa unde
locuieşte persoana. Răspunsurile de la lit. b) şi c ) sunt corecte - art. 259 alin. (6) şi (7) C.proc.pen.
312. a, c
incorect, întrucât suspectul sau inculpatul poate fi citat în condiţiile art. 259 alin. (4) C.proc.pen.
numai la sediul avocatului ales, nu şi al celui din oficiu. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 259
Ghigheci Ghigheci
I
313. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect - art. 259 alin. (5) C.proc.pen.
314. a, b
Din prevederile art. 259 alin. (9) C.proc.pen. rezultă că răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât nu trebuie indicată o persoană cu domiciliul
pe teritoriul României, ci trebuie să fie indicată o adresă pe teritoriul României unde urmează să i
se facă toate comunicările privind procesul.
315. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect - art. 259 alin. (12) C.proc.pen.
316. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât persoana citată trebuie să îşi manifeste acordul
pentru a fi citată prin intermediul poştei electronice, conform art. 257 alin. (5) C.proc.pen. Citarea
prin agent procedural este permisă de art. 257 alin. (2) C.proc.pen., iar locul citării este la sediul
societăţii, conform art. 259 alin. (12) C.proc.pen., prin urmare răspunsul de la lit. b) este corect.
Răspunsul de la lit. c) este, de asemenea, corect, întrucât citarea prin notă telefonică poate fi
realizată chiar dacă nu există acordul persoanei citate, conform art. 257 alin. (1) C.proc.pen.
317. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de prevederile art. 261 alin. (1) C.proc.pen.
Totodată, spre deosebire de procesul civil, Codul de procedură penală nu prevede ca modalitate
de îndeplinire a procedurii de citare lăsarea plicului în căsuţa de scrisori.
318. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de formularea art. 263 C.proc.pen. Astfel
răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât persoana vătămată este în continuare nelegal citată
'
lipseşte de la judecarea cauzei. Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât instanţa poate
invoca
nelegala citare a unei părţi numai la termenul la care ea s-a produs, în condiţiile art. 263 alin (2)
C.proc.pen.
319. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, din moment ce inculpatul este arestat preventiv
prezenţa acestuia este obligatorie conform art. 364 alin. (1) C.proc.pen., nemaifiind astfel
incidenţă limitarea prevăzută de art. 263 alin. (2) C.proc.pen., nelegala citare putând fi invocată
în
condiţiile nulităţii absolute, conform art. 281 alin. (4) lit. b) C.proc.pen., în orice stare a procesului
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 259 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
nu
este corect, întrucât prezenţa inculpatului arestat este obligatorie în faţa instanţei, iar prezenţa
avocatului din oficiu, care nu a luat legătura cu inculpatul, nu poate acoperi nici viciile procedurii
de citare şi nici nulitatea absolută ce decurge din lipsa inculpatului.
320. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit - art. 265 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât persoana vătămată a fost legal citată, mandatul de aducere putând fi emis în
condiţiile art. 265 alin. (1) C.proc.pen. în cazul în care martorul refuză să primească citaţia, va fi
afişată înştiinţarea potrivit prevederilor art. 260 alin. (2) C.proc.pen., martorul fiind legal citat de
la
momentul expirării termenului pentru prezentare. Faţă de acestea, răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât sunt îndeplinite condiţiile art. 265 alin. (1) C.proc.pen.
321. c
Numai răspunsul de la lit. c) este corect - art. 265 alin. (2) C.proc.pen.
322. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, având în vedere procedura stabilită prin art. 265
alin. (4) şi (7) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, spre deosebire de
metodele speciale de supraveghere şi cercetare, Codul de procedură penală nu prevede o
procedură de emitere provizorie a mandatului de aducere de către procuror.
Ghigheci Ghigheci
I
323. a, c
Numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte - art. 266 alin. (1) C.proc.pen.
324. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, dacă starea de sănătate a persoanei supuse
mandatului de aducere nu permite deplasarea acesteia, împotriva sa nu poate fi folosită forţa,
astfel cum rezultă din art. 266 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte -
325. b
Răspunsul de la lit. a) este Incorect, întrucât din art. 265 alin. (12) C.proc.pen. rezultă că, dacă
audierea a fost finalizată înainte de cele 8 ore, martorul nu mai poate fi privat de libertate în
'continuare. Faţă de acelaşi text de lege, răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât martorul nu mai poate fi privat de libertate după expirarea celor 8 ore,
chiar dacă faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a reţinerii.
326. a, b
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât termenele substanţiale constituie o clasificare
distinctă de termenele procedurale, primele fiind stabilite pentru a asigura un drept sau un
interes
procesual, preexistent şi independent de procesul penal.
327. a -
Faţă de dispoziţiile art. 268 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit.. a) este corect.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât nerespectarea "termenelor procedurale poate, în
anumite condiţii, să atragă răspunderea disciplinară, însă aceasta nu intervine în mod obligatoriu.
328. b
Termenul de apel este prevăzut pentru exercitarea căii de atac a apelului, nerespectarea
acestuia atrăgând decăderea, în principiu, din dreptul de a formula apel şi nulitatea cererii de apel
formulate peste termen. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 268
329. a, b
Termenul de 24 de ore este prevăzut pentru protejarea libertăţii fizice a persoanei şi limitarea
timpului în care aceasta poate fi privată de libertate prin dispoziţia organelor de urmărire penală,
fiind astfel un termen substanţial. Termenul se calculează conform art. 271 C.proc.pen. Prin
urmare, răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Legea nu prevede un termen de suspendare
sau de întrerupere, răspunsul de la lit. c) fiind astfel eronat.
330. a
Termenul se socoteşte în sens invers faţă de curgerea timpului, de la termenul de judecată
înspre data realizării procedurii de citare. Termenul este prevăzut de art. 259 alin. (11)
C.proc.pen., fiind astfel un termen legal. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect.
Răspunsul
de la lit. c) nu este corect, întrucât termenul de 30 de zile este un termen prohibitiv, judecarea
cauzei neputând fi efectuată înainte de împlinirea termenului.
331. b
Faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (3) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. b) este corect.
332. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât prima zi a termenului nu se ia în considerare,
indiferent dacă aceasta este zi de lucru sau sărbătoare legală, astfel cum prevede art. 269 alin.
(2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 269
alin. (2) C.proc.pen. De asemenea, răspunsul de la lit. c) este corect - art. 268 alin. (1)
C.proc.pen.
333. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 271 C.proc.pen. Având în vedere că legea nu prevede
posibilitatea întreruperii sau suspendării termenelor privind arestarea preventivă, răspunsul de la
lit. c) este, de asemenea, corect. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât art. 269 alin. (2)
C.proc.pen. este aplicabil numai termenelor procedurale, măsurile preventive încetând de drept la
momentul expirării duratei pentru care au fost dispuse.
Ghigheci Ghigheci
I
334. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât parchetul reprezintă un organ judiciar, astfel cum
noţiunea este definită de art. 30 C.proc.pen., şi, prin urmare, dacă actul a fost depus în ultima zi
a
termenului la acel organ judiciar, din cauză că petentul nu cunoştea organul competent, este
considerat ca fiind făcut în termen chiar dacă ajunge la instanţa competentă după expirarea
termenului, conform art. 270 alin. (2) C.proc.pen. Având în vedere că primăria nu este organ
judiciar, plângerea va fi considerată tardivă, întrucât a ajuns la Instanţa competentă după
momentul expirării termenului, răspunsul de la lit. b) fiind greşit. Totodată, faţă de dispoziţiile
art. 270 alin. (1) C.proc.pen., plângerea depusă înăuntrul termenului la oficiu poştal, prin scrisoare
recomandată, este considerată ca fiind făcută în termen, chiar dacă a ajuns la organul judiciar
după expirarea termenului; răspunsul de la lit. c) este astfel corect.
335. a, b
Costurile generale privind administrarea sistemului de justiţie nu pot fi incluse în cadrul
cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul procesului penal. Astfel, faţă de formularea art. 272
alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
subsecvente pot fi anulate în condiţiile art. 280 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, faţă de formularea art. 280 alin. (2) C.proc.pen.
349. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect - art. 280 alin. (3) C.proc.pen. >
350. b, c
Vătămarea procesuală în cazul nulităţii absolute este prezumată de către legiuitor prin crearea
cazului de nulitate şi includerea acestuia în cadrul nulităţilor absolute. Prezumţia este absolută,
faţă de prevederile art. 281 alin. (1) C.proc.pen., care arată că va determina întotdeauna
aplicarea
nulităţii încălcarea dispoziţiilor enumerate. Prin urmare, numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
corecte.
351. a
Conform art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., situaţia expusă la răspunsul de la lit. a) se
încadrează în cazul de nulitate absolută. Compunerea completului de judecată vizează numărul
judecătorilor care alcătuiesc completul, regulile privind continuitatea completului în dezbateri şi
cele privind compatibilitatea judecătorilor, schimbarea grefierului neîncadrându-se în cazurile de
nulitate absolută prevăzute de art. 281 C.proc.pen.
352. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât, în situaţiile expuse, judecătorii respectivi
sunt incompatibili să participe la judecarea cauzei conform art. 64 alin. (3) şi (4) C.proc.pen., fiind
astfel incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
353. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât încălcarea competenţei personale sau materiale
de către organele de urmărire penală nu este sancţionată de către legiuitor cu sancţiunea
nulităţii
absolute. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, greşit, deoarece nulitatea absolută intervine,
conform art. 281 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., numai atunci când judecata a fost efectuată de o
instanţă inferioară celei legal competente. Prin urmare, pentru aceleaşi motive, numai răspunsul
de la lit. c) este corect.
354. c
Desfăşurarea şedinţei de judecată în condiţiile descrise constituie o încălcare a dispoziţiilor
art. 507 alin. (3) C.proc.pen., întrucât inculpatul era minor la data sesizării instanţei şi, prin
urmare, trebuia judecat în şedinţă nepublică, conform art. 509 alin. (2) C.proc.pen. Astfel
răspunsul de la lit. b) este incorect. Cu toate acestea, art. 281 alin. (1) lit. c) Cproc.pen. nu este
incident, deoarece acesta se referă la acele situaţii în care şedinţa de judecată trebuie să fie
publică, iar aceasta se desfăşoară în mod nepublic. în situaţia inversă, cum este cazul în speţă,
sancţiunea incidenţă este nulitatea relativă, numai răspunsul de la lit. c) fiind corect.
355. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. Totodată, având în
Ghigheci Ghigheci
I
vedere că, potrivit art. 533 alin. (1) C.proc.pen., cererea de reabilitare se desfăşoară în şedinţă
nepublică, răspunsul de la lit. c) este corect.
356. a
Conform art. 510 alin. (1) C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre
care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, judecata are loc potrivit dispoziţiilor
art. 507 alin. (1) şi după procedura obişnuită. Prin urmare, dacă judecata are loc în şedinţă
nepublică, este incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen.,
răspunsul de la lit. a) fiind singurul corect.
357. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât participarea procurorului la efectuarea perche-
ziţiei domiciliare nu este obligatorie - art. 159 alin. (2) C.proc.pen. Participarea procurorului la
Faţă de dispoziţiile art. 273 C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte.
337. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, conform art. 273 alin. (2) C.proc.pen., martorul are
dreptul la venitul de la locul de muncă, adică acela care este plătit de către angajatorul său, nu
de
către organul judiciar.
338. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, conform art. 274 alin. (1) C.proc.pen., inculpatul nu
va fi obligat la plata cheltuielilor privind avocaţii din oficiu, chiar şi în situaţia în care instanţa
pronunţă soluţia de condamnare. Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât cheltuielile judiciare
avansate de stat nu sunt influenţate de reţinerea circumstanţelor atenuante. Răspunsul de la lit.
c)
este corect - art. 276 alin. (1) C.proc.pen.
339. a, b
Potrivit art. 276 alin. (1) Cproc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, deoarece, în cazul împăcării, cheltuielile judiciare sunt suportate atât de
către
inculpat, cât şi de către persoana vătămată, conform art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen.
340. c
Conform art. 274 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
341. b
Inculpatul care a fost achitat poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare dacă a fost obligat la
plata prejudiciului (spre ex., este pronunţată soluţia de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b)
teza a
doua C.proc.pen., însă fapta prejudiciabilă este săvârşită cu vinovăţia cerută de legea penală,
inculpatul fiind obligat să repare prejudiciul cauzat părţii civile). în această situaţie, atât
inculpatul X,
cât şi inculpatul Y vor fi obligaţi să achite cheltuielile judiciare avansate de stat, conform regulii
stabilite de art. 274 alin. (2) C.proc.pen. Astfel, numai răspunsul de la lit. b) este corect.
342. a
Răspunsul corect este cel de la lit. a), conform art. 275 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.
343. b
Singurul răspuns corect este cel de la lit. b) - art. 275 pct. 3 lit. b) C.proc.pen.
344. b
Singurul răspuns corect este cel de la lit. b) - art. 275 alin. (2) C.proc.pen.
345. c
Singurul răspuns corect este cel de la lit. c) - art. 274 alin. (3) C.proc.pen.
346. a
Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât părţii civile îi pot fi acordate în integralitate
cheltuielile judiciare avansate, chiar dacă acţiunea civilă a fost admisă numai în parte, atunci
când
instanţa apreciază că acestea au fost necesare pentru susţinerea acţiunii civile, astfel cum
rezultă din
art. 276 alin. (2) C.procpen. Numai răspunsul de la lit. a) este corect-art. 276 alin. (1) C.proc.pen.
Ghigheci Ghigheci
I
347. a
incorect, întrucât chiar şi nulitatea relativă nu este lăsată la opţiunea organului judiciar, existând
obligativitatea aplicării acesteia dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege. Răspunsul de la
lit. c) este incorect, deoarece sancţiunea pentru încălcarea termenului substanţial este încetarea
de drept a măsurii dispuse, conform art. 268 alin. (2) C.proc.pen.
348. c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât anularea actelor subsecvente actului declarat nul
nu este condiţionată de tipul nulităţii, aceasta putând interveni chiar dacă cu privire la actul iniţial
a fost constatată o cauză de nulitate relativă. Răspunsul de la lit. b) este greşit, deoarece actele
696
soluţionarea cauzei în primă instanţă este obligatorie - art. 363 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de
la lit. b) fiind corect. De asemenea, la soluţionarea cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei
domiciliare este obligatorie participarea procurorului, conform art. 157 alin. (5) C.proc.pen
răspunsul de la lit. c) fiind astfel corect.
358. a
Numai răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât numai acesta se încadrează într-unui dintre
cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute în art. 281 alin. (1) lit. e) C.proc.pen.
359. a, b
Conform art. 364 alin. (1) C.proc.pen., aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la
judecată este obligatorie. Prin urmare, încălcarea obligaţiei de către instanţa de judecată este
sancţionată cu nulitatea absolută, în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. e) C.proc.pen., răspunsul de la
lit. a) fiind astfel corect. Potrivit art. 597 alin. (2) C.proc.pen., condamnatul internat într-un centru
educativ este adus la judecată. Faţă de acestea, răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de
la
lit. c) este incorect, întrucât inculpatul, chiar dacă se află în stare de deţinere, poate solicita
judecarea cauzei în lipsă, conform art. 364 alin. (4) C.proc.pen., acesta urmând să fie judecat
numai în prezenţa avocatului ales sau din oficiu.
360. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, faţă de formularea art. 281 alin. (1) Ut. f) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cauza descrisă, asistenţa juridică nu este obli-
gatorie, iar încălcarea dreptului la apărare de către instanţa de judecată va putea să fie
invocată
numai în condiţiile nulităţii relative. Conform art. 93 alin. (4) C.proc.pen., asistenţa juridică este
obligatorie pentru partea civilă lipsită de capacitate de exerciţiu. Prin urmare, varianta descrisă la
lit. c) se încadrează în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
361. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 281 alin. (2) C.proc.pen. încălcarea art. 281
alin. (1) lit. c) C.proc.pen. poate fi invocată în orice stare a procesului, conform art. 281 alin. (3)
C.proc.pen.
362. a, c
Variantele de la lit. a) şi c) sunt corecte, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 281 alin. (4) lit. a) şi
c) C.proc.pen.
363. a
încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. care a intervenit în
cursul urmăririi penale poate fi invocată numai până la încheierea procedurii de cameră
