Prof.univ.dr.

Carmen ȚURLEA

SUPORT DE CURS LA DISCIPLINA

MANAGEMENTUL INVESTIȚIILOR

A.S.E.
BUCUREȘTI
2020
 DESCRIEREA DISCIPLINEI ȘI A OBIECTIVELOR PRINCIPALE

Managementul investițiilor reprezintă o disciplină de specialitate și de actualitate care are

ca scop dezvoltarea abilităților studenților în inițierea, evaluarea precum și în derularea și
controlul proceselor investițiilor în vederea asigurării creșterii economice la nivel de societate, în
ansamblu, precum și la nivel de societate comercială.
Disciplina îmbină elemente de management, economie, (micro și macro), finanțe,
matematică și statistică, ca urmare informațiile aferente vor permite cunoașterea și înțelegerea
problemelor fundamentale ale procesului investițional.
Obiectivele principale ale disciplinei urmăresc însușirea de către studenți a conceptelor
de investiții și eficiență economică în contextul evaluării și analizei proiectelor de investiții prin
utilizarea unor metodologii și indicatori de evaluare a eficienței economice.
Cu această ocazie studenții își vor putea crea abilități antreprenoriale ce îi pot determina
în aplicarea investigării și analizei proiectelor de investiții în vederea fundamentării uneia dintre
cele mai importante decizii ale unei societăți (alături de decizia de exploatare și finanțare) și
anume decizia de investiții, în mediul cert sau incert).
Modelele económico-matematice specifice procesului investițional, precum și metodele
și tehnicile de elaborare a politicilor și strategiilor de investiții vor veni să completeze
problemática investițională care, pentru un bun manager este imperios necesară a fi cunoscută și
implementată.

Schema logică a disciplinei este următoarea:

INVESTIȚII

CONCEPT TIPOLOGIE

EFICIENȚĂ ECONOMICĂ A
INVESTIȚIILOR

INDICATORI DE EVALUARE A
EFICIENȚEI ECONOMICE A
INVESTIȚIILOR

INDICATORI STATICI DE INDICATORI DINAMICI DE

EFICIEȚĂ ECONOMICĂ EFICIENȚĂ ECONOMICĂ

2
Fig.1.1. Schema logică a disciplinei Managementul investițiilor

MODULUL 1 – INVESTIȚIILE ÎN SISTEMUL AFACERILOR

Obiectivele modulului: familiarizarea studenților cu concepte de bază ale disciplinei, respectiv

conceptul de investiții, investitor, investiții noi, investiții de modernizare, obiective de investiții,
proiecte de investiții.

Cuvinte cheie: investiții, proiecte, obiective

Conținut informațional
1.1. Investițiile în sistemul economico – social
1.2. Tipologia investițiilor
1.3. Scurt rezumat
1.4. Subiecte și teme de evaluare
1.5. Bibliografie modul

1.1. Investițiile în sistemul economico — social

Competiția în plan economico-social între diferitele organizații, domenii sau chiar
sisteme economice, s-a accentuat, în perioada actuală, prin prisma diversificării formelor de
manifestare, a fenomenului de limitare a resurselor si a unor probleme de natură
macroeconomică precum dezvoltarea durabilă sau adâncirea discrepanțelor sociale.
Entitățile economice, deși aflate pe poziții concurențiale și aparent independente constituie părți
componente ale unui macrosistem ce functionează interdependent și este administrat în baza unor
strategii și principii comune și complexe.
Performanța socio-economică dorită de toate statele, indiferent de amplasament spațio-
geografic, dimensiune, stadiu de dezvoltare sau apartenență, necesită eforturi semnificative pe
interval de timp scurt, în baza unor obiective și strategii permanent armonizate la nivel regional
și mondial. Atingerea unor nivele superioare de performanță și creștere economică nu mai depind
strict doar de eforturile individuale, ci de sistemul de relații internaționale, de parteneriatele
concretizate pe diferite domenii, de capacitatea de integrare în anumite structuri la nivel
macroeconomic.
Fenomenele precum globalizarea și integrarea economică au determinat manifestarea a
două tendințe complexe și contrare precum: intensificarea supremației pentru accesul și
consumul de resurse la costuri mici și în același timp apariția unor noi oportunități de piață,
valorificabile pe termen scurt prin acțiuni coerente la nivel strategic si operational.
Indiferent de nivelul de dezvoltare economică, gradul de implicare în tehnologii
complexe sau dimensiunea statului, teoria și practica de specialitate, recunosc rolul fundamental
al proceselor investiționale pentru asigurarea unei poziții favorizante în competitia
macroeconomică.
Dezvoltarea economică a macrosistemelor economice este puternic influențată, pe de o
parte, de volumul și dinamica investițiilor realizate sau aflate în curs de derulare, iar pe de altă
parte, de structura acestora, și de modul în care acestea sunt utilizate.
Indiferent de domeniul de activitate, investițiile ocupă un loc central, cu rol dinamizator, atât
pentru sfera producției de bunuri și servicii cât și mai ales, pentru sfera consumului. Evoluția din

