Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Etnogeneza:
Etnogeneza româ nilor se înscrie în procesul de constituire a popoarelor romanice. Cei mai
îndepă rtaţi stră moşi ai noştri sunt tracii , un neam indo-european , conturat in mil. II i.Hr.
N – Carpaţii Pă duroşi
S – Munţii Haemus
V – Dună rea Mijlocie si râ ul Sava
E – M.Neagra si Nipru
Tracii tră iau organizaţi in uniuni de triburi , fiind conduşi de basilei , că petenii politico-militare şi
religioase. Tracii au fost realizatorii metalurgiei bronzului. La mijlocul mil. I i.Hr. , se vor contura tracii
nordici , numiţi în izvoarele istorice greceşti sub numele de – GEŢI.
Geţii au fost realizatorii metalurgiei fierului, aceştia fiind influenţaţi de că tre greci, care , în sec. VII-VI
i.Hr. , şi-au întemeiat pe ţă rmul de vest al M.Negre mai multe colonii (centre economice , politice şi culturale)
: Olbia , Tomis , Histria , Calatis , Messembria . De la greci, geţii vor prelua : roata olarului , moneda , alfabetul
şi tehnici de prelucrare a fierului.
Primele menţionă ri istorice despre geţi apar in lucrearea lui Herodot–“Istorii” , unde este amintit
episodul din 514 i.Hr. câ nd regele persan Darius, aflat într-o campanie militara la nord de Dună re, împotriva
sciţilor , va fi întâ mpinat de geţi. Herodot face referire la religia politeista a geţilor, care-l aveau ca şi element
central pe Zamolxez, zeu al nemuririi.
Geţii erau organizaţi in uniuni de triburi , iar fiecare astfel de uniune importantă îşi avea centrul într-
o aşezare fortificată , a că rei denumire purta sufixul “-dava”.
În sec. I i.Hr. , în izvoarele istorice romane , apare etnonimul “dac” , ce desemna populaţia ce locuia în
spaţiul intra-carpatic. Geţii erau de acelaşi neam cu dacii , avâ nd aceeaşi religie şi vorbind aceeaşi limba.
Primul stat geto-dac a apă rut în contextul apropierii pericolului roman , în timpul domniei lui
Burebista(82i.Hr. – 44i.Hr.). Acesta a unificat triburile geto-dace şi a supus coloniile greceşti , dar şi
triburile celtice ale boiilor si teuriscilor.
Centrul statului dac era localizat în Munţii Orastiei , la Sarmisegetusa Regia. Capitala era protejată de un
sistem defensiv format din mai multe cetă ţi :
N – Carpaţii Pă duroşi
S – Munţii Haemus
V – Dună rea Mijlocie şi pă rţi din Slovacia
E – Marea Neagră şi gurile fluviului Bug
Burebista se va implica în politica interna romană , în ră zboiul civil (49i.Hr. - 48i.Hr.) dintre
Pompeius şi Caesar. Pompeius va fi înfrâ nt, iar Caesar se va proclama “dictator” şi va plă nui o campanie
militară împotriva dacilor, însă va fi asasinat în 44i.Hr., aceeaşi soartă avâ nd-o şi Burebista.
După 44i.Hr., regatul se va împă rţi in 4-5 regate mai mici, cel mai important avâ nd centrul la
Sarmisegetusa Regia. Dacii vor fi influenţaţi de că tre romani, fiind preluate elemente de tehnică romană ,
vestimentaţia, arme, ceramică , iar în plan cultural, alfabetul latin.
În perioada sec. I i.Hr. – Sec I d.Hr., la Sarmisegetusa Regia se vor succeda 4 regi:
Deceneu
Comosicus
Scorilos
Duras
Pericolul roman a gră bit refacerea statului geto-dac. În timpul lui Domniţianus, romanii au organizat
o campanie la nord de Dună re, trupele sale înaintâ nd prin Banat, sub conducerea generalului Cornelius
Fuscus, dacii câ ştigâ nd în 87 lupta de la Tapae. În această luptă se va afirma un tarabostes din S-V
Transilvaniei, Diurpaneus Decebalus (87-106), care va fi ales ca rege.
În 89, Decebal a întâ mpinat o nouă campanie a romanilor, condusă de Tettius Iulianus, romanii
câ ştigâ nd lupta de la Tapae. Se va încheia pacea dintre Domniţian şi Decebal, prin care, În schimbul unor
avantaje economice şi militare, dacii trebuiau să apere graniţele din N-V Imperiului Roman.
N – Carpaţii Pă duroşi
S – Dună re
V – Tisa
E – Siret
I.c) Războaiele daco-romane:
Împă ratul Traian(89-117) va pregă ti cucerirea Daciei, cauzele primului ră zboi daco-roman fiind:
Primul război daco-roman(101-102). A debutat prin trecerea Dună rii de că tre trupele
romane , în martie 101 şi înaintarea lor prin Banat, obţinâ nd victoria de la Tapae. Cuceresc cetă ţile
Că pâ lna şi Costeşti. În timpul iernii , Decebal va organiza acţiuni militare în Moesia , ală turi de
barbari. Vor fi respinşi la Durostorum şi Adamclisi. Luptele vor fi reluate în primă vara lui 102 , iar
apropierea romanilor de Sarmisegetusa Regia l-a forţat pe Decebal să ceară pace.
Decebal nu a respectat condiţiile pă cii. Va ataca garnizoanele romane din S. Transilvaniei. Pentru a
întă ri controlul asupra Dună rii , romanii vor construi la Drobeta (103-105), podul realizat de arhitectul
Apolodor din Damasc.
Al doilea război daco-roman(105-106). In 105 romanii au pornit pe mai multe direcţii, prin
Banat , Oituz , Oltenia , pasajul Rucă r-Bran. În vara lui 106 , cetă ţile din Munţii Oraştiei au fost
cucerite şi distruse, iar Sarmisegetusa asediată şi incendiată , apă ră torii retră gâ ndu-se spre nord .
Decebal, ajuns din urmă , se va sinucide.
Cea mai mare parte a statului dac va fi transformată în provincie romană . Au existat şi zone care nu
au fost incluse in provincia Dacia, acestea fiind locuite de dacii liber : Moldova, Crişana , Maramureş.
Ră zboaiele daco-romane sunt amintite de :
Monumentul de la Adamclisi
Columna lui Traian
Podul de la Drobeta
11aug 106 – Conform unei diplome militare, descoperite la Porolissum , Dacia este
atestată drept Provincie Romană
II. Romanizarea:
Romanizarea este un proces de asimiliare etnolingvistică între romani şi populaţia cucerita. Aceasta
reprezintă un proces indelungat, ce presupune însuşirea de că tre locuitori a tradiţiilor, obiceiurilor,
normelor juridice , religie, culminâ nd cu însuşirea limbii latine.
În spaţiul româ nesc, romanizarea s-a desfă şurat in două etape distince:
1. Etapa preliminară – sec. I i.Hr.-> sec. I d.Hr – lumea dacă resimte influenţe romane
2. Etapa propriu-zisă – 106->274 – câ nd acţionează o serie de factori
Factori Caracteristici
provincia romană Dacia işi avea reşedinţa la
Ulpia Traiana Sarmisegetusa
avea statut imperial , fiind controlată de un
delegat al împaratului , denumit legatus
augusti pro-praetor
a suferit reforme administrative :
I. 118-119-> Dacia Superior (Transilvania + Banat)
Administraţia Dacia Inferior (S. Moldovei + Oltenia)
II. 122-123-> Hadrian creează Dacia Porolisensis
III. 168 -> Marcus Aurelius redenumeşte
aceste unitaţi :
Dacia Malvensis (Malval)
Dacia Apulensis (Apulum)
Dacia Porolisensis(Porolissum)
în provincia Dacia erau prezente două
legiuni : Legiunea XII Gemina (Apulum) şi
Legiunea V Macedonica(Potaissa)
Armata aceste legiuni erau alcătuite şi din trupe
auxiliare, formate din localnici : cohorte si
alae
după satisfacerea serviciului militar (25 de
ani) , veteranii erau lasaţi la vatră, primind
Veterani cetăţenie romană şi dreptul de a întemeia o
familie, apărând astfel familiile mixte
aduşi pentru exploatarea economică din zonele :
Panonia , Raetia, Galia, Asia Mică, Hispagna
au introdus mai multe tipuri de aşezare umană:
Cannabae – aşezarea de lângă castre
Coloniştii Vicus – aşezare rurală cu reţea stradală
fără incintă de apărare
Villa Rustica – proprietatea rurală, cu
locuinţa şi anexele sale
Pagus – aşezare rurală , rasfirată
] existenta a două tipuri de oraşe
Municipia – oraşe cu autonomie proprie
(Dierna – Orşova) , (Tibiscum – Jupa) , (Porolissum)
Colonia – oraşe ce copiau modelul Romei
Urbanizarea (Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Apullum, Potaissa ,
Napoca , Drobeta)
] asociaţiile de tip collegia – grupau
localnicii pe bază religioasă , profesională
sau de provenienţă
] se vor manifesta două procese în plan spiritual:
W Sincretismul religios – îmbinarea într-o
singură divintate a trăsăturilor a două sau mai
Religia multe divinităţi
W Inerpretatie Romane – adorarea
divinităţilor romane sub identitatea divinităţilor
locale
& limba latină
Cultura & şcoli particulare sau publice (Vetsel, Zam)
& tăbli cerate şi ştiri (Alburus Maior)
& în provincia romană Dacia au acţionat edictele
imperiale ,cel mai important fiind Edictul lui
Dreptul roman Caracala (212) -> primeau cetăţenie romană
toţi locuitorii de condiţie liberă
& încadrarea vieţii economice din provincie în cadrul
Economia Imperului Roman
Împă ratul Aurelian (270-275) a preferat să abandoneze provincia Dacia, pentru a fixa apă rarea pe
Dună re, datorită presiunii migratorilor. Retragerea aureliană (271-274) a presupus procesul de retragere a
autorită ţilor, armatei, administraţiei la S. de Dună re.