preliminară, conform art. 281 alin. (4) lit. a) C.proc.pen. Astfel, numai răspunsul de la lit. a) este
corect.
364. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nulitatea absolută poate fi acoperită în anumite
situaţii de excepţie, cum este cazul menţinerii actelor procesuale efectuate de către instanţa
ierarhic inferioară, conform art. 50 alin. (2) C.proc.pen., şi menţinerea actelor efectuate de către
judecătorul cu privire la care s-a admis cererea de recuzare sau de abţinere, conform art. 68
alin. (6) C.proc.pen. Astfel, răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte.
Ghigheci Ghigheci
I
365. a, b
Conform art. 282 alin. (1) C.proc.pen., este necesară existenţa unei vătămări procesuale,
răspunsul de la lit. a) fiind astfel corect. Răspunsul de la lit. b) este corect, având în vedere art.
282
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât, în cazul nulităţii relative, nu este
necesar un text de lege special care să menţioneze că o anumită nerespectare a dispoziţiilor
legale
este sancţionată cu nulitatea, întrucât textul general de la art. 282 alin. (1) C.proc.pen. prevede
această sancţiune cu titlu de principiu.
366. a, c ..
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, deoarece art. 282 alin. (2) C.proc.pen. conferă
calitate în mod expres procurorului şi pefsoanei vătămate de a invoca nulitatea relativă.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în principiu, instanţa nu poate inybca din oficiu
nulităţile relative, astfel cum rezultă din enumerarea prevăzută de art. 282 alin. (2) C.proc.pen. Cu
titlu de excepţie, instanţa poate invoca nulitatea relativă atunci când legea îi permite expres, cum
este situaţia prevăzută de art. 262 alin. (2) C.proc.pen., care permite instanţei să invoce
neregularitatea procedurii de citare la termenul la care aceasta s-a produs.
367. a, c
Din moment ce cauza nulităţii relative este situată în timpul urmăririi penale, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 282 alin. (4) lit. a) şi b) C.proc.pen. Aşadar, numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt
corecte.
368. a, b
Nulitatea relativă se acoperă prin trecerea termenului în care poate fi invocată sau prin mani-
festarea de voinţă a părţii de renunţare la protecţia conferită de lege. Prin urmare, răspunsurile de
la lit. a) şi b) sunt corecte. Atunci când instanţa respinge cererea de anulare a actului procesual, nu
ne aflăm într-un caz de acoperire a nulităţii, ci nulitatea în sine nu există. Răspunsul de la lit. c)
este astfel incorect.
369. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 283 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este corect - art. 283 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, deoarece art. 283
alin. (3) C.proc.pen. permite sancţionarea numai a avocatului ales care lipseşte de la termenul de
judecată şi nu îşi asigură substituirea, întrucât numai în această situaţie legiuitorul prezumă
existenţa unei încercări de tergiversare a cauzei.
370. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 283 alin. (4) lit. i) C.proc.pen. Totodată, răspunsul de la
lit. c) este corect - art. 283 alin. (4) lit. n) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect,
întrucât
situaţia expusă reprezintă o imposibilitate obiectivă de prezentare care nu întruneşte condiţiile
abaterii judiciare prevăzute de art. 283 alin. (2) C.proc.pen.
371. b
Conform art. 283 alin. (6) C.proc.pen., aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea
penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune, astfel răspunsul de la lit. a) este incorect, iar
răspunsul de la lit. b) este corect. Redactarea minutei pentru aplicarea amenzii judiciare nu este
prevăzută expres de lege şi, prin urmare, răspunsul de la lit. c) este incorect. •
372. a, c
Conform art. 286 alin. (1) C.proc.pen., organele de urmărire penală se pronunţă prin ordonanţă,
nemaiexistând posibilitatea dispunerii măsurilor procesuale prin rezoluţie, conform C.proc.pen. din
1969. Prin urmare, răspunsul de la lit. b) este greşit, iar cel de la lit. a) corect. în cursul judecăţii
instanţa aplică amenda judiciară prin încheiere, astfel că răspunsul de lit. c) este corect.
373. a, c
Conform art. 284 alin. (2) C.proc.pen., persoana amendată poate cere anularea ori reducerea
amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea
ordonanţei. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect, iar cel de la lit. b) este eronat. De
Ghigheci Ghigheci
I
asemenea, răspunsul de la lit. c) este corect - art. 284 alin. (4) C.proc.pen.
374. b
Conform art. 284 alin. (5) C.proc.pen., cererea de anulare sau de reducere a amenzii va fi
soluţionată de către un alt judecător de cameră preliminară; răspunsurile de la lit. a) şi de la lit. c)
sunt eronate. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece termenul pentru formularea cererii este
de 10 zile şi curge de la comunicarea încheierii, conform art. 284 alin. (2) C.proc.pen.
375. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 285 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
376. c
Conform art. 285 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
377. a
Conform art. 286 alin. (1) Cproc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la
lit. b) este incorect, deoarece noua lege procesual penală nu mai permite procurorului să dispună
asupra cauzei prin rezoluţie, indiferent de stadiul la care se află urmărirea penală. Totodată
răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât încheierea este un act procesual care poate fi dispus
de
către judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de
judecată.
378. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, conform art. 286 alin. (4) C.proc.pen., organul de
cercetare penală dispune prin ordonanţă actele procesuale cu privire la care se bucură de compe-
tenţă funcţională. Totodată, răspunsul de la lit. b) este corect, faţă de aceleaşi dispoziţii, având
în
vedere că organul de cercetare penală propune procurorului luarea anumitor măsuri care sunt în
competenţa funcţională exclusivă a acestuia din urmă. De asemenea, răspunsul de la lit. c) este
incorect, deoarece noua lege procesual penală nu mai permite organului de cercetare penală să
dispună asupra cauzei prin rezoluţie, indiferent de stadiul la care se află urmărirea penală.
379. a, b
Conform art. 288 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
Răspunsul de la lit. c) este incorect, întrucât organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu
chiar în cazul infracţiunilor care nu au fost constatate în flagrant.
380. a, b
Având în vedere dispoziţiile art. 288 alin. (2) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b)
sunt corecte. în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c), acesta este greşit, întrucât sesizarea
comandantului este necesară numai în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 413-417 C.pen.
381. b, c
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 289 alin. (3) C.proc.pen. Totodată, răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât această posibilitate este prevăzută expres de dispoziţiile art. 289 alin. (7)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. a) este incorect, deoarece o persoană care a luat la cunoştinţă de
săvârşirea unei infracţiuni, însă care nu a suferit o vătămare cauzată prin respectiva infracţiune,
nu poate depune o plângere penală, ci poate formula numai un denunţ, conform art. 290 alin. (1)
C.proc.pen.
382. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât plângerea prealabilă poate fi formulată în cadrul
termenului de 3 luni prevăzut de art. 296 alin. (1) sau (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
incorect, întrucât plângerea prealabilă nu poate fi formulată de către copilul major pentru părinţi,
conform art. 295 alin. (3) C.proc.pen., care nu face trimitere la dispoziţiile art. 289 alin. (7)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, faţă de dispoziţiile art. 295 alin. (3) prin raportare la
383. c
Conform art. 289 alin. (9) C.proc.pen., plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire
penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar
competent.
Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
Ghigheci Ghigheci
I
384. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 290 alin. (1) C.proc.pen. De asemenea, faţă de
prevederile art. 290 alin. (2) C.proc.pen., care fac trimitere la dispoziţiile art. 289 alin. (8)
C.proc.pen, răspunsul de la lit. b) este corect. Având în vedere că art. 290 alin. (2) C.proc.pen. nu
conţine o trimitere la art. 289 alin. (7) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este greşit.
385. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 292 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
deoarece procesul-verbal de sesizare din oficiu constituie numai actul de sesizare al organelor de
urmărire penală, începerea urmăririi penale urmând să fie dispusă printr-o ordonanţă, dacă sunt
întrunite condiţiile prevăzute de art. 305 C.proc.pen. Soluţia de la lit. c) este incorectă, întrucât
legea
nu prevede obligativitatea reţinerii în cazul sesizării din oficiu a organului de urmărire penală.
386. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 293 C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte.
387. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 298 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la Ut. b) este
corect - art. 293 alin. (3) C.proc.pen. Nu este corect răspunsul de la lit. c), deoarece legea nu
prevede ca fiind obligatorie reţinerea suspectului la momentul constatării infracţiunii flagrante.
388. b, c
Faţă de dispoziţiile art. 294 alin. (l)-(3) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
corecte.
389. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, atunci când plângerea nu îndeplineşte condiţiile
de formă neesenţiale, care pot fi astfel complinite, plângerea va fi restituită petentului. Totodată,
răspunsul de la lit. c) este corect pentru aceleaşi considerente.
390. b
Verificările prealabile sunt efectuate după începerea urmăririi penale in rem şi înainte de
dispunerea continuării efectuării urmăririi penale faţă de suspect, obţinerea unor autorizaţii
prealabile sau îndeplinirea unei alte condiţii prealabile vizând exclusiv situaţiile în care urmărirea
penală urmează să vizeze o anumită persoană pentru care legea impune o astfel de cerinţă. Prin
urmare, numai răspunsul de la lit. b) este corect.
391. b
Conform art. 295 C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect. Răspunsul de la lit. a)
este incorect, deoarece, atunci când legea prevede expres, punerea în mişcare a acţiunii penale
este condiţionată de formularea plângerii prealabile şi, prin urmare, acesta nu poate fi calificat ca
un act procesual facultativ. De asemenea, având în vedere că art. 296 C.proc.pen. prevede un
termen pentru formularea plângerii prealabile, răspunsul de la Ut. c) este greşit.
392. a, b
Numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 295 alin. (3) C.proc.pen. raportat la
prevederile art. 289 alin. (3) şi alin. (6) C.proc.pen.
393. c
Conform art. 157 alin. (3) C.pen., fapta atrage răspunderea penală a tuturor persoanelor fizice
sau juridice care au participat la săvârşirea acesteia, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut
numai cu privire la una dintre acestea. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
394. b, c
Numai răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 296 alin. (2) şi 3 C.proc.pen.
395. b
Termenul de 3 luni instituit prin art. 296 C.proc.pen. are rolul de a sistematiza acţiunea
represivă, fiind astfel un termen procedural. în cadrul acestui termen poate fi exercitat actul
procesual al plângerii prealabile, nerespectarea sa atrăgând decăderea din formularea plângerii şj
nulitatea actului făcut peste termen. Prin urmare, termenul este unul procedural imperativ. Astfel
numai răspunsul de la lit. b) este corect.
39G. a, c
Conform art. 270 alin. (1) C.proc.pen., actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege |a
administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare
Ghigheci Ghigheci
I
recomandată este considerat ca făcut în termen. înregistrarea sau atestarea făcută de către
administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea
ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus servesc ca dată a depunerii actului. prin
urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Conform art. 270 alin. (2) C.proc.pen., dacă un act care
trebuia făcut într-un anumit termen a fost comunicat sau transmis, din necunoaştere ori dintr-o
greşeală vădită a expeditorului, înainte de expirarea termenului, unui organ judiciar care nu are
competenţă, se consideră că a fost depus în termen, chiar dacă actul ajunge la organul judiciar
competent după expirarea termenului fixat. Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât consiliul
local nu este un organ judiciar, astfel cum această noţiune este definită de art. 30 C.proc.pen., şi,
pnn
urmare, actul va fi considerat depus la momentul înregistrării la organul judiciar competent.
Pentru
aceleaşi considerente, răspunsul de la lit. c) este corect, Instanţa de judecată fiind un organ
judiciar.
397. a, b
Conform dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de la lit. a) este corect. Având în
vedere art. 157 alin. (4) C.pen., în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate
de
exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau o persoană juridică ce este reprezentată de
făptuitor, acţiunea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu. Astfel, răspunsul de la lit. b)
este
corect. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece este lipsită de utilitate restituirea plângerii
către persoana vătămată, din moment ce termenul pentru formularea plângerii prealabile a fost
deja depăşit.
398. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că plângerea se soluţionează de către prim-procu-
rorul parchetului de pe lângă judecătorie. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că art. 341
alin. (6) lit. b) C.proc.pen. permite judecătorului de cameră preliminară să dispună trimiterea
cauzei direct la procurorul competent, dacă supravegherea sau urmărirea penală a fost efectuată
de către un procuror necompetent. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că prim-procurorul
are posibilitatea trimiterii cauzei la organul competent dacă este în cadrul procesual al plângerii
împotriva actului de urmărire penală emis de către procurorul ierarhic inferior.
399. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că şi
dispoziţiile orale ale procurorului sunt obligatorii pentru organul de cercetare penală, cum ar fi,
spre exemplu, dispoziţia procurului prin apel telefonic de a se trimite de îndată un dosar de
urmărire penală.
400. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt eronate, iar răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că
art. 303 alin. (3) C.proc.pen. nu impune automat aplicarea unei sancţiuni, existând însă posibili-
tatea unei cercetări disciplinare a lucrătorului de poliţie.
401. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, întrucât, conform art. 304 C.proc.pen. raportat la art. 206
C.proc.pen., în cursul urmăririi penale, infirmarea se dispune de către procuror prin ordonanţă.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că art. 304 alin. (1) permite infirmarea şi în situaţia
nelegalităţii sau a netemeiniciei actului informabil. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că o
astfel de opţiune este expres prevăzută de art. 304 alin. (2) C.proc.pen.
402. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că procurorul care supraveghează un dosar aflat în
lucru 1a organul de cercetare penală poate aprecia neîngrădit dacă sotrcită dosarul spre verificare.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că supravegherea se poate realiza şi prin'dispoziţii orale
ale procurorului referitoare, spre exemplu, la tactica de efectuare a investigaţiei, la momentul
operativ de efectuare a flagrantului etc. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că suprave-
gherea implică şi posibilitatea procurorului de a efectua acte de urmărire în cauză dacă doreşte,
fără vreo justificare anume.
Ghigheci Ghigheci
I
403. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, pentru că necompetenţa organului de urmărire
penală nu atrage nulitatea absolută, aşa cum rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor
art. 281 alin. (1) C.proc.pen., art. 50 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 304 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul
de la lit. c) este corect, deoarece, dacă nu intervine o vătămare în condiţiile art. 282 alin. (1)
C.proc.pen., urmărirea penală este legală.
404. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că nu există o corelaţie directă între competenţa
orga-
nelor de cercetare penală ale poliţiei şi competenţa procurorului. Răspunsul de la lit. b) este
corect,
pentru că stabilirea competenţei organelor de cercetare penală prin norme interne nu afectează
valabilitatea actelor de urmărire penală. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că organele de
cercetare penală superioare ierarhic pot prelua spre soluţionare şi dosare mai simple, dacă, spre
exemplu, se apreciază că acestea au posibilitatea să soluţioneze cauzele respective mai rapid.
405. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că începerea urmăririi penale reprezintă un act
procesual ce permite deschiderea fazei investigării faptei în toate dosarele penale, indiferent de
calitatea potenţialului făptuitor. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că DIICOT are
competenţa specială ce prevalează asupra competenţei generale a parchetelor militare. In plus,
necompetenţa procurorului nu atrage competenţa absolută. Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa
cum rezultă din interpretarea sistematică a art. 305 C.proc.pen.
406. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că verificările prealabile intervin doar în condiţiile
art. 2941 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că, în situaţia în care
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie preia o cauză de la un parchet ierarhic
