Sunteți pe pagina 1din 93

Dilema unui mariaj alcoolic

“CE MANIERE DE COMUNICARE MAI


SUNT SI ASTEA PE CARE LE AVEŢI
VOI?”

Calitatea relaţiilor interumane depinde în mare


măsură de felul în care comunicăm unul cu
celălalt. Nu numai prin ce spunem, ci şi prin
cum spunem. Nu numai prin ce facem, ci şi prin
motivele pentru care facem ceva. Tonul vocii şi
chiar şi cele mai mărunte acte ale noastre fac
parte din comunicare; mulţi dintre noi sunt însă
prea puţin conştienţi de ele.

Când două persoane căsătorite sunt unite de o


legătură de dragoste, respect reciproc şi dorinţa
de mulţumire şi confort, comunicarea ia în mod
natural o formă care exprimă aceste sentimente
şi la dă amândurora, soţ şi soţie, încredere unul
în celălalt ca şi un simţ al securităţii şi al unei
dependenţe reciproce.

Când o relaţie este distorsionată de o


dependenţă ne-echilibrată sau de suspiciune,
ostilitate, cereri şi aşteptări excesive, toate
acestea vor apărea în felul în care cei doi
comunică unul cu celălalt.

Dilema unui mariaj alcoolic 1


Dacă Ion se căsătoreşte cu Maria pentru că s-a
simţit atras de calităţile ei materne, aşa cum
mulţi alcoolici o fac, este foarte posibil ca el să
devină cel dependent în relaţie. Iar ea, atrasă
de el din cauza manifestării inconştiente a
instinctului matern, va fi membrul practic al
familiei. S-ar putea ca mai târziu chiar ea să se
plângă de faptul că el a eşuat în rolul de cap al
familiei, fără a fi conştientă că ea a fost cea
care a preluat hăţurile şi a condus totul. Şi în
timp ce ea îl conducea pe el, copiii, gospodăria
şi banii, îşi plângea de milă din cauza
supraîncărcării.

Dacă Ion bea, grija ei protectivă excesivă îi


uşurează acestuia atitudinea de evitare a
căutării unui ajutor. Nu are nici un motiv pentru
a deveni abstinent. Ea se convinge pe sine că
face tot ce-i stă în putinţă să-l ajute; nu a
învăţat încă faptul că, apărându-l de
consecinţele consumului său de alcool, doar îi
prelungeşte boala.

În timp ce el este băut, reacţia ei naturală este


de a-i reproşa comportamentul său, iar acesta
este cel mai prost moment ales pentru a
comunica cu el. De fapt, n-ar putea face nimic
fără să declanşeze un adevărat război familial.

Până când va învăţa ce este greşit în atitudinea


ei şi cum să se schimbe pe ea astfel încât el să
aibă un comportament dorit, situaţia nu se va
îmbunătăţi.

Dilema unui mariaj alcoolic 2


Dacă Petre s-a căsătorit cu Elena pentru că ea
este o timidă şi o supusă, el a ales în mod
inconştient o soţie care să-i satisfacă nevoia de
dominare. Dacă ea devine alcoolică, el va avea
exact ce doreşte: o persoană complet
dependentă, indiferent cât de mult crede el că
doreşte ca ea să nu mai bea. Şi el, la rândul lui,
îi va acoperi consumul, o va proteja de dizgraţia
publică şi îşi va asuma toate responsabilităţile
care i-ar fi revenit ei.

Asemenea relaţii distorsionate apar foarte des


în căsătoriile „alcoolice”. În mod inevitabil ele
duc la stingerea comunicării – elementul vital
pentru o căsătorie reuşită.

Putem să comunicăm verbal eficient dacă nu


pierdem din vedere faptul că cel alcoolic este o
persoană bolnavă; el sau ea are o boală pentru
care nu este drept să-l învinuim sau să-l
pedepsim. Dar trebuie să i se spună – la
momentul potrivit şi cu căldură – despre ceea
ce a făcut şi ceea ce face.

Acest sfat, primit de la un membru AA, s-a


dovedit de succes în multe cazuri: „Alcoolicul
poate avea pierderi de memorie. Pare că el
funcţionează bine, dar de obicei nu-şi aminteşte
ceea ce a zis sau a făcut. Bănuieşte că ceva s-a
întâmplat şi în acest moment teama lui şi
sentimentul de vinovăţie cresc foarte mult.
Dacă-ţi pare rău pentru el, s-ar putea să

Dilema unui mariaj alcoolic 3


consideri că nu este drept să-l torturezi
spunându-i la ce l-a dus băutura să facă. Dar
este mult mai bine şi mai constructiv să-i
împrospătezi memoria şi să-i spui franc ceea ce
are nevoie să ştie. Are dreptul să ştie ce l-a
determinat băutura să facă. Dacă mergi să-i
spui fără mânie şi reproşuri, îl vei ajuta să se
vadă aşa cum este”

„Soţia mea a făcut asta pentru mine şi a fost


singurul lucru de mare ajutor care mi s-a
întâmplat şi m-a adus la abstinenţă”

„Nu aveam nici o idee despre cât de jos am


ajuns, cât mă îndepărtasem de idealurile mele,
până când ea a venit într-o dimineaţă şi mi-a
spus ce făcusem cu o noapte înainte. Şi imediat
ce mi-a povestit, a plecat în linişte din cameră
lăsându-mă pe mine să decid ce aveam de
gând în continuare...„

„Dar alcoolicul trebuie să fie lăsat să tragă


propriile concluzii. Dacă-i spui cum arăta, cum
s-a purtat, ce crezi despre el ca urmare a
acestor lucruri, nu va merge. Pur şi simplu va
reveni la vechea lui scuză: „iar mă pisălogeşte”,
şi te va acuza tot timpul, fapt care-l ajută să
treacă peste ceea ce a făcut.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


Până când soţia nu urmează un program de tip
Al-Anon, ea îşi imaginează în mod automat că
alcoolicul ar putea, doar dacă ar dori, să devină
abstinent şi să se poarte mai bine, aşa că
începe să-l critice de îndată ce soseşte acasă
beat. Iar după ce faza de beţie a trecut, ea
ezită să discute cu el chiar şi problemele
urgente, de teamă să nu-i ofere încă un motiv
pentru a bea.

Acest lucru aduce aminte de o întâlnire a Al-


Anon care i-a inspirat pe participanţi în a-şi
explora propriile motive şi să înţeleagă cum au
procedat în comunicarea cu partenerii.
Subiectul întâlnirii era:

Spui ceea ce vrei să spui?


Vrei să spui ceea ce spui?

Multe din dificultăţile născute în comunicare nu


vin din partea celui alcoolic ci, mai degrabă, din
partea soţiei sau soţului. Stresul şi nesiguranţa
în care aceştia trăiesc zi de zi – ameninţarea,
teama, mânia – au distorsionat atât de mult
mecanismele de raţionament încât majoritatea
reacţiilor au devenit emoţionale şi adesea
distructive.

Moderatorul i-a întrebat pe membrii grupului:


„De ce nu spunem ceea ce vrem să spunem?
De ce nu suntem suficient de sinceri pentru a-i
oferi partenerului cu probleme câteva adevăruri
în mod direct? Ele sunt cu siguranţă evidente,

Dilema unui mariaj alcoolic 5


dar dacă nu reuşim să-i arătăm alcoolicului cum
vedem noi lucrurile, cum va putea el să ştie
acest lucru? Ce-l va motiva pentru abstinenţă,
dacă îl lăsăm să creadă că comportamentul său
este acceptabil?”

Dilema unui mariaj alcoolic 6


Fiecare persoană a vorbit pe rând; iată
răspunsurile:

„Nu spun ceea ce gândesc pentru că vreau să


evit cearta şi problemele. Cred că nu am
învăţat să fac diferenţa între a spune lucruri
neplăcute, critice şi a face pur şi simplu
afirmaţii despre o situaţie, prin care ai arunca
lumina asupra celor spuse fără a-i răni
sentimentele”.

Următoarea vorbitoare a spus:

„Mă tem să-i spun ceea ce gândesc. De obicei


nu mă gândesc decât să-l critic pentru ceea ce
face şi ştiu că asta nu e bine, pentru că el e
bolnav. Iar atunci când nu bea, este atât de
drăguţ şi de tandru că urăsc să aduc atunci în
discuţie lucrurile neplăcute care s-au întâmplat.
Şi nu-i aşa că noi trebuie să lucrăm cu noi
înşine în acest program? Mi se pare că dacă-i
spunem ce simţim vis-a-vis de ceea ce el face e
ca şi cum i-am ţine contabilitatea”.

Comentând asupra celor două remarci,


moderatorul a spus:

„Ştiţi că nu putem îmbunătăţi nici o situaţie


dacă nu suntem consecvente. Dacă nu avem
curajul să vorbim când alcoolicul se află într-o

Dilema unui mariaj alcoolic 7


fază de abstinenţă, el va continua pur şi simplu
să creadă că toleranţa noastră nu are nici o
limită. Dar trebuie să ştim ceea ce gândim
înainte de a o spune cu convingere. Nu putem
pur şi simplu să îngropăm totul şi să ne
ascundem în spatele unui văl de speranţă. Soţii
noştri au dreptul să ştie ce anume aşteptăm de
la ei. Depinde de ei să decidă dacă vor sau nu
să trăiască la nivelul aşteptărilor noastre. Este
necinstit să nu le spunem ce simţim. Este doar
un alt mod de a pretinde că acceptăm situaţia,
când de fapt nu e aşa. Dacă vrem ca alcoolicul
să înfrunte realitatea, trebuie s-o înfruntăm şi
noi mai întâi şi să nu ne ferim de a ne face
cunoscute simţămintele. Nu cred că este acelaşi
lucru cu a-l bate la cap atâta vreme cât nu ne
repetăm, şi nu înseamnă nici că-i ţinem
contabilitatea.”

Următoarea membră a continuat:

„E destul de rău sa calci pe alături spunând


ceea ce vrei să spui, dar e şi mai rău când spui
şi ce nu vrei să spui. Obiceiul meu de multă
vreme, acela de a răbufni când era băut, a
durat şi după ce el a devenit abstinent la AA.
Am reacţionat la orice mă supăra cu ce-mi
venea la gură. Uitasem că el tocmai încerca să-
şi recupereze încrederea în sine şi că remarcile
mele acide sabotau acest lucru. Cred că voiam
să-l rănesc în contul la tot ceea ce mi-a făcut în
trecut. Dar acum trec peste asta. Am început

Dilema unui mariaj alcoolic 8


să-mi dau seama că lucrurile dureroase pe care
le spunem chiar îl loveau, iar el le credea, deşi
eu nici măcar nu vorbeam serios! Mă simt mai
bine pe timp ce trece, dar trebuie să-mi
reamintesc mereu: Nu spune ceva până nu
crezi cu adevărat ce spui, iar aceasta m-a ţinut
deoparte de multe lucruri pe care mai târziu le-
aş fi regretat”

Ceea ce a reieşit în şedinţă a fost sintetizat de


moderator:

„Putem spune ceea ce vrem să spunem doar


dacă avem curajul de a fi sinceri cu noi înşine şi
cu ceilalţi. Trebuie însă să ştim de ce spunem
un anumit lucru. Dacă o facem pentru a
impresiona, pentru a ne lăuda sau pentru a ne
exprima auto-compătimirea sau resentimentele,
mai bine să nu spunem nimic. Nu am face decât
să lărgim ruptura pe care, de fapt, dorim s-o
apropiem! Putem să spunem ceea ce vrem să
spunem doar dacă oprim afirmaţiile radicale,
iritante înainte să ne iasă pe gură.