După 274, dacii liberi pă trund în teritoriul fostei provnicii , unde vor fi supuşi romaniză rii de că tre
populaţia daco-romana , ră masă la N. De Dună re.
Dacii au fost exterminaţi în timpul ră zboaielor daco romane. Ideea era preluată dintr-o lucrare scrisă
în sec. IV de Eutrarius : “Ab Urbe Condita”
Teoria lui Roesler : Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană – 1884 – lucrarea
lui Al. D. Xenopol prelua ideile Şcolii Ardelene. Principalele argumente ale acestei lucră ri sunt:
Nici un izvor antic nu a precizat faptul că dacii au fost exterminaţi în ră zboaiele cu Traian
Toponimele şi hidronimele dacice sunt pă strate şi sub stă pâ nire romană
a. Toponime : Napoca , Apullum , Potaiisa , Drobeta
b. Hidronime : Danubius , Pyertus , Alutus, Somus
Perioada de 165 de ani a fost suficientă pentru impunerea elementului romanic , fiind ştiut faptul că
unele popoare s-au romanizat în mai puţin de 100 de ani
Existenţa cuvintelor slave în lb. Romana este justificată de convieţuirea româ no-slava în sec. VI-VII ,
iar existenţa confesiunii ortodoxe se explică prin influenţele culturale din S-E Europei , din partea
Bizanţului
Caracterul nomad explicat prin pă storitul transhumant
Roesler invoca apropierea dialectelor daco-româ ne şi moravo-romane . Acest lucru ţine tot de o
existenţa iniţială a unei romanită ţi orientale puternice din spaţiul N Dună rean.
Cuvintele comune din albaneza şi româ nă este explicată prin vechiul fond indo-european tracic.
Nici o sursă istorică nu afirmă stabilirea unui popor la S de Dună re.
Teoria continuităţii – a fost întă rită prin numeroasele descoperiri arheologice din sex XX-
lea , un rol important în acest sens avâ ndu-l numeroasele inscripţii latine care atestă convieţuirea
romano-dacă . Istorici de seamă ce întă resc această teorie sunt : N. Iorga şi I.C.Brătianu
Cronologie
Data Eveniment
514 i.hr. Regele Darius intâlneşte dacii
Sec i i.hr. Apare etnonimul dac
82 i.hr. – 44 i.hr. Burebista
49 i.hr. – 48 i.hr. Războiul civil din Imperiul Roman
44 i.hr. Asasinarea lui Burebista şi Caesar
9-10 Romanii pun bazele provinciei Panonia
15 Apare la S. de Dunare provincia Moesia
46 Dobrogea este anexată Moesiei
87 Lupta de la Tapae dintre Cornelius Fuscus şi daci
89 Lupta de la Tapae dintre Tettius Iulianus şi daci
89 Pacea dintre Domnitian şi Decebal
87 – 106 Decebal
89 – 117 Traian
101 – 102 Primul război daco-roman
103 – 105 Construirea podului de la Drobeta
105 – 106 Al doilea război daco-roman
11 august 106 Este atestată provincia romană Dacia
118-119 Prima reformă administrativă a Daciei
122-123 A doua reformă administrativă a Daciei
168 Marcus Aurelis – a treia reformă adm a Daciei
212 Edictul lui Caracala/Constitutia Antoniană
270-275 Împaratul Aurelian
271-274 Retragerea Aureliană
306-337 Constantin cel Mare
527-565 Iustinian
303-304 Edictele anti-creştine emise de Diocletianus
313 Edictul de la Mediolanum – Constantin cel Mare
392 Edictul lui Theodosius cel Mare – creştinismul era
religia oficială a imperiului
376 Vizigotii împinşi la S de Dunăre de huni
395 Divizarea Imperiului Roman
602 Slavii se vor stabili la S de Dunare
1867 Instaurarea Regimului Dualist Austro-Ungar
1791 Supplex Libellus Valahorum
1781 Istoria Dacilor Transalpini
1871 Studii Romaneşti: Cercetări asupra istoriei vechi a
românilor / Teoria Roesleriană
1884 Teoria lui Roesler: Studii asupra stăruinţei
românilor in Dacia Traiană
Oameni, Societate si Lumea Ideilor.
-Europa intre democratie si totalitarism-
În sec. XX-lea , Europa cunoaşte instaurarea regimurilor democratice, proces generalizat după primul
ră zboi mondial , câ nd majoritatea statelor nou apă rute vor adapta regimul democratic.
Trasaturi
Existenta unei legi fundamentale care sa
precizeze forma de guvernamant
Separarea puterilor in stat
Regmiul Democratic Votul universal
Garantarea drepturilor si libertatilor
cetatenesti
Alegeri libere
Existenta statului de drept
Pluralismul politic
Principala problemă în perioada interbelică a fost disputa dintre democraţie şi totalitarism. În statele
nou-formate se vor instaura în cele din urma regimurile totalitariste:
Polonia 1926
Iugoslavia 1929
Austria 1933
Grecia 1936
Romania 1938
În statele occidentale , democraţia s-a mentinut în perioada interbelică şi după 1945, ( Franţa, Anglia,
Statele Nordice) , iar în centrul Europei , democraţia s-a menţinut doar în Ceho-Slovacia, care va fi insă
dezmembrată de nazişti în 1938.
I.a) Particularitatile principalelor regimuri democratice:
II. Totalitarismul:
Experienţa pe care statele au avut-o în primul ră zboi mondial – restrâ ngerea drepturilor cetă ţeneşti,
subordonarea instituţiilor, controlul manifestat asupra cetă ţenilor, vor fi modalită ţile utilizate de că tre
regimurile totalitare. Acest regim a apă rut in perioada interbelică , pe fondul unei crize a sistemului
democratic.
Trasaturi
Existenta unui singur partid / ideologii
Cetatenii sunt subordonati statului
Incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti
Regimul Totalitar Actiunea propagandei in raspandirea ideologiei
Inexistenta pluripartidismului
Puterea controlata de partidul unic si de dictator
Cultul personalitatii dictatorului
Anti-parlamentismul ; anti-liberalismul
Controlul asupra populatiei prin politia politica
După 1918 , diferenţele economice majore , şomajul , inflaţia , nemulţumirile sociale , au alimentat şi
accelerat procesul de instaurare al regimurilor totalitare. Se va consolida convingerea că regimurile
democratice nu sunt capabile să redreseze situaţia.
Stanga Dreapta
Regimuri Totalitare Germania – nazism
U.R.S.S. – comunism
Italia - Fascism
II.a) Regimul Comunist – URSS:
Rusia se confrunta cu o criza economică , politică şi militară , datorată înfrâ ngerilor suferite pe frontul
din primul ră zboi mondial.
La 1 martie 1917 , puterea era preluată de un guvern provizoriu , condus de prinţul Lvov, care va
decide reformele : “Libertatea presei” şi “ Ziua de lucru de opt ore” , iar pe 2 martie 1917 , ţarul Nicolae al II-
lea abdica.
Se vor constitui sovietele – consilii formate din muncitori şi soldaţi, care trebuiau să asigure controlul
populaţiei. Acestea vor fi influenţate de partidul bolşevic. Lenin va lansa din exil “Tezele din Aprilie” , în
care preciza necesitatea preluă rii puterii prin revoluţie şi instaurarea proletariatului.