inferior, nu este întotdeauna necesară efectuarea de verificări prealabile. Răspunsul de la lit. c)
este corect, întrucât art. 2941 alin. (1) C.proc.pen. face referire la organele de urmărire penală,
noţiune ce include şi procurorul.
407. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - potrivit art. 305 alin. (3) C.proc.pen., pentru dispunerea
efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect este necesar să existe date şi probe din
care să rezulte suspiciunea rezonabilă a comiterii faptei de către o persoană, iar probele se
administrează numai în cursul urmăririi penale. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă
din prevederile art. 305 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că art. 139
C.proc.pen. nu impune o astfel de condiţie pentru luarea unei măsuri de supraveghere tehnică.
408. c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că procurorul are dreptul de a restrânge accesul la
dosar, în condiţiile art. 94 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că
opţiunea de a beneficia de procedura recunoaşterii vinovăţiei este deschisă doar inculpatului în
faţa de judecată. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, pentru asigurarea apărării din oficiu
a inculpatului minor, este irelevantă dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, aşa cum rezultă
din interpretarea prevederilor art. 90 lit. a) C.proc.pen.
409. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că prin încheierea jduecătorului de cameră prelimi-
nară nu se dispune, ci doar se confirmă dispoziţia anterioară de redeschidere a urmăririi penale.
Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din coroborarea art. 335 alin. (2) şi art. 335
alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât este posibil ca excluderea tuturor
probelor administrate de organele de cercetare penală să fie dispusă de procuror în cursul
urmăririi penale, iar această ipoteză nu se regăseşte printre cazurile de redeschidere prevăzute
de
art. 335 C.proc.pen.
410. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, conform art. 307 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
eronat, pentru că audierea suspectului înainte de notificarea acuzaţiei nu are nicio valoare
Ghigheci Ghigheci
I
probatorie în acuzarea acestuia. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, după dispunerea
efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, procurorul poate dispune emiterea
unui mandat de aducere în vederea audierii, care va avea loc după sosirea suspectului la sediul
organului judiciar.
411. a, b
Răspunsul de la Ut. a) este corect, pentru că extinderea urmăririi penale cu privire la noi fapte
se poate dispune de către organele de cercetare penală dacă extinderea nu implică notificarea
unei noi acuzaţii faţă de suspect sau inculpat. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă
din prevederile art. 311 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că extinderea
urmăririi penale cu privire la noi fapte reţinute în sarcina inculpatului nu implică automat şi o
extindere a acţiunii penale.
412. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că boala gravă trebuie să împiedice inculpatul sau
suspectul să ia parte la procesul penal. în plus, boala gravă nu poate rezulta decât dintr-o
expertiză medico-legală emisă de un medic legist. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum
rezultă din prevederile art. 312 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, deoarece
nu
se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 312 C.proc.pen.
413. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că efectuarea unui act de către un alt organ de
cercetare penală necompetent se poate dispune prin intermediul unei comisii rogatorii. Chiar dacă
delegarea se dispune într-un dosar aflat în urmărirea proprie a procurorului, organul de cercetare
desemnat pentru efectuarea actelor nu poate delega un alt organ de cercetare penală. Răspunsul
de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 201 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul
de
la lit. c) este greşit, pentru că instanţa de judecată nu poate delega efectuarea unui act
procedural
decât procurorului.
414. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, pentru că delegarea se referă în mod obişnuit la
administrarea unor mijloace de probă. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că actele proce-
suale nu pot face obiectul delegării, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 324 alin. (4)
C.proc.pen.
415. a
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât schimbarea încadrării juridice se poate dispune şi prin
încheiere sau sentinţă. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că în cauză a fost deja pusă în
mişcare acţiunea penală pentru fapta respectivă, fiind schimbată doar încadrarea juridică a
acesteia.
416. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, pentru că punerea în mişcare a acţiunii penale şi
schimbarea încadrării juridice se dispun de către procuror doar prin ordonanţă. Răspunsul de la
lit. c) este corect, pentru că procurorul poate alege să continue cercetările faţă de una dintre
faptele reţinute în sarcina inculpatului, în baza art. 328 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 63 alin. (1)
C.proc.pen. raportat la art. 46 C.proc.pen.
417. a, b '
corect - art. 338 C.proc.pen. Soluţia de la lit. c) este eronată, întrucât art. 336 alin. (3) C.proc.pen.
prevede în mod expres că introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii
sau a actului care formează obiectul plângerii.
418. a
Plângerea împotriva actelor efectuate de către procuror se rezolvă de prim-procurorul
parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de
procurorul-şef de secţie al parchetului. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspun-
surile de la lit. b) şi c) sunt incorecte, întrucât, conform art. 336 alin. (3) C.proc.pen., depunerea
Ghigheci Ghigheci
I
plângerii nu suspendă executarea actului. Prin urmare, persoana împotriva căreia se desfăşoară
urmărirea penală va avea calitatea de inculpat până la o eventuală infirmare a ordonanţei ca
urmare a plângerii formulate.
419. a, b
Conform art. 340 alin. (1) raportat la art. 339 C.proc.pen., împotriva soluţiei de clasare
persoana interesată poate formula plângere la procurorul ierarhic superior, iar dacă această
plângere a fost respinsă, aceeaşi persoană poate formula plângere la judecătorul de cameră
preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă
instanţă. Astfel, numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
420. a, c
Conform art. 340 alin. (1) C.proc.pen., răspunsul de la lit. a) este corect. Potrivit art. 340
alin. (2) C.proc.pen., dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul
de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care
trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de
rezolvare. Din norma enunţată, rezultă că, în situaţia în care ordonanţa prim-procurorului privind
soluţionarea plângerii nu a fost comunicată persoanei interesate, termenul pentru formularea
plângerii în faţa judecătorului nu a început să curgă. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este corect,
iar cel de la lit. b) este greşit.
421. a, b
Rolul termenului de 20 de zile este acela de a disciplina persoanele care au interes să conteste
legalitatea sau temeinicia ordonanţei de clasare sau de renunţare la urmărire penală. Prin urmare,
termenul se încadrează în categoria termenelor procedurale. Dreptul de a formula plângere
trebuie exercitat în interiorul termenului de 20 de zile, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a
formula plângere. Aşadar, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. b) este corect -
art. 269 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât legea nu prevede cazuri
de
întrerupere a termenului de 20 de zile.
422. c
în cazul rechizitoriului cu conţinut complex, dispoziţia de clasare îşi păstrează caracterul
independent faţă de dispoziţia de trimitere în judecată. Astfel, soluţia de clasare va putea fi
atacată în acelaşi mod ca atunci când a fost dispusă prin ordonanţă. Prin urmare, răspunsul de la
lit. c) este corect. Răspunsul de la lit. b) este incorect, deoarece competenţa judecătorului de
cameră preliminară va fi apreciată prin raportare la fapta sau persoana cu privire la care a fost
dispusă soluţia de clasare.
423. a, b
Conform art. 336 alin. (1) C.proc.pen., poate formula plângere împotriva soluţiei de clasare
sau de renunţare la urmărire penală orice persoană, dacă prin acestea s-a adus o vătămare
Intereselor sale legitime. Persoana care a avut calitate de suspect în cauză şi persoana vătămată
îndeplinesc cerinţa impusă de lege, răspunsurile de la lit. a) şi b) fiind corecte. în cazul denun-
ţătorului, prin ipoteză, acestuia nu i-a fost adusă nicio vătămare prin săvârşirea infracţiunii şi,
prjn
urmare, nu poate invoca un interes legitim pentru contestarea soluţiei procurorului. Răspunsul de
la lit. c) este, prin urmare, greşit.
424. c
Conform art. 341 alin. (1) teza a doua C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. c) este corect.
425. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 341 alin. (5) C.proc.pen. Conform Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 599/21.10.2014, soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră
preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a
intimaţilor" este neconstituţională. Prin urmare, răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât la
soluţionarea plângerii trebuie să fie asigurată legala citare a părţilor. Răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât, conform art. 341 alin. (3) C.proc.pen., are obligaţia să înainteze dosarul cauzei.
426. a, b
Conform art. 340 alin. (1) C.proc.pen., în faţa judecătorului de cameră preliminară pot fi
atacate numai soluţiile de clasare sau de renunţare la urmărirea penală. Prin urmare, formularea
Ghigheci Ghigheci
I
plângerii la judecătorul de cameră preliminară împotriva ordonanţei de clasare va atrage
respingerea acesteia ca inadmisibilă, răspunsul de la lit. a) fiind corect. Conform art. 341 alin. (6)
lit. c) şi art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) C.proc.pen., soluţia de la lit. b) este corectă. Răspunsul de la
lit. c) este eronat, întrucât plângerea nu poate fi respinsă prin sentinţă.
427. b
Faţă de dispoziţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C.proc.pen., soluţiile de la lit. a) şi c) sunt
posibile atât în situaţia în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, cât şi atunci când în cursul
urmăririi penale nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Soluţia de la lit. b) este posibila numai
în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. b)
este corect.
428. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 341 alin. (5) C.proc.pen. Totodată, luând în considerare
prevederile art. 341 alin. (8) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este corect. încheierea prin care s-
a
respins plângerea împotriva soluţiei procurorului nu soluţionează nici latura penală şi nici latura
civilă, prin urmare cererea de revizuire este inadmisibilă, răspunsul de la lit. b) fiind greşit.
429. a
Conform art. 341 alin. (9) C.proc.pen., în cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c) C.proc.pen., în
termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi inculpatul pot face, motivat,
contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării
probelor şi a efectuării urmăririi penale. Prin urmare, numai răspunsul de la lit. a) este corect.
430. c
Posibilitatea judecătorului de a schimba temeiul de drept al soluţiei de clasare este prevăzută
atât pentru situaţia în care nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală, conform art. 341 alin. (6)
lit. c) C.proc.pen. Astfel, răspunsul de la lit. a) este incorect. Judecătorul poate schimba temeiul
de
drept al soluţiei numai dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care
a
făcut plângerea, conform art. 341 alin. (6) lit. c) C.proc.pen. şi art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d)
C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul de la lit. c) este corect.
431. a, b
Conform prevederilor art. 342 C.procpen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răs-
punsul de la lit. c) este incorect, deoarece judecătorul de cameră preliminară nu poate verifica
corecta
încadrare juridică a faptelor reţinute prin rechizitoriu, acesta fiind atributul instanţei de judecată.
432. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect. întrucât procedura, camerei.preliminare este incidenţă
doar în cauzele în care Instanţa a fost sesizată cu rechizitoriu [art. 344 alin: (1) C.proc.pen.], şi nu
cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât termenul
de 60 de zile este un termen de recomandare, depăşirea acestuia nefiind reglementată ca un caz
de nulitate absolută. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, în cazul emiterii rechizitoriului,
este obligatoriu ca procesul să parcurgă faza camerei preliminare, indiferent dacă inculpatul
recunoaşte sau nu acuzaţia.
433. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât art. 343 C.proc.pen. prevede un termen maxim în
care trebuie să fie finalizată faza camerei preliminare, fără însă a fi incidenţă o sancţiune
procesuală pentru depăşirea acestui termen. Răspunsul de la lit. b) este, de asemenea, corect -
art. 344 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este incorect, deoarece art. 344 alin. (2)-(3)
C.proc.pen. prevăd în mod expres că termenul nu poate fi mai scurt de 20 de zile.
434. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât termenul de judecată în camera preliminară nu
se fixează la momentul înregistrării dosarului la instanţă, ci acesta este fixat de judecătorul de
cameră preliminară, în funcţie de termenul fixat pentru invocarea de cereri şi excepţii. Pentru
variantele corecte, a se vedea art. 344 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.
435. b, c
Ghigheci Ghigheci
I
A se vedea Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 referitoare, printre altele, la excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C.proc.pen., în care Curtea Constituţională a
admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345
alin. (1) C.proc.pen., potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără
participarea
procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională. Ca urmare a deciziei de
neconstituţionalitate,
cererile şi excepţiile invocate vor fi soluţionate cu participarea procurorului şi inculpatului. De
asemenea, a se vedea aceeaşi decizie, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 346 alin. (1) C.proc.pen. sunt
neconstituţionale.
436. a
Conform Deciziei nr. 641/11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat că soluţia
legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) C.proc.pen., potrivit căreia judecătorul
de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului şi a inculpatului", este
neconstituţională. Astfel, judecătorul de cameră preliminară va stabili termen în camera de
consiliu, va cita părţile şi va asigura participarea procurorului, iar dacă nu sunt invocate cereri şi
excepţii şi nici judecătorul nu invocă din oficiu, va fi constatată legalitatea sesizării instanţei, a
administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şl se va dispune începerea
judecăţii. Prin urmare, răspunsul de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. b) este incorect,
întrucât, din moment ce nu au fost invocate cereri sau excepţii, nu poate fi dispusă restituirea
cauzei la procuror, astfel cum rezultă din art. 346 alin. (2) C.proc.pen. Judecătorul de cameră preli-
minară nu are competenţa de a verifica existenţa suspiciunii rezonabile că inculpatul a săvârşit
faptele de care este acuzat, aceasta putând fi realizată numai de către instanţa de judecată.
Astfel,
răspunsul de la lit. c) este incorect.
437. a, c
Faţă de Decizia nr. 641/11 noiembrie 2014 pronunţată de către Curtea Constituţională,
răspunsul de la lit. a) este corect. Faţă de aceeaşi decizie, prin care au fost declarate neconsti-
tuţionale prevederile art. 344 alin. (4) C.proc.pen., răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât
cererile şi excepţiile nu vor fi comunicate procurorului, acesta din urmă va lua cunoştinţă de
aspectele invocate de la dosarul cauzei. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece judecătorul
de
cameră preliminară nu poate restitui cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale o
astfel de soluţie nefiind prevăzută de art. 346 C.proc.pen.
438. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât invocarea din oficiu de excepţii de către judecătorul
de cameră preliminară are drept efect dezbaterea acestora, nefiind în toate cazurile obligatoriu
ca
judecătorul, deliberând, să admită excepţiile şi să dispună restituirea cauzei la parchet. Chiar şi în
ipoteza în care, în urma admiterii excepţiilor invocate din oficiu, sunt excluse o parte dintre
probele administrate în cursul urmăririi penale, nu este obligatorie restituirea cauzei la parchet
dacă se pot stabili obiectul şi limitele judecăţii. Pentru răspunsul de la lit. b), a se vedea Decizia nr
641 din 11 noiembrie 2014 referitoare, printre altele, la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34S alin. (1) C.proc.pen., în care Curtea Constituţională a admis excepţia de
neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) C.proc.pen
potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „fără participarea procurorului si a
Inculpatului", este neconstituţională. Ca urmare a deciziei de neconstituţionalitate, cererile si
excepţiile invocate vor fi soluţionate în camera de consiliu, însă cu participarea procurorului şi
inculpatului. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră preliminară care
a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză [art. 346 alin. (7) C.proc.pen.]
439. b
Pentru răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 347 alin. (1) C.proc.pen. Pe cale de consecinţă,
răspunsul de la lit. a) este greşit, termenul de contestaţie fiind de 3 zile de la comunicare, iar cel
de la lit. c) este eronat, întrucât încheierea nu este definitivă, fiind supusă contestaţiei.
Ghigheci Ghigheci