Haideţi să mergem spre casă şi să încercăm să


spunem cât mai bine ceea ce dorim să
exprimăm şi să nu spunem deloc ceea ce, de
fapt, nu gândim”.

Ce spun acţiunile tale?

Dilema unui mariaj alcoolic 9


S-ar putea ca simplul fapt de a-i spune celui
alcoolic ceea ce aşteptăm de la el şi ceea ce
simţim să nu ne ducă prea departe. S-ar putea
să ne ignore, ca şi cum nu i-am fi spus nimic.
Dacă continuăm să vorbim, ar putea deveni
iritant. Aşa că, uneori, se impune şi puţină
acţiune.

Aceasta este, la rândul ei, o formă de


comunicare. Spune că „îţi respect dreptul de a
trăi aşa cum vrei. Dar şi eu am drepturi. Nu voi
lăsa ca faptul că tu bei să fie cel mai important
lucru din viaţa mea”.

Această discuţie tipică pentru un grup Al-Anon


sugerează moduri de abordare al unor situaţii
mai dificile:

„Când soţul meu se oprea la un bar pe drum


spre casă, în fiecare seară când se întorcea de
la serviciu, nu se putea ştii când va fi înapoi.
Dacă luam cina la ora obişnuită cu copiii, se
întâmpla să vină chiar când terminam. Atunci
se enerva cumplit că nu l-am aşteptat. Am
încercat să-i păstrez mâncarea caldă, dar pe la
ora zece – unsprezece când s-a întors deja se
răcise şi el era pe punctul de a arunca după
mine cu farfuria şi cu ce ar fi apucat. Ştiu că nu
pot ajunge la el pe cale raţională, deci ce pot să
fac?”

Dilema unui mariaj alcoolic 1


Una din membrele grupului a răspuns:

„Spune-i, când prinzi ocazia şi el nu este băut,


că tu doreşti ca copiii să ia masa la ore regulate
şi tu la fel, aşa că veţi mânca cina la ora 6:00,
cu sau fără el”.

O altă membră a spus:

„Ce rost mai are să spui ceva? Faptele spun mai


mult decât vorbele. Dacă ora şase îi permite a
ajunge acasă de la serviciu pentru cină, fixează
această oră pentru cină şi mâncaţi atunci, fie că
el este de faţă, fie că nu”.

O a treia persoană a intervenit:

„Nu sunt de acord. Este adevărat că faptele


spun mai mult decât vorbele. Dar dacă nu-i
spui nimic, nici măcar când este treaz, nu va şti
la ce să se aştepte. Nu vei face decât să ai
scandal data viitoare când va veni acasă târziu
şi îţi va fi imposibil atunci să discuţi cu el după
ce a băut. Ai putea să-i explici că nu ai luat
această decizie pentru că nu vrei ca el să
mănânce împreună cu familia. Asta ar suna ca
o pedeapsă. Tu doar te-ai gândit că copiilor le-
ar fi mai bine să mănânce regulat. Iar asta va
împiedica familia să se mai învârtă în jurul
consumului său de alcool”.

Dilema unui mariaj alcoolic 1


Un soţ a luat cuvântul:

„După ce muncesc din greu toată ziua vin acasă


şi o găsesc pe soţia mea mult prea beată
pentru a mai pregăti cina pentru mine şi pentru
copii. În timpul perioadelor în care n-a băut, m-
am aşezat şi am discutat cu ea cât de calm şi
de rezonabil am putut. I-am spus că ea era
singura persoană care putea schimba ceva la
consumul ei de alcool, dar că şi eu pot să fac
câţiva paşi pentru a mă asigura că consumul ei
nu ne afectează pe copii şi pe mine, cel puţin în
ceea ce priveşte mesele. Am aranjat cu o
vecină să vină şi să pregătească cina. Acest
lucru a mers cam trei săptămâni, apoi soţia
mea a cerut o a doua şansă. Deşi încă se
îmbăta aproape în fiecare seară, acum cel puţin
făcea asta după ce pregătea cina. Cred că
acesta este un caz de tipul <am făcut ce am
putut> ”.

Toate aceste sugestii au câteva calităţi în


comun: sunt sincere şi directe, curajoase şi
ferme, nu conţin învinuiri sau critici şi sunt bine
intenţionate.

O clasificare foarte largă, dar o comunicare care


are astfel de calităţi poate de rezultate: ele vor
confirma individualitatea şi demnitatea noastră.
Persoana care le aude nu poate să le înţeleagă
greşit; ele nu conţin nici o urmă de regret sau
nedreptate.

Dilema unui mariaj alcoolic 1


Cum tratăm furia?

Ceea ce alcoolismul ne provoacă în fiecare zi ne


umple de resentimente. Resentimentele
creează furie, căreia noi trebuie să-i facem faţă,
pentru a ne păstra sănătatea şi dezvoltarea.

A trăi cu un alcoolic este un lucru frustrant,


care produce conflict după conflict. Chiar şi
după de partenerul de viaţă a început să
asimileze şi să folosească principiile Al-Anon şi
a învăţat cum să nu agraveze unele situaţii prin
ceartă, comportamentul persoanei alcoolice va
provoca în continuare apariţia unor stări de
furie. Şi înainte, dar şi după stabilirea
abstinenţei alcoolicul poate să spună sau să
facă lucruri care să rănească. Resentimentele
pot lua forma unei furii interioare inexplicabile
sau, la acelea dintre noi care sunt mai sensibile
şi mai nervoase, pot căpăta forma unei mânii
fără sens. Dacă acestui comportament auto-
distructiv i se va permite să continue, nu se
poate aştepta nici o creştere şi dezvoltare reală
pe plan spiritual sau emoţional.

Pe măsură ce începem să ne înţelegem pe noi


înşine din ce în ce mai bine, învăţăm mai multe
moduri în care putem să ne eliberăm de
sentimentele noastre de ostilitate, analizând şi
scoţând la lumină cauzele acestora. Altfel, vor
avea două consecinţe nedorite:
Dilema unui mariaj alcoolic 1
1) vom suprima furia „ţinând-o în noi”,
ceea ce ne poate determina să devenim
bolnave mintal sau fizic, sau
2) vom descărca sentimentele noastre pe
alţii, mai ales pe copiii noştri, a căror
dezvoltare sănătoasă poate fi serios
influenţată de către un părinte ostil şi
nerezonabil.

O membră a Al-Anon a ilustrat acest lucru la


una din întâlniri.

„ Când am venit la prima întâlnire a AL-ANON,


ca victima a agresiunii soţului meu, care era
alcoolic în acea perioadă, am auzit o frază care
m-a pus pe gânduri:
- Taci, indiferent ce spune el”

„Am crezut ca aceasta era soluţia magică de


care aveam nevoie, aşa ca am început imediat
să-mi utilizez serios auto-controlul atunci când
el consuma băuturi alcoolice. Am crezut ca
eram un model de seninătate. Dar se părea ca
îl enervam astfel şi mai mult; el dorea ca eu să-
l ajut să creeze o atmosferă de conflict, ca de
obicei.”

„Cel mai rău lucru, cred că mi l-am făcut mie.


Am devenit o persoană atât de frustrată, şi de
nervoasa, că am început să-mi vărs nervii pe
copii. Orice făceau aceştia, cum ar fi vărsarea
unui strop de lapte sau hârjoneala obişnuită,

Dilema unui mariaj alcoolic 1


mă enerva, ajungând la un nivel de furie
incontrolabilă până când mă epuizam şi mă
aşezam tremurând şi speriată de ceea ce le
putea face teribilul meu temperament copiilor.
Am conştientizat faptul că îi pedepseam pe ei
pentru ceea ce mi se făcea mie. Ştiam că
trebuie să-mi găsesc altceva pe care să-mi
descarc sentimentele negative.

Curând după aceea, am avut norocul (sau astfel


se întâmplă lucrurile la AL-ANON) să ascult o
membră din alt grup prezentându-şi situaţia
care semăna foarte mult cu situaţia mea. Ea
ne-a spus ce a făcut în legătura cu furia simţită,
în loc să şi-o reprime sau să şi-o reverse asupra
unor victime nevinovate. Iată ce mi-a scris ea
pentru a mă ajuta să-mi rezolv problema:”

„ Atunci când soţul meu avea probleme cu


băutura, de obicei aveau loc între noi o mulţime
de certuri groaznice. Acum realizez faptul că eu
eram cea care începeam cearta, cel mai
adesea, atunci când el se întorcea acasă beat.
Dar, rezultatul era de fiecare dată acelaşi.
Sfârşeam prin a fierbe de nervi fără a rezolva
nimic.

Pentru a scăpa de aceste sentimente neplăcute


(furia era o sursă de multă energie), mergeam
în grădina din spatele casei şi săpam.
Pretindeam că sap o groapă pentru soţul meu:
nu vă pot spune de câte ori mi-am „îngropat”
soţul în grădina. Într-un final, am reuşit să

Dilema unui mariaj alcoolic 1


obţin o bucată de teren săpată , numai bună
pentru plantat. După ce florile şi legumele au
început să crească, iar eu nu mbunaai săpam,
am reuşit o mare eliberare atunci când
smulgeam buruienile pretinzând ca sunt părul
soţului meu. Toată vara, mi-am dus la
întâlnirea AL-ANON resentimentele sub forma
unor buchete colorate.

S-ar putea să simţi ca şi cum i-ai smulge capul


cuiva, şi astfel, culegerea legumelor pentru
gătit îţi oferă atât de multa satisfacţie şi un
bonus pe lângă.

Atunci când simţi că te enervezi pe cineva


nevinovat, poţi folosi această energie să freci
podeaua sau să lustruieşti mobila. De
asemenea, o activitate care este cu adevărat o
supapă care aduce satisfacţii, este aceea de a
face pâine. Nu trebuie decât să iei aluatul şi să-
l loveşti cu pumnii, să-l ciupeşti, să-l strângi, să
tragi de el că şi cum ai face pe cineva bucăţi –
iar rezultatul este o bucată de pâine delicioasă,
făcută în casă – un frumos produs al furiei tale
puse la lucru.

Orice exerciţiu energic este o buna supapă


pentru furie. Sporturile ca golful sau tenisul
sunt foarte bune pentru a reduce gradul de
ostilitate. În plus faţă de acesta, concentrarea
asupra câştigării jocului, ne păstrează mintea
limpede de orice gânduri întunecate.

