AMBALAREA MARFURILOR

 Ambalajul – este obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un

produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului,
depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării
acestor operaţii.
 Ambalarea – reprezintă operaţia de obţinere a „primului înveliş aflat în
contact direct cu produsul”

Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei direcţii în definirea

ambalării:

 sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie,

depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;
 cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu
costuri minime;
 funcţie tehnico-economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare;

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea in cele mai

bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor.

2. Clasificarea ambalajelor

In ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atat din punct de

vedere al materialelor din care acestea sunt facute, cat si din punct de vedere
functional.

Ambalajele se clasifica in functie de mai multe criterii, care sunt utilizate

frecvent in practica:
Dupa materialul folosit in confectionarea ambalajelor:
ambalaje din hartie si carton;
ambalaje din sticla;
ambalaje din metal;
ambalaje din materiale plastice;
ambalaje din lemn, inlocuitori din lemn si impletituri;
ambalaje din materiale textile;
ambalaje din materiale complexe.
Dupa sistemul de confectionare:
ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliabile.
Dupa tip: plicuri; pungi; plase; lazi; cutii; flacoane; borcane etc.
Dupa domeniul de utilizare:
ambalaje de transport;
 ambalaje de desfacere si prezentare.
Dupa specificul produsului ambalat:
ambalaje pentru produse alimentare;
ambalaje pentru produse nealimentare;
ambalaje pentru produse periculoase;
ambalaje individuale;
ambalaje colective.
Dupa gradul de rigiditate:
ambalaje rigide;
ambalaje semirigide;
ambalaje suple.
Dupa modul de circulatie al ambalajului:
ambalaje refolosibile;
ambalaje nerefolosibile - tip pierdut.
Dupa sistemul de circulatie:
sistem de restituire a ambalajelor;
sistem de vanzare - cumparare a ambalajelor.
Dupa sistemul de confectionare:
ambalaje fixe;
ambalaje demontabile;
ambalaje pliante.
Dupa caile de transport:
ambalaje pentru transport terestru;
ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
ambalaje pentru transport aerian.
Dupa destinatie:
ambalaje pentru piata externa;
ambalaje pentru piata interna.

4. Factorii care determina alegerea ambalajului

Ambalajul este o componenta esentiala a activitatii comerciale, fiind subordonat

marfii si deservind consumatorul. Sortimentele de produse nou aparute pe piata,
modernizarea conceptiei si a tehnicilor comerciale aduc in discutie diversificarea
ambalajelor in paralel cu cresterea exigentelor fata de acesta.

Pentru ca ambalajul sa indeplineasca functiile sale, la alegerea lui trebuie sa se tina

cont de urmatoarele aspecte:

proprietatile produsului care trebuie ambalat:

natura, dimensiunea, masa, forma produsului, numarul de unitati de produs dintr-un
ambalaj;
interactiunile de ordin fizic si chimic ce pot apare intre produs si ambalaj (respectiv
incompatibilitatile);
fragilitatea produsului, sensibilitatea la factori mecanici si de mediu (prin miros, agenti
chimici, umiditate);
importanta si valoarea produsului, care determina masuri de siguranta in plus impotriva
unor posibile furturi sau deteriorari intentionate.
conditii de transport, manipulare si depozitare:
numarul operatiilor de incarcare - descarcare;
tipul mijloacelor de transport folosite: auto, feroviar, naval;
durata operatiilor de manipulare;
durata stocarii;
locul vanzarii.
metoda de ambalare, tipul si functiile ambalajelor
in functie de modul de vanzare: autoservire sau servire de catre personalul angajat;
in functie de scopul ambalarii: pentru transport sau desfacere;
modul de inchidere;
modalitatea si tipul inscriptionarii.
materialul de ambalaj folosit (caracteristici, proprietatea);
rezistenta la socuri termice;
rezistenta la presiuni mari;
posibilitatea de protejare contra prafului.
valorificarea economica a ambalajului:
costul ambalajului;
existenta posibilitatii de recuperare a ambalajului si eventual refolosire;
valoarea de recuperare.

Metodele si tehnicile

Ambalarea colectiva - aceasta metoda se foloseste pentru ambalarea intr-un singur ambalaj
a mai multor produse. Aceasta metoda usureaza mult manipulare si transport produselor,
ajutand la paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizata cu succes si pentru produsele
alimentare de uz curent (zahar, faina, orez, malai etc.), precum si pentru ambalarea unor
produse deja preambalate.

Ambalarea portionata - ambalajul portionat este acela al carui continut se consuma o

singura data. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tivite etc. Astfel, se pot ambala atat
produsele perisabile (produsele lactate, carne, fructe), cat si cele neperisabile (biscuiti,
napolitane, cafea etc.).

 Principalele functii ale ambalajului modern sunt:

-functia de protectie; - functia de rationalizare;
-functia de reclama si promovare a vanzarilor (functia de marketing).
 Marcarea mărfurilor

Marca este semnul distinctiv folosit de intreprinderi pentru a

individualiza si identifica produsele, lucrarile si serviciile lor de cele identice sau
similare ale altor intreprinder

2. Funcţiile mărcilor
1. FUNCTIA DE IDENTIFICARE A PRODUSULUI
Marca permite consumatorului să identifice, prin recunoaștere dupa consumul propriu
anterior, folosind recomandarea altei persoane sau publicitatea percepută, un produs
dintre cele aflate pe piață. De obicei, consumatorul identifică în spatele unei mărci
producătorul, chiar dacă această recunoaștere nu se face explicit. Producătorul poate
avea insă numele comercial diferit de cel al mărcilor de produse și, în acest caz, aceste
mărci nu identifică direct producătorul.
Comerciantul, titularul mărcii, răspunde de calitatea serviciului acordat consumatorilor.
Comercianții serioși selecteaza atent produsele si producătorii, evitând astfel
deprecierea propriei mărci de comerț, din cauza calității slabe a produselor livrate de
producători.
2. FUNCTIA DE PROVENIENTA A PRODUSULUI
Atât la introducerea în consum a produsului de către producator, cât și de către un
intermediar comerciant, consumatorul va percepe proveniența produsului, în primul caz,
a producătorului, în cel de-al doilea, a comerciantului. Pentru consumator, este
interesant cine răaspunde de calitatea produsului, deoarece prin faptul că deținătorul
mărcii o aplică pe produs îl asigură în privința calității. Proveniența se leagă de
identificarfea în mintea consumatorului a producătorului, identificarea incluzând
proveniența.
3. FUNCTIA DE ORGANIZARE A PIETEI
Această funcție este legată de aspectul pe care mărcile îl au ca mijloc legal de
identificare a produselor și serviciilor, precum și de rațiunea unei ordini sociale în care
concurența participanților pe piață trebuie sa fie una loială, asumată ca răspundere
socială.
4. FUNCTIA DE MONOPOL
Marca înregistrată asigură titularului său un drept de monopol asupra acesteia, prin
dreptul exclusiv de folosire a titularului, dobândit prin înregistrarea mărcii. Acest drept
exclusiv este asigurat și apărat de lege, și aceasta este esența protecției mărcii. Ca
urmare, titularul poate interzice terților să folosească pe piață semne identice sau
similare cu marca sa inregistrată. În acest scop, legea pune la dispoziția titularului căi și
mijloace de apărare.
5. FUNCTIA DE CAPITAL
O marcă înregistrată este un capital. Dacă marca înregistrată este folosită continuu de
către titularul său, aceasta poate fi evaluată ca activ necorporal al firmei și poate
însemna din acest punct de vedere o parte importantă a proprietații firmei (parte a
patrimoniului societații). De asemenea, marca înregistrată poate face obiectul unor
tranzacții comerciale prin licențierea dreptului de folosire a acesteia sau prin franciză.
Aceasta înseamnă că marca înregistrată poate fi un intrument de piață important.
6. FUNCTIA DE INSTRUMENT STRATEGIC
O marcă înregistrată național în România poate fi înregistrată comunitar printr-o singură
cerere depusă la OHIM, Spania, direct în toate statele membre UE (27 de state), precum
și în alte state decât cele membre UE, printr-o cerere internațională. Aceasta posibilitate
conferă titularului mărcii satisfacerea intereselor sale comerciale în diverse state unde
comercializarea produselor urmează a fi apărată prin marcă. Ca urmare, marca este un
important instrument strategic de piață, care conferă titularului său o mai mare siguranță
și o promovare mai rapidă a produselor sale pe piețe străine.
7. FUNCTIA DE PROTECTIE A CONSUMATORILOR
Prin funcția sa de diferențiere a produselor și serviciilor, dar și prin posibilitatea de
identificare a producătorului, marca este un mijloc util consumatorilor de a alege
produsele și serviciile de calitate față de altele. În acest scop, marca este mijlocul care
leagă consumatorul de produse și servicii, și distinctivitatea mărcii întărește stabilitatea
acestei relații. De asemenea, în relația cu consumatorii, marca contribuie la o cale facilă
pentru aceștia, în sesizarea unei calitați slabe, pentru produsele și serviciile care o
poartă.
8. FUNCTIA DE CALITATE
Dacă produsele sunt de calitate, va crește reputația mărcii și, respectiv, lipsa calitații
duce la deprecierea mărcii. Funcția de calitate are componenta de comunicare și
componenta de reputație. Componenta de comunicare se referă la perceperea de către
consumator a informațiilor privind calitatea produsului. Componenta de reputație se
referă la creșterea continuă a încrederii în marcă, la cunoașterea din ce în ce mai largă a
mărcii de către public, astfel că aceasta poate deveni notorie.
9. FUNCTIA DE PUBLICITATE
Marca care este atractivă, ușor de pronunțat, cu sonoritate plăcută, ușor de reținut și a
început să aibă o anumită reputație, devine un suport de reclamă pentru produsul
respectiv. Ca urmare, utilizarea mărcii constituie de fapt un act de reclamă pentru
produs. Prin folosirea mărcii in publicitate, se scurtează timpul de aducere la cunoștința
consumatorului a caracteristicilor pozitive ale produsului sau serviciului.
10. FUNCTIA DE CONCURENTA
Piața liberă înseamnă concurență. Funcțiile de calitate și publicitate ale mărcii ajută în
procesul de concurență. Este de la sine înțeles că marca ajută actelor de concurență
loială în piață. Valoarea mărcilor este proporțională cu cantitatea produselor vândute
sub marca respectivă. Cumparatorul este gata să plătească mai mult pentru produsul cu
o marcă notorie, știind că, per total, calitatea produsului sau serviciului îi va putea aduce
economie de timp și bani, sau speră ca aceasta să se întample. Valoarea mărcii este deci
proporțională și cu diferența de preț în plus pe care consumatorii și-o asumă.
Concurența neloială prin folosirea unor mărci contrafăcute ( mărci identice sau similare
cu mărcile înregistrate) constituie o categorie distinctă de încălcări de drepturi. Din
acest motiv, legislația de mărci are prevederi foarte exacte, privind imposibilitatea
înregistrării unui semn identic sau similar cu o marcă deja înregistrată. În acest fel,
legea împiedică concurenții să-și contrafacă mărcile și asigură o ordine socială în
privința folosirii mărcilor.
11. FUNCTIA ENERGETICA A MARCII.
Cumparatorul dorește cumpărarea unui produs de calitate. Aceasta este determinată
obiectiv întrucât duce la costuri mai reduse în folosirea produsului pe unitatea de timp
sau la evitarea pierderii timpului cu remedieri; în total, consumatorul, instinctiv, dorește
o economie de energie din partea sa. Fiind un deziderat cu baze științifice, obiective,
statistic ar trebui ca acesr concept al mărcii să aiba succes într-o comunitate, întrucât
asigura o economie de energie pentru membrii comunității. Bazat pe acest criteriu, o
marcă este cu atât mai valoroasă, cu cât conduce la economii mai mari de energie din
partea membrilor societații.

3.Clasificarea marcilor. Tipuri de marci

CLASIFICAREA MĂRCILOR
Există numeroase tipuri de mărci care pot fi adoptate de o organizaţie în funcţie de
caracteristicile sale, de imaginea de care beneficiază sau pe care doreşte să şi-o creeze,
precum şi ţinîndu-se cont de obiectivele strategice ale organizaţiei:

1.Din punct de vedere al deţinătorului

-marcă de fabrică /serviciu: desemnează producătorul/prestatorul de servicii în
ansamblu (exemplu: Dacia, Vacanţa – agenţie de turism);
-marcă de comerţ : desemnează un distribuitor (exemplu: Domo, Metro);
-marcă de produs : desemnează un anumit produs (exemplu: zahărul Mărgăritar).

2.Din punct de vedere al formei structurale

-marcă figurativă: un însemn grafic (exemplu: Shell – scoică);
-vignetă: un desen sub formă de etichetă care reprezintă emblema şi denumirea
deţinătorului (exemplu: Vinurile Dealu Mare);
-marcă combinată : un semn care este alcătuit din unul sau mai multe simboluri grafice
şi unul sau mai multe cuvinte (exemplu: ING Barings Bank - leu).
-marcă sonoră/auditivă : semnale sonore sau melodii simple asociate cu o organizaţie şi
oferta sa (exemplu: Intel);
-marcă spaţială: însemn tridimensional care simbolizează organizaţia (exemplu:
Jaguar).

3.Din punct de vedere al obiectelor reprezentate

-marcă de produs : este asociată unui singur produs (exemplu: pateul Antrefrig);
-marcă de linie : este asociată unei linii de produse (exemplu: Fanta);
-marcă de gamă : este asociată unei game de produse (exemplu: Coca-Cola, Elmiplant).

4.Din punct de vedere al rolului

-marcă umbrelă: se referă la o gamă variată de produse, comercializate pe pieţe diferite
(exemplu: Ana – turism, cofetărie, produse electronice);
-marcă sursă: se referă la mai multe categorii de produse, dar pentru diferenţiere fiecare
primeşte şi un calificativ (exemplu: Napolact - îngheţată Napolact, unt de masă
Napolact);
-marcă garanţie: se utlizează un însemn pentru toate produsele realizate de firmă care
să garanteze calitatea acestora (exemplu: produsele General Motors au menţionate
iniţialele GM – Chevrolet GM, Buick GM ).

Tipuri de marca
I.După modul de reprezentare grafică, mărcile pot fi:
1.Marca verbală - o denumire, un slogan, scrise cu caractere standard.
2.Marca figurativă - un element grafic care nu conţine litere sau cifre.
3.Marca combinată - o denumire scrisă cu o grafică deosebită şi /sau în culori sau o
denumire însoţită de un element grafic.
4.Marca tridimensională - marca constituită din forma produsului sau a ambalajului
sau orice alt semn specific tridimensional care permite identificarea unui produs sau
serviciu

II.După natura solicitanţilor, mărcile pot fi:

1.Marca individuală - marca a cărei solicitant/i este/sunt persoana/e juridică/e sau/şi
fizică/e
2.Marca colectivă - marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor
membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane.
Înregistrarea mărcii colective este condiţionată de existenţa şi depunerea unui
regulament în care să se indice persoanele şi condiţiile în care acestea sunt îndreptăţite
la utilizarea mărcii.
3. Marca de certificare - marca a cărei solicitant este o persoană 2 juridică legal
abilitată să exercite exclusiv controlul produselor şi serviciilor în ceea ce priveşte
calitatea, materialul, modul de fabricaţie. Pentru depunere sunt necesare cererea,
regulamentul de folosire a mărcii de certificare şi autorizaţia sau documentul din care să
rezulte exercitarea legală a activităţii de certificare.

Sigilarea încărcăturilor

* furgonetele sau secțiunile auto au un sigiliu pe toate ușile;

* Containere - un sigiliu pe uși;
* rezervoare - un sigiliu pe capacul trapei și deschiderea de scurgere, cu excepția
cazurilor în care o procedură specială de etanșare este prevăzută de regulile pentru
transportul anumitor tipuri de mărfuri în vrac;
* spațiu de încărcare-de la una la patru sigilii la punctele de joncțiune ale benzilor de
margine sau ale altor