I
440. a, c
incorect, întrucât nu au fost excluse toate mijloacele de probă administrate, astfel că procurorul
poate aprecia că mijlocul de probă exclus nu este determinant pentru obţinerea unei soluţii de
condamnare şi poate menţine dispoziţia de trimitere în judecată conform art. 346 alin. (4)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, atunci când procurorul apreciază că
mijlocul de probă exclus este determinant, va solicita restituirea cauzei în vederea continuării
urmăririi penale, conform art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.
441. a
Conform art. 346 alin. (3) lit. b) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect, judecă-
torul neavând posibilitatea de a începe judecarea cauzei din moment ce toate mijloacele de probă
administrate în timpul urmăririi penale au fost excluse. Răspunsul de la lit. c) este Incorect,
deoarece termenul de contestaţie curge de la comunicarea încheierii, conform art. 347 alin. (1)
C.proc.pen.
442. b
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nu în orice situaţie în care rechizitoriul este
neregulamentar întocmit va fi pronunţată în mod obligatoriu restituirea cauzei la procuror, ci
numai atunci când neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la
art. 345 alin. (3) C.proc.pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau
limitelor judecăţii. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 346 alin. (3) lit. c). Răspunsul de la lit. c)
este incorect, întrucât instanţa de judecată nu are posibilitatea să dispună restituirea cauzei către
procuror.
443. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 346 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c)
sunt incorecte, întrucât, în cazurile enunţate, procurorul poate solicita restituirea cauzei, conform
art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.
444. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi c), a se vedea art. 346 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) nu este corect, întrucât este obligatorie restituirea cauzei la parchet dacă procurorul solicită
restituirea [art. 346 alin. (3) lit. c) C.proc.pen.J. ,'
445. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - dispoziţiile art. 346 alin. (7) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. b) este corect - art. 346 alin. (1) C.proc.pen. Atunci când au fost formulate cereri sau
judecătorul a invocat excepţii în camera preliminară, încheierea este supusă contestaţiei în
termen de 3 zile de la comunicare, conform art. 347 alin. (1) C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul
de
la lit. c) nu este corect, întrucât încheierea este definitivă numai atunci când nu s-au formulat
cereri sau excepţii.
446. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi c), a se vedea art. 347 alin. (1) raportat la art. 346 alin. (3)
lit. c) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât, în cazul în care nu sunt formulate
cereri şi excepţii în faza de cameră preliminară, încheierea prin care se dispune începerea judecăţii
este definitivă.
447. a
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 347 alin. (2) C.proc.pen. Conform art. 347 alin. (3)
raportat la art. 346 alin. (1) C.proc.pen., contestaţia se soluţionează în cameră de consiliu,
răspunsul de la lit. c) fiind eronat.
448. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 207 alin. (2)-(6) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
449. c
Ghigheci Ghigheci
I
Conform art. 236 alin. (4) C.proc.pen., durata totală a arestării preventive a inculpatului în
cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil şl nu poate fi mai mare de 180 de
zile. Având în vedere că în cadrul procesului penal faza camerei preliminare şi faza judecăţii sunt
distincte de urmărirea penală, numai răspunsul de la lit. c) este corect.
450. a, c
Pentru răspunsurile de la lit. a) şl c), a se vedea art. 348 raportat la art. 207 alin. (2)
C.proc.pen., respectiv art. 330 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cursul
procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară verifică periodic, dar nu mai
târziu de 60 de zile, dacă mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului
judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune [art. 348 raportat Ia art. 207 alin. (7) C.proc.pen. -
introdus prin O.U.G. nr. 82/2014].
451. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât judecătorul de cameră preliminară care a dispus
începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză [art. 346 alin. (7) C.proc.pen.]. Răspunsul
de la lit. b) este corect - art. 335 alin. (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât
audierea anticipată a martorului este în competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi (art. 308
C.proc.pen.).
452. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, potrivit art. 350 alin. (2) C.proc.pen., judecata se
poate desfăşura şi în alt loc, dacă instanţa dispune aceasta, pentru motive temeinice. De
asemenea, răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în cazul în care instanţa este sesizată cu
un acord de recunoaştere a vinovăţiei, procedura este necontradictorie [art. 484 alin. (2)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) este corect-art. 509 alin. (2) şi art. 507 alin. (3) C.proc.pen.
453. b..............
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de Codul de procedură penală
1969, în noul Cod de procedură penală nu se mai prevede posibilitatea recunoaşterii învinuirii prin
act autentic, ci doar de inculpat, personal [art. 349 alin. (2) şi art. 374 alin. (7) C.proc.pen.].
Pentru
răspunsul corect, a se vedea art. 478 şi urm. C.proc.pen.
454. a, b
Pentru răspunsurile de la lit. a) şi b), a se vedea art. 213 alin. (2) C.proc.pen. şi art. 341 alin. (5)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât în cursul judecăţii se aplică regula
publicităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege [art. 352 alin. (1) C.proc.pen.]. Or, Codul de
procedură penală nu prevede judecarea conflictului de competenţă în şedinţă nepublică sau
cameră de consiliu, aplicându-se astfel regula publicităţii şedinţei de judecată.
455. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 459 alin. (2) C.proc.pen. Etapa admisibilităţii în
principiu a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei
condamnate nu se soluţionează în camera de consiliu, întrucât, în cursul judecăţii, se aplică regula
publicităţii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege [art. 352 alin. (1) C.proc.pen.]. Or, Codul de
procedură penală nu prevede judecarea admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a
procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate în şedinţă nepublică sau cameră
de consiliu, aplicându-se astfel regula publicităţii şedinţei de judecată. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, întrucât, în tot cursul procesului penal, cererea de recuzare a procurorului, inclusiv a
procurorului de şedinţă, se soluţionează de către procurorul ierarhic superior [art. 70 alin. (1)
C.proc.pen.].
456. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a şe vedea art. 533 alin. (1) şi art. 535 C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. c) nu este corect, întrucât, dacă inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul când era minor
a împlinit la data sesizării instanţei 18 ani, se aplică regula publicităţii şedinţei de judecată
457. b
Cererea de reabilitare se judecă în şedinţă nepublică [art. 533 alin. (1) C.proc.pen.], iar cererea
de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar pe
cauţiune, în cursul judecăţii, se judecă în camera de consiliu [art. 242 alin. (10) C.proc.pen.];
Ghigheci Ghigheci
I
legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii se verifică
în
şedinţă publică, neexistând nicio excepţie de la regula publicităţii şedinţei de judecată prevăzută
de Codul de procedură penală.
458. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 507 alin. (2), (3)
C.proc.pen. şi art. 509 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât, în
situaţia în care în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii majori,
judecata are loc după procedura obişnuită (respectiv şedinţă publică) - art. 510 C.proc.pen.
'459. b, c
Cererea de recuzare a procurorului, inclusiv a procurorului de şedinţă, se soluţionează de
procurorul ierarhic superior [art. 70 alin. (1) C.proc.pen.]. Soluţionarea cererii de recuzare a jude-
cătorului care face parte din completul de judecată şi a grefierului de şedinţă se face în camera de
consiliu [art. 68 alin. (5) C.proc.pen.].
460. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât inculpatul poate cere, în scris, să fie judecat în
lipsă, inclusiv în cazul în care este privat de libertate [art. 364 alin. (4) C.proc.pen.]. în anumite
situaţii, prevăzute de art. 352 C.proc.pen., instanţa poate declara şedinţa nepublică (şi nu
secretă,
ca în vechea reglementare), astfel încât răspunsul de lit. c) nu este corect. Pentru, răspunsul
corect
de la lit. b), a se vedea art. 363 alin. (2) C.proc.pen.
461. b
A se vedea art. 352 alin. (11) şi (12) C.proc.pen. Dacă instanţa de judecată' constată că
informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, solicită autorităţii emitente
declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare. Instanţa nu
îşi poate întemeia o soluţie de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a
aplicării pedepsei în cauză pe baza informaţiilor clasificate la care nu a avut acces apărătorul
Inculpatului, însă îşi poate întemeia o soluţie de achitare în baza acestora.
462. a, c
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât inculpatul care a săvârşit infracţiunea în timpul
când
era minor este judecat în şedinţă nepublică doar dacă la data sesizării instanţei nu a împlinit 18
ani
463. c
464. a
465. a, b
A se vedea art. 352 alin. (3) şi (5) C.proc.pen. Declararea şedinţei nepublice se face în şedinţă
publică [art. 352 alin. (5) C.proc.pen.].
466. a, c
467. b, c
468. a, b
469. b
A se vedea art. 350 alin. (2) C.proc.pen. Contradictorialitatea este un principiu specific jude-
căţii, însă, în cazul în care instanţa este sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei,
judecata
nu este contradictorie [art. 484 alin. (2) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât
inculpatul arestat poate cere judecarea cauzei în lipsă, situaţie în care judecata se desfăşoară în
Ghigheci Ghigheci
I
lipsa acestuia.
470. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau
prin
avocat ales acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare. Nelegala citare a
martorului
(care nu este parte în procesul penal) nu afectează legalitatea procedurii de citare din cauză.
Dacă
inculpatul este reprezentant prin avocat din oficiu, nelegalitatea procedurii de citare se acoperă
doar
dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată [art. 353 alin. (1) C.proc.pen.].
471. b, c
Preschimbarea primului termen de judecată nu se dispune prin încheiere, ci prin rezoluţie
dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor [art. 353 alin. (10) C.proc.pen.].
472. a
Dacă inculpatul este reprezentat de avocatul ales, el nu va mai fi citat pentru termenele
următoare. A se vedea art. 353 alin. ¡2) C.proc.pen.
473. b, c
în cazul în care cauza a fost repusă pe rol după suspendare, dacă instanţa şi-a declinat
competenţa sau a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor sau a cercetării judecătoreşti,
este obligatorie citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, chiar dacă unele părţi/unii
subiecţi procesuali au avut în cursul judecării cauzei termen în cunoştinţă. La pronunţarea
hotărârii părţile nu se citează (art. 405 alin. (2) C.proc.pen.j.
474. a, b
A se vedea art. 348 alin. (2) raportat la art. 207 alin. (3) C.proc.pen. şi art. 158 alin. (5)
C.proc.pen. Pentru răspunsul greşit, a se vedea decizia nr. 3/2015 din 19.01.2015 pronunţată
de
ICCi - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit, în interpre-
tarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 431 alin. (1) C.proc.pen. că admisibilitatea în
principiu
a contestaţiei în anulare se examinează în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, cu
participarea
procurorului.
475. a, c
în cazul în care instanţa a repus cauza pe rol pentru reluarea dezbaterilor sau a cercetării
judecătoreşti, este obligatorie citarea părţilor şi a subiecţilor procesuali principali, chiar dacă
unele
părţi/unii subiecţi procesuali au avut în cursul judecării cauzei termen în cunoştinţă [art. 395
alin. (]) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 353 alin. (6) C.proc.pen. Pentru
răspunsul de la Ut. c), a se vedea art. 353 alin. (8) C.proc.pen.
476. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât completul de judecată se poate schimba până la
începerea dezbaterilor [art. 354 alin. (2) C.proc.pen.]. Preschimbarea termenului termenul luat în
cunoştinţă se dispune prin rezoluţie, nu prin încheiere [art. 353 alin. (10) C.proc.pen.]. Pentru
răspunsul de la lit. c), a se vedea art. 357 alin. (2) C.proc.pen.
477. a
Doar răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, potri-
vit art. 355 alin. (1) C.proc.pen., judecata se face de urgenţă şi cu precădere în cauzele cu
inculpaţi
arestaţi preventiv sau aflaţi în arest la domiciliu în cauza dedusă judecăţii, nu şi în alte cauze.
478. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 356 alin. (3) şi (4) C.proc.pen. Răspunsul de la lit.
c)
nu este corect, întrucât, în situaţia în care inculpatul arestat cere judecarea cauzei în lipsă
[facultate
Ghigheci Ghigheci
I
oferită de 364 alin. (4) C.proc.pen.], aducerea acestuia la judecată nu mai este obligatorie.
479. a, b
Pentru răspunsurile corecte, se vedea art. 484 alin. (2), respectiv art. 533 alin. (1) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât şi admisibilitatea în principiu a contestaţiei în
anulare se examinează cu participarea procurorului. A se vedea şi decizia nr. 3 din 19 ianuarie
2015, în care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în inte-
resul legii, a admis recursul în Interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
art. 431 alin. (1) C.proc.pen., a stabilit că admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare se
examinează în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, cu participarea procurorului.
480. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 96, art. 364 alin. (4) şi art. 366 alin. (3) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) nu este corect, întrucât şi inculpatul arestat, dacă a cerut judecarea cauzei
în
lipsă, poate fi reprezentat de avocatul ales sau numit din oficiu [art. 364 alin. (4) C.proc.pen.].
481. b, c
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte - art. 359 alin. (5) şi (6) C.proc.pen. Răspunsul de la
lit. a) nu este corect, întrucât îndepărtarea unei părţi din sala de şedinţă, dacă tulbură şedinţa ori
nesocoteşte măsurile luate, după ce i se atrage atenţia de către preşedinte să respecte disciplina,
se poate dispune şi după începerea dezbaterilor, inclusiv cu ocazia pronunţării hotărârii [art. 359
alin. (5) şi (6) C.procpen.].
482. b
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 360 C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. a) şi c) nu sunt
corecte, având în vedere că infracţiunile de audienţă se constată de preşedintele completului de
judecată, prin încheiere.
483. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 361 alin (6) C.proc.pen. Nu este corect răspunsul de
la lit. b), întrucât preşedintele procedează la desemnarea unui reprezentant, din rândul
practicienilor în insolvenţă doar în situaţia în care în aceeaşi cauză au calitatea de inculpat atât
persoana juridică, cât şi reprezentanţii legali ai acesteia şi doar dacă inculpatul persoană juridică
nu şi-a desemnat un reprezentant [art. 361 alin. (5) C.proc.pen.]. De asemenea, nici răspunsul de
la lit. c) nu este corect, întrucât preşedintele completului se îngrijeşte ca lista cauzelor fixate
pentru judecată să fie întocmită şi afişată la instanţă cu 24 de ore înaintea termenului de judecată
484. c
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 361 alin. (5) C.proc.pen.
485. a, b
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa nu poate lua măsuri preventive
prin hotărârea prin care soluţionează cauza în fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
486. a, b
lit. c) nu este corect, întrucât subzistenţa temeiurilor care au determinat menţinerea măsurii
controlului judiciar pe cauţiune dispus faţă de inculpat se verifică nu mai târziu de 60 de zile.
487. a
corect, întrucât verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive se realizează, în
cursul judecăţii, din oficiu, nu mai târziu de 60 de zile, indiferent dacă inculpatul este major sau
minor [art. 208 alin. (4) şi (5) C.proc.pen.].
488. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 364 alin. (2) C.proc.pen., respectiv art. 353 alin. (9)
C.proc.pen. şi art. 363 alin. (1) C.proc.pen. Lipsa procurorului de la judecata în fond, având în
vedere că participarea sa este obligatorie, atrage sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii [art. 281
alin. (1) lit. d) C.proc.pen.].
489. a, b
Pentru răspunsul de la lit. a), a se vedea art. 353 alin. (6) şi art. 364 alin. (4) C.proc.pen. Pentru
Ghigheci Ghigheci
I
răspunsul de la lit. b), a se vedea art. 364 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este
corect,
întrucât, potrivit art. 364 alin. (3) C.proc.pen., pentru a fi judecat în lipsă, printre altele, trebuie
constatat că lipsa inculpatului de la judecarea cauzei este nejustificată.
490. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât partea civilă şi partea responsabilă civilmente au
drepturile prevăzute de lege pentru persoana vătămată [art. 85 alin. (1) C.proc.pen., respectiv
art. 87 alin. (1) C.proc.pen.]. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 96 C.proc.pen., respectiv
491. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât suspendarea judecării unei cauze pe motiv de
boală gravă se dispune doar dacă această stare se constată pe baza unei expertize medico-legale,
nu pe baza înscrisurilor medicale [art. 367 alin. (1) C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât termenul în care poate fi atacată cu contestaţie încheierea dată în primă instanţă