Dilema unui mariaj alcoolic 1


O prietenă mi-a spus că ea avea o limbă foarte
ascuţita şi un vocabular inacceptabil din punct
de vedere social, pe care-l folosea adesea şi cu
copiii. Cineva i-a sugerat să-şi dea drumul la
gură în timpul duşului, iar ea a încercat. A
descoperit că poate spune orice vrea, fapt ce-i
oferea un dublu avantaj: devenea curată şi la
trup şi la minte!

O altă prietenă îmi spunea că îşi descărca furia


scriind tot ceea ce ar vrea să spună. Dacă
putem face acest lucru, atunci putem fi atât de
violente cât vrem – nimeni altcineva nu va
vedea acest lucru.

Un lucru important este faptul că furia este o


reacţie naturală la o situaţie de frustrare. S-ar
putea să nu putem controla ceea ce simţim, dar
putem controla ceea ce facem cu ea.
Descătuşarea furiei ne tulbură mintea şi adesea
ia forme fizice cum ar fi dureri de cap, dureri de
spate sau alte stări neplăcute. Furia ar trebui
recunoscută şi eliminată cât de repede posibil,
fără nici o remuşcare.

Desigur, trebuie să ne amintim ca niciodată să


nu condamnăm alcoolicii pentru boala lor, deşi
acest lucru nu le face faptele mai uşor de
suportat. Noi putem pregăti terenul pentru o
comunicare calmă, rezonabilă cu ei doar dacă
vom identifica supapele prin care să ne
eliberăm de sentimentele noastre negative.

Dilema unui mariaj alcoolic 1


Ce comunică atitudinile voastre?

S-au spus atâtea despre comunicare prin


cuvinte, că am putea neglija un alt element
important în comunicare: atitudinile noastre,
diferite de cuvintele spuse.

Dacă atitudinea exprimă o îngrijorare tandră –


sau chiar o înţelegere rezonabilă – faţă de
persoana cu care vorbim, ceea ce spunem va
beneficia de urechi receptive. Acuzaţiile sau
criticile furioase, pe de altă parte pot înrăutăţi
situaţia. Un simplu exemplu în acest sens: o
soţie iritată, care doreşte să-i spună ceva
soţului său, va striga la acesta aşa cum ai
arunca o piatră într-un câine. Atitudinea sa îl va
enerva pe acesta iar conflictul începe.

Dacă ea simte faţă de el dispreţ, pe care-l şi


exprimă în comunicarea cu acesta, atunci acest
lucru ar putea fi un simptom al propriei sale
boli. În acest caz şi ea are nevoie de un ghid în
vederea vindecării, un ghid cum ar fi cel oferit
de AL-ANON

Cuvintele pe care le rostim pot fi mereu


potrivite, dar dacă „limbajul corpului” este în
contradicţie cu ele, atunci el va afecta sensul
cuvintelor pe care le rostim. Dacă ne vom
aprecia în mod sincer comportamentul, vom
vedea efectul unui comportament controlat.
Dilema unui mariaj alcoolic 1
De exemplu, putem să evităm anumite subiecte
deoarece ne îndoim că le-am putea face faţă cu
calm şi într-un mod rezonabil dacă ar fi
abordate; ne este teamă de anumite subiecte
controversate şi ocolindu-le eliminăm
conflictele. Învăţăm în timp că nu subiectele
sunt controversate, ci modul în care le
comunicăm şi sentimentele de vinovăţie pe care
le simţim în momente de furie.

Într-o seară, la o întâlnire a AL-ANON, o


participantă a prezentat o problemă-întrebare,
iar celelalte participante, una după alta, au
comentat şi au sugerat modurile în care s-ar
putea face faţă problemelor:

„Atunci când soţul meu vine acasă beat, ca o


camuflare a acestui fapt, aproape orice lucru îl
face să-şi manifeste furia. Nu neg faptul că
adesea eu sunt cea care porneşte conflictul.
Lucrez la acest lucru şi cred că am făcut ceva
progrese în evitarea deschiderii discuţiei la
momentul nepotrivit şi în locul nepotrivit. Dar
noaptea trecută am avut o scăpare. Am făcut o
remarcă care i-a aprins fitilul şi în următoarele
cinci minute bucătăria a devenit duşmanul său,
pentru ca totul să se termine cu o gaură mare
în perete.

Dimineaţa, la micul dejun, nici eu, nici el nu am


spus nici un cuvânt. Era într-o stare de

Dilema unui mariaj alcoolic 1


mahmureală puternică şi îi era rău în mod
evident. Mi-a fost milă de el; primul meu
impuls a fost acela de a-l consola prin
încercarea de face lumina în toată întâmplarea.
Ştiu că nu ar fi trebuit să fac acest lucru, dar nu
am vrut să-l rănesc. Ce ar fi trebuit să fac, şi ce
să fac acum?”

Răspunsuri din partea grupului:

Nr.1 „Dacă el începe conflictul, răspunde-i la


întrebări simplu şi natural, în acelaşi mod în
care obişnuiaţi să discutaţi când nu avea
problema cu alcoolul. Dacă prin atitudinea ta
nu-l acuzi în nici un fel, acest lucru va avea un
efect mult mai mare decât discutarea
amănuntelor şi, în plus, este puţin probabil că
acest fapt să-l determine să intre în defensiva.

Nr. 2 „Dacă el nu spune nimic, aşteaptă câteva


zile, după care spune-i foarte calm: ‚M-am
gândit să-l chem pe zidar să repare gaura din
perete. Ce zici? Sau crezi că am putea s-o
reparăm noi ?”

Nr. 3:
„ Eu nu sunt de acord. Eu as lăsa gaura să-i
reamintească ce a făcut până atunci când acest
lucru îl va deranja pe el atât de mult încât să se
hotărască să o repare.

Dilema unui mariaj alcoolic 2


Aceasta ultima părere a stârnit un val de
proteste şi au venit trei raspunsuri:

„Nu uita că un alcoolic este o persoană


bolnavă.”

„ Nu ar trebui să-i pedepsim, alcoolicii se


pedepsesc îndeajuns pe ei înşişi.”

„ Acest lucru doar ar înrăutăţi lucrurile.”

Coordonatorul grupului a restaurat ordinea şi i-


a dat cuvântul altei persoane care i-a sugerat
persoanei în discuţie să-i spună soţului
următoarele:

„Când eşti în această stare de furie


incontrolabilă, întotdeauna mi-e teamă că i-ai
putea răni pe copii. Aşa, el ar trebui să
conştientizeze consecinţele serioase pe care le
poate avea alcoolul.”

Un bărbat a intervenit: „Nici un pericol iminent


nu-l ţine pe un alcoolic departe de băutură”

O veche membră al grupului AL-ANON care a


ascultat în linişte discuţiile fără să intervină, a
cerut permisiunea să vorbească. Ea a spus:

„Eu cred că este important să nu luăm


problema că o consecinţa a alcoolismului. Eu
cred că problema este simplă: el a făcut gaură

Dilema unui mariaj alcoolic 2


în perete, aşa că o va repara dacă se pricepe,
iar dacă nu vrea sau nu poate, va plăti că ea
să fie reparată.

„Un lucru similar mi s-a întâmplat şi mie, numai


că soţul meu a căzut pe un scaun din bucătărie
şi l-a rupt. A doua zi, am spus: ‚Aseară ai căzut
pe scaunul acesta şi l-ai rupt. Vrei te rog să-l
repari?”. Nu l-am criticat şi nu am făcut mare
tărăboi pe seama acestui fapt – doar am
prezentat faptele: tu ai făcut, tu repari.
Deoarece am fost calmă şi nu am ridicat tonul
la el, nu a simţit nevoia să intre în defensivă.

S-a simţit prost pentru ceea ce a făcut şi a fost


fericit că are o şansă să-şi repare greşeala.

În final, a venit o sugestie potrivit căreia, în


orice caz de violenta, ar trebui chemata politia.

Toate acestea sunt sugestii rezonabile, dar


femeia care a ridicat discuţie trebuie să ia
propria decizie, în funcţie de relaţia cu soţul
său. Numitorul comun al tuturor concepţiilor
vehiculate în modul de abordarea al AL-ANON
este: „ Nu trebuie să-i acuzam pe alcoolici prin
cuvinte sau atitudini”.

Cinci îndrumări pentru comunicare

Dilema unui mariaj alcoolic 2


O membră a grupului a afirmat odată faptul că
ea şi-a creat un mic set de reguli pentru
comunicarea cu soţul său care era alcoolic de
mult timp şi care până l-a urma a reuşit să
renunţe la alcool. Ea a fost invitată să
vorbească despre regulile sale, şi iată ce a
spus:

„ Discutaţi, nu atacaţi. Atunci când soţul meu


consuma alcool, această regulă ne-a scutit de
numeroase certuri care nu puteau decât să
înrăutăţească situaţia. Acum, când a renunţat
la consumul de alcool şi în prim plan apar
problemele personalităţii sale reale, cu
siguranţa că încă mai am nevoie de aceasta
regulă. Persoanele alcoolice care nu mai beau,
sunt foarte sensibile la critici iar dacă a trecut
puţin timp de când au renunţat la alcool, stima
de sine este încă foarte fragilă. Sunt atât de
obişnuiţi cu respingerile încât le văd şi acolo
unde nu sunt. Orice spun şi ar putea fi
interpretat că fiind o critică la adresa persoanei
sale îl face să reacţioneze emoţional şi
defensiv.

Dacă ceva nu-mi convine, îi spun simplu ce


simt. Dacă o problemă minoră continuă să mă
irite, uneori îi spun „Ştiu că nu are importanţă,
dar mă afectează acest lucru, aşa că m-am
gândit că poate vrei să discutam despre asta’ ”

„Nu ridica vocea, foloseşte un ton plăcut. Am


avut numeroase experienţe în care nu am

Dilema unui mariaj alcoolic 2


respectat acesta regulă, până când mi-am dat
seama că atunci când sentimentele o iau razna,
se ridică vocea – şi de aici încep problemele.

Atunci când el ridica vocea sau striga, eu


părăseam încăperea. Acest lucru îl enerva şi
mai mult şi fireşte, mă urmarea pentru o vreme
spunându-mi: ‚Sa nu îndrăzneşti să pleci când
vorbesc cu tine’. Într-un final îl convingeam cu
o voce joasă că nu vreau să mă mai cert cu el
şi veţi fi surprinşi cât s-a schimbat atmosfera în
casă.

„Treci direct la subiect. Când începeam să-i


spun ceva, profitam de ocazie să mai abordez
încă alte „ zece” subiecte pe care le aveam pe
suflet. Până când m-am gândit şi mi-am spus:
‚o problema – o data, este suficient’. Dacă
amestecam problemele, ne trezeam că ne
certam din cauza varului Ion şi a mătuşii
Mărioara.”

„Ascultă-i nemulţumirile. Când era rândul meu


să-i ascult nemulţumirile, eram receptivă la
ceea ce-mi spunea, amintindu-mi că trebuie să-
mi păstrez sângele rece, mintea limpede, să fiu
deschisa şi rezonabila. Poate că el chiar îmi
spunea ceva de care aveam nevoie pentru a
deveni o persona mai bună.