Va fi realizat un nou guvern , numit Consiliul Comisarilor Popoarelor din Rusia ; era recunoscut
dreptul popoarelor din Imperiul Ţarist la auto-determinare. În decembrie 1917, decretul asupra pă cii
stabilea mă surile pentru pacea cu Puterile Centrale. Pacea se încheia la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk.
Bolşevicii îşi vor consolida puterea prin poliţia politică creeată in decembrie 1917 de Lev Trotski. În
iulie 1918 ţarul Nicolae al II-lea era închis la Ekaterinburg, proclamâ ndu-se RSSR ( Republica Sovietică
Socialistă Rusă ).
1918 – 1920 -> are loc ră zboiul civil dintre bolşevici şi adepţii tarului, sprijiniţi de Antanta. Bolşevicii
vor câ ştiga această luptă . Vor fi desfiinţate celelalte partide politice , confiscate proprietă tile private, va fi
instaurată cenzura, iar liderii opoziţiei închişi sau ucişi.
La 30 decembrie 1922, prin ală turarea Transcaucaziei , Ucrainei şi Bielorusiei la RSSR, se puneau
bazele URSS-ului (Uniunea Republicilor Socilaiste Sovietice ) , organizată conform Constituţiei din 1924. În
1924 moare Lenin , puterea fiind exercitată de că tre biroul politic , Stalin reuşind sa acapareze puterea.
STALINISMUL
Stalin Buharin
Trotki Rikov
Tomski Znioviev
Kamenev
Disputa dintre Stalin şi Troţki pe marginea direcţiei politice ( Troţki susţinea teoria revoluţiei
permanente / exportul de revoluţie ; Stalin susţinea ideea comunismului într-o singura ţară , sprijinit şi de
ceilalţi membrii ), va duce la înlă turarea lui Troţki din funcţia de comisar de ră zboi (1925) , in 1929 va aduce
exilarea acestuia, pentru ca acesta să fie asasinat în 1940 în Mexic.
În decembrie 1927 , debuta Regimul Stalinist (1924/1927 – 1953). A fost lansat conceptul de
duşman al poporului – orice persoană ce dovedea susţineri împotriva sistemului era acuzat şi condamnat
la moarte sau dus in lagă rele de muncă .
II.b) Fascismul:
Criza Italiei de după 1918 a fost accentuata de mişcă rile socialiste din 1919-1920. O mare parte a
burgheziei vor susţine extrema dreapta ca o garanţie în faţa ameninţă rii din stâ nga.
Primele grupă ri fasciste au aparut la Milano , creeate de Benitto Mussolini în 1919 , ce reuneau
veteranii de ră zboi ( fascii de combatimento). Aveau ca simbol “fascia” - simbol roman din timpul
republicii.
Ideologica fascistă – “statul naţiune este elementul primordial şi era vazut ca o fiinţă distinctă de cea a
indivizilor , care sunt subordonaţi statului”
În 1922 se fonda Partidul National Fascist . La 28 octombrie 1922, n urma Marşului Asupra
Romei , Victor Emanuel al II-lea de Savoia îi acorda lui Mussolini funcţia de prim-ministru.
II.c) Nazismul:
Naţional socialismul – nazismul – este varianta germană a fascismului, conturat în anii 1930.
Nazismul a fost ideologia Partidului Muncitoresc German înfiintat în ianuarie 1919, denumit mai apoi
Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani (NSDAP).
Adolf Hitler , nă scut în 1889 în Germania, se va înrola voluntar în armata germană , participâ nd la
primul razboi mondial , resimţind nemulţumirile naţiunii în 1918.
Germania considera că i s-a impus un dictat la Versailles, condiţiile tratatului fiind inacceptabile :
Partidul Nazist, iniţial restrâ ns, va atrage tot mai mulţi adepţi pe fondul crizei economice din primii
ani de după razboi datorită ideilor vehiculate:
Nationalism
Anti-liberalism
Anti-parlamentarism
Puritatea rasiala
Redobandirea onoarei nationale
Ideile de bază ale doctrinei naziste vor fi regă site în cartea lui Hitler – Mein Kampf (Lupta Mea) ,
scrisă în 1925 .Criza economică din 1929 va oferi partidului nazist şansa de a se afirma. Acesta va obţine la
alegerile din 1932 cele mai multe voturi, iar preşedintele Paul von Hindenburgh îl va desemna pe Hitler
cancelar al Germaniei la 30 ianuarie 1933.
27-28 februarie 1993 – Incendierea Reichstagului – pentru a elimina opoziţia, naziştii vor
înscena incendierea Parlamentului , blamâ nd pentru acest act pe comunişti şi socialişti , care vor fi
arestaţi. A 2-a zi va fi introdusă starea de urgenţă - > limitarea drepturilor civile
martie 1933 – pentru a-şi mari ponderea in Parlament, naziştii vor organiza noi alegeri.
Iulie 1933 – erau desfiinţate partidele politice, Partidul Nazist devenind partidul unic
29-30 iunie 1934 – Noaptea Cuţitelor Lungi – trupele S.A. dovediseră în mai multe râ nduri
insubordonare în faţa lui Hitler, motiv pentru care , liderii acestei organizaţii para-militare vor fi
asasinaţi, în frunte cu conducă torul să u Erns Rohm
Organizaţii naziste :
Lagare de concentrare :
Auschwitz-Birkenau Belzec
Treblinka Dachau
Sobibor Buchenwald
Majdanek Bergen-Belsen
Cronologie
Data Eveniment
1926 Comunismul în Polonia
1929 Comunismul în Iugoslavia
1933 Nazismul în Austria
1936 Comunismul în Grecia
1938 Comunismul în Romania
21 iunie 1946 Referendumul din Italia
1947 Constituţia Republicii Italia
august 1919 Constituţia de la Weimar
1925 Preşedintele Paul von Hindenbrugh
17 iun – 20 aug 1945 Conferinţa de la Potsdam
8 mai 1949 Contituţia de la Bon – RFG
octombrie 1949 Apariţia RFG-Ului
1949-1963 Cancelarul Konrad Adenauer
30 octombrie 1990 Unificarea Germaniei
1946-1958 A 4-a Republică Framceză
1968 Constituţia Franceză a lui Ch. Gaulle
1959-1969 Ch. De Gaulle preşedinte al Franţei
1962 Amendament Constituţional - Franţa
1979-1990 Margareth Thatcer
1982 Marea Britanie vs. Argentina
23 feb/8 mar 1917 Revolutia Burgheză - Rusia
Congresul de la Londra şi Bruxelles al
1903 revoluţionarilor din Rusia
1 martie 1917 Guvernul Lvov
2 martie 1917 Ţarul Nicolae al II-lea abdica
25 oct/ 7 nov. 1917 Revoluţia Bolsevica
2 nov 1917 Declaraţia Popoarelor din Rusia
3 martie 1918 Pacea de la Brest-Litovsk
30 decembrie 1922 Apare URSS
1924 Constituţia URSS
1925 Stalin + Kamenev si Zenoviev vs Trotski
1929 Trotski exilat
1940 Trotski asasinat în Mexic
1924/1927-1953 Regimul Stalinist
1928-1933 Primul plan cincinal
1929 Colectivizarea în Rusia
1935 Lansat conceptul de Stahanovism
1936-1939 Marea Teroare în Rusia
1922 Lua nastere Partidul Naţional Fascist
28 octombrie 1922 Marşul asupra Romei
1925 Legea – Puterile lui Mussolini în stat
1925-1926 Desfiinţarea sindicatelor şi apariţia Frontului Muncii
1923 Pacea de la Lousagne
1929 Concordatul de la Luterano
1935-1936 Italia cucereşte Etiopia
1936-1939 Războiul civil din Spania
1939 Italia anexa Albania
30 ianuarie 1933 Hitler prelua puterea – desemnat cancelar
1925 Mein Kampf
27-28 februarie 1933 Incendierea Reichstagului
23 martie 1933 Legea de Împuternicire
29-30 iunie 1934 Noaptea Cuţitelor Lungi
1 aprilie 1933 Boicotul General
15 septembrie 1935 Legea Cetăţeniei – Legile rasiale de la Nurnenberg
14 noembrie 1935 Legea stigmatizării evreilor – Nurnenberg
9-10 noembrie 1938 Noaptea de Cristal
13 martie 1935 Reintroducerea serviciului militar obligatoriu
7 martie 1936 Remilitarizarea Renană
11-12 martie 1938 Anschluss-ul
29-30 septmebrie 1938 Conferinţa de la Munchen
23 august 1939 Pactul Ribbentrop-Molotov
1 septembrie 1939 Polonia atacată de Germania
Sistemul politic al Româ niei , la început de sec. XX, s-a bazat pe Constituţia din 1866. Aceasta a
stabilit un regim liberal. Constituţia era structurată pe 8 titluri , capitole şi secţiuni, precizâ nd că principatele
unite reprezintă un singur stat – ROMÂNIA.