prin care s-a dispus suspendarea cauzei este de 24 de ore de la pronunţare, respectiv de la
comunicare. Pentru răspunsul corect, a se vedea 367 alin. (3) C.proc.pen.
492. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 367 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, întrucât contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea de suspendare
atacată, şi nu la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat încheierea de suspendare [a
se
vedea art. 367 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 368 alin. (3) C.proc.pen.]. în cazul în care contestaţia
vizează o încheiere de suspendare pe motivul existenţei unei proceduri de mediere, calea de atac
se judecă în termen de 3 zile de la primirea dosarului (art. 367 alin. (5) C.proc.pen.], răspunsul de
la lit. c) fiind astfel corect.
493. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, întrucât, în situaţia în care sunt mai mulţi inculpaţi,
iar temeiul suspendării priveşte numai pe unul dintre ei, instanţa are posibilitatea fie să dispună
disjungerea cauzei, în situaţia în care aceasta este posibilă, fie să dispună suspendarea întregii
cauze, în situaţia în care disjungerea nu este posibilă [art. 367 alin. (2) C.proc.pen.].
494. b, C
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, dacă cauza care a determinat suspendarea nu
mal subzistă, procesul penal se reia din oficiu, nu la cererea inculpatului [art. 367 alin. (6)
C.proc.pen.]. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte [a se vedea art. 367 alin. (8) raportat
la
art. 208 alin. (4) C.proc.pen. şi art. 367 alin. (7) C.proc.pen.].
495. b, c
Potrivit art. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie
penală, statul solicitant este statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de lege,
iar statul solicitat este statul căruia îi este adresată o astfel de cerere. Astfel, răspunsul de la lit. a)
nu este corect, întrucât statul solicitat este cel care hotărăşte asupra cererii de extrădare, nu
statul solicitant. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 368 alin. (1) C.proc.pen.
496. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) nu sunt corecte, întrucât încheierea de şedinţă se întocmeşte de
grefier, în cel mult 72 de ore de la terminarea şedinţei de judecată şi se semnează de
preşedintele
completului de judecată (nu de toţi membrii completului) şi de grefier [art. 370 alin. (5)
C.proc.pen.]. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 370 alin. (4) lit. d) C.proc.pen.
497. a, b
Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât instanţa se pronunţă asupra apelului prin decizie
498. b, c
Pentru răspunsul greşit, a se vedea art. 369 alin. (2) C.proc.pen. Pentru răspunsurile corecte, a
se vedea art. 369 alin. (2) şi (4) C.proc.pen.
Ghigheci Ghigheci
I
499. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 370 alin. (5) C.proc.pen. în situaţia în care
hotărârea se pronunţă în ziua în care a avut loc judecata, nu se mai întocmeşte o încheiere de
şedinţă [art. 370 alin. (6) C.proc.pen.], aspectele discutate în şedinţa de judecată urmând a fi
consemnate în partea introductivă a hotărârii (practicaua hotărârii).
500. b
Conflictul de competenţă, respectiv declaraţia de abţinere, se soluţionează prin încheiere
[art. 51 alin. (6) C.proc.pen., respectiv art. 68 alin. (7) C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se
vedea art. 370 alin. (1) C.proc.pen.
501. a
502. b
Instanţa soluţionează declaraţia de abţinere prin încheiere [art. 68 alin. (7) C.proc.pen.].
Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului se numeşte decizie J.art.370 alin. (2)
C.proc.pen.]. Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 370 alin. (1) C.proc.pen. »
503. b
Hotărârea prin care cauza este soluţionată de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta
se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă. Instanţa se pronunţă prin sentinţă şi
în alte situaţii prevăzute de lege. Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra apelului,
recursului în casaţie şi recursului în interesul legii se numeşte decizie. Instanţa se pronunţă prin
decizie şi în alte situaţii prevăzute de lege. Toate celelalte hotărâri pronunţate de instanţe în
cursul judecăţii se numesc încheieri [a se vedea art. 370 alin. (l)-(3) C.proc.pen.].
504. a
Pentru răspunsul corect, se vedea art. 371 C.proc.pen. Răspunsurile de la lit. b) şi c) nu sunt
corecte, întrucât în actuala reglementare nu mai există instituţiile extinderii acţiunii penale şi
extinderii procesului penal.
505. a
506. a, b
Pentru răspunsurile corecte, se vedea art. 374 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu
este corect, citirea actului de sesizare dispunându-seîn faza de judecată.
507. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, noul
Cod de procedură penală [art. 376 alin. (5)] nu mai prevede că schimbarea ordinii cercetării
judecătoreşti se realizează numai după audierea inculpatului. Pentru răspunsurile corecte, se
vedea art. 374 alin. (9) C.proc.pen. şi art. 386 alin. (1) C.proc.pen.
508. a, b
lit. c) nu este corect - art. 379 alin. (1) C.proc.pen.
509. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, spre deosebire de vechea reglementare, în
cadrul procedurii privind recunoaşterea învinuirii se pot administra orice fel de înscrisuri [art. 375
alin. (2) C.proc.pen.], nu numai înscrisuri în circumstanţiere. Pentru răspunsurile corecte, a se
vedea art. 375 alin. (1), respectiv art. 377 alin. (4) C.proc.pen.
510. a, b
511. b
Spre deosebire de vechea reglementare, procedura de recunoaştere a învinuirii poate avea loc
doar dacă Inculpatul recunoaşte fapta/faptele personal, în faţa instanţei.
512. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect - art. 377 C.proc.pen. Pentru răspunsul corect, a se vedea
art. 376 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât reluarea cercetării
judecătoreşti se dispune dacă inculpatul, în ultimul cuvânt, relevă fapte sau împrejurări noi,
esenţiale pentru soluţionarea cauzei [art. 389 alin. (2) C.proc.pen.].
513. a
Ghigheci Ghigheci
I
514. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât aducerea şi prezentarea mijloacelor materiale de
probă se dispune dacă este posibil (art. 384 C.proc.pen.). Pentru răspunsurile corecte, a se vedea
art. 378 alin. (5) şi (6) C.proc.pen.
515. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 381 alin. (5) C.proc.pen. şi art. 381 alin. (l)-(3)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât întrebările respinse vor fi consemnate în
încheierea de şedinţă, nu în cuprinsul declaraţiei [art. 381 alin. (4) C.proc.pen.].
516. a, b
C.proc.pen.
517. a, b
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 383 alin. (l)-(3) C.proc.pen.
518. a, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 386 alin. (1) C.procpen. şi art. 377 alin. (4)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) nu este corect - art. 479 C.proc.pen.
519. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât omisiunea instanţei de a pune în discuţie noua
încadrare juridică nu este prevăzută printre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 281
C.proc.pen., fiind incidenţă însă nulitatea relativă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
art. 282 C.proc.pen. Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 386 alin. (1) şi (2) C.proc.pen.
520. a
Pentru răspunsul corect, a se vedea art. 388 alin. (6) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este
corect, întrucât dezbaterile pot fi reluate în ipoteza reglementată de art. 395 alin. (1) C.proc.pen.
521. a, b
lit. c) nu este corect-art. 388 alin. (4) C.proc.pen.
522. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 390 alin. (1) C.proc.pen., instanţa
poate cere doar părţilor, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise, nu şi procuro-
rului. Acesta poate însă să depună concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă. Răs-
punsurile de la lit. b) si c) sunt corecte, întrucât, conform art. 390 alin. (2) C.proc.pen.,
procurorul,
persoana vătămată şi părţile pot depune concluzii scrise, chiar dacă nu au fost cerute de instanţă.
523. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, potrivit art. 391 alin. (1) C.proc.pen., deliberarea şi
pronunţarea hotărârii se fac în aceeaşi zi când au loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu
mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece
termenul de amânare curge de la data la care trebuia pronunţată hotărârea, conform art. 391
alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (1), la
deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia au avut loc dezbaterile.
524. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (2) C.proc.pen., deliberarea se
face de către completul de judecată în secret. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece gre-
fierul nu participă la deliberare, conform art. 392 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
corect, întrucât, potrivit art. 392 alin. (2)C.proc.pen., deliberarea se face numai de către membrii
completului de judecată în faţa căruia a avut loc dezbaterea.
525. b
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 391 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate
amâna pronunţarea o singură dată. Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, potrivit
art. 391 alin. (2) C.proc.pen., instanţa poate amâna pronunţarea pentru cel mult 15 zile şi doar o
singură dată.
526. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 393 alin. (1) C.proc.pen.,
Ghigheci Ghigheci
I
completul deliberează întâi asupra chestiunilor de fapt şi apoi asupra chestiunilor de drept.
Răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 393 alin. (2) C.proc.pen., deliberarea
poartă şi asupra deducerii internării medicale. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, potrivit
art. 392 alin. (1) C.proc.pen., la deliberare iau parte numai membrii completului în faţa căruia a
avut loc dezbaterea, respectiv judecătorii care fac parte din compunerea instanţei.
527. b
Doar răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât, potrivit art. 394 alin. (5) C.proc.pen., jude-
carea cauzei se reia în complet de divergenţă în situaţia în care, în cadrul completului de judecată,
nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, ceea ce exclude judecata în primă instanţă,
unde
completul este alcătuit dintr-un singur judecător (sau trei judecători în cazul înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie), sau în recurs, unde sunt trei judecători (sau cinci în cazul înaltei Curţi de
Casaţie
şi Justiţie).
528. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, potrivit art. 395 C.proc.pen., lipsa unanimităţii
nu este o cauză a repunerii pe rol. Potrivit art. 394 alin. (2) C.proc.pen., atunci când unanimitatea
nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor completului.
529. c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, conform art. 394 alin. (3) C.proc.pen., jude-
cătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai apropiate de
părerea sa. Răspunsul de la lit. b) nu este corect, deoarece, potrivit art. 394 alin. (5) C.proc.pen.,
judecarea cauzei se reia în complet de divergenţă în situaţia în care, în cadrul completului de
judecată, nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea. Răspunsul de la lit. c) este corect,
întrucât, potrivit art. 394 alin. (3) C.proc.pen., dacă din deliberare rezultă mai mult decât două
păreri, judecătorul care opinează pentru soluţia cea mai severă trebuie să se alăture celei mai
apropiate de părerea sa.
530. b, c
Pentru răspunsurile corecte, a se vedea art. 396 alin. (2)-(4) C.proc.pen.
531. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, deoarece, potrivit art. 217 alin. (7) C.proc.pen., din
cauţiune se plătesc în ordine: despăgubirile băneşti acordate pentru repararea pagubelor cauzate
de infracţiune, cheltuielile judiciare şi amenda penală.
532. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, în cazul achitării inculpatului, fapta nefiind
prevăzută de legea penală [art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen.], instanţa lasă nesoluţionată
acţiunea
civilă, conform art. 25 alin. (5) C.proc.pen. Potrivit art. 397 alin. (5) C.proc.pen., în cazurile în care
instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin, însă ele încetează de
drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile (nu penale) în termen
de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel, răspunsul de la lit. b).nu este corect.
Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, în caz de achitare, inculpatul este obligat la plata
cheltuielilor judiciare avansate de stat doar dacă a fost obligat la repararea prejudiciului [art. 275
alin. (1) pct. 1 lit. c) C.proc.pen.]. Or, având în vedere că, în raport de temeiul achitării [art. 16
alin. (1) lit. b) C.proc.pen.],instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, nu se pune problema
obligării inculpatului la repararea prejudiciului, pentru a fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
533. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect - art. 241 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b)
este
corect, deoarece, conform art. 397 alin. (6) C.proc.pen. coroborat cu art. 217 alin. (7) C.proc.pen.,
C.proc.pen., întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanţa
dispune asupra măsurilor preventive.
542. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, potrivit art. 405 alin. (2) C.proc.pen., părţile nu
Ghigheci Ghigheci
I
se citează la pronunţarea hotărârii. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, întrucât, conform
art. 405 alin. (1) C.proc.pen., hotărârea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele
completului de judecată, asistat de grefier.
543. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect şi răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece, potrivit
art. 406 alin. (1) C.proc.pen., hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
Răspunsul de la lit. b) este corect - a se vedea art. 406 alin. (2) C.proc.pen.
544. b
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, deoarece, potrivit art. 406 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea
se semnează de toţi membrii completului şi de grefier, nu şi de procuror. Răspunsul de la lit. b)
este corect, întrucât, potrivit art. 406 alin. (4) C.proc.pen., în caz de împiedicare a preşedintelui
completului de a semna, hotărârea se semnează de preşedintele instanţei. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, deoarece, potrivit art. 406 alin. (4) C.proc.pen., când grefierul este împiedicat a
semna, hotărârea se semnează de grefierul-şef.
545. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât neacordarea ultimului cuvânt inculpatului poate
atrage sancţiunea nulităţii relative în condiţiile art. 282 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, întrucât, dacă minuta nu este semnată de toţi membrii completului de judecată, nu se
poate constata dacă instanţa a fost compusă potrivit prevederilor legale şi dacă toţi membrii
com-
pletului au luat parte la deliberare, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate, în
condiţiile art. 281 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, potrivit
art. 406 alin. (2) C.proc.pen., hotărârea se semnează, pe lângă membrii completului, şi de grefier.
546. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 407 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
nu este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (1) C.proc.pen., o copie a minutei hotărârii se
comunică şi procurorului, iar, potrivit art. 407 alin. (2) C.proc.pen., în cazul în care instanţa a
dispus amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
hotărârea se comunică serviciului de probaţiune şi, după caz, organului sau autorităţii competente
să verifice respectarea obligaţiilor dispuse de instanţă.
547. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (2) coroborat cu alin. (1)
C.proc.pen., după redactarea hotărârii, aceasta se comunică în întregul său şl serviciului de proba-
ţiune, în cazul în care instanţa a dispus amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere. Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, potrivit art. 407 alin. (1)
C.proc.pen., hotărârea se comunică, în cazul în care inculpatul este arestat, şi administraţiei
locului de deţinere. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât, potrivit art. 407 C.proc.pen.,
hotărârea se comunică şi altor organe/Instituţii, nu doar procurorului, părţilor şi persoanei
vătămate.
548. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că, spre exemplu, sentinţele de declinare sunt
definitive. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că încheierile privind luarea măsurilor
preventive sunt supuse constestaţiei. Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum rezultă din
prevederile art. 40 alin. (2) C.proc.pen.
dacă instanţa civilă admite acţiunea civilă, dispune plata din cauţiune a despăgubirilor acordate
pentru repararea pagubelor cauzate de infracţiune. Răspunsul de la lit. c) nu este corect, întrucât,
potrivit art. 399 alin. (3) lit. c) C.proc.pen., doar măsura arestării preventive încetează de drept
dacă instanţa pronunţă o pedeapsă cu amenda, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii.
534. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât, conform art. 399 alin. (1) C.proc.pen., prin
sentinţa pronunţată în primă instanţă instanţa nu poate lua, ci doar menţine, revoca, înlocui ori
constata încetarea de drept a unei măsuri preventive. Răspunsul de la lit. b) este corect,
deoarece,
conform art. 399 alin. (10) C.proc.pen., instanţa poate lua faţă de inculpat măsura arestării
Ghigheci Ghigheci
I
preventive, însă nu prin hotărârea de condamnare, ci după pronunţarea hotărârii, până la
sesizarea instanţei de apel. Răspunsul de la lit. c) este corect - art. 399 alin. (9) C.proc.pen.
535. b, c
Răspunsul de la lit. a) nu este corect, întrucât înlocuirea unei măsuri preventive cu altă măsură
preventivă se dispune inclusiv prin sentinţa instanţei de fond [art. 399 alin. (1) C.proc.pen.].
Răspunsul de la lit. b) este corect, deoarece, conform art. 203 alin. (5) C.proc.pen., în cursul