„ Nu emite pretenţii. Nu-i spuneam cum cred


eu că ar trebui rezolvate probleme. Dacă dorea

Dilema unui mariaj alcoolic 2


să facă ceva în acest sens, era liber să
găsească o soluţie proprie.

Dacă soţia i-ar spune ce soluţie crede că ar


trebui să aplice, s-ar certa pentru soluţie şi nu
ar discuta problema. Lăsând alegerea la
latitudinea lui, este lăsată uşa deschisă pentru
ajungerea la o abordare identică a problemei.
Credeţi-mă că este foarte greu să-ţi depăşeşti
orgoliul şi să nu spui „soluţia mea este singura
soluţie bună”

Un cuvânt cheie în comunicare

Aceasta este istoria unei membre AL-ANON


care a făcut o descoperire interesantă privitoare
la un cuvânt cheie şi la ce a făcut acesta pentru
ea.

După ce soţul meu a renunţat la consumul de


alcool cu ajutorul AL-ANON, am avut o perioadă
fericita. Deşi am mers la întâlnirile AA. timp de
4 ani, atitudinea mea putea fi rezumată prin
cuvintele: „Am învins în aceasta bătălie”.

Am citit tot ce s-a scris în domeniu şi rareori


am ratat câte o întâlnire. Atunci de ce durează
atât până să văd lumina de la capătul tunelului?
Într-un final am realizat faptul că eu nu am
acceptat niciodată Primul Pas . Niciodată nu mi-
Dilema unui mariaj alcoolic 2
am abandonat obiectivul - şi anume de a
câştiga bătălia cu soţul meu, adică să-l fac să
renunţe la alcool.

Nimeni nu le poate avertiza pe cele noi, fără


experienţă, mai bine ca mine. „Relaxaţi-vă!”,
le-aş spune. „Nu este problema voastră. El este
bolnav. Trebuie să învăţaţi să treceţi peste
probleme.

Am considerat, aşa cum multe soţii fac, că fiind


căsătorită cu un bărbat, acest fapt mă face
responsabilă de soarta lui. Am simţit că el îmi
aparţine mie. Am încercat să-l modelez în
funcţie de modul meu de gândire şi de
obiceiurile mele.

Acum ştiu că el ar fi trebuit să primească ajutor


de mai de mult, dar nu am ascultat de sfaturile
celorlalţi.

Şi iată-mă cu un soţ care a renunţat la alcool şi


cu o căsnicie fericită.

Încetul cu încetul, am descoperit că nu-l


controlez în totalitate. Nu mi-am schimbat
modul de gândire. Am încercat să-i spun la câte
întâlniri ale AL-ANON să meargă, l-am dirijat
într-o grămadă de probleme curente, zi de zi.
Eram jignită de rezistenţa lui care devenea tot
mai puternica pe măsura acceptării programului
A.A. Pe cât devenea el de rezistent, pe atât de
supărată deveneam eu.

Dilema unui mariaj alcoolic 2


Speram că odată ce soţul meu a renunţat la
alcool ne vom întoarce la perioada în care
căsnicia noastră mergea bine. Dar nu a fost aşa
şi nu puteam să înţeleg de ce, deoarece nu
înţelesesem de fapt ce urmăreşte A.A.

L-am acuzat că este rece şi că este interesat de


alte femei din grupul A.A. Am devenit din ce în
ce mai geloasă şi suspicioasă. Ii urmăream
telefoanele, îi căutam în buzunare şi-l
urmăream pe stradă. În final am devenit mai
instabilă emoţional şi mai înnebunită decât
eram în perioada în care el consuma alcool.
Între noi aveau loc dispute dese şi de fiecare
data simţeam o mare disperare datorită
înrăutăţirii situaţiei.

Dilema unui mariaj alcoolic 2


Am conştientizat faptul că el a renunţat la
alcool cu ajutorul A.A. iar acesta era doar
începutul şi am conştientizat faptul că trebuia
făcut ceva şi cu mine - în consecinţă, trebuia
să iau măsuri. Într-o disperare totală m-am
îndreptat spre A.A. Aici, mi-am deschis mintea
la adevărul pe care nu l-am acceptat înainte:
1. soţul meu este un individ, o persona
distinctă, un copil al lui D-zeu şi nu este
proprietatea mea.
2. dominarea mea a distrus relaţia noastră
3. am dorit să rezolv eu problema şi nu am
lăsat-o pe seama destinului, aşa cum ar fi
trebuit să fac de la început.

Acest lucru l-am făcut printr-un singur cuvânt:


POLITEŢE

Persoanele cu o fire normală nu au probleme să


trateze cu politeţe persoanele cunoscute sau
necunoscute. Atunci când ne implicam puternic,
emoţional, ajungem la limita – şi anume
ajungem să ne arătam fie afecţiunea fie
dezaprobarea. Suntem atât de implicate încât
tratam totul de aproape, că şi cum ar fi o parte
din fiinţa noastră. Când ei fac lucruri care nu ne
plac, ne luptam cu ei în loc să ne luptam cu
lipsurile noastre.

Ţinând minte întotdeauna cuvântul – politeţe –


mă ajuta să-mi amintesc faptul că soţul meu
este mai mult decât „soţul meu”. Este un

Dilema unui mariaj alcoolic 2


bărbat, o persoană, un individ, este un bărbat
care are o slujbă şi îşi câştigă existenţa. Este un
ajutor pentru cei cu probleme în cadrul A.A.
Este o persoană cu o experienţă de viaţă
complet diferită de a mea. Are o gândire, un
suflet, emoţii – unice din toate punctele de
vedere. Este o persoană care trebuie
respectată, şi trebuie tratată întotdeauna cu
politeţe.

Din observarea mea a numeroase căsnicii,


unele chiar fericite, am tras concluzia că în
toate acestea este implicat un grad scăzut de
politeţe reală - acest respect minim pe care-l
datorăm tuturor indivizilor şi în special celor pe
care-i iubim. Poate apărea sentimentul de
intimitate, de apropiere, dar vei găsi foarte rar
implicat sentimentul de politeţe.

Poate părea un lucru minor dar acesta m-a


influenţat, mi-a schimbat viziunea asupra
soţului meu şi asupra căsniciei mele. Am
dobândit aceasta nouă concepţie într-un
moment de mare nevoie, când un prieten mi-a
împrumutat o carte scrisa de Kahlil Gibran -
„Profetul”, în care îşi expune punctul sau de
vedere relativ la căsnicie.

„ Păstraţi un spaţiu în cadrul relaţiei voastre.


Iubiţi-vă unul pe altul dar nu faceţi acest lucru
din obligaţie. Împărţiţi aceeaşi pâine, dar
mâncaţi din farfurii separate”

Dilema unui mariaj alcoolic 2


Am învăţat că politeţea naşte politeţe. Va face
mai plăcuţi unul faţă de celalalt şi îi determina
pe ceilalţi, în special pe cei apropiaţi , să-şi re-
analizeze atitudinile.

Pentru mine a avut succes. Vei reuşi şi tu dacă


ai voinţa şi răbdarea să încerci.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


Sexul în căsniciile cu alcoolici

Ca una dintre cele mai intime forme de


comunicare, sexul joaca un rol important în
căsnicie. Cu siguranţă că probleme legate de
sex apar în multe căsnicii cu alcoolici;
alcoolismul fie generează probleme, fie le
acutizează, le exagerează pe cele deja prezente
la unul sau la ambii parteneri.

Este de la sine înţeles că toate aspectele şi


caracteristicile căsniciei depind de nivelul
relaţiei sexuale, de gradul de satisfacţie implicat
de aceasta. Şi inversul situaţiei este adevărat:
relaţia sexuală aproape întotdeauna reflectă
sentimentele partenerilor vis-a-vis de căsnicia
lor.

În majoritatea căsniciilor nevoile partenerilor


sunt diferite şi necesită ca fiecare partener să
facă concesii pentru a se adapta celuilalt. Dacă
soţii ţin cu adevărat unul la altul, fiecare va
încerca să-l satisfacă pe celălalt.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


În perioada anilor de alcoolism apar multe
probleme:

Persoana alcoolică, ar putea să aibă imense


deziluzii vis-a-vis de forţa să sexuala, iar după
ce consuma alcool excesiv, poate să resimtă o
puternică dorinţă sexuală. Dacă soţia este
receptivă, fiind capabilă să ignore starea sa, şi
în ciuda acestei stări îi accepta avansurile,
poate să fie frustrată de incapacitatea lui de a-i
face faţă aşteptărilor. Şi el va fi frustrat şi în
consecinţă, se vor învinovăţi reciproc. Fiecare
eveniment de genul acesta pe viitor îşi va
aduce contribuţia la subminarea căsniciei.

Dacă abordarea lui este brutală iar soţia îi


acceptă avansurile doar pentru că îi este frică
să-l refuze, atunci în căsnicia lor soţul şi sexul
sunt consideraţi intolerabili.

Alte soţii, dezgustate de apropierea soţului


beat, vor refuza categoric avansurile lui, ceea
ce le va produce de asemenea resentimente
unuia faţă de celălalt.

Eşecurile repetate ale soţului, pot determina


impotenţa, care va continua şi în perioada în
care va renunţa la alcool, deoarece teama de
eşec va continua să-l tensioneze şi să-l inhibe.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


Dacă între ei există o puternica afecţiune
reciprocă şi partenerii sunt dornici să înveţe să-
şi schimbe atitudinile şi acţiunile din relaţia
sexuală, sunt toate şansele ca problemele să se
rezolve de la sine.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


„Sa nu discutăm despre asta”

Unul dintre cele mai dificile obstacole în


rezolvarea problemelor intime care apar într-o
căsnicie, este lipsa de voinţă a unuia sau a
ambilor parteneri de a discuta deschis problema
în cauză. Această cortină trasă între indivizi,
poate fi numită: „să nu discutam despre asta”.

Sexul este pentru majoritatea oamenilor cel


mai dificil subiect de discuţie. Este încărcat de
atâtea sentimente de un fel sau altul - vină,
resentiment, înverşunare, iubire – încât un
schimb rezonabil de păreri şi de expunere a
dorinţelor sunt, în principiu, imposibile. O
discuţie poate începe într-o nota calmă, dar pe
masură ce unul sau celălalt ajunge la acuze sau
la reproşuri, spiritele se încing în paralel cu
hotărârea de a recurge la represalii. Nimic nu
poate fi realizat în acest fel, fapt care explica de
ce oamenii renunţă la discuţii înainte de a le
începe, şi toată problema este lăsată baltă prin
„să nu vorbim despre asta.”

Discuţiile cu numeroşi membrii A.A. relevă


faptul că aceasta situaţie se întâmplă frecvent.
Membrii A.A. refuză să discute cu partenerii lor
de căsnicie cu privire la experienţele din trecut
care i-au adus în impas. Partenerii afectaţi
doresc să ştie unde a greşit fiecare şi ce pot
face pentru refacerea căsniciei lor.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


Acest fapt este reflectat în următoarele
mărturisiri:

„S-a schimbat în bine din atâtea puncte de


vedere de când a renunţa la alcool cu ajutorul
A.A. Este foarte atent şi politicos. Pentru prima
dată îmi trimite flori cu diferite ocazii; îmi
cunoaşte măsurile şi îmi cumpără mici atenţii.
Aproape că-mi face curte, dar doar până aici
merge. Nu m-a mai sărutat de ani de zile. Când
doresc să mă apropii de el, cum ar fi o ciupitura
de obraz, sau îi ating cu mana creştetul
capului, mă respinge spunând: ‚ Sa nu începem
nimic’

Ce trebuie să cred ? Uneori cred că atenţia lui


urmăreşte să mă facă să tac în timp ce el are o
aventura cu altcineva. Uneori îmi este teamă
că-l resping. Alte ori cred că-i este milă de
mine şi vrea să mă consoleze pentru că nu
poate să se apropie de mine.

Am întrebat o prietenă care este consilier-


marital (soţul meu nici nu vrea să discute
despre posibilitatea de a merge la un consilier)
despre ce este vorba şi ea mi-a spus:

‚Probabil că el este încă adânc afectat de


sentimentul de vină faţă de modul cum te-a
tratat în perioada în care consuma alcool.
Necunoscându-l, îţi pot spune ce se poate face
într-o astfel de situaţie tipică, dar te-aş putea
ajuta mai mult dacă l-ai putea convinge să vina

Dilema unui mariaj alcoolic 3


să poarte o discuţie cu mine. Nu fă nici un
secret din faptul că eşti interesata de sex şi că
îl doreşti. Nu fii timidă în acesta privinţă.
Trebuie să-l convingi că nu eşti îngrijorată de
nimic din ceea ce s-a întâmplat în perioada în
care a consumat alcool. Explică-i faptul că
acum, după ce ai petrecut în AL-ANON mulţi
ani, îţi poţi da seama că şi tu ai avut partea ta
de vină în numeroasele conflicte pe care le-aţi
trăit în acea perioadă.

* * *

O alta tânără şi atractivă soţie, zăpăcită de


răceala cu care o tratează soţul său, a încercat
să-l cucerească prin diferite cochetării. A
observat la întâlnirile AL-ANON că femeile cu
care obişnuia să discute soţul său erau
strălucitoare, aveau parul roşcat sau blond, cu
un machiaj consistent, erau învăluite de un
miros de parfum seducător şi purtau haine
atrăgătoare.

Deoarece prin firea să era o persoană mai mult


conservatoare, a considerat întotdeauna că o
mină curată şi cochetă sunt suficiente. Acum a
făcut un prim pas prin schimbarea coafurii, prin
folosirea discretă a fardurilor şi, de asemenea,
şi-a cumpărat haine mai colorate decât de
obicei.

Efectul acestei schimbări asupra soţului său a


fost de iritare: „ Pentru cine te machiezi şi te

Dilema unui mariaj alcoolic 3


îmbraci aşa?” Normal, ea a fost jignită,
deoarece nu înţelegea de ce lui îi plăceau
aceste lucruri la alte femei şi la ea nu.

Acasă, ea a încercat alte modalităţi de a-i


atrage atenţia asupra faptului că este o femeie,
o soţie iubitoare care-şi doreşte atenţia şi
intimitatea soţului ei. A început să facă bai
parfumate cu spumă şi să poarte lenjerii
provocatoare. Nici acestea nu au avut nici un
efect. Prima încercare a fost trecuta cu
vederea. Următoarea încercare l-a făcut să
izbucnească: „Nu ti-e ruşine de copil? Îmbracă-
te şi termină!”

Ce ar trebui să facă o femeie în această


situaţie? Soţul său refuză să meargă la psiholog
sau la un consilier marital. Nu dorea să discute
despre sex sau despre cauzele lipsei lui. Soţia
să refuza celelalte variante prin care îşi putea
satisface nevoile. Era îndrăgostită de soţul său
şi nu dorea pe nimeni altcineva deşi a avut
câteva ocazii în acest sens. Ea simţea că nu are
nici o alternativă decât să accepte dificultăţile
acestei situaţii. Şi, ca în cazul multor altor
femei, încercările sale timide de a aduce
subiectul în discuţie, primea răspunsul „Sa nu
vorbim despre asta”

Nu s-a gândit niciodată că el o considera


diferită şi mai presus de femeile cu care se
amuza discutând. Nu şi-a dat seama că el o
vrea exact că înainte, o soţie de care să fie

Dilema unui mariaj alcoolic 3


mândru şi pe care s-o adore. Dar de la
distanta! Nu s-a gândit că incapacitatea lui de a
face dragoste cu ea îşi are rădăcina în
sentimentul lui inutilitate.

O alta femeie a trăit o situaţie similară. În


perioada în care soţul său consuma alcool,
simţea adesea o asemenea repulsie faţă de
încercările lui de apropiere, încât îl refuza cu
vehemenţă de fiecare dată. A descoperit faptul
că acest comportament l-a determinat să caute
consolare în alte paturi. Deşi acest fapt o durea,
a conştientizat faptul că şi ea are partea ei de
vină deoarece a făcut situaţia posibilă sau
necesara. Apoi soţul său a renunţat la alcool şi
a început o perioada în care ea şi-a pus toate
speranţele că lucrurile se vor îndrepta. Deşi la
AL-ANON se învaţă cum să ai grijă în prima
perioada de succes a programului, ştiindu-se că
multe noi dificultăţi pândesc, ea a neglijat acest
fapt fiind fericită în sfârşit după atâţia ani. Pe
măsură ce sănătatea şi viata lui se
îmbunătăţeau, petrecea mai mult timp şi
energie pentru refacerea afacerii sale. Părea
fericit că este capabil să ofere familiei sale mai
mult decât atunci când consuma alcool. Singura
sa activitate în afara celei profesionale era cea
de a merge la întâlnirile A.A. şi de a discuta cu
prietenii de acolo.

Dilema unui mariaj alcoolic 3


Odată cu aceasta schimbare fericită, soţia a
presupus că şi viata lor sexuală va reveni pe
făgaşul normal. Dar nu a fost aşa. Părea că el a
adoptat o disciplină de ascet, prin care a exclus
orice plăcere, chiar şi pe cele care ţin de
căsnicie. Se părea că era concentrat în
întregime asupra dezvoltării personalităţii sale,
asupra perfecţionării sale, iar lipsa sexului era
un sacrificiu ce trebuia făcut că o compensare a
păcatelor din trecut.

Soţia să a înţeles oarecum aceasta motivaţie şi


a făcut o evaluare realistă asupra rolului sau în
toată aceasta situaţie. Deoarece a refuzat să se
culce cu el în perioada în care acesta consuma
alcool, nu putea să-l condamne în întregime
pentru atitudinea lui actuală, indiferent care i-ar
fi fost motivaţia.

Făcea tot ce putea pentru a-i fi pe plac, pentru


a-l face să simtă faptul că este din nou capul
familiei. Dar nici o schimbare.

Pe măsura ce lunile treceau, tensiunea creştea.


Ea a examinat cu atenţie toate alternativele. Nu
vroia să-şi părăsească bărbatul, dar dorea că
acesta să-i fie „bărbat”. Totuşi, nu avea intenţia
de a continua aceasta viaţă de ascet.

Într-o dimineaţă, la micul dejun, după ce toată


noaptea s-a gândit la o decizie, a anunţat:

Dilema unui mariaj alcoolic 3


„Acum, prietene, noi doi vom rezolva problema
lipsei vieţii noastre sexuale.”

„Sa nu discutam despre asta!” a protestat el


„ nu este un subiect pe care poţi să-l discuţi
aşa de uşor”

„Ba da, este. Dacă este destul de important


pentru menţinerea unităţii
în familie, atunci vom vedea ce este în
neregulă. Ce îţi pot spune este că eu nu mai
pot continua aşa. Sunt femeie, sunt soţie cu
nevoi şi dorinţe normale de intimitate cu soţul
meu, pe care îl iubesc. Vreau să ştiu dacă ceea
ce mă face inacceptabilă este legat de mine
sau alta este problema care te afectează. Dacă
este vorba de o boală – emoţională sau fizică –
se pot lua măsuri necesare pentru vindecare,
dacă vrei. Trebuie să lămurim aceste lucruri.
Ştiu că nu este nici romantic nici seducător să
pui astfel cărţile pe masă – dar nu mai puteam
amâna acesta lămurire – iar romantismul îl
vom putea trăi mai târziu, atunci când vom
înţelege care este problema.”

După o tăcere îndelungă, soţul său i-a explicat


că este vorba de sentimentul de vinovăţie pe
care-l simte pentru problema sa cu alcoolul,
pentru neglijarea muncii sale şi pentru
consecinţele acţiunilor sale asupra familiei,
precum şi pentru relaţiile sale intime,
ocazionale, cu alte femei.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


‚Pur şi simplu nu pot să trec peste toate
acestea – nu acum. Dar îţi pot spune că m-ai
făcut să mă simt mult mai bine prin faptul că
mi-ai spus că mă doreşti cu adevărat şi că îţi
pasă de mine chiar dacă am fost o problemă
pentru atât de mult timp”

Aceasta tânără femeie a afirmat că acum ştie


cum este luna de miere, fiind mai fericită chiar
decât era înaintea perioadei cu probleme.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


Un punct de vedere al unui membru
AL-ANON

Aşa cum am văzut şi în capitolele precedente,


soţiile alcoolicilor sunt confuze şi nu ştiu ce să
facă vis-a-vis de problemele sexuale.

Deşi persoana în discuţie a învăţat la AL-ANON


că nimeni nu poate înţelege motivaţia unei alte
persoane, ea este năucită de incapacitatea de a
înţelege „ce se întâmplă cu căsnicia mea”

Următoarele explicaţii date de un alcoolic care a


renunţat de mult timp la consumul de alcool cu
ajutorul AL-ANON, sunt date din punctul de
vedere al unui bărbat. Poate fi o opinie
pertinentă sau nu, dar ne poate ajuta să facem
un pic de lumina în înţelegerea atitudinilor
persoanelor alcoolice care au renunţat la alcool.

* * *

„Am discutat cu mulţi oameni în cadrul


întâlnirilor AL-ANON despre problemele din
căsnicii şi cauzele apariţiei lor, iar ceea ce voi
prezenta în continuare este o combinaţie între

Dilema unui mariaj alcoolic 4


ceea ce am trăit eu şi ceea ce am auzit de la
alţii.

Problemele sexuale ale persoanelor alcoolice,


cauzele lor sunt atât de complicate încât sunt
dificil de explicat chiar şi din punctul meu de
vedere. Doresc să subliniez că concluziile pe
care le voi prezenta nu se pot aplica tuturor, ci
numai în anumite cazuri.

Cred că putem adesea să avem o perspectivă


mai clară asupra problemei dacă vom acorda o
mai mare importanţă motivaţiilor care au stat la
întemeierea familiei şi la modul cum
personalităţile partenerilor reacţionează una
faţă de cealaltă. De exemplu, o caracteristică
cunoscuta a alcoolicului este dependenţa. El are
tendinţa să caute o soţie cu aspect matern, pe
care să se poată baza. Când găseşte o fată cu
care vrea să se însoare, o face deoarece
aceasta are dezvoltat instinctul matern, şi ea la
rândul ei îşi doreşte un soţ-copil pe care să-l
protejeze.

S-ar părea că doi astfel de indivizi se


completează formând un cuplu ideal, de vreme
ce fiecare oferă ceea ce-şi doreşte celalalt. Dar
o relaţie mama – copil este, în primul rând, o
baza nesigură pentru o căsnicie a 2 adulţi. În
afara de problema alcoolului, ei au toate
condiţiile să se confrunte cu probleme.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


Apoi, atunci când alcoolismul va accentua
dependenţa persoanei alcoolice iar povara
devine prea grea pentru soţie, ea se refugiază
în auto-compătimire şi resentimente.

Atitudinea ei faţă de el, dorinţele sale, nu sunt


suficiente în vederea transformării lui într-un
bărbat responsabil. Atitudinea lui faţă de ea, pe
măsură ce nevoia de băutura devine tot mai
acută, este o atitudine inconştientă de
dezamăgire – „mama” l-a dezamăgit deoarece
s-a aşteptat că el să se maturizeze.

Când un astfel de individ renunţă la alcool cu


ajutorul AL-ANON şi începe cu adevărat
programul în 12 etape, este obligatoriu că el să
facă schimbări în căsnicie, schimbări pentru
care nici unul dintre parteneri nu este pregătit.
El devine hotărât să se maturizeze să-şi asume
responsabilităţi. De asemenea doreşte să
învingă dependenţa, să depăşească faza de
„băiatul-mamei”. Dar aceasta dorinţă nu poate
singură şi în mod automat să schimbe
comportamentul şi atitudinile soţiei sale, iar
prăpastia dintre ei se măreşte. Ei nu se mai pot
întoarce la fazele iniţiale ale căsniciei lor,
deoarece el nu mai doreşte să depindă de ea.

De vreme ce soţia să a fost pentru el, încă de la


început, o figura maternă, s-ar putea ca el să
mai aibă sentimente înrădăcinate despre
relaţiile sale conjugale cu ea, iar acest fapt îl

Dilema unui mariaj alcoolic 4


poate determina să fie un partener de căsnicie
timid.

Nu afirm că acest lucru li se întâmplă tuturor


celor implicaţi în astfel de situaţii, dar atunci
când se întâmpla, acest lucru schimbă căsnicia
în ceva intolerabil pentru ambii parteneri.

Un alt mod de a încerca vizualizarea


dificultăţilor, este de a realiza că persoana
alcoolică este în esenţă nesigură şi în
consecinţă caută un partener care este mai
puternic. Fie că-i spunem figură maternă, figură
paternă, el o va vedea în funcţie de nevoile sale
şi îşi va proteja cu atenţie această imagine de
orice ar putea să-i releve slăbiciunile ei sau să-i
reducă importanţa faţă de el.

Am cunoscut mulţi bărbaţi alcoolici care aveau


o înfăţişare foarte masculină încât nu-ţi puteai
imagina că ei depind de o femeie. S-ar putea ca
ei să se plângă de soţiile lor într-o maniera
superficială - este o bucătăreasă
neîndemânatică, nu este gospodină, nu face
altceva decât să meargă la film şi să joace cărţi
– dar astfel de plângeri sunt oferite doar ca şi
scuze pentru consumul de alcool şi deci sunt
nesemnificative. Niciodată acesţi bărbaţi nu le
spun soţiilor lor că sunt slabe, fără ajutor sau
proaste. Nu vor face acest lucru niciodată
deoarece astfel ar distruge protecţia pe care
soţia o reprezintă pentru ei, scutul lor faţă de
lumea ameninţătoare.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


Alcoolicii adesea le atribuie soţiilor caracteristici
pe care acestea nu le au decât în imaginaţia
soţilor lor. Se întâmplă ca ei să-şi plaseze soţiile
în poziţia de super-ego, un fel de zeiţă , dar nu
una buna ci una care pedepseşte. Aceasta se
întâmplă datorită unei acute nevoi interne
resimţite de către soţ. Copleşit de sentimentul
puternic de vină, alcoolicul îşi doreşte să fie
pedepsit pentru a se elibera de sentimentul de
vinovăţie. Iar atunci când ea îl ceartă, îşi
descarcă nervii, se lupta cu el, simte un
sentiment de uşurare, deoarece simte că a
plătit pentru păcatele sale. În felul acesta, ea
cade în capcana lui, făcându-i acestuia posibila
justificarea continuării consumului de alcool.
Dar ea îşi exprimă de fapt, prin aceste
manifestări, supărarea faţă de
iresponsabilitatea şi neglijenta lui. Astfel
continuă an după an căsniciile cu alcoolici, într-
o astfel de interacţiune nesănătoasă, fără că
nici unul dintre parteneri să face un efort să
iasă din aceasta situaţie distructivă.

De asemenea dacă ea este o persoana drăguţă,


capabilă de o îndelungată suferinţă, imaginea
sa îi va determina soţului un mai mare
sentiment de vinovăţie şi acesta se va adânci
mai mult în alcool pentru a uita de aceste
sentimente.

Dar în fiecare caz, fie că este în perioada în


care consuma alcool, fie că este în perioada în

Dilema unui mariaj alcoolic 4


care a renunţat la alcool, el şi-a pus soţia
involuntar pe un piedestal de unde s-o simtă de
neatins. Şi în consecinţă simte că nu are
dreptul să facă dragoste cu o fiinţă superioară.
În unele cazuri este vorba de sentimentul că
diavolul ne ispiteşte spre plăcere dar nu ne
putem satisface pornirile cu „îngeri”.

Datorita tulburării gândirii în perioada de


consum de alcool uneori, sexul şi alcoolul sunt
asociate cu răul. Chiar şi după ce şi-a învins
dependenţa de alcool, alcoolicul va continua
acesta atitudine relativ la sex.

În alte cazuri, dificultăţile de a se adapta sexual


în perioada de după renunţarea la alcool îl
împing să ia masuri excesive relativ la soţia sa.
Sa spunem că o criză l-a adus pe alcoolic la AL-
ANON Începe să-şi corecteze defectele
personale şi, de asemenea, începe să vadă
viaţa dintr-o perspectivă mai realistă. În
perioada în care el se luptă să se întoarcă la o
viaţă sănătoasă, soţia sa s-ar putea să continue
să-i reproşeze greşelile trecute. S-ar putea că
ea să aibă obiecţii faţă de dedicaţia lui faţă de
AL-ANON, care îl solicită la atâtea întâlniri. Cu
alte cuvinte, el evoluează, în timp ce ea rămâne
blocată pe vechile resentimente, menţinându-se
în aceeaşi stare de confuzie şi furie.

Cred că singura soluţie în vederea depăşirii


acestor dificultăţi este ca şi soţia să participe la
întâlnirile AL-ANON, unde poate învăţa să-i

Dilema unui mariaj alcoolic 4


înţeleagă situaţia mai corect şi cum să-şi
depăşească greşelile care au creat o prăpastie
în mariajul lor. Odată ce ea a descoperit faptul
că nu este complet lipsită de vină pentru ceea
ce se întâmpla, ei pot continua să-şi
restabilească relaţiile reciproce de respect,
toleranţă şi afecţiune.

Dilema unui mariaj alcoolic 4


A cui este „greşeala” ?

Când o căsnicie se afla în impas datorită


problemelor sexuale, primul lucru care se
impune este ideea că unul dintre parteneri este
vinovat. Amândoi, se simt prost fără îndoială,
amândoi caută răspunsuri şi fiecare îl
învinovăţeşte invariabil pe celălalt pentru
problemele relaţiei. Aceasta îi pune pe ambii
parteneri în defensivă, dar nu fac nimic pentru
a rezolva problema. De fapt, chiar pot agrava
situaţia. Mai bine ar fii că ei să se gândească la
faptul că relaţia lor are nevoie de îmbunătăţiri.

Fără să ne dam seama, atitudinile noastre


distructive pot să contribuie la problemele
sexuale resimţite. Dintre atitudinile care au
răzbătut din discuţiile purtate la întâlnirile AL-
ANON relativ la aceasta, prezentam câteva:

ÎNDOIALA

Dacă soţia încă are îndoieli referitoare la soţul


său - chiar dacă el a renunţat cu adevărat la
alcool şi este un partener de nădejde în căsnicie
– acestea pot crea dificultăţi în ceea ce priveşte
relaţiile sexuale. Experienţa trăită de soţie în
anii în care soţul său consuma alcool, i-a lăsat
în suflet o puternică frică de a nu fi rănită. Îi
Dilema unui mariaj alcoolic 4
este greu să-şi depăşească aceasta frică şi să
se abandoneze chiar şi pentru câteva momente
în grija altcuiva. O astfel de îndoială îi poate
afecta unei femei capacitatea de a avea o
relaţie sexuala cu soţul său.

Dilema unui mariaj alcoolic 5


DOMINAREA

Pentru femeile care cedează greu lăsând cu


greu garda jos în faţa soţului, pentru a-i
permite acestuia să-şi reia responsabilităţile,
sexul poate fi ultimul domeniu în care mai
poate deţine controlul.

Refuzul de a-i răspunde adecvat avansurilor


sexuale, este o crudă şi subtila modalitate de a-
i spune că nu el este şeful. Ceea ce spune ea de
fapt prin aceasta vărsare a propriei frustrări
asupra soţului este: „Poţi să crezi că tu eşti
şeful dar amândoi ştim cât de incapabil eşti.
Aici, în dormitor, pe terenul masculinităţii tale,
nu poţi să mă controlezi pentru a primi ceea ce
doreşti”

Aceasta atitudine distructiva da naştere la


ostilităţi care lovesc chiar rădăcinile căsniciei.

O experienţă similară a fost prezentată la o


întâlnire a AL-ANON, când participanţii au
purtat o discuţie cu o soţie cu aceste atitudini şi
care spunea că nu şi-a dat seama că motivul
real era o rezistenta inconştientă faţă de re-
instaurarea soţului său la conducerea familiei.
După ce aceasta şi-a înţeles atitudinea, a fost
capabilă să se schimbe, pentru ca după câteva
luni, să afirme că lucrurile merg din ce în ce
mai bine.

Dilema unui mariaj alcoolic 5


PEDEPSIREA

Probabil că aceasta este cea mai comuna


reacţie faţă de alcoolici: „Eu sunt bună, el este
rău; merită să fie pedepsit” sau „Mă face să
sufăr, aşa că îl fac să sufere şi el”. Pedepsele,
represaliile, nu ajuta pe nimeni, ele prelungesc
alcoolismul activ şi creează probleme în căsnicii.

Orice este scris, spus sau aprobat în cadrul


programelor AL-ANON accentuează faptul că
nimeni nu are dreptul să-l pedepsească pe
celălalt. Alcoolicul suferă pe de urma bolii sale,
iar partenerul are puţine (sau chiar de loc)
argumente prin care să-şi justifice
comportamentul de pedepsire a celui suferind.

O membră, a mărturisit la o întâlnire a AL-


ANON:

„Am descoperit faptul că este foarte greu să


scapi de ideea că alcoolismul este o problemă
de morală. Nu mă puteam controla să nu-l
privesc pe soţul meu că pe o persoană ‚rea’,
care vrea să fie rea, că pe o persoană care
poate fii bună dacă vrea.”

Îl recompensam şi îl pedepseam ca şi cum aş fi


fost Dumnezeu. Una din principalele mele
arme era sexul. Dacă „se comporta bine” mă
culcam cu el, dar când „era rău” îi refuzam fără

Dilema unui mariaj alcoolic 5


să stau pe gânduri orice avans chiar dacă nu
simţeam nici un pic de respingere faţă de el. Îl
refuzam chiar şi dacă mi-aş fii dorit să accept,
doar pentru a-l pedepsi.

Pot să o înţeleg pe o soţie care este dezgustată


de un soţ beţiv şi nu doreşte să aibă nici un fel
de contact fizic cu acesta. Acesta este un motiv
rezonabil de refuz, dar eu nu am avut o astfel
de scuză.

Dilema unui mariaj alcoolic 5


MARTIRIZAREA

„Vai, cât suferi” i-a spus o membră AL-ANON


alteia care tocmai şi-a deplâns soarta. „Bine, tu
găteşti, speli, ai grijă de copii. Tu îţi faci treaba
ta, dar o faci şi pe a soţului precum şi pe cele
impuse de comunitate. S-ar putea că motivaţia
să stea în faptul că-ţi convine să foloseşti scuza
„sunt prea obosită” atunci când soţul îţi solicita
să faceţi sex? Şi când spui că te simţi ‚folosită”
datorită solicitărilor sale sexuale, nu-ţi dai
seama că acesta este sentimentul pe care-l
simţi faţă de întreaga ta viaţă?

Fiecare îşi mai plânge de mila uneori, mai ales


atunci când trece prin problemele vieţii cu o
persoană care consuma alcool sau cu un soţ
care a renunţat la alcool. Trebuie însă să înveţi
să renunţi la anumite atitudini care te împiedică
să te bucuri de viaţă. Deci, ce spui de
renunţarea la rolul de martir şi să te bucuri de
viaţă?

SUPRASOLICITAREA

În acest caz, soţul care a renunţat la consumul


de alcool este cel care pare să creeze probleme
soţiei. Iată cum îşi povesteşte aceasta
problemele:

Dilema unui mariaj alcoolic 5


„ Soţul meu avea întotdeauna un apetit sexual
mare. Mi se părea că mereu vorbeşte despre
acesta problemă. Îmi făcea avansuri chiar şi
atunci când eram obosită, bolnavă sau eram
necăjită. Insista chiar şi atunci când erau
prezente şi alte persoane sau copii nu se
culcaseră încă.

Simţeam că nu este corect, dar totuşi credeam


că este vina mea că nu-i puteam oferi sex de
câte ori dorea. El insista că sunt frigidă şi cu cât
insista mai mult, cu atât mai puţin eram
înclinată să-i cedez. Cu cât deveneam mai rece,
cu atât problema devenea mai arzătoare.

Într-un final am ajuns atât de dezgustată de


dorinţele şi insistentele sale încât chiar am
crezut că sunt frigidă. Nu mă mai puteam
bucura de sex şi nu mai suportam nici să aud
vorbindu-se de acest subiect.

Într-o seara la o întâlnire a AL-ANON a vorbit


un doctor. Cineva i-a pus o întrebare relativă la
o problema foarte asemănătoare cu a mea.
Ceea ce a răspuns doctorul m-a şocat complet
– nu-mi venea să cred!

El a sugerat ca femeia să pretindă că este


foarte interesată de sex şi să-l indemne în
acest sens pe soţ cu orice prilej favorabil.

Teoria sa spunea că acei bărbaţi care pun


asemenea preţ pe sex sunt preocupaţi de

Dilema unui mariaj alcoolic 5


masculinitatea lor – ei încercând permanent să
se reasigure de acest lucru. Nu avea
importanţă că ei erau refuzaţi atât de des – de
fapt, ei contau pe acest fapt. Solicitările lor
constante erau folosite pentru a se auto-
convinge că sunt adevăraţi bărbaţi cu un mare
potenţial sexual.

În mod sigur, nu aveam nimic de pierdut, aşa


că am încercat. Citeam cărţi despre sex şi le
discutam apoi cu soţul meu. Am ales să mă
comport cu el ca şi cum el ar fi un instrument
destinat amuzamentului meu personal. Aşa că
el a început să se uite la televizor până târziu,
să fie obosit în pat, să se comporte rece atunci
când mă apropiam de el. Cred că îl, speriasem!

De atunci ne-am înţeles bine în privinţa întregii


probleme şi am găsit o cale de compromis,
satisfăcătoare pentru amândoi.

Povestea lui Dona şi a lui Don

Capitolele precedente au dezbătut relaţiile


dintre problemele sexuale şi alcoolism. Dar
trebuie să fim atenţi la faptul că s-ar putea să
intervină şi alţi factori care să influenţeze
situaţia, factori care adesea îşi au rădăcinile în
copilărie. Următoarea situaţie prezentată
ilustrează acesta idee - şi anume faptul că, deşi

Dilema unui mariaj alcoolic 5


alcoolismul era şi el implicat, alte dificultăţi
creau complicaţiile majore.

Dona M. a crescut într-o familie veselă şi plină


de afecţiune. Viziunea ei asupra căsniciei era
din perspectiva imaginii unui tată de încredere,
prevăzător şi bun precum şi a unei mame calde
şi iubitoare. Când Dona a hotărât să se
căsătoreasca cu Don S., un baiat simpatic, pe
care la cunoscut la colegiu, ea nu şi-a putut
imagina o altfel de căsnicie decât de tipul celei
în care a crescut.

Don era fiul unui om de afaceri de succes,


băutor înrăit şi a unei mame indiferente care
folosea resursele familiei pentru o permanentă
distracţie. Don a crescut cunoscând numeroase
doici până la vârsta de 14 ani când a fost trimis
la o şcoală scumpă cu internat. I-a fost
satisfăcută orice dorinţă - părinţii au considerat
că este mai uşor să-i facă pe plac decât să-şi
bată capul cu el. Lipsa dragostei părinteşti s-a
reflectat în distorsiuni de caracter şi
personalitate, manifestate pentru prima dată
prin consumul de alcool în timpul colegiului.
Familia nu s-a îngrijorat în mod deosebit de
faptul că el făcea parte din organizaţii
extremiste - ei acuzând de aceste probleme
„tineretul” - şi-l scoteau întotdeauna din
dificultăţi, fie că acest lucru însemna
transferarea lui la un alt colegiu după ce a fost
expulzat sau cumpărarea unei noi maşini după
ce pe cea veche a distrus-o.

Dilema unui mariaj alcoolic 5


Don şi Dona s-au îndrăgostit. Aveau multe
preocupări comune şi s-au înţeles bine cu
excepţia momentului când Dona i-a reproşat că
bea prea mult. Ea de fapt nu l-a acuzat pe el, ci
credea că acesta este efectul anturajului său
dubios. Pentru ea alcoolul nu reprezenta un
pericol. În casa părintească ocaziile la care se
consuma alcool erau distractive şi de
asemenea, era normal consumul unui pahar de
vin la cină.

Apoi s-au căsătorit. Don i-a promis Donei cu


solemnitate că va consuma alcool cu moderaţie.
Deoarece era conştient de faptul că deja nu
este capabil să-şi controleze consumul de
alcool, fapt pe care soţia să nu-l ştia, a hotărât
ca după luna de miere să renunţe definitiv la
alcool.

Călătoria în Europa în luna de miere, a fost un


succes; ambii s-au bucurat de petrecerile de pe
vapor; au călătorit în ţări străine, iar veselia
generală era stimulata de un pic de alcool. În
aceea ce priveşte potrivirea sexuală, totul era
perfect. Toate premizele anticipau o căsnicie
care va dura.

La întoarcere, Don a început să meargă la


serviciu plin de zel şi entuziasm. De asemenea
a decis ca alcoolul să nu mai facă parte din
viata lor, iar Dona a aprobat acesta hotărâre.
Înarmat cu ambiţie pentru a avea un succes pe

Dilema unui mariaj alcoolic 5


măsura celui înregistrat de tatăl său, a început
să muncească ore suplimentare şi din greu.
Munca să începea să-i răpească tot timpul şi
toată atenţia. Dona era tulburată de lipsa lui de
interes faţă de ea şi de puţina atenţie pe care i-
o acorda, dar a acceptat situaţia deoarece şi-a
dat seama că munca îl istovea. De fapt, s-a
gândit ea, el punea bazele unii viitor pentru ei.

Dar pe măsură ce timpul trecea, situaţia


devenea încordată; Dona devenea tot mai
încordată şi mai nervoasă datorită indiferentei
lui continue faţă de ea. Verbal, el o asigura
mereu că o iubeşte şi că „în curând totul va fi
bine”. Dar nu era aşa. Dona a început să-l
bănuiască de infidelitate, iar acuzaţiile şi
certurile au produs o ruptură între ei.

Într-o seara, în mijlocul unei certe, deodată,


Don şi-a luat pardesiul, pălăria şi a plecat din
casă. Când s-a întors acasă după miezul nopţii,
mirosind a băutură, Dona s-a simţit ruşinată şi
au cuprins-o remuşcările că „eu l-am împins
aici”

El i-a spus că s-a gândit că o mare parte din


vina o are tensiunea în care se afla. „Aşa că” i-a
spus el Donei „ m-am gândit că un pic de
băutură mă va relaxa. Acest lucru ar trebui să-l
facem amândoi.” a continuat el, „ dacă bem
câteva pahare seara, amândoi vom privi
lucrurile mai relaxat”.

Dilema unui mariaj alcoolic 5


Dona a fost de acord cu sugestia amintindu-şi
de luna de miere, iar ruptura dintre ei a
dispărut. Erau din nou fericiţi, mai ales datorita
faptului că şi-au reluat activitatea sexuala.

Pe măsură ce Don începea să bea excesiv,


comportamentul lui o revolta. A început să-i
refuze avansurile şi astfel au început să apară
alte crize.

Din nou Don a încercat o dificilă şi auto-impusă


perioadă de renunţare la alcool şi din nou a
început o perioadă de tensiune creată de
aversiunea lui faţă de sex pe care simte atunci
când nu este sub influenţa alcoolului.

După ce a frecventat mult timp un psihiatru, a


început să descopere cauzele problemelor sale
dar nu a făcut nimic în sensul corectării lor.

În final Don a găsit soluţia la AL-ANON dar nu


înainte că Dona să-l părăsească.

O informare ulterioara a unor prieteni a cuplului


ne-a indicat faptul
că Dona a început şi ea să meargă la AL-ANON
iar cei doi s-au împăcat în final.

Dilema unui mariaj alcoolic 6


Dilema unui mariaj alcoolic 6
Cum şi-a rezolvat o femeie
problemele căsniciei

Acum ceva timp a apărut în ziarul „AL-ANON


Grapevine” primul din seria de articole intitulate
„ Şapte condiţii pentru o viata normala”.
Autorul, Robert K. Greenleaf, a fost director de
personal la o mare companie. Ca parte a muncii
sale, a avut ocazia să ţină cursuri pentru
membrii conducerii.