3
punct de vedere economico-social, diferențierea semnificativă și impactul major al acestui
fenomen, au determinat mutații relevante în modul de abordare, de la un concept restrâns cu
implicații pe termen scurt la nivel operațional, acesta a devenit practic, un ansamblu coerent de
acțiuni complexe, coordonate strategic cu obiective pe termen lung și mediu lung.
Într-o abordare generală prin investiții se înteleg toate cheltuielile ocazionate de
desfășurarea unei activități cu scopul de a genera profit (de la dezvoltarea unei afaceri, până la
constituirea de depozite bancare sau tranzacționarea de acțiuni si obligațiuni etc). Această
definiție, însă, poate să conducă la ideea că orice cheltuială efectuată în sistem, indiferent de
momentul de timp, constituie o investiție, aspect ce nu reflectă specificul conceptului și
continutul acestuia. Astfel, cheltuielile cu achiziția de materii prime și materiale, semifabricatele,
utilitățile, plata salariilor etc. nu constituie un efort investitional, ci un efort pentru desfășurarea
activităților curente, fiind încadrate la categoria cheltuielilor de exploatare.
În sens restrâns, investițiile sunt asociate cu acele cheltuieli efectuate pentru dezvoltarea
unor obiective economico-sociale noi sau necesare pentru modernizarea, retehnologizarea,
înlocuirea sau delocalizarea unor obiective existente.
Conceptul de investiții nu este limitat doar la fondurile alocate activităților economice,
ci are în vedere o diversitate de domenii si activități de la cele cu caracter social sau ecologic
până la cele de natură educatională, medicală sau militară etc.
Din definitiile prezentate în literatura de specialitate, cea data de Pierre Masse reflectă
poate cel mai bine, natura si contextul acestui proces. Conform acesteia, investiția este asociată
cu "schimbarea unei satisfacții imediate și sigure la care se renunță, în schimbul unei speranțe
viitoare ce s-ar obține și al cărui suport sunt tocmai bunurile investite”, pe scurt, "o cheltuială
certă pentru un viitor incert”,1 în plan teoretic investiția constituie: un plasament pe termen lung
pentru care se estimeazě efecte favorabile; o alocare de resurse (capitaluri proprii sau atrase) în
activităti profitabile, cu speranța recuperării lor pe baza veniturilor viitoare; o modificare a
patrimoniului generată de realizarea unor imobilizări corporale, necorporale sau chiar financiare;
un proces economic complex, generator al altor procese (de exploatare, de producție, prestații
etc.).2 În plan real, practic, tot ceea ce intreprinde omul, entitatea sau comunitatea, pentru a-și
depăși "condiția” statică, deci într-un context temporal dinamic, înseamnă, de fapt, investiție.
Realizarea unor construcții cu destinații diverse (întreprinderi, instituții de învățământ, spitale
etc.), achizițiile de bunuri pentru folosință îndelungată, achizițiile de titluri și active financiare
etc., constituie forme concrete, reale și diversificate ale investițiilor. De asemenea, efortul
necesar pentru asigurarea educației, instruirii membrilor societății constituie o investiție
continuă.
Complexitatea procesului investițional a determinat necesitatea unor abordări diferențiate
în funcție de relevanța în raport cu scopul și obiectivele propuse, moduł de percepție,
inregistrare, cuantificare a costurilor asociate unei investiții, interesele investitorilor sau ale
organizațiilor promotoare. Din această perspectivă, relevante pentru delimitarea conceptului de
investiții, in raport cu alte całegorii de eforturi sunt următoarele dimensiuni:
a) dimensiunea contabilă, ce asociază investiția la noțiunea de imobilizare în sens
contabil. Astfel investițiile reprezintă "toate bunurile mobile și imobile, corporale sau
necorporale, achiziționate sau create în organizație, destinate a rămâne constant sub aceeași
formă”. Condițiile ce decurg din această abordare au în vedere ca obiectul sau serviciul supus

1
Vasilescu l., Romanu l., Cicea C., - Investifti. Editura Economicň, Bucuresti, 2000.
2
Vasilescu l., Gheorghe Al., Dobrea C., Cicea C., - Eficienfa 'i evaluarea investi!iilor, Editura Eficon Press, Bucuresti,
2004.

4
achiziției să fie înregistrat, din punct de vedere juridic și patrimonial, în proprietatea organizației,
iar consumul acestuia să se realizeze pe o perioadă mai lungă de timp, care să depăsească cel
puțin durata unui exercițiu financiar.
b) dimensiunea economică conform căreia, investițiile sunt reflectate de
consumurile de resurse efectuate la momentul prezent, cu speranța inregistrării în viitor, a unor
efecte economice, eșalonate în timp, a căror valoare totală să fie superioară eforturilor inițiale.
Această abordare introduce o referire la intervalul de timp scurs între momentul consumurilor de
resurse, practic cel al eforturilor inițiale (momentul prezent) si momentul apariției efectelor
(moment viitor).
c) dimensiunea financiară, evaluează investițiile ca fiind "toate cheltuielile de
resurse care generează venituri și/sau economii pe o lungă perioadă de timp viitoare, la care
amortizarea (rambursarea) lor se face pe mai multi ani". Valoarea reală a efortului asociat unei
investiții are în componenta sa costul obiectivului nou realizat sau a celui asociat modernizării
unui obiectiv, la care se adaugă nevoia de fond de rulment necesară primului ciclu de exploatare.
Extinderea conceptului se realizează practic din punct de vedere al orizontului de timp, respectiv
cantitativ, ceea ce impune asigurarea unui echilibru între resursele disponibile (proprii sau atrase)
și nevoile identificate.
c) dimensiunea juridică, reflectată, în special, în relațiile, acordurile și
parteneriatele încheiate între diferitele entități implicate, cu privire la modul în care se asigură
promovarea, cooperarea, administrarea garantarea investițiilor. Din perspectivă juridică
internațională investiția este reflectată de "activele deținute de către investitorii unei părți
contractante pe teritoriul celeilalte părți contractante în conformitate cu legile și reglementările
aplicabile pe teritoriul ultimei". Această accepțiune vizează în primul rând natura alocărilor
financiare și cadrul legislativ ce se impune a fi respectat de către deținătorii de fonduri, respectiv
beneficiarii efectelor.
Teoria de specialitate diferentiază investițiile, după conținutul și structura acestora în
două categorii majore distincte, după cum urmează: investiții directe și investiții de portofoliu.
Investițiile directe sunt cele care participă la constituirea, extinderea sau dezvoltarea activității
unui agent economic în oricare dintre formele juridice prevăzute de lege, dobândirea de acțiuni
sau de părți sociale ale unei societăți comerciale sau înfiintarea / extinderea în România a unei
sucursale de către o companie străină. Investițiile de portofoliu sunt orientate spre dobândirea de
valori mobiliare pe pietele de capital organizate si reglementate în scopul obtinerii unor câstiguri
de capital din dividende si dobânzile aferente acestora, precum si din diferentele favorabile de
pret la vânzarea titlurilor.3 . În cadrul investițiilor directe sunt incluse si investițiile de capital ce
sunt asociate cu acele cheltuieli ocazionate de activități desfăsurate cu scopul mentinerii,
perfectionării și dezvoltării capitalului fix detinut de agentii economici (constructii, constructii
speciale, utilaje etc.).
Investitorul desemnează acea persoană fizică sau juridică, rezidentă sau nerezidentă, cu
domiciliul sau cu sediul permanent în România sau străinătate, care investeste în România în
oricare din modalitătile prevăzute de cadrul legislativ în vigoare.
Realizarea unei investiții, constituie un efort semnificativ pe o durata de timp limitată,
efectuat cu scopul atingerii unuia sau mai multor obiective. Dat fiind caracterul complex al
acțiunilor propuse si eforturile asociate, în conditiile unor restrictii din ce în ce mai numeroase
limitative, procesul investitional a trecut în sfera domeniu proiectelor, ceea ce determinat aparitia
unei concept distinct și anume: proiectul de investiții. Acesta poate fi definit ca un ansamblu
3
Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 92 / 30.12. 1997, cu privire la stimularea investițiilor directe

5
optimal de acțiuni de investiții bazate pe o planificare sectorială, globală coerentă, pe baza
căreia, o combinație definită de resurse umane, materiale etc. provoacă o dezvoltare economică,
socială determinată.
În raport cu alte categorii de cheltuieli ce intervin pe durata de viată a unei organizații,
indiferent de tipul acesteia, eforturile implicate de realizarea unui proiect de investiții sunt
diferite semnificativ datorită unor trăsături specifice:4
durata: orice investiție are un ciclu de viață propriu, caracterizată prin etape și momente definite,
în cadrul cărora parametrii economici asociați au o evoluție proprie, reflectată prin intermediul
unui tablou de flux de numerar. Fiecare etapă a ciclului de viată prezintă anumite particularități
în raport cu obiectivul propus, factorii implicați, dimensiunea eforturilor sau responsabilitatea
necesară;
eficienta: conform căreia, promotorul de proiect (organizația inițiatoare) acceptă schimbarea unei
disponibilități prezente de resurse, în baza unei serii de efecte viitoare care, în sumă totală
absolută, trebuie să fie superioare cheltuielilor inițiale;
riscul: decurge din evoluția parametrilor proiectului si modul in care acestia se diferentiază in
raport cu timpul. Această trăsătură se referă si la maniera în care diferentele intre valorile
estimate ale parametrilor si cele efectiv înregistrate pot fl cunoscute, anticipate, estimate si
cuantificate corespunzător.
În completarea trăsăturilor specifice unui proces investițional trebuie menționat caracterul
de unicitate reflectat de diferentele ce intervin, în mod permanent, inevitabil, între două procese
investiționale, aparent similare. Chiar dacă alocarea fondurilor de investiții se face în aceleasi
conditii, pe baza unor documente similare ca structură si continut, către aceleasi domenii si tipuri
de organizații, există întotdeauna o serie de factori aflati în permanentă schimbare (procedee
solutii tehnologice, tehnici de constructii montaj, materiale utilaje mai performante, evoluția
cursului de schimb, rata inflatiei, conditiile de piată, concurenta etc.) care pot afecta rezultatele
acțiunilor si implicit eficienta economică.
Prin faptul că implicarea în investiții complexe, constituie principala cale de promovare
a progresului tehnic si a noului, prin care se asigură introducerea, exploatarea si valorificarea
celor mai noi tehnologii si descoperiri din toate domeniile, este evidențiat caracterul novator al
procesului.
Economia națională, prin prisma experienței perioadei 1970 — 1990, a fost
caracterizată prin existenta unor capacități de producție mari, dotate cu utilaje, echipamente
tehnologii bazate pe consumuri semnificative de resurse utilități, respectiv grad scăzut de
flexibilitate și adaptabilitate. Practic aceasta a fost consecința desfășurării activităților într-o piață
închisă, reglementată la nivel strategic și operațional de autorități, cu un nivel al cererii și al
producției impus necorespunzător și fără corelație cu evoluția socio-demografică. Transformările
determinate de schimbarea completă din punct de vedere cantitativ și calitativ au adus firmele în
fața unor probleme majore legate de insuficiența resurselor, creșterea semnificativă a costurilor,
limitarea piețelor, intensificarea concurenței etc.
Răspunsul la aceste probleme a venit din sfera proceselor investiționale, a modului de
concepere, elaborare, implementare din punct de vedere strategic operațional. Corespunzător
acestora din punct de vedere practic, dar și teoretic, literatura de specialitate pune la dispozitie
două categorii distincte de investiții, după cum urmează: investiții in obiective noi si investiții in
obiective modernizate.

4
Stoian M. - Gestiunea Investițiilor, Editura ASE Bucureși, 2004.

6
 Investițiile in obiective noi sunt legate de dezvoltarea și implicarea în proiecte ce
pornesc de la „zero", fără activitate anterioară în domeniu, dar cu capacitate corespunzătoare din
punct de vedere administrativ și financiar. Investițiile de modernizare se referă la acele eforturi
asimilate retehnologizării, restructurării și dezvoltării unor obiective cu existență anterioară din
punct de vedere fizic și operațional, dar care nu mai pot funcționa în condiții de rentabilitate și
eficientă economică.
Trebuie precizat faptul că domeniile de referință pentru categoriile menționate anterior
nu sunt doar de natură economică, ele regăsindu-se și în sfera socială, ecologică, educațională,
informatică etc.
Fiecare din cele două tipuri de procese investiționale prezintă anurnite caracteristici,
avantaje si dezavantaje (vezi tabelul nr. 1.1).

Tabelul nr. 1.1. Avantaje si dezavantaje ale investițiilor noi si ale celor alocate
modernizării

AVANTAJE
INVESTIȚII NOI: INVESTIȚII DE MODERNIZARE
- pornesc de la o idee de succes sau de a - au ca punct de plecare o bază
un domeniu cu crestere semnificativă; tehnicomaterială existentă;
- sunt orientate pe proiecte moderne, cu - beneficiază de resurse umane specializate
aport semnificativ al ultimelor rezultate pe domeniu de activitate;
ale cercetărilor stiintifice îi tehnologice; - traditia si experienta pe o piată asigură
- sunt în corelație cu cerințele pietei; facilităti legate de profilul consumatorilor,
- sunt realizate in sistem modularizat, tendințele de pe piață și cunoașterea
ceea ce asigură facilități suplimentatre la potențială a concurenților.
modificările și adaptările ulterioare;
DEZAVANTAJE
INVESTIȚII NOI: INVESTIȚII DE MODERNIZARE:
- costuri inițiale semnificative, inclusiv - generează, în cele mai multe cazuri,
cele legate de amplasamentul viitorului probleme de natură socio - economică;
proiect; - apariția unor situații în care costurile
- durată mare de realizare, datorit nor pentru modernizarea si adaptarea unui
activități conexe (ex. : conexiunea la obiectiv existent, sunt mult mari decât cele
utilităti, obtinere acorduri și avize etc.); pentru realizarea unui obiectiv nou.
- dificultăți și constrângeri în a sigurarea - imposibilitatea integrării sistemelor
resurselor necesare. moderne, limitarea flexibilitătii si

Cele două orientări specifice proceselor investiționale s-au regăsit în ansamblul

sistemului economic național, însă trebuie să menționăm faptul că în perioada 1990 — 2000,
preponderente au fost investițiile de modernizare. Cauza acestora ține de evoluția sistemului, de
impactul reformelor economice la nivel de organizatie, de evoluția procesului de privatizare, de
contextul concurențial și de stabilitatea relativă a piețelor.

7
 Intensificarea schimburilor, asigurarea liberei circulații a capitalurilor, resurselor
informațiilor, concomitent cu demersurile asociate procesului de integrare europeană au
determinat o schimbare la nivel strategic, în sensul deplasării centrului de greutate către
proiectele de investiții noi. Avantajele acestei categorii de investiții s-au resimțit atât în
abordarea firmelor cu capital autohton cât, mai ales, în cea a firmelor multinaționale, care au
preferat o integrare coerentă și perfectă, adaptată cerintelor pietei, în detrimentul operațiunilor de
modernizare. Rezultatul direct a schimbării de poziție s-a resimtit în dezvoltarea masivă a unor
orașe sau regiuni care au înteles și interpretat corespunzător informațiile din piață în consecință,
au acționat prin asigurarea unor facilități investitorilor. Pe de altă parte, există pe plan național,
regiuni, al căror nivel de dezvoltare economică și implicit grad de atragere a investițiilor este
foarte scăzut în raport cu media pe țară sau la nivel de domeniu de activitate. Cauzele unor
situații de acest gen sunt complexe si tin de: lipsa infrastructurii generale și specifice,
inflexibilitatea autorităților în raport cu cerințele și interesele investitorilor, inconsecvența la
nivel strategic, concentrarea unor domenii de activitate în diferite regiuni.
În raport cu baza de plecare și specificul proiectelor de investiții, au fost delimitate și
alte două categorii de procese investiționale, consacrate și regăsite în practica internațională, dar
integrate din ce în ce mai puternic și pe plan național. Astfel putem vorbi de investiții de tip
greenfield, ce se referă la afacerile demarate în spații noi (destinate producției sau activităților
administrative), aflate pe suprefețe de teren pe care nu s-a mai construit niciodată. În paralel, a
fost inițiat și un alt concept de investiții și anume investițiile de tip brownfield, care sunt orientate
pe afaceri demarate pe suprafețe de teren aflate în spațiul intravilan, utilizat anterior în industrie
și unde mai pot fi construite noi clădiri.
Dezvoltarea economico-socială este influențată de o multitudine de factori interni și
externi. Dintre aceștia, un rol important îl are capitalul fix al agenților economici publici sau
privați.
În contextul dezvoltării si creșterii economico sociale, investițiile de capital se constituie
din totalitatea cheltuielilor pentru achiziția și realizarea de noi mijloace fixe, productive sau
social-culturale, pentru modernizarea, dezvoltarea și retehnologizarea celor deja existente.
Sunt asimilate investițiilor cheltuielile pentru asigurarea stocului de mijloace circulante
necesar la prima dotare, pentru formarea profesională a viitorilor salariați, pentru coordonarea
lucrărilor de realizare a activităților investiționale, cheltuieli pentru proiectarea tehnică,
tehnologică și constructivă a lucrărilor de investiții etc. Pentru o mai bună evaluare a efortului
depus în vederea realizării obiectivului este util ca în efortul investițional să se includă si
cheltuielile legate de demolări, exproprieri si amenajări; pierderea de profit ca urmare a
imobilizării unor resurse financiare sau a întreruperii procesului de productie pentru realizarea
investiției; cheltuieli pentru realizarea unor lucrări care vor asigura buna desfășurare a
obiectivului economic viitor (investiții conexe la nivel microeconomic).
Indiferent de domeniul de activitate sau sursa de finanțare, orice proces investițional are
în vedere anumite obiective specifice, între care putem aminti:
- dezvoltarea bazei tehnico-materiale existente și adaptarea acesteia la cerințele de flexibilitate a
ofertei, necesare pentru piețele interne, dar mai ales internaționale;
- extinderea gamei de produse și servicii diversificarea către alte alternative de utilizare;
- reducerea costurilor de exploatare, creșterea productivității muncii și a randamentului de utilizare
a capitalului;
- promovarea progresului tehnic prin utilizarea rapidă, în procesele economice, a rezultatelor
cercetării stiințifice și tehnologice;

8
- creșterea gradului de integrare a activității desfășurate în cadrul proceselor de cooperare
economică internațională;
- reducerea riscurilor de exploatare prin lărgirea și diversificarea surselor de aprovizionare, a
piețelor de desfacere etc.
Perioada de transformări majore, intervenită după anii 1990, pe plan național dar și
internațional, a generat o serie de modificări în structura fondurilor de investiții și a surselor de
finanțare a acestora. Inițial, eforturile investiționale erau acoperite din surse proprii de
provenientă natională, cu acoperire din sfera autorităților centrale (guvern, ministere etc.), sau
din profit la marile centrale industriale. Ele erau orientate pentru dezvoltarea extensivă a
capacităților de producție și susținute printr-o piață centralizată. Transferul întreprinderilor către
regii autonome, societăți comerciale sau alte forme de organizare, implicarea capitalului privat în
ansamblul sistemului economic și promovarea economiei de piață a redus drastic fondurile
alocate tuturor activităților, fapt resimțit și în plan investitional.
În același timp și organizațiile din sistemul bancar au redus nivelul creditelor acordate,
mai ales datorită imposibilității de returnare, a diminuării lichidităților și dificultăților legate de
cadrul legislativ. Condițiile de creditare, dobânzile din ce în ce mai ridicate, perioadele reduse de
restituire au condus la un cost ridicat al capitalului. Această situație a contribuit la creșterea
importanței fondurilor de investiții provenite din alte surse pentru dezvoltarea și modernizarea pe
plan economic și nu numai dar și la necesitatea elaborării unor politici de atragere a acestor
fonduri. În mod evident atragerea fondurilor a fost orientată spre mediul internațional, un mediu
mult mai divers dar și complex prin prisma cerințelor impuse, a condițiilor de accesare, a
necesității alinierii la anumite standarde și reglementări.
Din perspectiva orientării, investițiile organizațiilor pot fi orientate în plan național
(intern) sau în plan internațional (extern), cea din urmă categorie având un rol din ce în ce mai
important.
Investițiile internaționale au devenit practic „motorul" economiilor naționale prin
prisma contributiei semnificative la dezvoltarea micro si macroeconomică. Viteza de circulație a
capitalurilor pentru investiții în sfera celor de capital si de portofoliu a crescut semnificativ,
odată cu optimizarea sistemelor de cornunicatie si aparitia unor discrepante între diferite regiuni
în planul dezvoltării economico-sociale. Acestea au generat pe de o parte o categorie largă de
probleme pe plan intern dar și o serie de oportunităti pentru acele organizații care detin capitaluri
semnificative si care au experienta necesară valorificării corespunzătoare.
Corelatia dintre investiții dezvoltarea economică este complexă si are un dublu sens: pe
de o parte investițiile influentează cresterea economică prin volumul si dinamica lor, iar pe de
altă parte cresterea economică este influentată de calitatea investițiilor, de eficienta utilizării
resurselor consumate. 5
Strategiile la nivel micro si macroeconomic dezvoltate pe termen mediu lung reflectă un accent
semnificativ pus pe latura socială a proceselor investiționale. Elemente precum necesitatea
compensării gradului de ocupare a forței de muncă, îmbunătătirea calitătii vietii, alinierea pe
diferite planuri la standardele și principiile unor state dezvoltate, reducerea gradului de poluare
sau refacerea echilibrului ecologic etc., constituie factori de succes în atragerea și utilizarea
fondurilor de investiții
Problemele complexe ale comunităților, indiferent de nivelul de apreciere local, regional
sau național, au determinat intensificarea implicării autoritătilor publice în proiecte de investiții
cu impact major. În acest context, investițiile cu caracter public, orientate spre servicii destinate
5
Vasilescu, I, Românu, I., Cicea, C. — Investitii. Ed. Economicä, Bucuresti, 2000

9
colectivitătii sau cele care vizează alinierea la anumite standarde si reglementări, se
caracterizează printr-o paletă majoră de efecte induse în plan social, ecologic, cultural, regional
mai putin economic. Obiectivele acestor investiții sunt mai degrabă subordonate unei strategii
generale, integratoare la nivel de colectivitate si, ca atare efectele lor vor avea caracter
semnificativ la nivelul de ansamblu, ele fiind percepute diferit de diferitele entităti implicate.

1.2. Tipologia investițiilor

Necesitatea, utilitatea și relevanța complexă a investițiilor, în raport cu obiectivele

deținătorilor de resurse și necesitățile din ce în ce mai diferențiate ale organizațiilor au
determinat apariția unor criterii de clasificare diverse, recunoscute din punct de vedere teoretic si
practic. Numărul criteriilor studiate și aplicate este unul foarte mare, în baza caracteristicilor
avute în vedere, a deciziilor generate, a utilității în raport cu scopul și interesele analiștilor etc.
Cele mai relevante criterii în raport cu nivelul de analiză, sunt următoarele:
a) după legătura pe care o au cu obiectul proiectat, investițiile se clasifică în:
- investiții directe — sunt cele strict legate tehnologic, funcțional și spațial de obiectivul
propus a se realiza. Aceste investiții se calculează pe baza devizelor de cheltuieli, care se
întocmesc pentru întreaga investiției (devizul general); pe obiective (devizul pe obiectiv) sau
pe categorii de lucrări (devizul pe categorii de lucrări). Pe plan national documentația
aferentă devizului obiectivelor de investiții si recomandările cu privire la modul de
întocmire a acestora sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 28 din 22.01.2008.
Ponderea acestora în totalul costurilor asociate unei investiții este cea mai mare, în raport cu
alte categorii.
- investiții colaterale — materializate în lucrări care asigură utilitățile obiectivului de bază,
dar și altele necesare deservirii în condiții optime a acestuia (căi de acces, conducte utilități,
obiective de interes social etc.). Cheltuielile care se fac cu aceste investiții se stabilesc prin
devize special elaborate.
- investiții conexe — sunt acele cheltuieli orientate în alte obiective economico-sociale (aflate
în amonte) cu rolul de a asigura viitorului obiectiv, condițiile optime necesare desfăsurării
activităților propuse. Evaluarea acestor investiții, la nivel microeconomic, se face pe baza
devizelor pe categorii de lucrări si se includ în investițiile totale aferente obiectivului de
bază. La nivel macroeconomic investițiile conexe sunt cele finalizate în alte obiective
economice (în amonte) pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare
desfăsurării procesului de productie. Ele se realizează, de obicei, în ramuri sau domenii
conexe domeniului de bază, produc efecte în ramura sau sectorul respectiv, fără a afecta
eficiența proiectului inițial. Calculul acestor investiții se face cu ajutorul Balanței
Legăturilor dintre Ramuri.6
b) după structura lor, acestea se pot grupa în:
- masini, utilaje, echipamente, instalatii si linii tehnologice, inclusiv aparate de măsură
control;
- lucrări de constructii montaj, compuse din lucrări de constructii si lucrări de montaj al
utilajelor tehnologice realizate pe șantierele de constructii;
- lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substanțe utile în cadrul proceselor
de productie;
6
Vasilescu I. , Românu 1., Cicea C. — Investilii, Editura Economică, Bucure$i, 2000

10
 - alte cheltuieli de investiții care se referă la plantatii pomiviticole, până la trecerea acestora
pe rod, cumpărarea si cresterea animalelor până in momentul cand acestea dau primele
efecte productive.
c) după sursa de finanțare, investițiile se împart în investiții finanțate din surse
proprii sau din surse atrase. Sursele proprii se constituie din bugetul propriu (profit, rezerve,
fondul de amortizare etc.), în timp ce sursele atrase au la bază, in special alocatii de la bugetul
central, fonduri nerambursabile provenite de la institutiile naționale sau din partea Uniunii
Europene, fonduri rambursabile, credite bancare, leasing, fonduri de investiții etc.
Contextul economico-social si necesitătile diverse ale organizațiilor au determinat o
intensificare a utilizării surselor atrase pentru finanțarea investițiilor. Aceasta însă este
conditionată de două elemente distincte dar cu importantă majoră si anume, pe de o parte
respectarea unor criterii impuse de finantator, indiferent de caracteristicile acestuia, iar pe de altă
parte, problematica costurilor asociate finantării atrase, care în cele mai dese situatii devin
constrângeri pentru activitatea economico-financiară.
d) din punct de vedere al surselor de constituire, investițiile pot fi structurate pe trei
categorii:
- investiții proprii (autohtone) realizate de entităti economice, publice sau private,
românesti, pe teritoriul României;
- investiții mixte: realizate prin combinarea capitalului intern (autohton) cu capital străin
(public sau privat) materializate in obiective economico-sociale pe teritoriul tării
noastre;
- investiții străine: realizate cu capital integral străin, pe spatiul geografic al tării noastre.
e) după natura obiectivului, investițiile se pot materializa în obiective noi sau
modernizări, retehnologizări pentru unele deja existente. (Aspectele specifice acestor două tipuri
de investiții au fost prezentate in subcapitolul anterior);
f) după modul in care se execută investițiile, se disting trei categorii și anume: cele
în antrepriză, în regie proprie în sistem mixt. Utilitatea acestei clasificări este legată de obiective
de investiții ce au în componentă lucrări de constructii. Sistemul de antrepriză presupune
externalizarea integrală sau partială a unor lucrări către societăți specializate pe anumite domenii,
din motive legate de experientă, operationalitate, eficientă a costurilor sau timp. Regia proprie
are in vedere executia in cadrul organizației a tuturor lucrărilor, iar sistemul mixt este reprezentat
de o combinatie între primele două în baza disponibilitătii de resurse a experientei cornune.
Selecția alternativei de executie a unei investiții este influentată de o serie de factori,
printre care: gradul de specializare a lucrărilor de investiții dimensiunea obiectivului corelată cu
capacitatea administrativă si operatională a organizației, experienta anterioară sau resursa de
timp disponibilă. In cazul investițiilor private, organizatia beneficiară de proiect este direct
responsabilă de modul de executie, în timp ce investițiile publice sunt realizate aproape integral
în antrepriză sau sistem mixt (proiectarea, organizarea licitatiilor, justificarea și fundamentarea
se realizează in regie proprie, in timp ce executia fizică a constructiilor se face de către firme
specializate antrepriză).
g) din punctul de vedere al scopului investițiilor putem distinge:
- investiții de înlocuire, care presupun în prealabil dezafectarea unor elemente
existente din cauza uzurii fizice sau morale si respectiv înlocuirea lor cu altele noi;
- investiții de expansiune care sunt orientate pe extinderea sau dezvoltarea unor
spatii existente, crearea de obiective noi;

11
 - investiții de inovare modernizare, care se referă la acțiuni investiționale de
implementare a rezultatelor progresului tehnologic în activitatea curentă,7
h) în funcție de veniturile din care se finanțează, investițiile pot fi investiții nete și investiții
brute. Investițiile nete sunt constituite din sumele de bani ce provin din produsul national net au
ca scop sporirea capitalului fix si a stocurilor de materii prime si materiale. Dacă la investiția și
netă se adaugă amortizarea care are ca scop principal înlocuirea capitalului fix uzat, se obtin
investițiile brute, care contribuie la cresterea absolută a capitalului fix.
i) în raport cu riscul aferent investițiile sunt structurate in următoarele grupe 8 :
- investiții cu risc similar, normal celui atașat activității normale a organizației, cum
sunt cele legate de achiziția de echipamente specific;
- investiții cu risc mediu, cum sunt cele legate d dezvoltarea unor servicii
noi, modernizarea unora existente destinate unor grupuri țintă cunoscute;
- investiții cu risc ridicat, care se referă la acțiuni noi, în raport cu
activitățile anterioare, care sunt orientate pe implementarea rezultatelor cercetării și
inovării în domeniu: efectele acestor acțiuni sunt cunoscute și incerte pe termen mediu și
lung;
- investiții cu risc„ alb” pentru acțiuni cu scop social la care efectele sunt
greu de cuantificat;
- investiții cu risc„ impus” prin care agentul economic este obligat să se
alinieze cu reglementările legislative în vigoare interne și internaționale(protecția
mediului și protecșia muncii).
j) clasificarea investițiilor poate fi realizată și în raport cu cronologia intrărilor și ieșirilor
(momentul în care se consumă eforturile, respectiv momentul în care se manifestă
beneficiile).9 Din acest punct de vedere, distingem:
- investiții de tip o singură intrare — o singură ieșire (point-input, point-output),
specifică unor procese în care toate eforturile sunt angajate la un moment initial, iar efectele
estimate se înregistrează o singură dată la un moment viitor;
- investiții cu intrări multiple în mai multe etape o singură ieșire (continuous -
input, point-output); specifice unor procese în care eforturile se consumă eșalonat, pe o durată
mai lungă de timp, iar efecte se manifestă unitar la un singur moment viitor de timp;
- investiții cu o singură intrare și ieșire (multiple continuu) pe o perioadă mai lungă
de timp (point-input, continuous-output); eforturi la un moment de tip si efecte repartizate pe un
interval considerabil de timp;
- investiții cu intrări multiple — ieșiri multiple (continuousinput, continuous-
output), atât eforturile cât si efectele sunt eșalonate pe un interval considerabil de timp.
Investițiile specifice sistemelor economice moderne se încadrează, cel mai adesea, în ultimele
două categorii (intrări unice sau multiple, respectiv iesiri multiple), dat fiind faptul că pot avea la
origine finantări din surse diferite, au impact complex pe un orizont relativ mare de timp si
înglobează simultan aspecte de natură economică, socială si institutională.
Pentru criteriile mentionate apreciem ca ele constituie baza pentru evaluarea preliminară
a conceptului de investiții si în acelasi timp oferă o imagine corespunzătoare asupra contextului,
utilitătii si necesitătii acestora în raport cu obiectivele organizațiilor implicate.

7
Peumans H, - Theorie et practique dea calculs d’investissments, Dunod, Paris, 1979
8
Zait D. , - Eficiența economică a investițiilor, 1987
9
Galesne A. , - Les decisions financieres de I Jentreprise L 'investissement, Paris, Dunod, 1981.

12
 1.3. Scurt rezumat

În cadrul acestui modul au fost prezentate locul și rolul investițiilor în cadrul unei
societăți. Plecând de la definiția conceptului de investiții, în viziunea mai multor autori, s-au
prezentat cele patru dimensiuni relevante ale conceptului de investiții și anume: dimensiunea
contabilă, economică, financiară și juridică. În continuare a fost prezentată noțiunea de proiect de
investiții și principalele eforturi implicate de edificarea unui proiect de investiții în obiective noi
și în obiective de investiții modernizate, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. De asemenea,
au fost prezentate principalele clase de cheltuieli asimilate investițiilor.
În continuare au fost prezentate clasificări și grupări ale investițiilor din punct de vedere
ale mai multor criterii.

1.4. Subiecte și teme de evaluare

1. Definiți investițiile în viziunea economistului Pierre Massé.

2. Prezentați dimensiunea financiară a investițiilor.
3. Definiți investițiile de capital.
4. Precizați diferența dintre investițiile în obiective noi și investițiile de modernizare.
5. Definiți investițiile greenfield.
6. Prezentați definirea investițiilor colaterale.
7. Prezentați clasificarea investițiilor din punct de vedere al riscului.

1.5. Bibliografie modul

1. Vasilescu I., Cicea C., Dobrea C., Managementul investițiilor, Ed.EficonPress,

Bușu C., Alexandru GH. București, 2009

2. Vasilescu I., Românu I., Cicea C. Investiții, Ed. Economică, București, 2000

3. Vasilescu I., Românu I. + colectivul Managementul investițiilor, Ed. Mărgăritar,

București, 2000

13
14