urmăririi penale, cererile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu,
prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu. Răspunsul de la lit. c) este
corect,
întrucât, după pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel, instanţa poate dispune,
la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la
inculpatul condamnat, în condiţiile legii [art. 399 alin. (10) C.proc.pen.].
536. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât în minută se consemnează rezultatul deliberării, şi
nu al dezbaterii - vezi art. 400 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, deoarece în
minută se consemnează atât opinia majoritară, cât şi opinia separată.
537. a, b
corect, deoarece întocmirea minutei este obligatorie în cazurile în care judecătorul sau instanţa
dispune asupra măsurilor preventive, conform art. 400 alin. (2) C.proc.pen.
538. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât, conform art. 402 alin. (1) C.proc.pen. raportat la
art. 370 alin. (4) lit. i) C.proc.pen., în cuprinsul părţii introductive a hotărârii judecătoreşti trebuie
să se menţioneze, printre altele, şi măsurile luate în cursul şedinţei. Răspunsul de la lit. b) nu este
corect, deoarece, conform art. 403 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., temeiurile de drept care justifică
soluţiile date în cauză sunt cuprinse în expunere, şi nu în cuprinsul părţii introductive a hotărârii
judecătoreşti. Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât, conform art. 403 alin. (1) lit. c)
C.proc.pen., motivarea soluţiei date acţiunii civile se regăseşte în cuprinsul expunerii.
539. a, b
A se vedea art. 403 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 403 alin. (4) C.proc.pen.
540. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte - art. 404 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, întrucât numele şi prenumele procurorului care a participat la judecată se regăseşte
în
conţinutul părţii introductive a hotărârii (practicaua), conform art. 402 alin. (1) raportat la art. 370
alin. (4) Ut. c) C.proc.pen.
541. a, c
Răspunsul de la Ut. a) este corect - art. 400 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
greşit - art. 400 alin. (1) C.proc.pen., care prevăd că minuta se semnează doar de membrii com-
pletului de judecată. Răspunsul de la Ut. c) este corect, întrucât, potrivit art. 400 alin. (2)
718
549. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că şi instanţa supremă soluţionează apeluri, aşa cum
rezultă din prevederile art. 40 alin. (2) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, conform
art. 4251 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că soluţionarea în fond a
unei cauze privind comiterea unei infracţiuni de către un auditor de justiţie este în competenţa
instanţelor de drept comun.
550. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că
apelul este o cale ordinară de atac soluţionată de către curţile de apel sau de instanţa supremă
prin care se îndreaptă eventualele carenţe ale hotărârii de fond.
551. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, întrucât, spre exemplu, spitalul constituit iegal parte civilă nu
poate depune apel cu privire la individualizarea pedepsei. Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt
Ghigheci Ghigheci
I
corecte, conform art. 409 alin. (1) lit. d) şi art. 409 alin. (2) C.proc.pen., raportat la art. 409 alin.
(1)
lit. b) C.proc.pen.
552. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit - art. 409 alin. (2)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect-art. 409 alin. (1) lit. f) C.proc.pen.
553. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt eronate. Iar răspunsul de la lit. b) este corect, întrucât,
conform art. 410 alin. (1) C.proc.pen., termenul de apel curge de la comunicarea copiei minutei
554. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că nu
există o limitare expresă cu privire la momentul soluţionării apelului formulat de către oricare din
persoanele menţionate în art. 409 C.proc.pen.
555. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, pentru că nu mai există instituţia juridică a apelului peste
termen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 411 alin. (1)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că repunerea în termenul de apel nu e
condiţionată de punerea în executare a hotărârii de fond.
556. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din
dispoziţiile art. 412 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că lipsa
semnăturii se poate acoperi fie prin atestarea de către grefier în condiţiile art. 412 alin. (2)
C.procpen., fie prin confirmarea cererii în cadrul menţionat de art. 412 alin. (3) C proc pen
557. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte, pentru că
apelul se soluţionează de curţile de apel în complete de doi judecători, iar la instanţa supremă în
complete de 3 sau 5 judecători.
558. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că apelul inculpatului minor se soluţionează în
şedinţă nepublică. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că inculpatul legal citat, chiar şi
supus
unei măsuri preventive, poate refuza să fie prezent la judecarea apelului. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, pentru că inculpatul are dreptul de a nu da declaraţie atât în fond, cât şi cu ocazia
soluţionării căilor de atac.
559. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că instanţa de
apel poate administra orice probă pe care o consideră necesară pentru aflarea adevărului în
cauză. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât se pot aprecia diferit de către instanţa de apel
probele administrate la fond, oferind însă inculpatului posibilitatea de a fi audiat şi de a propune
probe noi în apărare.
560. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că executarea sentinţei penale poate fi suspendată
până la soluţionarea cererii de repunere în termen sau înlăturată ulterior ca urmare a admiterii
cererii de repunere în termen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din dispoziţiile
art. 411 alin. (3) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că întreruperea nu se
dispune decât de instanţa de executare, aşa cum prevede art. 591 alin. (1) C.proc.pen.
561. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că retragerea apelului are caracter irevocabil.
Răspunsul de la lit. b) este corect, conform art. 415 alin. (2) teza a doua C.proc.pen. Răspunsul
de
la lit. c) este greşit, pentru că, în conformitate cu preverile art. 415 alin. (1) teza întâi C.proc.pen.,
retragerea poate opera pâna la închiderea dezbaterilor.
562. b
Ghigheci Ghigheci
I
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că o cale
de atac formulată de către una dintre persoanele care nu se încadrează în categoriile menţionate
de art. 409 C.proc.pen. se respinge ca inadmisibilă.
563. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că o cale
de atac formulată de către una dintre persoanele care nu se încadrează în categoriile menţionate
de art. 409 C.proc.pen. se respinge ca inadmisibilă.
564. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că minuta reprezintă dispozitivul sentinţei,
comunicarea sentinţei fiind, de fapt, şi o comunicare a minutei. Răspunsul de la lit. b) este greşit,
pentru că termenul de apel nu curge de la pronunţare, ci de la comunicarea minutei. Răspunsul
de
la lit. c) este greşit, pentru că termenul de apel nu curge de la momentul la care inculpatul sau
avocatul inculpatului a aflat în orice modalitate neoficială de soluţie, ci doar de la data la care a
fost comunicată legal minuta.
565. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că apelul se poate respinge ca tardiv doar dacă
instanţa de apel s-a pronunţat implicit pe cererea de repunere în termen prin respingerea acesteia
ca nefondată. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că respingerea apelului ca tardiv
presupune certitudinea instanţei că repunerea în termen nu se justifică. Răspunsul de la lit. c)
este
greşit, pentru că în apel nu există etapa analizei admisibilităţii în principiu.
566. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite şi răspunsul de la lit. b) corect, pentru că apelul nu se
poate retrage valabil decât de către titularul acestuia sau de un reprezentant cu mandat special în
acest sens, aşa cum rezultă din prevederile art. 415 alin. (1) C.proc.pen.
567. a
Răspunsul de la lit. a) este corect şi răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, aşa cum rezultă
din interpretarea art. 415 alin. (1) C.proc.pen.
568. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, aşa cum rezultă
din interpretarea prevederilor art. 551 pct. 2 C.proc.pen.
569. a
din intepretarea coroborată a dispoziţiilor art. 411 alin. (3) şi art. 408 alin. (2) C.proc.pen.
570. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 419
C.proc.pen., pentru că apelul procurorului poate privi doar temeiul de achitare al inculpatului, iar
ca o consecinţă a reţinerii acestui temei de achitare corect, se poate ajunge la concluzia că în
mod
nelegal şi netemeinic faţă de un coinculpat s-a dispus renunţarea la procesul penal. Răspunsurile
de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că apelul în defavoarea unui inculpat nu poate, prin
extindere,
să conducă la micşorarea pedepsei unui alt inculpat şi nici să conducă la majorarea pedepsei
unui
alt inculpat.
571. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că
apelul nu poate fi restrâns de către procuror ulterior expirării termenului de formulare a apelului.
572. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar cel de la lit. b) corect, întrucât pot exista şi situaţii în care
pedeapsa amenzii, deşi executabilă, este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii cu
suspendarea
executării (de pildă, o amendă de 1.000 lei este mai favorabilă decât 1 an închisoare cu
suspendarea executării pedepsei). Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât pot exista şi situaţii
Ghigheci Ghigheci
I
în
care aplicarea unei amenzi penale în cuantum superior minimului special se învederează a fi mai
favorabilă decât pedeapsa cu închisoarea a cărei executare este suspendată.
573. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că o
soluţie de deducere a numărului corect de zile de arest preventiv în calea de atac formulată de
către inculpat agravează situaţia acestuia.
574. a
micşorarea pedepsei inculpatului nu reprezintă o agravare a situaţiei persoanei vătămate, fiind
însă posibil să se agraveze condiţiile de răspundere civilă a părţii responsabile părţii responsabile
civilmente sau să se dispună măsuri de siguranţă diferite sau cu conţinut diferit decât cele
reţinute
la fond.
575. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) greşit, pentru că situaţia juridică a
inculpatului este agravată prin reţinerea concursului în raport de încadrarea iniţială prin care se
reţinea o singură infracţiune, chiar dacă aceasta era în formă continuată. Răspunsul de la lit. c)
este greşit, pentru că apelul ar fi extins în defavoarea inculpaţilor.
576. b
apelul se judecă în limitele stabilite de art. 417 alin. (1) C.proc.pen. la momentul expirării
termenului de apel, fără ca ulterior procurorul de şedinţă sau procurorul ierarhic superior să poată
modifica limitele cererii de apel.
577. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că nu se agravează situaţia inculpatului. Răspunsul
de la lit. b) este greşit, pentru că diminuarea despăgubirilor civile este în favoarea inculpatului.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că dispunerea confiscării speciale reprezintă o agravare
a
situaţiei inculpatului.
578. c
Doar răspunsul de la lit. c) este corect. în cazul în care prima instanţă a dispus disjungerea
cererii formulate sau dacă a omis să se pronunţe contopirea, se va putea realiza fie în cauza
disjunsă, fie ulterior într/o altă cauză separată în faza de execuare, nefiind posibilă trimiterea
cauzei spre rejudecare sau judecarea pentru prima oară a cererii de contopire direct în apel.
(
579. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt incorecte, întrucât lipsa
citării unei persoanei vătămate şi neacordarea asistenţei juridice din oficiu conduce la rejudecarea
cauzei conform art. 421 pct. 2 lit. b) C.proc.pen.
580. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, întrucât art. 275 alin. (2) C.proc.pen. impune suportarea
cheltuielor de judecată ocazionate de soluţionarea cererii de apel doar dacă Inculpatul a formulat
cererea de apel respinsă, nu şi dacă aceasta a fost formulată de către un substituit procesual.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că refuzul de însuşire a apelului se realizează prin
declaraţia inculpatului că renunţă la apel. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că inculpatul
poate renunţa la apelul formulat de către avocat în termenul de exercitare a apelului, hotărârea
de fond devenind astfel definitivă la expirarea termenului de apel.
581. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, instanţa de apel putând dispune admiterea apelului,
rejudecarea cauzei şi schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat inculpatul din
vătămare corporală în tentativă de omor. în această ipoteză, nu se reţine vreun caz de trimitere a
cauzei spre rejudecare.
582. b
Ghigheci Ghigheci
I
instanţa de apel are obligaţia să se pronunţe cu privire la corecta deducere a reţinerii şi a arestării
preventive.
583. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că şi curţile de apel, şi instanţa supremă sunt
competente să soluţioneze contestaţia. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din
prevederile art. 4251 alin. (5) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că persoana
vătămată nu este titulară a dreptului de a exercita calea de atac a contestaţiei.
584. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 248 alin. (8) teza a doua
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că este admisibilă contestaţia împotriva
încheierii de revocare a măsurii internării. Răspunsul de la lit. c) este greşit, aşa cum rezultă din
dispoziţiile art. 4251 alin. (5) C.proc.pen.
585. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că termene cu privire la momentul limită aferent
soluţionării contestaţiei sunt stabilite doar în situaţiile menţionate de art. 205 alin. (5) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 205 alin. (8) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 203 alin. (5) C.proc.pen.
586. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, contestaţia împotriva încheierilor judecătorului de drepturi şi
libertăţi sau a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează în camera de consiliu.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că la instanţa supremă contestaţia se poate soluţiona şi
de către un complet de doi judecători. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că o astfel de
persoană ce justifică un potenţial interes legitim poate exercita contestaţia în condiţiile art. 250
587. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că imposibilitatea prezentării inculpatului din motive
obiective nu reprezintă un motiv de natură să afecteze respingerea sau admiterea contestaţiei.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că, spre exemplu, nelegala citare a inculpatului poate
conduce la soluţia rejudecării cauzei de către instanţa de fond. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
598. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum rezultă
din prevederile art. 427 alin. (1) C.proc.pen.
599. a, b
Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 428 alin. (2) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că efectul cererii de repunere în termen nu este
prelungirea termenului legal de introducere a contestaţiei în anulare.
600. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 429 C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că şi instanţa de fond poate avea competenţa să
soluţioneze contestaţia în anulare. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că atât instanţele de
fond, cât şi instanţele de apel pot avea competenţa să soluţioneze contestaţia în anulare.
601. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor
art. 430 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că este posibil să se admită
contestaţia în anulare şi să nu se ceară sau să se respingă cererea de suspendare a executării.
602. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că
admisibilitatea
contestaţiei în anulare se analizează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, aşa cum prevede
art. 431 alin. (1) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect faţă de soluţia din RIL nr. 3/2015.
603. b, c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că regula în căile
de atac este soluţionarea cauzei în şedinţă publică. Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum
Ghigheci Ghigheci
I
rezultă din prevederile art. 432 alin. (3) C.proc.pen.
604. b, c
Răspunsul de la lit. a) este eronat, iar răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că admiterea
contestaţiei în anulare poate conduce la rejudecarea hotărârii de fond, situaţie în care se pro-
nunţă atât o decizie, cât şi o sentinţă de către instanţa de fond, cum ar fi, spre exemplu, în
situaţia
în care inculpatul nu a fost legal citat pe parcursul procesului penal. Răspunsul de la lit. c) este
corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 432 alin. (4) C.proc.pen.
605. a
inculpatul nu poate invoca nelegala citare a unei alte părţi în cadrul unei căi de atac ordinare sau
extraordinare.
606. a
din prevederile art. 434 alin. (2) lit. d) şi g), precum şi din interpretarea per a contraria a art. 432
alin. (2) lit. b) C.proc.pen.
607. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 439 alin. (41) C.proc.pen
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, pentru că recursul se va restitui pe cale administrativă
sau se va respinge ca inadmisibil, fără a se mai analiza dacă este în termen sau dacă se impune a
fi
admis sau respins.
608. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că judecata a fost efectuată de către o instanţă
superioară celei legal competente, nefiind întrunite condiţiile menţionate de art. 438 alin. (1)
