Gelozia

GELOZIA
Seria
2
ADRIAN NICULESCU
ADRIAN NICULESCU
GELOZIA
© 2019, Adrian Niculescu

© 2019, Editura PAVCON
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

NICULESCU, ADRIAN
Gelozia / Adrian Niculescu. - Bucureşti : Pavcon, 2019
ISBN 978-606-9057-21-6
159.9
Comenzi:
AdrianNiculescu.ro 0729.944.044
comenzi@AdrianNiculescu.ro
www.AdrianNiculescu.ro/shop
Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

0723.26.90.40
office@pavcon.ro
www.pavcon.ro
Editor: Constantin Pavel

Coperta: Petru Carvaci
Foto copertă: Christiann Koepke (Unsplash)
ISBN 978-606-9057-21-6
ADRIAN NICULESCU
GELOZIA
Editura PAVCON
Bucureşti, România, 2019
www.AnMotivational.ro
În septembrie 2017 am decis să fac o pagină, separată de
Facebook, unde să urc video-uri în care discut cu oamenii, le
ridic moralul și îi motivez, îi ridic de jos.
Nu mi-am putut imagina că va ajunge pagina numărul 1 din
România pe partea de motivare. Am video-uri cu peste 5 mili-
oane reach-uri și zeci de mii de share-uri.
Am început să primesc mesaje, românii au pornit să mi se
destăinuiască, să îmi scrie problemele lor cele mai întunecate,
cele mai intime și cele mai apăsătoare. Simțeam că nu îi pot
ajuta fizic pe toți, așa cum mi-aș dori. Răspundeam la mesaje
zilnic, ore întregi în care îi compătimeam, le dădeam soluții.
Sute de mesaje prin care îmi mulțumeau că le-am schimbat
viața. Că și-au salvat căsnicia, că și-au recăpătat încrederea
în ei, că s-au apropiat de copiii lor, că au renunțat la sinucideri,
droguri și multe altele.
După opt luni, am decis să lansez unica PLATFORMĂ MOTI-
VAȚIONALĂ din România. Acolo am structurat, pe module,
toată informația.
Module unde ofer soluții, dau chei, căi de rezolvare, prezint
cazuri reale, expun faptele prin care și eu am trecut și explic
pas cu pas cum am reușit eu să trec peste toate problemele.
Gelozie, Despărțire, Anturaj, Depresie, Înșelat, Modul pentru
părinți, pentru românii din Diaspora, pentru Motivare, pentru
planul profesional și multe altele…
Mesajul general pe care îl trans-

mit este:
“Am nevoie nu de aprecierile

voastre, am nevoie ca voi să în-
cepeți să vă apreciați pe voi înșivă,
să deveniți autentici și puternici, eu
doar vă arăt că și voi puteți!”.
Gelozia te otrăvește
Pentru o persoană geloasă există puține teste

mai grele decât să participe la o nuntă, alături de
partener. Dacă vrei să te convingi cât de gelos ești,
dacă depășești limitele sau ești un om normal,
atunci, la o nuntă, vei afla dacă este ceva în nere-
gulă cu tine.
Poate exagerez un pic, dar ce vreau să subli-
niez este că pentru o persoană geloasă orice pe-
trecere, orice ieșire într-un cadru social mai larg,
alături de partener, este un chin. Știu ce vorbesc,
pentru că și eu am trecut prin astfel de momente
și, spre rușinea mea, nu am reușit să mă stăpânesc
și m-am purtat ca un prostănac. Eram tânăr, eram
nesigur pe mine și am lăsat gelozia să mi se stre-
coare în suflet. Iar odată ce acest venin a intrat
pe sub pielea ta, e foarte greu să îl mai elimini.
Seria „Adrian Niculescu“
5
GELOZIA Adrian Niculescu
Nu am început cu exemplul nunții degeaba.

Țin minte că în urmă cu mai mulți ani eram la un
astfel de eveniment fericit, alături de partenera
mea de atunci. Pot să spun că era o femeie foarte
frumoasă, mai matură ca mine și, în sinea mea,
eram destul de conștient că iubita mea atrage
multe priviri și mai mult ca sigur interacționează
cu oameni care îi puteau oferi mult mai multe
decât aș fi reușit eu. Eram destul de nesigur și, de
aceea, când ieșeam împreună undeva, nu prea mă
simțeam în largul meu, mai ales că în general
bărbații îi dădeau multă atenție, de parcă eu nici
nu existam.
Nu spun că partenera mea îmi dădea motive
să fiu gelos, era mereu veselă, sociabilă, dar știa
cum să evite, elegant, orice avans. Asta nu era su-
ficient, însă, pentru a nu mă lăsa măcinat de
această boală nenorocită care este gelozia.
La nunta respectivă, iubita mea era cu adevărat
o apariție foarte sexy, atrăgătoare și elegantă, în
același timp. Pe de-o parte eram mândru de ea,
dar totodată mă întrebam oare cine se va mai uita
la ea, cine va încerca să îi sucească mințile. Nici
6
nu ajunsesem la sala de evenimente și eu eram

deja încordat tot, gata să răbufnesc. Țin minte că
și ea m-a întrebat dacă sunt ok, cu o privire îngri-
jorată. Trebuie să recunosc că până în acel mo-
ment reușisem să îmi maschez gelozia destul de
bine, așa că nu avea idee cât de zbuciumat eram
eu în realitate. Bineînțeles, i-am spus că nu avea
de ce să își facă griji, am și spus o glumă, ca să de-
tensionez atmosfera. A râs și apoi m-a luat de gât
și m-a sărutat. Niciodată nu mi se păruse mai fru-
moasă și cred că acest lucru mă înspăimânta cel
mai mult.
Normal că am fost așezați la masă cu mai multe
persoane pe care nu le cunoșteam. Era nunta unei
prietene de familie a iubitei mele, așa că niciunul
dintre noi nu era familiarizat cu persoanele pre-
zente. Cum norocul nu mi-a surâs, la aceeași masă
era și un tip destul de atrăgător, singur, foarte
glumeț și pus pe vorbă. Nu cred că trebuie să îți
spun că imediat a pus ochii pe partenera mea și a
început să lege conversații cu ea.
Spre cinstea lui, nu a încercat să mă ignore,
dimpotrivă, a fost destul de politicos și nu a cău-
7
tat să mă excludă de la nicio discuție. Problema

era că începusem să mă simt ca și cum aș fi în
plus, pentru că interesul lui era focusat spre par-
tenera mea.
Nu pot să spun că a făcut ceva deranjant sau a
fost prea deplasat. Probabil că nici el nu cunoștea
prea multă lume de la eveniment și căuta pe ci-
neva cu care să schimbe o vorbă, să nu se plicti-
sească. Sau poate că pusese ochii pe însoțitoarea
mea și o dorea pentru el. Poate că bănuielile mele
erau întemeiate, dar chiar și așa, acesta era un as-
pect pe care nu îl puteam controla. Nu conta câți
oameni s-ar fi uitat la iubita mea, conta doar dacă
ea dădea curs acestor avansuri, dacă se purta fără
respect față de mine. Iar acest lucru chiar nu se în-
tâmplase până în acel moment. Probabil că dacă
aș fi realizat asta mai repede, lucrurile ar fi stat
altfel. Dar gelozia îmi luase mințile și nu mai ju-
decam cum trebuie.
Fiecare vorbă schimbată între ei, fiecare zâm-
bet, de fiecare dată când iubita mea râdea la una
din glumele lui, pentru mine se transforma într-un
cuțit înfipt în inima mea. Dacă aș fi analizat mai
8
atent situația, aș fi realizat că nu aveam motive să

fiu gelos. Deși se dovedise prietenoasă, partenera
mea îi lăsase de înțeles bărbatului respectiv că nu
e disponibilă. Probabil că nici nu se pusese pro-
blema de așa ceva.
Ironic e faptul că, după un timp, am fost și eu
în situația tipului respectiv, am intrat în vorbă, la
un eveniment, cu o femeie străină, care mai era și
măritată. Nu am avut nicio intenție necurată, așa
s-a întâmplat, pur și simplu, iar soțul ei nu a avut
reacțiile mele. Din contră, a fost foarte civilizat,
relaxat și a participat la discuția noastră. Pot spune
că, de la un moment dat, vorbeam mai mult cu el.
A fost o seară frumoasă și chiar mi-am amintit de
episodul cu mine protagonist și mi-am dat seama
cât de mult greșisem atunci și când mi-am înde-
părtat partenera degeaba. Cum mă condusese ge-
lozia într-o stare aproape primitivă, de om bătut
în cap.
Poate că găsești puțin deranjantă o asemenea
atenție dată partenerului de către un străin, dar
până la urmă chiar nu existau motive să îmi fac
griji. Eu eram însă într-o stare foarte proastă, sim-
9
țeam cum mă cuprind toți nervii și cu greu mă

abțineam să nu intervin.
Nu am spus nimic, dar nici nu am putut să îmi
ascund starea de spirit. Iubita mea mi-a citit pe
chip că mă deranejază ceva foarte tare și m-a în-
trebat dacă am pățit ceva. M-am răstit puțin la ea,
fără să vreau, și am rugat-o să mă lase în pace. A
fost o reacție de copil frustrat, care dorea o jucărie
doar pentru el, dar nu am reușit să mă abțin și
cred că îmi doream să mă și răzbun puțin pe ea.
Când am văzut însă cum se schimbă la față, am
regretat momentul. În acel moment și-a dat seama
ce mă deranja, dar atitudinea mea a supărat-o te-
ribil, mai ales că nu făcuse nimic. Și tipul respectiv
a realizat, pesemne, cam ce se întâmpla și s-a re-
tras puțin, tocmai pentru a nu cauza probleme și
mai mari. Iar la masă se instalase o atmosferă în-
cărcată, cel puțin în colțul nostru. Eu mă simțeam
penibil pentru că mă cam făcusem de râs și știam
că îmi supărasem partenera, deși în sinea mea
consideram că am dreptate. Iubita mea era rănită
de faptul că fusesem destul de grosolan cu ea, fără
motiv, iar cel de-al treilea membru al grupului
10
nostru disfuncțional ar fi schimbat masa dacă ar

fi putut.
Au fost momente de tăcere, în care fiecare era
pierdut în gândurile lui. La un moment dat, iubita
mea s-a întors spre vecinul meu de masă și l-a în-
trebat direct dacă nu vrea să danseze, pentru că îi
plăcea melodia și venise la acest eveniment să se
distreze, nu să stea ca o tristă într-un colț. Nici
măcar nu mi-a aruncat o privire și în vocea ei am
putut distinge o mare supărare. Bărbatul a ezitat,
apoi mi-a aruncat o privire curioasă și un pic com-
pătimitoare, după care a acceptat și a condus-o pe
ringul de dans.
În acest timp, eu am rămas fără reacție. Pur și
simplu, nu mai știam ce să fac. Iar imaginea ei în
brațele lui mă scotea din minți. Toate gândurile
mele ascunse ieșeau la suprafață și mă chinuiau.
Nu te mai plictisesc cu detaliile, ideea este că
toată seara am stat ursuz, negru de supărare, rănit
în orgoliu, toate acestea degeaba, din cauza gelo-
ziei. A urmat și un scandal mare, de cum am ple-
cat de la nuntă, iar ăsta a fost începutul sfârșitului
pentru relația noastră.
11
Privind în urmă, poți să mă întrebi de ce m-am

purtat atât de copilărește. Să spunem că poate nici
ție nu ți-ar plăcea ca cineva să apară și să îți aca-
pereze partenerul, dar nu despre asta era vorba.
Nu se întâmplase nimic care să necesite această
reacție din partea mea și dacă aș fi fost mai rela-
xat, mai sigur pe mine, probabil chiar aș fi avut
parte de o seară plăcută, m-aș fi distrat și apoi aș
fi avut parte și de o noapte plină de pasiune cu
iubita mea. Așa, însă, s-a ales praful.
De aceea spun că gelozia este o boală a sufle-
tului, una de care cu greu scapi. E ca un parazit
care se hrănește din teama și nesiguranţa ta, din
dorinţa bolnavă de a controla fiecare element
din viaţa celui de lângă tine. Și este de ajuns să
se insinueze o singură dată, pentru că apoi nu-ți
va mai da pace. Orice va face partenerul tău, ori-
cât va încerca să se muleze pe comportamentul
tău, pe dorințele tale, nu va reuși să îți înfrângă
gelozia. Mereu te vei întreba de ce face un anume
lucru. Dacă dorește să își păstreze niște timp și
pentru el/ea, înseamnă că, de fapt, nu simte plă-
cere doar în compania ta și caută altceva. Dacă te
12
ascultă, probabil se simte vinovat sau vinovată de

ceva. Niciodată nu este bine.
Așa că, trebuie să tratăm gelozia ca pe o
otravă, una ce trebuie eliminată din organism
înainte să ne distrugă. În doze mici, neletale,
poate avea și efecte bune. Știm foarte bine că o
doză „sănătoasă” de gelozie este indicată, în sen-
sul în care conferă o mai mare siguranță partene-
rului. Îi arăți că îți pasă și că te interesează dacă
cineva dorește să îi atragă atenția, să îi câștige
afecțiunea. Poate chiar întări o relație.
Dar, de cele mai multe ori, gelozia poate de-
veni necontrolată și efectele pot fi mult mai dău-
nătoare și pot duce la distrugerea unei relații în
care ai investit mult timp și sentimente. Un par-
tener gelos, indiferent că vorbim de un bărbat sau
de o femeie, se poate transforma dintr-o persoană
voioasă și plină de viață într-un om măcinat de
nesiguranță, insecuritate și care devine obsedat să
controleze modul în care persoana iubită interac-
ționează cu ceilalți din jur.
Exact asta am încercat și eu la nunta respectivă
și uite ce bine a funcționat. Dar sunt atâtea alte
13
persoane care au fost în pielea mea. Dacă citești

aceste rânduri, sunt sigur că și tu ai avut parte de
episoade similare. Ai fost chinuit când ți se părea
că privirile partenerului se opreau mai mult decât
trebuia asupra altei persoane. Nu știai cum să îi
distragi atenția, cum să împiedici să vorbească cu
altcineva, fără să pară că o faci doar din pură ge-
lozie. Sunt sigur că te-ai întrebat cum de nu reali-
zează persoana iubită chinul tău intern? Nu își dă
seama că nimeni nu o va iubi la fel de tare, de in-
tens ca tine?
Câte nopți ai pierdut întrebându-te dacă te mai
consideră potrivit pentru a continua relația, dacă
nu se gândește la altcineva. Dacă mesajul colegu-
lui/colegei de pe telefon nu ascundea, de fapt, cu
totul altceva?
Este foarte obositor să fii gelos, e epuizant și te
consumă pe interior, încet, dar sigur. Toți am fost
mai mult sau mai puțin în această situație. Nu
cred că există persoană care să fi iubit vreodată
pe cineva și care să nu fi avut momente de slăbi-
ciune în care să se întrebe dacă persoana de lângă
el nu se gândește, de fapt, la altcineva. Toți mani-
14
festăm, mai mult sau mai puțin, frica de a fi pă-

răsiți de cei iubiți. Cum ne comportăm în fața ei,
cum înfruntăm teama, ăsta este secretul pentru a
depăși momentele mai dificile. Poţi să te bucuri
de viaţă sau poţi să te transformi într-un om pri-
mitiv, care parcă trăiește într-o peșteră.
15
Acceptarea este
primul pas spre vindecare
Trebuie să înțelegi că există niște limite, pe
care, dacă le încalci, riști să pui în pericol o relație
la care ai muncit mult să o construiești. Gelozia
este unul din cele mai mari pericole, dar ca să
poţi să iei măsuri împotriva aceste nenorociri,
trebuie întâi să recunoști că suferi de acest sen-
timent nedorit. Dacă te regăsești în ceea ce am
spus până acum, dacă ai avut momente ca cele
descrise de mine, atunci trebuie să arunci o pri-
vire lungă în oglindă și să recunoști. „Da, sunt
gelos, am nevoie de ajutor!”
Dacă ești într-o relație în care mereu te întrebi
dacă partenerul va rămâne alături de tine, dacă ai
nopți nedormite, de teamă că poate își va găsi pe
altcineva, dacă ești mai mult nefericit, dar nu te
16
poți desprinde de o relație, atunci ești în locul po-

trivit.
Sfaturile mele te pot ajuta, dar asta doar dacă
îți accepți condiția și realizezi că ai o vină impor-
tantă pentru lucrurile rele care se petrec în relația
ta. De multe ori, gelozia te conduce, fără voia ta,
la episoade care te fac să suferi. Nu este ușor să
accepți că ești responsabil, dar dacă o faci, atunci
mai sunt speranțe pentru tine.
Este ușor să accepţi gelozia, în schimb este
mult mai greu să accepţi că ești măcinat de
această boală. Acesta este, probabil, principalul
obstacol, să recunoști că este ceva în neregulă cu
modul în care vezi tu lucrurile, că gelozia excesivă
pe care o simți a început să îți afecteze relația, per-
soana de lângă tine. Ești orbit de frică și de inse-
curitate și nu mai ții cont de nimic, de ceea ce spun
oamenii din jur, refuzi să accepți orice schimbare,
pentru că te gândești că așa vei ajunge să pierzi
persoana iubită, deși tocmai această atitudine a ta
va duce la un asemenea deznodământ. Ești prins
într-un cerc din care nu poți ieși și tu refuzi să vezi
acest adevăr.
17
Am cunoscut, la un moment dat, un cuplu cu