Monarhul era un factor de echilibru al scenei politice. Reprezentantul monarhiei , Carol I , a continuat
programul de modernizare a Româ niei , începute de Al.I.Cuza. A susţinut lupta naţională a româ nilor de
peste graniţă , domnia sa garantâ nd stabilitate politică .
Prima realizare a fost conducerea Româ niei spre independenţă , proclamată la 9 mai 1877 şi
recunoscută de Marile Puteri prin Congresul de Pace de la Berlin – 1/13 iunie-1/13 iulie 1878.
Sistemul politic întemeiat la 1866 era reglementat de votul cenzitar. Existau 4 colegii electorale,
numă rul lor fiind redus la 3 in iunie 1884 : un colegiu pentru camera Deputaţilor şi 2 colegii pentru Senat.
Colegiul electoral – grupa categoriile de alegă tori, diferenţiate pe criteriul averii
Colegiul electoral era format din 100.000 alegă tori. Scena politică a fost dominată de 2 partide :
Partidul Naţional Liberal şi Partidul Conservator.
Partidul Conservator
Membrii Marcanti A fost condus de
Lascar Catargiu ,
Titu Maiorescu ,
P.P.Carp,
Gh Grigore Cantacuzino (1889-
1907)
Categoria Reprezentata Reprezentau interesele marilor mosieri
După 1918 , Romania a cunoscut schimbari radicale în cadrul suprafetei (137.000 -> 295.049 km) şi
populatiei. Apar minoritatile nationale:
Româ nii – 71,9%
Maghiarii – 7,9%
Germanii – 4,1%
Evreii – 4%
Concretizarea României Mari a impus necesitatea realizării unor reforme ample :
URMARI
Dispă rea marea proprietate funciară
Dispă rea puterea economica a moşierilor
Dispă rea PC
Se consolidează PNL
Creşte importanţa muncitorilor industriali şi a ţă ranimii
Diversificarea Spectrului Politic
IIa) Neo-Liberalismul:
A fost teoretizat de Vintilă Bră tianu, Mihail Manoilescu şi Stefan Zeletin. Zeletin ară ta că “viitorul
nostru tine de o problemă fundamentală ; ne trebuie o mare independenţă ”. Zeletin insista pe principiul că
independenţa politică trebuie completată de una economică . Susţinea nationalizarea capitalului şi
constituirea unui capitalist autohton
Era susţinută ideea limtă rii folosrii capitalului strain şi emanciparea de sub finanţa straină .
Liga Poporului /Partidul Poporului – 1 aprilie 1918 – Alexandru Averescu (1920-1921 – reforma
agrară )
Partidul Social Democrat – 1927 – reprezentau interesele muncitorilor
Partide Extremise
Martie 1923 – AC Cuza
Liga Apararii National Crestine Milta pt alianta cu Italia si excluderea evreilor
din viata sociala si economica
Iulie 1927 – Corneliu Zelea Codreanu. Garda
de fier – 1930
Legiunea Arhanghelului Mihail
Miscarea Legionara
Apelau la mesianism si la cultul taranului
8 mai 1921
Partidul Comunist din romania Sustinea principii ce periclitau integritatea
statala.
III. Carol al II-lea:
Monarhia în perioada interbelică a reprezentat elementul cheie al sistemului politic, funcţia sa fiind
reglementată prin Constituţia din 1923. Caracterul ei a fost reprezentat de Ferdinand I(1914-1927).
Prestigiul monarhiei va creşte prin prisma Marii Uniri. Apogeul acesteia a fost atins odată cu
încoronarea suveranilor , la Alba-Iulia – 15 octombrie 1922.
Spre sfâ rşitul domniei lui Ferdinan, imaginea monarhiei a avut de suferit pe baza crizei dinastice,
determinată de renunţul prinţului Carol al II-lea la statutul de moştenitor al tronului, decizie anunţată prin
scrisoarea de la 12 decembrie 1925.
Prin Consiliu de Coroană de la 31 decembrie 1925, era acceptată decizia lui Carol, care era exilat din
ţară , ră mâ nâ nd în occident sub numele de Carol Caraiman. Prinţ moştenitor va vedeni Mihai, care urcă pe
tron la 20 iulie 1927, domnia sa pâ nă în 1930 aflâ ndu-se sub tutela unei regenţe regale formate din:
Miron Cristea
Gh. Buzdugan – seful justitiei
Principele Nicolae
Pe fondul crizei dinastice apare curentul ce susţinea readucerea prinţului Carol pentru refacerea
ordinii dinastice, susţinut de frunaşii PNŢ. Carol va reveni în ţară în iunie, pt ca la 8 iunie1930 să fie
recunoscut ca rege, iar Mihai să redevină prinţ moştenitor , sub titlul Mare Voievod de Alba-Iulia.
Carol al II-lea – 1930-1940 – a realizat mai multe acţiuni care au vizat înlă turarea regimului
democratic şi instaurarea unui regim totalitar, autoritar. Se va concretiza “camarila regală” pe lâ ngă Elena
Lupescu.
Regele a încurajat guvernul să conducă prin decrete legi, fiind compromisă autoritatea
Parlamentului. A sprijinit formaţiunile extremiste pentru a lovi în sistemul democratic. Totuşi, în perioada
lui Carol al II-lea, economia Romaniei a atins cele mai înalte cote, Vechiul Regat cunoscâ nd în plan cultural o
perioadă clasică .
PNL – 35,9%
PNŢ – 20%
TPŢ – 15,58% (Totul Pentru Tara)
PNC – 9,15% - Octavian Goga va fi desemnat Şef al Guvernului
Carol a pregatit în spatele acestui guvern instaurarea unui regim propriu, autoritar, concretizat prin
numirea in funcţia de prim-ministru a lui Miron Cristea la 10 februarie 1938.
Regimul autoritar a presupus încă lcarea principiului : Regele domneşte dar nu şi guvernează.
Regele impunea principiul că guvernul trebuie să dea socoteala în faţa sa, acesta guvernâ nd prin decrete
legi.
Ca urmare a intensifică rii pe plan extern a regimurilor totalitare, Romania a fost direct vizată de acest
fenomen aflat în desfă şurare
Cedarile Teritoriale
In urma a 2 ultimate sovietice , Romania
26 – 28 iunie 1940 ceda URSS-ului Basarabia si Tinutul Herta
In urma Dictatului de la Viena , Hitler si
20 august 1940 Mussolini obligau Romania sa cedeze
Ungariei N-V Transilvaniei
In urma Tratatului de Granita de la Craiova,
7 septembrie 1940
Romania ceda Bulgariei : Cadrilaterul
Carol al II-lea era acuzat de dezastrul Romaniei. La 6 septembrie 1940 pă ră sea tronul , Mihai redevenind
rege.
Cronologie
Data Eveniment
1 iulie 1866 Constituţia din 1866
9 mai 1877 Proclamarea Independenţei României
1/13 iunie – 1/13 iulie 1878 Conferinţa de Pace de la Berlin
Septembrie 1879 Carol primea titlul de alteţă regală
14 martie 1881 Parlamentul proclamă România ca regat
10 mai 1881 Carol şi Elisabeta încoronaţi ca regi
18 mai 1881 Pactul de Familie
24 mai 1875 PNL
3 februarie 1880 PC
1889-1907 Cantacuzino lider PC
1895 Principiul rotative guvernamentale
1 decembrie 1918 Marea Unire
16 noembrie 1918 Votul Universal
15 decembrie 1918 Legea exproprierii marilor moşii din Vechiul Regat
1921 Reforma Agrară
Martie 1918 Calendarul Gregorian
Toamna 1920 Reforma unificării monetare
29 martie 1923 Noua Constituţie
25 februarie 1925 Reforma reorganizării Bisericii Ortodoxe Romane
14 iunie 1925 Reforma Administrativă
27 martie 1926 Legea Primei Electorale
1881 PNR
Decembrie 1918 PŢ
10 octombrie 1926 PNŢ
1928-1933 Guvernarea PNŢ
1 aprilie 1918 Liga Poporului/Partidul Poporului
1927 PSD
Martie 1923 Liga Apărarii Naţional Creştine
Iulie 1927 Legiunea Arhanghelului Mihail
1930 LAM -> Garda de Fier
8 mai 1921 Partidul Comunist din Romania
1914-1927 Ferdinand I
15 octombrie 1922 Încoronarea ca regi a lui Ferdinan şi Mariei
12 decembrie 1925 Renunţul lui Carol la titlul de prinţ moştenitor
31 decembrie 1925 Consiliul de Coroană acceptă decizia lui Carol
20 iul 1927 – 1930 Prima domnie a Regelui Mihai
8 iunie 1930 Carol al II-lea Recunoscut ca rege
1930-1940 Carol al II-lea
20 decembrie 1937 Alegerile unde nici un partid nu a strans 40%
10 februarie 1938 Miron Cristea numit prim-ministru
11 februarie 1938 Introducerea stării de urgenţă şi a cenzurii
20 februarie 1938 Noua Constituţie
30 martie 1938 Dizolvarea Partidelor
Octombrie 1938 Desfiinţarea Sindicatelor
16 decembrie 1938 Partidul unic
Decembrie 1938 Straja Ţării
1938 Reforma Administrativă
26-28 iunie 1940 Cedarea Basarabiei şi Hertei URSS-ului
20august 1940 Dictatul de la Viena
7 septembrie 1940 Tratatul de Graniţă de la Craiova
Oamenii, societatea şi lumea ideilor
-Constitutiile Romaniei-
I. Regulamentele organice:
Încă din timpul încheierii convenţiei de la Akkerman – octombrie 1826, Poarta Otomana şi Rusia
conveneau în privinţa nevoii de elaborare pentru principate a unor regulamente de organizare internă.