pct. 1 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din art. 438 alin. (1) pct. 11
pentru că este posibilă admitarea contestaţiei în faza camerei preliminare şi restituirea cauzei la
parchet.
588. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că retragerea este posibilă şi după expirarea terme-
nului de contestaţie. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că, dacă se retrage contestaţia,
instanţa are obligaţia de a lua act de aceasta, fără a se mai pronunţa cu privire la fondul
contestaţiei. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că retragerea are caracter irevocabil.
589. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că este posibilă repunerea în termenul de exercitare
a contestaţiei, conform art. 4251 alin. (1) C.proc.pen. raportat la art. 411 C.proc.pen. Răspunsul de
la lit. b) este eronat, pentru că repunerea în termenul de exercitare a constaţiei nu este suscep-
tibilă de întrerupere. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că repunerea în termenul de exer-
citare a contestaţiei curge de la momentul încetării cauzei de împiedicare a exercitării căii de atac.
590. a, c
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că în toate căile de atac se aplică principiul neagra-
vării situaţiei, soluţia menţinându-se în cazul contestaţiei în baza art. 4251 alin. (4) C.proc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât în contestaţie nu se aplică efectul extensiv al căii de
atac, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 4251 C.proc.pen., care nu face trimitere la
prevederile art. 419 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că în cadrul procesual
creat prin exercitarea contestaţiei se va verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub
toate aspectele.
591. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă
din prevederile art. 4251 alin. (2) şi (6) C.proc.pen.
592. a
procurorul trebuie să participe la soluţionarea contestaţiei, iar în formularea concluziilor acesta
este independent.
Ghigheci Ghigheci
I
593. b
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt greşite, pentru că motivele de contestaţie în anulare sunt
prevăzute limitativ de către art. 426 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum
rezultă
din dispoziţiile art. 429 C.proc.pen.
594. c
din enumerarea limitativă a motivelor de contestaţie în anulare în art. 426 C.proc.pen.
595. a
din coroborarea dispoziţiilor art. 412 alin. (4) cu art. 417 C.proc.pen., ale art. 426 C.proc.pen. şi
ale
art. 438 alin. (1) C.proc pen.
596. a
Răspunsul de la lit. a) este corect. Iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt eronate, aşa cum
rezultă din interpretarea art. 426 lit. a) C.proc.pen.
597. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din intepretarea prevederilor art. 426 lit. b)
C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că judecarea în lipsă a inculpatului nu se
încadrează în cadrul menţionat de art. 426 lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
pentru că regula este că judecătorul ce verifică regularitatea rechizitoriului soluţionează şi cauza
în
fond, aşa cum rezultă şi din prevederile art. 346 alin. (7) C.proc.pen.
Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că pedeapsa greşit individualizată nu implică
automat depăşirea limitelor prevăzute de lege.
609. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, aşa cum rezultă din prevederile art. 438 alin. (1)
Cproc.pen., întrucât recursul în casaţie nu poate avea ca obiect decât latura penală şi nu poate
urmări condamnarea inculpatului. Răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum rezultă din
dispoziţiile art. 435 Cproc.pen.
610. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că nu poate fi atacată cu recurs în casaţie hotărârea
instanţei supreme. Răspunsul de la Ut. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 437
alin. (1) Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că este irelevant numele avocatului
ce a asistat anterior inculpatul pe parcursul procesului penal, aşa cum rezultă din dispoziţiile
art. 437 alin. (1) Cproc.pen.
611. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 438 alin. (3) Cproc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este greşit, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 438 alin. (2) Cproc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, aşa cum rezultă din interpretarea art. 436 alin. (6) Cproc.pen.
612. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că retragerea recursului procurorului nu se poate
însuşi de către o altă parte din proces. Răspunsul de la lit. b) este eronat, pentru că retragerea căii
de atac are caracter irevocabil. Răspunsul de la lit. c) este corect, pentru că retragerea este posi-
bilă până la închiderea dezbaterilor, aşa cum rezultă din prevederile art. 436 alin. (3) Cproc.pen.
613. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. c) este greşit, aşa cum rezultă
din prevederile art. 443 Cproc.pen.
614. a, b
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte, aşa cum rezultă din prevederile art. 440 alin. (1)
Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că faza admisibilităţii în principiu a recursului
în casaţie este obligatorie.
615. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. c) este greşit, aşa cum rezultă din
prevederile art. 441 alin. (1) Cproc.pen. Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din
Ghigheci Ghigheci
I
dispoziţiile art. 441 alin. (2) Cproc.pen.
616. b
Răspunsurile de fa lit. a) şi c) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă
din interpretarea art. 440 alin. (2) Cproc.pen. şi art. 434 alin. (2) Cproc.pen.
617. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din teza a doua a art. 445 alin. (1)
Cproc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că recursul în casaţie se judecă în şedinţă
publică. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că admisibilitatea se analizează de un singur
judecător şi se soluţionează de către un complet diferit.
618. b
Răspunsul de la lit. a) este eronat, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 442 Cproc.pen.
Răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 442 alin. (2) Cproc.pen.
Răspunsul de la Ut. c) este greşit, pentru că achitarea ca urmare a admiterii recursului în casaţie
poate afecta negativ situaţia juridică a părţii civile.
619. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că revizuirea este o cale de atac a hotărârii
pronunţate pe fondul cauzei. Răspunsul de la lit. b) este eronat, iar răspunsul de la lit. c) este
corect, pentru că revizuirea se întemeiază pe motivele de drept prevăzute limitativ de art. 453
alin. (1) Cproc.pen.
620. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 453
alin. (3) şi alin. (4) Cproc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că faptele şi împrejurările
noi nu trebuie să fi fost cunoscute anterior de către instanţă. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
pentru că împrejurările noi trebuie să dovedească netemeinicia hotărârii atacate, individualizarea
corectă fiind irelevantă.
621. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, întrucât
împrejurarea nouă ce constă în utilizarea frauduloasă a identităţii se încadrează în cazul prevăzut
de art. 453 alin. (1) lit. a) Cproc.pen., nu în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426
Cproc.pen. sau de la art. 438 alin. (1) Cproc.pen.
622. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, iar răspunsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din
prevederile art. 454 Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, aşa cum rezultă din prevederile
art. 453 alin. (4) Cproc.pen.
623. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 453
alin. (1) lit. e) Cproc.pen. Răspunsul de la lit. b) este greşit, pentru că încălcarea principiului
autorităţii de lucru judecat reprezintă motiv de contestaţie în anulare, revizuirea având în vedere
hotărâri contradictorii privind persoane diferite. Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că nu se
încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) Cproc.pen.
624. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 458 Cproc.pen. Răs-
punsul de la lit. b) este corect, aşa cum rezultă din prevederile art. 453 alin. (2) Cproc.pen.
Răspunsul de la lit. c) este greşit, întrucât faptele şi împrejurările relevante trebuie să nu fie
cunoscute la momentul soluţionării cauzei.
625. b
din prevederile art. 455 Cproc.pen., persoana vătămată nefiind parte în procesul penal, aşa cum
rezultă din interpretarea per a contraria a dispoziţiilor art. 32 alin. (2) Cproc.pen.
626. b
din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. (2) Cproc.pen.
627. c
din dispoziţiile art. 456 alin. (1) Cproc.pen.
Ghigheci Ghigheci
I
628. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, aşa cum rezultă din
dispoziţiile art. 456 alin. (1) Cproc.pen. şi art. 458 teza întâi Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este
greşit, aşa cum rezultă din interpretarea art. 458 teza a doua Cproc.pen.
629. a, c
Răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, aşa cum rezultă
din interpretarea dispoziţiilor art. 460 alin. (1) şi (3) Cproc.pen.
630. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, iar răspunsul de la lit. b) este greşit, aşa cum rezultă din
art. 459 alin. (7) teza a doua Cproc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit, pentru că nu există
728
651. a, b
Răspunsul de la llt. a) este corect - art. 485 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Având în vedere că prin
hotărârea asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei instanţa soluţionează cauza în primă
instanţă, va fi pronunţată o sentinţă, conform art. 370 alin. (1) C.proc.pen. Prin urmare, răspunsul
de la lit. b) este corect. în ceea ce priveşte răspunsul de la lit. c), acesta este eronat, deoarece
instanţa nu poate pronunţa soluţia de achitare în cadrul procedurii acordului de recunoaştere a
vinovăţiei, conform art. 485 alin. (1) lit. b) C.proc.pen, fiind necesară respingerea acordului şi
trimiterea dosarului procurorului.
652. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 485 alin. (1) llt. a) şi b) C.proc.pen., răspunsul de la lit. a) este corect,
iar cel de la lit. c) este eronat. Având în vedere aceleaşi dispoziţii, răspunsul de la lit. b) este
corect,
întrucât nu există niciun impediment pentru instanţa de judecată să îl condamne pe inculpat la o
pedeapsă mai mică decât cea stabilită prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei.
653. b
Numai răspunsul de la lit. b) este corect - art. 488 alin. (1) C.proc.pen.
654. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect, întrucât nu există o prevedere legală care să instituie
obligativitatea efectuării urmăririi de către procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de minori.
Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 504 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este corect, întrucât
urmărirea penală nu poate depinde de voinţa minorului de a se prezenta în faţa organelor de
urmărire penală.
655. b, c
Conform art. 505 alin. (3) C.proc.pen., neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau
confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte. Prin urmare, răspunsul de la lit. a)
este greşit. Răspunsul de la lit. b) este corect - art. 90 lit. a) C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c)
este
corect - art. 505 alin. (2) C.proc.pen.
656. c
Răspunsul de la lit. a) este greşit, deoarece, potrivit art. 506 alin. (1) C.proc.pen., şi în situaţia
în care minorul este arestat preventiv, în cursul urmăririi penale nu este obligatorie efectuarea
referatului de evaluare. Răspunsul de la lit. b) este greşit, întrucât neefectuarea referatului de
evaluarea nu este menţionată printre cazurile de nulitate absolută. Faţă de dispoziţiile art. 506
alin. (2) C.proc.pen., răspunsul de la lit. c) este corect.
657. b
Conform art. 507 alin. (3) C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect.
658. a, b
Conform art. 507 alin. (1) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte. Răspunsul de
la lit. c) este incorect, întrucât şedinţa nu este secretă, ci este nepublică, conform art. 509 alin. (2)
C.proc.pen.
659. a
Faţă de prevederile art. 508 alin. (1) şi (3) C.proc.pen., numai răspunsul de la lit. a) este corect.
660. a, b
Ghigheci Ghigheci
I
Conform art. 509 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
Răspunsul de la llt. c) nu este corect, deoarece, conform art. 509 alin. (3) C.proc.pen., când
inculpatul este minor cu vârsta mai mică de 16 ani, instanţa, dacă apreciază că administrarea anu-
mitor probe poate avea o influenţă negativă asupra sa, poate dispune îndepărtarea lui din şedinţă.
661. a
Conform art. 510 alin. (1) C.proc.pen., când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre
care unii minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, judecata are toc potrivit dispoziţiilor
Procedură penală
729
art. 507 alin. (1) şi după procedura obişnuită. Prin urmare, atunci când minorul este judecat
împreună cu un inculpat major, trebuie respectată regula publicităţii şedinţei de judecată
Judecarea in şedinţă nepublică constituie o încălcare a publicităţii şedinţei de judecată şi este
sancţionată cu nulitatea absolută conform art. 281 alin. (1) lit. c) C.proc.pen./'astfel că răspunsul
de la lit. a) este corect. Răspunsul de la lit. c) este eronat, întrucât judecătorii trebuie să fie special
desemnaţi pentru judecarea cauzelor cu inculpaţi minori.
662. a, b
Conform art. 529 C.proc.pen., competentă să se pronunţe asupra reabilitării judecătoreşti este
fie instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru
care
se cere reabilitarea, fie instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază condam-
natul sau în care a avut ultimul domiciliu, dacă la data introducerii cererii domiciliază în străină-
tate. Astfel, răspunsul de la lit. a) este corect, în cazul în care tribunalul este prima instanţă care a
pronunţat soluţia de condamnare (spre ex., în cazul săvârşirii infracţiunii de omor). De asemenea,
faţă de dispoziţiile amintite, şi răspunsul de la lit. b) este corect.
663. a, b
Conform art. 530 alin. (1) C.proc.pen. numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt corecte.
664. b, c
Răspunsul de la lit. a) este incorect faţă de dispoziţiile art. 533 alin. (1) C.proc.pen., care stabi-
lesc că cererea de reabilitare se judecă în şedinţă nepublică. Faţă de aceleaşi dispoziţii,
răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt corecte.
665. b
Faţă de dispoziţiile art. 533 alin. (2) C.proc.pen. numai răspunsul de la lit. b) este corect.
666. a, b
Faţă de dispoziţiile art. 534 alin. (1) C.proc.pen., numai răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt
corecte.
667. c
Conform art. 535 C.proc.pen., sentinţa prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este
supusă contestaţiei în termen de 10 zile de la comunicare. Prin urmare, numai răspunsul de la
lit. c) este corect.
668. b
Competenţa pentru soluţionarea cererii de reabilitare se apreciază prin raportare la normele
de competenţă în vigoare la momentul formulării cererii. Prin urmare, din punct de vedere
material este competentă judecătoria, iar din punct de vedere teritorial judecătoria de la
domiciliul petentului. Astfel, numai răspunsul de la lit. b) este corect.
669. a, c
Faţă de dispoziţiile art. 529 C.proc.pen., este competentă să soluţioneze cererea de reabilitare
fie instanţa care a pronunţat condamnarea, respectiv Tribunalul Bucureşti, fie instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie domiciliază petentul, respectiv Tribunalul Constanţa.
Aşadar, răspunsurile de la lit. a) şi c) sunt corecte. Răspunsul de la lit. b) este incorect, întrucât
judecătoria nu este instanţa corespunzătoare în grad celei care a pronunţat condamnarea.
670. c
Răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt greşite, iar răspunsul de la lit. c) este corect, aşa cum reiese
671. a
Ghigheci Ghigheci
I
672. b
din prevederile art. 50 alin. (1) şi (4) C.proc.pen.
673. a, b
Răspunsul de la lit. a) este corect, pentru că, dacă inculpatul a fost judecat în fond de către
instanţa supremă, în baza art. 553 alin. (2) C.proc.pen., devine competent Tribunalul Bucureşti.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că interesează instanţa care a dispus condamnarea în
primă instanţă, indiferent de potenţiala competenţă în fond ulterior condamnării. Răspunsul de ia
lit. c) este greşit, pentru că, şi în situaţia în care calitatea de senator se dobândeşte imediat după
comiterea infracţiunii, competenţa Judecătoriei Sectorului 2 va interveni doar dacă condamnatul
nu are domiciliul în România şi fapta nu este de competenţa unei instanţe ierarhic superioare.
674. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că, în acest caz, hotărârea a devenit definitivă la
expirarea termenului de apel, aşa cum rezultă din coroborarea art. 551 pct. 2 C.proc.pen. cu
intepretarea per a contraria a prevederilor art. 551 pct. 3 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. b) este
corect, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 551 pct. 3 C.proc.pen. Răspunsul de la lit. c) este greşit,
întrucât hotărârea nesupusă apelului devine definitivă la momentul pronunţării.
675. a
Răspunsul de la lit. a) este corect, aşa cum reiese din interpretarea art. 368 alin. (4)
C.proc.pen.,
contestaţia formulată împotriva acestei încheieri nefiind de natură să suspende executarea.
Răspunsurile de la lit. b) şi c) sunt greşite, aşa cum rezultă din coroborarea art. 488 alin. (1) cu
art. 416 C.proc.pen.
676. b
Răspunsul de la lit. a) este greşit, pentru că se pot pune în executare hotărâri executorii, fără
ca acestea să aibă caracter definitiv, în măsura în care calea de atac nu suspendă executarea.
Răspunsul de la lit. b) este corect, pentru că este posibil ca dispoziţii din hotărâre să aibă caracter
executoriu, cum ar fi, spre exemplu, constatarea încetării de drept a arestului preventiv.
Răspunsul de la lit. c) este eronat, pentru că admiterea cererii de redeschidere a procesului penal
conduce la desfiinţarea hotărârii de condamnare, aşa cum rezultă din prevederile art. 469 alin. (7)
C.proc.pen.
Ghigheci Ghigheci

