Cap2 Managementul Imm-Urilor

Capitolul II
ABORDAREA ŞI PERFORMANŢELE IMM-URILOR

PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMÂNIA
Nu poate exista o naţiune puternică

fără o comunitate de IMM-uri puternică
John Bulock
(Canada – fost preşedinte al Consiliului
Internaţional al IMM-urilor şi al
Asociaţiei Canadiene de IMM-uri)
2.1. IMM-urile în Uniunea Europeană
2.1.1. Evoluţia abordării IMM-urilor în UE
Încă de la înfiinţarea sa în 1956, prin tratatul de la Roma, Uniunea Europeană a acordat

o atenţie deosebită întreprinderii, considerată ca forţa motrice a economiei. Ca atare,
strategiile şi politicile elaborate în decursul timpului au fost centrate pe întreprindere, fireşte
într-o viziune europeană1.
Începând cu deceniul precedent, categoria de întreprinderi mici şi mijlocii s-a bucurat de
o atenţie specială. Anul 1983 a fost proclamat anul întreprinderii mici, mijlocii şi artizanale,
cu care prilej s-a adoptat şi un program special de acţiune pe 3 ani, vizând stimularea
dezvoltării lor. În 1986 s-a adoptat un alt program pe termen lung, mai complex şi stimulativ
pentru IMM-uri. Tot în acest an s-a desemnat la nivelul Uniunii Europene un comisar * special,
care să se ocupe de problemele IMM-urilor. Patru ani mai târziu, în 1990, s-a înfiinţat Direcţia
Generală** XXIII specializată pe IMM-uri. În continuare, abordarea şi soluţionarea
multiplelor aspecte implicate de înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea acestei categorii de
firme devine, treptat, din ce în ce mai profesionistă, cu efecte directe în plan economic şi
social.
De remarcat că, în decursul timpului, viziunea asupra a ceea ce este o întreprindere mică
şi mijlocie s-a modificat substanţial. Până la mijlocul actualului deceniu, cea mai utilizată
definire a lor era următoarea:
– 1-9 salariaţi, microîntreprindere;
– 10-99 salariaţi, întreprindere mică;
– 100-500 salariaţi, întreprindere mijlocie.
1
B. Morris, K. Boehm, M. Geller, Business Europe, Mc Millan Press, 1992, p. 95-101.
*
Postul de comisar este echivalentul postului de ministru al UE.
* *
Direcţia Generală este echivalenta unui minister al UE. În prezent, la nivelul UE funcţionează 26 de
Direcţii Generale (ministere), numite în limbajul curent DG-uri.
82 Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii
În anumite situaţii, mai ales referitoare la acordarea de facilităţi economice, criteriul

număr de salariaţi era dublat şi de alte criterii, cel mai adesea mărimea activelor firmei şi cifra
de afaceri*.
În prezent, limitele de încadrare a firmelor practicate în U.E. sunt următoarele:
 microîntreprinderi, 1-9 salariaţi;
 întreprinderi mici, 10-49 salariaţi;
 întreprinderi mijlocii, 50-249 salariaţi;
 întreprinderi mari, peste 250 salariaţi.
Reducerea numărului de salariaţi pe baza cărora se face încadrarea firmelor în categoria
IMM-urilor, se explică în primul rând prin creşterea gradului de înzestrare tehnică a lor, ceea
ce se reflectă în amplificarea substanţială a productivităţii şi cifrei de afaceri ale acestora.
Pentru primele trei categorii de întreprinderi - IMM-urile - DG XXIII, a elaborat şi
implementat cinci tipuri de programe speciale menite să asigure un mediu favorizant
dezvoltării şi creşterii performanţelor acestora (vezi figura nr.1).
Înfiinţarea de centre
economice şi de inovare
Constituirea de centre de
informare economică -
INFOCENTRE Tipuri Furnizarea de capital
De programe pentru înfiinţarea de
noi firme
Realizarea unei reţele de
centre de informaţii
economice
Dezvoltarea unui sistem de
contacte economice între
IMM-uri - Europarteneriat
Figura nr. 1. Tipuri de programe pentru asistarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor
Programul de înfiinţare de centre economice şi de inovare (BIC) a fost lansat în

1984 printr-o schemă pilot, cu obiectivul de a ajuta la constituirea şi dezvoltarea de IMM-uri
orientate în special spre inovare. Serviciile oferite de aceste centre se referau la selecţia,
evaluarea şi promovarea de întreprinzători şi proiecte intreprenoriale, dezvoltarea abilităţilor
manageriale ale întreprinzătorilor, asistarea acestora în elaborarea de planuri de afaceri şi
*
Într-o foarte documentată lucrare, realizată de una dintre cele mai reputate firme de consultanţă europene,
se face un inventar cu 13 seturi de criterii folosite în U.E. pentru încadrarea IMM-urilor în funcţie de mărime,
stabilite prin diferite reglementări şi care sunt utilizate în anumite situaţii ( xxx The European Union and
SME’s, Deloitte Touche Tohmatsu International, 1996, p. 9-11). După opinia, noastră existenţa unui atât de
mare număr de seturi de criterii reflectă atât diversitatea şi complexitatea deosebită a situaţiilor IMM-urilor,
cât şi insuficienta corelare a activitţilor organismelor U.E.
Capitolul 2 83
studii de marketing, obţinerea de spaţii, servicii etc., asistenţă tehnologică şi inovaţională,

facilitarea accesului la surse de finanţare şi reţele de experţi, monitorizarea proiectelor
intreprenoriale etc. Au fost înfiinţate peste 60 de astfel de centre BIC, care sunt conectate sub
forma reţelei europene a BIC., -EBN.
Programul privind furnizarea de capital pentru înfiinţarea de noi firme a fost
lansat în decembrie 1988, pentru o perioadă de 5 ani. Schema pilot prevedea înfiinţarea a 24
de fonduri în toate ţările U.E. pentru a finanţa IMM-urile. Prin intermediul lor se finanţau
IMM-urile nou înfiinţate, care îşi propuneau să realizeze inovări şi dezvoltări tehnologice. Şi
aceste fonduri au fost integrate în reţeaua europeană a fondurilor pentru înfiinţarea firmelor
(ESCF), căreia i s-au alocat la început 35 milioane ECU.
Programul de Europarteneriat, destinat promovării dezvoltării regiunilor cu cel mai
redus nivel economic, prin încurajarea contactelor şi înţelegerilor dintre IMM-uri din aceste
zone şi IMM-urile din celelalte regiuni ale U.E. şi din ţările membre EFTA *.
Europarteneriatul a fost lansat în 1988 sub forma unor întâlniri anuale, care, din 1991, au
devenit trianuale, iar în ultimii ani, plurianuale.
Programul de realizare a unui sistem de cooperare economică computerizat
BC-NET, lansat tot în 1988. Programul se bazează pe o reţea de consultanţi economici care
ajută IMM-urile să-şi găsească parteneri în alte ţări ale U.E. El a fost conceput pentru a ajuta
IMM-urile să valorifice şansele oferite de înfiinţarea Pieţii Europene Unice. De la început au
fost utilizaţi 400 de consultanţi ce lucrau în cadrul reţelei BC-NET, ei fiind angajaţi în
administraţia locală, camere de comerţ şi industrie, agenţii de IMM-uri sau acţionând ca
independenţi. Misiunea lor principală este de a pregăti profilele firmelor interesate şi de a le
introduce în Banca centrală a BC-NET-ului aflată la Bruxelles. În ultimii ani sistemul a fost
extins şi în alte ţări EFTA, precum şi într-o parte a ţărilor din ECE, Mexic, Brazilia etc.
Programul de înfiinţare a centrelor de informare economică - INFOCENTRELOR -,
care a debutat în 1987. În prezent funcţionează în EU peste 300 de asemenea centre, care
furnizează IMM-urilor informaţii privind politicile U.E., înfiinţarea şi funcţionarea Pieţei
Unice, introducerea EURO-ului etc. Informaţiile furnizate au în vedere, în special, cooperarea
şi parteneriatul industrial, investiţiile cu capital de risc, reglementările şi celelalte decizii
adoptate de instanţele U.E. De asemenea, prin intermediul INFOCENTRELOR, IMM-urile
pot contacta autorităţile U.E..
În prezent, se manifestă o tendinţă de extindere a asistenţei acordate IMM-urilor nu
numai prin programe care le priveşte în exclusivitate, ci şi prin situarea lor în prim planul
altor programe majore ale U.E. Spre exemplu, în decembrie 1998 s-a lansat la Bruxelles cel
de-al cincilea program cadru de cercetare ştiinţifică pentru perioada 1999-2004, care va
gestiona fonduri de 15,7 miliarde EURO şi în cadrul comisiei s-a stabilit ca obiectiv principal
încurajarea dezvoltării IMM-urilor. În plus, prin toate programele majore de natură economică
realizate de U.E, cum ar fi cele referitoare la energie, învăţământul profesional etc. se creează
un context favorizant IMM-urilor. În ultimii ani se constată o intensificare substanţială a
eforturilor depuse la nivelul U.E. pentru dezvoltarea largă a problematicii IMM-urilor.
Edificatoare din acest punct de vedere sunt cele trei conferinţe europene consacrate IMM-
urilor, organizate la Avignon în 1994, Berlin, 1996 şi Milano, 1998. La fiecare dintre ele au
*
Asociaţia Europeană a Liberului Schimb.
participat peste 1000 de întreprinzători şi specialişti din quasitotalitatea ţărilor Europei. Ca

urmare a materialelor prezentate şi discuţiilor purtate, s-au conturat numeroase elemente
economice, instituţionale, juridice, culturale, de natură să contribuie direct şi indirect la
creşterea funcţionalităţii şi performanţelor IMM-urilor. DG XXIII a U.E. şi U.E.A.P.M.E. * au
avut contribuţii deosebite în organizarea desfăşurării şi valorificarea rezultatelor acestor
conferinţe.
În 1994 s-a trecut la o nouă fază în abordarea şi rezolvarea problemelor IMM-urilor,
prin adoptarea Programului Integrat al IMM-urilor. Principalele obiective avute în vedere
sunt: dezvoltarea de servicii locale, îmbunătăţirea tehnicilor manageriale, asigurarea de suport
financiar pentru cooperarea între IMM-uri, diminuarea întârzierii efectuării plăţilor între
agenţi economici, îmbunătăţirea procedurilor de transfer de know-how economic şi a
fiscalităţii pentru IMM-uri, amplificarea transparenţei şi consistenţei activităţilor la nivelul
U.E. în acest domeniu. În cadrul programului integrat au fost preluate, cu unele perfecţionări,
programele din perioada anterioară, continuându-se a le acorda asistenţă, inclusiv financiar -
precum şi Programul de acţiune pentru IMM-uri, devenit operaţional în 1993, derulându-
se pentru o perioadă de 4 ani. Scopurile specifice urmărite sunt:
 stimularea creşterii economice în cadrul U.E. prin promovarea IMM-urilor;
 asigurarea continuităţii politicii privitoare la întreprindere în condiţiile
internaţionalizării activităţilor.
Bugetul alocat a fost de 112 milioane ECU, din acesta finanţându-se parţial şi
programele lansate în perioada anterioară.
Ca urmare a tuturor acestor măsuri specifice privind IMM-urile, s-a pus la punct un
sistem de finanţări nerambursabile şi credite subvenţionate pentru IMM-uri, divizat –
potrivit unui studiu făcut de cunoscuta firmă de consultanţă Deloitte Touche Tohmatsu
International2 – în 4 categorii:
 contribuţii financiare pentru stimularea dezvoltării economice;
 contribuţii financiare pentru stimularea cercetării-dezvoltării;
 contribuţii financiare pentru educaţie şi training;
 investiţii în alte ţări.
Stimularea dezvoltării economice se realizează în principal prin fondurile structurale ale
U.E., ce vizează în special anumite zone, mai puţin dezvoltate ale U.E. Sumele alocate pentru
perioada 1994-1999 au fost de 150 miliarde ECU. Din această sumă s-a repartizat 1 miliard
ECU în exclusivitate pentru ajutorarea IMM-urilor. Alte instrumente utilizate pentru
impulsionarea dezvoltării economice - la care IMM-urile au avut acces - sunt prezentate în
figura nr. 2.
*
Uniunea europeană a întreprinderilor artizanale, mici şi mijlocii.
2
*** The European Union and SME’s, Deloitte Touche Tohmatsu International, 1995, p. 41.
Capitolul 2 85
Finanţări speciale prin

Fondul de coeziune Banca Europeană de
Investiţii
Finanţări „Euro-tech“ Fonduri Finanţări ale

pentru proiecte şi Fondului European
inovaţionale plurinaţionale Instrumente de Investiţii
Fondul pentru finanţări Fondul pentru finanţări

nerambursabile ale ale societăţilor mixte
înfiinţării de IMM-uri transfrontaliere
Figura nr. 2. Modalităţi de finanţare a stimulării dezvoltării economice a IMM-urilor

puse în operă de Uniunea Europeană
Finanţările pentru stimularea dezvoltării IMM-urilor s-au făcut din fondurile speciale de
12,3 miliarde ECU alocate în cadrul celui de-al IV-lea Program cadru de cercetare-dezvoltare
pentru 1993-1998. Acestea se continuă prin al V-lea Program cadru pentru cercetare-
dezvoltare care a început în 1999.
Asistenţa financiară pentru training a IMM-urilor s-a asigurat prin programe speciale -
Leonardo Da Vinci şi Socrate - în cadrul căruia s-au cheltuit sume apreciabile, de peste 1
miliard ECU.
Investiţiile IMM-urilor în alte ţări din cadrul şi din afara U.E. au fost asistate financiar
prin două programe -EC-IP* şi JOPP** - ele fiind de asemenea, substanţiale.
Cu toate aceste eforturi şi realizări remarcabile în favoarea IMM-urilor, nu puţini
specialişti sau organisme consideră că nu s-a făcut suficient. Unii dintre ei se referă la
neglijarea IMM-urilor de către Comisia Europeană 3 , iar alţii, cum ar fi cunoscuta firmă de
consultanţă Deloitte Touche Tohmatsu International, deşi consideră progresele din ultimii ani
deosebite, apreciază că există un mare eşec referitor la nivelul ridicat al costurilor cu care
IMM-urile operează.***
Atenţia deosebită acordată IMM-urilor în cadrul U.E. s-a reflectat în realizarea de
aprofundate investigaţii statistice şi analize, prin cooperarea unor instituţii de cercetare din
toate ţările membre. Rezultatele acestor cercetări se publică sub forma unor rapoarte anuale
*
European Community Investment Parteners - parteneri de investiţii ai Comunităţii Europene.
* *
Joint-Venture Phare Programme - Programul Phare pentru societăţi mixte.
3
K. Macharzina, SMB Left Out by EC Programmes, în Management International, nr. 2, 1992.
* **
EU Initiative for SME’s, Deloitte Touche Tohmatsu International, 1997, p. 7.
intitulate „Observatorul European al IMM-urilor“. Potrivit ultimului observator publicat la

data elaborării prezentului volum, situaţia sintetică a IMM-urilor este cea prezentată în tabelul
nr. 12.
Statistică sintetică privind situaţia IMM-urilor în Europa

Tabelul nr. 1
Nr. Indicatori Grupe de Micro- Întreprin- Întreprin- Întreprin- Total

crt. ţări întreprinderi deri mici deri deri mari
mijlocii
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Număr de UE 18.040 1.130 160 38 19.370
întreprinderi Alte ţări din
Europa*) 425 45 10 2 480
Total
18.465 1.175 170 40 19.850
2 Forţa de UE 38.360 21.320 14.870 38.680 113.230

muncă Alte ţări din
utilizată Europa 970 820 770 1.190 3.740
(mii) Total 39.330 22.140 15.640 39.860 116.970
3 Mărimea UE 2 20 90 1.010 6
medie a Alte ţări din
unei firme, Europa 2 20 0 780 8
ca număr de Total
persoane 2 20 90 1.000 6
4 Cifra de UE 0,2 3 23 215 0,5
afaceri
medie pe o Alte ţări din 0,3 3 16 135 0,8
întreprindere Europa
(mil. ECU) Total 0,2 3 23 215 0,5
5 Valoarea UE 30 50 95 45 60
adăugată pe
persoană Alte ţări din 45 50 60 55 65
ocupată Europa
(1000 ECU) Total 30 50 90 45 60
6 Procentul UE 40 53 43 38 42
costurilor
muncii în Alte ţări din 36 60 52 53 50
valoarea Europa
adăugată Total 40 53 43 39 42
*)
Se includ Elveţia, Norvegia, Islanda şi Lichtenstein
**)
Aparentele necorelări de cifre se datorează rotunjirilor făcute pe segmente la nivel de sute şi zeci de
unităţi, care prin însumare determină sume mai mici (la prima vedere greşite), sau calculării de medii ponderate.
Din examinarea informaţiilor cuprinse în tabel rezultă diferenţe apreciabile între

caracteristicile întreprinderilor în funcţie de dimensiunea lor. Fără a avea pretenţia
Capitolul 2 87
relevării tuturor aspectelor semnificative, menţionăm câteva referitoare la ţările U.E. *, pe care
le considerăm deosebit de importante:
a) Atât în U.E. cât şi în celelalte ţări dezvoltate din Europa, predomină absolut IMM-
urile, care reprezintă peste 99,9% din firme;
b) În cadrul IMM-urilor, microîntreprinderile constituie proporţia cea mai mare –
93,2%;
c) Mărimea medie a unei firme este de 6 persoane în U.E. şi respectiv 8 persoane în
celelalte ţări europene considerate;
d) Există - în mod firesc - diferenţe foarte mari între numărul mediu de salariaţi pe
categorii de firme, după dimensiune - 2 pentru microîntreprinderi, 20 pentru firme
mici, 90 pentru întreprinderi medii şi 1.000 pentru companii mari.
e) IMM-urile asigură cea mai mare parte a locurilor de muncă din economie - 65,7% -
iar în cadrul a acestora, microîntreprinderile oferă ceva mai mult de jumătate;
f) Cifra de afaceri medie pentru o firmă din U.E. este de 500.000 ECU, pentru celelalte
ţări considerate fiind cu circa 60% mai mare;
g) Aşa cum este normal, cifra medie de afaceri pe firmă în ţările U.E. diferă între limite
foarte largi, în funcţie de mărimea acestora - 200.000 ECU/ microîntreprindere,
3.000.000 ECU/întreprindere mică, 23.000.000 ECU/întreprindere medie şi
215.000.000 pentru o companie mare;
h) Valoarea medie adăugată pe o persoană ocupată în U.E. este de 40.000 ECU, cu circa
8% mai redusă decât în celelalte ţări europene dezvoltate;
i) Variaţiile între valoarea medie adăugată pe o persoană ocupată în cadrul diferitelor
categorii de firme din U.E. este apreciabilă - circa 30% - valoarea maximă,
înregistrându-se la firmele mari 90.000 ECU/persoană, iar cea minimă la
microîntreprinderi - 30.000 ECU. Diferenţele mari constatate reflectă deosebirile
dintre acestea în ceea ce priveşte în special gradul de înzestrare tehnică, precum şi
avantajul realizării economiilor de scală, odată cu sporirea dimensiunii;
j) Procentul costurilor salariale în total valoare nou creată variază şi el sensibil de la o
categorie la alta - 40% microîntreprinderi, 53% firme mici, 43% întreprinderi medii,
38% mari companii - cu o medie pentru ansamblul întreprinderilor tot de 42%.
Sintetizând, constatarea de ansamblu care se desprinde din cele reliefate anterior este că
IMM-urile constituie un sector determinant al economiei U.E., care, chiar dacă generează
mai puţină valoare adăugată pe un salariat, prin celelalte efecte economice şi sociale se
dovedeşte deosebit de necesar şi competitiv. Pe acest plan un argument major suplimentar
este dinamica contribuţiei diferitelor categorii de firme la generarea de noi locuri de muncă în
ţările europene dezvoltate. Din 1991 şi până în prezent, aşa cum rezultă din figura nr. 3 4,
microîntreprinderile şi din 1997 şi firmele mici au creat locuri de muncă mai multe decât
celelalte categorii de firme*
*
Cu excepţia situaţiilor în care în mod expres se specifică altceva.
4
x x x Op. citată, p. 13
*
De fapt, pe ansamblul U.E., IMM-urile au fost singurele care au generat noi locuri de muncă.
Figura nr. 3. Dinamica forţei de muncă ocupate
Un al doilea argument puternic suplimentar, după opinia noastră, îl constituie

productivitatea muncii, costurile salariale unitare şi, îndeosebi profitabilitatea, aşa cum reiese
din informaţiile incorporate în tabelul nr. 2.
Productivitatea muncii, costurile cu forţa de muncă şi profitabilitatea

Tabelul nr. 2
1988-1990 1990-1993 1993-1998 1988-1998
Schimbare medie anuală în %
Productivitatea muncii*
 IMM-uri 2,1 1,9 2,1 2,1
 Companii mari 2,4 3,0 2,8 2,7
 Total 2,2 2,3 2,4 2,4
Costurile unitare cu forţa
de muncă**
 IMM-uri 4,3 3,8 1,0 2,3
 Companii mari 4,6 2,7 0,5 1,7
 Total 4,5 3,4 0,8 2,0
Schimbarea medie anuală în % puncte
Profitabilitatea***
 IMM_uri 0,2 0,3 0,4 0,4
 Companii mari 0,2 0,3 0,4 0,4
 Total 0,2 0,3 0,4 0,4
* Valoarea reală adăugată pe persoană ocupată.

** Costurile unitare cu forţa de muncă pe salariat, ajustate în funcţie de productivitatea muncii.
*** Diferenţele dintre valoarea adăugată cu forţa de muncă ajustate pentru o persoană, ca procent din
total valoare adăugată.
Capitolul 2 89
Cu toate că productivitatea muncii şi costurile cu forţa de muncă sunt mai mici în IMM-
uri comparativ cu marile companii, „profitabilitatea“ lor per salariat în funcţie de valoarea
adăugată este egală pentru toate categoriile de întreprinderi.
Pentru a întregi imaginea privind situaţia intreprenorială din U.E. prezentăm în tabelul nr.
3 portretul tipic al întreprinzătorului, schiţat de elaboratorii Observatorului IMM-urilor5 .
Caracteristicile întreprinzătorului tipic din U.E.

Tabelul nr. 3
 bărbat
 35 ani
 antecedente:
 muncitor calificat
 poziţie managerială medie într-un alt IMM
 obiective:
 autorealizare
 independenţă
 factori de succes:
 experienţă managerială
 motivare pozitivă
 disponibilitate pentru implicarea în reţele
2.1.2. Principii şi priorităţi privind dezvoltarea IMM-urilor în perioada

următoare
În ultimii ani s-au organizat numeroase manifestări ştiinţifice * în cadrul cărora s-au
conturat un ansamblu de elemente privitoare la viitorul IMM-urilor, Priorităţile de acţiune
sunt prezentate sintetic în figura nr. 4.
În continuare punctăm deciziile de operaţionalizare.
Crearea unui mediu stimulativ pentru
A. Încurajarea obţinerii de performanţe economice superioare
dezvoltarea de către IMM-uri,
IMM-urilor
prin crearea unui mediu stimulativ pentru dezvoltare. Se au în vedere în principal patru
categorii de mediu.
Mediul fiscal prin: Stimularea dezvoltării unei culturi
 implicarea reprezentanţilor IMM-urilor în europene
elaborareaaxată pe IMM-uri
măsurilor de politică fiscală ce
duc la crearea de locuri de muncă;
 reducerea TVA-ului în sectoarele mariLuarea în considerare
consumatoare în elaborarea
de muncă, cum ar fi turismul
şi serviciile, strategiilor
pentru a spori cererea populaţiei
Priorităţi şi politicilor
în aceste domenii. economice şi
sociale a naturii pronunţat specifice a
IMM-urilor
5
*** 2000 The European Observatory for SME’s, Sixth Report, European Communities, Luxemburg,
2000, p. 14. Încurajarea întreprinzătorilor şi
*
A treia conferinţă Europeană a IMM-urilor, Milano, organizaţiilor acestora,pentru
1997; Forumul European în a se
IMM-urile în faza
de creştere, Viena, 1988, Conferinţa IMM-urilor de la Lisabona, 2000.
implica în procesele de schimburi
comerciale şi cooperare economică
intercomunitare
Amplificarea inovării şi a
competitivităţii IMM-urilor
Figura nr. 4. Priorităţi privind IMM-urile în U.E.
Mediul administrativ şi juridic prin:

 implementarea recomandărilor grupurilor de specialişti din U.E., constituite în echipa
BEST, privind simplificarea birocraţiei cu prevederi speciale pentru IMM-uri;
 creşterea accesului IMM-urilor la produsele şi serviciile care fac obiectul
comenzilor şi contractelor de stat;
 adoptarea de măsuri care să ducă la reducerea perioadelor de efectuarea plăţilor în
economie.
Mediul financiar prin:
 dezvoltarea de sisteme de garantare a creditelor adaptate la specificul IMM-urilor,
apelând la Fondul European de Investiţii;
 înfiinţarea de fonduri cu capital de risc;
 încurajarea cooperării între IMM-uri şi înfiinţarea de societăţi mixte folosind şi
facilităţile programului JEV.
Mediul tehnic prin:
 promovarea unor sisteme de asigurare tehnică a IMM-urilor pe toată durata lor de
funcţionare şi facilitarea accesului la centrele de inovare existente;
 intensificarea utilizării indicatorilor de performanţă.
B. Stimularea apariţiei şi dezvoltării unei culturi europene axată pe IMM-uri
Acţiunile preconizate sunt:
Capitolul 2 91
 promovarea culturii de întreprindere şi a spiritului intreprenorial la nivelul tinerilor

şi părinţilor acestora, acţionând în mass media;
 învăţământul general şi învăţământul profesional;
 continuarea iniţiativelor lansate la nivelul U.E. în cadrul politicii de învăţământ
privind dezvoltarea uceniciei şi a cursurilor „sandwich“, cu caracter intreprenorial-
managerial în sistemul educaţional;
 îmbunătăţirea şi dezvoltarea pregătirii manageriale pentru a încuraja tinerii să
fondeze firme;
 conştientizarea partenerilor de afaceri ai IMM-urilor (bănci, societăţi de asigurare,
firme juridice, autorităţi administrative etc.) de natura specifică a IMM-urilor şi de
necesitatea luării sale în considerare;
 facilitarea transferării firmelor de la o generaţie la alta de întreprinzători, nu numai
sub aspect juridic şi financiar, dar şi al pregătirii şi managerial;
 diseminarea celor mai bune metode manageriale şi stimularea capacităţii de a inova
şi de a asimila noile tehnologii.
C. Luarea în considerare în elaborarea şi implementarea strategiilor şi politicilor
economice de la nivelul U.E şi statelor componente, a naturii pronunţat specifice a
IMM-urilor. Concret, se are în vedere:
 implicarea reprezentanţilor organizaţiilor de întreprinzători în Dialogul Social la
toate nivelurile;
 realizarea de statistici şi studii specifice asupra IMM-urilor la nivel naţional şi
comunitar, pentru a avea o imagine mai completă şi exactă a situaţiei, evoluţiei şi
problemelor acestui sector;
 supervizarea permanentă a impactului pe care politicile comunitare şi naţionale îl au
asupra sectorului de IMM-uri.
D. Încurajarea întreprinzătorilor şi a organizaţiilor de întreprinzători în a se
implica în procesele de schimburi comerciale şi cooperare economică intercomunitare cu
alte ţări. Dintre modalităţile utilizabile, menţionăm:
 încurajarea cooperării între întreprinzători şi crearea de reţele universitar-
economice, care să promoveze transferul tehnologic şi pregătirea pentru IMM-uri;
 realizarea la nivelul U.E. a unui cadru juridic care să faciliteze cooperarea între
oamenii de afaceri, mai ales sub formă de asociaţii economice;
 amplificarea cooperării dintre organismele cu responsabilităţi în domeniul IMM-
urilor de la nivelul U.E. şi al ţărilor care nu sunt membre ale organizaţiei;
 creşterea efectului de sinergie al reţelelor suportive ale IMM-urilor care există deja
în U.E. (Infocentrele, BCNET, BRE, centrele de inovare economică, punctele focale
artizanale etc.)
E. Amplificarea inovării şi competitivităţii IMM-urilor. Principalele acţiuni
preconizate sunt:
 conştientizarea IMM-urilor asupra posibilităţilor şi oportunităţilor oferite de
comerţul electronic;
 încurajarea schimburilor de experienţă privind cele mai bune practici în domeniul
IMM-urilor;
 promovarea de orare flexibile de muncă adaptate specificului IMM-urilor;

 facilitarea accesului IMM-urilor la noile tehnologii, în special cele furnizate de
programele de cercetare-dezvoltare ale U.E.;
 dezvoltarea unei culturi şi pregătiri specifice IMM-urilor;
 sprijinirea organizaţiilor „intermediare“, capabile să ofere pregătirea specifică
solicitată de IMM-uri;
 creşterea „conştientizării“ întreprinzătorilor asupra necesităţii şi utilităţii pregătirii
continue a personalului;
 identificarea celor mai bune practici manageriale şi economice de dezvoltare rapidă
a IMM-urilor;
 încurajarea participării întreprinzătorilor în acţiunile de „benchmarking“ la nivel
european;
 punerea la punct de sisteme de diagnosticare, informare şi consultare în domeniul
mediului ecologic, adaptate la specificul IMM-urilor;
 promovarea simplificării birocraţiei la toate nivelurile administrative, mai ales prin
crearea de centre unice de oferire a serviciilor necesare IMM-urilor.
Operaţionalizarea acestor priorităţi va avea la bază trei principii. Primul constă în
coordonarea resurselor la toate nivelele de acţiune implicate. S-a decis deja înfiinţarea unui
grup de acţiune la nivelul Direcţiei XXIII, care să realizeze această coordonare la nivel
comunitar. Popularizarea deciziilor şi acţiunilor privind IMM-urile pentru a le asigura o
ridicată transparenţă şi a le oferi fundamentul necesar realizării de schimburi de experienţă şi
transferuri a celor mai bune practici intreprenoriale. Ultimul principiu are drept conţinut
monitorizarea şi evaluarea rezultatelor deciziilor şi acţiunilor privind IMM-urile, cu atenţie
specială asupra efectelor în planul ocupării forţei de muncă.
Deciziile şi măsurile privind IMM-urile se diferenţiază în funcţie de caracteristicile
acestora. Se are în vedere diferenţierea ţinând cont de domeniile de activitate implicate, faza
ciclului de viaţă în care se află întreprinderea (incipientă, consolidare, expansiune etc.),
precum şi de grupurile ţintă de întreprinzători (tineri, femei, soţii partenere) care sunt
prioritare în perioada actuală.
2.2. Abordarea IMM-urilor în anumite ţări dezvoltate
2.2.1. Specificitatea tratării IMM-urilor în Germania
Fireşte, că un interes aparte prezintă punctarea aspectelor specifice privind IMM-urile din
ţara europeană situată pe poziţia I-a ca nivel, potenţial şi dinamică economică - Germania. Cu
3.440.0006 de întreprinderi, Germania se situează pe locul 2 ca număr de firme în Europa,
în urma Marii Britanii. Dimensiunea medie a unei firme de 8 salariaţi este superioară mediei
europene* de 6 salariaţi, fiind în urma Luxemburgului (12 salariaţi), Austriei şi Islandei (11
6
x x x The European Observatory for SME’s Fifth Annual Report 1997, European Network for SME’s
Research, 1998, p. 49.
*
Media europeană se referă, aşa cum am mai precizat, la cele 19 ţări dezvoltate.
Capitolul 2 93
salariaţi) şi Olandei (10 salariaţi). IMM-urile din Germania oferă mai puţin de 50% din locurile
de muncă din economie, deşi numărul întreprinderilor mari este relativ mic. De remarcat, însă,
că IMM-urile din Germania prezintă cea mai ridicată productivitate relativă a muncii, 104**,
următoarea ţară fiind Luxemburgul cu 98, ceea ce denotă o capacitate de performanţă deosebit
de ridicată.
Cauza sa principală, reflectată da altfel în rezultatele economice de ansamblu -
remarcabil de competitive ale Germaniei - se explică prin faptul că, aşa cum evidenţia un
studiu realizat la începutul acestui deceniu, IMM-urile au fost considerate drept piatra
unghiulară a economiei7. Ca urmare, politicile economice şi sociale ale Germaniei au avut în
vedere în permanenţă plasarea IMM-urilor în situaţia de a-şi dezvolta şi valorifica
oportunităţile şi abilităţile pe piaţă. Obiectivul structural urmărit constant, pe tot parcursul
perioadei postbelice, a fost creşterea productivităţii şi competitivităţii IMM-urilor.
Se constată două nivele de intervenţie ale statului german în domeniul IMM-urilor.
Nivelul federal, pentru Germania în ansamblul său, unde preocuparea generală a fost şi
rămâne asigurarea unui mediu favorizant lor, acţionând pe multiple planuri. Până la
începutul anilor 1990 accentul a fost pus pe încurajarea înfiinţării de noi întreprinderi. În
deceniul actual se are ca prioritate promovarea cercetării-dezvoltării pentru IMM-uri,
stimularea consultanţei externe pentru acestea, asigurarea protecţiei mediului şi simplificarea
birocraţiei. În ultimii ani se acordă o atenţie majoră climatului de afaceri. La nivelul
landurilor care compun Germania se constată o politică mult mai intervenţionistă. De
regulă, accentele sunt specifice, în funcţie de structura IMM-urilor din fiecare land şi de
grupele de interese locale cele mai importante şi mai bine reprezentate la nivelul factorilor de
decizie. Se depun eforturi apreciabile pentru evitarea situaţiilor conflictuale între
implementarea politicilor federale şi cele ale landurilor.
Pentru a se înţelege mai bine specificitatea abordării germane în domeniul IMM-urilor,
prezentăm succint modul în care s-a abordat accelerarea implementării rezultatelor
cercetării-dezvoltării în cadrul lor. După cum se poate vedea din examinarea elementelor
cuprinse în figura nr. 5, guvernul federal al Germaniei se implică foarte intens în asistarea
cercetării-dezvoltării în IMM-uri. În toate programele şi tipurile de asistenţă pentru cercetare-
dezvoltare înscrise în schemă, statul german contribuie cu finanţări între 40% şi 100%.
Programele şi asistenţa financiară sunt dirijate - în condiţii de colaborare - de către Ministerul
Federal al Cercetării-Dezvoltării şi Ministerul Federal al Finanţelor, în baza unei strategii, a
unui plan naţional care s-a elaborat pentru prima dată acum un deceniu. Rezultatele obţinute
de economia germană de IMM-uri din cadrul lor, sunt cea mai convingătoare dovadă a
raţionalităţii şi eficacităţii lor.
* *
Productivitatea relativă a muncii în IMM-uri se calculează ca un raport între productivitatea muncii în
cadrul lor - determinată în raport de forţa de muncă ocupată şi valoarea adăugată -, şi productivitatea medie
la nivelul ţării.
7
x x x Policy on Small and Medium Sized Entreprises, în Countries of the European Community, EIM,
Zoetermeer, 1991, p. 63.
figura nr. 5
Capitolul 2 95
2.2.2. Caracteristici ale fenomenului intreprenorial în Marea Britanie
Poate surprinzător pentru persoanele mai puţin avizate, Marea Britanie este ţare vest
europeană cu cel mai mare număr de întreprinderi mici şi mijlocii - 3.760.000.
Dimensiunea medie a unui IMM este de 5 persoane, fiind deci inferioară mediei europene de
6 persoane. Cu tot numărul ridicat de firme mici şi mijlocii, în ultimul număr al ediţiei
Observatorului de IMM-uri, Marea Britanie este considerată, la fel ca şi Germania de altfel, ca
o ţară cu predominanţă a firmelor mari, întrucât acestea asigură mai multe locuri de muncă.
Nivelul de productivitate relativă a muncii - 87 - este superior atât mediei pe U.E, cât şi
mediei Europei, celor 19 ţări dezvoltate din Europa, care este pentru ambele de 84. Cu
respectivul nivel de productivitate relativă, Marea Britanie se situează pe locul 3 în UE,
fiind depăşită de Germania şi de Luxemburg.
Aceste performanţe deosebite ale Marii Britanii în domeniul IMM-urilor - care luate în
ansamblu, o situează pe poziţia a II-a - se explică în bună măsură prin atenţia specială pe care
guvernele acestei ţări le-au acordat-o de aproape trei decenii. Mai concret, specialiştii englezi
diferenţiază în abordarea guvernamentală a IMM-urilor 5 faze sau perioade8:
 Faza anterioară Raportului Bolton (1971), când asistenţa guvernului acordată IMM-
urilor era ad-hoc şi indirectă, fiind un efect al politicilor de asistenţă generală
industrială şi teritorială.*
 Perioada ulterioară Raportului Bolton, în care guvernul se preocupă de eliminarea
oricăror discriminări neintenţionate faţă de IMM-uri în procesele de elaborare şi
implementare a politicilor publice, prin introducerea de exceptări în unele
reglementări.
 Faza de după 1979, care marchează introducerea unei asistenţe preferenţiale directe
pentru IMM-uri, pe baza unui program de măsuri suportive directe.**
 Perioada ulterioară anului 1985, în cadrul căreia, ca urmare a Cărţii Albe adoptată în
1985, are loc o creştere substanţială a preocupărilor pentru dereglementări în
politicile guvernamentale.
 Faza de după 1990, în care se pune accentul pe amplificarea contribuţiei IMM-urilor
la creşterea competitivităţii economiei, urmare a celor două Cărţi Albe care i-au fost
consacrate în 1993 şi 1995.
Schimbările de substanţă în abordările şi politicile economice în general şi în cele
referitoare la IMM-uri în special, s-au reflectat în conturarea mai multor tendinţe 9 în ceea ce
priveşte evoluţia fenomenului intreprenorial în Marea Britanie, aşa cum se poate vedea în
figura nr. 6.
8
D. Smallbone, Policies to Support SME’s Development in the UK Case, Comunicare, Novara, 1995.
*
Aceasă fază este legată de reîntoarcerea la guvernare a Doamnei Thatcher.
* *
Vezi conţinutul acestui program în x x x Policy on Small and Medium Sized Entreprises of the European
Community, EIM, Zoetermeer, 1991.
9
S. Smallbone, op. cit., p. 1-2.
Amplificarea importanţei relative a IMM-urilor în

economie, începând cu deceniul al optulea (în
industria prelucătoare de la 19% în 1960 la 32% în
1994)
Tendinţe
Înregistrarea de către Marea Creşterea substanţială a

Britanie a celei mai rapide numărului de IMM-uri după anul
dezvoltări a sectorului de IMM- 1979, ajungând în prezent pe
uri din Europa, după anul 1979 locul 1 în Europa
Figura nr. 6. Tendinţe în evoluţia sectorului de IMM-uri în Marea Britanie

într-o viziune comparatistă europeană
În prezent, politicile consacrate IMM-urilor pot fi structurate în mai multe categorii,

în funcţie de natura şi conţinutul lor. Foarte succint le prezentăm în continuare.
A. Politici economice generale, ce se bazează pe principiul lansat cu două decenii în
urmă, potrivit căruia, firmele funcţionează cel mai bine atunci când li se acordă maximum de
libertate pentru a acţiona pe o piaţă competitivă. Ca urmare, se pune accent pe crearea
condiţiilor în care firmele pot să „înflorească“. În acest scop se utilizează două tipuri de
politici - macroeconomice şi, respectiv, de dereglementare şi simplificare. Politicile
macroeconomice au în vedere în esenţă, realizarea unui mediu favorizant pentru toate
categoriile de firme. În schimb, politicile de dereglementare şi simplificare * au în vedere în
special IMM-urile. Concret, s-a acţionat pentru mărirea nivelului cifrei de afaceri de la care se
aplică TVA-ul, fiind în prezent de 45.000 £ anual, s-au introdus excepţii în ceea ce priveşte
firmele mici în raporturile lor cu bugetul, salariaţii etc.
B. Accesul la surse de finanţare, prin intermediul unor scheme de finanţare special
proiectate pentru IMM-uri. Astfel, începând cu 1981 funcţionează schema Garantării
*
Aceste politici au fost promovate în mod intens de Marea Britanie şi la nivelul U.E., impunându-le pe
agenda DG XXIII.
Capitolul 2 97
Creditelor, de care beneficiază IMM-urile care prezintă planuri de afaceri bune, dar nu posedă
resursele financiare necesare. În esenţă, această schemă prevede:
 oferirea de garanţii pentru credite între 50.000-100.000 £ pentru perioade de 2-7 ani;
 garantarea creditului în proporţie de 70%;
 plata de dobânzi de 1,5% de către firmă;
 cifra de afaceri a firmelor, indiferent de domeniu, să fie sub 3.000.000 £.
Peste 45.000 de IMM-uri au beneficiat de această schemă de garantare a creditelor.
Schema de investiţii în întreprinderi, introdusă în 1993, în continuarea unui sistem
anterior (Schema de dezvoltare a afacerilor, implementată în 1980), prin care se încurajează
diverşi investitori să investească în IMM-uri. În acest scop se acordă investitorilor scutiri de
20% la impozitul pe venituri, dacă investesc până la 100.000 £ pe an într-un IMM necotat la
bursă, cu condiţia să-şi menţină investiţia cel puţin 5 ani. Veniturile realizate din investiţie
după 5 ani, nu mai sunt supuse impozitării.
C. Asistenţa în domeniul informaţiilor, trainingului şi consultanţei, în zonele în care
IMM-urile prezintă dezavantaje comparative în raport cu firmele mari. Dintre modalităţile
utilizate menţionăm:
 consiliile de întreprindere şi training introduse în 1990, axate asupra pregătirii
profesionale a muncitorilor în special;
 servicii de contacte de afaceri, implementate în 1992, care oferă, concentrate într-o
singură instituţie, toate serviciile informaţionale de care IMM-urile au nevoie -
consultanţa managerială, expertiza financiară, consultanţa economică etc.;
 instituţiile de asistenţă economică clasică, existente şi în alte ţări, cum ar fi camerele
de comerţ şi industrie, agenţiile administraţiei pentru întreprinderi, asociaţiile
întreprinzătorilor etc.
Concluzionând, abordarea IMM-urilor în Marea Britanie prezintă caracteristicile
înscrise în figura nr. 7.10
Amplificarea Suportul economic redus

dereglementărilor şi a pe care în mod tradiţional
1 2
excepţiilor legislative statul englez l-a acordat
pentru IMM-uri în vederea firmelor a generat un
creării unui mediu „gap“, pe care acum se
favorizant străduieşte să-l elimine
Intervenţii selective în
favoarea IMM-urilor acolo
unde piaţa nu le avantajează, Apelarea la mecanisme de
dar analizele demonstrează livrare a serviciilor pentru
că avantajele sociale şi Caracteristici
6 3 IMM-uri, bazate pe
economice şi performanţele majore
„parteneriat“, între sectorul
10 economice sunt
D. Smallbone, op.superioare
cit., p. 13. public şi cel privat
costurilor intervenţiilor
Intensificarea conectării Descentralizarea acţiunilor

suportului pentru IMM-uri suportive pentru IMM-uri,
de o strategie de sporire a 5 4 pentru a le face accesibile
competitivităţii economice la nivel local
Figura nr. 7. Caracteristicile abordării IMM-urilor în Marea Britanie
2.2.3. IMM-urile în SUA
Cu toate că se cunoaşte mai puţin, IMM-urile reprezintă o componentă esenţială a

economiei SUA, cu o contribuţie majoră la performanţele de excepţie ale acestei ţări. Şi
această situaţie nu este întâmplătoare. SUA este singura ţară din lume care în ultimii 20 de ani
a organizat trei Forumuri naţionale - în 1980, 1986 şi 1995 11 - consacrate în exclusivitate
IMM-urilor şi desfăşurate sub egida şi cu participarea personală a preşedintelui ţării. Aceasta
explică într-o mare măsură potenţialul şi performanţele sectorului de firme mici şi mijlocii din
SUA.
Potrivit ultimelor date furnizate de Administraţia Federală a IMM-urilor din SUA 12 la
începutul anului 1999, în SUA funcţionează 23 milioane de firme mici, mai mult decât în
toate ţările UE, care generează peste 50% din PIB, folosesc mai mult de jumătate din forţa de
muncă ce lucrează în sectorul economic privat şi asigură cele mai multe locuri de muncă noi.
Mai concret, organismul guvernamental american care se ocupă de sectorul firmelor
mici - Administraţia Federală a IMM-urilor - concepe, asistă sau supervizează o gamă largă şi
deosebit de complexă de programe şi acţiuni în favoarea lor. Prezentăm în continuare succint
principalele domenii în care IMM-urile beneficiază de asistenţă, cu punctarea celor mai
11
x x x SBA Profile: Who We Are & What We Do?, USSBA, Washington, 1998, p. 46.
12
x x x The White House Conference on Small Business, Foundation for New Century, New York, 1995.
Capitolul 2 99
importante programe operaţionale în prezent. Pentru a facilita realizarea unei imagini de

ansamblu, acestea sunt reunite în figura nr. 8.
De reţinut că, pe lângă aceste domenii prioritare de acţiune pentru asistarea IMM-urilor,
mai sunt alte opt domenii complementare, cu alte „grupuri ţintă„, de ale căror acţiuni
beneficiază însă un număr apreciabil de IMM-uri. Aceste domenii sunt:
 Asistenţa pentru exportatori;
 Asistenţa pentru firmele mici dezavantajate;
 Asistenţa pentru cei confruntaţi cu situaţii catastrofale, operaţionalizată prin 3
programe, dintre care unul focalizate pe IMM-uri;
 Asistenţa pentru veteranii forţelor armate;
 Asistenţa pentru americani nativi (indieni originari din America de Nord);
 Asistenţa pentru femei;
 Asistenţa pentru zone şi comunităţi confruntate cu probleme dificile;
 Asistenţa pentru crearea de locuri de muncă.
Achiziţii de stat
8 programe
Cercetare-dezvoltare
Garanţii pentru 4 5
3 programe
operaţii cu hârtii de
valoare 3
1 program Consultanţă şi
6 training
3 programe
Investiţii
2
3 programe Servicii
7 informaţional-
economice
4 programe
Financiar
1
15 programe
Supervizare şi
8
asistenţă juridico-
legislativă
5 programe
DOMENII
Figura nr. 8. Principalele domenii în care se acordă asistenţă IMM-urilor în SUA
Revenind la domeniile principale de asistare a IMM-urilor, prezentăm succint câteva

programe din diverse domenii pentru a percepe concepţia pe care se bazează şi utilitatea lor.
Programul de garantare a împrumuturilor, care asigură garanţii pentru credite pe

termen lung şi scurt, ce nu pot fi obţinute prin filierele bancare obişnuite. Agenţia de IMM-uri
garantează credite de până la 750.000 $, în proporţie de maximum 80%. Dobânda percepută
este superioară dobânzii standard, publicată de The Wall Street Journal, cu maximum 2,75%.
Garantarea acoperă o perioadă de până la 10 ani pentru creditele destinate fondurilor
circulante şi de maximum 25 de ani pentru cele ce servesc cumpărării de mijloace fixe.
Acordarea creditelor se face atât pentru firmele nou înfiinţate, cât şi pentru cele care se
dezvoltă, prin intermediul organizaţiilor specializate în creditare (bănci, societăţi financiare
etc.).
Programul de creditare rapidă, prin care se acordă împrumuturi mici de până la
150.000 $ şi care beneficiază şi de garanţia a 50% din sumă de către Agenţia de IMM-uri. Se
alocă rapid, prin bănci comerciale selectate, firmelor existente şi celor care se înfiinţează.
Programul de creditare a fondurilor circulante utilizate de IMM-uri pentru
export. Agenţia garantează credite de până la 750.000 $ în proporţie de până la 90%, pentru o
perioadă de maximum 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii lor. Se acordă prin instituţii de credit
comercial numai firmelor care exportă deja.
Programul de microcredite, care furnizează împrumuturi de până la 25.000$ IMM-
urilor, pentru fonduri circulante, cumpărări de echipamente etc. Acordarea creditelor se
efectuează prin organizaţii nonprofit aprobate de Agenţia pentru IMM-uri. Aceste organizaţii
primesc de la Agenţie şi granturi pentru a acorda IMM-urilor asistenţa tehnică necesară
pregătirii împrumuturilor. Programul este accesibil IMM-urilor nou înfiinţate şi celor ce
funcţionează deja, din 46 de state din SUA.
Programul de investiţii în IMM-uri, realizat prin companii de investiţii. Prin acest
program se furnizează capital pentru constituirea de IMM-uri, investiţii pe termen lung sau
asistenţă managerială pentru investiţii. Agenţia de IMM-uri a agreat peste 300 de companii de
investiţii de pe întreg teritoriul SUA, pentru a-l operaţionaliza.
Programul pentru cercetare-inovare destinat IMM-urilor. Pentru administrarea
acestui program Agenţia de IMM-uri a creat o unitate specializată în cadrul său -
Departamentul Tehnologic. IMM-urile propun proiecte investiţionale ce le satisfac necesităţi
specifice, după a căror aprobare se finalizează realizarea lor în cadrul agenţiilor federale cu
activităţi de cercetare-dezvoltare. De acest program beneficiază numai IMM-urile
inovaţionale. La operaţionalizarea sa participă 10 agenţii federale, alocându-se anual 100
milioane $.
Programul centrelor de dezvoltare a IMM-urilor, care este administrat direct de
Agenţia IMM-urilor. Prin intermediul său se acordă asistenţă managerială şi tehnică,
consultanţă şi training patronilor de IMM-uri. La finanţarea şi derularea sa participă pe lângă
administraţiile federală, statală şi locală, şi sectorul educaţional privat şi comunitar. Peste
1.000 de organizaţii, inclusiv universităţi, colegii, organizaţii guvernamentale şi private
operaţionalizează acest program, care este accesibil atât persoanelor ce vor să înfiinţeze un
IMM, cât şi întreprinzătorilor existenţi.
În contextul acestui cadru favorizant, în SUA s-a conturat un anumit tip de IMM -
deosebit de dinamic şi performant -, denumit generic „gazela“. În esenţă „gazela“ este un
IMM care în decursul ultimilor patru ani şi-a dublat cel puţin cifra de afaceri, pornind de la un
nivel minim de 100.000 $. După opinia unor specialişti, la care se referă cunoscuta publicaţie
Capitolul 2 101
The Economist, gazelele, deşi contribuie cu numai 3% la totalul vânzărilor din sectorul privat,
ele asigură circa 70% din noile locuri de muncă. Se apreciază că în SUA funcţionează circa
250.000 de IMM-uri gazele13.
Pentru a avea o imagine mai completă asupra rezultatelor multiplelor programe şi
acţiuni destinate IMM-urilor, prezentăm în tabelul nr. 4, sintetic, situaţia făcută publică de
către Agenţia Federală pentru IMM-uri pentru anul 1997.
Situaţia sintetică a asistenţei IMM-urilor

Tabelul nr. 4
Nr.
Acţiuni, resurse şi IMM-uri beneficiare
crt.
1 Garanţii în valoare de 29 miliarde $, de care au beneficiat 200.000 de IMM-uri (cele
care nu au reuşit să obţină credite prin filierele bancare obişnuite)
2 Peste 49.400 credite, totalizând 10,9 miliarde $
3 2.700 de proiecte de investiţii, însumând 2,7 miliarde $
4 50.000 de credite, totalizând 1,1 miliarde $ pentru persoanele şi IMM-urile care au
suferit pierderi în situaţii catastrofale
5 Asistenţă managerială şi tehnică acordată la circa 900.000 de IMM-uri prin intermediul
corpului de manageri pensionari şi a celor 1.000 de centre de dezvoltare a afacerilor
Concluzionând, în SUA înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor este o prioritate

naţională efectivă, care se satisface printr-un complex de programe, ce vizează toate laturile
activităţii firmei, concepute strategic de către Agenţia Federală a IMM-urilor.
2.2.4. Fenomenul intreprenorial în Japonia
Fără îndoială că un interes aparte prezintă ţara cu cele mai spectaculoase progrese
economice în perioada postbelică - Japonia. Studiile efectuate de specialiştii niponi 14,15,16
relevă că Japonia încorporează o structură economică duală, care poate fi reprezentată ca o
piramidă. În partea sa superioară se află un număr redus de firme mari, iar în cea inferioară o
pătură numeroasă de microîntreprinderi şi firme mici *. Ultimele reprezintă 99,1% din totalul
firmelor nipone17. Vizualizarea grafică a structurii duale realizate de profesorul Tanaka - vezi
figura nr. 9 - este edificatoare din acest punct de vedere.
13
x x x Management Bounding Gazelles, în The Economist, 28 mai, 1994.
14
H. Teraoka, Economic Development and Innovation, An Introduction to the History of Small and Public
Policy for SME Development in Japan, JICA, Osaka, 1998
15
S. Ninomiya, S. Snook, H. Teraoka, A Comparision of Small and Medium Entreprises (SME) Policies in
the United State and Japan, in Small Business Monograph, nr. 13, 2000
16
M. Tanaka, Changing World and Small Business - Pressing Problems for Survival and Development in the
Borderless Age, în x x x Renaissance der KMU in einer globalisiereten Wirtschaft, Verlag KMU, St, Gallen, 1998.
*
În Japonia, definirea IMM-urilor este diferită faţă de UE, după cum urmează: industria prelucrătoare şi
minerit maximum 300 de salariaţi şi 300 milioane yeni (circa 2,9 milioane $); în comerţul cu amănuntul şi
servicii 50 salariaţi şi 9,9 milioane yeni etc. În viitor se preconizează o majorare a limitelor referitoare la cifra
de afaceri (vezi E. Ogawa, Japanese SME’s, ICBS, Toronto, 1999.
17
M. Tanaka, op cit., p. 125.
Se remarcă ponderea mare pe care o au relaţiile de subcontactarea pentru IMM-uri,

inclusiv pentru microîntreprinderi în raport cu firmele mari şi foarte mari - keiretsu. Cu toate
acestea, IMM-urile îndeplinesc rolul de majoritate vitală în economie aşa cum se
subliniază şi în Cartea albă asupra IMM-urilor adoptată în 1998 18. Mai mult decât atât,
numeroşi specialişti apreciază că în realizarea miracolului japonez, IMM-urile au avut un rol
crucial19.
Figura nr. 9. Structura duală a economiei nipone şi IMM-uri
Potrivit prezentării lui Hiro Kinoshita20, preşedintele Corporaţiei Japoneze a IMM-

urilor, la Conferinţe OCDE de la Bologna, din iunie 2000, firmele mici şi mijlocii erau
predominante în economia niponă ca număr, forţă de muncă ocupată şi cotă parte din piaţă,
aşa cum rezultă din informaţiile cuprinse în tabelul nr. 5.
Ponderea IMM-urilor în economia niponă

Tabelul nr. 5
18
x x x White Paper on Small and Medium Entreprises in Japan, Tokio, 1998.
19
M. Bateman, Small Entreprise Development Policy in the Transition Economies of CEC: Progress Using
the Wrong Model, Woverhampton 1998, p. 6.
20
H. Kinoshita, SME Policies in Japan, Conferinţa OCDE, Bologna, 2000.
Capitolul 2 103
Nr.
Indicator Valoare absolută Procent
crt.
0 1 2 3
1 Număr firme 6.430.000 98,9%
2 Număr salariaţi 44.500.000 77,6%
3 Cotă parte din piaţa
- cu ridicata - 64,2%
- cu amănuntul - 75,7%
Lucrările publicate recent relevă că situaţia generală a IMM-urilor în Japonia nu este

prea bună, comparativ cu perioada anterioară, întrucât proporţia celor care falimentează a
crescut în ultimii ani21. Ele se confruntă cu două mari probleme: recesiunea economică şi
schimbările structurale (tehnologice, informaţionale, maturizarea pieţelor, internaţionalizarea
crescândă a activităţilor etc.). În ciuda acestor dificultăţi, specialiştii apreciază că IMM-urile
continuă să rămână pilonii economiei nipone22.
O explicaţie majoră a vitalităţii sectorului de IMM-uri din Japonia o reprezintă atenţia
deosebită de care s-au bucurat în general şi – după 1995 – în special. Astfel, în 1995 Guvernul
nipon a dat publicităţii Cartea Albă a IMM-urilor, prin care se stabileau cinci politici
majore de asistare şi impulsionare a lor.
 promovarea activităţilor inovaţionale de către IMM-uri;
 promovarea firmelor mici;
 măsuri de stimulare a firmelor mici;
 măsuri de direcţionare a sistemului de distribuţie fizică, pentru a oferi suport
inovaţional firmelor profilate pe servicii;
 consultanţă şi consiliere acordate IMM-urilor pentru a face faţă cerinţelor noii legi
privind produsele pasive (Product Lability Law).
Politica, concretizată în Legea privind promovarea activităţilor inovaţionale ale
IMM-urilor, se apreciază că are un rol esenţial în revitalizarea economiei nipone. Ea prevede
asigurarea unei game largi de acţiuni de sprijin în ceea ce priveşte activităţile financiare şi
manageriale, de marketing, îndeosebi cele conectate cu producerea şi implementarea
rezultatelor cercetării şi dezvoltării. Prevederile acestei legi se referă la:
 IMM-urile înfiinţate în ultimii 5 ani;
 IMM-urile, indiferent de vechime, ale căror cheltuieli de cercetare-dezvoltare
depăşesc 3% din cifra de afaceri;
 persoanele care planifică să-şi lanseze un IMM.
Dintre stimulentele care le sunt acordate, menţionăm: reducerea impozitului cu 7%
pentru sumele investite în echipamente şi utilaje sau introducerea amortizării accelerate de
până la 30% anual. Un accent deosebit se acordă, potrivit profesorului Yoshiyuki Okamoto,
districtelor industriale, al căror număr depăşeşte în prezent peste 500 unităţi23.
21
E. Ogawa, Small Business Policies in Japonia; a New Dimension, St. Gallen, 1998, p. 7.
22
x x x Business in Japonia Updated, în ICSB Bulletin nr. 2, 1996.
23
Y. Okamoto, The Evolution of Industrail Districts and the Role of Community, Recontre de St. Gall, St.
Gall, 1998.
În continuare punctăm, exemplificativ, şi alte stimulente recente, care se acordă IMM-

urilor:
 extinderea plafonului pentru care pot obţine garanţii de la organismele specializate
ale statului, de la 1.500.000 $ la 2.000.000 $;
 extinderea plafonului pentru creditele care se pot acorda fără garanţii ale firmei de la
300.000 $ la 700.000 $;
 extinderea perioadei de rambursare a creditelor pentru modernizarea maşinilor şi
echipamentelor de la 5 la 7 ani ;
 acordarea de credite fără dobândă pentru modernizare IMM-urilor care folosesc mai
puţin de 100 de salariaţi şi au o cifră de afaceri sub 400.000 $;
 prelungirea perioadei pentru care se permite continuarea activităţii IMM-ului * dacă
a suferit pierderi financiare de la 5 la 7 ani;
 acordarea de subsidii pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare care se încadrează
în planurile de cercetare-dezvoltare aprobate la nivel de prefecturi în proporţie de
2/3 din volumul lor, cu condiţia ca ele să fie între minimum 50.000 $ şi maximum
300.000 $;
 furnizarea de guvern, prin instituţii financiare specializate pe IMM-uri, de credite cu
dobândă redusă;
 acordarea de credite preferenţiale de către Corporaţia Japoneză a IMM-urilor pentru
modernizarea capacităţilor tehnice ale IMM-urilor;
 acordarea de subvenţii IMM-urilor care participă la târguri şi expoziţii.
În Japonia politicile şi măsurile de asistare a IMM-urilor se operaţionalizează prin
mecanisme foarte bine puse la punct. Cu titlu exemplificativ, redăm în figura nr. 10 24
mecanismul de acces al IMM-urilor la resursele financiare publice.
Din examinarea elementelor cuprinse în schemă, rezultă că în Japonia funcţionează
numeroase organizaţii şi instituţii specializate pe IMM-uri şi anume:
 Corporaţia japoneză a IMM-urilor - JASMEC;
 Corporaţia de asigurare a creditelor pe IMM-uri;
 Fundaţiile prefecturilor pentru IMM-uri;
 Asociaţia de garantare a creditelor.
Pe lângă acestea, menţionăm şi existenţa Institutului de Cercetări pentru IMM-uri, care
desfăşoară o laborioasă activitate în acest domeniu.
Pentru viitor se apreciază că asupra evoluţiei IMM-urilor îşi vor pune amprenta opt
factori majori, pe care-i prezentăm în figura nr. 11. În funcţie de aceştia, se află în studiu noi
politici şi măsuri, centrate în special pe firmele axate pe cercetare-dezvoltare, de natură să
contribuie la menţinerea şi creşterea competitivităţii IMM-urilor.
*
Se aplică IMM-urilor numai în primii 5 ani de activitate.
24
E. Ogawa, op. cit., p. 4.
Capitolul 2 105
fig. nr 10
1 Inovaţiile tehnologice
2 Înlocuirile de materii prime
3 Schimbarea structurii cererii
Modificările în forţa de muncă

4
FACTORI
Liberalizarea comerţului şi
5 globalizarea
Schimbările în asigurarea
6 capitalului necesar firmelor
Fluctuaţia activităţilor economice

7 la nivel naţional
Stabilirea de noi reţele

8 informaţionale
Figura nr. 11. Factorii majori care vor influenţa activitatea şi performanţele IMM-urilor nipone
în perioada următoare
2.3. Situaţia IMM-urilor din ţările în Europa Centrală şi de Est
2.3. Înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor, componentă esenţială a tranziţiei

la economia de piaţă
În mod firesc, pentru România un interes aparte prezintă abordarea şi evoluţia

fenomenului intreprenorial în ţările din Europa Centrală şi de Est (E.C.E.), întrucât, datorită
celor 4 decenii de sistem comunist, se confruntă cu numeroase aspecte specifice, similare la
un nivel apreciabil, a căror soluţionare se dovedeşte deosebit de dificilă.
Abordarea problematicii IMM-urilor trebuie realizată luând în considerare contextul
specific al trecerii la economia de piaţă. În toate aceste ţări se derulează în paralel mai multe
mutaţii economice de esenţă, deosebit de complexe – privatizarea, restructurarea,
demonopolizarea şi dezvoltarea sectorului de IMM-uri – care se întrepătrund şi generează o
complexitate de situaţii politice, economice, sociale şi culturale, practic fără precedent în
istoria contemporană a omenirii.
Capitolul 2 107
Apar condiţionări, care într-o economie de piaţă clasică nu există. Una dintre cele mai
importante, constă în aceea că viteza şi amploarea privatizării şi restructurării firmelor de
stat publice depinde decisiv de viteza şi amploarea creării şi dezvoltării IMM-urilor,
singurele care pot să absoarbă forţă de muncă disponibilizată în număr mare. Această
corelaţie se şi verifică de altfel. Spre exemplu, Cehia, concomitent cu privatizarea amplă şi
rapidă, realizată în mai puţin de 2 ani, a facilitat crearea unui mare număr de IMM-uri *. De
altfel, referindu-se la acest aspect, Delamaz, ministrul federal al economiei elveţiene, în
cuvântarea la al XX-lea Congres al Consiliului Internaţional al IMM-urilor, desfăşurat la
Interlaken, subliniază că „Demarajul economic al Rusiei şi al celorlalte ţări din Europa de Est
este împiedicat de absenţa unei reţele („ţesături“) puternice de IMM-uri 25.
Geneza IMM-urilor în ţările E.C.E. este în bună măsură diferită comparativ cu
celelalte ţări europene sau americane, atât în ceea ce priveşte natura căilor, cât şi conţinutul
proceselor implicate. În esenţă, căile de apariţie a IMM-urilor sunt următoarele:
 privatizarea firmelor de stat;
 înfiinţarea de noi firme de către întreprinzători.
Potrivit studiilor efectuate de Düring şi Lageman 26, deşi iniţial s-au aşteptat rezultate
deosebite de la prima cale, cea mai eficace s-a dovedit în toate ţările cea de-a doua întrucât ea
se bazează pe întreprinzători autentici şi pe proprietate privată intrinsecă.
Abordarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor în quasitotalitatea ţărilor din ECE a avut
la bază doctrina neoliberală, datorită presiunii puternice a cercurilor politice din SUA şi
Marea Britanie, care şi-au exportat modelul de economie de piaţă cu un grad ridicat de
liberalism, fără a avea în vedere şi consecinţele sociale negative 27 . În acelaşi sens a acţionat şi
FMI şi Banca Mondială, interesate practic, doar în aspectele financiare ale tranziţiei la
economia de piaţă. Referitor la acest aspect, însuşi celebrul economist J. Galbraith remarca
ironic că abordarea neoliberală a fost promovată în ECE fără a ţine cont de faptul că
economiile occidentale care o propovăduiseră, în dezvoltarea lor istorică au avut puţine
tangenţe cu versiunea pură (exclusivistă n.n.) a economiei de piaţă 28. În mod normal,
conţinutul, intensitatea, eşalonarea şi combinarea acestora variază între limite foarte largi de
la o ţară la alta.
Pentru a permite şi favoriza dezvoltarea IMM-urilor, în quasitotalitatea ţărilor ECE s-a
luat un ansamblu de măsuri prezentate sintetic în figura nr. 12. În mod normal conţinutul,
intensitatea, eşalonarea şi combinarea acestora variază în limite foarte largi de la o ţară la alta.
Rezultanta politicilor şi acţiunilor menţionate o constituie dezvoltarea rapidă a unui
puternic sector de IMM-uri, într-o parte apreciabilă din ţările din ECE. Unii specialişti însă,
cum ar fi Bateman atrag atenţia ca, la o analiză mai aprofundată, o parte din progresul IMM-
urilor se dovedeşte a fi aparent şi neconsistent29.
*
În 1992 erau înregistrate peste 1 milion de IMM-uri, din care funcţionau însă numai o parte.
25
J. Delamaz, Intervenţie la cel de al XX-lea Congres ISCB, Interlaken.
26
W. Düring, B. Lageman, The RisK of Small and Medium Sized Business and the Development of
Industrial SME’s in the Reform State of East and Central Europe, SME’s Conference, Baden, 1998.
27
M. Bateman, op. cit., p. 12.
28
J.K. Gailbraith, Why the Right is Wrong?, în The Guardian, ianuarie, 26, 1990.
29
M. Bateman, op. cit., p. 2.
O privire de ansamblu destul de cuprinzătoare şi esenţializată asupra situaţiei

fenomenului intreprenorial în ţările ECE ne-o oferă investigaţiile realizate de EUROSTAT
împreună cu Oficiile de statistică30 a 11 dintre aceste ţări*.
Eliminarea barierelor Privatizarea rapidă
administrative din calea a IMM-urilor din sectorul Reformarea sistemului
înfiinţării şi funcţionării IMM- de stat bancar
urilor
1 2 3
ACŢIUNI
6 5 4
Asistenţa bi şi multilaterală Măsuri active privind stimularea Suport financiar de la
a statelor occidentale IMM-urilor în absorbirea forţei buget pentru înfiinţarea
acordată sectorului de IMM- de muncă disponibilizată din şi dezvoltarea IMM-
uri din ţările ECE sectorul de stat urilor
Figura nr. 12. Principalele acţiuni de facilitare a înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor
Numărul IMM-urilor variază în limite foarte largi de la o ţară la alta, aşa cum sunt
cuprinse în tabelul nr. 6.
Numărul societăţilor comerciale în ECE
Tabelul nr. 6
Nr. crt. Ţara Număr
0 1 2
1 Albania 41460
2 Bulgaria 302665
3 Cehia 706495
4 Estonia 30397
5 Ungaria 519502
6 Letonia 25663
7 Lituania 57978
8 Polonia 1057102
9 România 362662
10 Slovacia 186710
11 Slovenia 72387
Total TECE 3362121
30
x x x Evoluţia societăţilor comerciale în Europa Centrală şi de Est, Sinteză, Bucureşti, 1997.
*
Albania, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia şi Ungaria.
Capitolul 2 109
Fig. nr. 13
La sfârşitul anului 1995, în aceste ţări îşi desfăşurau activitatea 3.362.000* de societăţi
comerciale dintre care aproape 99% erau IMM-uri. Densitatea IMM-urilor la 1.000 de
locuitori, 31 IMM-uri, este inferioară celei din UE de 48,2 IMM-uri.
Între cele 11 ţări există diferenţe apreciabile, numărul cel mai mare de IMM-uri
înregistrându-se de Ungaria şi Cehia (vezi graficul nr. 13). Dacă avem în vedere şi numărul de
locuitori, cea mai mare densitate se înregistrează în aceleaşi ţări - Cehia şi Ungaria - ele
înregistrând cifre superioare chiar mediei UE. Desigur, diferenţele între amploarea, structura
şi funcţionalitatea sectorului de IMM-uri între ţările ECE sunt mult mai numeroase. Elemente
suplimentare din acest punct de vedere sunt prezentate într-un raport special al Nwesletter-
ului Consiliului Internaţional pentru IMM-uri consacrat ECE1 .
2.3.2. Caracteristici ale IMM-urilor şi dificultăţi întâmpinate
Fără a intra în detaliu, sintetizăm principalele caracteristici ale IMM-urilor celor 11

ţări din ECE, rezultate din investigaţiile statistice:
 În quasitotalitate, IMM-urile au fost create în perioada tranziţiei;
 Cea mai mare parte a IMM-urilor - 77% - sunt amplasate în zone urbane;
 Predomină absolut societăţile foarte mici, care nu au salariaţi - 62,2% -, ci numai
întreprinzătorul şi, eventual, membri ai familiei;
 Microîntreprinderile (cu 2-9 salariaţi) şi firmele mici (10-49 salariaţi) reprezintă
32,4% din totalul firmelor;
 95% dintre IMM-uri nu au decât un sediu, ceea ce denotă un potenţial economic
redus;
 Intensitatea redusă a procesului investiţional, doar 17% dintre firme investind mai
mult de 10% din cifra de afaceri;
 Cea mai mare parte dintre IMM-uri sunt profilate, în principal, pe comerţ, 37,6%
urmate de transport şi servicii 28,7%, construcţii 20,6%, industrie prelucrătoare
16,9%, hoteluri, restaurante şi cafenele 6,1%.
 Predomină IMM-urile nespecializate, cu profiluri de activitate multiple, peste 80%.
Foarte interesante sunt rezultatele sintetice privind principalele dificultăţi cu care IMM-
urile se confruntă. Acestea au fost grupate în două categorii: dificultăţi referitoare la producţie
(tabelul nr. 7) şi, respectiv, la cerere (tabelul nr. 8).
De departe, dificultatea copleşitoare pentru IMM-uri este lipsa de capital - 77%,
urmată de absenţa cererii solvabile, 61% şi puternica concurenţă, 56%. Celelalte 8
dificultăţi, deşi relativ frecvente, se află la mare distanţă de primele.
*
După aprecierile noastre în perioada 1996-1998, numărul IMM-urilor a sporit cu circa 15-18%.
Capitolul 2 111
TABELUL NR. 7
De remarcat că, aşa cum era de aşteptat, deosebirile între frecvenţa dificultăţilor
întâmpinate de IMM-uri în diferite ţări, este destul de mare, cu excepţia primeia - lipsa de
capital. Spre exemplu, absenţa cererii solvabile variază între 34% în Albania - ţară foarte slab
dezvoltată - şi 83% în Letonia, al cărei nivel economic este sensibil mai mare.
2.3.3. Trăsături definitorii şi motivaţii ale întreprinzătorilor
În ceea ce priveşte întreprinzătorii, cercetările coordonate de EUROSTAT relevă câteva

dintre trăsăturile lor definitorii:
 vârsta lor medie este de 41,7 ani;
 predomină persoanele de sex masculin;
 nivelul de pregătire al întreprinzătorilor şi administratorilor, cu excepţia Albaniei,
este ridicat, dar variind între limite destul de mari de la o ţară la alta (vezi graficul
nr. 14).
Figura nr. 14. Nivelul de pregătire al întreprinzătorilor şi administratorilor
Rezultatele unei alte cercetări care au avut în vedere întreprinzătorii din 6 ţări din ECE
au relevat interesante elemente privind motivaţia de a fi întreprinzător (tabelul nr. 9)31.
31
O. Nicolescu, Comparative Approach of the Entrepreneurship in Romania and Central and Eastern
European Countries, St. Gallen, 1996, p. 6.
Capitolul 2 113
Frecvenţa motivaţiilor pentru a deveni întreprinzător*)

Tabelul nr. 9
-%-
Nr. Motivaţii Ţara
crt. Cehia Ungaria Polonia Slovacia Slovenia România
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Satisfacţii în muncă superioare 39 28 21 28 33 43
2 Libertatea utilizării timpului 33 33 36 40 40 37
3 Frustaţii în munca precedentă 22 21 17 22 30 24
4 Dorinţa de a câştiga mai mult 8 15 19 10 11 18
5 Salarii mici anterioare 6 7 18 5 8 14
6 Dorinţa de a lucra cu oamenii pe 6 2 3 6 2 12
care îi alegi
7 Creşterea prestigiului personal 3 5 3 8 2 6
8 Dorinţa de a valorifica o 3 2 5 2 4 3
oportunitate de afaceri
*) Unii întreprinzători au situat două motivaţii pe acelaşi plan şi de aceea s-a depăşit 100%.
Referitor la motivaţiile intreprenoriale, este interesant de remarcat că sunt foarte

complexe, iar cele moral-spirituale, deosebit de frecvente. Surprinzător, dar dorinţa de a
câştiga mai mult se situează, ca frecvenţă, în toate ţările pe poziţia a IV-a, fiind precedată de
motivaţiile referitoare la satisfacţiile în muncă, utilizarea timpului, depăşirea frustrărilor în
muncă din perioada precedentă.
S-au făcut cercetări interesante referitoare şi la IMM-urile din alte grupuri de ţări din
ECE, ce au relevat anumite asemănări şi deosebiri interesante. Între acestea menţionăm pe
cele referitoare la ţările balcanice, unde s-au identificat 10 tipuri de firme mici familiale şi s-
au relevat 8 „gap“-uri care le separă pe acestea de IMM-urile performante din UE 32 . De altfel,
acestea şi-au constituit şi o organizaţie specializată pe IMM-uri - Centrul Balcanic pentru
cooperare între IMM-uri - ce desfăşoară o activitate relativ intensă, cu o serie de rezultate
concrete pozitive.
2.3.4. Analize şi recomandări intreprenoriale
De o mare actualitate sunt analizele care au avut în vedere mecanismele de funcţionare

ale IMM-urilor, ce au relevat nu puţine elemente utile creşterii performanţelor IMM-urilor.
Specialiştii polonezi J. Sas şi Z. Lucki 33 au identificat cauzele care generează cel mai frecvent
falimentele IMM-urilor în ECE. În esenţă, acestea sunt: absenţa unor proprietari reali,
organizare demodată, costuri de producţie excesiv de mari, absenţa unor sisteme
32
P. Poutziouris, K. O’Sullivan, L. Nicolescu, The Development of the Family Business in the Balcans, în
Journal of SME’s, nr.2, 1997.
33
J. Sas, Z. Lucki, How University Assists Small Entreprises in Surviving and Developing, Comunicare,
USAID Conference, Sofia, 1999.
motivaţionale eficace, utilizarea unei forţe de muncă supradimensionate, neacordarea atenţiei

cuvenite calităţii produselor.
O complexă analiză comparativă derulată de o echipă de specialişti sub coordonarea
profesorului Reason Lester Lloyd34 de la Cambridge University în 7 ţări - Cehia, Ungaria,
Slovenia, România, Bulgaria şi Grecia - a permis identificarea unor importante dificultăţi şi
deficienţe în plan financiar-bancar pentru IMM-uri:
 fluxuri financiare lente, în unele ţări luând forma unor blocaje financiare destul de
intense, cu mari implicaţii negative asupra funcţionalităţii şi performanţelor
firmelor;
 dobânzi mari şi „variabile“ atât la creditele curente, cât şi la cele pe termen lung;
 insuficienta înţelegere şi luare în considerare de câtre personalul băncilor a
specificităţii activităţii şi problemelor cu care se confruntă IMM-urile;
 faza incipientă în care se află utilizarea unor tehnici şi instrumente financiare
moderne, cum ar fi: leasing-ul, franchising-ul, factoring-ul sau capitalul de risc;
 larga răspândire a birocraţiei şi corupţiei în domeniul financiar-bancar;
 legislaţia financiar-bancară este frecvent incompletă, „stufoasă‘, nesincronizată şi
fluidă.
În urma investigaţiilor s-au conturat anumite recomandări de politici economice
valabile pentru quasitotalitatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est:
 „fortificarea“ prevederilor legislaţiei referitoare la derularea relaţiilor comerciale şi
financiare dintre firme şi dintre acestea şi bănci, în vederea scurtării duratei lor şi
diminuării riscului neîncasării la timp a sumelor datorate;
 dezvoltarea unor puternice reţele naţionale şi locale de fonduri de garantare a
creditelor;
 pregătirea managerilor de bănci şi a personalului acestora pentru a înţelege şi lua în
considerare problemele specifice creditării IMM-urilor;
 dezvoltarea unor sisteme informaţionale naţionale care să asigure accesul
permanent, rapid şi ieftin al firmelor, inclusiv a IMM-urilor, la informaţiile
financiar-bancare naţionale şi internaţionale;
 educaţia şi pregătirea managerilor şi întreprinzătorilor de firme în domeniul
financiar;
 realizarea de acţiuni complexe la nivelul fiecărei ţări pentru intensificarea
introducerii şi utilizării tehnicilor şi instrumentelor financiare moderne (leasing,
factoring, franchising etc.);
 accelerarea modernizării organizării şi funcţionării băncilor din Europa Centrală şi
de Est, corespunzător standardelor şi cutumelor din Uniunea Europeană.
Anumiţi specialişti, cum ar fi cunoscutul profesor englez Allan Gibb 35, au formulat chiar
anumite comandamente privind dezvoltarea IMM-urilor în ECE, prezentate în figura nr. 15.
34
R. Lloyd Lester, O. Nicolescu, ş.a. Operating Finance and Credit for Business in Central and Eastern
Europe, ACE Programme, Seminar, Bucureşti 1998.
35
A. Gibb, Small Business - At the Core of the Transition Proces, în EFMD, nr. 2, 1993.
Capitolul 2 115
Mai recent s-a ajuns la elaborarea unui set de recomandări privind politicile IMM-urilor din
această parte a lumii36:
 autorităţile locale trebuie să aibă un rol major în creşterea şi dezvoltarea sectorului
de IMM-uri;
 autorităţile locale trebuie să trateze sectorul IMM-urilor sensibil diferit faţă de
domeniile sănătăţii, educaţional etc.
 stimularea IMM-urilor prin operarea asupra taxelor şi impozitelor locale poate fi
deosebit de importantă;
 acordarea unui suport financiar substanţial este esenţială pentru dezvoltarea IMM-
urilor;
 oferirea unui suport cuprinzător (financiar, tehnic, marketing) şi uşor accesibil
pentru IMM-urile din industria prelucrătoare, este esenţial pentru proliferarea lor în
masă, ceea ce se va reflecta şi în creşterea rapidă a cantităţii de produse oferite
pieţii;
 politicile guvernamentale privind IMM-urile trebuie să fie adiţionale şi
complementare celorlalte din sectorul privat şi nu să încerce să le înlocuiască;
 un cuprinzător suport pentru dezvoltarea sistemelor financiare locale este necesar în
toate ţările ECE.
În concluzie, având în vedere şi experienţele pozitive ale Japoniei, Germaniei, Italiei şi
„tigrilor“ din Extremul Orient, se recomandă un pachet general de intervenţii creative ale
autorităţilor centrale şi locale, de reglementări suportive şi de planificare strategică locală.
În eficientizarea evoluţiei proceselor intreprenoriale în ţările ECE, raportarea la UE este
esenţială, ţinând cont atât de perspectiva integrării lor în UE, cât şi de programele pe care
acesta le oferă sectorului de IMM-uri din această parte a Europei.
Englezul David Smallbone37 atrage atenţia asupra diferenţelor de esenţă economică ce există
între UE şi ECE, ce trebuie luate în considerare atunci când se abordează politicile pentru
IMM-uri în cadrul ultimelor. Aceste diferenţe sunt următoarele:
 transformările economice în ţările ECE trebuie însoţite de transformări sociale;
 priorităţile ţărilor ECE sunt stabilizarea macroeconomică şi restructurarea firmelor
de stat, reforma bancară şi abia apoi IMM-urile;
 lipsa de tradiţie intreprenorială din ECE afectează intensitatea necesităţii de a
înfiinţa firme noi;
 absenţa în fostele ţări comuniste a unei infrastructuri economice pentru a furniza
servicii IMM-urilor;
 incapacitatea sectorului bancar din ţările ECE de a finanţa sectorul de IMM-uri;
 cultura economică a populaţiei, încă marcată substanţial de perioada comunistă, este
defavorizată IMM-urilor38.
36
M. Bateman, op. cit., p. 9-12.
37
D. Smallbone, Supporting SME’s Development in Economies in Transition: A view from the West,
Conference Industrial Organisation and Entrepreneurship in Transition, Varna, 1995.
38
Această ultimă deosebire am introdus-o noi, deoarece o considerăm esenţială şi neluarea ei în considerare
în politicile privind IMM-urile se poate dovedi catastrofală.
Abordarea sectorului de IMM-uri din ţările ECE vis-a-vis de UE, din perspectiva
integrării lor, trebuie să pornească de la măsura în care acestea au asimilat deja acquis-ul
comunitar şi de la starea economiei lor. Din acest punct de vedere ţările CEE se află în situaţia
sensibil diferită, aşa cum rezultă dintr-o recent analiză efectuată de specialiştii UE, ale cărei
rezultate le prezentăm sintetic în tabelul nr. 10. România se află pe ultima poziţie din toate
punctele de vedere, ceea ce constituie un serios semnal de alarmă pentru oamenii politici,
comunitatea oamenilor de afaceri şi întreaga populaţie39.
Concluzionând, în ţările ECE, sectorul de IMM-uri a făcut progrese substanţiale,
prezentând însă apreciabile diferenţe de la o ţară la alta. Se recomandă o reconsiderare a
abordării acestui sector, într-o viziune holistică, pornind de la specificitatea sa ridicată, de la
realităţile fiecărei ţări şi de la cerinţele integrării în UE. Operaţionalizarea acestei viziuni are
ca punct de plecare elaborarea la nivel naţional de strategii pentru IMM-uri, organic integrată
în strategia globală naţională. O asemenea recomandare este esenţială pentru amplificarea
funcţionalităţii şi performanţele fiecărei economii naţionale.
39
Din păcate, în ultimul raport al Uniunii Europene privind statutul ţărilor care se vor integra în aceasta
reconfirmă poziţia de „codaşă“ a României (vezi Romania 2000. 2000 Regular Report, Progress towards
Accesion, 8 November, 2000, Bruxelles).
Capitolul 2 117
Tabelul nr. 10
Stadiul de pregătire al ţărilor ECE pentru intrarea în UE
*) Nu am prezentat argumentaţia inserată în tabelul original pentru o parte din ţări,

întrucât ocupă mult spaţiu şi nu este esenţială pentru obiectivele urmărite prin integrarea
acestui tabel în lucrarea de faţă.
Capitolul 2 119
2.4. Abordarea IMM-urilor în unele ţări din Europa Centrală şi de Est
2.4.1. Modalităţi de promovare şi dezvoltare a IMM-urilor în Polonia
În mod firesc, Polonia, ţara cu cel mai mare număr de IMM-uri din ECE, prezintă un
interes aparte datorită performanţelor sale pe toate planurile. Din punct de vedere economic
rezultatele de ansamblu ale economiei Poloniei sunt remarcabile:
 1994-1998 creşterea anuală a PIB-ului de aproape 6%;
 scăderea constantă a ratei şomajului, care în 1998 a ajuns sub 10%, adică la mai
puţin jumătate din nivelul anului 1994;
 rata inflaţiei în diminuare constantă, sub 10% în 1998;
 salariul mediu lunar a depăşit 400 $;
 investiţii străine în perioada 1990-1999 de peste 30 miliarde $.
În acest context favorizant, dinamica şi numărul de IMM-uri dobândesc dimensiuni
apreciabile. Dacă ne referim la numărul IMM-urilor, acesta este, potrivit ultimelor informaţii,
de peste 2 milioane40,41 în 1998. Această cifră este aproape dublă faţă de cea prezentată pentru
1995, ca urmare a anchetei efectuată de UE împreună cu oficiile naţionale de statistică din
ECE. IMM-urile în Polonia asigură peste 50% din locurile de muncă din economie şi -
deosebit de important - din valoarea adăugată creată în cadrul său, ceea ce denotă o capacitate
de performanţă economică apreciabilă.
Pentru a înţelege la un nivel superior evoluţia fenomenului intreprenorial polonez,
considerăm utilă schema privind mecanismul dinamicii IMM-urilor, prezentată de profesorul
polonez Kondratowicz42 (vezi figura nr. 15). Cauzele care au generat această evoluţie se pot
grupa, în opinia aceluiaşi specialist, în două categorii - interne şi externe. Cauzele interne,
care ţin de întreprinzători, se referă la existenţa factorilor de producţie necesari. Principala
cauză internă o constituie însă, în viziunea sa - nu factorii tangibili, ci puternicul spirit
intreprenorial specific poporului polonez. Între cauzele externe, cele care se referă la mediu,
se menţionează cadrul instituţional favorizant, politicile macroeconomice şi cultura, îndeosebi
mentalitatea populaţiei, axată mai mult pe a produce însuşi, decât de a apela la alţii sau a
consuma. Fără îndoială, deşi foarte interesante şi generatoare de multiple reflecţii, elementele
principale enunţate de acest specialist poartă o pronunţată aparenţă personală.
Mecanismul dinamicii numărului de IMM-uri într-un mediu instabil,

40
M. Olender, SME’s in Poland - Few Information and Remarks, Conferinţa privind IMM-urile, Bucureşti,
1999.
41
A. Kondratowicz, Should the SME’s Sector in CEE Be Given Assistance, Regional Conference on
SME’s Development for the 21st Century, Sofia, 1999.
42
A. Kondratowicz, op. cit., p. 4.
Capitolul 2 121
(adolescent) ca cel din Polonia
Firme nou
înfiinţate
Numărul de
Numărul de
Firme care firme în
firme în
supravieţuiesc momentul t1
momentul t0
Firme care
închid
Figura nr. 16.
De aceea, considerăm necesar să apelăm şi la alte abordări mai clasice, dar şi mai
complete. Astfel, potrivit lui Olender 43 , patru au fost elementele majore care au contribuit la
rapida dezvoltare a fenomenului intreprenorial (vezi figura nr. 17).
Determinanţii expansiunii IMM-urilor poloneze

Legislaţia liberală
privitoare la activităţie
economice
1
Accesul IMM-urilor la
Liberalizarea preţurilor piaţa internă şi pieţele
la produse şi servicii 4 FACTORI 2 externe, aflate în
expansiune
3
Convertibilitatea
internă a monedei
poloneze
Figura nr. 17
43
M. Olender, op. cit.
După cum reiese din examinarea acestor factori, la baza lor se află politicile
guvernamentale asupra cărora prezentăm câteva aspecte relevante din punct de vedere al
IMM-urilor. Încă din 1989 guvernul polonez a considerat că dezvoltarea IMM-urilor este
deosebit de importantă pentru perspectivele economiei sale. Ca urmare, le-a sprijinit sub
multiple forme. Spre exemplu, în numai 6 ani în Polonia au fost înfiinţate şi funcţionau peste
450 de instituţii şi organisme specializate pe IMM-uri, în frunte cu un minister specializat.
Din 1995 s-a trecut la utilizarea de programe speciale pentru dezvoltarea lor. Ultimele
programe cuprind obiective, modalităţi şi resurse, precizate pentru întreaga perioadă până în
2002. Scopul lor declarat şi realizat, în bună măsură, este crearea celor mai bune condiţii
posibile pentru dezvoltarea IMM-urilor şi valorificarea marelui potenţial de care dispun. Se
acţionează pe patru direcţii principale:
a) Creşterea competitivităţii IMM-urilor prin:
 perfecţionarea cadrului legislativ, diminuând costurile sociale şi administrative şi
liberalizând condiţiile de utilizare a forţei de muncă;
 oferirea de ajutor financiar IMM-urilor inovaţionale;
 dezvoltarea unei infrastructuri economice (consultanţă, programe educaţionale de
diferite nivele etc.) de bună calitate şi accesibilă.
b) Amplificarea exporturilor IMM-urilor prin:
 realizarea unui sistem informaţional pentru IMM-uri privind pieţele externe;
 asistenţa pentru participarea la programele UE;
 asistenţa pentru participarea la expoziţii şi târguri internaţionale;
 asistenţa pentru introducerea normelor de calitate (ISO 9000, EN 45001);
 asistenţa în promovarea mărcilor proprii;
 crearea de condiţii mai atractive pentru investiţiile externe;
 asistenţa în efectuarea de investiţii în străinătate;
 credite pentru export şi asigurarea exportului.
c) Crearea de condiţii mai bune pentru creşterea investiţiilor, acţionând prin:
 reducerea impozitelor pe venituri;
 asistarea IMM-urilor în obţinerea de credite interne şi externe (de exemplu, oferirea
de garanţii);
 înfiinţarea de instituţii financiare specializate pe IMM-uri.
d) Realizarea de politici regionale favorizate IMM-urilor bazate pe:
 fonduri regionale şi locale;
 centre de informare şi asistenţă regionale şi locale.
Fără îndoială, tabloul acţiunilor guvernamentale poloneze este impresionant, şi aceasta
explică în mare măsură evoluţia fenomenului intreprenorial din această ţară. Remarcăm însă,
că la o asemenea abordare şi rezultate s-a ajuns şi datorită executării şi luării în considerare a
unor aprofundate studii consacrate IMM-urilor44, cu rezultatele benefice reliefate.
44
Cu titlu exemplificativ, menţionăm unele dintre aceste studii: A. Kondratowicz, W. Maciejewski, Small
and Medium Private Entreprises in Poland, ICCG,; Warsaw, 1994, p. 126,
x x x Strenghts and Weakness on Manufacturing for Policy, USAID, Warsaw, 1998, p. 151
Capitolul 2 123
2.4.2. Trăsături specifice ale evoluţiilor intreprenoriale în Ungaria
În ECE, din punct de vedere intreprenorial, Ungaria, alături de Polonia, a fost ţara cu
cea mai mare toleranţă din partea autorităţilor comuniste. După revoluţia din 1956, în Ungaria
s-a permis existenţa comercianţilor privaţi, cu efecte, cultural-economice, apreciabile. Din
1982 s-a acceptat chiar existenţa firmelor private, al căror număr a crescut la 33.000 în 1985.
Urmează o stagnare până în 1988, când sunt înregistrate 32.000 de firme private 45 active.
Începând cu 1990 se trece în mod deschis şi hotărât la încurajarea sectorului de IMM-uri.
Evoluţiile ulterioare ale IMM-urilor maghiare sunt puternic marcate de dinamica
condiţiilor contextuale şi, în special, a celor economice. În 1993 se atinge pragul de jos al
crizei economice, cu cea mai mare reducere a PIB-ului, după care, începând cu 1997 se
constată un reviriment puternic la nivelul performanţelor de ansamblu ale economiei. Demn
de remarcat este faptul că în perioada 1990-1997 s-au rezolvat o serie de probleme cu mare
impact asupra IMM-urilor - restructurarea apreciabilă a economiei, în special a industriei,
realizarea unui cadru legislativ coerent (îndeosebi în perioada 1994-1998 46), elaborarea şi
implementarea unor politici raţionale vis-a-vis de întreprinderi. Cu toate că a fost declarat
principiul oportunităţilor egale, nu a fost operaţionalizat, dar s-au adoptat numeroase decizii şi
acţiuni favorizante IMM-urilor şi întreprinzătorilor 47. Dintre acestea am menţiona una singură:
amendamentele aduse Legii privind impozitele asupra corporaţiei, în 1995, prin care s-a redus
impozitul pe profit de la 36% la 18%, crescând în schimb, impozitul pe dividende la 23%,
dacă acesta nu este utilizat pentru plata creditelor destinate investiţiilor directe. Prin aceste
măsuri - şi nu numai - se încurajează consolidarea economică a IMM-urilor şi înfiinţarea de
noi firme.
În acest context, IMM-urile au sporit ca număr, ajungând în prezent la aproape 600.000
de astfel de firme, având, aşa cum am arătat în paragraful privind situaţia în ţările ECE, cea
mai mare densitate la 1000 de locuitori48.
O recentă investigaţie49, realizată pe un eşantion reprezentativ de 1.407 IMM-uri, a
relevat următoarele caracteristici principale ale IMM-urilor maghiare:
 circa 80-85% din firmele mici au fost create pentru a da un cadru legal obţinerii de
venituri, lor lipsindu-le o viziune şi o planificare pe termen lung;
 ¾ din firmele mici realizează vânzări către populaţie, numai ¼ intrând în relaţii de
afaceri cu alte firme, cu profil similar lor sau complementar lor;
 subcontractarea firmelor mari de către IMM-urilor este puţin răspândită, realizându-
se în proporţie de 30-40% pentru o singură firmă;
45
A. Szöllösy, The Significance of Small and Medium Sized Entreprises in the Transformation Process of
Reforming Countries, Such As Hungary, Conferinţa, Budapesta, 1994.
46
Între legile adoptate menţionăm: Legea întreprinderii, Legea impozitelor, Legea falimentului, legile
privind securitatea socială etc.
47
Agnes Tibor, Why Do Entreprise Fail in Hungary?. Preliminary Report of an Envisaged Investigation, în
A Pleitner, Renaissance of SME’s in a Globalized Economy, St. Gallen, 1998, p. 242-244.
48
Surprinzător, dar cifrele care circulă privind numărul şi structura IMM-urilor în Ungaria diferă destul de
mult. Potrivit raportului anual al Institutului de IMM-uri, în Ungaria ar fi în total aproape 1 milion de IMM-
uri (vezi x x x State of EME’s Business in Hungary, Annual Report, 1996, p. 57) în timp ce alte surse deja
menţionate - oficiale - prezenta alte cifre sensibil mai mici.
49
Agnes Tibor, op. cit., p. 244-245.
 firmele mici nu intră, de regulă, în contact cu întreprinderile multinaţionale şi

băncile (cu excepţia plăţii furnizorilor);
 suportul moral al familiei şi prietenilor atât la înfiinţarea IMM-urilor, cât şi mai
târziu, prezintă o importanţă crucială;
 firmele mici lucrează, cu 1-2 salariaţi; întreprinderile fără statut legal (care lucrează
„la negru“, n.n.) folosesc, de obicei, maximum 5 persoane;
 cea mai mare parte a personalului de specialitate utilizat de IMM-uri nu este angajat
oficial, cu acte; persoanele din această categorie se implică, ajutând ca membri ai
familiei sau ca zilieri, ori în calitate chiar de întreprinzători;
 firmele mici, de obicei, nu iau credite de la bănci, procentul celor care s-au
împrumutat la bancă fiind, potrivit anchetei, de 16%;
 24% din firmele investigate admit că nu au nici un fel de rezerve financiare;
 întreprinzătorii admit, în general, că pot să supravieţuiască numai nerespectând toate
prevederile legislaţiei;
 sistemul de relaţii privitor la sursele financiare are un rol semnificativ atât în
înfiinţarea firmelor, cât şi în desfăşurarea activităţilor acestora; o proporţie din ce în
ce mai mare de IMM-uri se bazează pe tradiţiile intreprenoriale ale familiei;
 numai 2-3% din întreprinzători fac apel la consultanţi.
Dacă ne referim numai la întreprinzători, aceştia pot fi clasificaţi în 7 categorii 50, din
punct de vedere al provenienţei şi modului de a decide şi acţiona:
 meşteşugari şi comercianţi cu amănuntul din perioada anterioară anului 1982 şi
copiii lor, posesori de firme familiale mici, întreprinzători cu pregătire medie, de tip
tradiţional, fără aspiraţii economice majore;
 manageri-proprietari, care şi-au început activitatea în deceniul trecut şi care în
prezent posedă un potenţial apreciabil;
 întreprinzători lansaţi în ultimii ani, forţaţi de împrejurări, cel mai adesea de şomaj,
care se ocupă de afaceri mici, cu perspective reduse;
 manageri din firmele de stat sau preponderent de stat, cu un comportament mixt
intreprenorial-managerial;
 întreprinzători prin privatizare, care posedă firme cu un apreciabil potenţial
economic, cel mai adesea având peste 100 de salariaţi şi care sunt frecvent mai mult
patroni decât întreprinzători-proprietari ;
 fondatori recenţi de noi firme, frecvent joint-venture; de regulă ei sunt tineri, bine
educaţi, cunoscând limbi străine şi computere, cu relaţii personale bune şi rezistenţi
la presiuni, fiind puternic centraţi pe descoperirea şi valorificarea oportunităţilor
economice;
 ceilalţi întreprinzători-manageri ce nu intră în categoriile precedente şi care,
frecvent, sunt puternic legaţi de societăţile comerciale de stat care încă mai
funcţionează în Ungaria.
Din cele prezentate rezultă că, pe fondul evoluţiilor economice generale şi
intreprenoriale, situaţia IMM-urilor şi întreprinzătorilor este destul de complexă, dar cu
50
Agnes Tibor, Entrepreneurs in Hungary ‘94, St Gallen Conference, 1996.
Capitolul 2 125
performanţe foarte bune la nivelul ECE. La aceasta au contribuit numeroase organizaţii

specializate pe IMM-uri, menţionate în figura nr. 18 51. Cea mai mare implicare dintre aceste
10 organizaţii o are Fundaţia ungară pentru promovarea întreprinderii, înfiinţată în 1990, care
printr-o reţea cu peste 100 de oficii regionale, oferă o foarte largă şi diversă asistenţă pentru
IMM-uri, derulată prin programe naţionale şi locale, finanţate de guvernul ungar, UE sau alte
surse.
Organizaţii intreprenoriale din Ungaria
Fundaţia ungară de
promovare a
întreprinderii
Corporaţia de garantare
Fundaţia centrală pentru 1
a creditelor
promovarea
întreprinderilor private 10 2
Corporaţia de asigurare a
Fondul maghiaro- Organizaţii
9 3 creditelor pentru export
american pentru intreprenoriale
întreprinderi
Fundaţia 8 4
Eximbank
BB
Corporaţia de dezvoltare
Fundaţia pentru 7
5 a comerţului şi de
promovarea
investiţii maghiare
întreprinderii mici
6
Comitetul Naţional
pentru dezvoltare
tehnică
Figura nr. 18
Sintetizând, IMM-urile primesc două categorii de resurse - nerambursabile sau în
condiţii preferenţiale52.
51
x x x State SME’s Business in Hungary, Annual Report, 1996, Budapest, p. 119-136.
52
x x x State SME’s Business in Hungary p. 137-138, Annual Report, 1996, p. 137-138.
Asistenţa nerambursabilă se furnizează prin cinci surse:

 Fondul de dezvoltare regională, al cărui obiectiv este promovarea dezvoltării
economice şi menţinerea locurilor de muncă în zonele defavorizate ale ţării;
 Fondul de dezvoltare economică axat pe stimularea investiţiilor, restructurării,
retehnologizării, dezvoltării infrastructurii etc.;
 Fondul central de dezvoltare de tehnică, focalizat pe generarea de inovaţii tehnice şi
asistarea implementării lor în firme;
 Fondul pentru forţa de muncă, destinat recalificării, finanţării, creării de locuri de
muncă etc.
 Fondul central de protecţia mediului, prin care se finalizează acţiunile de protecţie a
mediului realizate de către firme.
Asigurarea de resurse IMM-urilor în condiţii preferenţiale, se realizează printr-o
gamă mult mai cuprinzătoare de măsuri specifice. Sintetic, acestea pot fi rezumate în maniera
prezentată în tabelul nr. 11.
Asistenţa în condiţii preferenţiale

Tabelul nr. 11
Nr. Tip de asistenţă Modalităţi şi caracteristici principale
crt.
0 1 2
1 Credite pentru  Creditul german, cu o dobândă de 75% din dobânda de bază
înfiinţarea de IMM-uri practicată de banca furnizoare, pentru o perioadă de
maximum 15 ani, cu 2 ani graţie, de până la 250.000 DM;
 Creditul japonez, cu o dobândă de 75% din dobânda de bază
practicată de banca furnizoare Ş 3% comision; durata
rambursării 15 ani, 5 ani perioadă de graţie, iar mărimea
minimă 1.000.000 forinţi şi maximum 1,3 miliarde yeni;
 Credite din bănci conexe nipone, cu condiţii asemănătoare
precedentului, dar numai pentru firme între 10 şi 60 salariaţi.
2 Credite după “schema  Se acordă firmelor care au resurse pentru dezvoltare de 75%
25%” din necesar, în vederea acoperirii diferenţei
0 1 2
de 25%, pentru o perioadă de maximum 7 ani, cu 2 ani graţie, la
o dobândă cu 1,5% peste dobânda de bază practicată de bancă
3 Microcredite  Pentru firme sub 10 salariaţi;
 Suma maximă 2.000.0000 forinţi
 Pentru 3 luni-6 ani
4 Credite PHARE  Pentru perioade de 2-7 ani
 Dobânda cu 2-3% sub nivelul pieţii
 Suma maximă este de 10.000.000 forinţi
5 Credite de privatizare  Pentru a cumpăra firmele de stat, parţial sau integral
 Se acordă trei tipuri de credite ,în termeni foarte favorabili
Capitolul 2 127
Nr. Tip de asistenţă Modalităţi şi caracteristici principale

crt.
ca durată, perioada de graţie şi dobândă
6 Credite pentru firmele  Destinate cumpărării activelor acestor companii

aflate în stare de  Sunt trei tipuri de credite, în funcţie de principalele situaţii
faliment şi în care se întâlnesc
proceduri de lichidare
7 Creditele Băncii  Se dau la o dobândă formată din dobânda băncii care le
Mondiale acordă plus un comision
 Se acordă după o analiză foarte detaliată şi pretenţioasă
 Sunt 4 tipuri de credite:
- pentru dezvoltare produselor cerute pe piaţă
- pentru export de produse agricole
- pentru restructurări industriale
- pentru modernizarea agriculturii
În concluzie, abordarea IMM-urilor în Ungaria, declanşată încă la începutul deceniului

precedent, a fost consistentă, reuşind să li se asigure un mediu favorizant la un nivel
apreciabil, în cadrul căruia, printr-un sistem de organizaţii şi prin atragerea unor importante
resurse, li s-a acordat un ajutor substanţial, reflectat în creşterea performanţelor
întreprinzătorilor.
2.5. Fenomenul intreprenorial în România
În mod firesc, întrucât prezenta lucrare este elaborată în România şi de un autor român,
o atenţie majoră se acordă abordării, situaţiei şi perspectivelor IMM-urilor autohtone.
2.5.1. Succinte consideraţii generale
Spre deosebire de majoritatea ţărilor central europene, în România primele IMM-uri au

reapărut în anul 1990. Ca urmare, întreg parcursul evoluţiei lor este mai dificil şi mai
complex, cei 40 de ani de stopare a fenomenului intreprenorial (1950-1990) resimţindu-se
puternic.
Abordând retrospectiv evoluţia fenomenului intreprenorial, considerăm că se pot
delimita în cei 10 ani ce au trecut de la căderea comunismului, mai multe etape de dezvoltare:
a) 1990-1995, de dezvoltare relativ accelerată a IMM-urilor, datorită acordării
dreptului de a le înfiinţa, existenţei a numeroase nişe neacoperite de alţi agenţi economici,
acordării de facilităţi fiscale în primii ani de funcţionare, a accesului relativ facil, mai ales
informal, la numeroase resurse din sectorul de stat. De remarcat, că această evoluţie
spectaculoasă, mai ales cantitativă - aşa cum se va prezenta în paragraful următor - s-a realizat
în condiţiile în care IMM-urile nu erau în prim planul atenţiei executivului, legislativului şi a
majorităţii leaderilor politici. Cu toate acestea, spiritul intreprenorial al unei părţi importante a
populaţiei şi numeroasele oportunităţi economice manifestate pe piaţa internă, au facilitat

crearea unui sector de IMM-uri relativ numeros - dacă avem în vedere situaţia de la începutul
anului 1990 - dar, cu un potenţial economic relativ modest, mai ales dacă ne comparăm cu
ţările din ECE situate în vestul României.
b) 1996-1999, de temporizare a dezvoltării IMM-urilor. Se constată o scădere a
numărului de IMM-uri care se înfiinţează, concomitent cu o sporire a celor ce îşi încetează
activitatea. Concomitent - şi după opinia noastră şi mai important - majoritatea IMM-urilor
care continuă să funcţioneze posedă un potenţial economic diminuat comparativ cu anii
precedenţi. Cauzele care au contribuit la această evoluţie nedorită sunt multiple, ele fiind
„legate“ de situaţia economică generală nefavorabilă şi de neacordarea unui tratament
diferenţiat IMM-urilor, în condiţiile renunţării la facilităţile acordate în perioada anterioară
pentru primii ani de funcţionare.
Pe fondul acestor evoluţii, ca urmare a acţiunilor organizaţiilor de IMM-uri, şi în primul
rând a Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private din România, precum şi
a unei părţi a specialiştilor şi publicaţiilor economice, se declanşează procesul abordării
diferenţiate a IMM-urilor. Fără a intra în detaliu, subliniem câteva argumente în acest sens -
acceptarea ideii unei legi a IMM-urilor, adoptată după lungi tergiversări în 1999 53, înfiinţarea
Agenţiei de IMM-uri54 şi punerea în operă a primelor programe speciale consacrate asistării
IMM-urilor - marketing, finanţări de dezvoltare, fonduri de garantare etc. Se pare că o parte
apreciabilă a leaderilor politici au înţeles, în sfârşit, că fără dezvoltarea unui sector performant
de IMM-uri, nu se poate realiza reforma economică şi economia de piaţă în România..
2.5.2. Cadrul instituţional şi legislativ al dezvoltării IMM-urilor
Un impact major asupra evoluţiei fenomenului intreprenorial în orice ţară îl are cadrul
instituţional şi legislativ. Ca urmare, prezentăm succint principalele lor elemente.
Cadrul instituţional pentru IMM-uri este asigurat în primul rând de administraţia
publică55. În figura nr. 20 sunt evidenţiate principalele componente. Menţionăm că în acest
domeniu s-a înregistrat o mare instabilitate în perioada 1990-1999, producându-se numeroase
şi necoerente modificări, atât structurale cât şi funcţionale, care nu au avut o influenţă
benefică asupra IMM-urilor.
53
Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii.
54
Ulterior, în 2000, integrată în Agenţia Naţională de Dezvoltare Regională.
55
O listă foarte detaliată a instituţiilor şi specialiştilor care se ocupă de IMM-uri se găseşte în lucrarea x x x
Anuar 1997/1998 Instituţii şi specialişti în dezvoltarea locală şi dezvoltarea IMM-urilor din România,
Bucureşti, 1998, 325 p.
Capitolul 2 129
Componentele administraţiei publice care se ocupă de IMM-uri
Guvernul ANDR
Componente
Agenţiile de
Administraţia
dezvoltare
locală
regională
Figura nr. 19.
O dezvoltare crescândă înregistrează şi sistemul instituţional neguvernamental pentru

IMM-uri. În figura nr. 19 sunt înscrise principalele sale componente în prezent. Semnalăm ca
un fapt pozitiv că atât la nivel naţional, cât şi local, s-au dezvoltat organizaţii de reprezentare
specializată ale IMM-urilor, ceea ce creionează premisa luării în considerare la un nivel
superior a specificităţii acestora56. Pe acest plan semnalăm în mod special eforturile şi - parţial
- efectele pozitive ale Consiliului Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private din
România (CNIMMPR), organizaţie specializată, cu 53 de filiale teritoriale şi peste 48.000 de
IMM-uri ca membri titulari şi asociaţi.
Principalele organizaţii neguvernamentale focalizate pe IMM-uri

Locale
Naţionale Asociaţii
- filialele
- Consiliul de întreprinderi
- organizaţiilor
Naţional mici şi mijlocii
naţionale
de IMM-uri
independente
56
Camere Centre pentru
Elementele menţionate deja, în paragraful precedent, relevă că s-au obţinut unele rezultate concrete cu
de Comerţ
implicaţii majore pentru IMM-uri. Precizăm Componente dezvoltarea
că, pe lângă CNIMMPR există şi alte organizaţii patronale
şi Industrie IMM-urilor
reprezentative naţionale, care, chiar dacă nu sunt specializate pe IMM-uri, le cuprind în număr apreciabil.
Cele mai importante dintre acestea sunt: Confederaţia Naţională a Patronatului Român, Consiliul Naţional al
Patronilor din România, Patronatul Român ş.a.
Societăţi
Societăţi Incubatoare
specializate
financiare de afaceri
de consultanţă
Figura nr. 20.
Referitor la cadrul instituţional, relevăm că sunt necesare numeroase perfecţionări, aşa

cum au evidenţiat mai multe studii realizate de organizaţiile de IMM-uri 57, fundaţii58 şi
institutele de cercetări ale Academiei59.
Cadrul legislativ şi procedural, semnificativ pentru sectorul IMM-urilor, încorporează
două categorii de reglementări generale, valabile pentru toate firmele şi reglementări
specifice, ce vizează în exclusivitatea activităţile firmelor mici şi mijlocii.
Reglementările generale sunt, fireşte, deosebit de numeroase. În continuare, menţionăm
numai domeniile principale în care se încadrează aceste reglementări, facilitând astfel
perceperea complexităţii lor. Acestea sunt următoarele:
 Regimul juridic al proprietăţii private;
 Reglementările privind înfiinţarea societăţilor comerciale;
 Reglementările referitoare la modificarea activităţilor constitutive ale societăţilor
comerciale;
 Reglementările privind dezvoltarea şi lichidarea societăţilor comerciale;
 Reglementările fiscale;
 Reglementările contabile;
 Legislaţia financiar-bancară;
 Reglementările privind raporturile de muncă;
 Legislaţia contractelor de muncă şi litigiilor.
57
CNIMMPR, Întreprinderile mici şi mijlocii în România. Sinteza Primului FORUM al IMM-urilor din
România, Bucureşti, 1996.
58
x x x Cartea albă a IMM-urilor, Bucureşti, 1995, 98 p.
59
C. Russu ş.a. Soluţii posibile pentru deblocarea şi relansarea IMM-urilor private, Comunicare
CNIMMPR, Bucureşti, 1997.
Capitolul 2 131
De menţionat că unele dintre aceste reglementări aparţin legislaţiei antebelice - Codul

Comercial, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă - nefiind suficient armonizate cu
reglementările care se menţin încă din perioada comunistă şi cele, foarte numeroase, adoptate
după 1989.
Legislaţia specifică IMM-urilor cuprinde, în principal, elementele din tabelul de mai
jos.
Tabelul nr. 12
Nr. Principalele reglementări referitoare la IMM-uri

crt.
1 Decretul lege nr. 54/1990 privind organizarea activităţilor economice bazate pe libera
iniţiativă.
2 Ordonanţa guvernului nr. 25/1993 privind stimularea întreprinderilor mici şi
mijlocii.
3 Hotărârea guvernului nr. 805/1994 privind facilităţile economico-financiare acordate
întreprinderilor mici şi mijlocii.
4 Hotărârea Guvernului nr. 216/1995 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Române de Dezvoltare.
5 Hotărârea Guvernului nr... privind înfiinţarea Agenţiei naţionale a IMM-urilor.
6 Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Prin toate aceste reglementări şi, în special prin Legea privind încurajarea IMM-urilor
se realizează un progres substanţial în abordarea acestui important sector al economiei
româneşti. Baza legislativă şi instituţională specifică pentru firmele mici şi mijlocii asigură
condiţii sensibil îmbunătăţite pentru dezvoltarea lor, dar implementate într-o măsură redusă.
2.5.3. Prezentare de ansamblu a evoluţiei IMM- urilor
În structura actuală a economiei, sectorul de IMM-uri constituie o prezenţă notabilă, cu

contribuţii deosebite la susţinerea bugetului statului, dar cu situaţie şi rezultate încă modeste,
dacă îl comparăm cu omologul său din ţările dezvoltate şi dacă avem în vedere potenţialul de
care dispune România.
În România se constată, din punct de vedere numeric, o dinamică accentuată a
înfiinţării IMM-urilor, favorizată, fireşte, de inexistenţa lor înainte de 1990. Din informaţii,
rezultă că sporurile au fost inegale, maximele fiind în 1992 şi 1994, şi că, după acest an, se
manifestă o tendinţă de scădere, numărul cel mai redus de înregistrări fiind în 1998.
Evoluţia anuală a înfiinţării de IMM-uri

Figura nr. 21
Rezultanta acestor evoluţii este înregistrarea în România a unui număr de peste 800.000
societăţi comerciale private înmatriculate, ceea ce reprezintă 87,3% din totalul agenţilor
economici din România. Din păcate, la sfârşitul anului 1999 numai 402.541 firme funcţionau
efectiv, fiind capabile să depună bilanţ contabil la organismele financiare, dintre acestea
401.326 erau IMM-uri, înregistrând profit numai 160.133.
Structura IMM-urilor în funcţie de mărime indică, cum este şi firesc, predominarea
microîntreprinderilor, care reprezintă peste 92% din total IMM-uri, exprimând potenţialul
economic redus al întreprinzătorilor români, cea mai mare parte înregistrând şi o cifră de
afaceri extrem de modestă - sub 10.000 $ anual -. În ceea ce priveşte structura pe domenii de
activitate, se constată o mare eterogenitate. Majoritatea firmelor şi-au manifestat
disponibilitatea la înfiinţare pentru foarte multe tipuri de activităţi. Astfel, din total agenţi
economici, 91,9% au declarat că fac comerţ, 86,6% servicii, 70,5% producţie, 73,5% import
etc. O asemenea structură indică un mare grad de indecizie economică, absenţa unui plan de
afaceri, o abordare de tipul „să văd ce se poate!“, reflectând un stadiu incipient de dezvoltare
a fenomenului intreprenorial şi de maturitate a întreprinzătorilor. Odată intrate în acţiune,
IMM-urile s-au profilat, de regulă, pe un anumit domeniu de activitate. Edificatoare din acest
punct de vedere sunt informaţiile oferite de Comisia Naţională de Statistică referitoare la
situaţia de la finele anului 1996 (vezi figura nr.22), care indică predominarea absolută a IMM-
urilor din comerţ şi servicii, împreună ele reprezentând 89%.
Repartiţia IMM-urilor pe sectoare de activitate

Capitolul 2 133
Figura nr. 22
IMM-urile private asigură un mare număr de locuri de muncă, circa 1,3 milioane la
sfârşitul anului 1998, fiind singurul sector care a creat locuri de muncă după 1989 în
România. Proporţia personalului ocupat în IMM-uri pe domenii de activitate este, parţial
diferită, faţă de cea precedentă. Se constată, cum este şi firesc, că ramurile de producţie -
industria şi construcţiile - ocupă relativ mai mult personal decât comerţul sau serviciile (vezi
fig. nr.23). Cu toate acestea, în comerţ şi servicii lucrează majoritatea forţei de muncă din
IMM-uri, adică circa 900.000 persoane.
Distribuţia personalului IMM-urilor pe domenii de activitate
Figura nr. 23
Concluzionând, IMM-urile reprezintă un sector important al economiei româneşti, cu

eficienţă sensibil mai mare decât sectorul de stat. Comparativ cu sectorul de IMM-uri din
U.E., este însă substanţial mai puţin potent şi eficient. În ultimii ani, creşterea numărului de
IMM-uri s-a redus substanţial, firmele private fiind confruntate cu dificultăţi apreciabile.
2.5.4. Situaţia actuala a IMM-urilor şi consecinţele sale economice şi

sociale
Ultimii ani reprezintă, din punct de vedere al IMM-urilor, o perioadă deosebit de

complexă şi dificilă. Schimbările în ceea ce priveşte modul de abordare şi soluţionare a
problemelor economice, la nivel macro, mezo şi micro, vizând accelerarea reformei şi mai
ales efectele întârziate a gravelor greşeli economice şi sociale din anii anteriori, au pus IMM-
urile în situaţia de a se confrunta cu probleme foarte grele, de dimensiuni sensibil sporite faţă
de perioada precedentă sau chiar inexistente anterior. În figura nr. 24 , acestea sunt prezentate
sintetic.
Probleme capitale cu care se confruntă sectorul IMM-urilor private
IMM-urile private din România sunt decapitalizate la jumătate, ceea ce

înseamnă reducerea cu ½ a cantităţii de materii prime, materiale etc. pe
care le pot cumpăra şi, implicit,a producţiei şi vânzării acestora
Probleme
capitale Circa 90% din IMM-uri nu-şi pot permite economic să ia credite de la
cu care bănci,datorită dobânzilor mari. Pactic, nu există activitate economică atât
se de rentabilă care să permită rambursarea unor asemenea dobânzi. Ca
urmare, IMM-urile nu se pot recapitaliza
confruntă
IMM-urile
20-25% din IMM-urile care fac importuri au intrat în pierderi imense,
datorită creşterii deosebit de mari a cursului dolarului, care a dus la
reducerea la jumătate a valutei obţinute din vânzarea produselor importate
şi distribuite
Blocaj financiar puternic la nivelul întregii economii naţionale
Absenţa resurselor proprii pentru investiţii la qusitotalitatea IMM-urilor
Comprimarea pieţii interne

Figura nr. 24
Concluzia principală care se degajă din examinarea aspectelor vizualizate în grafic este
scăderea substanţială a potenţialului IMM-urilor private, reflectată atât în diminuarea
volumului produselor şi serviciilor comercializate, cât şi în compromiterea apreciabilă a
şanselor de relansare rapidă şi semnificativă a activităţii economice, dacă nu se intervine rapid
şi substanţial asupra cauzelor care generează aceasta situaţie. În continuare, enunţăm succint
care sunt principalele cauze care au generat actuala criză a IMM-urilor private, manifestate pe
fondul întârzierii privatizării şi restructurării economiei naţionale:
Capitolul 2 135
 deprecierea drastică a monedei naţionale în raport cu dolarul;

 nivelul ridicat al dobânzilor creditelor bancare60;
 neluarea în considerare în cadrul reformei economice a specificului IMM- urilor
private, care necesită o abordare economică diferită substanţial de cea aplicată
sectorului de stat, format în quasitotalitate în prezent, din întreprinderi de
dimensiuni mari şi mijlocii;
 concurenţa în creştere a produselor străine, mai ales cele subvenţionate şi venite prin
contrabandă; această concurenţă este favorizată şi de renunţarea sau reducerea
substanţială de către România a taxelor vamale pentru numeroase produse, fără ca,
adesea ţările partenere să practice o politică vamală similară faţă de produsele
exportate de noi;
 absenţa unei strategii de investiţii şi de relansare a economiei în ansamblu, la nivel
naţional şi a unei strategii pentru sectorul de IMM-uri în special.
În mod firesc, starea IMM-urilor generează un ansamblu complex de consecinţe, cele
mai importante fiind în plan economic şi în plan social. În figura nr.25 reliefăm sintetic
principalele sale efecte economice.
Principalele efecte economice ale crizei IMM-urilor
80% din IMM-uri şi-au redus Veniturile la bugetul statului

substanţial cifra de afaceri sau din sectorul privat se
sunt în stare de faliment diminuează continuu
Efecte economice
Cererea internă de bunuri a Cererea de credite de la bănci se

firmelor şi populaţiei se reduce reduce drastic, determinând o
substanţial, producându-se o scădere majoră a activităţii
scădere îngrijorătoare a pieţei bancare
interne de produse şi servicii
Diminuarea absolută
a investiţiilor în sectorul privat
Figura nr. 25
În mod firesc, consecinţelor economice le sunt asociate şi efecte sociale, cele mai
importante fiind incluse în figura nr. 26.
Cele mai importante consecinţe sociale ale crizei IMM-urilor
60
Au fost perioade, ca de exemplu în 1997, când nivelul lor era de 3 ori mai mare comparativ cu 1993.
Climat social tensionat
Apariţia şomerilor în sectorul

IMM-urilor
- peste 200.000 -
Efecte sociale
Reducerea substanţială a ofertei de Scăderea dramatică a puterii

produse fabricate în ţară, care sunt de cumpărare a populaţiei şi
cele mai accesibile majorităţii agenţilor economici
populaţiei
Figura nr. 26.
2.5.5. Dificultăţi majore pentru IMM-uri şi cauzele care le generează
Analizele efectuate de noi, de tip situaţional, instituţional 61 şi investigaţional62, au

permis evidenţierea unui set de constrângeri, dificultăţi şi bariere majore cu care IMM-
61
În cadrul Consiliului Naţional al IMM-urilor private din România, în primul FORUM al IMM-urilor din
România, în 1996, la FORUM-ul din 1999 şi la numeroase mese rotunde şi dezbateri organizate la cele 68 de
filiale ale organizaţiei.
62
Două anchete de teren asupra unui eşantion de peste 1200 întreprinzători, pe baza unor chestionare elaborate
şi analizateîn comun cu specialiştii de la Universitatea Cambridge – Marea Britanie şi Facultatea de
Management de la De Paul University – Chicago, SUA.
Capitolul 2 137
urile sunt confruntate în prezent. Se prezintă în continuare (vezi figura nr. 27) grupate pe
domenii.
Principalele domenii în care se manifestă constrângeri,

dificultăţi şi bariere majore pentru IMM-uri
BANCAR FISCAL
BANCAR FISCAL
FINANCIAR
FINANCIAR COMERCIAL-
MONETAR COMERCIAL-
MONETAR MARKETING
MARKETING
CULTURAL TEHNIC-
CULTURAL TEHNIC-
INOVAŢIONA
INOVAŢIONA
LL
DOMENII
EDUCAŢIONA
EDUCAŢIONA
LEGISLATIV
LEGISLATIV LL
INSTITUŢIONAL-
INSTITUŢIONAL-
ADMINISTRATIV MANAGERIAL
ADMINISTRATIV MANAGERIAL
INFORMAŢIONA
INFORMAŢIONA
LCOMUNICA-
LCOMUNICA-
ŢIONAL
ŢIONAL
Figura nr. 27
Domeniul financiar-monetar:
 indicele ridicat al inflaţiei, superior nivelului prognozat de oficialităţi în fiecare din
ultimii patru ani şi cel mai mare din toate ţările din zonă;
 rata fluidă a cursului de schimb a leului în raport cu valutele străine principale;
 acces limitat la valută a IMM-urilor şi la costuri ridicate, aproape duble faţă de cele
practicate pe piaţa internaţională, ajungând nu rareori la 18%;
 fluiditatea reglementărilor activităţilor financiar-monetare, ce induce nesiguranţă şi
instabilitate economică în IMM-uri;
 nivelul foarte redus de capitalizare al IMM-urilor, ceea ce le face foarte vulnerabile
la şocurile economice;
Capitolul 2 139
 piaţa de capital, aflată într-o fază incipientă de dezvoltare, se confruntă cu mari

probleme, fiind insuficient deschisă pentru IMM-uri;
 societăţi financiare puţine, ce oferă o gamă redusă de servicii pentru IMM-uri;
 redusa dezvoltare a societăţilor de leasing, determinată şi de legislaţia
necoresunzătoare;
 sumele excesive pe care societăţile de stat îl solicită pentru spaţiile închiriate IMM-
urilor, sumele obţinute servind nu rareori ca sursă de bază a supravieţuirii acestora;
 datoriile mari pe care le au unele societăţi comerciale de stat faţă de IMM-uri, ceea
ce le pun, nu rareori, într-o situaţie economică disperată sau chiar de faliment, din
păcate cu tendinţă accelerată în ultimii ani;
 credibilitatea redusă a numeroase instituţii financiare autohtone, inclusiv a unor
bănci.
Domeniul bancar63:
 dobânzi mari la creditele curente;
 servicii bancare insuficient de diversificate în raport cu necesităţile IMM- urilor;
 personal bancar insuficient pregătit şi motivat pentru a lucra cu întreprinzatorii;
 lipsa de motivare economică pentru bănci de a acorda credite întreprinzătorilor cu
potenţial economic redus - mai ales a celor ce au microîntreprinderi, deci a peste
90% dintre ei -, întrucât timpul şi costurile de fundamentare şi aprobare a creditelor
mici sunt aproape identice cu cele pentru creditele mari, implicând, uneori, şi riscuri
superioare;
 durata mare de efectuare a plăţilor prin intermediul băncilor, menţinându-se, deşi cu
o anumită tendinţă de scădere, practica de utilizare de către bănci pe termen scurt a
sumelor tranzacţionate prin intermediul lor;
 solicitarea unor garanţii substanţiale pentru credite, de care, cu foarte rare excepţii,
IMM-urile nu dispun;
 absenţa unei bănci specializate pentru IMM-uri;
 absenţa unor fonduri de garantare puternice, specializate pe IMM-uri;
 absenţa băncilor pentru dezvoltare, care să acorde credite pe termen lung, cu
perioade de graţie pe un număr mare de ani;
 diferenţe semnificative între tratamentul aplicat de către bănci IMM-urilor private şi,
respectiv, societăţilor comerciale de stat şi companiilor naţionale, ultimele fiind
favorizate.
Domeniul fiscal:
 nivel ridicat al impozitelor, taxelor şi accizelor, care cumulate, reprezintă după unele
evaluări 60-70% din cifra de afaceri a IMM-urilor64;
63
Pentru elemente suplimentare vezi R. Lester, O. Nicolescu ş.a., Operating Finance and Credit for Business
in Central and Eastern Europe, ACE Program, Bucharest, 1998.
64
TVA 18% din cifra de afaceri, impozitul pe salarii circa 30% din salarii (care reprezintă în sectorul IMM-
urilor aproximativ 35% din cifra de afaceri), impozitul pe profit 25%, plus peste 20 de alte taxe şi impozite,
contribuţii la fonduri etc. mai mici.
 absenţa facilităţilor fiscale pentru investiţii (reduceri de impozite pe profitul investit,

subsidii pentru investitori în domenii strategice etc.);
 utilizarea unei baze de impozitare care nu stimulează în suficientă măsură creşterea
eficienţei şi dezvoltarea IMM-urilor65;
 fluiditatea reglementărilor fiscale şi a procedurilor de aplicare a acestora, ceea ce
face dificilă şi uneori aproape imposibilă o previzionare financiară corectă a
evoluţiei firmei şi, implicit de stabilire riguroasă de strategii şi politici globale ale
organizaţiei;
 proceduri greoaie şi interpretabile pentru determinare şi plată a unor impozite şi
taxe, inclusiv impozitul pe profit;
 regim sever de aplicarea a fiscalităţii asupra IMM-urilor private, comparativ cu
societăţile comerciale de stat şi companiilor naţionale, ceea ce conferă ultimelor un
avantaj competitiv;
 controale excesive din partea organismelor de control şi nu întotdeauna corecte,
asupra modului de determinare şi achitare a obligaţiilor fiscale către stat;
Domeniu comercial-marketing:
 piaţă internă cu funcţionalitate greoaie, instabilă chiar, care frecvent nu funcţionează
după regulile concurenţei, aşa cum se practică în ţările cu economie de piaţă
autentică;
 contractele comerciale nu oferă, în realitate, certitudinea aplicării prevederilor, mai
ales a recuperării sumelor prevăzute, ceea ce generează mare nesiguranţă financiară
şi comercială IMM-urilor;
 dificultatea obţinerii de către IMM-uri a unor materii prime de bază (tablă de oţel,
cupru etc.) şi semifabricate de la societăţile comerciale de stat şi companiile
naţionale;
 absenţa unor sisteme de distribuţie funcţionale şi accesibile ca preţ pentru cea mai
mare parte a produselor care se fabrică şi se vând în România;
 existenţa a numeroşi intermediari, în special pentru materiile prime, semifabricatele,
piesele de schimb deficitare sau oferite de întreprinderi care deţin monopolul
producerii lor, ceea ce se reflectă în preţuri excesive şi lipsa de siguranţă în
aprovizionare;
 insuficienţa stimulentelor economice acordate IMM-urilor pentru a exporta;
 scăderea substanţială şi dintr-o dată a taxelor vamale la numeroase produse, ceea ce
a sporit brusc concurenţa străină pentru produsele indigene;
 plata TVA-ului pentru echipamentele importate la intrarea lor în ţară şi nu la
punerea lor în funcţiune, ceea ce grevează substanţial costurile investiţiei şi implicit
posibilitatea efectuării lor de către IMM-uri;
 accizele mari la unele produse, ceea ce afectează posibilitatea de dezvoltare a unei
importante părţi din IMM-urile aflate în sfera comerţului;
 absenţa potenţialului de a elabora studii de marketing la quasitotalitatea IMM-urilor;
65
În alte ţări, cum ar fi Germania, se utilizează, cu performanţe economice superioare, bine cunoscute, o altă
bază de impozitare.
Capitolul 2 141
 insuficienţa organizaţiilor care oferă servicii de marketing de calitate superioară şi la

preţuri accesibile;
 insuficienta înţelegere a necesităţii şi modului de utilizare a studiilor de marketing
de către IMM-uri.
Domeniul tehnic-inovaţional:
 absenţa stimulentelor pentru IMM-urile care concep şi fabrică produse realmente
noi, aşa cum se practică în ţările dezvoltate;
 absenţa practică a parcurilor tehnologice, a tehnopolurilor;
 inaccesibilitatea practică a IMM-urilor private cu profil de cercetare-dezvoltare 66 -
până în anul 1997- la fondurile Ministerului Cercetării şi Tehnologiei (MTC);
 discriminarea IMM-urilor private - faţă de societăţile comerciale de stat şi
companiile naţionale - în ceea ce priveşte accesul la rezultatele cercetărilor centrelor
şi institutelor de cercetare şi proiectare de stat, obţinute pe baza finanţării cu bani
publici de la MCT;
 incubatoarele de afaceri se afla într-o fază incipientă de dezvoltare;
 absenţa unei strategii şi a unor politici naţionale inovaţionale, care să cuprindă un
modul special pentru IMM-uri;
Domeniul educaţional:
 insuficienţa programelor de pregătire managerial-intreprenoriale, specializate pentru
IMM-uri;
 calitatea slabă a unei mari părţi din programele de pregătire oferite IMM-urilor de
centrele de pregătire, centrele de afaceri etc., inclusiv a unora cu finanţare externă;
 insuficienta înţelegere de către întreprinzători a necesităţii de a-şi însuşi cunoştinţele
manageriale şi economice de baza, ce condiţionează funcţionarea eficace şi
dezvoltarea unui IMM privat;
 absenţa unor programe de pregătire pentru unele profesiuni clasice (rotari, olari,
covrigari, bragagii) necesare mai ales microîntreprinderilor cu specific local;
 existenţa a numeroase judeţe din ţară, în care nu funcţionează centre de pregătire
pentru întreprinzători-manageri, personal managerial şi economic pentru IMM-uri;
Domeniul managerial:
 o parte apreciabilă dintre întreprinzatorii români nu înţeleg suficient mecanismele
economiei de piaţă şi nu posedă cunoştinţele de management strict necesare
supravieţuirii şi dezvoltării pe termen mediu şi lung;
 nealocarea de către quasitotalitatea întreprinzătorilor de resurse pentru a se dota cu
mecanisme manageriale absolut necesare pentru funcţionarea eficace şi eficientă, în
condiţiile economiei de piaţă;
66
Nu şi a celor privatizate.
 apelarea insuficientă de către întreprinzători-manageri, inclusiv din întreprinderile

cu un potenţial apreciabil, la serviciile profesioniste de management, marketing,
financiare, juridice etc;
 absenţa prognozelor privind evoluţiile principalelor ramuri şi subramuri ale
economiei naţionale în contextul internaţionalizării activităţilor economice ale
asocierii la U.E.;
 calitatea slabă a strategiei şi politicilor economice naţionale care să ofere reperele
necesare direcţionării, dezvoltării şi funcţionării IMM-urilor într-o viziune pe
termen lung.
Domeniul informaţional-comunicaţional:
 resursele insuficiente de care dispun IMM-urile pentru a-şi putea cumpăra
informaţiile necesare;
 acces dificil al întreprinzătorilor la informaţii financiar-bancare;
 acces dificil al întreprinzătorilor la informaţii comerciale privind piaţa internă şi
externă;
 acces dificil al întreprinzătorilor la informaţiile tehnice şi ştiinţifice;
 nesesizarea de către o parte apreciabilă a întreprinzătorilor a necesităţii de a deţine
informaţii vitale comerciale, financiare, tehnice, juridice etc. privitoare la domeniul
lor de activitate;
 dotarea informatică necorespunzătoare a celei mai mari părţi din IMM-uri;
 insuficienta comunicare instituţională a IMM-urilor;
 prea puţine centre specializate pe furnizarea de informaţii pentru IMM-uri, care să
acţioneze, ca sferă şi calitate a serviciilor, similar numeroaselor infocentre din UE 67;
 inexistenţa unei (unor) bănci informaţionale destinate exclusiv IMM-urilor, care să
le ofere servicii gratuite sau la preţuri accesibile în condiţiile actuale.
Domeniul instituţional-administrativ:
 inexistenţa unei infrastructuri instituţionale suficient de operaţională, care să
contribuie realmente la sprijinirea desfăşurării activităţilor IMM-urilor;
 transparenţa redusă a numeroase proceduri administrative la nivel naţional şi local;
 birocraţia pronunţată ce predomină în sistemul administraţiei de stat locale şi
centrale, situaţie ce impietează asupra soluţionării problemelor cu care IMM-urile
sunt confruntate, probleme ce ţin de competenţa administraţiei;
 amplificarea fenomenului de corupţie, facilitat şi de nivelul redus al salariilor
personalului care lucrează în sectorul administraţiei publice şi de lipsa unui control
sistematic asupra activităţii şi comportamentului acestora;
 subevaluarea, uneori chiar ignorarea, de către organismele administraţiei de stat
centrale şi locale, a specificului şi problemelor IMM-urilor, ceea ce s-a reflectat şi se
reflectă negativ în deciziile şi acţiunile acestora;
67
În UE sunt circa 300 infocentre, finanţate integral sau parţial din bugetul UE, bugetele naţionale şi locale.
Capitolul 2 143
 insuficienta consultare a reprezentanţilor organizaţiilor IMM-urilor de către

organismele administraţiei de stat, în frunte cu guvernul, la elaborarea proiectelor de
legi, ordonanţe guvernamentale, hotărâri ministeriale etc.,
 neimplicarea în organismele de conducere ale administraţiei de stat, centrale şi
locale, a căror activitate are în vedere sectorul de IMM-uri (MIC, MA etc.), a
reprezentaţilor acestora;
 nedesemnarea pe plan local, din pământul public, (a unor zone de dezvoltare
economică)68, destinate special înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor care, treptat să
fie înzestrate cu dotările necesare;
Domeniul legislativ:
 legislaţie economică incompletă şi, uneori chiar contradictorie datorită coexistenţei
de reglementări provenind din trei regimuri juridice de drept - de până în 1948, din
perioada comunistă şi de după 1989 - şi a necorelării lor;
 grad relativ redus de stabilitate a legislaţiei cu tendinţă de amplificare chiar în ultima
perioada, ceea ce creează mari probleme IMM-urilor în a-şi conduce şi gestiona
raţional activităţile;
 neaplicarea integrală sau parţială a unor legi
 numărul excesiv de ordonanţe de urgenţă adoptate de Guvernul României
 legislaţie fiscală disipată şi confuză, frecvent modificată, generatoare de mari
probleme IMM-urilor, în special în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea de
strategii şi politici financiare;
 proceduri greoaie în concretizarea a numerose legi sau ordonanţe, cum ar fi cele
privind impozitarea profitului, înfiinţarea, funcţionarea şi lichidarea societăţilor
comerciale etc.;
 birocratism pronunţat, şi nu rareori, chiar corupţie în activitatea organismelor
judiciare, organismelor de control economic etc., privitoare la respectarea legalităţii
de către IMM-uri.
Domeniul cultural:
 necunoaşterea şi subevaluarea contribuţiei IMM-urilor la funcţionarea eficace a
economiei, alimentarea bugetului statului, restructurarea şi demonopolizarea
economiei naţionale de către majoritatea populaţiei, inclusiv de către o parte
importantă a factorilor de decizie politici, economici etc. de la nivel naţional şi
local;
 rezerva şi chiar ostilitatea unei părţi apreciabile a populaţiei faţă de întreprinzători
şi, implicit, de IMM-uri, ceea ce influenţează negativ evoluţia fenomenului
intreprenorial;
 reflectarea în mass-media, în quasitotalitate, numai a aspectelor negative ale
activităţilor IMM- urilor, cu prezentarea doar nesemnificativă a contribuţiei şi
rolului lor în economie şi societate;
68
Aceasta practică este larg utilizată în numeroase ţări, cum ar fi de exemplu SUA, cu foarte bune rezultate.
 intervenţiile populiste ale unor leaderi politici în vederea obţinerii de capital

electoral, ce aparţin practic la toate partidele, prin care se supralicitează
manifestările negative din domeniul intreprenorial, ceea ce contribuie la deteriorarea
imaginii întreprinzătorilor şi IMM-urilor;
 absenţa la nivel naţional a unor programe concepute profesionist, care să promoveze
imaginea întreprinzătorului ca simbol şi personaj cheie * al economiei de piaţă şi a
IMM-urilor, ca principala sa componentă.
Întreprinzătorii resimt dificultăţile menţionate prin intermediul contactelor cu
organismele guvernamentale şi neguvernamentale care se ocupă de problematica implicată.
Din tabloul elementelor contextuale şi endogene IMM-urilor care le influenţează
înfiinţarea, funcţionarea, evoluţia şi performanţele, nu poate să lipsească stabilirea cauzelor
majore care le împiedică dezvoltarea. Sintetic, acestea sunt rezumate în tabelul nr. 13.
Cauze majore care împiedică dezvoltarea IMM-urilor

Tabelul nr. 13
Nr. Cauze
crt.
1 Comprimarea pieţii interne, începând cu anul 1996
2 Inaccesibilitatea până în 1999 a spaţiilor şi echipamentelor neutilizate din societăţile
de stat şi regiile autonome**
3 Absenţa creditelor de dezvoltare şi accesul dificil la credite curente
4 Inflaţie mare şi fluctuantă
5 Nivelul ridicat şi fluctuant al dobânzilor bancare
6 Fiscalitate mare***
7 Absenţa stimulentelor pentru investiţii şi dezvoltare
8 Blocajul financiar din economie
9 Discriminarea IMM-urilor vis-a-vis de firmele de stat
10 Birocraţie mare privind înfiinţarea şi desfiinţarea firmelor
11 Posibilităţi reduse de garantare a creditelor
12 Contacte întâmplătoare cu parteneri de afaceri străini
13 Decizii şi acţiuni ale administraţiei centrale şi locale nefavorizante IMM-urilor
14 Accesul dificil al IMM-urilor la informaţii economice interne şi externe
15 Pregătirea managerială şi economică necorespunzatoare a întreprinzătorilor
16 Corupţia din administraţia publică şi sistemul judiciar
17 Controale excesive asupra IMM-urilor
18 Legislaţie economică incompletă, stufoasă şi contradictorie
19 Organizaţii de IMM-uri insuficient de puternice pentru a le apăra şi promova
interesele specifice
20 Reţinerea şi chiar ostilitatea unei părţi a populaţiei faţă de întreprinzători şi IMM-uri
*
Celelate personaje cheie ale economiei de piaţă sunt: managerul, bancherul, investitorul, brokerul ş.a.
* *
Practic, 10 ani, aproape jumătate din spaţiile, echipamentele, utilajele etc. din sectorul de stat şi public au
stat neutilizate, uzându-se fizic şi moral.
* **
84 de taxe, impozite şi contribuţii pentru 15 fonduri speciale.
Capitolul 2 145
private
21 Absenţa unei strategii naţionale riguroase pentru IMM-uri
22 Absenţa unei strategii economice naţionale globale riguroase
2.5.6. Principalele resurse şi oportunităţi pentru IMM-uri
Prezentarea şi perceperea realistă a situaţiei IMM-urilor este condiţionată şi de

punctarea elementelor contextuale propice activităţii acestora. Reliefarea acestora este de
natură să asigure fundamentul pentru perfecţionarea şi dezvoltarea lor, fiind esenţială pentru
constituirea cadrului favorizant funcţionării şi creşterii performanţelor IMM-urilor.
În continuare punctăm succint care sunt, în opinia noastră, resursele şi oportunităţile
pentru IMM-uri în perioada actuală:
1. circa 40% din spaţii şi echipamente neutilizate din societăţile comerciale de stat şi
companiile naţionale. Aceste active, componente majore a bogăţiei naţionale, rezultat
al eforturilor întregii populaţii, reprezintă o valoare de câteva ori mai mare decât cea
înglobată de patrimoniile sutelor de mii de IMM-uri existente. Reintroducerea lor în
circuitul economic, valorificarea lor prin IMM-uri, s-ar reflecta în crearea a milioane
locuri de muncă, venituri suplimentare substanţiale la bugetul statului, creşterea
notabilă a ofertei de produse şi servicii etc.;
2. disponibilitatea pentru efort şi timpul mare acordat activităţilor IMM-urilor de către
majoritatea întreprinzătorilor români, care muncesc frecvent peste 60 h pe săptămână;
3. nivelul bun de instruire generală şi profesională a populaţiei României, peste media
mondială, de natură să faciliteze înfiinţarea şi dezvoltarea de firme private;
4. existenţa unor importante resurse naturale - petrol, gaze, cărbune, sulf, roci, păduri,
ape etc. -, ce oferă resurse şi obiect de activitate IMM-urilor;
5. fabricarea în România a unei varietăţi de echipamente care, în mare parte, prezintă un
bun raport preţ-calitate, fiind de regulă net mai accesibile economic şi tehnic
întreprinzătorilor români, decât oferta similară din străinătate;
6. condiţii naturale excelente pentru turism şi agricultură, ramuri economice cu mari
perspective potrivit aprecierilor specialiştilor şi în contextul evoluţiilor economice
mondiale;
7. piaţa internă, reprezentată de cei aproape 23.000.000 de consumatori, de dimensiune
medie în Europa, piaţă care în condiţiile relansării economiei va creşte rapid şi
substanţial, dată fiind faza evoluţiei economice în care ne aflăm;
8. poziţia geo-strategică a României, la intersecţia unora dintre importantele căi de
comunicaţii europene, cu acces la Marea Neagră, încorporând o porţiune apreciabilă a
Dunării, cel mai mare69 şi important fluviu european etc.
9. un sistem de învăţământ cu un nivel şi potenţial apreciabil, care poate oferi practic
întreaga gama de servicii educaţionale şi, parţial, chiar inovaţionale, necesare IMM-
urilor;
69
Facem abstracţie de fluviul Volga, care are o poziţionare specială, fiind plasat în subcontinentul slav.
10. existenţa unui mare număr de institute şi centre cu profil de cercetare-dezvoltare,

multe posedând un know-how apreciabil, de care IMM-urile au mare nevoie, mai ales
din ramurile de vârf ale industriei;
11. existenţa unui mare număr de IMM-uri private care oferă posibilitatea unui apreciabil
număr de persoane, de ordinul sutelor de mii, să se familiarizeze într-o anumită
măsură cu specificul funcţionării şi conducerii firmelor private. Aceste persoane
reprezintă un izvor potenţial de noi întreprinzători, care posedă deja cunoştinţe
apreciabile intreprenoriale şi managerial-economice;
12. liniile de credite pentru export finanţate de băncile internaţionale, derulate prin băncile
româneşti (BRD, BC, BR etc.), care oferă credite în valută 70 unei anumite categorii de
IMM-uri;
13. creditele cu dobândă redusă oferite de MMPS pentru IMM-urile care angajează
şomeri. Deşi mărimea lor nu este foarte mare, acestea au contribuit şi contribuie în
continuare la capitalizarea şi dezvoltarea unor IMM-uri;
14. programele de asistenţă ale UE, ce au contribuit la dezvoltarea centrelor pentru IMM-
uri, la pregătirea managerială şi economică a personalului acestora;
15. apariţia unor instituţii financiare, cum ar fi Fondul Româno-American, care oferă
unele posibilităţi de finanţare, mai ales IMM-urilor cu un potenţial economic mai
ridicat;
16. accelerarea privatizării şi restructurării economiei româneşti se va reflecta în noi
resurse tehnico-materiale, umane şi informaţionale şi nişe pe piaţă pentru IMM-uri;
17. creşterea proporţiei populaţiei, comparativ cu perioada anterioară, care înţelege că fără
accelerarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor, nu se poate realiza construcţia
economiei de piaţă şi relansarea activităţii economiei;
18. construirea în mare măsură a sistemului legislativ, instituţional, economic etc., ca
urmare a deciziilor şi acţiunilor din perioada 1990-1999, care oferă, în cele mai multe
privinţe, un cadru mai propice pentru activităţile IMM-urilor;
19. platformele politico-ideologice ale principalelor partide politice ce guvernează ţara, în
care dezvoltarea IMM-urilor private constituie o prioritate răspicat afirmată.
20. Realizarea unei variante de strategie de integrare în UE, în care un capitol distinct este
consacrat IMM-urilor.
2.5.7. Caracteristicile întreprinzătorilor români
Factorul determinant în cadrul activităţilor intreprenoriale îl reprezintă - fără nici o

îndoială - întreprinzătorul. De aici, necesitatea şi importanţa deosebită a cunoaşterii sale din
multiple puncte de vedere. În acest scop am realizat o anchetă, ale cărei rezultate le prezentăm
sintetic în continuare. Deşi eşantionul a fost mare - 850 întreprinzători - şi a cuprins 21 de
judeţe, considerăm că elementele rezultate nu trebuie absolutizate, ci considerate ca
indicative.
Sintetic, potrivit investigaţiei noastre71, întreprinzătorii români prezintă caracteristicile
încorporate în tabelul nr. 14.
70
Din păcate, la dobânzi destul de mari, superioare celor practicate pe piaţa internaţională, frecvent duble
sau şi mai mari.
Capitolul 2 147
Principalele caracteristici ale întreprinzătorului român

Tabelul nr. 14
Nr. Parametrul considerat Elemente de caracterizare
crt.
1 Vârsta: Persoanele mature şi cele de vârstă mijlocie
30,5% între 31-40 ani predomină.
30,7% între 41-50 de ani
2 Sex Întreprinzătorii bărbaţi reprezintă majoritatea, cu
o pondere de 75,5%.
Pregătire profesională Întreprinzătorii cu pregătire tehnică (48,3%) şi
economică (27,6%) sunt majoritari.
3 Experienţă în activitatea Peste 60% dintre întreprinzători au o vechime de
profesională peste 10 ani.
4 Stare civilă Întreprinzătorii căsătoriţi reprezintă peste trei
sferturi.
5 Domeniul actual al afacerilor Comerţul este cel mai frecvent - peste 65%
6 Grad de implicare a membrilor Ridicat, în peste 60% din IMM-uri.
familiei întreprinzătorului
7 Capital deţinut Peste 50% din întreprinzători au unul sau mai
mulţi parteneri de afaceri
8 Amploarea eforturilor Aproape jumătate dintre întreprinzători muncesc
peste 60 ore săptămânal; rar peste 50% între 40-
60 ore pe săptămână (vezi figura nr. 28)
Din tabel rezultă marea varietate a întreprinzătorilor români. Cu toate acestea, se poate
contura un portret robot al întreprinzătorului român - persoană matură, de sex masculin, cu
pregătire superioară, foarte muncitor, intrând frecvent în relaţii de parteneriat cu alţi
întreprinzători, implicând adesea şi membrii familiei în activitatea sa şi având ca domeniu de
activitate cel mai frecvent comerţul. O trăsătură definitorie a sa este numărul de ore alocat
firmei, aşa cum se poate vedea din informaţiile încorporate în figura nr. 28.
Numărul ore acordate firmelor săptămânal de către întreprinzător
71
Ancheta a fost realizată de O. Nicolescu şi Doiniţa Şendrea, cu un grup de studenţi de la Facultatea de
Management - ASE
Figura nr. 28.
2.5.8. Performanţele economice ale IMM-urilor
Pe lângă evoluţia dimensională şi structurală a sectorului intreprenorial, deosebit de

importante sunt elementele privitoare la eficienţa sa. Un prim aspect pe care-l abordăm se
referă la eficienţa de ansamblu a sectorului de IMM-uri în cadrul economiei naţionale.
Pentru a o ilustra ne referim doar la câteva aspecte de esenţă, întrucât informaţiile necesare
pentru o analiză mai aprofundată fie lipsesc, fie prezintă un grad de nesiguranţă apreciabil.
În cadrul sectorului privat, a cărui componentă economică principală o reprezintă IMM-
urile, se află circa 20% din avuţia naţională - restul fiind în proprietatea statului sau publică.
În aceste condiţii, sectorul privat, în ultimii 4 ani, a furnizat peste 50% din veniturile la
bugetul statului, în 1999 trecând de 60%.
Concluzia este una singură: sectorul IMM-urilor este în termenii performanţei
financiare , esenţială în ultimă instanţă, net superior sectorului economic de stat şi public.
Această constatare este concordantă cu ceea ce se întâmplă în economiile tuturor ţărilor şi
incită la optimism, concomitent cu imboldul pentru accelerarea privatizării economiei şi
asigurarea unui context economic normal pentru activitatea IMM-urilor.
Al doilea aspect considerat se referă la performanţele economice în cadrul sectorului
de IMM-uri. Pentru a le evalua avem în vedere cifra de afaceri şi valoarea adăugată pe un
salariat (vezi tabelul nr. 15).
Capitolul 2 149
Cifra de afaceri şi valoarea adăugată pe salariat

(milioane lei, preţuri curente)
Tabelul nr. 15
Nr. Industrie Construcţii Comerţ Servicii Total
crt.
Cifra de afaceri
1 Micro- 69.6 58,9 143,4 59,1 117,7
întreprinderi
2 Întreprinderi 51,5 37,0 146,4 60,4 89,4
mici
3 Întreprinderi 45,6 32,1 122,8 40,3 58,2
mijlocii
4 Total IMM 52,3 35,9 141,1 53,3 90,3
Valoarea adăugată brută
5 Micro- 17,4 19,8 14,0 14,8 14,7
întreprinderi
6 Întreprinderi 13,7 13,8 17,9 15,9 15,7
mici
7 Întreprinderi 14,5 13,1 16,6 15,5 14,8
mijlocii
8 Total IMM 14,8 13,9 15,4 15,3 15,0
Din examinarea informaţiilor cuprinse în tabel rezultă mai multe elemente care merită
să fie relevate:
 Nivelul productivităţii aparente (cifra de afaceri/salariat) şi al valorii adăugate pe
salariat descresc odată cu dimensiunea firmei;
 Variaţiile între clasele de întreprinderi după dimensiune şi sectorial sunt mai ample
pentru valoarea adăugată pe salariat, comparativ cu productivitatea aparentă;
 Cel mai ridicat nivel al productivităţii aparente se înregistrează la nivelul
microîntreprinderilor şi, respectiv, în comerţ;
 Cel mai scăzut nivel a productivităţii aparente se înregistrează la firmele mijlocii şi
în construcţii;
 Valoarea adăugată pe salariat cea mai mare este la nivelul microîntreprinderilor şi în
comerţ, diferenţele sectoriale sunt sensibil mai mici comparativ cu cele referitoare la
productivitatea aparentă;
 Valoarea adăugată pe salariat cea mai scăzută se constată în construcţii şi la firmele
mijlocii.
Un alt indicator relevant pentru eficienţă este mărimea cheltuielilor de exploatare la
1.000 lei venituri din exploatare ale căror parametri sunt reflectaţi în tabelul nr. 1672 .
72
x x x Sectorul privat al IMM-urilor, op. cit., p. 42.
Cheltuieli pentru exploatare la 1.000 lei venituri din exploatare

Tabelul nr. 16
Nr. Industrie Construcţii Comerţ Servicii Total
crt.
1 Micro 836,0 818,3 937,7 872,1 922,4
2 Mici 848,9 815,2 922,9 891,0 899,7
3 Mijlocii 850,1 826,4 925,8 896,6 886,0
Total 846,2 821,9 931,9 884,3 908,0
O primă concluzie ce rezultă din analiza informaţiilor respective, se referă la nivelul

relativ ridicat al cheltuielilor, 908 lei la 1.000 lei cifră de afaceri. Ţinând cont şi de legislaţia
autohtonă, care nu permite includerea unei părţi din cheltuielile cu reclama, protocolul,
deplasarea etc. în cheltuieli, precum şi de nivelul acestui indicator în alte ţări, putem aprecia
că în România este ridicat, ceea ce denotă o eficienţă scăzută a IMM-urilor.
Pe clase de mărime se constată că firmele mijlocii au nivelul cel mai bun al cheltuielilor
la 1.000 lei, cifra de afaceri 886 lei, cea mai defavorabilă situaţie fiind la nivelul
microîntreprinderilor 922,4 lei. Sectorial, situaţia se prezintă cel mai bine în construcţii, cu un
nivel de 821,9 lei/1000 lei cifra de afaceri şi cel mai defavorabil în comerţ 931,9 lei/1000 lei
cifră de afaceri73.
Concluzionând, sectorul de IMM-uri din România, în ciuda dimensiunii sale reduse ca
pondere în avuţia naţională, dovedeşte o capabilitate de performanţă superioară, care variază
însă între limite largi, în funcţie de dimensiunea firmelor şi sectorul de activitate 74.
2.5.9. Priorităţi şi recomandări în vederea relansării IMM-urilor
Pe baza analizelor şi concluziilor din paragrafele precedente, s-a conturat un ansamblu

de priorităţi şi recomandări, de natură să asigure consolidarea sectorului de IMM-uri,
relansarea dezvoltării sale şi implicit a economiei naţionale.
Priorităţile şi recomandările referitoare la IMM-uri au la baza următoarele premise:
 IMM-urile constituie sectorul economic cel mai potent, dinamic şi profitabil din
România şi cu cele mai mari perspective de dezvoltare;
 dezvoltarea rapidă şi amplă a IMM-urilor reprezintă precondiţia restructurării,
privatizării şi demonopolizării de fond a economiei româneşti;
 IMM-urile private constituie singurul sector care poate să creeze locuri de muncă
pentru a absorbi personalul disponibilizat din sectorul de stat, ca urmare a
restructurării şi modernizării;
73
Referitor la acurateţea şi realismul acestor cifre avem rezerve serioase, cunoscut fiind faptul că în firmele
din comerţ se înregistrează frecvent un ridicat nivel de evaziune fiscală.
74
Interesante elemente privind performanţele IMM-urilor se pot găsi şi în lucrarea lui Gh. Zaman,
Întreprinderile mici şi mijlocii - structură şi performanţe de eficienţă economică, Comunicare CNIMMPR,
Bucureşti, 1997.
Capitolul 2 151
 IMM-urile private sunt principalele surse ale constituirii clasei de mijloc, cu rol
decisiv în asigurarea stabilităţii sociale şi politice a României75;
 IMM-urile private, datorită particularităţilor, necesită o abordare economico-socială
sensibil diferită de cea din firmele din sectorul de stat, la baza căreia trebuie să se
afle o strategie şi politici specifici.
Soluţionarea coerentă şi eficace a multiplelor probleme cu care este confruntat sectorul
de IMM-uri în prezent, pornind de la cauzele care le generează, este condiţionată de
acţionarea în principalele domenii care determină, în fapt, funcţionalitatea şi performanţele
lor. În continuare, prezentăm selectiv şi sintetic, sub formă de recomandări, soluţiile
conturate, ţinând cont de impactul anticipat asupra activităţilor IMM-urilor şi asupra
economiei şi populaţiei. Recomandările sunt diferite şi grupate pe domenii 76, delimitate în
funcţie de natura activităţilor implicate (vezi figura nr. 28).
Încadrarea pe domenii a recomandărilor intreprenoriale propuse

R2 R3 R4 R5 R20 R6 R7 R20 R9 R14 R16 R20
R1
FISCAL BANCAR INFORMATIONAL
R10
R4
R11
EDUCATIONAL
R5 ECONOMICO-
COMERCIAL R20
R8 DOMENII
R12
R13
LEGISLATIV INOVATIONAL
R13
R20
R14
INSTITUTIONAL MANAGERIAL
R19
R20
R20
R15 R17 R18 R20 R15 R17 R18 R20
Figura nr. 29
Recomandarea 1: Accesul IMM-urilor private, prin închiriere, cumpărare sau

leasing, la spaţiile şi echipamentele de producţie neutilizate în societăţile comerciale de
75
Aprofundate şi complexe argumente pe acest plan au fost prezentate şi discutate la Forumul clasei
mijlocii, organizat de Asociaţia Oamenilor de Afaceri, CNIMMPR şi Camera de Comerţ şi Industrie a
României, Bucureşti, februarie, 1999.
76
Unele recomandări, datorită conţinutului complex se încadrează în mai multe domenii.
stat şi companiile naţionale. Pentru a fi operaţională această recomandare, este necesar să se

fundamenteze pe motivarea economică a părţilor implicate. În vederea stimulării firmelor
de stat şi publice să introducă în circuitul economic spaţiile şi echipamentele de producţie
neutilizate, se recomandă să li se acorde anumite facilităţi. Concomitent, se propune
introducerea unei taxe speciale anuale, pentru spaţiile şi echipamentele nefolosite.
Recomandarea 2: Diferenţierea impozitelor pe profit în funcţie de ramura de
activitate şi de mărimea profitului. În ramurile mari consumatoare de capital şi cu o
complexitate mai mare a activităţilor, este firesc ca impozitul pe profit să fie redus. Propunem
deci impozite pe profit care să fie cele mai mici în industrie, agricultură şi construcţii,
următoarele categorii reprezentându-le firmele din transporturi şi telecomunicaţii, urmate de
cele din servicii şi, în final, întreprinderile din comerţ. Operaţionalizarea acestor propuneri, ce
răspund unor stringente necesităţi, presupune o nouă politică fiscală, care să aibă la bază
premisa că la baza dezvoltării economice se află încurajarea investiţiilor şi luarea în
considerare a diferenţelor sectoriale şi dimensionale din economie.
Recomandarea 3: Neimpozitarea profitului reinvestit de IMM-urile din industrie,
agricultură, construcţii, transporturi şi telecomunicaţii şi reducerea la jumătate a
impozitului pentru profitul reinvestit în servicii şi comerţ. Stoparea actualei crize
economice şi relansarea procesului investiţional este condiţionată de recapitalizarea firmelor
şi sporirea sumelor de care dispun pentru modernizare şi dezvoltare. În consecinţă, propunem
ca, în ramurile mari consumatoare de capital, cele care produc mărfuri industriale şi agricole,
care finalizează investiţii etc. IMM-urile să beneficieze de scutire totală de impozite, pentru
profitul reinvestit. În ramurile în care capitalul necesar şi complexitatea activităţilor sunt mai
mici - comerţ şi servicii - considerăm că este suficient de stimulativă diminuarea parţială, la
50%, a impozitului pe profitul reinvestit.
Recomandarea 4: Stimularea creării de locuri de munca şi a exportului IMM-
urilor prin acordarea de facilităţi fiscale. Întrucât, în condiţiile accelerării restructurării, se
disponibilizează un număr mare de persoane, crearea de locuri de muncă este o prioritate
pentru economia şi societatea românească. În consecinţă, propunem reducerea impozitului pe
profit pentru IMM-urile care creează locuri de muncă pentru personalul disponibilizat în
urma restructurării şi privatizării. Concretizarea acestei recomandări este condiţionată de
revederea politicilor de ocupare a forţei de muncă, fiscale şi de export.
Recomandarea 5: Acordarea de facilităţi fiscale IMM-urilor care investesc în
zonele economice confruntate cu probleme de restructurare deosebite sau cu un nivel
scăzut de dezvoltare77. La soluţionarea problemelor sociale şi economice grave din anumite
zone, în care procesele de restructurare sunt deosibit de intense - cazul zonelor profilate pe
minerit de exemplu - o contribuţie majoră, de neînlocuit o poate aduce înfiinţarea şi
dezvoltarea rapidă şi amplă a IMM-urilor. În acest scop apreciem ca IMM-urilor care se
înfiinţează în aceste zone şi creează locuri de muncă, să li se acorde facilităţi fiscale mai
ample, de natură să atragă rapid capitaluri interne şi externe în aceste zone, să dezvolte afaceri
profitabile, creând numeroase locuri de muncă, contribuind la rezolvarea rapidă a problemelor
complexe cu care sunt confruntate.
77
Reglementările adoptate în ultima perioadă prevăd asemenea facilităţi pentru zonele defavorizate, dar
operaţionalizarea lor este destul de greoaie.
Capitolul 2 153
Recomandarea 6: Transformarea unei bănci de stat într-o bancă de dezvoltare

(investiţii) pentru IMM-uri, care să le acorde credite pe termen mediu şi lung. Unul
dintre cele mai mari handicapuri pe care le au întreprinzătorii români, comparativ ce cei din
ţările dezvoltate, care îi împiedică să se dezvolte amplu şi rapid, este absenţa creditului de
dezvoltare, care se acordă pe o perioada de cel puţin 3 ani şi care beneficiază de o perioadă de
graţie de minimum un an. Prezenta recomandare îşi propune să elimine acest handicap major
prin înfiinţarea unei bănci de dezvoltare specializată pe IMM-uri. Pentru a deveni rapid
operaţională, considerăm că se recomandă transformarea uneia dintre băncile de stat, cu o
puternică reţea teritorială, într-o asemenea bancă. Resursele băncii, organizată că o societate
comercială, se vor asigura de către stat - care nu se recomandă să deţină decât maximum 40 -
45 % din capital - alte bănci, asociaţii de IMM-uri, camere de comerţ, FMI, BERD, Banca
Mondială etc. Participarea celorlalte bănci din România se poate face după modelul nipon. În
Japonia, toate băncile sunt obligate să păstreze 2 - 4 % din activele lor în banca specializată pe
finanţarea dezvoltării IMM-urilor. Strategia, modalităţile şi condiţiile de finanţare ale IMM-
urilor de către Banca IMM-urilor, se recomandă să fie stabilite de un Consiliu de
Reglementare, alcătuit 50% din reprezentanţii băncii şi 50% din reprezentanţii organizaţiilor
patronale ale IMM-urilor şi va fi condus de prim-vicepreşedintele Băncii. Beneficiarii
creditelor de dezvoltare furnizate de bancă vor fi IMM-urile, cu prioritate cele din sectoarele
de producţie şi din ramurile care, potrivit strategiei economice naţionale, sunt prioritare pentru
dezvoltarea României în actualele condiţii.
Recomandarea 7: Constituirea treptată a unui sistem de fonduri de garantare şi
cogarantarea la nivel naţional şi regional pentru finanţarea întreprinzătorilor. Numeroşi
întreprinzători nu îşi pot finaliza idei de afaceri valoroase, datorită insuficientului capital pe
care îl posedă. Dezvoltarea unui puternic sistem de fonduri de garantare pentru IMM-uri ar fi
de natură să suplinească parţial acest handicap. Primii paşi în această direcţie au început să se
facă prin Programul de finanţare a fondurilor de garantare, administrat de Agenţia de IMM-
uri.
Recomandarea 8: Participarea directă şi permanentă a întreprinzătorilor la
întâlnirile economice guvernamentale bilaterale şi multilaterale cu alte ţări.
Extinderea exportului şi importului, vitale pentru redresarea şi dezvoltarea economică a
României, pentru achitarea datoriei externe şi pentru integrarea în Uniunea Europeană, depind
în măsură decisivă de gradul şi eficacitatea implicării IMM-urilor. Cu toate acestea, se
constată că, în virtutea obişnuinţei şi în baza unei mentalităţi cu puternice conotaţii în cele
cinci decenii de comunism, în continuare la acţiunile guvernamentale de promovare a
relaţiilor economice externe, participă numai firmele de dimensiuni mari şi, de regulă, doar
managerii societăţilor comerciale şi companiilor naţionale de stat şi publice. Situaţia este cu
atât mai frapantă, cu cât în prezent peste jumătate din importul şi exportul României îl
realizează IMM-urile private. În consecinţă, se impune o modificare radicală a acestei optici şi
implicit, a participării IMM-urilor la activităţile guvernamentale de promovare a relaţiilor
economice. Aceasta implică stabilirea unui sistem de conlucrare permanentă între ministerele
economice, în primul rând Ministerul Industriei şi Comerţului şi agenţiile guvernamentale, pe
de o parte, şi organizaţiile reprezentative de IMM-uri, pe de altă parte. Practic, la fiecare
minister şi agenţie guvernamentală, diferenţiat în funcţie de profil, trebuie să existe şi să se
promoveze seturi de afaceri propuse de IMM-uri. De asemenea, delegaţiilor de oameni de
afaceri din străinătate, care vin pe linie guvernamentală, este oportun să li se organizeze
întâlniri cu întreprinzătorii interesaţi. Complementar, în delegaţiile economice
guvernamentale, este deosebit de util să participe întreprinzători a căror activitate şi interese
majore corespund obiectivelor şi programului misiunii economice respective.
Recomandarea 9: Înfiinţarea unei bănci de informaţii naţionale, specializată pe
problemele IMM-urilor. Performanţele şi funcţionalitatea IMM-urilor depind tot mai mult
de accesul rapid şi ieftin la informaţii, care reprezintă în economia actuală un vector de bază
al dezvoltării. Resursele şi personalul de care dispun majoritatea IMM-urilor nu le conferă
capacitatea necesară pentru a obţine, pe baze economice, informaţiile vitale de care au nevoie.
În vederea surmontării acestei situaţii, propunem înfiinţarea la nivel naţional a unei bănci de
informaţii specializate pe IMM-uri, care să îndeplinească multiple funcţii : sursă de informaţii
economice (fiscale, vamale, bancare, monetărie etc.) la zi privind principalele reglementări
care influenţează IMM-urile, cereri şi oportunităţi de afaceri cu parteneri autohtoni şi străini,
informaţii privind bonitatea partenerilor potenţiali din ţară şi de peste hotare, sursa de
informaţii privind echipamentele şi tehnologiile de vârf din diversele ramuri de activitate etc.
O astfel de bancă de informaţii conectată cu cele peste 22 de centre de pregătire şi consultanţă
pentru IMM-uri, înfiinţate de regulă cu asistenţă străină, la care se aibă acces prin conectare
toţi întreprinzătorii interesaţi, gratuit sau la preţuri modice, poate fi o soluţie pentru setea lor
cronică de informaţii resimţită în prezent. Racordarea acestei bănci la sistemul infocentrelor
din UE, prezintă interes la fel de mare şi pentru întreprinzătorii din ţările respective.
Recomandarea 10: Organizarea sistematică de programe de pregătire pentru
întreprinzători, manageri şi personal de execuţie din cadrul IMM-urilor. Activitatea
intreprenorială prezintă un specific pronunţat, necesitând o sferă cuprinzătoare şi variată de
cunoştinţe şi abilităţi, referitoare la pregătirea, implementarea şi valorificarea unei idei de
afaceri folosind un număr redus de persoane. În mod similar, activitatea managerială în IMM-
uri incumbă numeroase particularităţi generate de dimensiunea mică a firmei, numărul redus
de personal şi resursele tehnico-materiale, financiare şi informaţionale limitate. Ca urmare, şi
sfera calităţilor, cunoştinţelor, aptitudinilor, deprinderilor intreprenoriale şi manageriale
implicate este sensibil diferită. În consecinţă, pentru întreprinzătorii şi managerii din IMM-uri
sunt necesare programe de formare şi perfecţionare specifice. Ca personal de execuţie, IMM-
urile utilizează atât muncitori din profesiunile clasice, cât şi din anumite meserii specifice,
mai puţin cunoscute, referitoare în special la ocupaţii şi/sau tehnologii tradiţionale (rotari,
curelari, fierari, olari, covrigari, bragagii etc.). Pentru această a doua categorie de anagajaţi
este necesară o pregătire specifică, care, de regulă, nu se asigură prin sistemul de învăţământ.
De aceea, se impune organizarea pe plan local, pentru profesiunile deficitare, de programe
speciale de pregătire.
Recomandarea 11: Introducerea în planurile de învăţământ liceal şi universitar,
indiferent de profil, a unor discipline intreprenorial - manageriale. Practica mondială
relevă că cea mai mare parte a forţei de muncă din economie se regăseşte în cadrul IMM-
urilor. În plus, un număr mare de persoane din fiecare ţară (de exemplu în SUA 51 de
milioane) desfăşoară activităţi economice de tip intreprenorial, ca întreprinzători sau liber
profesionişti. De aceea, întreaga populaţie este necesar să posede un volum minim de
cunoştinţe intreprenorial-manageriale. Soluţia folosită în alte ţări, care se recomandă şi în
România, este introducerea în planul de învăţământ liceal a unei discipline de management-
Capitolul 2 155
intreprenorial. În cadrul său se recomandă să se prezinte principalele noţiuni privind

managementul şi activităţile intreprenoriale, să se explice mecanismele de desfăşurare şi să se
înveţe elementele principale ale participării eficace la derularea lor. Desigur, acest curs este
necesar să fie predominant aplicativ şi atractiv. Folosirea metodelor active (studii de caz,
jocuri manageriale şi intreprenoriale, baterii de teste, simulări economice etc.) este
indispensabilă. La nivel universitar se recomandă un curs de management intreprenorial
sensibil mai complex şi complet, care să înveţe viitorii specialişti cum să înfiinţeze şi să
deruleze o afacere şi cum să conducă o firmă în domeniul lor specific de activitate, ţinând
cont de particularităţile tehnologiilor, organizării şi pieţei implicate.
Recomandarea 12: Realizarea unei puternice reţele naţionale de centre de
consultanţă şi pregătire managerial-intreprenorială pentru IMM-uri Performanţele
IMM-urilor în ţările dezvoltate demonstrează că acestea nu ar fi fost posibile fără
fundamentarea activităţii lor pe conceptele, metodele şi tehnicile managerial-intreprenoriale
profesioniste78. Fireşte, această dependenţă este valabilă şi pentru România. Practica
activităţilor IMM-urilor demonstrează că doar într-o proporţie redusă dintre acestea, folosesc
în mod sistematic elementele oferite de managementul profesionist. Cauzele principale ale
acestei situaţii sunt insuficienta oferta de consultanţă şi pregătire managerială de calitate
superioară şi costul său relativ ridicat în raport cu posibilităţile marii majorităţi a IMM-urilor
autohtone. Depăşirea acestor cauze este posibilă numai prin dezvoltarea unei puternice reţele
naţionale de centre de consultanţă şi pregătire managerială, care să acopere întreg teritoriul
ţării şi să depăşească cele două handicapuri, de calitate şi preţ, relevate.
Recomandarea 13: Direcţionarea unei părţi semnificative dintre activităţile de
cercetare-dezvoltare finanţate de la bugetul statului pentru soluţionarea problemelor cu
care se confrunta IMM-urile. În prezent se manifestă un mare decalaj, un adevărat „gap“
între contribuţia majoritară pe care IMM-urile o au la obţinerea PIB-ului şi la alimentarea
bugetului statului, pe de o parte, şi măsura nesemnificativă în care beneficiază de resursele
alocate de stat pentru finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare. Practic, în quasitotalitate,
activităţile de cercetare-dezvoltare finanţate de Agenţia Naţională de Ştiinţă şi Tehnologie se
realizează în cadrul instituţiilor de stat şi au drept beneficiari societăţile de stat şi companiile
naţionale. Pentru a depăşi o asemenea situaţie, care în mod evident este anormală şi
contraproductivă, ţinând cont şi de faptul că sectorul de viitor al economiei îl reprezintă IMM-
urile, se recomandă un ansamblu de decizii şi acţiuni care să asigure treptat ca IMM-urile
private să devină furnizori şi beneficiari semnificativi de produse, tehnologii, sisteme
manageriale etc. noi şi modernizate. Concret, propunem: includerea în programul naţional al
cercetării şi dezvoltării a unui capitol distinct, referitor la activitatea de cercetare - dezvoltare
desfăşurată de IMM-urile de profil; asigurarea contractării tematicii solicitate de IMM-urile
private, de către institutele de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică finanţate de stat;
finanţarea activităţii Institutului Naţional pentru IMM-uri, înfiinţat în 1997, ce funcţionează
pe lângă Consiliul Naţional al IMM-urilor Private din România; cedarea gratuită, către
întreprinderile mici şi mijlocii private, a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare
78
Termenele managerial şi intreprenorial sunt utilizate în accepţiunea largă, practicată în SUA. Deci, se au
în vedere nu numai elementele strict manageriale şi intreprenoriale, ci şi cele privitoare la marketing, finanţe
etc.
finanţate de la buget, în condiţii identice cu cele în care se realizează şi pentru societăţile

comerciale de stat şi regiile autonome.
Recomandarea 14: Dezvoltarea unei reţele naţionale de incubatoare de afaceri şi
parcuri ştiinţifice Perioada contemporană se caracterizează printr-un ritm de producere şi
implementare a progresului ştiinţific fără precedent în istoria omenirii. Ca urmare, inovaţia
competitivă devine un determinant pentru performanţele unei proporţii tot mai mari de IMM-
uri, în principal din industrie, comunicaţii şi construcţii, dar şi cu o frecvenţă crescândă în
servicii, transporturi, agricultură şi chiar comerţ. În consecinţă, este în interesul naţional de a
implementa în România acele modalităţi de intensificare şi eficientizare a promovării IMM-
urilor centrate pe inovare, care s-au dovedit eficace în alte ţări. Dintre acestea, practica
mondială recomandă cu prioritate incubatoarele de afaceri şi parcurile ştiinţifice
(tehnopolurile).
Recomandarea 15: Includerea reprezentanţilor organizaţiilor de IMM-uri în
organismele de conducere ale administraţiei publice centrale şi locale. Asupra activităţilor
şi performanţelor IMM-urilor, o influenţă majoră exercită organismele administraţiei publice.
Pentru a asigura cunoaşterea şi luarea în considerare a problemelor specifice cu care se
confruntă IMM-urile şi pentru a le valorifica marele potenţial de care dispun, este
indispensabilă participarea reprezentanţilor organizaţiilor de IMM-uri în organismele de
conducere ale administraţiei publice la toate eşaloanele sale. Concret, propunem ca din
organismele de management participativ de la nivel de ministere, agenţii guvernamentale,
judeţe, municipii, comune etc. să facă parte ca membri cu drepturi depline şi reprezentanţi ai
organizaţiilor reprezentative de IMM-uri din zona sau domeniul respectiv. Procedând astfel, s-
ar facilita adoptarea de decizii şi întreprinderea de acţiuni eficace favorizante consolidării şi
dezvoltării IMM-urilor, ţinând cont de particularităţile pronunţate care le sunt caracteristice.
Recomandarea 16: Organizarea unei campanii naţionale în mass - media, în
vederea îmbunătăţirii imaginii întreprinzătorului, a perceperii sale că un simbol
(personaj cheie) major al economiei de piaţă. În România se constată că, deşi
întreprinzătorii au un rol şi o contribuţie economică şi socială pozitivă substanţială, acţiunile
şi rezultatele obţinute sunt percepute predominant negativ de către mass-media şi populaţie.
Există deci o discrepanţă flagrantă între realitatea intreprenorială şi percepţia sa de către
opinia publică. Principala cauză care generează această discrepanţă este prezentarea aproape
în exclusivitate în mass-media a cazurilor de întreprinzători ce au încălcat legea şi a aspectelor
negative din activitatea intreprenorială, elemente care interesează cu prioritate cititorul,
telespectatorul sau ascultătorul român. Fireşte, o atare abordare a fost facilitată şi de
manifestarea de numeroase aspecte negative sau îndoielnice în activitatea întreprinzătorilor în
fazele de început ale evoluţiei complexe şi contradictorii spre economia de piaţă. În vederea
eliminării sau cel puţin a diminuării puternice a discrepanţei menţionate, cu multiple efecte
economice negative asupra desfăşurării activităţilor IMM-urilor, în special, şi a economiei, în
general, considerăm necesară iniţierea unei campanii în mass-media pentru a prezenta cu
prioritate aspectele pozitive ale activităţilor întreprinzătorilor, care sunt preponderente.
Recomandarea 17: Favorizarea dezvoltării organizaţiilor de IMM-uri
reprezentative. Întreaga perioadă de după 1990 relevă că, fără excepţie, guvernele şi
parlamentele nu au acordat IMM-urilor atenţia impusă de ponderea şi rolul lor într-o
economie de piaţă, ceea ce s-a reflectat sintetic, dar copleşitor, în neasigurarea unui mediu
Capitolul 2 157
favorizant dezvoltării lor şi în situaţia precară a actualei economii. Deşi zeci de mii de
întreprinzători au încercat să intervină prin memorii, plângeri, cereri, reclamaţii, etc. adresate
executivului şi parlamentului, deciziile şi acţiunile acestora, de regulă, au lipsit sau au fost
ineficace. În vederea stopării continuării acestei situaţii, cu puternice efecte negative asupra
evoluţiei sectorului de IMM-uri şi a economiei în ansamblul său, sunt necesare una sau mai
multe organizaţii de IMM-uri puternice, capabile să susţină în mod eficace interesele legitime
la nivel naţional şi local. Pentru a asigura satisfacerea acestor necesităţi, propunem
următoarele măsuri : includerea organizaţiilor de IMM-uri pe lista priorităţilor guvernului, în
cadrul programelor de asistenţă furnizate de UE, BM, FMI, SUA, Germania, Japonia etc.,
pentru a obţine asistenţa specialiştilor străini în vederea dezvoltării şi fortificării acestor
organizaţii; finanţarea din bugetul ANSTI a analizelor şi cercetărilor realizate de Institutul
Naţional al IMM-urilor; asigurarea unui suport financiar de la bugetul statului, organizaţiilor
de IMM-uri reprezentative, egal cu cel asigurat ANDR, pentru Direcţia de IMM-uri; scutirea
de impozite a veniturilor realizate de organizaţiile de IMM-uri reprezentative, care sunt
instituţii non-profit; includerea persoanelor desemnate de organizaţiile de IMM-uri ca
membri permanenţi, cu drepturi depline în conducerea tuturor ministerelor, agenţiilor
guvernamentale, consiliilor judeţene şi locale etc. pentru a promova şi apăra interesele
specifice IMM-urilor.
Recomandarea 18: Reînfiinţarea Agenţiei de IMM-uri, care în scurta perioadă a
funcţionării sale şi-a demonstrat utilitatea. Pentru a fi eficace, se recomandă să se acţioneze pe
două planuri: alocarea unui volum superior de resurse pentru a avea capacitate organizatorico-
financiară şi de asistenţă la un nivel semnificativ pentru IMM-uri; implicarea în consiliul
managerial al agenţiei de reprezentanţi ai organizaţiilor reprezentative de IMM-uri, sporind
astfel contactul cu realitatea şi spiritul intreprenorial al acestui important organism
guvernamental.
Recomandarea 19: Revizuirea legislaţiei economice referitoare la IMM-uri în
vederea eliminării elementelor contradictorii şi neconcordanţelor şi operaţionalizarea sa
integrală şi fără tergiversări. Activităţile şi rezultatele economico-financiare ale IMM-urilor
sunt influenţate direct şi indirect, în multiple forme şi într-o măsură apreciabilă de calitatea
legislaţiei. De aceea este esenţial, ca legislaţia cu impact asupra IMM-urilor să fie cât mai
completă, riguroasă, simplă şi uşor de aplicat. În vederea depăşirii acestei situaţii, se impune
acţionarea pe mai multe planuri: revederea şi modificarea unor reglementari legale
incomplete, necorespunzatoare sau cu un grad mare de generalitate; stabilirea unor
metodologii sau instrucţiuni de aplicare a legilor, ordonanţelor, a altor acte normative, clare,
precise şi uşor de aplicat; armonizarea reglementarilor legislative din România cu directivele
U.E. şi practicile valoroase din cadrul său. Concomitent, toate legile adoptate trebuie aplicate
fără întârziere şi integral, începând, fireşte, cu Legea 133 privind stimularea IMM-urilor
private.
Recomandarea 20: Elaborarea unei strategii naţionale a IMM-urilor complete şi
riguroase, potrivit cerinţelor ştiinţei managementului. Desigur, baza de plecare poate şi
trebuie să o constituie strategia de aderare la UE a României, acceptată de conducerea UE în
vara anului 2000. Se impune, însă, ca strategia pentru IMM-uri să fie structurată riguros, cu
elemente precis definite pentru fiecare din componentele majore ale unei strategii (vezi figura
nr. 30):
Componentele strategiei IMM-urilor
MISIUNE
1
AVANTAJE OBIECTIVE
6 2
COMPETITIVE FUNADMENTALE
STRATEGIA
IMM-urilor
TERMENE DE OPŢIUNI
REALIZARE 5 3 STRATEGICE
6
RESURSE
ALOCATE
Figura nr. 30.
Definirea strategiei IMM-urilor pe o asemenea structură, utilizată de experţii în

management, îi conferă un plus de rigurozitate şi operaţionalitate, favorizând implementarea
sa rapidă şi eficace. Cu alte cuvinte, îi imprimă caracteristicile necesare pentru a contribui
substanţial la soluţionarea principalelor probleme care impietez, uneori chiar blochează
funcţionarea şi dezvoltarea IMM-urilor.
În elaborarea acestei strategii, deosebit de utile sunt obiectivele şi acţiunile pe termen
mediu, 2000-2004, privind IMM-urile, stabilite de echipa de specialişti formată din
reprezentanţii Consiliului naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Private din România,
Agenţiei Naţională de Dezvoltare regională, Camerei Deputaţilor, Senatului etc. cu prilejul
elaborării propunerilor strategiei naţionale de integrare în UE.
Realizarea unei strategii calitativ superioare nu se poate asigura decât dacă în toate aceste faze
sunt implicaţi plenar reprezentanţii organizaţiilor reprezentative de IMM-uri. Interesul major
pe care-l au în acest domeniu, cunoaşterea aprofundată a problematicii intreprenoriale şi stilul
specific de lucru de tip intreprenorial, sunt de natură să prevină o abordare birocratic-
funcţionărească, care ar putea prelungi derularea acţiunilor prevăzute.
O strategie intreprenorială naţională79, centrată pe crearea unui mediu favorizant pentru
IMM-uri, este esenţială pentru relansarea sectorului privat şi implicit a economiei naţionale în
ansamblul său. În acest sens menţionăm studiul consacrat României, publicat în cunoscuta
revistă „Business Central Europe“, intitulat „Marele test“, în care se afirmă că „România are
79
Fireşte, strategia naţională aIMM-urilor trebuie concepută şi operaţionalizată ca o parte componentă a
strategiei naţionale de reformă economică şi relansare a economiei
Capitolul 2 159
planuri grandioase pentru a-şi vinde bătrânii dinozauri; ar fi mult mai bine dacă s-ar concentra
pe firmele mai mici, care vor genera creşterea economică“80.
2.6. Studiu de caz. O afacere „franceză„ în domeniul textilelor
Într-o după amiază mohorâtă de noiembrie, cei doi proprietari ai unei ţesătorii ce fabrica
produse de tapiserie şi căptuşeală de saltea, priveau la peisajul dimprejurul imensei clădiri
vechi şi se gândeau la strania întorsătură a evenimentelor. Cu o lună înainte, contrar tuturor
aşteptărilor prietenilor, ei au investit 600.000 FF, bani personali şi alţi 32,5 milioane FF OPM
(banii altor persoane), pentru a obţine controlul asupra acestei afaceri vechi de 206 ani.
Acum aveau prilejul de a cumpăra o firmă concurentă, cu un segment al pieţei de
desfacere mai mare, le un preţ de 17,3 milioane FF. „Cu împrumuturi ca ale noastre, Diego,
nu văd cum am putea finanţa una ca asta“ a spus François.
Prima şansă
Ideea unei afaceri pe cont propriu a aparţinut unui tânăr francez, François Barbier. Una
din cele trei surori ale lui François era căsătorită cu un om de afaceri care, preluând de la
familie o firmă specializată în gravura chimică a metalelor, a extins aplicaţiile, a fondat o
nouă fabrică şi, pe această bază, a achiziţionat firmă după firmă, ajungând să aibă o avere
considerabilă. François a decis că acesta ar fi un model bun de urmat.
François obţine printr-un avocat un fond într-o companie aparţinând concernului
Deslaux du Mans, un mare conglomerat textil situat în estul Franţei. Deslaux a fost creată de
un geniu în materie de textile, François Deslaux, chiar după ce de-al doilea război mondial, iar
după moartea lui a fost preluată de Marvin Perrin, care a mai adăugat câteva companii. În
1981, după alegeri parlamentare, grupul Perrin a dat faliment, datorită mai mult problemelor
politice decât celor economice. Compania a fost preluată de Institutul de Dezvoltare
Industrială, IDI, iar în 1983 a fost achiziţionată de André Bourgeois. Acesta a constituit un
grup industrial, care s-a specializat în binecunoscutele produse franţuzeşti de lux şi care,
recent, a început să renunţe la diviziile sale neperformante.
François a vizitat recent Deslaux du Mars şi a fost tulburat de problemele cu care se
confrunta compania. A fost descurajat de atmosfera întâlnită acolo şi uluit de rezultatele
economice constatate. Totuşi, François a rugat un bun prieten, Diego Espinosa del Castillo, să
i se alăture, pentru a evalua situaţia financiară a companiei şi să-l ajute să creeze un fond în
vederea unei posibile achiziţii. Din cauză că nici François, nici Diego nu aveau bani pentru
investiţii, sau experienţă în domeniul textilelor, Diego şi-a închis imediat firma de consultanţă
şi a început să caute de lucru la o bancă pentru a căpăta experienţă şi carte de vizită bancară
care să-l ajute în achiziţia respectivă. La sfârşitul lunii aprilie, cu ajutorul tatălui său, Diego
obţine un post de consultant intern, pentru şase luni, în Departamentul Clienţi al unei bănci. El
muncea dimineaţa, iar după amiaza analiza situaţia companiei şi negocia cu Deslaux, divizia
G.E.
80
J. Cook, The Big Teste, în Business Central Europe, iunie, 1998
Divizia G.E. a firmei Deslaux avea profit de 115 milioane FF, utilizând trei linii
productive, 232 angajaţi; dispunea de o ţesătorie, folosită sub capacitate, construită în 1872,
măsurând 38.000 m2, iar pierderile erau de 12 milioane FF pe an. G.E. a fost construită în
1971 prin fuziunea a două companii: Granges şi Eloyse. Granges a fost achiziţionată de Perrin
în 1968 şi producea căptuşeală de saltea şi ţesături pentru mobilier de grădină, confecţionate
cu războaie simple de ţesut. Eloyse, achiziţionată în 1969, a fost fondată în 1780 şi producea
ţesături jaquard pentru decoraţiuni interioare şi velur. |esătoria Eloyse, situată în Barr, în
acelaşi oraş ca şi Granges, a fost închisă şi producţia ei a fost concentrată în Granges. În 1985,
Deslaux a cărei strategie a evoluat spre concentrarea în comerţul cu amănuntul şi producerea
de bunuri de consum, a decis să stopeze producţia de ţesături pentru mobilier de grădină şi
căptuşeală de saltea şi să fabrice numai articole pentru decoraţiuni interioare, funcţionând ca
furnizor pentru celelalte divizii ale sale.
Divizia G.E. intră sub conducerea unui nou manager, M. Guillot, care, pe lângă punerea
ei în funcţiune, a avut şi sarcina de a o revigora, aşa cum Guillot mai făcuse înainte, când
fusese angajat al BFDO, un sector privat al unei mari companii chimice franceze. Cu toate
acestea, obiectivul G.E. a fost menţinerea în stare de funcţionare. Investiţii considerabile au
fost făcute de către Jean Claude Dufor, care a obţinut echipament, inclusiv o nouă instalaţie
mai performantă de vopsire, de la o altă ţesătorie. M. Guillot dorea să prezinte directorilor o
propunere de cumpărare adecvată, bine gândită, nutrind speranţa de a păstra viabilă compania
şi de a apărea într-o lumină favorabilă în ochii superiorilor. Datorită dorinţei lui Deslaux de a
vinde compania şi a unor probleme existente în divizia G.E., apărute ca urmare a managerului
precedent, Guillot a fost autorizat să folosească resursele financiare ale firmei pentru
perfectarea vânzărilor.
Diego şi-a început investigaţia în aprilie cu o analiză a diviziei G.E.: a clienţilor,
maşinilor, produselor. François s-a reîntors să viziteze ţesătoria, dar vizita s-a dovedit a fi
puţin neplăcută, deoarece M. Guillot i-a adresat o serie de întrebări specifice, la care nu a
putut răspunde, referitoare la muncă, finanţarea capitalului, politici de vânzare potenţială.
Diego şi François au hotărât să trateze cu Deslaux numai în scris şi să aibă doar scurte
întâlniri focalizate pe probleme foarte precise. În mai 1986, Diego, care ştia încă puţine despre
această industrie, primeşte ajutorul unui prieten de familie, Pierre Renard. Pierre era
pensionar, în vârstă de 62 de ani, fusese manager la Deslaux, fiind toată viaţa implicat în
business-ul textil şi care cunoştea tehnologia, clienţii, produsele, sistemul de distribuire şi
designerii. El dorea să se asocieze la proiectul de analiză şi să muncească câţiva ani împreună
cu ei, dacă reuşeau să achiziţioneze Granges- Eloyse.
Cu ajutorul lui Pierre, Diego a discutat cu consumatori ai produselor diviziei G.E., a
analizat calitatea produselor, designul, vânzările şi politicile de desfacere şi a propus un plan
de creştere a vânzărilor de la 12 milioane FF, până la 103 milioane FF şi de sporire a forţei de
muncă pentru a face compania profitabilă. Ei au căzut de acord cu Deslaux să utilizeze „book
value“ ca bază de evaluare a firmei.
Cu cât Diego şi François cercetau, analizau compania şi industria textilă, cu atât le
plăcea mai mult acest gen de activitate. Astfel, pe măsură ce ei îşi dezvoltau expertiza
industrială, părea a fi o afacere destul de uşor de condus. În plus, G.E. deţinea un segment
important din piaţa textilă, cu spaţiu suficient destinat diferenţierii produselor şi avea o
tehnologie ce nu cerea un capital mare pentru modernizarea echipamentului, întrucât un
Capitolul 2 161
război de ţesut Jaquard costa 5.000 FF. Astfel, puteau fi cumpărate câte patru deodată. Din
punctul lor de vedere, G.E. era o achiziţie lipsită de risc pentru două persoane ce nu-şi
găsiseră loc încă în lumea afacerilor.
Analiza lui Diego privind cele trei linii de producţie arăta astfel:
- 55% decoraţiuni interioare textile - situaţie bună
- 35% căptuşeală pentru saltea - stagnată, dar solidă
- 10% ţesături pentru mobilier de grădină: - perspectivă bună pentru viitor
Produsul „căptuşeală de slatea“ era vândut la trei grupuri de consumatori:

1. firmelor mari - marje mici, dar cantităţi mari
2. negustorilor locali, ce revindeau firmelor - afacere în declin, dar cu marje mari
3. altor firme mijlocii şi mici - marje acceptabile, dar cu costuri
mari de întreţinere şi distribuţie
Pe baza acestei analize, Diego, Pierre şi François au fost de acord asupra bazei de
negociere a cumpărării activelor ca fiind „book value“. Activele totalizau 45,8 milioane FF,
care arată astfel:
Teren şi clădiri: FF 4,6 M
Echipament: 3,2 M
Alte vaori la valoarea de inventar: 27, 7 M
Debite: 8,6 M
Active plătite anticipat şi altele: 1,7 M
TOTAL: FF 45,8 M
Tranzacţia
Cei doi parteneri au oferit 2 milioane FF pentru cumpărarea firmei G.E., plătind o
pătrime cash, iar restul fiind rambursabili în 5 ani. Ei au mai antrenat în echipă un consultant
financiar, pentru a-i ajuta în găsirea unei finanţări bancare şi i-au oferit o pătrime din
proprietate, cu obligaţie de plată de 500.000 FF (aceeaşi sumă pe care François şi Diego s-au
angajat să o depună pentru companie). Pierre a rămas consultant în probleme de marketing
privind descoperirea unor clienţi, supervizarea stilului şi designului produselor, toate acestea
pentru un salariu de 15.000 FF lunar.
Tranzacţia a fost încheiată.
Cu oferta acceptată, lui Diego şi François li s-a permis să meargă la .G.E. să discute cu
managerul. În august şi septembrie ei au investigat operaţiile companiei şi au stabilit echipa
managerială, păstrând managerul Jean Claude Dufor, în vârstă de 55 de ani, popular printre
salariaţi şi binecunoscut printre managerii firmei Deslaux. De asemenea, l-au angajat pe fostul
manager comercial, care-şi înfiinţase propria firmă de consultanţă, cu un contract de un an şi
jumătate. În plus, la sfatul lui Pierre Renard, au angajat ca designer pe Maria Jineenez, pentru
reîmprospătarea liniei productive. Maria, un talentat designer, lucra la o firmă concurentă, dar
dorea să aibă mână liberă în muncă. Ei i-au oferit un post care-i cerea 80% din timp, restul de
20% fiind liberă să lucreze pentru alte companii. În opinia lui Diego, aceasta era de dorit
pentru menţinerea contactului cu ideile noi.
O examinare a inventarului a relevat unele elemente specifice ale produselor Deslaux.
Ei au negociat o reducere cu 25% a valorii de inventar de 7 milioane FF, pentru articolele
învechite şi specifice Deslaux. Mai departe, analiza lor cu privire la producţie şi la viitoarele
vânzări a arătat necesitatea de a angaja doar 193 de noi salariaţi. Aceste două ajustări au redus
valoarea activelor cu 33,1 milioane FF. În plus, Deslaux, ca vânzător, a încheiat pentru 39 de
angajaţi, printr-o procedură colectivă, un memoriu de conciliere, oferindu-le ca „plată de
adio“, câte 50.000 FF de fiecare.
Pentru a perfecta vânzarea, Gillot a făcut o propunere: întrucât debitele pot fi
autofinanţate şi având în vedere creditele pentru personal şi inventar, este nevoie de 24, 5
milioane FF, se poate obţine un împrumut de 15 milioane FF, cu o dobândă de 8%, urmând ca
plăţile principale să fie efectuate pe o perioadă de 10 ani, dacă vor primi garanţii adecvate.
Diego ştia că actualele debite nu vor fi încasate mai devreme de 3 luni şi că noile debite
pot fi finanţate de către bănci, bazându-se pe principiul tratei81.
Cumpărătorul semnează trata şi o trimite băncii creditoare. Întrucât trata reprezintă o
obligaţie a ambelor părţi – firma cumpărătoare şi cea vânzătoare – banca va depozita imediat
un procentaj (de obicei între 80-90%) din suma vânzărilor. În plus, transferul titlului pentru
teren şi clădiri s-ar putea amâna pentru câteva luni prin cereri legale, întrucât proprietăţile
erau deţinute de Deslaux du Mars şi de Granges-Eloyse şi deci erau incluse în declaraţia
financiară a acesteia din urmă. Consultantul financiar, pe care François şi Diego îl angajaseră
mai demult, a găsit o companie de investiţii elveţiană, care le-ar fi putut oferi 12 milioane FF,
1% din suma garanţiei fiecărui an din cei cinci şi o poziţie creditoare subordonată. François şi
Diego au putut plasa acţiunile lor în două firme: una franceză şi una elveţiană. Cu această
garanţie, Deslaux a fost de acord să ofere 15 milioane FF.
Grupul investitorilor era acum format din François, Diego, consultantul financiar şi
avocatul care-i îndrumase în investigare. Compania elveţiană aspira la un loc în Consiliul de
Conducere, dar s-a stabilit ca şi consultantul financiar să devină membru în consiliu, alături de
ceilalţi trei investitori. Deşi François a refuzat iniţial, a acceptat să fie director general şi
director cu vânzările. Diego a devenit preşedintele Consiliului de Administraţie şi director
financiar. La început, Diego şi François erau aşa de îngrijoraţi în a se angaja în chestiunile
tehnice atunci când vorbeau cu Deslaux sau când vizitau clienţii, încât au adoptat o strategie
în care nici unul nu putea lua o decizie fără să-şi consulte partenerul şi au făcut efortul să nu
fie niciodată împreună în aceeaşi cameră cu Deslaux sau clienţii.
Pe perioada investigaţiilor şi a negocierilor, Diego şi François au descoperit că singurul
grup interesat în achiziţia lui G.E. era un mic producător vecin care fabrica acelaşi fel de
produse ca şi G.E., cu un profit de 40 milioane FF pe an. Deslaux a încercat să nu atragă firme
competitoare, dar, deoarece firma avea trei produse pe trei pieţe total diferite, altcineva nu a
mai fost interesat. Deoarece acest concurent a încercat la rândul său să încheie tranzacţia,
Diego şi François au adoptat tactica asigurării că documentele lor au fost meticulos elaborate,
prezentate şi redactate, cu scopul de a avea un maximum de impact în Comitetul Director al
firmei Deslaux. Această tactică, deşi a implicat un cost considerabil pentru dactilografiere şi
81
Trata este un titlu de valoare emis de o firmă unui cumpărător al produselor sau serviciilor sale.
Capitolul 2 163
tipărire, le-a crescut credibilitatea şi, când au adăugat cele 12 milioane FF garanţie – bani luaţi
de la firma elveţiană - aceasta le-a permis să câştige licitaţia.
Rezultatul final a fost achiziţionarea legală şi preluarea conducerii la 1 octombrie, cu o
investiţie individuală de numai 125.000 FF de la partenerii iniţiali – la un preţ ce trebuia
achitat la 13 octombrie anul curent. Aceasta a fost declarată dată limită pentru formarea
companiilor beneficiare ale clauzei privind taxa pe venit, care a fost elaborată pentru a
încuraja deschiderea de noi firme şi de a câştiga banii de la companiile cu probleme. Clauza
formulată obliga companiile specializate la plata taxei pe venit în primii 3 ani, iar pentru
următorii 2 ani prevedea o taxă la jumătate din taxa normală.
La 13 octombrie, Diego şi François au primit de la Deslaux un împrumut de 15 milioane
FF şi au cumpărat echipament în valoare de 3,2 milioane FF. Diferenţa a fost depusă în contul
lor bancar, unde aceşti bani aduceau o dobândă care să compenseze costul împrumutului luat
de la Deslaux. Suma datorată de 14,9 milioane FF pentru inventar şi de 10 3 milioane pentru
debite şi alte active curente trebuia plătită la 31 decembrie a.c. şi aveau la dispoziţie câteva
luni pentru a plăti cele 4,6 milioane, terenul şi clădirile. Aceasta le-a dat răgaz de 2 luni să
găsească o bancă care să le finanţeze debitele. În această perioadă au redus vânzările, şi-au
consolidat activele şi la începutul lui decembrie au ales aceeaşi bancă folosită de Desalux,
care le-a acordat o finanţare specială (completă). La 31 decembrie au plătit lui Deslaux
sumele datorate. În acel moment mai aveau doar 100.000 FF disponibili şi trei luni pentru a
plăti terenul şi clădirile.
Probleme ale tranziţiei şi managementul intreprenorial
Furnizorii
Cea mai dificilă problemă apărută acum în companie era să convingă furnizorii să
continue vânzarea pe credit. În Franţa există două mari companii care garantează credite: una
pentru vânzări interne, alta pentru vânzări în străinătate. Diego a vizitat toţi marii furnizori
pentru a-i convinge să vândă lui G.E. şi, de asemenea, a contractat firmele de asigurare,
explicându-le cum a fost realizată finanţarea, de ce compania poate fi capabilă să-şi plătească
notele de plată.
Personalul
Motivarea personalului a fost, de asemenea, importantă, în special datorită tranziţiei de
la o firmă mare, consacrată, la o firmă mică, nouă. Diego şi François au dorit să debuteze
printr-un gest simbolic. Cum ţesătoria era foarte veche, cu o intrare pe mijloc ducând spre un
pasaj lung între cele două clădiri mari, ei au vopsit intrarea şi pasajul în două din culorile
specifice Germaniei, roşu şi galben, întrucât un număr mare de angajaţi erau nemţi, ţesătoria
fiind doar la câţiva km de graniţa cu Germania.
Vânzările
Pentru a implementa strategia lor de extindere a vânzărilor în domeniul mobilierului de
interior, Diego, François şi Pierre au vizitat câţiva clienţi potenţiali, care nu făcuseră afaceri
cu G.E., pentru a le înfăţişa noua firmă şi strategia ei în ceea ce priveşte modelele noi şi
servirea mai rapidă. Extinderea vânzărilor şi căptuşeala de saltea a fost mai dificilă datorită
faptului că G.E. era un producător mic cu concurenţi foarte mari, cu care nu dorea să intre în
conflict. Pentru mobilierul de grădină, G.E. avea numai doi concurenţi din Franţa. Pentru a se
remarca, G.E. s-a bazat pe produse cu un nou design, iar ideea de a se opri la o producţie mai
mică a dat roade. Astfel, ei au pus accentul pe livrarea mai rapidă a unor produse cu un design
deosebit.
Manufacturarea
Cu un exces de capacitate, la un profit anterior de 125 milioane FF, Diego a fost capabil
să vândă antrepozitul situat în spatele ţesătoriei proprietarului unei clădiri adiacente, pentru
suma de 1,9 milioane FF. Acesta măsura 3.450 m2 şi era situat pe un teren de 10.350 m2.
Astfel, ei au achitat în luna martie anul curent, 41% din suma datorată încă firmei Deslaux şi
în felul acesta situaţia firmei a devenit mai uşoară.
O perspectivă strategică
În noiembrie, Diego şi François au aflat că cel mai important concurent al lor din Franţa
în materie de căptuşeală pentru saltea, Thierry SA, era de vânzare. Thierry era o diviziune a
celui de-al doilea grup de textile ca mărime, CSC; utiliza aceeaşi tehnologie şi echipamente ca
şi G.E., fabrica un singur produs - căptuşeala de saltea -, cu un profit anual de 122 milioane
FF; era situată la 22 km de G.E. Şansa de a cumpăra Thierry SA nu numai că ar fi extins piaţa
de desfacere pentru G.E., dar ar fi pus firma la adăpost de concurenţii germani interesaţi să o
cumpere şi să intre pe piaţa franceză. Diego a rugat un prieten care lucra la o agenţie de
angajări să sune la CSC şi să afle care este situaţia. Prietenul a aflat că, deşi la început CSC
hotărâse să vândă concurenţilor, în momentul respectiv nimeni nu s-a arătat interesat, iar
CSC ar vinde oricui ar face o ofertă convenabilă.
Aproape de sfârşitul lunii noiembrie, Diego şi François au avut prima întâlnire cu CSC
pentru a vedea ce fel de propunere au aceştia. CSC a răspuns că ei vor lua câte 1 FF pentru
fiecare acţiune a firmei Thierry, vor returna împrumutul de 11,5 milioane FF, datorat de
Thierry şi-şi vor asuma lichiditatea totală de 5,8 milioane FF pe care Thierry o luase cu
împrumut şi CSC o garantase. Thierry deţinea şi punea în funcţiune o ţesătorie situată aproape
de centrul oraşului Selestat, într-un loc favorabil dezvoltării. Diego şi CSC au estimat că
terenul ar putea fi vândut cu 9,2 milioane, rămânând ca 2,3 milioane să fie plătite de G.E.
Au fost luate în considerare următoarele:
1. CSC era nerăbdătoare să se concentreze pe fabricarea de imprimeuri, deci să
abandoneze căptuşeala de saltea.
2. Era estimat ca Thierry să piardă 2,5 milioane FF anul următor.
3. Primăria oraşului dorea să „dosească„ terenul în alt scop şi era pregătită să
garanteze 2,2 milioane din preţul de cumpărare.
4. Thierry şi G.E. fabricau acelaşi tip de produs, în aceeaşi regiune.
5. Thierry şi G.E. erau firme tradiţionale din estul Franţei, ai căror proprietari iniţiali
făceau parte dintre cei ce dezvoltaseră industria textilă timpurie.
6. Firma de consultanţă angajată în vânzarea lui Thierry era condusă de un prieten al
lui Diego.
7. Cu un an şi jumătate înainte, Deslaux şi CSC comandaseră un raport de consultanţă
pentru o eventuală fuziune Thierry-Granges. Consultanţii au ajuns la concluzia că
Capitolul 2 165
aceasta era de dorit. Totuşi, nici una din părţi nu a dorit să preia întâietatea şi să
conducă şi cealaltă companie şi astfel fuziunea nu s-a produs.
8. Cele două firme vindeau pe aceeaşi piaţă, aceloraşi clienţi şi achiziţionarea lui
Thierry împiedica firmele concurente să o cumpere, în special cele străine, care nu
aveau o prezenţă semnificativă în Franţa.
9. Cumpărarea unei a doua firme de textile într-un timp aşa de scurt, ar fi dat lui G.E.
o credibilitate considerabilă în cadrul pieţei.
10. François şi Diego au recunoscut că o singură companie, dacă nu se dezvoltă foarte
rapid, nu reprezintă „o piscină„ destul de mare în care să „înoate“ în acelaşi timp
doi parteneri activi,
11. Conducerea CSC era bine cunoscută şi respectată şi deşi nu a oferit lui François şi
Diego declaraţiile financiare de la jumătatea anului, le-a arătat valoarea activelor pe
care le-au cumpărat şi i-a informat despre pierdere.
Componenţa echipei G.E.
François Barbier
Franços era absolvent al Universităţii de Drept din Franţa şi deţinea o diplomă în
sociologie la Universitatea Montreal Quebec. Politic, a activat mai întâi în gruparea de stânga
- în mai 1986 - şi mai apoi în cea de dreapta. A fost 10 ani funcţionar la un discoclub din
Paris. Pentru câteva luni a fost proprietarul unei companii în Toulouse şi apoi a avut o slujbă
„serioasă„, găsită de părinţi, într-o firmă EDP de servicii, situată la ieşirea din Paris.
Diego Espinosa del Castillo

Diego s-a născut în Spania în iulie 1950 şi a crescut la Madrid, fiind licenţiat în studii
clasice la Universitatea Jesuit şi absolvent de studii economice la Universitatea din Madrid.
După serviciul militar, în 1976 şi-a luat prima slujbă în Mexic, într-o întreprindere siderurgică
ce fabrica conducte pentru industria petrolieră. Se mută la biroul comercial al firmei din
Caracas şi apoi în 1977 la cel din Madrid, dar, cum declara „nu-mi plăcea slujba deloc“. În
1978, Diego se alătură lui Arthur Andersen la EDP, dar pleacă în iulie 1979, de asemenea
„nu-mi plăcea slujba deloc“.
Diego s-a „înrolat“ la INSEAD în septembrie 1979 „unde-mi plăcea foarte mult“, cum
spunea el, dar nu a fost un student prea bun. Se căsătoreşte în mai 1980 cu o colegă, studentă.
Singurele cursuri pe care le agrea erau: comportament organizaţional, economie şi politică de
afaceri.
După INSEAD, Diego şi-a luat o slujbă în comerţ, dar iarăşi, „nu-mi plăcea deloc.
Întotdeauna îmi place munca la început, când învăţ, dar apoi nu mă mai atrage foarte mult“. În
1981 s-a angajat la o firmă de consultanţă din Paris, făcând consultanţă strategică pentru
industria de maşini şi pentru exportul de grâne. În 1982, se mută la altă firmă de consultanţă
ce se ocupa de organizarea şi de comportamentul organizaţional. Lucrează la un studiu despre
îmbunătăţirea strategiei delegării între managerii fabricilor de textile şi creatorii din Paris,
pentru business-ul din domeniul modei franţuzeşti. „O slujbă care mi-a plăcut foarte mult la
început“, spunea Diego.
În 1983, printr-un prieten care lucra la o firmă de angajări, realizează pentru o mare
companie un proiect care-l pasionează şi îl ajută să înveţe meserie, dar „firma“ dorea ca el să
muncească mai mult decât putea. Diego se mută la Hay group, făcând consultanţă în
probleme strategice şi de personal şi în 1985 începe consultanţa în probleme de organizare a
trusturilor, în colaborare cu o mică firmă din Fontainebleu.
În 1986 se angajează la o bancă pentru a-şi dezvolta abilităţile şi a dobândi dreptul de
creditare, în scopul achiziţionării diviziei lui Deslaux.
Piaţa textilelor
Piaţa textilelor este împărţită în patru segmente majore: tors, ţesut, imprimat şi vopsit.
 Torsul – îmbină fibre de diferite feluri într-un singur fir. Echipamentul de
 producţie este foarte costisitor. Produsul este nediferenţiat fundamental, iar
 marjele de profit sunt mici.
 Ţesutul – Există două segmente: ţesutul fibrelor vopsite pentru fabricarea produselor
cu model şi ţesutul fibrelor nevopsite pentru fabricarea postavului pe care modelele
sunt imprimate mai târziu. Marjele de profit pentru postav sunt scăzute, deoarece
produsul este nediferenţiat. Marjele „ţesutului vopsit“ sunt mai mari şi produsul este
realizat cu războaie de ţesut simple; există ţesături cu grosimi executate de războaie
mai complexe, care manevrează foarte multe culori, realizând astfel modelul.
 Imprimarea – Maşini foarte mari, de peste 40 yarzi lungime, în valoare de 100
milioane FF, imprimă modelele pe postav. Marjele de profit sunt foarte bune, dar
echipamentul este extrem de costisitor.
 Tricotatul – este o cale de obţinere a produselor dintr-un singur fir, folosind un
capital mic.
GRANGES-ELOYSE
Declaraţie a situaţiei financiare
Indicatori Anul precedent Anul curent

Active
Teren şi clădiri
Maşini şi echipamente 3.738.288 3.177.505
Avans 3.451.759
Împrumuturi 137.846 130.969
Total active pe termen lung 7.327.893 3.308.474
Alte active la valoare de inventar 25.509.310 24.974.410
Debite 13.620.123 16.215.118
Alte debite 253.937 314.538
Cash şi echivalent cash 1.363.362 631.497
Cheltuieli anticipate 120.029 1.378.549
Capitolul 2 167

Total active curente 40.947.787 43.546.082
TOTAL ACTIVE 48.275.680 48.854.556
PASIVE
Capital social iniţial 49.131.222 45.070.717
Venit net 7.015.918 6.192.436
Total drepturi ale acţionarilor 42.115.305 38.878.281
Fond de risc 287.309 273.467
Avans de la clienţi 729.634 93.410
Credite 973.296 440.590
Taxe fiscale şi sociale 4.346.949 6.428.906
Alte scadenţe 1.282.455 739.902
6.160.455 7.976.275
TOTAL PASIVE 48.275.680 40.854.556
Bugetul de venituri şi cheltuieli

12 luni 6 luni
Venituri
Vânzări 100.813 47.586.456
Vânzări interne 13.192.409 4.416.653
Vânzări nete 114.006.171 52.003.109
Cheltuieli
Materiale 69.245.374 32.954.928
Schimbări în inventar 4.164.624 1.754.760
Cheltuieli generale şi administrative 5.057.986 3.064.925
Salarii şi asigurări sociale 36.056.286 18.362.248
Deprecieri 2.625.237 3.292.499
Dobânzi şi venituri financiare 161.182 41.737
Cheltuieli de producţie 119.770.290 57.475962
Profit din activitatea de bază 5.476.119 5.472.852
Venit din alte activităţi 947.802 1.977
Venit net 2.119.602 721.561
TOTAL 1.251.799 791.584
Profit net 7.015.918 6.192.436
Subiecte de dezbatere
1. Care au fost elementele care au permis lui François şi Diego să obţină diviziile G.E. a
lui Delsaux cu puţinii lor bani?
2. În condiţiile intreprenoriale din România ar fi fost posibil un asemenea demers
intreprenorial? Argumentaţi-vă răspunsul!
3. Ce elemente specifice mediului intreprenorial francez au făcut posibile valorificarea
oportunităţii intreprenoriale de către François şi Diego?
4. Care sunt principalele învăţăminte manageriale pe care le desprindeţi din analiza
acestui caz?
2.7. Întrebări-cheie
1. Care sunt principalele decizii şi acţiuni ale UE care vizează, în mod special, promovarea
IMM-urilor?
2. Indicaţi limitele de încadrare dimensională a firmelor, practicate în UE în prezent.
3. Ce tipuri de programe s-au utilizat în UE pentru impulsionarea dezvoltării IMM-urilor?
4. Care sunt cele 6 modalităţi principale de finanţare a stimulării dezvoltării economice a
IMM-urilor utilizate în UE?
5. Punctaţi trei dintre caracteristicile principale ale IMM-urilor în UE, aşa cum au fost
relevate în “SME’s Observatory”.
6. Care categorii de firme au creat noi locuri de muncă în UE în ultimii 5 ani?
7. Indicaţi componentele principale ale portretului tip al întreprinzătorului din UE.
8. Prezentaţi cele 5 priorităţi privind dezvoltarea IMM-urilor în UE în perioada următoare,
aşa cum s-au conturat ele la manifestările ştiinţifice europene desfăşurate în ultimii ani.
9. Cum se explică nivelul deosebit de performant al IMM-urilor din Germania?
10. Care sunt cele 2 nivele de intervenţie ale statului german în domeniul IMM-urilor şi prin
ce se caracterizează acestea?
11. Ce performanţă unică are Marea Britanie în domeniul IMM-urilor, comparativ cu
celelalte ţări din Europa şi cum s-a obţinut?
12. Indicaţi care sunt cele 6 caracteristici ale abordării IMM-urilor în Marea Britanie.
13. Punctaţi care sunt principalele performanţe de ansamblu ale IMM-urilor din SUA.
14. Care sunt cele 8 domenii principale în care se acordă asistenţă IMM-urilor?
15. Reprezintă în SUA dezvoltarea IMM-urilor o prioritate naţional? Argumentaţi răspunsul.
16. În ce constă structura duală a economiei nipone?
17. Ce se înţelege prin formularea “în Japonia IMM-urile îndeplinesc rolul de majoritate
vitală“?
18. Indicaţi cinci din principalele stimulente utilizate în Japonia pentru dezvoltarea IMM-
urilor, în special a celor inovaţionale.
19. Care sunt cei 5 factori majori care se apreciază că vor influenţa în viitor dezvoltarea
IMM-urilor în Japonia?
20. Care este corelaţia dintre evoluţia IMM-urilor, restructurare şi privatizare în ţările din
Europa Centrală şi de este (ECE)?
21. Indicaţi câteva din elementele principale privind situaţia de ansamblu a IMM-urilor în
ECE, rezultate din statisticile EUROSTAT.
Capitolul 2 169
22. Care sunt ţările din ECE cu cele mai performante rezultate în dezvoltarea sectorului de
IMM-uri şi prin ce indicatori se evidenţiază?
23. Indicaţi principalele caracteristici dimensionale ale IMM-urilor din ECE.
24. Ce dificultăţi copleşesc IMM-urile din ECE?
25. Care sunt trăsăturile definitorii ale întreprinzătorului din ECE, desprinse pe baza
cercetărilor EUROSTAT?
26. Indicaţi principalele dificultăţi şi deficienţe din plan financiar-bancar pentru IMM-urile
din ECE, relevate de profesorul Lester de la Cambrindge?
27. Punctaţi câteva din cele mai importante recomandări de politici economice pentru
favorizarea dezvoltării IMM-urilor.
28. Care este concluzia generală privind abordarea IMM-urilor în ţările din ECE?
29. Indicaţi cei 4 factori care au contribuit la dezvoltarea spectaculoasă a IMM-urilor în
Polonia.
30. Ce direcţii principale de dezvoltare pentru IMM-uri cuprinde programul Poloniei în acest
domeniu, cu orizont final 2002?
31. Motivaţi principalele caracteristici ale IMM-urilor din Ungaria.
32. Care sunt cele 5 surse ale asistenţei nerambursabile pentru IMM-urile maghiare?
33. Indicaţi principalele forme ale asigurării de resurse preferenţiale IMM-urilor din
Ungaria?
34. Prin ce se caracterizează cele 2 etape din evoluţia IMM-urilor româneşti după 1990?
35. Prezentaţi cele 4 componente ale administraţiei publice din România care se ocupă de
IMM-uri.
36. Care este principalul organism neguvernamental naţional focalizat pe IMM-uri?
37. Indicaţi care este principala lege care se ocupă de IMM-uri în România.
38. Prin ce se caracterizează evoluţia în dinamică a IMM-urilor din România în perioada
1991-1999 din punct de vedere numeric şi structural?
39. Enumeraţi problemele capitale cu care se confruntă IMM-urile româneşti.
40. Care sunt cauzele principale ale crizei IMM-urilor private?
41. Indicaţi principalele efecte economice ale crizei IMM-urilor.
42. Enumeraţi principalele efecte sociale ale crizei IMM-urilor.
43. Care sunt cele 11 domenii în care IMM-urile din România sunt confruntate cu cele mai
multe probleme şi greutăţi.
44. Evidenţiaţi principalele dificultăţi pe care le întâmpină IMM-urile în domeniul financiar-
monetar.

Cap2 Managementul Imm-Urilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap2 Managementul Imm-Urilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul II

ABORDAREA ŞI PERFORMANŢELE IMM-URILOR

Nu poate exista o naţiune puternică

2.1. IMM-urile în Uniunea Europeană

2.1.1. Evoluţia abordării IMM-urilor în UE

Încă de la înfiinţarea sa în 1956, prin tratatul de la Roma, Uniunea Europeană a acordat

În anumite situaţii, mai ales referitoare la acordarea de facilităţi economice, criteriul

Figura nr. 1. Tipuri de programe pentru asistarea înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor

Programul de înfiinţare de centre economice şi de inovare (BIC) a fost lansat în

studii de marketing, obţinerea de spaţii, servicii etc., asistenţă tehnologică şi inovaţională,

participat peste 1000 de întreprinzători şi specialişti din quasitotalitatea ţărilor Europei. Ca

Finanţări speciale prin

Finanţări „Euro-tech“ Fonduri Finanţări ale

Fondul pentru finanţări Fondul pentru finanţări

Figura nr. 2. Modalităţi de finanţare a stimulării dezvoltării economice a IMM-urilor

intitulate „Observatorul European al IMM-urilor“. Potrivit ultimului observator publicat la

Statistică sintetică privind situaţia IMM-urilor în Europa

Nr. Indicatori Grupe de Micro- Întreprin- Întreprin- Întreprin- Total

2 Forţa de UE 38.360 21.320 14.870 38.680 113.230

Din examinarea informaţiilor cuprinse în tabel rezultă diferenţe apreciabile între

Figura nr. 3. Dinamica forţei de muncă ocupate

Un al doilea argument puternic suplimentar, după opinia noastră, îl constituie

Productivitatea muncii, costurile cu forţa de muncă şi profitabilitatea

* Valoarea reală adăugată pe persoană ocupată.

Caracteristicile întreprinzătorului tipic din U.E.

2.1.2. Principii şi priorităţi privind dezvoltarea IMM-urilor în perioada

Figura nr. 4. Priorităţi privind IMM-urile în U.E.

Mediul administrativ şi juridic prin:

 promovarea culturii de întreprindere şi a spiritului intreprenorial la nivelul tinerilor

 promovarea de orare flexibile de muncă adaptate specificului IMM-urilor;

2.2. Abordarea IMM-urilor în anumite ţări dezvoltate

2.2.1. Specificitatea tratării IMM-urilor în Germania

2.2.2. Caracteristici ale fenomenului intreprenorial în Marea Britanie

Amplificarea importanţei relative a IMM-urilor în

Înregistrarea de către Marea Creşterea substanţială a

Figura nr. 6. Tendinţe în evoluţia sectorului de IMM-uri în Marea Britanie

În prezent, politicile consacrate IMM-urilor pot fi structurate în mai multe categorii,

Amplificarea Suportul economic redus

Intensificarea conectării Descentralizarea acţiunilor

Figura nr. 7. Caracteristicile abordării IMM-urilor în Marea Britanie

2.2.3. IMM-urile în SUA

Cu toate că se cunoaşte mai puţin, IMM-urile reprezintă o componentă esenţială a

importante programe operaţionale în prezent. Pentru a facilita realizarea unei imagini de

Figura nr. 8. Principalele domenii în care se acordă asistenţă IMM-urilor în SUA

Revenind la domeniile principale de asistare a IMM-urilor, prezentăm succint câteva

Programul de garantare a împrumuturilor, care asigură garanţii pentru credite pe

Situaţia sintetică a asistenţei IMM-urilor

Concluzionând, în SUA înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor este o prioritate

2.2.4. Fenomenul intreprenorial în Japonia

Se remarcă ponderea mare pe care o au relaţiile de subcontactarea pentru IMM-uri,

Figura nr. 9. Structura duală a economiei nipone şi IMM-uri

Potrivit prezentării lui Hiro Kinoshita20, preşedintele Corporaţiei Japoneze a IMM-

Ponderea IMM-urilor în economia niponă

Lucrările publicate recent relevă că situaţia generală a IMM-urilor în Japonia nu este

În continuare punctăm, exemplificativ, şi alte stimulente recente, care se acordă IMM-

2 Înlocuirile de materii prime

3 Schimbarea structurii cererii

Modificările în forţa de muncă

Fluctuaţia activităţilor economice

Stabilirea de noi reţele

2.3. Situaţia IMM-urilor din ţările în Europa Centrală şi de Est

2.3. Înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor, componentă esenţială a tranziţiei

În mod firesc, pentru România un interes aparte prezintă abordarea şi evoluţia