Se va ajunge la elaborarea Regulamentelor Organice.
în aprilie 1828 , a început un nou ră zboi ruso-otoman, încheiat prin pacea de la Adrianopol – 2
septembrie 1829, prin înfrâ ngerea otomanilor. Rusia deveana putere protectoare a principatelor. Perioada
1829 – 1834 ,a reprezentat perioada ocupaţiei militare ruseşti din principate, acestea fiind conduse de
generalul Pavel Kisselef , ca preşedinte al celor doua adună ri / divanuri.
În timpul acestei ocupaţii s-au elaborat Regulamentele Organice. O anchetă rusă a constituit
obiectul unui raport general, la care s-au adă ugat sugestiile generalilor ruşi de la Iaşi şi Bucureşti,
propunerile şi principiile din memoriile boiereşti.
După elaborarea lor de că tre cele doua comisii boiereşti conduse de consulul general Mincioki, au
fost aprobate de că tre cele doua adună ri obşteşti , iar în 1833 confirmate de că tre sultan.Acestea aduceau
pentru prima data în istoria principatelor principiul separării puterilor în stat şi elemente de
modernizare instituţională .
Regulamentele Organice
Detinuta de domn ales pe viata de
Adunarea Obsteasca formata din marii
boieri
Domnul numea si revoca ministrii
Puterea Executiva Domnul avea drept de initiativa
legislativa si de sanctionare a legilor
Domnul era ajuutat de un Sfat
Administrativ Extraordinar compus
din 6-8 ministrii
Detinuta de Adunarea Obsteasca
condusa de boieri, care aprobau legile
Puterea Legislativa Intocmea rapoarte periodice despre starea
tarii, numite anaforale
Între 1853-1856 se desfă şoară Ră zboiul Crimeei, ce a fă cut ca problema româ nească să devină o
chestiune de interes european. S-a convenit de că tre cele 7 puteri garante. Prin Congresul de Pace de la
Paris , martie 1856:
La 7-8 octombrie 1857 au fost elaborate la Iaşi şi Bucureşti 2 rezoluţii identice in 5 puncte:
unirea statelor într-un singur stat – Romania
recunoaşterea autonomiei principatelor
aducerea pe tron a unui principe stră in dintr-o dinastie europeană
Adunare Obştească reprezentativă si guvernare responsabilă
Recunoaşterea neutralită ţii ţă rii
Reprezentaţtii puterilor au intocmit un raport ce va fi dezbă tut în cadrul Conferinţei de la Paris
(mai-august 1858). În cadrul acesteia s-a elaborat Convenţia de la Paris – viitoarea constituţie a Româ niei,
ce fixa statutul internaţional şi organizarea internă .
Statul “Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei” era proclamat la 6/19 august 1858, ră mâ nâ nd
sub suzeranitate otomană , aflâ ndu-se sub garanţia celor 7 puteri. Era stabilit principiul separă rii puterilor
în stat. Fiecare principat avea câ te un domn ales pe viaţă de o Adunare Electiva cu un mandat 7 ani /
Adunarea Obsteasca în Tara Romaneasca aleasă pe 5 ani.
Conventia de la Paris
Are initiativa legislativa
Sanctioneaza legile
Dizolva Adunarea Electiva
Domnul Desemna ministrii
Detinea puterea executiva , sprijinit de
Consiliul de Ministrii
Este detinuta de domn, Adunarea
Puterea Legislativa Electiva, Comisia Centrala(Focsani)
Au rolul elaborarii proiectelor comune
Detinuta de instantele judecatoresti si de
Inalta Curte de Casatie si Justitie(sediul la
Puterea Judecatoreasca Focsani)
Sentintele erau pronuntate in numele
domnului
Neprevă zâ nd că domnii trebuie să fie persoană distinctă , româ nii vor realiza dubla alegere a lui
Al.I.Cuza, la 5 ianuare 1859 (Ţara Româ nească ) şi 24 ianuarie 1859 (Ţara Moldovei).În timpul domniei lui
Cuza, 1859-1866, instituţiile au funcţionat în baza Constituţiei. În perioada 1864-1866, acesta a condus ca
un dictator în temeiul unei noi constituţii.
Opoziţia conservatoare din Adunarea Electivă faţă de proiectul legii rurale l-a forţat pe Cuza să
recurgă la lovitra de stat de la 2 mai 1864, dizolvâ nd adunarea. A urmat adoptarea unei noi constituţii
validată printr-un plebiscit la 10-14 mai 186 – Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris.
SDCP a fost soluţionată de nevoia impunerii unor reforme ample, impunâ nd o domnie autoritară .
Domnul are drept de iniţiativă legislativă , drept de veto, pe timpul vacanţei parlamentare putea
emite decrete. Puterea legislativă era deţinută de el şi Parlamentul bicameral – Adunarea Electivă şi
Corpul Ponderator; preşedintele camerei era numit de domn, iar ¼ din Corpul Ponderator era desemnat
tot de domn. Puterea executivă era deţinută de el şi Guvern.
Sistemul de vot era censitar , insă nivelul de cens era mai mic. Existau doua categorii de alegă tori:
alegă torii direcţi care votau individual
alegă torii primari care votau prin delegaţi (100 alegă tori desemnatu 1 delegat)
După abdicarea lui Cuza oamenii politici din Romania s-au implicat în iniţiative în plan diplomatic
pentru gă sirea unui principe strain. În primă instanţă a fost proclamat domn Filip de Flandra al Belgiei,
care va declina oferta. Pe 25 martie 1866, I.C.Bră tianu comunica în ţara aducerea ca principe a lui Carol de
Hohenzolern Sighmarighen, membru al casei domnitoare a Prusiei şi înrudit cu Napoleon al III-lea.
La 25 aprilie 1866 , Carol primea acceptul din partea şefului casei de Hohenzolern , Wilhelm I , tată l
să u Karl Anton şi cancelarul Otto von Bismark.
Între 2-8 aprilie 1866 avea loc plebiscitul pentru validarea aducerii lui Carol. La 10 mai1866, acesta a
depus jură mâ nt ca domn constituţional în fata Parlamentului. Carol I(1866-1914) a reprezentat elementul
de stabilitate al scenei politice româ neşti.
A fost adoptată Constituţia la1 iulie 1866. Textul ei era elaborat de Consiliul de Stat (organism
introdus prin SDCP, ce avea rolul elaboră rii proiectelor de legi). Textul a fost dezbă tut in Adunarea
Constituantă la 1/13mai 1866. Constituţia a avut influenţe liberale şi conservatoare, fiind asemă nă toare
celei belgiene din1831. Era prima lege fundamentală elaborată strict de clasa politică româ nească , fiind
structurată pe 8 titluri , capitole şi secţiuni.
Constitutia din1866
Adoptarea unei noi constituţii a fost necesară datorită realiză rii Statului Naţional în1918 şi datorită
adoptă rii noilor reforme precum votul universal sau reforma agrară .
Constituţia din1923 a stat la baza edificiului politic şi instituţional al Româ niei Mari în perioada
interbelică , reprezentâ nd o adaptare a celei din1866
Prin decretul regal din 23 ianuarie 1922, Parlamentul a fost dizolvat, anunţâ ndu-se alegeri pentru
Adunarea Naţională Constituantă. PNL va câ ştiga alegerile, asigurâ ndu-şi astfel majoritatea parlamentară .
PNL-ul va aduce în discuţie în Parlament proiectul noii constituţii. Aceasta va fi adoptată în Parlament , iar
apoi promulgată de regele Ferdinand pe 28 martie 1923, pentru ca a doua zi să fie publicată în monitorul
oficial.
Conform noii constituţii , Regatul Româ niei era definit ca “stat naţional şi indivizibil(art.1)”, teritoriul
să u fiind inalienabil (art. 2), avâ nd ca formă de guvernă mâ nt monarhia constituţională ereditară . Pentru
Senat era menţinută limita inferioara a vâ rstei candidaţilor de 40 de ani. Senatorii erau aleşi de patru colegii
electorale. Ală turi de aceştia, în componenta Senatului intrau şi senatorii de drept – patriarhul, mitropoliţii,
moştenitorul tronului.
· era introdusă ideea că proprietatea este o funcţie socială, interesele colectivită ţii trebuind să
primeze în faţa celor individuale – proprietatea privată rigidă ; statul putea intervenii în raporturile
dintre factorii economici, admiţâ ndu-se dreptul să u de expropriere în cazuri de utilitate publică
· principiul “naţionalizării bogăţiilor subsolului” – pe această baza vor fi adoptate legile care
permiteau statului intervenţia sa în orientarea polticii economice a ţă rii – legea minelor 1924
· în caz de pericol de stat se poate impune starea de asediu general sau parţial
Constituţia din 1923 a fost inlocuită de Carol al II-lea cu cea din 1938 , a fost repusă partial dupa 23 august
1944, pentru a fi abrogată definitiv la 30 decembrie 1947.
Regele Carol al II-lea (1930-1940) a urmă rit instaurarea unui regim autoritar. Astfel, la 10-11
februarie 1938, guvernul Octavian Goga a fost înlocuit cu un “guvern consultativ” condus de patriarhul
Miron Cristea, înlocuind regimul democratic cu regimul autoritar monarhic.
La 20 februarie 1938 a fost publicată noua Constituţie, aceasta fiind supusă aprobarii de că tre
populaţie printr-un plebiscit. Textul Constituţiei , promulgate la 27 februarie a fost elaborat de că tre juristul
Istrate Micescu. Constituţia pornea de la blamarea partidelor politice pentru dezordinea naţională într-un
moment în care Mişcarea Legionară devenea tot mai evidentă .
Noua constituţie ii permitea lui Carol sa devină un factor politic activ şi să participe efectiv şi legal la
activitatea de guvernare.Monarhul era implicat în toate domeniile, prerogativele acestuia crescâ nd foarte
mult, ajungâ nd practic să conducă singur ţara.
A fost anulat dreptul de control reciproc şi au fost eliminate garanţiile care protejau libertă ţile
individuale.
Că derea regimului autoritar al lui Carol al II-lea a avut ca premisă cedă rile teritoriale din anii
1940. Regele a considerat că singura soluţie în această situaţie complexă este reprezentată de
persoana generalului Ion Antonescu. La 4 septembrie 1940 Carol al II-lea îl desemna pe acesta
prim-ministru.
La 23 august 1944, în urma unei lovituri de stat, mareşalul Ion Antonescu era înlă turat de la
putere, aceasta fiind preluată de comunişti odată cu intrarea în ţara a trupelor sovietice.
La 30 decembrie 1947 regele Mihai a fost nevoit să abdice, proclamâ ndu-se Republica
Populară Română. De la un regim autoritar se face trecerea astfel la un regim totalitar – regimul
comunist.
Cronologia
Data Eveniment
Convenţia de la Akkerman dintre Imperiul Otoman
1826 şi Rusia
Razboi ruso-otoman încheiat prin infrângerea
aprilie 1828 otomanilor
2 septembrie 1829 Pacea de la Adrianopol
Ocupatia militară rusă în Principate, aceasta
1829-1834 devenind putere protectoare
Intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice în
1 iulie 1831 Ţara Românească
Intrarea in vigoare a Regulamentelor Organice în
1 ianurie 1832 Ţara Moldovei
1833 Confirmarea Regulamentelor Organice de sultan
9 iunie 1848 Proclamatia de la Islaz
1853-1856 Războiul Crimeei
martie 1856 Congresul de Pace de la Paris
Elaborarea la Iaşi şi Bucureşti a 2 rezolutii identice
7-8 octombrie 1857 în 5 puncte
Conferinţa de la Paris unde se va elabora :
mai-august 1858 Convenţia de la Paris
Se proclama noul stat : “Principatele Unite ale
6/19 august 1858 Moldovei şi Valahiei
5 ianuarie 1859 Alegerea lui Al.I.Cuza în Tara Romaneasca
24 ianuarie 1859 Alegerea lui Al.I.Cuza în Tara Moldovei
1859-1866 Al.I.Cuza
2 mai 1864 Dizolvarea Adunarii Elective de catre Cuza
Plebiscitul pentru validarea Statutului Dezvoltător
10-14 mai 1864 al Convenţiei de la Paris
I.C. Brătianu comunica în ţară aducerea ca princpe
25 martie 1866 a lui Carol de Hohenzoler Sigmarighen
25 aprilie 1866 Carol primea acceptul de a veni în Romania
Plebiscitul pentru validarea aducerii lui Carol în
2-8 aprilie 1866 ţară
10 mai 1866 Carol depune jurământ în faţa Parlamentului
1866-1914 Carol
Textul noii Constitutii dezbătut în Adunarea
1/13 mai 1866 Constituantă
1 iulie 1866 Promulgarea Constituţiei din 1866
1831 Constitutia belgiană
23 ianuarie 1922 Decretul regal privind dizolvarea Parlamentului
28 martie 1923 Promulagareaa noii Constituţii de regele Ferdinand
1924 Legea minelor
Repunerea parţială în functţiune a Constituţie din
23 august 1944 1923
30 decembrie 1947 Abrogarea definitivă a Constituţiei din 1923
Înlocuirea Guvernului Octavian Goga cu Miron
10-11 februarie 1938 Cristea
20 februarie 1938 Publicarea Constituţiei din 1938
27 februarie 1938 Promulgarea Constituţiei din 1938
Legea privind excluderea femeilor de la viaţa
1939 politică
30 martie 1938 Desfiinţarea Partidelor Politice
Înfiintarea partidului unic : Frontul Renaşteri
16 decembrie 1938 Naţionale
Frontul Renaşterii Naţionale devine Partidul
1940 Natiunii
Numirea în funcţia de prim-ministru a generalulului
4 septembrie 1940 Ion Antonescu
Antonescu îi cere lui Carol să părăsească ţara şi
5 septembrie 1940 să abdice
Carol al II-lea va parasi tronul în favoarea fiului său
6 septembrie 1940 , Mihai
1940-1947 A doua domnie a lui Mihai
Mihai nevoit să abdice , puterea fiind preluată de
30 decembrie 1947 comunişti , proclamându-se Republica Populară
Română
Statul si politica
-Autonomii locale din spatiul romanesc.Formatiuni prestatle.-
I. Transilvania:
Primele referiri istorice la spaţiul dintre Carpaţi şi Tisa confirmate de descoperiri arhelogice apar în
Cronica lui Anonymus ( Gesta Hungarorum / Faptele ungurilor) scrisă la mijlocul sec. XII. Sunt atestate
cnezatele lui lui Menumorut, Glad şi Gelu.
Maghiarii :
sunt un popor de fino-uglici, provenind din zona Munţilor Altai – Asia Centrală
încep să migreze in sec. IX, fiind atestaţi în această perioadă după Volga
împinşi de pecenegi se vor stabili între Don şi Nistru
spre sfrâ şitul sec. IX vor urca pe cursul Nistrului , trec Carpaţii Pă duroşi
sub Arpad (896-898) descalecă în Panonia, între Tisa şi Dună re
În sec. X, celor 3 formaţiuni menţionate anterior se vor suprapune două structuri mai întinse care
durează pâ nă in sec. XI, conduse de că petenii maghiare ce domneau separat faţă de Arpad:
Sub urmaşii lui Stefan au contiunat expansiunea spre est şi încercarea impunerii
instituţiilor politice si social-economie occidentale. Se va încerca înlocuirea voievodatului cu
principatul. In acest sens, in 1111 este atestat un Episcopus Ultrasilvanus Simion catolic, iar in
1113 este atestat un Princeps Ultrasilvanus Mercurius.