Teste Grilă Drept Civil Drept Procesual Civil Drept Penal Procedură Penală

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Grilă Drept Civil Drept Procesual Civil Drept Penal Procedură Penală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I

S56 Teste grilă Procedură penală 1

INPPA, doctor în drept

Transilvania din Braşov

de Drept, Universitatea din Bucureşti

Curtea de Apel Oradea, formator INM, doctor în drept

Drept civil • Drept procesual civil • Drept penal • Procedură penală

TITLUL I. DREPT CIVIL 1

TITLUL IV. PROCEDURĂ PENALĂ 553

Indicaţiile coordonatorilor cu privire la rezolvarea grilelor:

Vă invităm să ne transmiteţi sugestiile dumneavoastră pentru ediţiile viitoare ale

Capitolul I Partea generală

executarea şi încetarea sa;

legea în vigoare la data modificării.

a) surit libere să încheie numai contractele prevăzute expres de lege;

a) cu intenţia de a procura celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb

elemente esenţiale sunt determinate de acestea, este un contract-cadru.

Bunurile care fac obiectul unei prestaţii contractuale:

profesionişti preţul nu este determinat şi nici nu este stipulată modalitatea de

a) trebuie întotdeauna dovedită de partea interesată;

din motive care nu îi sunt imputabile;

obligaţia, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel.

b) este irevocabilă întotdeauna de la momentul expedierii către destinatar;

a) anularea contractului, cu excepţia situaţiei în care contractul a fost greşit

a fost convenită de părţi;

contractul nu s-ar fi încheiat.

părţi la data încheierii contractului;

trebuit să cunoască acest fapt.

momentul încheierii contractului între majori;

chiar dacă cealaltă parte nu profită de această împrejurare.

a) în cazul în care, la momentul încheierii acestuia, una din părţi se afla

neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale;

mai puţin de 3 luni de la comunicarea cererii de chemare în judecată introdusă de

dolul la încheierea contractului.

anumite împrejurări, chiar dacă se cuvenea să i le dezvăluie;

data încheierii acestuia;

33. în privinţa formei, modificarea unui contract:

a) în lipsa formei convenite de părţi, care nu este cerută de lege, este

a) până la proba contrară, se prezumă a fi rezolutorie, ori de câte ori scadenţa

momentul la care condiţia s-ar putea îndeplini;

a bunului îl suportă debitorul obligaţiei de predare.

proprietarului sub condiţie rezolutorie;

asupra prestaţiilor deja executate;

imposibilitate fortuită de executare.

a) încetează întotdeauna prin denunţarea unilaterală a uneia dintre părţi;

reciprocă a prestaţiilor deja executate.

Injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiilor;

asumat acest risc.

obligaţiile contractuale ale acesteia încetează;

deşi există stipulaţie contrară;

stipulaţiei de către beneficiar.

de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă;

silite în cartea funciară.

a) reprezentatul de rea-credinţă poate invoca buna-credinţă a reprezentantului

pe care urmează să-l încheie reprezentantul;

c) contractul încheiat de reprezentant în numele reprezentatului şi în limitele

reprezentant şi cealaltă parte.

legea nu prevede o altă sancţiune.

a) poate fi invocată numai de părţile contractului;

a) mai grave în cazul nulităţii absolute decât în cazul nulităţii relative;

cere executarea contractului;

a) poate fi absolută sau relativă, în funcţie de natura interesului vizat prin

îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege;