Conservarea energiei in lumea vie

Conservarea energiei in reactiile biologice

Introducere
Termenul de „energie“ are o istorie lungă. De origine din limba greacă
veche, este folosit mai întâi de Kepler în sensul de putere care emană din
corpuri. În sensul actual, este introdus pentru prima oară în literatura
ştiinţifică de către Thomas Young, în anul 1807. Termenul de „energie
cinetică“ a fost introdus de W. Thomson, iar cel de „energie potenţială“ de
Rankine.
În ceea ce priveşte căldura, acest termen a fost folosit într-un sens dublu: ca
„energie internă“ şi ca „mărime de proces“ în sensul de căldură transferată
de la un corp la celălalt. Aceste accepţiuni ale termenului de căldură
trădează menţinerea modelului de fluid, dar şi extinderea acestui model
asupra conceptului de energie nou introdus.
De atunci au rămas în terminologia tehnică termeni cum ar fi: pierderi de
energie, stocare de energie, economie de energie şi alte expresii care
sugerează existenţa unei „materii imateriabile“ distinctă de sistemele fizice.

Definiţie
Dicţionarele definesc conceptul de energie ca fiind „capacitatea unui
sistem fizic de a efectua lucru mecanic, la trecerea dintr-o stare în altă
stare“, această definiţie reflectând o anumită mentalitate mecanicistă.

Conceptul de „energie“ este fundamental datorită legăturii existente

între materie şi mişcare, dar şi datorită producerii şi transformării
diferitelor forme de mişcare ale materiei. Aceste forme de mişcare se pot
transforma reciproc unele în altele, în raporturi cantitative strict
determinate,faptce a permis introducerea noţiunii de energie ca o măsură
comună a lor.Energia defineşte calitatea schimbărilor şi proceselor care au loc
în
Univers, începând cu deplasarea în spaţiu şi terminând cu gândirea.
Unitatea şi legătura formelor de mişcare a materiei, capacitatea lor
inepuizabilă de transformare reciprocă, a permis măsurarea diferitelor
forme ale materiei printr-o măsură comună: ENERGIA.

Conservarea energiei în lumea vie

Începând cu anul 1970 ţările care aveau o rată înaltă de dezvoltare, au început
să devină tot mai dependente de sursele neregenerabile de energie.
Această tendinţă a contribuit la o deteriorare rapidă a situaţiei energetice, care
a culminat cu prima criză petrolieră, care a pus în evidenţă două aspecte
importante:
- nivelul eficienţei energetice
existente la acea dată, care a determinat o
dublare a consumului de energie pe cap de locuitor la fiecare 10 ani;
- necesitatea protecţiei mediului înconjurător
prin limitarea consumului de
energie, respectiv a noxelor asociate acestui proces.

Conceptele de bază ale conservării energiei ce stau la baza activităţii complexe

a managementului de energiei sunt:

1)
economisirea energiei- măsuri sau rezultate ale acţiunilor întreprinse de
producătorii şi utilizatorii de energie pentru a evita risipa (spre exemplu,
limitarea mersului în gol a utilajului, evitarea supraîncălzirii spaţiilor de locuit
etc), utilizarea raţională a energiei de către consumatori în modul cel mai
potrivit, pentru realizarea obiectivelor, cu luarea în considerare a restricţiilor
sociale, politice, economice, ecologice (realizarea unui management adecvat,
spre exemplu, încălzirea prin sisteme de producere combinată a energiei
electrice şi termice - cogenerarea).
2)substituirea unor forme de energie şi procese, măsuri ce se referă la
schimbări făcute liber ca parte a unei politici energetice în afara motivelor
economice. Spre exemplu, substituirea prafului de cărbune cu gazele naturale
la furnalele metalurgice sau la cuptoarele de ciment.
Odată cu reorientarea politicii energetice spre principiul conservării energiei se
constată scăderea importanţei indicatorilor cantitativi, precum sunt producţia
(consumul) de energie pe locuitor sau rata de creştere a producţiei consumului,
cât şi
reorientarea spre indicatori calitativi, exprimaţi în unităţi fizice, cum este
consumul
specific, sau exprimaţi valoric, cum este intensitatea energetică (raportul între
consumul intern brut (consumul final energetic) şi produsul intern brut).
Intensitatea
energetică este unul din factorii de dezvoltare, însă nu determină nivelul de
dezvoltare
a unei ţări.
Valori similare a consumului energetic pa cap de locuitor au niveluri de dezvoltare
foarte diferite, ceea ce dovedeşte calitatea diferită a consumului energetic.
Calitatea
consumului depinde de nivelul industrializării, managementul resurselor, situaţia
politică, implementarea tehnologiilor noi. Spre exemplu, Japonia are un nivel înalt
de
dezvoltare şi, respectiv, valoare înaltă a produsului intern brut (PIB) la un consum
mic
de energie. În Europa Centrală şi de Est pentru acelaşi PIB pe locuitor ar fi
necesară o
cantitate de energie mai mare de câteva ori.

Conservarea energiei in reactiile biologice

În organismele vii au loc transformări chimice careimplică sinteze de
molecule,complexe, cât şi procese de descompunere a acestora. Organismul
uman este sistem termodinamic deschis (schimb de substantă şi energie cu
mediul).
Creşterea şi existenta organismului animal-consum de energie pentru:

-Întretinerea functiilor vitale

-Sinteza unor substante necesare organismului

-Desfăşurarea activitătilor fizice

-Mentinerea constantă a temperaturiiorpului.Energia necesară este produsă prin

transformări biochimiceale unor substante din alimente. Reactiile în urma cărora
se produce această energie sunt reactii exoterme. Substantele introduse în
organism pentru a produce energia vitală sunt:grăsimile, zaharidele şi proteinele.
Alimentele sunt „combustibilul” care ne furnizează energia.

ATP

Acidul adenozintrifosforic (adenosine triphosphate) (ATP) este

uncompus organic care constituie substratul multor reacţii catalizate
de enzime, desfăşurate încelulele animalelor, ale plantelor şi ale
microorganismelor.

Legăturile chimice ale ATP înmagazinează o cantitate importantă de

energie. Astfel, ATP transferăenergia chimică rezultată din oxidarea
substanţelor nutritive către procesele celulare consumatoare de
energie.Există trei astfel de procese ale metabolismului care duc la
formarea ATP şi la stocarea energiei chimice: fermentaţia, ciclul
acidului tricarboxilic şi respiraţia celulară (numită
şifosforilareoxidativă). Toate acestea sintetizează ATP din acid
adenozinmo nofosforic (AMP) sau din acid adenozindifosforic (ADP) şi
fosfat anorganic.
Reacţia chimică este reversibilă, ATP-ul descompunându-se în ADP,
AMP şi fosfor.

ADP

Rolul ADP şi ATP în procesele energetice din sistemele biologice:

•Celula este o „uzină chimică”. Pentru a funcţiona are nevoie de

„combustibili”.• Majoritatea acţiunilor celulare sunt procese endoterme
şi nu sunt spontane.
•Celulele utilizează drept„combustibil” glucoza ( şi unii produşi ai
descompunerii grăsimilor şiproteinelor)
•ADP şi ATP sunt molecule cu structură complexă care se găsesc în
toate celulele vii.
•Pentru celulă ATP este un component vital; când celula trebuie să
realizeze un proces endoterm consumă ATP, iar când rezerva scade
celula produce o nouă cantitate prin oxidarea glucozei• 90% din ATP
este produs în mitocondriile celulei; celulele cu necesităţi energetice
mari au mai multe mitocondrii.

Când glucoza este oxidată la CO2 şi H2O se eliberează energie dar

celula nu poate folosi întotdeauna această energie în momentul oxidării
glucozei. Totodată celula nu poate lăsa această energie sătreacă în
mediul înconjurător.(dacă numai jumătate din energia rezultată la
oxidarea glucozei ar fi eliberată celulei,temperatura ei ar creşte încât
enzimele ar fi inactivate).