O perioadă nu mai apar în surse istorice conducă tori ai Transilvaniei , petnru ca în 1176 sa fie atestat
Leustachius Voyvoda . Acest fapt reflectă faptul că maghiarii au fost nevoiţi să accepte voievodatul ca formă
politico-administrativă de organizare.
Dintre toate zonele cucerite de maghiari , voievodatul s-a împus doar în Transilvania. În fruntea
acestuia se afla un nobil maghiar, vasal faţă de regele Ungariei. Transilvania avea o organizare autonomă .
Voievodul avea atribuţii judecă toreşti ,administrative şi militare, fiind secondat de un vice-voievod.
Solnocul Inferior
Turda
Cluj
Alba
Tarnava
Bihor
Dabaca
Pentru consolidarea stă pâ nirii în Transilvania , maghiarii i-au colonizat aici pe saşi şi secui.
Treptat , româ nii vor fi excluşi din viaţa politica a Transilvaniei. Prin Diplomele Regale emise de
Ludovic de Anjou în 1366, romanii îşi pierdeau drepturile politice. Atâ t Biserica Ortodoxa câ t si româ nii
erau consideraţi drept toleraţi, calitatea de nobil fiind condiţionată de apartenenţa individului la catolicism.
La începutul sec. XIII, maghiarii au urmarit sş-şi extindă stă pâ nirea la sud de Carpati. Aceste incercă ri
vor fi evidenţiate prin incercarea de a-i coloniza aici pe teutoni şi ioaniti.
Ţara Severinului
Voievodatul lui Litovoi – situat în depresiuna Haţegului
Voievodatul lui Seneslau – situat în estul Oltului, încorporand Ţara
Fă gă raşului, Muscel, Argeş
Cneatul lui Farcaş – situat în vestul Oltului (Vâ lcea)
Cnezatul lui Ioan – situat între Olt : Jiu : Dună re
Cu excepţia lui Seneslau , aceste structuri erau controlate de maghiari prin intermediul Banatului de
Severin , atestat în 1230. În perioada 1277-1279, Litovoi va încerca să se emancipeze de sub stă pâ nirea
maghiară , în confruntă rile cu aceştia fiind ucis în lupta. Fratele sau , Barbat, se va ră scumpă ra din
prizonierat.
Desfă şurarea procesului de întemeiere statală a Ţă rii Româ neşti a fost favorizat şi de contextul
extern dat de slă birea puterii Hanatului Hoardei de Aur şi a influentelor Imperiului Bizantin din sud. Regatul
Ungariei se confrunta cu o criză politică datorită stingerii dinastiei arpadiene, care va alimenta confruntă rile
pentru tron. Regatul se va confrunta şi cu tendinţele autonomiste ale voievozilor din Transilvania.
Andrei al III-lea se va deplasa în Transilvania în 1290-1291 pentru a întari privilegiile nobilimii
maghiare, ale saşilor si secuilor. Va anihlia autonomia româ nilor din Ţara Fă gă raşului.
în 1290 are loc un eveniment surprins în tradiţia istorică – trecerea unei populaţii române
dincolo de Carpati,la care se alăturau saşi şi unguri sub conducerea lui Radu Negru Vodă din Ţara
Făgăraşului. Acesta va descăleca la Campulung şi apoi la Argeş, descălecatul fiind urmat de
întemeierea statală.
Descălecatul – desemnează aşezarea statornică urmată de intemeierea statală ; acesta ceritifcă rolul
pe care îl au româ nii din Transilvania în constituirea statelor extra-carpatice
Dorohoi
Bacau
Cobale Neamt
Vaslui
Vrancea
Ocoale Campulung
Codrii Cosminului
Codrii Codrii Lapusnei
Codrii Orheiului
În secolelel XII – XII apar în izvoare referiri la Ţara Bolohovenilor şi Ţara Berladnicilor. În
sec. XIII, o ţara apare amintită în izvoarele istorice arabe, germane , slave, în zona nordica, cu centrul la
Siret, oraş menţionat în 1326.
Premisa întemeierii statale a Moldovei a fost dată de existenţa a două drumuri comerciale ce
stră bă teau teriotoriul de la nord la sud. Prezenţa negustorilor genovezi a transformat anumite oraşe de
pe ţă rmul de nord-vest al Marii Negre în puncte comerciale, controlate iniţial de bizantini.
Cronologie
Data Eveniment
896-898 Arpad
997-1038 Ştefan cel Sfânt
1001 Ştefan cel Sfânt adoptă catolicismul
1002-1003 Ştefan cel Sfânt intră în conflict cu Ahtum şi Gyula
1111 Atestat Episcopous Ultrasilvanus Simion
1113 Atestat Princeps Ultrasilvanus Mercurius
1176 Atestat Leustachiu Voyvoda
1111 Atestat Comitatul Bihor
1222 Atestarea maghiarilor pe linia Carpaţilor
1224 Diploma lui Andreanum / Andrei al II-lea
1288 Congregaţiile convocate de Rolan Borşa
1366 Diplomele Regale ale lui Ludovic de Anjou
1211 Teutonii sunt colonizaţi în Ţara Bârsei
1225 Teutonii sunt alungati din Ţara Bârsei
2 iunie 1247 Diploma Cavalerilor Ioaniţi
1230 Atestarea Banatului de Severin
1277-1279 Luptele dintre Litovoi şi maghiari
1290-1291 Andrei al III-lea intărea privilegiile nobililor maghiari
1290 Radu Negru Vodă trece la sud de Carpaţi, din Ţara
Făgăraşului
1310-1352 Basarab I Întemeietorul
1317 Carol Robert de Anjou recunoştea titlul lui Basarab
de Voievod
1324 Era recunoscută unitatea Ţării Româneşti şi
apartenenţa Banatului de Severin la aceasta
1330 Campania militară împotriva Ţării Româneşti
9-12 noembrie 1930 Bătălia de la Posada
1352-1364 Nicolae Alexandru
1359 Nicolae Alexandru întemeia la Curtea de Argeş
prima mitropolie ortodoxă
1364-1377 Vladislav Vlaicu
1368 Vladislav Vlaicu emite primul privilegiu economic
acordat saşilor şi apăreau în titulatura domnească
titlurile de Ban de Severin şi Duce de Făgăraş
1370 Vladislav Vlaicu întemeiaza a doua mitropolie la
Severin
1326 Atestarea oraşului Siret
1345-1354 Campaniile militare maghiare realizate la est de
Carpaţi
1350 Descălecatul lui Dragoş la Baia
1343 Bogdan e delcarat infidel
1349 Bogdan este numit fostul nostru necredincios
voievod
1359-1365 Bogdan
1359 Rascoala din Mica Moldovă
1364-1365 Cancelariile maghiare afirma independenţa Ţării
Moldovei
1365-1373 Laţcu I
1375-1391 Petru I Muşat
1378 Petru I Muşat întemeia prima mitropolie ortodoxă
recunoscută de Constantinopol ; Tot el incheie un
tratat cu Vladislav II de Jagello ,regele Poloniei
1388 Petru I Muşat acordă Poloniei un împrumut de
3000 ruble
1391-1394 Roman I
Statul si Politica
-Institutii locale ale spatiului romanesc in Evul Mediu-
Din secolul XII , Transilvania a fost organizată ca voievodat sub suzeranitatea regatului medieval
maghiar, dispunâ nd de o organizare politică şi administrativ-teritorială proprie, semn al autonomiei sale.
Voievodatul simboliza o instituţie specific româ nească , ce va fi adaptată şi transformată potrivit intereselor
puterii regale maghiare.
Voievodatul se va menţine pâ nă la mijlocul sec. XVI-lea ,câ nd ,în 1541, Transilvania a devenit
principat sub suzeranitate otomană .
Institutiile in Transilvania
Voievodul Era vasal regelui Ungariei care-l numea
Desemnat din randul marii nobilimi maghiare
Reprezenta institutia politica centrala
Atributii : Administrative , Juridiciare , Militare
Dispunea de o cancelarie proprie
Era secondat de un vicevoievod
Autoritatea sa era exercitata asupra 7 comitate:
Solnicul Inferior,Dabaca, Cluj,Turda, Tarnava,
Alba si Hunedoara
Subordonarea sa fata de regalitatea maghiara era
relativa in conditii de criza interna,de slabire a
autoritatii centrale a regelui maghiar, voievozii din
Transilvania fiind aproape liberi
Functia nu era ereditara dar a fost detinuta de
multe ori de membrii aceleiasi familii,episodic, in
fruntea Transilvaniei aflandu-se dinastii puternic
conturate, cum a fost si in cazul voievozilor
Roland Borsa si Ladislau Kar
În anul 1541 în condiţiile înfrâ ngerii Regatului Ungariei de că tre Imperiul Otoman la Mohacs(1526)
şi a constituirii în partea sa centrală a Paşalâcului de la Buda, Transilvania devenind principat autonom
sub suzeranitate otomană . Transilvania era condusă de un principe susţinut de Dietă (adunare
reprezentativă ) şi confirmat de sultan.
La sfâ rşitul sec. XVII Imperiul Otoman atinge punctul maxim al expansiunii sale in Europa în
1683, odată cu evenimentul Asedierii Vienei. Astfel , în ultimii ani ai sec. se va instaura stă pâ nirea
Imperiul Habsburgic în Transilvania. Profitâ nd de slă biciunea principelui Mihail Apafi, habsburgii
au impus într-o prima etapă , în urma Tratatului de la Blaj – 1687, se decreta prezenţa armatei
austriece în mai multe oraşe ale Transilvaniei , pentru ca în 1688, principiatul să accepte protecţia
Imperiului Austriac. Începe astfel dominaţia habsburgică .
Titlul de principe revenea împă ratului. Guvernatorul , iniţial ales de Dietă , iar mai apoi numit
direct de că tre împă rat, era ajutat de un “guberniu” , un guvern provincial cu atribuţii politice,
judiciare şi administrative.Convocată tot mai rar şi cu atribuţii restrâ nse ,se va menţine Dieta.
Transilvania şi-a pă strat vechile structuri politice şi confesionale, Diploma convenind sistemul
celor trei naţiuni privilegiate (maghiarii, saşii şi secuii), că rora le erau confirmate vechile privilegii.
DPV confesional erau acceptate ca religii oficiale : religia catloică, calvină, lutherană şi
unitariană. Diploma Leopoldină îi excludea în continuare pe româ ni de la viaţa politică ,
menţinâ ndu-le situaţia de toleraţi, acelaşi statut avâ ndu-l şi biserica ortodoxă .
A. Executiva
este proprietarul intregului pamant, aproband schimburile
de proprietate
asigura ordinea interna , conducand administratia
numeste si revoca pe toti dregatorii
acorda privilegiile si rangurile boieresti
bate moneda
B. Legislativa
Emite acte normative cu putere de lege – hrisoave si
asezaminte
C. Judecatoresti
Este judecator suprem – judeca in calitate de cea mai
importanta instanta
Pronunta pedeapsa cu moartea
Are drept de gratiere
D. Politica Externa
Domnul reprezinta tara in relatiile externe
Incheie tratate, declara razboi, hotaraste incheierea pacii
Trimite si primeste solii
E. Atributii militare
Domnul este comandant suprem al armatei in calitate de
mare voievod
F. Atributii financiare
Stabileste toate taxele, impozitele
Acorda imunitati – scutiri –
Percepe si strange vami
G. Atributii bisericesti
Hotaraste infiintarea mitropoliilor, episcopiilor si
manastirilor
Numeste si revoca pe episcopi
Decide sau revoca inchinarea unei manastiri
Reglementeaza competenta de judecata a Bisericii
Sfatul Domnesc Principal organism al administrarii tarii si organ
consultativ
Atributii Judecatoresti,fiscale, administrative, politice.
Cu el dezbate probleme de ordin extern domnitorul
Alcatuit din marii boieri, apropiati ai domnului si
membrii ai familiei sale , pentru ca ulterior , doar marii
boieri sa mai primeasca dregatorii – functii in
administratie. Principala figura a acestui organism era
reprezentata de Mitropolit,, considerat al doilea
domnitor al statului, conducator al unor solii politice si
chiar loctiitor al domnului in vacanta tronului.
Mitropolitul era urmat in Tara Romaneasca de Marele
Banat al Olteniei, iar in Moldova de Portarul
Sucevei, acestea fiind cele mai mari dregatorii
Alte dregatorii erau:
Ambele state medievale româ neşti şi-au pă strat instituţiile proprii în ciuda agravă rii dominaţiilor
stră ine , inclusiv în sec XVIII, caracterizat prin instaurarea domnilor fanarioţi, moment culminant al
presiunii otomane la nord de Dună re.
Cronologie
Data Eveniment
1526 Înfrangerea Regatului Ungariei de către Imperiul
Otoman la Mohacs.
1541 Transilvania devine Principat al Imperiului Otoman
1683 Asedierea Vienei
1687 Tratatul de la Blaj
1688 Principatul acceptă protectoratul habsburgic
4 decembrie 1691 Diploma Leopoldină
1699 Pacea de la Karlowitz
1359 Nicolae Alexandru a înfiintat Mitropolia de la
Curtea de Argeş
1387 Petru I Muşat a înfiinţat Mitropolia de la Suceava
1401 Bizanţul recunoştea biserica de la Suceava
Statul şi politica
-Statul roman modern: de la proiect politic la realizarea RomanieiMari-
La mijlocul secoului XIX, lumea româ nă se încadrează metalită ţilor şi concepţiilor moderne, revoluţia
de la 1848-1849 ,fiind primul eveniment european de amploare la care participă româ nii. Acum s-au afirmat
în programele revoluţionare marile obietice ce vizau modernizarea societă ţii romă neşti pe toate planurile.
Revolutia paşoptista a fost înfrâ ntă prin intervenţia habsburgilor in Transilvania şi ruso-otomană în
Principate.
1848-1849 – principatele se aflau sub ocupaţie militară ruso-otomană , înfrâ ngerea revoluţiei fiind
consfinţită prin încheierea Convenţiei Ruso-Otomane de la Balta Liman la 19 aprilie/1 mai 1849.
Aceasta stipula:
Poarta Otomană numea cu acest prilej ca domni pe 7 ani pe Barbu Ştirbei în Ţara Româ nească şi pe
Gh.Al Ghica în Moldova(1849-1856). Se constituia o Înaltă Curte Criminalistică si Comisii Speciale ce urmau
să ancheteze şi să judece liderii paşoptişti – 34 au fost exilaţi , constituindu-se Exilul romănilor în V –.
Situaţia internă era nefavorabilă mişcă rii naţionale, însă exilul post-paşoptist va întreprinde în Occident
o amplă propagandă în favoarea româ nilor. Treptat, problema acestora începe să fie cunoscută de V.
Alegerile se vor desfă şura în vara lui 1857 pt. adună rile ad-hoc, în Ţara Româ nească fiind
câ ştigate de unionişti, în timp ce în Moldova , alegerile au fost falsificate de caimacamul Nicolae
Vogoride, cu sprijinul consulilor austriac şi otoman de la Iaşi. Votul actual reflecta refuzul cu privire
la unire.
Colonelul Al. I. Cuza , pâ rcă lab de Covurlui / Galaţi va demisiona din funcţia sa în semn de
protest fata de falsificarea alegerilor, atră gâ nd atenţia puterilor garante.
În urma negocierilor dintre Anglia şi Franţa s-a decis reluarea alegerilor din Moldova,
câ ştigate de această dată de unionişti. Adună rile ad-hoc vor adopta la 7-8 octombrie 1857 la Iaşi şi
Bucureşti 2 rezoluţii identice în 5 puncte:
Marile Puteri garante vor întocmi un raport pe marginea acestor solicită ri , raport dezbă tut în
cadrul Conferinţei de la Paris – mai-august 1858. Conferinţa va elabora un document – “Convenţia de
la Paris” – noua Constituţie a româ nilor ce înlocuia Regulamentele Organice. Aceasta fixa statutul
politic şi juridic al statului. Oferea o unire formală , legislativă în cadrul “Principatele Unite ale
Valahiei şi Moldovei”, cu instituţii separate (administraţia, adunare electivă , guvern, capitala) si
comune (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , Comisia Centrală , cu sediul la Focşani).
Convenţia nu preciza faptul că domnii trebuie să fie persoane distince şi că alegerile trebuie să
fie desfă şurate simultan. Româ nii vor realiza dubla alegere a lui Cuza în Moldova (5 ianuarie 1859) şi
Ţara Româ nească (24 ianuarie 1859). Cuza era propus şi în Adunarea Electivă de la Bucureşti , fiind
ales domn în unanimitate.
Cronologie
Data Eveniment
1848-1849 Revoluţia Paşoptistă
19 aprilie / 1 mai 1849 Convenţia de la Balta Liman
1849-1856 Barbu Ştirbei / Gh.Al.Ghica
1853-1856 Războiul Crimeei
Februarie-martie 1856 Congresul de Pace de la Paris
30 matie 1856 Tratatul final al Congresului
1857 Propagandă pt. unire
7-8 octombrie 1857 Rezoluţiile de la Iaşi si Bucureşti
Mai-august 1857 Conferinţa de la Paris
5 ianuarie / 24 ianuarie 1859 Dubla alegere a lui Cuza