probleme mari, cauzate de lipsa de încredere și
de gelozie. Problema era că amândoi sufereau de
acest lucru, însă niciunul nu voia să o recunoască,
nici în ruptul capului. Ce mă mira era faptul că ei
așa trăiau de ani de zile și nici nu mai realizau cât
de în neregulă este situația lor.
Bărbatul era genul care își sufoca partenera,
care dorea să știe ce face, cu cine vorbește etc. Dacă
ar fi fost după el, iubita lui nu ar mai fi interacțio-
nat cu niciun bărbat, pe cât posibil. Cu toate aces-
tea, nu ar fi recunoscut nici mort că este gelos,
pentru că, în viziunea lui, asta ar fi arătat că e slab,
ușor de controlat. Lăsa să se înțeleagă că orgoliul
mare, de bărbat adevărat, îl făcea să își țină „din
scurt” iubita.
Cu toate acestea, se supăra din cele mai stupide
motive. De exemplu, la un moment dat, cei doi au
mers în vacanță cu un grup de prieteni. Printre ei
se afla și un cuplu din străinătate, din Franța,
prieteni de familie cu una dintre amicile perechii
de care discutăm. Când cei doi au făcut cunoș-
tință cu cuplul din străinătate, bărbatul, crescut în
18
Franța, a pupat-o pe obraz pe fata noastră, în

semn de politețe. Lui nu i se părea un gest depla-
sat, ci unul normal, de apreciere. Era vorba doar
de un sărut platonic. Nu același lucru l-a conside-
rat iubitul gelos, care s-a schimbat imediat la față
și, deși n-a zis nimic, a fost apoi nervos toată va-
canța și foarte irascibil. Din păcate pentru el, toată
lumea a priceput motivul acestei iritări și cei doi
au ajuns subiectul glumelor celorlalți – și pe bună
dreptate. Nu a ajutat situației nici că iubita gelo-
sului părea să fie singura incapabilă să priceapă
cauzele purtării partenerului ei. Toată vacanța a
căutat prezența străinului și mereu intra în vorbă
cu el, pe diferite teme. O să zici că o făcea special
ca să își tortureze partenerul mult prea posesiv,
dar adevărul este că tipa nu pricepea situația ri-
dicolă creată, pentru că relația lor se derula numai
în secvențe similare. Ea nu dorea să caute o aven-
tură cu bărbatul din Franța, sau ceva asemănător,
pur și simplu era curioasă să vorbească cu el și să
afle diverse informații despre locul în care acesta
crescuse. Asta în timp ce partenerul ei fierbea de
nervi pe margine. În schimb, nevasta francezului
19
nu manisfesta nicio urmă de gelozie și era foarte

relaxată știind că nu era nimic anormal în ceea ce
se întâmpla. Ba chiar era foarte amuzată de lipsa
de înțelegere care se derula la cuplul din fața ei.
Binențeles că atunci când am încercat să îi ex-
plic asta și gelosului, că exagerase fără motiv, m-am
trezit pus în fața unui baraj.
„Adrian, nu înțelegi, nu este ok cum s-a com-
portat. Mă trata ca pe ultimul om, de parcă eu nu
aș exista deloc. Mai avea puțin și îl tăvălea acolo”,
încerca el să explice, în timp ce gesticula de parcă
încerca să reproducă „drama” prin care trecuse.
„Nu cred că e așa. S-a dat la el sau ceva? Cum
putea face asta, cu nevasta ăluia acolo?”, am în-
trebat, deși știam adevărul.
„Nu e vorba de asta, întrebarea era de ce vor-
bea cu el? Ce-o fi zis omul ăla, când a văzut că pe
mine nu mă băga deloc în seamă? Ia uite ce papa-
gal, nici nu există pentru femeia lui.”
„Nu cred că a fost așa rău, nu cred că nu vor-
bea deloc cu tine. Până la urmă, erați un grup mai
numeros, ce vroiai să facă, să stea tăcută, să nu
zică nimic? Ce-ar fi spus oamenii ăia apoi, ia uite-o
20
și pe sălbatica asta”, am replicat. După modul

cum îmi evita privirea, am înțeles că exact asta ar
fi dorit, dar nu putea să recunoscă acest fapt, pen-
tru că ar fi demonstrat că e un bărbat nesigur.
„Spun doar că nu este ok așa, să mă faci să mă
simt ca un prost”, a mai încercat el, cu jumătate
de glas.
„Poate că ai greșit și tu, mereu spui că pe tine
te caută toate fetele, mereu te lauzi cu modul în
care sunt atrase alte femei de tine. Dacă iubita ta
se simte nesigură? Poate dorește și ea să te facă să
te simți gelos. Văd că funcționează”, am încheiat,
amuzat. N-o să neg că poate și eu îmi permiteam
câteva răutăți, dar numai pentru că eram exaspe-
rat să vadă cât de mult greșește.
Bineînțeles că a reacționat imediat, foarte su-
părat, în aparență, că puteam să afirm că el e gelos.
„Nu ăsta e motivul, e vorba de respect”, a răs-
puns, cu o mare vehemență în glas. Era speriat de
posibilitatea de a recunoaște că un bărbat ca el,
atât de puternic, așa cum se vedea pe sine, poate
fi gelos.
Iubita lui era un alt „fenomen”, dacă îmi per-
miți acest termen. Ea știa că este geloasă, dar nu
21
o interesa și se manifesta de fiecare dată când nu

îi convenea ceva, fără a aștepta explicațiile parte-
nerului. Orice mesaj de la o femeie, indiferent că
era colegă de muncă sau clientă, orice număr ne-
cunoscut de telefon, nu conta cui aparținea, se
transforma într-un prilej de scandal. De cele mai
multe ori nu exista un motiv real pentru crizele
de gelozie, dar instabilitatea celor doi și mai ales
neputința de a se înțelege unul pe celălalt, îi con-
ducea pe acest drum. În loc să se bucure de posi-
bilitățile pe care viața le-o oferea, să călătorească,
să se distreze, să facă orice, grija lor era să se con-
troleze unul pe celălalt.
Știu că am vorbit cu ea să văd dacă am mai mult
succes, dar din păcate obțineam doar un răspuns.
„Lasă, că știu eu mai bine ce se întâmplă”, era
mereu apărarea ei, chiar dacă, în realitate, nu prea
înțelegea nimic.
Pentru ei, gelozia devenise o dependență, era
ca un drog. Era delirul mental pe care se baza re-
lația lor. Nu mai părea să existe alt fundament,
dar tocmai această gelozie comună îi și ținea
aproape unul de celălalt, ca într-un cerc vicios.
22
Ok, acest caz poate este unul extrem, dar eu în-

cerc să arăt că e foarte greu să recunoști că suferi
de gelozie. Tu știi, în sinea ta, acest lucru, dar ru-
șinea, mândria, incapacitatea de a recunoaște că
greșești, te poate face să refuzi să vezi evidența.
Gelosul mereu va căuta să găsească motive
pentru starea lui. Întotdeauna va fi altcineva de
vină, niciodată nu va admite că s-a pus singur în
situația asta. Am întâlnit acest aspect la mulți oa-
meni și, trebuie să recunosc, pentru o perioadă
eram în aceeași situație. Indiferent de ce îmi zicea
lumea, mereu găseam replici, scuze, făceam tot
posibilul să conving pe cei din jur că eu aveam
dreptate, că eram îndreptățit să procedez așa cum
o făceam. Nu eram paranoic degeaba, sigur exista
un motiv. Cum, în general, acest lucru nu era va-
labil, atunci găseam eu ceva, numai să conving in-
terlocutorul să vadă lucrurile în același mod ca
mine.
Este foarte greu să te înțelegi cu gelosul, pentru
că e orb la condiția lui. El nu vrea să audă, de fapt,
că are o problemă, ci va aduce toate argumentele
posibile să te convingă că dreptatea este de par-
23
tea lui. Orice îi spui, nu va fi de ajuns, va încerca

să răsucească faptele și vorbele astfel încât să iasă
tot ca el. Chiar dacă îi dai dreptate, tot nu va fi
bine. Îi spui, „ok, e precum spui tu, atunci ce mai
stai cu omul ăla, dacă tot ce zici este adevărat și
te înșeală cu primul prilej. Pune punct și gata,
viața merge înainte și este frumoasă, de ce să te
chinui?“ Acest lucru îl sperie cel mai tare, frica de
a merge mai departe. El vrea să convingă că, de
fapt, gelozia lui nu este o problemă, e doar cau-
zată de partener. Normal că în acest mod nu va
face nimic pentru a elimina adevărata cauză.
24
Cum ne luptăm cu gelozia?
Toată lumea vrea să afle cum scapi de gelozie,
dar adevărul este că acest sentiment va rămâne cu
tine toată viața. Este în natura omului să fie gelos,
așa că nu te aștepta să scot o formulă magică, me-
nită să te facă să depășești o astfel de stare. Gelo-
zia vine cu durere, cu suferință, iar aceste aspecte
fac parte din existența noastră, ca oameni. Nu
există om care să nu fie gelos sau să nu aibă de
suferit de pe urma acestui sentiment nemernic.
Dar gelozia poate fi controlată, poți să n-o mai lași
să doară așa de tare. Poți să ajungi să nu mai fi
afectat de această plagă.
Ce voi face este să îți arăt cum să controlezi
această stare, să realizezi că viața nu se rezumă
doar la o relație bolnavă alături de cineva. Vreau
să îți arăt că o persoană matură poate să treacă
25
peste durere, să găsească un alt drum, de ce nu?,

alte persoane, că viața poate merge înainte și că
poate să fie mult mai frumoasă. Dacă ți se pare
imposibil sau te gândești că arunc vorbe goale, nu
uita că și eu am fost gelos, de foarte multe ori. Am
îndurat dureri groaznice, am fost înșelat și am tre-
cut prin tot acest iad, am avut multe nopți nedor-
mite suferind și întrebându-mă ce mai poate urma
pentru mine, dacă voi putea fi fericit, dacă voi mai
iubi. Răspunsul este DA, la toate aceste întrebări.
Și poate fi și pentru tine, dacă accepți că suferi de
gelozie. Ai văzut simptomele, dar trebuie să le asi-
milezi, să nu fugi de asta. Gelozia se poate trans-
forma în coșmar, dar asta se întâmplă doar dacă
o lași.
Gelozia nu trebuie neglijată, pentru că se poate
transforma într-un putregai care te va roade pe
interior. Acest sentiment, necontrolat, are șanse
mari să conducă spre adevărate drame. Cunosc
un exemplu de tragedie, izvorât dintr-un astfel de
caz.
Un băiat, foarte ok, cu un job bun, se pregătea
de nuntă cu logodnica lui. Toată lumea care îi cu-
26
noștea spunea despre ei că sunt un cuplu foarte

sudat și fericit. Ea era o fată foarte atrăgătoare, so-
ciabilă, în timp ce el era mai retras, mai timid. Mai
în glumă, mai în serios, amicii îi spuneau că a
avut noroc cu o femeie peste nivelul lui. Micile
răutăți permise între apropiați.
Problema este că cineva a lansat un zvon con-
form căruia iubita băiatului ar avea o aventură cu
altcineva. Nu aș putea spune exact cum a pornit
toată povestea, nici nu mai contează, presupun.
Foarte probabil că nimic nu era adevărat, mai ales
că fata era foarte implicată în procesul de nuntă.
Toată ziua umbla să rezolve tot felul de probleme,
petrecea mult timp cu domnișoarele de onoare în
goana după rochie, în fine, toate activitățile care
fac o viitoare mireasă fericită și, în același timp,
entuziastă.
Nimic nu anunța însă tragedia care urma să se
întâmple. Băiatul nostru a aflat și el informația
care circula, poate cineva i-a zis-o chiar în spirit
de glumă. Sau vreun apropiat considera că este
ceva adevăr în toată povestea și s-a gândit să îl
avertizeze. Ei bine, această veste l-a distrus. Ceva
27
în sinea lui a cedat, probabil cauzat de această

otravă care este gelozia. Și, într-un final, l-a îm-
pins la suicid, chiar cu câteva zile înainte de nuntă.
Nu vreau să dau mai multe detalii, nu cred că
acestea sunt importante acum. Ce contează este
că mai multe vieți au fost distruse. Familia băia-
tului nu va mai fi niciodată la fel. Nici logodnica,
care a aflat înainte de tragicul eveniment și a în-
cercat să îl oprească. A fost, însă, prea târziu...
Cred că a existat multă lume care a acuzat-o,
însă mă gândesc că i-a fost foarte greu să își mai
continue viața. Cum este să simți că ești vinovat
pentru pierderea unei vieți, darămite a celui pe
care îl iubeai și cu care te pregăteai să îți petreci
restul vieții? Ce cuvinte poți să găsești să alini o
asemenea durere? Cum s-o fi simțit dacă povestea
cu aventura nu era reală? Să știi că tot ce s-a în-
tâmplat a fost doar o greșeală? Dar și dacă a fost
adevărat? Cum poți trăi cu asemenea povară?
Oricare ar fi adevărul, viața acestei persoane nu
va mai fi la fel. Cum să mai ai încredere în iubire,
să te apropii de cineva? Cum să nu te roadă vino-
văția? Cum să mergi mai departe, când familia
28
băiatului nu o va mai face, probabil, niciodată cu

adevărat?
Iată cum gelozia a distrus mai multe vieți și fa-
milii. O să spui că acesta este un exemplu exage-
rat, nu o regulă, însă eu nu sunt de acord. Sunt
foarte multe astfel de cazuri și știi și tu foarte bine.
De aceea spun că e foarte important să recunoști
că ești gelos, ca să poţi avea o șansă la o viaţă cât
de cât normală. Altfel, nu vei reuși să ieși din cer-
cul vicios pe care gelozia îl creează.
Crede-mă când îți spun că viața poate fi fru-
moasă, nu trebuie să te agăți de o relație sau de o
persoană care te face nefericit.
Am trecut prin iadul geloziei. Mai ales când
eram mai tânăr, această boală cruntă m-a chinuit
rău, mi-a adus multe nopți nedormite. Este o sen-
zație de tot rahatul să nu te poți controla, să crezi
că toată viața ta nu mai are nicio valoare din
cauză că nu știi dacă partenerul tău ține cu ade-
vărat la tine.
Gelozia este mult mai rea în anii adolescenței,
atunci când ești tânăr și începi să experimentezi.
Sunt momentele când te crezi regele lumii, când
29
simți că nimic nu te poate opri. Ai toată viața în

față, ești năvalnic, ești puternic, ești de neoprit.
Totul este nou și ești dornic să absorbi cât mai
multe. Din păcate, tot atunci intensitatea la care
simți orice senzație este mărită, așa că adolescența
va fi și vârsta la care vei cunoaște dureri mari,
dezamăgiri, furie, frustrare la o scară pe care, în
general, nu o vei mai experimenta la maturitate.
Măcar un avantaj să fie la faptul că trebuie să
crești și să lași copilăria în spate, nu-i așa?
Și nicio durere nu e mai mare în această etapă
a vieții decât cea cauzată de dragoste. Băiat sau
fată, nu contează, la vârsta primelor iubiri plăce-
rea este mare, dar, din păcate, și durerea vine la
aceeași intensitate. Este momentul când gelozia
își face de cap. Este ceva crunt, ceva care te devo-
rează, te consumă până când nu mai ai altceva de
făcut decât să urli. Dacă nu ești atent, poți fi afec-
tat pentru mult timp.
Știu un coleg în liceu care s-a îndrăgostit de
una din prietenele sale bune. Cum se întâmplă în
astfel de cazuri, fata nu îl vedea ca pe un potențial
partener sexual, pentru ea el era un amic bun și
30
atât. Petreceau mult împreună, ieșeau la filme, la

suc, vorbeau despre orice. Era normal ca, la un
moment dat, să apară și alt tip de sentimente.
Dacă amândoi ar fi simțit același lucru, atunci lu-
crurile ar fi fost în regulă. Chiar se potriveau și
toată lumea care îi vedea nu credea că nu sunt îm-
preună. Din păcate, scenariul fericit nu a avut loc.
Doar băiatul a început să experimenteze o atracție
față de ea. Se înțelegeau atât de bine, se comple-
tau, așa că, de ce să nu facă un pas în plus? Ce rău
putea să iasă din asta? El chiar gândea în viitor și
se și vedea într-o relație cu această fată, pe termen
lung. Era un tip destul de matur pentru vârsta lui,
dar se vede că, totuși, n-avea suficientă experi-
ență. Avea să o acumuleze pe calea cea grea.
Planul lui era foarte bun, dar avea o singură
problemă. Fata nu împărășea aceleași sentimente
față de el, iar asta era destul de evident. El se afla
în locul cel mai groaznic pentru un tânăr sau o tâ-
nără, atras(ă) de cineva apropriat. Era „prietenul
cel bun”, „fratele”, entitatea non-sexuală, iar când
ajungi în acest loc în ochii cuiva, este foarte greu
ca lucrurile să se mai schimbe.
31
Băiatul nostru a tot încercat să își adune curajul

ca să îi spună fetei ceea ce simte, lucru de altfel
evident din cauza geloziei pe care începuse să o
manifeste tot mai des. Fata, ca orice tânără nor-
mală, avea tot felul de iubiți, nimic serios, dar cu
care își petrecea timpul. Dacă la început admira-
torul ei secret nu dădea niciun semn de supărare,
din contră, probabil nici nu îi păsa, lucrurile s-au
schimbat dramatic. Când a realizat că ceea ce
simte pentru ea e mai puternic decât se aștepta,
atunci gelozia a început să îi pătrundă în suflet și
să îl consume. O vedea pe fată la brațul altor bă-
ieți și își închipuia cum ar fi să îl țină pe el de mână.
Cum ar fi fost să se plimbe prin parc alături de ea,
seara, când, la lumina lunii, săruturile au parcă
altă savoare. Agoniza de fiecare dată, până când,
după ce intervenea inevitabila despărțire dintre
fată și iubitul temporar, aceasta se întorcea la el
pentru sprijin.
Pentru o scurtă perioadă, lucrurile erau plăcute,
cât timp fata își revenea după câte o decepție. Pe-
trecea timp doar cu el, nu avea ochi pentru alți
băieți și băiatul trăia într-o lume frumoasă, în care
32
el era alesul. Doar că și el era conștient că acest

timp e limitat și, invariabil, fata urma să găsească
pe altcineva care să-i fure inima. Și el știa asta și,
în timp ce încerca să mențină un echilibru cât mai
mult în relația cu fata, în același timp, disperarea
la gândul că aceasta îl va lăsa, la un moment dat,
creștea mereu.
În sinea lui, băiatul știa că luptă pentru o cauză
pierdută, dar încearcă să îi spui asta unui adoles-
cent îndrăgostit. Oricât de rațional ar fi fost, nu
avea cum să treacă ușor peste un asemenea mo-
ment. Până la urmă, și-a luat inima în dinți și i-a
mărturisit fetei ceea ce deja începuse să vadă toată
clasa. Nu știu dacă pentru ea a fost un șoc, dacă
realizase ceva și doar încerca să nege evidența sau
chiar nu își dăduse seama prin ce trece prietenul
ei. Indiferent de situație, răspunsul nu putea fi
decât unul singur. Fata nu era „în acel loc” și nici
nu avea să fie vreodată. Nu te gândi că nu se sim-
țea atrasă, pentru că băiatul era urât sau gras, nici
pe departe, pur și simplu, nu se gândea la el în
acel mod. Spre cinstea ei, a fost foarte delicată, a
încercat să îl refuze cât mai puțin dureros. I-a ex-
33
plicat situația cât de bine a putut, în același timp

având grijă să nu îi rănească prea tare sentimen-
tele. Ținea sincer la el și nu vroia să îl facă să se
simtă prost, dar, din păcate, nici nu putea să îi
ofere ce aștepta el.
Nu i-a zis nimic din ce nu se aștepta și băiatul,
dar durerea tot a fost mare. Poate dacă ar fi fost
mai înțelept, mai experimentat, ar fi făcut un pas
înapoi și ar fi petrecut timp mai puțin cu ea, acum,
că se convinsese că o potențială relație nu avea să
existe. Dar probabil că în sinea lui se mai găsea
încă o fărâmă de speranță. Așa că a încercat să tră-
iască la fel ca până atunci, dar lucrurile nu aveau
să mai fie la fel. Între ei apăruse o tensiune care
nu avea să mai dispară oricât s-ar fi mințit unul
pe celălalt că lucrurile sunt în regulă.
Atunci când fata chiar și-a găsit pe cineva de
care s-a îndrăgostit cu adevărat, lucrurile au luat
o turnură nefericită pentru colegul meu. Gelozia
era din ce în ce mai mare și cu ea aducea alte sen-
timente negative, precum ura sau furia. Oricât ar
fi vrut, nu putea să se desprindă. Trăia numai cu
frustrarea care se acumula în fiecare zi și care nu
34
îi dădea pace. La vârsta la care lumea se distrează,

el era chinuit de tot felul de gânduri negre. Ajun-
sese până acolo încât se gândea la tot felul de sce-
narii în care se răzbuna, în care toată tensiunea
acumulată și-ar fi vărsat-o pe fata nerecunoscă-
toare și pe partenerul ei. Dar el era singurul vino-
vat pentru că permisese geloziei nestăpânite să se
instaleze în sufletul lui și aceasta îi dicta reacțiile.
Au trecut ani buni până când tânărul și-a găsit
echilibrul și a putut să își continue viața. Chiar a
învățat să își controleze și sentimentele, deși mi-a
zis, la un moment dat, că nu mai vrea să treacă
vreodată prin chinul pe care îl experimentase. Ge-
lozia lăsase urme adânci, din care cu greu urma
să își mai revină.
Cea mai mare greșeală a fostului meu coleg, lu-
cru care e valabil și pentru cei angrenați în relații,
dar care suferă de gelozie, este că viața lui se în-
vârtea în jurul unei persoane. Restul evenimente-
lor treceau pe lângă el, fără ca el să le mai dea o
importanță. Totul era focusat în jurul persoanei
pentru care nutrea sentimente de dragoste. Oare
cum să facă să îi fie ei bine, oare ce să zică să o țină
35
mai aproape? Ce cadou să îi facă, unde să meargă

împreună să se simtă bine? Ca să nu mai zic de
perioadele de gelozie, multe și dese, când nimic
nu îl scotea din starea aceea neagră. Nu mai vor-
bea nici cu prietenii, era pus pe ceartă, nimic nu
îl mai amuza. Nu mai ieșea la o bere cu amicii sau
la un fotbal, cum obișnuia. Rar îl mai vedeai cu
un zâmbet pe buze sau relaxat. Totul era un chin,
o luptă.
Oare câți oameni cunoști și tu care să fie prinși
în același ciclu? Persoane care au uitat că au doar
o viață, că existența nu se rezumă doar la o relație
sau la un partener. Ajungi să te „sălbăticești” dacă
stai și te gândești numai la partenerul tău, ce face,
cu cine vorbește, de ce nu mă sună acum și alte ase-
menea gânduri. Tot ce vei proiecta cu această ati-
tudine este disperarea, iar acest lucru va deveni
deranjant inclusiv pentru persoana iubită.
Prietenul meu a greșit că nu a arătat absolut
deloc orgoliu, iar acest lucru l-am observat, în
general, la cei geloși. Sunt atât de prinși în lu-
mea lor bolnavă, că nu mai contează ce se întâm-
plă în jur.
36
Trebuie să lupți în aceste momente, trebuie să

te aduni și să ieși din această stare. Înţelege că
grija prea mare poate deveni agasantă, poate
duce la respingerea ta chiar de către persoana iu-
bită. În plus, riști să pierzi contacul cu lumea în-
conjurătoare.
De aceea spun că un anturaj sănătos te ajută
mult în astfel de situații. Nu neglija legătura cu
prietenii tăi, mai ales cu cei apropiați. Viața vă mai
poate îndepărta, fiecare are grijiile lui, obstacolele
lui, lupta lui. Nu vei mai putea să interacționezi
așa des, dar nici nu rupe contactul. Mai ales în era
social media, un click te poate ajuta să comunici
cu oricine. Iar dacă mai poți să ieși în oraș și cu
amicii, nu doar cu partenerul sau partenera, cu
atât mai bine. Nu ține persoana iubită departe de
prieteni, dar în același timp lasă-ți un colț și pen-
tru tine. Este mult mai sănătos.
Poți să ai și un hobby, o activitate separată care
să îți aducă satisfacție. Ceva care să îți aparțină ție
și care să îți reamintească de ce trăiești. Să te facă
să realizezi că viața este frumoasă și e păcat să o
irosești doar pe sentimente precum gelozia. Sufe-
37
rința nu poate fi evitată, dar poate fi depășită

ușor. Dacă ai o viață activă, dacă existența ta nu
se rezumă doar la o relație sau la o persoană,
atunci vei fi mult mai bine. Pentru că dacă per-
soana respectivă va pleca din viața ta, atunci nu
o să fi pierdut total. Dacă ești conștient că poți
pierde pe cineva, că poate o relație nu merge așa
cum vrei, atunci nu vei ajunge la disperare.
Și eu am cunoscut „tăișul” geloziei, mai ales în
anii tinereții, când încă nu ofeream valoare în so-
cietate, nu aveam un rost al meu și de aceea frus-
trările, dar și celelalte sentimente erau mult mai
intense, mai greu de suportat.
Primul mare contact cu această nenorocită de
gelozie a fost devreme, cu una din primele mele
iubite. Ea era o fată mai mare ca mine, de fapt, pot
spune că era femeie, iar eu eram fascinat de ea,
pentru că eram un puștan fără prea mare expe-
riență.
Alături de o parte dintre prietenii mei, pier-
deam timpul pe la un local, acolo unde beam câte
un suc și jucam la pariuri. Situația mea materială
nu era foarte bună, începuseră problemele fami-
38
liei mele cu casa, așa că orice evadare, orice prilej

de a uita de probleme era binevenit. Nu eram un
mare parior, nici nu aveam bani pentru așa ceva,
dar era o mică distracție, alături de prieteni.
Acolo am remarcat-o sau, mai corect spus,
acolo m-a remarcat ea pe mine. Ea lucra la local,
era chelneriță și era o femeie foarte frumoasă.
Diferența de vârstă, deși destul de mare, nu se
cunoștea, pentru că nici eu nu arătam chiar așa de
tânăr. În plus, ea era foarte veselă, știa să se bage
în seamă, îmi arunca o glumă, o privire, îmi lăsa
multe semnale. Eram un tânăr destul de frumu-
șel, nu eram vreun prost, așa că m-am prins în joc,
deși mari speranțe nu aveam. Probabil că se plic-
tisea și își găsise cu cine să se mai amuze la muncă.
Până la urmă, lucrurile au curs natural și m-am
trezit prins într-o relație. Normal că eram fericit
la început, ziceai că îl prinsesem pe Dumnezeu de
picior. Partenera mea era atrăgătoare, era mult
mai experimentată decât mine, ce să mai?, senza-
țiile erau foarte plăcute.
Nu mai zic de faptul că statutul meu crescuse
în ochii prietenilor. Toată lumea mă privea cu pu-
39
țină invidie și sigur se întrebau cum naiba avu-

sese pârlitul ăsta așa noroc? O femeie pe cinste,
care, pe lângă că îi dădea atenție, mai avea și grijă
de el. Brusc, devenisem un mic „boss” în micul
meu univers. Aveam mereu o masă asigurată la
locul ei de muncă, nu mai plăteam consumația și,
deci, puteam să comand mai mult decât o făceam
până atunci. Cum eu eram un pârlit, nu are rost
să neg evidența, nici țigări nu mai îmi luam, totul
era asigurat de iubita mea. Mai mult, aveam și un
mic aer de superioritate și mă lăudam mereu cu
isprăvile mele. Ce să mai, eram în al nouălea cer.
Dacă aș fi avut puțină minte, mi-aș fi dat seama
că lucrurile n-aveau să meargă prea mult timp așa
de bine.
Adevărul este că această relație era ținută în
viață doar de pasiunea fizică, de sex. Iubita mea
lucra mult și de aceea avea nevoie de o relație mai
mult fizică, fără complicații, iar eu eram candida-
tul perfect. Un puștan amărât, cu ghiozdanul în
spinare. Eram frumușel, ce-i drept, așa că, din
acest punct de vedere, era satisfăcută. Dar cam
asta era tot din partea ei, însă eu, bineînțeles că
40
n-am priceput decât mult mai târziu. Eram distrac-

ția de seară, relaxarea de care avea nevoie. Nu îmi
promisese nimic, și chiar dacă ar fi făcut-o, tot nu
era de acuzat în momentul când nu s-ar fi ținut
de cuvânt. Fata nu își luase niciun angajament,
pentru că știa că nu avea cum să funcționeze o
astfel de relație. Era o „iubire de-o vară”, o flamă
care avea să se stingă.
Evident că eu nu vedeam lucrurile în acest mod.
Eram conștient de limitele mele, dar credeam că
pot să compensez prin atracția pe care o resim-
țeam unul pentru celălalt. Pasiunea era mare, mai
ales la început și de multe ori nici nu ieșeam undeva,
nu aveam nevoie de asta pentru a ne simți bine.
Problema apărea în momentele de liniște, când
doi oameni, satisfăcuți fizic și relaxați, încep să co-
munice, să se cunoască unul pe celălalt. Este pri-
lejul cel mai bun să descoperi și celelalte motive
pentru care te potrivești cu partenerul tău. Inti-
mitatea face oamenii să fie mai deschiși unul către
celălalt, mai sinceri.
Din păcate, noi nu prea aveam ce vorbi, pentru
că nu prea aveam subiecte comune. În afară de
41
problemele de acasă, de care îmi era și rușine, ce

puteam să îi povestesc? Ce experiență de viață
aveam eu, ca să împărtășesc ceva de valoare?
Diferența de ani dintre noi poate nu era foarte
mare, dar ca experiență de viață ne despărțeau
foarte multe. De cele mai multe ori vorbea ea, de
job, de planurile pe care le avea pentru viitor. Sor-
bea dintr-un pahar de suc sau fuma o țigară și po-
vestea, absentă, de modurile cum vedea ea viața,
de ce avea de făcut în continuare. Avea planuri
importante, iar eu o ascultam încercând să par
atent, să contribui cu ceva la această conversație.
Mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, partenera
mea povestea mai mult pentru ea, își trecea în re-
vistă visele, poate să se asigure că nu uită ceva, că
s-a gândit la toate. Dacă aș fi ascultat mai atent,
aș fi constatat mai devreme că niciunul dintre ele
nu mă includea.
După un timp, se întorcea spre mine și mă în-
treba ce gânduri am și eu. Poate era doar un test,
nu știu. Zâmbea când auzea ideile bombastice cu
care mă lăudam, dar nu mă lua în serios și bine
făcea. Eram doar un copil și nu știam nimic.
42
Dacă aș fi fost mai înțelept, nu m-aș fi implicat

emoțional. Aș fi profitat de timpul împreună, să
mă distrez și atât. Prietenii mei mă sfătuiau fix
același lucru, deși acolo mai vorbea și invidia din
ei. Chiar și așa, aveau dreptate.
Așa cum probabil te aștepți, pasiunea a început
să se stingă, mai ales din partea ei și atitudinea
față de mine a început să se răcească. Erau doar
câteva semne, nimic evident. Nu ne mai vedeam
atât de des, pentru că era din ce în ce mai ocupată,
deși era clar că avea același program la muncă.
Mesajul era că nu mai avea atât de mult timp pen-
tru mine.
Dacă la început evita să vorbească sau să flir-
teze cu alți bărbați, acum nu mai evita contactul
cu pretendenții de ocazie, care se găseau mereu
prin preajmă. Nu făcea nimic evident, un zâmbet,
o conversație mai lungă, lucruri pe care le-am re-
marcat și eu. Încă mai beneficiam de consumație
gratis, doar că nu prea mai trecea pe la masă, să
mă bage și pe mine în seamă, aproape deloc.
Mai aveam parte de seri pline de pasiune, dar
din ce în ce mai rare și era clar că în afară de sex,
43
nu mai era interesată să petreacă timp cu mine.

Se scuza că era obosită, apoi se culca, ca mai apoi
să mă roage, dacă nu mă deranja, să plec acasă, că
urma să se scoale de dimineață, devreme, și nu
voia să mă deranjeze. Bineînțeles, nu mă dădea
afară, puteam să rămân, dacă voiam, dar până și
eu știam că această alegere nu ar fi fost văzută cu
ochi buni. Adio să ne mai uităm la un film sau să
mai pălăvrăgim, așa cum o făceam.
În loc să pricep mesajul și să îmi văd de viața
mea, eu am făcut greșeala de a lăsa gelozia să mă
controleze. Nu spun că poți să te educi să nu simți
gelozia, dar poți să te lupți cu aceste senzații și să
fii tu la conducere – sau poți să te lași dominat și
să inviți suferința în viața ta.
Asta am făcut și eu, pentru că nu acceptam că
eram inferior în această relație, nu aduceam nimic
de valoare, nu ofeream nicio garanție. Ea era o fe-
meie care se gândea la viitor, care avea conturat
un plan, iar eu nu îi puteam oferi nimic.
Zi de zi interacționa cu bărbați mult mai potenți
financiar, mai maturi, care puteau să îi asigure un
trai foarte bun. Oameni care îi puteau cumpăra
44
cadouri frumoase, care puteau să o ducă în călă-

torii, să vadă lumea. Cu care se putea gândi să își
clădească viața, poate o familie, oricum, un viitor.
De ce să își piardă timpul cu un puști amărât?
Amândoi știam asta, doar că eu, măcinat de ge-
lozie, de durere, nu acceptam evidența. Când dor-
meam noaptea, acasă, mă suceam de pe-o parte
pe alta și mă gândeam dacă nu cumva se afla în
brațele vreunuia din tipii care o curtau la locul de
muncă. Oare ea se gândea la mine, cât de cât? Cău-
tam tot felul de scenarii prin care să o fac să vadă
cât de mult sufăr, să o oblig, cumva, să stea lângă
mine.
De aceea, mânat de propria inferioritate, de fap-
tul că știam că nu sunt îndeajuns de bun, am în-
chis ochii la multe. La un moment dat am devenit
posesiv, încercam, atunci când o vedeam la muncă,
să mă apropii de ea, să o iau în brațe, să le arăt tu-
turor că este cu mine. Bineînțeles, aceste încercări
de „bărbăție” erau destul de ridicole și nimeni nu
prea mă lua în serios, cu atât mai puțin partenera
mea. Dacă la început i se părea amuzantă atitudi-
nea mea, în timp a început să devină iritată și a
45
început să mă repeadă și să îmi spună să nu o mai

deranjez. Pentru că mă simțeam foarte jignit și
eram gelos, țipam nervos, îi reproșam că vrea să
se culce cu unul și altul și eu îi stau în drum. Mă
enervam și plecam înjurând și amenințând, dar
apoi mă întorceam cu coada între picioare.
Gelozia și disperarea m-au făcut să trec mai de-
parte. Când ești într-o astfel de situație, ajungi să
te minți singur, să vezi că noaptea este de fapt zi,
că lucrurile nu stau așa rău. Te amăgești că poate
lucrurile se vor rezolva, că de fapt persoana de
lângă tine va descoperi că nu te poate iubi decât
pe tine. Și chiar dacă mai greșește, chiar dacă mai
calcă strâmb, ei bine, la final va ajunge tot la tine.
Se va întoarce, pentru că nu are cum să n-o facă,
nu-i așa? Dacă taci din gură, dacă suporți, dacă
plângi singur, în pumni, de ciudă și durere, dar
înduri, atunci toată suferința nu va fi în zadar. Se
va întoarce și lucrurile vor sta mult mai bine...
Doar că nu e așa! Nu se va întoarce, pentru că
nu prea va avea de ce să o facă. Și chiar dacă dorința
ți-ar fi îndeplinită, cum crezi că te va privi? De ce
nu s-ar repeta experiențele anterioare?
46
Nici eu n-am ținut cont de ceea ce vedeam, de

ceea ce știam și, chiar dacă sufeream, chiar dacă
mă umileam, nu mai conta. Iertam orice și speram
nebunește, pentru că altceva nu prea aveam de
oferit. Mă gândeam, ca un prost, că dacă vede li-
bertatea oferită, va aprecia acest fapt și se va în-
toarce la mine, poate chiar va regreta tot ce a făcut.
Speram să îi fie rușine, să se simtă jenată și să ră-
mână cu mine.
Gelozia îţi ia minţile, nu mai vezi evidenţa,
nu mai vezi ce se află în faţa ochilor tăi. Așa am
pățit-o și eu și toată această situație mă consu-
mase emoțional și chiar fizic. Când, până la urmă,
această relație s-a terminat, am simțit o mare ușu-
rare. Suferisem prea mult degeaba, dar cel mai
important era că îmi învățasem lecția. În viața asta
am trecut prin toate experiențele posibile, dar pot
să spun că gelozia a fost una din cele mai teribile.
Dacă există un lucru de care mi-am dat seama
în acele momente, acela este că, fără o valoare ofe-
rită în societate, nu vei realiza nimic. O să mă în-
trebi ce legătură are una cu alta, de ce mă pregă-
tesc să îți vorbesc despre bani și despre satisfacție
47
profesională, când ar trebui să mă aplec asupra

chestiunilor de ordin sentimental. Păi nu despre
succesul material este vorba, ci despre încrederea
în tine, pe care o capeți atunci când îl atingi. Des-
pre faptul că înveți să te apreciezi, înveți să vezi
că ai valoare și atunci începi să fii mai pretențios,
în special cu tine. Nu o să mai fi atât de nesigur
de tine, de posibilitățile tale. Nu o să mai găsești
motive pentru a te desconsidera, pentru a accepta
orice din partea partenerului. În plus, te vei simți
bine că aduci ceva valoros în relație.
Așa cum povesteam mai sus, problema mea era
că nu aveam niciun rost, eram slab profesional.
Da, eram și tânăr, dar asta era doar o scuză. Eram
temător, dependent de prezența iubitei mele și
tocmai acest lucru mă făcea slab, agasant.
Asta s-a întâmplat de fiecare dată când am avut
relații cu femei mai realizate decât mine. Trăiam
mereu cu teama că aveau să descopere că nu sunt
îndeajuns de bun, că nu am ce oferi. Problema era
că, dacă eu mă consideram așa, nu exista niciun
motiv ca ele să mă vadă altfel și de aceea lucrurile
se terminau mereu în același mod. Până nu m-am
48
adunat și nu am reușit să îmi creez un trai mai

bun, nu am reușit să controlez gelozia.
N-o să spun acum că banii aranjează totul, du-
rerea este la fel de mare, dar, dacă ești un om rea-
lizat profesional, dacă beneficiezi și de o educa-
ţie bună, atunci lucrurile vor sta mereu mai
bine.
Una din cunoștințele mele a suferit o adevărată
lovitură. Era împreună cu o fată de peste 6 ani,
erau foarte fericiți sau, cel puțin, așa credea el.
Aveau o viață pe care mulți le-ar fi invidiat-o. Fă-
ceau vacanțe frumoase, organizau petreceri la ei
acasă de fiecare dată când se găsea un prilej, erau
foarte sociabili și plăcuți. Lumea îi considera cu-
plul perfect, iar nunta era deja stabilită. Asta până
când femeia, fără a oferi vreo explicație, a plecat
din țară la brațul altui bărbat și i-a transmis par-
tenerului ei din ultimii ani un mesaj pe calculator,
în care spunea că ce fusese între ei avea să rămână
mereu în sufletul ei, o amintire frumoasă de care
nu avea să se despartă niciodată. Dar totul se ter-
minase, ea dorea să își continue viața, îi părea rău
și îl sfătuia să facă la fel.
49
Cred că poți să îți dai seama că vestea a căzut

ca o lovitură de ciocan în capul omului nostru.
Zile întregi a colindat năuc, încercând să găsească
un rost la tot ceea ce se petrecuse. Nu pricepea ce
se întâmplase, de unde apăruse această ruptură.
Nu putea dormi, pentru că, de fiecare dată când
închidea ochii, o vedea peste tot, plină de viață,
fericită. Îi auzea râsul, se gândea la toate momen-
tele de fericire pe care le trăiseră împreună și nu
vedea nimic care să îi arate unde greșise, vreun
moment să îl avertizeze de alegerea radicală pe
care partenera lui o luase. Vroia să înțeleagă mo-
tivul pentru care viața lui, pe care o considerase
atât de frumoasă, se sfărâmase în fața ochilor lui
într-o secundă.
Întreba pe toată lumea ce se întâmplase, cu o
privire pierdută și cu vocea tremurată, dar cine
putea să îi dea un răspuns? A încercat să își caute
și fosta iubită, pentru a obține o explicație, ceva,
orice, care măcar să îi dea forța să meargă mai de-
parte. Fără succes, însă.
Recunosc, când am auzit povestea și eu m-am
gândit ce ar fi putut provoca această schimbare
50
bruscă. Nu voi judeca acum pe nimeni, nu ăsta

este scopul meu. Dar mă întrebam cum aș fi putut
rezista oare, dacă eram în aceeași situație. Cum să
nu o iei razna când totul părea că merge perfect
și te trezești într-o dimineață ca să descoperi că
totul s-a evaporat, fără să ai idee despre ce este
vorba? Oare ce deznădejde experimentezi?
Sunt sigur că bărbatul s-a învinovățit pentru
situația în care s-a trezit, este una din reacțiile nor-
male atunci când nu pricepem exact ce se întâm-
plă. Câte nopți o fi stat să retrăiască momentele
petrecute împreună, să identifice ce a făcut rău,
motivele care au dus la îndepărtarea partenerei?
Ore pierdute cu privirea pe perete, gândindu-se
cu disperare să găsească un rost acolo unde, apa-
rent, nu mai exista niciunul. Cât o fi plâns la gân-
dul că fosta sa iubită, persoana alături de care își
imagina că își va petrece viața, este acum în patul
altui bărbat?
Din fericire pentru el, au existat două elemente
care l-au făcut să nu-și piardă mințile. Prietenii au
fost un element important, fără de care n-ar fi ieșit,
cred, la capăt. Nu l-au ocolit deloc în perioada asta.
51
Când rămânea singur în casă și simțea că o îl apu-

că gândurile negre, se găsea mereu cineva care să-l
scoată la un suc, la un film, care să îl asculte sau,
pur și simplu, să îl ajute să treacă peste câteva ore.
A contat enorm asta.
Avea și un job foarte bun, care îl ținea antrenat
și chiar dacă, imediat după momentul fatidic, era
total dat peste cap și nu putea să se concentreze
la nimic, faptul că se putea dedica muncii l-a aju-
tat. Nu s-a mai gândit mereu doar la un singur
lucru, iar zilele au trecut mai ușor.
Astfel, pe măsură ce timpul se scurgea, dure-
rea, gelozia, furia, au început să se transforme în
amintiri. Nu spun că suferința a dispărut imediat
sau că n-a lăsat urme, dar lucrurile nu au mai părut
așa de negre. Și tipul a aflat că viața poate fi trăită
în continuare, iar experiențele noi pot înlătura ele-
mentele negative din trecut. A reușit să adune cio-
burile care în care se transformase viața lui și să
le realinieze frumos.
N-a mai căutat-o niciodată pe fosta iubită și
nici n-a aflat vreodată ce a cauzat modul în care
s-a purtat. Și poate că e mai bine așa.
52
Îți povestesc toate astea pentru a-ți arăta că, in-

diferent de situaţia în care te afli, de durerea pe
care o simţi, vei fi mult mai bine dacă ai o viaţă
activă. Nu neglija prietenii, nu neglija viața so-
cială. Nu face greșeala pe care am văzut-o la mulți
bărbați și femei, care, în afară de partenerul de
relație nu prea mai căutau să interacționeze cu alt-
cineva, decât strictul necesar. Nu își făceau prie-
teni, nu ieșeau cu colegii la o bere, nimic. Toate
vacanțele, toate ieșirile erau preferabile în doi. Nu
spun că nu e important să te înțelegi cu persoana
cu care îți împarți viața. Din contră, e un element
vital, dar viața prezintă atâtea aspecte încât este
păcat să le ignori. Iar în momentele grele, tocmai
această parte a vieții tale, pe care ai ținut-o în spe-
cial pentru tine, te va ajuta să mergi mai departe.
De aceea spun că un om educat, un om care
are succes și în viaţa profesională, va trece mai
ușor peste acest tip de decepţii, nu se va lăsa
controlat de durere, de gelozie. I se deschid alte
perspective în viață, va avea cu ce să își umple
timpul, va fi capabil să nu se gândească doar la
părțile rele.
53
Un om care are succes profesional și care este

puternic se va lăsa doborât mult mai greu de ast-
fel de sentimente negative. Nu spun că nu va fi
gelos, că nu își va pune și el întrebări sau se va
îndoi de el, dar va putea să își controleze reacțiile
mai ușor. Nu va permite geloziei să îi ia mințile,
să îi dicteze ea cum se va purta de acum încolo.
Va conștientiza că trebuie să lupte și, poate cel
mai important lucru, va învăța să se aprecieze.
Este foarte important să știi cât valorezi, pentru
că asta duce la încredere în sine.
Unul dintre cele mai rele lucruri într-o relație
este să depinzi de partener, mai ales financiar. Nu
spun că ambii membri ai cuplului trebuie să aibă
același succes, dar e important ca fiecare să aibă
rostul lui, ocupația lui. În primul rând este foarte
important să ai o viață și în afara relației. Să faci
ceva pentru tine, care să îți aducă satisfacție. Să
nu stai mereu în casă așteptându-l pe celălalt.
Dacă nu depinzi de celălalt, atunci îți va fi mai ușor
să gestionezi ceea ce simți, inclusiv gelozia. Dacă
amândoi aveți o viață plină, care se completează,
atunci nici nu veți avea vreun motiv să vă confrun-
54
tați cu acest parșivă şi distrugător sentiment care

este gelozia.
Am arătat mai sus ce poate să facă o relație în
care doar un partener are succes profesional, în
care oferă ceva în societate. M-am dat pe mine
exemplu tocmai pentru a vă arăta că știu ce în-
seamnă să nu ai încredere în propriile forțe, să stai
mereu în așteptare, că ceva rău se va petrece. Să
lași partenerul să înțeleagă că depinzi de el, că in-
diferent de ce va face, vei fi mereu acolo și că nu
va trebui să se teamă de consecințe. Oricât de
mult te-ar iubi cineva, această greșeală invită ge-
lozia și suferința în viața ta.
Foarte multe persoane care mă caută au această
problemă. În special femeile o resimt, dar nu este
neapărat o regulă. Aproape de fiecare dată am
același dialog.
„Adrian, nu știu ce fac. Partenerul meu se poartă
din ce în ce mai prost cu mine, nu mai simt că mă
respectă deloc. Este mereu supărat pe mine, orice
fac este greșit, mereu mă repede. Ce să fac?”
„Păi de ce nu încerci să nu îl mai bagi în seamă,
măcar pentru o perioadă? Concentrează-te pe tine,
55
pe cariera ta și nu îl mai pune mereu în centrul

existenței tale. Să se descurce și singur.”
„Nu pot, mi-e frică de el. Mă ceartă, mă bate
(detaliile nu contează, din păcate, în general, sunt
aceleași). În plus, cred că mă și înșeală și mi-e frică
să fac ceva care să îl determine să mă lase.”
„Atunci, poate e mai bine să îl părăsești tu și să
îți pui viața în ordine. Dacă face toate astea, e clar
că nu te mai respectă și e greu de crezut că lucru-
rile se vor regla, s-a ajuns deja prea departe.”
„Da, dar eu ce fac atunci? Cum mai trăiesc? Par-
tenerul meu aduce banii în casă. Câștigă bine și
asigură un trai bun. Fără el, mor de foame.”
„Păi de ce nu încerci să îți găsești un job, să te
întreții, să nu mai depinzi de altcineva? Nu crezi
că ți-ar fi mai bine așa?”
„Nu cred că pot, nu știu să mai fac nimic. Sunt
în relația asta de mult timp și nu am mai fost la
un job de multă vreme. Pur şi simplu, nu cred că
mă pot descurca.”
„Şi tu ce dorești atunci, ce crezi că poți obține?”
„Aș vrea să știu de ce se poartă așa? De ce nu
vede că îi este mai bine cu mine? Eu îi iert totul,
56
sunt dispusă să iert orice, dar vreau să fie totul

cum era odată.”
„Simplu, se poartă așa tocmai pentru că știe că
nu există consecințe, că și dacă te înșeală el va avea
locul călduț lângă tine. A învățat să nu te mai res-
pecte, să își trăiască viața, în timp ce tu îl aștepți
mereu acasă. Nu mai ești egala lui, partenera lui
în relație, ci doar cineva pe care o întreține și
atunci se poate purta cum dorește. Ce o să-i faci?
O să înduri în continuare, deși durerea este mare?
O să plângi în pumni de umilință și gelozie, în
timp ce partenerul tău e cine știe cu cine? Vei în-
chide ochii și te vei minți în continuare că e totul
bine? Are o perioadă mai agitată, dar îi vor veni
mințile la cap și își va da seama că doar tu îl iu-
bești cu adevărat, îți vei zice? Și chiar dacă nu o
va face, ești prea legată de el, de această relație ca
să pleci acum? Ai investit atâta suflet, unde să te
duci? Cum să beneficieze altcineva de munca ta?
Așa că, vei sta și vei trăi mereu cu teama că poate
partenerul va decide să încheie el lucrurile?”
Știu, vei zice că acest dialog e imaginar, că în
realitate nu sunt atât de categoric. Oamenii s-ar
57
supăra să audă adevărul așa de direct. Dar atunci,

de ce mai vii la mine pentru sfaturi? Mie nu îmi
pasă să fiu simpatic, eu încerc să ajut omul să re-
zolve o problemă, nu caut să le iau banii degeaba.
Eu chiar le spun oamenilor ce trebuie să audă, nu
ce vor. Nu îi mint, nu încerc să îi fac să vadă lucru-
rile într-o lumină mai bună. Dacă nu accepți ade-
vărul, dacă nu vezi că ai o problemă mare, atunci
nu vei putea niciodată să o rezolvi.
De aceea spun că dependența financiară de ci-
neva dăunează relației și vieții, în general. Și nu e
valabil doar în cazul femeilor, deși cele mai multe
astfel de probleme le-am întâlnit la ele.
Am cunoscut un băiat tânăr, drăguț, petrecăreț.
Era un tip care avea priză la fete, avea doar iubite
frumoase, femei după care întorceai capul. Nu
muncea, dar avea niște părinți cu o situație bună,
care îi asigurau strictul necesar. Cu toate acestea,
stilul lui de viață îl făcea să dorească mai mult,
haine mai bune, un telefon mai șmecher, ieșiri
mai dese. El a făcut și o facultate de sport, dar nu
avea ca perspectivă decât să se facă profesor de
sport. Nu muncea mult, dar nu făcea nici bani.
58
Norocul lui, ca să zic așa, a fost că a cunoscut o

femeie mai în vârstă, era o diferență de aproape
20 de ani, care avea propria afacere, un restaurant
într-o zonă foarte bună. Nu era o femeie atrăgă-
toare, dar mirajul unui trai liniștit l-a convins pe
băiat să intre într-o relație cu ea.
S-a bucurat de confort, mai ales că partenera
lui, conștientă de faptul că iubitul ei avea succes
la femei, făcea tot posibilul să îl țină cât mai mul-
țumit. Îi plăcea o pereche de adidași sau orice
haină de firmă? Le lua pe loc. Voia să meargă într-o
vacanță? Se rezolva repede. Mai mult, ca să îl țină
aproape, l-a implicat și în conducerea afacerii ei.
Nu te gândi că făcea el efectiv ceva, doar stătea pe
la restaurant, avea mâncare și băutură la discreție.
Așa că băiatul a intrat într-un trai confortabil,
dar nefericit, în esență. Asta pentru că, așa cum
recunoștea cu jumătate de gură, nu era cu adevă-
rat atras de partenera lui. Și cu cât această relație
continua, cu atât mai mult se adâncea în această
dependență de traiul bun pe care îl ducea.
Fiindcă petrecea aproape tot timpul alături de
parteneră, nu prea interacționa cu multă lume din
59
afara cercului ei de cunoscuți. S-a îndepărtat de

prietenii pe care îi avea și nici acest lucru nu l-a
ajutat. Viața lui a început să se învârtă doar în
jurul sferei de influență a partenerei sale, ea îl
conducea cu autoritate și avea grijă ca nimic să nu
le perturbe traiul fericit.
Ideea este că tânărul nostru a rămas captiv în
această capcană pe care și-a ales-o singur. Alcoo-
lul a devenit prietenul lui cel mai bun, pentru că
altfel nu putea să suporte relația. Traiul alături de
partenera nedorită l-a făcut să se transforme într-o
epavă, din tânărul frumos și petrecăreț n-a mai
rămas decât o persoană apatică, cu paharul în față
de dimineața până seara.
Dacă îl întrebai, însă, se declara foarte fericit.
Chipul umflat și ochii roșii spuneau însă altă po-
veste. Iar partenera accepta această stare de mi-
zerie în care se adâncea doar pentru că era foarte
geloasă și așa îl controla.
Însă aceasta a fost alegerea lui. Nu are niciun
sens să îi plângem de milă. Știu că poate te întrebi
de ce am prezentat acest exemplu, dar el vine să
puncteze ideea asupra căreia am tot insistat. Dacă
60
ești slab, dacă nu oferi nimic de valoare în socie-

tate, atunci așa vei fi și în relație. Temător, nesigur,
gelos. Dependența financiară distruge echilibrul
într-o relație, indiferent că e vorba de bărbat sau
femeie. Dacă vrei respect, apreciere din partea ce-
lor din jur, fă în așa fel încât să le și meriți. Și o să
vezi că o să fii capabil să îți controlezi mai ușor
sentimentele negative, inclusiv gelozia.
Știu că sună dur, dar un om care nu are succes
și în alte aspecte ale vieții, va suferi o decepție sen-
timentală mult mai tare. Va sta în micul lui apar-
tament și își va căuta în lista de pe calculator toate
melodiile blues, apoi va sta și va plânge singur pe
canapea, cu un pahar în față, uitându-se la poze.
Amintirile îl vor duce în pragul depresiei, pentru
simplul fapt că nu va avea și alte elemente în viață
de care să se agațe. Totul e trist, totul e cenușiu.
În schimb, un om care are o situație materială
bună, cu o viață activă și alte perspective, va trece
mult mai ușor peste un astfel de episod. Lucrurile
bune le vor întrece pe cele rele, va avea alte uși
deschise în față și, mai ales, va fi conștient de va-
loarea pe care o oferă în societate. Din acest motiv
61
își va da seama că viața e frumoasă, că merită

trăită fără a intra în depresie.
Pot să îți dau chiar exemplul meu, ca să vezi că
nu vorbesc din cărți. După cum ți-am mărturisit,
eu eram o persoană destul de nesigură, dominată
de gelozie și de insecuritate. Când întâlneam o fe-
meie care era peste mine, mă comportam ca un
copil temător, iar gelozia își făcea mereu apariția.
După ce m-am concentrat în special pe carieră,
după ce mi-am atins obiectivele și viața mea s-a
schimbat în bine, atunci lucrurile nu au mai stat
la fel. Am descoperit că nu mai eram așa temător,
iar când gelozia încerca din nou să mă prindă, pu-
team să o calc ușor în picioare. Secretul era că în-
vățasem să mă apreciez cu adevărat, să mă res-
pect cu adevărat. De aceea lumea a învățat să mă
privească la fel. Nu mai eram eu cel care ezitam,
care căutam să fac în așa fel încât să nu îmi supăr
partenera. Din contră, acum femeile care doreau
o relație cu mine începuseră să se comporte cu
grijă. Gelozia nu mai avea stăpânire asupra mea
și puteam să văd lucrurile mult mai clar. Ce dacă
partenera mea se gândea să mă înșele? Nu eu
62
aveam de pierdut. Știam cât de mult pot să ofer

și că cine stătea lângă mine putea să ajungă de-
parte. Așa că, de ce să mă las cuprins de gelozie,
să nu am liniște, să nu dorm nopțile? De ce să îmi
încarc viața cu astfel de probleme, când sunt atâ-
tea alte lucruri de rezolvat. Nu spun că nu mai
sufăr sau că am găsit formula magică să nu mai
fiu gelos. Dar acum îmi dau seama că într-o astfel
de situație nu eu aș avea de pierdut. Dacă per-
soana de lângă mine nu e fericită sau dorește să
aleagă altceva sau, pur și simplu, așa simte să pro-
cedeze, eu nu-mi mai fac sânge rău.
În plus, nu strică să-ți faci și tu partenerul gelos,
din când în când. O relație sănătoasă, de durată,
se produce când ambii membrii ai cuplului știu
că au mult de pierdut dacă lucrurile nu merg bine.
Nu spun acum să provoci crize de gelozie, să ră-
nești persoana iubită, dimpotrivă. Dar fiecare tre-
buie să lupte puțin pentru ceea ce vrea. Dacă tu
consideri că un lucru, o relaţie, orice, ţi se cu-
vine, atunci nu vei aprecia niciodată ceea ce ai
cu adevărat. Atunci va interveni monotonia, pro-
babil cel mai mare dușman al unei relații, pe ter-
63
men lung. Nu spun de rutină, pentru că aceasta

este un lucru bun, e sănătos să stabilești anumite
obiceiuri comune, un anume ritm care să vă facă
existența cât mai ușoară.
Monotonia este însă un lucru dăunător, face ca
partenerii să intre într-o stare de comoditate fără
să mai țină cont de dorințele sau așteptările celui-
lalt. Știu că este foarte greu să se mențină o pa-
siune arzătoare pe toată durata unei relații, mai
ales una care se întinde pe mulți ani, dar este bine
să se evite monotonia. Aceasta aduce plictiseală
și conduce spre unul din motivele principale în
destrămarea unei relații.
Trebuie să existe mereu o mică amenințare că
partenerul te-ar putea pierde dacă devine delăsă-
tor. Așa, dacă îl ții „în priză”, dacă știe că, măcar
ocazional, trebuie să facă ceva să mențină viu in-
teresul, atunci relația va avea numai de câștigat.
Mă repet, nu trebuie să bagi frica în persoana de
lângă tine, nu trebuie să trăiască mereu cu gândul
că poate fi părăsită la orice oră dacă face ceva ce
nu îți convine. Nu teroarea e răspunsul. Dar tre-
buie să știe că și cel de lângă el merită apreciat, că
64
trebuie să facă din când în când un efort ca să

mențină vie flacăra. Dacă doar o persoană face
eforturi, atunci nu va fi îndeajuns.
Dacă lași monotonia să câștige, dacă nu îți vei
da interesul, atunci și partenerul va considera că
nu mai merită efortul de a te ține aproape. Va in-
terveni dorința de a experimenta, de a vedea dacă
nu cumva e mai bine și altfel. Și când vei realiza
ce se întâmplă, s-ar putea să fie prea târziu.
65
Nu lăsa trecutul
să îţi dicteze viitorul
Am mai spus că gelozia e foarte parșivă, apare
când nu te aștepți și te lovește când ți-e lumea mai
dragă. Unii dintre cei mai expuși sunt însă oame-
nii care au mai trecut înainte prin experiențe ne-
dorite, atunci când vine vorba despre relații. Oa-
meni care au fost înșelați, care și-au văzut încre-
derea trădată, care au suferit mult din cauza aces-
tui aspect.
O amică de-a mea nu a reușit să își pună ordine
în viață nici până acum, fix din acest motiv neno-
rocit. Prima ei relație a fost cu adevărat una pasio-
nală, care s-a întins pe mulți ani. A pus foarte mult
suflet și adevărul era că foarte rar se găseau doi
oameni care să se potrivească, în aparență, așa de
bine. Erau de nedespărțit, făceau toate lucrurile
66
împreună și nu păreau să se plictisească niciodată

unul de celălalt. Erau în lumea lor și toți cei care
îi cunoșteau îi considerau chiar simpatici. Însă așa
cum se întâmplă în general și mai ales la o vârstă
așa de fragedă, fericirea nu a durat mult.
Într-una din zile, când viața era frumoasă și
fata noastră își făcea multe planuri de viitor, o
prietenă i-a spus că i-a văzut iubitul cu o femeie
mai mare la o terasă. Chiar dacă nu se sărutaseră
sau ceva, păreau destul de apropiați, așa că prie-
tena se gândise să îi împărășească această infor-
mație, tocmai în caz că ceva nu era bine. Prima
dată când a auzit acest lucru, fata a râs, a spus că
cine știe ce colegă de muncă era, mai ales că tână-
rul tocmai începuse serviciul. Poate că prietena ei
a văzut mai mult decât era acolo, poate i s-a părut.
Sigur nu avea de ce să își facă griji, mai ales că lu-
crurile mergeau la fel de bine între ei, nimic nu se
întâmplase. Erau în continuare apropiați, nu apă-
ruse vreo răceală sau să se îndepărteze unul de
celălalt. Erau atrași unul de celălalt și chiar dacă
petreceau mai puțin timp împreună, din cauza
job-ului, asta nu însemna că e o criză.
67
Cei doi nu locuiau împreună, fiecare încă stă-

tea cu părinții, dar erau la o distanță de câteva
sute de metri unul de celălalt, așa că nu se poate
spune că nu se puteau întâlni mereu. Și, în gene-
ral, părinții lui erau plecați, așa că aveau parte și
de intimitate când doreau. Petreceau destule nopți
împreună, iar în weekend nu exista să nu stea
unul cu celălalt. Așa că, dacă iubitul voia să o
înșele, avea foarte puțin timp la dispoziție. Oare
ce tristă ar accepta câteva momente pe zi, se în-
treba ea amuzată, cu zâmbetul pe buze.
Doar că atunci când a început să se gândească
mai atent, a constatat că lucrurile nu erau chiar
așa. Se înmulțiseră serile când iubitul ei se scuza,
din cauza oboselii, și pleca mai repede acasă sau
nu se vedeau deloc. Nu erau multe și se petreceau
mai ales în timpul săptămânii, de aceea nu le bă-
gase în seamă. Dar erau. Și dacă se concentra,
putea să își amintească în ultimul timp un wee-
kend sau două pe care nu le petrecuseră împre-
ună. Ba pentru că părinții lui aveau nevoie de
ajutor cu ceva și plecase cu ei la casa lor de la
munte, ba pentru că avea câte un proiect la care
68
lucra și voia să facă impresie bună superiorilor de

la muncă. Erau foarte rare astfel de întâmplări,
dar brusc, după noile informații, căpătaseră alte
dimensiuni. Din chestii nevinovate, normale, de-
veniseră deodată niște ace care o împungeau în-
continuu, fără odihnă. Gelozia îi intrase în suflet
și, deodată, viața ei liniștită s-a schimbat.
A început să vâneze fiecare mișcare, fiecare
vorbă a iubitului, în căutarea unui indiciu, orice,
care să îi confirme suspiciunile. Băiatul nu părea
să observe aceste lucruri, se purta la fel de natural
și grijuliu cu ea. Doar că, acum, că era în stare de
alertă, partenera lui a constatat că de la o dată,
hai, de două ori la vreo 2-3 săptâmâni, serile în
care acesta era ocupat se înmulțiseră. Cam un week-
end pe lună, băiatul se scuza și nu îl petrecea cu
ea. Semnele erau acolo, iar fata deja începuse să
se panicheze. Stătea cu amicele și făcea scenarii
cum ar putea să îl confrunte pe partener. Realiza
și ea că putea să se înșele, erau șanse chiar mari
să se agite degeaba și apoi să se facă de râs. Ca să
nu mai zic de reacția iubitului, dacă ar fi constatat
lipsa ei totală de încredere în el. Trebuia să proce-
69
deze cu atenție, dar nu știa cum, pentru că nu avea

experiență în astfel de situații delicate. În plus, îi
și era frică de ce ar putea să afle, așa că era ruptă
între dorința de a afla dacă partenerul juca „la
două capete” și de a se face că nu e nimic în nere-
gulă, mai ales că nu avea dovezi.
Totuși, știa că nu putea să se liniștească până
nu se lămurea despre ce e vorba. Toată această
nesiguranță ar fi distrus oricum relația, așa că era
mai bine să se confrunte cu temerile ei. Iar gelozia
o rodea încontinuu, nu se mai putea bucura de
nimic.
Nu stau să detaliez ce a făcut, cum și-a urmărit
iubitul, chestia este că, în acest caz, din păcate, ge-
lozia avusese justificare. Partenerul chiar o înșela
cu o colegă de birou, mai mare cu vreo 15 ani. De
ce o făcuse? Nici el n-a știut să explice exact, nu
avea vreun motiv anume. Probabil că lipsa de ex-
periență și vârsta fragedă l-au făcut să caute și alte
trăiri. Poate că gândul de a fi cu o singură fată
toată viața, de la 18 ani, l-a speriat și colega a pro-
fitat. Era un tânăr atrăgător, așa că nu e de mirare
că femeia a dorit să îl atragă în pat. Probabil că îi
70
oferea ceea ce iubita lui nu putea, mai mult ca

sigur, din punct de vedere sexual, dar cred că și
faptul că era o femeie realizată, matură, l-a fasci-
nat pe tânăr.
Așa că băiatul nu s-a mai gândit la consecințe,
la suferința pe care urma să o provoace partenerei
sale și a acceptat avansurile mult mai experimen-
tatei sale colege.
Nu vreau să îi iau apărarea, nu „sufăr” de so-
lidaritate masculină, dar știu sigur că o relație
care începe foarte devreme, mai ales în anii liceu-
lui, rezistă foarte greu testului timpului. Îți tre-
buie un echilibru mare ca să reziști la tentațiile
care încep să îți apară în față. Ca să nu mai zic de
faptul că dorința de a experimenta, de a vedea și
ceva nou, este mare la vâsta adolescenței. Știu și
cazuri fericite, dar nu multe. Nu spun acum că
dacă ai o relație serioasă de la o vârstă fragedă, să
renunți la ea. Depinde de fiecare cum alege să ges-
tioneze situația.
În acest caz, probabil că băiatul și-a spus că nu
era încă pregătit pentru un angajament pe termen
lung așa de repede. Și, în plus, avea în față și o
71
altă opțiune ca să cunoască și o altă experiență, o

altă parteneră. Sună urât, dar până la urmă a pro-
cedat cum ar fi făcut majoritatea tinerilor de vâr-
sta lui. Stabilitatea nu e cea mai prezentă calitate
în aceste cazuri.
Din păcate, din dorința de a evita confruntarea,
din lașitate sau poate pentru a proteja sentimen-
tele iubitei sale, nu i-a menționat și acesteia că era
mai bine să pună stop relației. Probabil nici nu s-a
gândit foarte tare la acest aspect, îmbătat de abili-
tățile noii sale partenere. Ideea este că iubita lui a
aflat singură de această poveste și a fost devas-
tată. Nu se aștepta la așa ceva din partea lui și
acest lucru a lovit-o cel mai tare.
S-a simțit trădată, folosită. Cum putea să își ex-
plice că omul în care se încredea cel mai mult, pen-
tru care ar fi făcut orice, își bătuse joc de ea? Că
relația lor atât de frumoasă, atât de specială, se
transformase, de fapt, într-o glumă. Ea așa se sim-
țea, un subiect de banc prost. Își închipuia că fos-
tul partener stătea și râdea de ea, de naivitatea ei,
alături de amanta lui. Bineînțeles că asta nu era ade-
vărat, dar cine putea să o convingă contrariul?
72
Au urmat nopți pline de plâns, luni întregi de

disperare, în care căuta o explicație, un motiv. Ca
orice tânără fără experiență, convinsă de puterea
dragostei ei, această dezamăgire a dus-o până în
pragul depresiei. Nimic nu mai era bun, se îndoia
de orice și, mai ales, de propria persoană. Deve-
nise convinsă că ea era cauza, că nu fusese înde-
ajuns de bună ca să îl țină alături. Era prea tânără,
prea necoaptă, ce putea să îi ofere cu adevărat? Ea
încă mai trăia într-o lume în care mai credea în
poveștile copilăriei, așa că era normal ca partene-
rul să își caute pe altcineva. Se certa singură pen-
tru naivitatea ei, apoi se plângea prietenelor care
încercau, zadarnic, să îi explice că nu a greșit cu
nimic.
Până la urmă, toată această durere s-a atenuat,
a trecut, dar amintirile au rămas mereu cu ea. Câți
dintre noi nu purtăm oare cicatricile trecutului, ca
să ne avertizeze să nu mai comitem aceleași gre-
șeli? Acest lucru este foarte bun, doar că uneori
nu ne dăm seama când devenim proprii noștrii
dușmani. Așa s-a întâmplat și în cazul tinerei
noastre.
73
Chiar dacă decepția a trecut, fata nu a reușit să

treacă cu adevărat peste moment. Ceva a rămas
mereu acolo, în ea, iar nenorocita de gelozie a pro-
fitat ca să se insinueze în sufletul ei și să nu mai
plece vreodată.
Bineînțeles că asta a afectat toate relațiile pe
care le-a încercat după aceea. Un băiat îi ajungea
foarte greu la suflet, dar chinul de-abia apoi înce-
pea. Chiar dacă reușea, pe toată perioada „curtării”
să se poarte normal, să fie chiar amuzantă, relaxată,
toate aceste erau doar o mască. Aparența dispărea
din momentul în care cineva se angrena într-o re-
lație cu ea. Din acel moment, neîncrederea, nesi-
guranța de care dădea dovadă, își intrau în rol.
Redevenea aceeași fată speriată, rănită, care nu
putea uita imaginea iubitului în brațele altei femei.
Nici nu vedea că rămăsese prinsă în acel moment,
de care nu putea să scape. Toți viitorii parteneri
porneau de la început cu eticheta de vinovați și
era aproape imposibil să o convingi de contrariu.
Chiar dacă, la nivel declarativ, era sigură că nu
toți oamenii sunt la fel, în realitate oricare parte-
ner era introdus din start în aceeași categorie.
74
Normal că a mai nimerit și peste bărbați care

meritau poate un anume grad de prudență, mai
ales la început, dar de vreo două ori chiar avusese
noroc. Nimerise peste indivizi iubitori, răbdători,
care chiar înțelegeau situația și încercau să o ajute
să treacă peste moment, să se redescopere și să își
trăiască viața liniștită. Cu cât ei încercau mai tare,
cu atât mai mult ea se trăgea mai în spate, deve-
nea mai paranoică și mai posesivă. Gelozia o îm-
piedica să vadă lucrurile clar și încerca să contro-
leze toate aspectele relației.
Bărbatul de lângă ea trebuia să evite, pe cât po-
sibil, orice contact cu altă femeie. Orice colegă,
prietenă veche, cunoștință, devenea un potențial
pericol. Dacă partenerul ei ieșea undeva în oraș,
fără ea, dar cu un grup în care erau și fete, atunci
se întâmpla o dramă. Chiar și când era prezentă,
fata încerca să facă evident faptul că partenerul ei
era „acontat”. Uneori mergea chiar puțin prea de-
parte, spre amuzamentul celor din jur. Controa-
lele pe telefon sau pe conturile de socializare erau
la ordinea zilei, chiar dacă măcar încerca să o facă
pe ascuns, pentru a nu risca o ceartă cu cel de
75
lângă ea. Pe de altă parte, dacă unul dintre ei o

prindea și se supăra, devenea automat suspect,
pentru că ascundea ceva. Oricum o întorceai, nu
aveai nicio șansă, nu aveai cum să câștigi.
Normal că această situație devenea obositoare,
chiar și pentru cei mai răbdători dintre parteneri.
Oricine are limita lui și această constantă tensiune
pe care ea o emana nu putea decât să dăuneze
unei relații. Dacă încercai să ai răbdare, să o faci să
vadă că nu are motive să se teamă, că nu ai nimic
de ascuns și să se relaxeze, atunci te trezeai pus
sub papuc fără să realizezi.
„De ce vorbești atât cu prietena aia a ta?”
„O știu de ani de zile, are soț și doi copii, nu ai
motiv de îngrijorare.”
„Păi atunci să își vadă de plozii ei, ce treabă are
să mai te caute?”
Sau „De ce mergi la ieșirea cu colegii fără mine?
Ai pus ochii pe vreuna de acolo și vrei să te dai la
ea?“
„Nu, măi, toată lumea vine singură, e o ieșire
între noi, cei de la muncă.”
„Nu te cred, vrei să scapi de mine!”
76
„Atunci hai cu mine, nebuno, să vezi că nu e

nimic.”
Și venea, chiar dacă partenerul putea să se facă
de râs. Dar chiar și așa se găseau motive de supă-
rare.
„De ce ai dansat și cu aia, n-are bărbat acasă?”
„Păi are, dar n-a venit cu el, că așa se vorbise,
să fim numai cei de la muncă, fără parteneri. Și
nu am dansat cu ea, pur și simplu eram mai mulți
pe ring. De dansat, am făcut-o doar cu tine.”
„Ei, lasă, că le știu eu pe-astea, era numai cu
ochii pe tine. Clar se gândea la bărba-su, în timp
ce își imagina cum o călărești pe undeva!”
„Așa s-a uitat la toți, nu cred că voia să ne ia pe
toți acasă. E doar în capul tău. Și chiar dacă s-ar
uita, e problema ei, nu pot să o opresc.”
„Deci recunoști că are ceva pentru tine? Știam
eu!”
„Nu, măi, spun doar că dacă ar avea, e problema
ei. Nu are sigur, dar nu contează.”
„Păi atunci, nu mai ieși cu ea!”
„Păi nu ies cu ea, ieșim toți colegii, de vreo două
ori pe lună. Ce să fac, să nu mai merg deloc?”
77
„Ei, vezi, ai priceput. Poți să găsești tu niște

scuze. Dacă mă iubești, găsești o soluție.”
Ai priceput ideea, probabil că te-ai lovit și tu
de astfel de dialoguri în viața ta. Și argumentul
iubirii, cel final, cel menit să înlăture orice dubiu,
orice gând. Testul suprem. Dacă îl încalci, e clar
că nu iubești pe măsură, că ești tipul cel rău. Ești
motivul unor noi sesiuni de plângere pe la apro-
piați și de ședințe de victimizare în care se arată
cum un ticălos a trădat, iarăși, încrederea și senti-
mentele puse în joc.
Ce nu realiza sau nu voia să realizeze, era cât
de obositoare o astfel de situație devenea pentru
cel de lângă ea. Un partener sincer, cu intenții bune,
era copleșit până la urmă de toată această para-
noia. Dacă încerca să se opună și să pună piciorul
în prag, fata dădea înapoi, dar în mintea ei se de-
rulau tot felul de scenarii, în care partenerul ei as-
cunde, de fapt, cine știe ce grozăvie. Am zis și mai
sus că nu mergea nici dacă încercai să lași de la
tine, pentru că apoi profita să devină și mai pose-
sivă. Gelozia și frica ei o cuprindeau și nimic nu
o putea convinge să se schimbe. Era „păţită”, iar
78
asta justifica, în mintea ei, orice atitudine. Nu

voia să mai sufere, dar fix spre acest rezultat se în-
drepta de fiecare dată. Pentru că nici nu se putea
declara fericită, nu cu adevărat, indiferent de cât
de maleabil era partenerul ei. Mereu rămânea o
teamă în suflet, mereu își punea întrebări și acest
lucru o împiedica să se bucure de ceea ce îi oferea
viața. Chiar și chinul la care își supunea partenerii
nu o satisfăcea. Dimpotrivă.
Și asta era păcat pentru că, dacă treceai peste
aceste bariere, fata avea o personalitate frumoasă
și cineva putea petrece timp de calitate cu ea. Din
păcate, aceste momente erau rare, pentru că gelo-
zia n-o părăsea niciodată. Relațiile ei nu au mers
și, deși își dădea seama că ea era principala pro-
blemă în calea propriei fericiri, nu putea să se stă-
pânească. Refuza să lupte, pentru că în mintea ei
gelozia era justificată. Din păcate, nu reușea să își
trăiască viața așa cum dorea. Nu putea să aibă o
familie, pentru că nu avea curaj să facă acest pas
alături de cineva.
Marea greșeală era că se uita după motive acolo
unde nu erau și acest lucru ajungea să îi enerveze
79
pe partenerii ei, pe bună dreptate. Cum nu erau

tratați cu același respect pe care ei îl manifestau
față de ea, la un moment dat intervenea saturația,
exasperarea și atunci calculul arăta că nu merită
chinul pentru o relație nefericită. Nimeni nu avea
nevoie să fie mereu chestionat, mereu controlat.
Lecția e aceeași pentru orice persoană geloasă.
Dacă încerci să ţii pe cineva cu forţa lângă tine,
atunci acest lucru se va întoarce împotriva ta. Ori
vei fi angrenat într-o relație disfuncțională, în care
cel de lângă tine nu va putea niciodată să se ex-
prime liber, de frică să nu declanșeze cine știe ce
criză de gelozie, ori își va face bagajele și va merge
mai departe, așa cum e normal.
Trebuie să îţi învingi lipsa de încredere, tre-
buie să ai curaj să privești gelozia în faţă și să
dai cu ea de pământ. E greu, foarte greu uneori,
dar doar de tine depinde. Gândește-te că nu te-a
făcut niciodată fericit și decide să încerci și alt-
ceva. Nu lăsa trecutul și traumele din el să te de-
finească. Mereu va exista altcineva care va putea
să te ajute să te vindeci. Asta dacă și tu vei accepta
acest lucru.
80
Comunicarea e cea mai importantă. Așa vei că-

păta încredere în tine și în cel de lângă tine. Arată-i
că ești o persoană puternică, că ai o personalitate
care nu se lasă dominată ușor de sentimentele ne-
gative și atunci o să descoperi că și persoana de
lângă tine te va privi cu alți ochi, se va deschide
mai ușor și așa îți va câștiga încrederea mult mai
ușor.
Nu uita să respecți persoana iubită, nu să îi arăți
suspiciune din start. Nu zic să ai încredere totală
din start sau să nu fi precaut, dar de aici până la
a „vâna” pe cel de lângă tine este cale lungă.
Mulți dintre cei care mă caută să îi ajut, au ex-
perimentat aceeași problemă. Aveau un prieten
sau prietenă bună, au dorit ca și partenerii lor să
aibă o relație bună cu aceștia, pentru ca apoi să
devină suspicioși dacă cei doi deveneau apro-
piați. În cele mai multe cazuri, însă, era vorba
doar de dorința persoanei iubite de a fi plăcută de
anturajul partenerului, mai ales în ceea ce privea
prietenul cel mai apropiat. Acest lucru e valabil și
în cazul băieților și în al fetelor. Vei dori ca cele
mai apropiate persoane de iubitul sau iubita ta să
81
te placă. Dacă descoperi o persoană ok, care te ac-

ceptă, atunci se poate dezvolta o relație amicală,
bazată pe respect. Acest fapt poate deveni însă pe-
riculos în ochii gelosului, mai ales dacă experien-
țele din trecut i-au lăsat cicatrici emoționale.
Așa că am întâlnit multe persoane care și-au
stricat atât relația cu partenerii, dar și cu prietenii
buni, pentru că s-au grăbit să vadă lucruri care,
pur și simplu, nu erau acolo. Acuzele lor au dus
la distrugerea unor conexiuni sufletești impor-
tante, tocmai pentru că nu puteau să se desprindă
de experiențele anterioare. De cele mai multe ori,
însă, aceste suspiciuni erau neîntemeiate și era
normal ca persoanele în cauză să se simtă jignite
și să ia măsuri. Gelosul se trezea târziu că a greșit,
dar degeaba mai încerca să repare lucrurile. Ni-
ciodată lucrurile n-aveau să mai fie la fel. Priete-
nul nu avea să-l mai privească cu aceeași încre-
dere, în timp ce persoana iubită avea să se întrebe
dacă mai avea sens să continue relația.
Dacă ai pe cineva lângă tine mereu gelos, mereu
agitat, mereu gata să creadă ce e mai rău despre
tine, atunci poate că n-are sens să faci planuri pe
82
termen lung cu acea persoană. Ce faci când vin

copiii, cum vor crește într-un climat de suspiciune
și ceartă? Are sens să continui? Probabil că ai sen-
timente puternice, dar nu e mai bine să te retragi
cât încă nu e prea târziu? Dacă un om nu reușește
să depășească problemele pe care le-a experimen-
tat în trecut, dacă în continuare te identifică cu
persoana care i-a cauzat traumele, ce rost mai are
să lupți? Fără respect, fără înțelegere și fără comu-
nicare, nu vei putea să menții o relație în viață.
Gelosul, însă, nu e capabil să se pună în pielea
partenerului, nu are capacitatea de a se vedea
prin ochii celuilalt. Dacă ar face-o, și-ar da seama
că este ridicol și ar înceta, poate, să se poarte așa
iresponsabil.
Ce pot să îți spun este că dacă nu vei trece peste
traumele trecutului, nu vei avea nicio relație de
succes. Depinde de tine ce vei alege: să rămâi
traumatizat sau să te hrănești cu încredere și să
te bucuri de viaţă.
Am un sfat și pentru cei care iubesc o persoană
geloasă. Dacă fondul lor sufletesc e unul bun, dacă
aveți o conexiune puternică și simți că această
83
persoană poate fi cea alături de care să îți petreci

restul vieții, atunci nu renunța.
Știu că gelozia partenerului te poate scoate din
minți, că această atitudine te obosește și de multe
ori te apucă dorința de a-ți face bagajele. Dar în-
cearcă să înțelegi ce a condus la acest fapt. Dacă
partenerul tău are probleme din cauză că nu e sa-
tisfăcut financiar, atunci sprijină-l, încurajează-l
să își găsească drumul, să se liniștească.
Dacă mai e încă bântuit de traumele trecutului,
arată-i că nu are sens să se teamă de tine. Nu toată
lumea îl va dezamăgi, există oameni care chiar îi
doresc binele. Trebuie să te vadă așa cum ești tu,
nu crede el că eşti.
Dar nu uita că ai doar o viață și nu merită să
ți-o trăiești într-un asemenea stres. Nu trebuie să
te consumi pentru cineva care nu te apreciază și
trăiește doar prin obsesiile și geloziile sale.
Acordă-ți un timp, câteva luni, un an, ca să în-
cerci să faci relația să meargă, vezi dacă poți să
convingi gelosul că se înșală când vine vorba de
tine. Dar dacă omul nu vrea să priceapă, dacă nimic
nu se schimbă, atunci, fără supărare, retrage-te.
84
Pleacă – și vei găsi ceva mult mai bun în viitor.

Rămâi – și vei suferi. Știu că poate fi dureros, ai
investit atâtea sentimente, dar asta nu justifică să
rămâi lângă cineva care doar te va tortura psihic.
Într-o astfel de relație, niciunul dintre parteneri
nu va fi fericit și cu cât trec anii, cu atât resenti-
mentele vor fi mai mari. Chiar m-a căutat cineva
să se plângă de faptul că nu mai știa cum să în-
cheie căsnicia în care e implicat, alături de o soție
mult prea geloasă.
Cei doi s-au cunoscut în liceu, s-au plăcut și pa-
siunea lor de moment s-a transformat, în timp,
într-o relație de durată la care nu se așteptau, la
început, dar în care au pus amândoi suflet și en-
tuziasm. Cum iubirea era mare și toate păreau
roz, nu au mai așteptat și s-au și căsătorit, urmând
să pună bazele unei familii. Din păcate, lucrurile
nu au mers deloc așa cum au plănuit ei.
Am mai spus că admir pe cei care reușeșc să
mențină interesul viu într-o relație de lungă du-
rată, mai ales dacă e pornită în adolescență. Cu-
nosc foarte puține astfel de cupluri solide, for-
mate în perioada liceului sau a facultății. Pro-
85
blema, mai ales în zilele noastre, este că tentația e

prezentă la orice colț. Iar în era social-media, nici
nu trebuie să te străduiești prea mult să cunoști
lume nouă. Înainte era puțin mai greu să interac-
ționezi cu alte persoane, existau alte standarde,
dar acum acest lucru nu mai e valabil. Nu spun
că e un lucru bun sau rău, doar că aceasta este rea-
litatea. De multe ori chiar anturajul, cadrul social,
te poate împinge să te gândești la cine știe ce.
Până la urmă, tinerețea, adolescența, e vârsta
distracției, a experiențelor, cele care te formează
în viață. E indicat să nu sari peste niște etape, toc-
mai pentru a nu avea regrete ulterior, când viața
va deveni mult mai complicată. Asta este valabil
și în cazul multor relații pornite de prea timpuriu.
De multe ori, partenerii ajung la vârsta la care își
dau seama că poate nu au trăit tot ce le putea oferi
viața și încep să dea vina pe cel de lângă ei, chiar
dacă, în cele mai multe cazuri, acest lucru este ne-
justificat. Dacă mai intervine și gelozia, atunci lu-
crurile devin mult mai rele.
Exact asta s-a întâmplat și în acest cuplu, unde,
odată cu trecerea timpului, au început să apară
86
gânduri, frământări de tot felul, poate și regrete,

așa cum se întâmplă de cele mai multe ori. Și aici
a intervenit și gelozia partenerei, ce-i drept, nu
complet nejustificată.
Prin natura meseriei, bărbatul trebuia să călă-
torească de multe ori prin țară sau prin străină-
tate, iar acest lucru a început să o deranjeze pe
soție. Cel mai grav e însă că în mintea ei au înce-
put să se construiască tot felul de scenarii, deși nu
avea motive să se îndoiască de soțul ei. Este ade-
vărat că bărbatul era unul plăcut, foarte glumeț,
sociabil, așa că fetele dădeau târcoale de multe
ori. Dar știa care era limita și încerca să nu îi dea
partenerei sale vreun prilej de îngrijorare. Din pă-
cate, nu prea a contat. Femeia îl declarase deja vi-
novat, înainte de a avea vreo dovadă de infideli-
tate.
Ironic este că tocmai această atitudine a soției
a dus la răcirea relației până la un punct de la care
nu prea a mai existat drum de întoarcere. Gelozia
femeii a tot crescut, iar cu ea au venit și resenti-
mentele bărbatului. Acesta a realizat că nu prea
mai putea să o convingă pe parteneră că nu făcea
87
nimic greșit, așa că a renunțat să mai încerce. Mai

mult, nici nu a mai evitat flirturile cu fetele din
jurul său sau din deplasările pe care le făcea. În
timp, și-a dat seama că nu mai voia să fie angrenat
într-o căsnicie în care era mai mult nefericit, în
care în fiecare zi trebuia să se justifice și în care
era vinovatul de serviciu. În loc să realizeze că
tocmai contribuia la distugerea căsniciei cu atitu-
dinea ei exagerată, soția căuta în continuare mo-
tive de ceartă. Disperarea ei a crescut când a sim-
țit că partenerului ei nu prea îi mai păsa de ce se
întâmplă și că nici nu mai ascundea faptul că este
interesat și de alte femei. Acest lucru a venit ca o
lovitură dură pentru soția lui, dar nu a făcut-o să
realizeze că greșește, ba dimpotrivă.
Faptul că acum avea motive să fie geloasă i-a
oferit o justificare să joace cartea victimei, în loc
să se gândească cum să își salveze relația. Chiar
dacă bărbatul i-a explicat că toate crizile ei inutile
îl îndepărtaseră și că a încercat ani de zile să îi
arate că greșește, ea nici n-a vrut să audă. Firea ei
devenise schimbătoare, când avea crize de furie
în care căuta să se certe cu omul de lângă ea, când
88
îl implora să nu o părăsească, pentru ca apoi să

revină la stările de gelozie.
A urmat o perioadă ciudată în care bărbatul a
și plecat de acasă și a anunțat-o pe parteneră că
dorea să divorțeze și fiecare să își vadă de viață
mai departe. El dorea să rămână în relații bune,
pentru că erau totuși legați de multe întâmplări,
dar nu mai suporta situația. Dintr-o ambiție ab-
surdă, însă, femeia a refuzat orice demers, inclu-
siv să divorțeze și tot îl bătea la cap, deși omul se
mutase și începuse să se întâlnească cu alte per-
soane. Poate acesta ar fi fost semnalul ca și ea să
încerce să meargă mai departe, dar gelozia nu i-a
permis. Încerca să se bage cât mai mult în seamă
cu el, să încerce să-l convingă să revină, dar, în
același timp, episoadele de gelozie nu s-au oprit.
Nu îi păsa că și prietenii apropiați o sfătuiau să
renunțe, să vadă că a greșit și să învețe lecția pen-
tru data viitoare. Nu își dădea seama că atitudi-
nea ei era greșită chiar și în situația în care ar fi
avut dreptate. Atunci, de ce să stai după un om
care nu te-a respectat și care te-a înșelat de fiecare
dată? La niciuna dintre aceste întrebări nu exista
89
un răspuns logic, pentru că gelozia are darul de

a-ți lua mințile.
Marea surpriză a venit după ce bărbatul, plic-
tisit de aventuri, a decis să mai dea o șansă căsni-
ciei, deși nu se schimbase nimic din ce îl făcuse să
fugă prima dată. Trecuse aproape un an, dar lu-
crurile stăteau la fel, oricât se mințea el. Probabil
că și pe el îl trăgea ața la prima sa iubire, poate a
considerat că îi datorează femeii să mai încerce o
dată. Dar lucrurile stăteau mult mai rău, pentru
că acum omul se obișnuise să nu mai dea soco-
teală nimănui și nu mai avea voință să suporte
reproșurile femeii, în timp ce gelozia acesteia
crescuse și nici ea nu mai dorea să tolereze nimic.
În acest mediu toxic a venit și decizia de a face
un copil. Cum s-a ajuns aici, n-aș putea spune, pro-
babil că era un lucru pe care amândoi îl doreau,
sau poate s-au gândit că acest fapt va salva căsni-
cia. Nu au mai ținut cont că discuțiile reapăruseră
din aproape prima zi în care se mutaseră la loc.
A venit și copilul și, pentru o scurtă perioadă, lu-
crurile au părut să se amelioreze și începuse să
existe o speranță.
90
A fost, însă, doar o iluzie și discuțiile au reapă-

rut, chiar dacă exista acum o mai mare grijă, pen-
tru a nu afecta pe cel mic cu certurile lor. Bărbatul
și-a dat seama că făcuse o greșeală să creadă că
lucrurile aveau să se schimbe. În plus, nici el nu
mai se simțea legat de femeie și nici de căsnicie.
Mai mult ca sigur că frustrările din tinerețe, lu-
crurile pe care nu le-a trăit, nu le-a experimentat,
au contat mult. Dar climatul de insecuritate, de
conflict permanent, l-a convins de ceea ce ar fi tre-
buit să știe demult. Că nu exista niciun viitor pen-
tru această căsnicie și nici apariția copilului nu
avea să schimbe acest fapt. Femeia era mult prea
prinsă în gelozia ei pentru a mai putea fi convinsă
de ceva. Chiar dacă se dedica copilului, tot avea
timp de scenariile obișnuite. Așa că n-a surprins
pe nimeni că bărbatul și-a făcut iar bagajele și a
ales să plece, de data aceasta definitiv. Mesajul era
clar, omul era obosit de această relație. Nu mai
dorea să fie chestionat non stop, să nu poată să
facă nimic fără a urma un reproș, o privire urâtă,
o ceartă. Adevărul este că nici nu a încercat foarte
tare să facă lucrurile să meargă, de data aceasta,
91
dar greșeala fusese că se întorsese de prima dată.

Nu regreta acest fapt pentru că, totuși, ceva bun
tot a ieșit până la urmă, un copil frumos, dar toc-
mai pentru a-l feri pe acesta de discuții a decis să
plece.
Femeia a simțit că acum lucrurile merseseră
prea departe, dar bineînțeles că a încercat să îl țină
lângă ea. S-a folosit chiar și de copil, amenințând
cu proceduri legale, cu restrângerea dreptului de
vizită, un lucru urât, de altfel, mai ales că bărbatul
era un tată chiar bun, care nu-și neglija deloc fiul.
Până la urmă, femeia a acceptat că bărbatul nu
se va mai întoarce și a fost de acord să urgenteze
divorțul și totul să se petreacă amiabil. Nu i-a con-
venit, dar a pus de data aceasta fericirea copilului
înainte, chiar dacă gelozia era s-o orbească până
la capăt. După ani de zile de chin, cei doi părăseau
o relație în care se consumaseră unul pe celălalt.
Erau epuizați de-a binelea.
Femeia nu a realizat, probabil, nici acum cât de
mult i-a stricat fericirea nenorocita de gelozie. În
loc să se controleze, să vadă lucrurile așa cum erau,
să încerce să își trăiască viața, a preferat să stea
prinsă în capcana propriilor scenarii. Chiar dacă
92
ar fi fost înșelată, trebuia să pună punct, mai ales

că era o femeie frumoasă, inteligentă, deci își pu-
tea reface viața rapid. Dar emoțiile au fost mult
prea puternice și a pierdut foarte mult timp de-
geaba. Sper să își găsească liniștea, dar e greu de
crezut că acest lucru se va întâmpla, dacă nu va
reuși să își stăpânească, pe viitor, impulsurile și
pornirile de gelozie.
Bărbatul a greșit și el că a tolerat mult prea mult
această atitudine a partenerei. Chiar dacă senti-
mentele erau puternice, din momentul în care ge-
lozia ei necontrolată a început să afecteze relația,
trebuia să fie mai ferm. Când a văzut că nimic din
ce face sau zice nu are importanță, că indiferent
cât rezistă, lucrurile nu se vor schimba, trebuia să
pună punct cât mai repede. Nu spun că nu tre-
buie să lupți pentru relația ta, pentru cel de lângă
tine, dar uneori trebuie să vezi când o luptă este
pierdută.
Problema e că s-a întors, tot respectul că a încer-
cat să facă lucrurile să meargă, dar din păcate tre-
buia să realizeze că acest lucru era imposibil, pentru
că soția lui nu dorea să schimbe nimic. În plus, i-a
93
mai dat acesteia niște speranțe că relația lor avea

un viitor, când nici el nu mai era convins că acest
lucru era posibil.
De aceea spun că dacă partenerul tău e gelos,
posesiv și îți face viața un calvar, atunci nu merită
să pierzi ani din viață, uneori o viață întreagă,
doar dintr-o dorință fără sens sau poate din teama
că nu vei găsi pe altcineva. Acest lucru e departe
de adevăr. Viața e menită pentru a avea și bucurie
în ea, iar dacă cel de lângă tine nu este capabil să
vadă sau să priceapă acest lucru, atunci poate nu
e cea mai potrivită persoană pentru tine. Nu toate
schimbările sunt bune, dar unele chiar se impun.
Și, într-un final, îi vei da libertatea și persoanei ge-
loase de lângă tine. Poate va realiza că a greșit și
va învăța ceva. Poate data viitoare o să știe cum
să se poarte. Sau poate nu. Ideea este că și gelosul
se va putea debarasa de povara cu care a trăit și,
în cel mai bun caz, va putea analiza obiectiv tot
ce s-a întâmplat. Uneori, și persoanele geloase au
nevoie de un moment în care să o ia de la zero.
Poate așa își vor găsi fericirea, alături de cineva
care să știe să le tempereze pornirile distructive.
94
Oricum ar fi, nu e responsabilitatea ta să rămâi

într-un loc sau într-o relație în care nu ești fericit.
Trebuie să fii puternic, așa că te sfătuiesc să
procedezi așa cum am făcut și eu. Găsește încre-
derea în tine, forţa de a te lupta cu gelozia și
arată-i partenerului că nu te lași dominat de sen-
timente, tu îţi controlezi viaţa. Eu pornesc de la
premisa că ofer valoare, că pot ridica pe cineva și
dacă persoana de lângă mine nu știe să aprecieze
aceste lucruri, atunci pierderea nu este a mea. De
ce să stau să îmi rod unghile și să transpir noaptea
la gândul că aș putea fi înșelat? Dacă asta consi-
deră partenera mea că trebuie să facă, atunci e
treaba ei. Pe termen lung, ea va regreta alegerea
pe care a făcut-o.
Eu refuz să mă mai las bătut de gelozie. Am fă-
cut-o, am suferit și mi-am dat seama că în realitate
agitația mea nu se justifica. Iar din clipa în care am
reușit să am succes, să devin un om puternic, mai
ales din punct de vedere profesional, atunci mi-am
regăsit echilibrul și liniștea. Știam că am un funda-
ment stabil, m-am hrănit cu curaj și din acel mo-
ment am reușit să trec peste stările negative.
95
Alegerea
este cea mai importantă
Una din lecțiile pe care le-am învățat în încer-
cata mea existență este că proverbul „cum îți aș-
terni, așa dormi” este mai mult decât adevărat. Ce
vreau să spun în acest caz este că dragostea, deci-
zia de a petrece viața alături de cineva e o opți-
une, în cele mai multe cazuri. Nu spun că „dra-
gostea la prima vedere” nu ar exista, dar sunt
convins că astfel de întâmplări fericite sunt rare,
sunt doar o excepție care confirmă regula. De fapt,
cum poți iubi pe cineva după ce l-ai văzut doar
câteva clipe? Vorbim de o atracție fizică, probabil
foarte puternică, dar care se bazează fix pe expe-
riența carnală. Îți place fata aceea sau te fasci-
nează un băiat? Dacă nu îl cunoști, nu știi exact
ce poate, atunci te bazezi doar pe instinct.
96
De multe ori, însă, în astfel de relații, proble-

mele apar după ce pasiunea se consumă și începi
să descoperi omul din spate. Ce faci dacă ceea ce
găsești nu corespunde, de fapt, cu ceea ce dorești
de la partenerul tău? Dorința sexuală este foarte
importantă, dar crezi că te poți mulțumi doar cu
atât? Ce se întâmplă după aceea? Dacă nu ai ce să
comunici cu omul de lângă tine, dacă nu aveți și
alte lucruri în comun? Dacă vă plac activități total
diferite și nu vă regăsiți în celălalt? Oare cât du-
rează până se instalează plictiseala?
De aceea spun că dragostea este o alegere pe
care e bine să aveţi grijă să o faceţi cu cap. Bine-
înțeles că sentimentele sunt importante, dar aces-
tea vin după ce ajungi să cunoști o persoană, să
vezi cum gândește, cum se poartă cu tine, dacă e
capabilă să te respecte, cum vă simțiți împreună,
dacă vă completați. Toate acestea vor stabili dacă
relația are cu adevărat un fundament puternic. Iar
sentimentele care se construiesc vor fi mai dura-
bile, mai profunde și sincere decât cele bazate ex-
clusiv pe atracția fizică. Bineînțeles că și acest
aspect este foarte important, dacă nu există chi-
97
mie între parteneri, atunci n-o să iasă nimic bun.

Dar nu trebuie să fie principalul motiv pe care să
vă bazați alegerea.
Când ești tânăr, atunci acest lucru nu este grav.
Normal că în adolescență, când hormonii aleargă
nestăpâniți, calitățile fizice vor fi cele mai impor-
tante în alegerea partenerului. Este normal, există
dorință, există fantezie și dacă poți să le îndepli-
nești, atunci n-are sens să eziți. Conexiunile sufle-
tești sunt, de cele mai multe ori, superficiale și nu
e nimic greșit să te axezi pe persoanele de care te
simți atras. Și eu am făcut-o, am ales numai par-
tenere pe care doream să le aduc în pat și chiar
dacă am și suferit, nu regret nimic.
Problema e dacă rămâi focusat doar pe acest
aspect. Pe măsură ce crești, lucrurile tind să se schim-
be, dar nu pentru toată lumea. Dacă ești în conti-
nuare interesat doar de sex, să ai parteneri frumoși,
ai posibilitatea să o faci și nu te aștepți la altceva,
atunci, felicitări. Nu vei fi dezamăgit și te vei putea
bucura de satisfacție fizică.
Mai rău e de cei care caută în special acest aspect,
dar se mint că mai există și o altă legătură. Nu mai
98
vorbim de cazurile persoanelor cu bani, care își

„cumpără” parteneri „trofeu”, atrăgători, care să
le mulțumească vanitatea. Însă nu poți cere impli-
care afectivă, emoțională, de la cel de lângă.
În general, acest tip de persoane frumoase, care
se bazează pe calitățile fizice pentru a-și asigura
un trai liniștit alături de un partener puternic fi-
nanciar, nu pun bază pe sentimente. Ele știu ce
oferă și vor căuta mereu să obțină mai mult. Tre-
buie să ai posibilități mari ca să ții fericit un astfel
de partener și mereu se va găsi cineva gata să „ofere”
mai mult. Așa că, oricât de mult ai fi dispus să oferi,
mereu va trebui să fii atent – și așa apare și gelo-
zia. Dacă ești împăcat cu ideea că ești doar un „fi-
nanțator” cu beneficii, atunci vei reuși să te bucuri
de ce „achiziționezi”. Dacă vei dori implicare emo-
țională, ei bine, lucrurile se vor schimba în rău.
Am cunoscut, la un moment dat, un tip trecut
și el, ca și mine, prin viață. Un băiat care a crescut
în sărăcie, dar care și-a depășit condiția, a strâns
din dinți, a muncit mult și a reușit să își deschidă,
alături de alți asociați, o firmă de succes. Zilele fri-
guroase petrecute în stradă, în fuga pentru un trai
99
mai bun, nopțile nedormite, pline de griji, au fost

răzbunate, iar băiatul sărac, lipsit de posibilități,
care își dorea însă enorm și care promisese că va
oferi mult mai mult copiilor lui, a ajuns să își în-
deplinească orice dorință. O casă frumoasă, ma-
șină de lux, viață fără griji. Un tip inteligent, își
calcula fiecare pas și nimic nu era lăsat la voia în-
tâmplării.
Singura lui nemulțumire, pe care nu și-o recunoș-
tea decât rar, era legată de viața sentimentală. Băr-
batul se însurase cu iubita din liceu, o fată care a
stat alături de el în momentele grele, care a supor-
tat crizele lui de frustrare și disperare. L-a iertat
mereu și a fost întotdeauna acolo să îi șteargă la-
crimile.
Femeia avea însă o fire destul de moale, docilă,
care, din dorința de a nu-l supăra, nu-l contrazicea
niciodată, mereu îl aproba, chiar și când el avea
nevoie de o părere sinceră, de un sfat și nu de ci-
neva care doar să repete tot ce zicea el.
Din păcate, pe cât de bine își cântărea deciziile
în celelalte aspecte ale vieții sale, pe atât de mult
le-a greșit pe cele sentimentale. S-a însurat cu fata
100
de lângă el pentru că se simțea mai mult dator

față de ea. O iubea pentru faptul că l-a sprijinit și
i-a fost alături, dar nu se simțea atras de ea, chiar
dacă fata era drăguță și avea și alți pretendenți. Și
din cauza asta, a unei gelozii ascunse, în loc să o
lase să meargă mai departe, a luat decizia opusă,
chiar dacă, în realitate, acest lucru nu era corect
față de niciunul dintre ei.
Așa cum era de așteptat, în viața lui a apărut,
după câțiva ani, altcineva. Era o femeie versată,
care lucra ca dansatoare în cluburi pentru bărbați
și era foarte frumoasă.
Tipa era pasională, colerică și l-a fermecat pe
tipul nostru imediat. Era ceea ce credea el că își
dorește și, bineînțeles, tot ce nu era soția lui. Cum
poți să refuzi când ai în față una din fanteziile ti-
nereții?
Ce a început ca o simplă aventură, s-a transfor-
mat într-o poveste cu accente dramatice. Tipul și-a
pierdut capul total, a început să trăiască tot ce nu
îi permisese tinerețea petrecută în sărăcie și lip-
suri. Din omul echilibrat pe care îl cunoșteam, s-a
transformat în ceva ce nu mă așteptam. El, un băr-
101
bat puternic, calculat, mereu atent să nu o ia pe

un drum greșit, s-a aruncat cu capul înainte într-o
poveste care nu avea cum să se termine bine pen-
tru el.
În timp ce nevasta îl aștepta acasă, cu fetița lor,
omul cutreiera cluburile după noua lui parteneră,
îi cumpăra cadouri scumpe, încerca să îi facă toate
poftele. În același timp, se certau foarte tare, toc-
mai din cauză că femeia voia mai mult și era și o
personalitate puternică, dominantă. Din acest mo-
tiv au rezultat foarte multe contre dure, dar în
ciuda faptului că tipul nostru nici el nu renunța
cu una, cu două, disputele se rezolvau, cum se în-
tâmplă în astfel de cazuri, în favoarea ei.
Adevărul e că bărbatul era obsedat de ea. Nu
era vorba de dragoste, era doar o dorință aprinsă,
frustrări neîmplinite, elemente care au condus la
această stare. Omul nostru nu mai avea liniște, nu
îl mai interesa mare lucru. Doar fetița lui îl mai
scotea din starea lui, dar în rest, nimic. Nu voia
decât să fie cu noua lui iubită și turba de gelozie
când aceasta își făcea meseria. Chiar dacă nu voia
să recunoască, era incredibil de furios când vedea
102
câți bărbați roiau în jurul partenerei sale. Și în loc

să își dea seama că nu avea cum să se termine
bine pentru el și să renunțe, se afunda tot mai
mult în gelozie și obsesie.
Nimeni nu îl mai recunoștea, nu mai îl interesa
nici măcar ce se întâmplă la muncă și asociații lui
începuseră să devină nemulțumiți pe bună drep-
tate. Nimic nu conta, însă, începuse să ia bani și
din firmă pentru a-și satisface nevoile alături de
cucerirea sa. Asta a dus la niște scandaluri enorme
și omul a pierdut tot. A fost îndepărtat din firmă,
dar nici asta nu l-a trezit. În scurt timp, a distrus,
în doar câteva luni, tot ce construise cu grijă atâția
ani. Și-a părăsit nevasta, pentru că nu mai putea
sta cu ea, a pierdut firma pe care o construise, a
pierdut banii și, la final, chiar și iubita. Surprin-
zător e că el a părăsit-o, pentru că și-a dat seama
că ajunsese prea departe. Din punctul ăsta de ve-
dere, amanta lui nu era genul de fată care să se fo-
losească de el pentru plăceri materiale, putea da
curs multiplelor oferte de la alți bărbați, care aveau
posibilități mult mai mari. Sigur se învârtea într-un
mediu de oameni plini de bani. Cumva, însă, se
103
atașase de acest bărbat, dar, din păcate, relația lor

era una toxică, în care gelozia era principala lor
legătură și, în același timp, elementul care îi des-
părțea cel mai mult. Iar tipul nostru s-a găsit în
situația imposibilă de a-și fi părăsit nevasta, dar,
în același timp, nu putea să rămână nici cu femeia
pentru care plecase de acasă.
Acest caz e cel mai bun exemplu despre cum să
nu gestionezi o relație, o situație în care sentimen-
tele te conduc. Trebuie întotdeauna să fii echili-
brat, să nu permiți lucrurilor să degenereze și să
strice tot ce ai construit până în acel moment. Tipul
nostru nu a reușit acest lucru, deși era una dintre
ultimele persoane la care m-aș fi așteptat să aibă
o astfel de reacție. Poate tocmai această organi-
zare din viața lui, meticulozitatea cu care își con-
struise viața până în acel punct, l-au condus pe
acest drum. Existența lui fusese o luptă continuă,
totul în viața lui era aranjat într-un mod care să îi
convină, nimeni nu îi contrazicea viziunea. Cred
că exact această „cumințenie” din jur l-a făcut să
își piardă capul. Pentru prima dată, după mult
timp, a apărut în viața lui un element la care nu
104
se așteptase, care l-a provocat într-un mod în care

nu era obișnuit. Aventuri cu femei tot avusese,
mai ales că el nu simțea pentru soția lui decât un
simț al datoriei. Nu exista iubire între ei, cel puțin
nu din partea lui. De aceea simțea nevoia să refu-
leze din când în când, așa că nu se ferea de com-
pania fetelor frumoase. Dar niciodată nu permi-
sese să se meargă foarte departe, nu se implicase
emoțional. De aceea, toată această întâmplare a
venit ca un șoc, cred că și pentru el, sau mai ales
pentru el. Când barierele au fost înlăturate, când
sentimentele au apărut, atunci bărbatul nu a fost
capabil să le gestioneze, din cauza trecutului său.
Amanta lui a apărut ca un uragan și a distrus
totul în jur. Iar bărbatul s-a lăsat purtat de senti-
mente și, din acel moment, toată rațiunea lui a
dispărut. Mai mult ca sigur că experimentase ge-
lozia și în trecut, dar niciodată la o asemenea
scară, pentru că niciodată nu ținuse cu adevărat
la cineva.
Eu cred că a vrut să trăiască și el, să facă lucruri
pe care nu își permisese să le facă până atunci.
Nimic rău în asta și, dacă ar fi știut să gestioneze
105
ceea ce simțea la fel ca până în acel moment, poate

că lucrurile nu s-ar fi terminat așa prost. Doar că
el a vrut să se împartă în mai multe direcții, să
păstreze aparența bărbatului puternic pe care o
arăta în fața tuturor și să se lase purtat de val ală-
turi de femeia care îl stârnise. Din păcate, acest
lucru era imposibil și mai devreme sau mai târziu
cele două lumi ale lui urmau să se ciocnească. Mai
ales că noua parteneră nu accepta să fie pusă pe
locul doi, iar asta poate fi de înțeles, dar crizele ei
de gelozie și încercările de a-l face să rămână doar
alături de ea l-au blocat pe bărbat. Cred că nici el
n-a știut ce voia, iar atunci când și-a dat seama că
se distrugea singur, a fost deja prea târziu și nimic
n-a mai putut fi la fel.
Am vorbit cu el de curând. Ne-am întâlnit în-
tâmplător; lucra șofer acum. M-a felicitat pentru
succes și am băut o bere. N-am rezistat și l-am în-
trebat dacă a fost atât de îndrăgostit de femeia res-
pectivă, de s-a ales praful de tot. M-a privit gândi-
tor, trăgând dintr-o țigară, apoi a zâmbit amar.
„Nu am iubit-o, cred, niciodată. Nici nu aveam
cum, era prea ca mine și nu ne puteam înțelege.
106
Dar era tot ce am visat când eram tânăr. Arăta

foarte bine, era foarte porno, pur și simplu, mi-a
luat mințile. Nu cred că mă înțelegi.”
„Ok, arăta foarte bine, așa e, dar totuși... Nu te
judec, dar nu cred că a meritat tot ce s-a întâm-
plat.”
„Sigur că nu, dar nu mai gândeam atunci. Îi ve-
deam doar buzele, sânii, fundul, picioarele. Când
mi-o închipuiam cu altcineva, îmi venea să sparg
tot. Era ca un drog, știam că nu e bine pentru mine,
dar nu mă puteam abține. Nu am vrut-o niciodată
lângă mine ca soție, simțeam că îmi face rău, dar
mă obseda, nu mai vedeam nimic. Lumea îmi zicea
că greșesc, că nu procedez cum trebuie. Dar nu
mai ascultam.”
„Și totuși, de ce n-ai încercat să rămâi cu ea? Nu
cred că te judeca cineva dacă asta ar fi contat cât de
cât, iar de soție nu te lega nimic cu adevărat, așa
că, de ce n-ai luat în considerare și varianta asta?”
S-a uitat la mine, parcă mirat de întrebare și de
faptul că nu văd un răspuns atât de evident.
„Păi nu puteam să las copilul, ce naiba? Ai mei
au fost despărțiți de când eram mic și știu cât de
107
greu i-a fost mamei să mă crească. Nu că tata nu

ajuta și el, dar e mult mai greu când fiecare are
viața lui.”
„Poate, dar nu era mai corect așa, atât față de
soția ta, cât și față de femeia aia? Și de ce nu te-ai
gândit că poate erai mai fericit sau măcar mai li-
niștit și aveai cum să rezolvi și celelalte elemente
din viața ta?”
Știam că e un om mândru, așa că acest intero-
gatoriu al meu îl putea supăra rău, dar în același
timp eram și foarte curios. În plus, voiam să văd
dacă el realiza greșelile făcute.
Surprinzător, nu s-a supărat, dar nici nu a fost
încântat că doream să continui această discuție,
care îl incomoda.
„Nu m-am gândit niciodată serios la această
variantă. Știu că pe mine și pe soția mea nu ne
leagă multe și de multe ori îmi vine să îi spun să
își găsească altceva, pe altcineva, să își trăiască
viața. Poate sunt prea egoist și vreau să o țin lângă
mine, nu știu. Dar în ce o privește pe cealaltă, nu
se punea problema să rămânem împreună. Cred
că am știut asta de la început și e lucrul pe care îl
108
regret. Dacă nu mă mințeam singur, nu aș fi ajuns

în situația asta. Dar ceea ce simțeam pentru ea,
ți-am zis mai devreme...”, a încheiat și mi-a lăsat
impresia că nu mai dorește să vorbească despre
asta.
Am schimbat subiectul, dar esența fusese ori-
cum spusă. Atracția fizică prea mare se transfor-
mase în obsesie, iar aceasta a dus la o gelozie care
a distrus tot. Iar femeia, deși foarte frumoasă, avea
mereu nevoie și de aprecierea celor din jur, nu
doar a iubitului. Această slăbiciune poate conduce
la gelozie și distrugerea relației.
De aceea, alege cu atenție partenerul. Nu ești
la un concurs sau la un supermarket, dar trebuie
să urmărești și altceva în afară de aspect. Este
foarte bine să existe atracție fizică, e unul din stâl-
pii fericirii, dar nu e singurul. Mai trebuie echili-
bru, mai trebuie comunicare și, mai ales, caracter.
Eu asta am urmărit de pe la 30 ani și m-am felici-
tat. Trebuie fond sufletesc și mai ales inteligenţă
emoţională. Dacă partenerul nu dă semne că ar
poseda aceste atribute, poate că e mai bine să pleci
până nu este prea târziu. Nu te lăsa amăgit, doar
109
atracția fizică trece, apoi intervin cu totul alte pro-

bleme.
Gelozia poate fi ucigașul de relaţii, dacă îi
permiţi. Am vorbit despre cauze și soluții, dar de-
pinde de tine dacă vrei să mă asculți. Rețeta mea
nu dă greș, dar depinde de tine să alegi acest drum.
Însă, la final, trebuie să revin și să întăresc faptul
că indiferent de starea relației, important este să
te realizezi pe plan profesional. Acest lucru îți va
oferi o independență financiară care te va ajuta
mult. Nu spun asta pentru că sunt eu obsedat de
bani sau altceva, dar un dezechilibru mare poate
duce ca un partener să fie dependent, în timp ce
celălalt să creadă că i se cuvine orice. Echilibrul
duce la o armonie în cuplu și gelozia nu va mai
avea teren ca să prospere. E vital ca fiecare mem-
bru al cuplului să se simtă important, să contri-
buie la bunul mers al relației. Chiar dacă un mem-
bru al familiei câștigă mai mult, acest lucru va
conta foarte puțin dacă și celălalt va avea ce să
„pună pe masă”. Vor simți amândoi că trag în
aceeași direcție, că pot construi ceva durabil îm-
preună. Dacă unul dintre parteneri se va simți ca
110
o povară, atunci lucrurile vor degenera, așa cum

am tot arătat în exemplele de până acum. Ne place
sau nu, aceasta este realitatea. Viața e complicată
și „iubirea ca în filme” se întâlnește doar acolo. O
relație de lungă durată, specială, necesită o muncă
și un efort mai mare. Iar dacă nu ești atent, gelozia
îți poate strica finalul tău de poveste.
Eu ți-am arătat exemplul meu și cum poți reuși
să ai o viață împlinită. Dacă vei asculta, gelozia
nu va fi o problemă pentru tine, nu îți va controla
relațiile și nu va distruge nicio legătură.
Așa că, de-acum știi ce ai de făcut. Depinde de
tine să fii fericit!
111
CUPRINS
Gelozia te otrăvește ...................................................... 5
Acceptarea este primul pas spre vindecare ............. 16
Cum ne luptăm cu gelozia? ....................................... 25
Nu lăsa trecutul să îți dicteze viitorul ...................... 66
Alegerea este cea mai importantă ............................. 96
112

Gelozia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gelozia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GELOZIA

© 2019, Adrian Niculescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Editura PAVCON, tel.: 031-100.80.70

Editor: Constantin Pavel

Mesajul general pe care îl trans-

“Am nevoie nu de aprecierile

Pentru o persoană geloasă există puține teste

Seria „Adrian Niculescu“

Nu am început cu exemplul nunții degeaba.

Seria „Adrian Niculescu“

nu ajunsesem la sala de evenimente și eu eram

Seria „Adrian Niculescu“

tat să mă excludă de la nicio discuție. Problema

Seria „Adrian Niculescu“

atent situația, aș fi realizat că nu aveam motive să

Seria „Adrian Niculescu“

țeam cum mă cuprind toți nervii și cu greu mă

Seria „Adrian Niculescu“

nostru disfuncțional ar fi schimbat masa dacă ar

Seria „Adrian Niculescu“

Privind în urmă, poți să mă întrebi de ce m-am

Seria „Adrian Niculescu“

ascultă, probabil se simte vinovat sau vinovată de

Seria „Adrian Niculescu“

persoane care au fost în pielea mea. Dacă citești

Seria „Adrian Niculescu“

festăm, mai mult sau mai puțin, frica de a fi pă-

Seria „Adrian Niculescu“

Seria „Adrian Niculescu“

poți desprinde de o relație, atunci ești în locul po-

Seria „Adrian Niculescu“

Am cunoscut, la un moment dat, un cuplu cu

Seria „Adrian Niculescu“

Franța, a pupat-o pe obraz pe fata noastră, în

Seria „Adrian Niculescu“

nu manisfesta nicio urmă de gelozie și era foarte

Seria „Adrian Niculescu“

și pe sălbatica asta”, am replicat. După modul

Seria „Adrian Niculescu“

o interesa și se manifesta de fiecare dată când nu

Seria „Adrian Niculescu“

Ok, acest caz poate este unul extrem, dar eu în-

Seria „Adrian Niculescu“

tea lui. Orice îi spui, nu va fi de ajuns, va încerca

Seria „Adrian Niculescu“

Seria „Adrian Niculescu“

peste durere, să găsească un alt drum, de ce nu?,

Seria „Adrian Niculescu“

noștea spunea despre ei că sunt un cuplu foarte

Seria „Adrian Niculescu“

în sinea lui a cedat, probabil cauzat de această

Seria „Adrian Niculescu“

băiatului nu o va mai face, probabil, niciodată cu

Seria „Adrian Niculescu“

simți că nimic nu te poate opri. Ai toată viața în

Seria „Adrian Niculescu“

atât. Petreceau mult împreună, ieșeau la filme, la

Seria „Adrian Niculescu“

Băiatul nostru a tot încercat să își adune curajul

Seria „Adrian Niculescu“

el era alesul. Doar că și el era conștient că acest

Seria „Adrian Niculescu“

plicat situația cât de bine a putut, în același timp