Metoda de predare includea solicitarea


cursanţilor de a face o analiză completa a
slujbei lor şi o evaluare sinceră a atitudinii lor
faţă de aceasta.

În timpul primei din cele trei sesiuni anuale,


unul dintre cei mai buni cursanţi ai săi, o femeie
matură, cu funcţie de conducere, a făcut o
analiză uimitoare a slujbei sale şi a
performanţelor sale profesionale. Auto-
evaluarea era un lucru important.

Când s-a întors anul următor pentru a doua


sesiune a cursului, domnul Greenleaf i-a aflat
uimitoarea poveste.

După primul curs, a luat trenul de noapte spre


casă. Odată aşezată în tren, ea a început să
studieze analiza pe care a făcut-o slujbei sale şi
muncii pe care ea o depune. Atunci s-a gândit
Dilema unui mariaj alcoolic 6
dacă o astfel de analiza aplicata problemelor
sale personale, mai exact - căsniciei sale – nu
ar ajuta-o să identifice corect factorii care stau
la baza problemelor cu care se confruntă.

După 25 de ani de căsnicie, mariajul ei era un


eşec; fiecare partener muncea din greu; aveau
un apartament care nu era un cămin, ci un loc
în care cei doi trăiau şi o relaţie care era un
deprimant eşec.

‚Stând şi privind la analiza pe care am făcut-o


activităţii mele profesionale”, îi spunea ea
domnului Greenleaf, „m-am întrebat dacă nu aş
putea aplica aceeaşi procedură problemelor
mele personale. Am încercat. Am lucrat la ea
toată noaptea iar dimineaţa am ştiut ce am de
făcut în legătură cu căsnicia mea şi eram
hotărâtă să fac aceste lucruri.”

A enumerat şi a descris atitudinile pe care


fiecare partener le aştepta de la celalalt, pentru
că mariajul să fie un succes. Când a terminat
analiza a descoperit ceea ce căuta. A înţeles
faptul că dacă o căsnicie trebuie să suporte
modificări, atunci cel care şi-a dat seama
primul de acest lucru, trebuie să se comporte în
consecinţă.

„Acesta” a spus domnul Greenleaf în articol


„este punctul de plecare al responsabilităţilor
impuse celui care a văzut posibilele schimbări.
În mod evident, cel care nu vede posibilele

Dilema unui mariaj alcoolic 6


schimbări nu poate răspunde prin asumarea de
noi obligaţii.”

Femeia care a avut aceasta dorinţă, a hotărât


că „eu îmi asum aceste noi obligaţii ne-ştiind, ci
având încredere că soţul meu va răspunde. Din
fericire, am avut tenacitatea să continui o buna
perioadă fără nici o reacţie din partea lui. Dar
acum, în sfârşit, după un an, avem o căsnicie
reuşită”

Citind printre rânduri, vedem că această femeie


şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru
îndreptarea tuturor problemelor cu care se
confrunta căsnicia sa. Ea nu a plecat de la
premize că „ dacă el face asta atunci şi eu o să
fac asta”. Ea a acţionat conform unui model pe
care şi l-a impus - ea nu a reacţionat. Era
foarte motivată de dorinţa de a însănătoşi o
relaţie care era într-un real impas şi nu-şi
permitea nici o abatere de la cursul stabilit,
indiferent ce s-ar fi întâmplat.

„Aceasta” a spus în concluzie domnul Greenleaf


„ este povestea unui succes.. Este o poveste a
unei metode care formează caractere şi-i
împinge pe cei care le aplică la acţiuni
responsabile. Femeia în discuţie este o
persoană mai sănătoasă, mai raţională
deoarece şi-a asumat aceste acte
responsabile.”

Dilema unui mariaj alcoolic 6


Lucrul important în aceasta povestire este
faptul că eroina a folosit în rezolvarea
problemelor sale principiile AL-ANON. În cadrul
AL-ANON se învaţă ca fiecare să-şi privească în
primul rând propriile defecte. De asemenea, se
învaţă cum să se înceteze agravarea acestor
dificultăţi şi să se practice detaşarea de
problemă. Paşii „programului” sunt plini de
sugestii care ne conduc pe acelaşi drum pe care
a mers această femeie.

Mulţi dintre noi am învăţat în cadrul AL-ANON


să trăim alături de un alcoolic, să înfruntăm
problemele acestei situaţii cu seninătate şi cu
mintea limpede. Într-un mod similar putem
rezolva problemele de ne-adaptare în căsnicii,
printr-o prima auto-analiza a comportamentului
şi a reacţiilor noastre.

Dilema unui mariaj alcoolic 6


Problema soţiei alcoolice

Este foarte dificil pentru un bărbat atunci când


realizeaza că soţia să este alcoolica. Când şi-au
început casnicia el de fapt prin căsătorie spunea
lumii întregi că are o soţie de care este mandru,
o alegere care îi certifica gustul şi judecata.
Când într-un final se confrunta cu faptul că
soţia să nu se poate controla în ceea ce priveste
consumul de alcool, va simţi o mare deceptie,
va resimţi într-o anumita masura sentimental
de rusine şi ar putea chiar crede că este
responsabil de faptul că soţia să este
dependenta de alcool.

Mandria să de bărbat nu-i va permite să-şi


expuna problemele şi să ceara ajutor chiar
atunci când este constient de faptul că un
ajutor i-ar fi de folos şi i-ar fii disponibil. Într-un
fel, vede aceasta problema că un esec personal
prin care incalca standardele societatii. De fapt
aceste standarde sunt arbitrare şi sunt supuse
permanent schimbarilor. Ideea că bărbatul este
factorul dominant şi în consecinta responsabil
pentru tot ce are loc în cadrul familiei este în
cursul unei rapide schimbari în sensul inlocuirii
cu ideea mai realista că bărbatul şi femeia sunt
doua individualitati distincte, cu statuturi egale
şi fiecare este responsabil pentru actiunile sale.

Dilema unui mariaj alcoolic 6


Deşi multora le este greu să admita faptul că :
„soţia mea are o probleme cu băutura”
solicitarea ajutorului este cea mai buna decizie
pe care o pot lua atât pentru el cât şi pentru
soţia alcoolica. Multi bărbaţi în aceasta situaţie
îşi asuma aceasta decizie devenind membrii AL-
ANON

Persoana alcoolica nu poate fi ajutata dacă ea


nu doreste acest lucru. La fel, casnicia nu poate
fii îmbunătăţita decât dacă ambii parteneri fac
progrese în înţelegerea problemelor şi luare de
masuri în consecinta. În consecinta, ea este cea
care trebuie să recunoasca problema şi să ceara
ajutor.

Treptat, el s-ar putea să fie obligat să-i preia


soţiei toate responsabilitatile, astfel va fi tata,
mama, el va asigura painea familiei şi tot el va
fii cel care se va ocupa de problemele casnice.
Emotiile sale confuze sunt variate, de la auto-
compatimire la suparare pe soţie deoarece ea
nu realizeaza ce probleme creaza consumul sau
de alcool în familie.

El poate s-o roage, s-o ameninte, să ascunda


alcoolul în casa, să nu-i mai permita accesul la
bani şi uneori chiar să faca crize de furie, dar
fără rezultat. Lipsit de ajutor în dorinta să de a
o face să fie cum doreste el, esecul sau în
confruntarea cu situaţia actuala, combinate cu
presiunea problemei efective, îl mentin într-o
situaţie de criza. Dacă, din disperare, într-un

Dilema unui mariaj alcoolic 6


final va apela la AL-ANON, va afla că şi altii au
gasit soluţii unor situatii similare.

Cei de la AL-ANON nu-i promit că soţia să va


renunţa la consumul de alcool, nu-i ofera soluţii
magice. Ceea ce se poate spune despre AL-
ANON este faptul că te asigura că lucrurile pot
fi îmbunătăţite. Aici el poate intalni alti bărbaţi
care au gasit soluţia pentru o viata mai buna.

Informatiile insusite aici îl asigura de faptul că


indiferent ce spune soţia să, nu el este cauza
problemelor ei cu alcoolul. Acest lucru
inseamna o povara mai puţin pentru el.

Apoi va afla că sunt metode corecte şi metode


gresite de comportament cu persoanele
alcoolice şi că majoritatea mijloacelor folosite
de el sunt inutile. De asemenea, va învăţa care
atittudini sunt de ajutor şi care sunt distructive
precum şi modul în care să previna
transformarea frustrarii resimţite în niste
resentimente urate. Confuziile sale vor fi
rezolvate prin explicatii şi informatii rationale.
Treptat, problemele care pareau
insurmontabile, vor începe să i se lamureasca.

* * *

Odată ce soţia a renunţat la alcool, sunt toate


sansele că soţul să cada în capcana asteptarii

Dilema unui mariaj alcoolic 6


unei schimbari miraculoase în atitudinile,
actiunile şi personalitatea acesteia. Dacă el are
sprijinul programului AL-ANON, va înţelege că
un alcoolic are nevoie de mult timp pentru a se
adapta noii sale vieti în care să nu mai aiba
„sprijinul” alcoolului.

S-ar putea că el să se simta chiar suparat de


schimbarea ei, de preocuparea ei pentru
infatisarea să, de interesul ei faţă de
vestimentatie, şi de nevoia ei de a merge la
multe întâlniri ale AL-ANON care îi rapesc mult
timp precum şi de numerosii ei noi prieteni de
la AL-ANON care o ajuta să stea departe de
alcool.

Acum, ea are ceva la care el nu participa, iar


nemultumire lui relativa la acest lucru poate
contine şi elememte de gelozie sau invidie.

La o întâlnire a AL-ANON un participant a vorbit


despre o asemenea experienta traita în primele
luni în care soţia să a renunţat la consumul de
alcool.

„Ea mergea la întâlniri în fiecare seara pentru


că sponsorul sau îi spusese că aşa trebuie. La
început am considerat faptul că ramaneam
singur în fiecare seara că un mic pret platit
pentru faptul că ea a renunţat la consumul de
alcool. Dar am începuta să fiu deranjat tot mai
mult de întreaga situaţie şi de importanta pe
care o avea AL-ANON în viata ei. Pe masura ce

Dilema unui mariaj alcoolic 6


ea pleca la AL-ANON în fiecare seara şi arata
din ce în ce mai bine, eu mă simteam din ce în
ce mai privat de prezenta ei. Îmi plangean de
mila şi nu stiu ce s-ar fi ales de casnicia mea
dacă nu-l intalneam pe Hank care frecventa
grupul acesta de 3 ani. El m-a convins să
particip la întâlnirile AL-ANON Aici am început
să descoper ceea ce nici nu visam că mai est
posibil: o viata normala, prieteni şi interese
comune, discuţii productuive relative la
problemele noastre. A.A a întrat în viata mea şi
mi-a oferit o noua perspectiva asupra căsniciei.
Astfel, aceste experiente ne-au readus
impreuna.

* * *

În continuare este povestea altui bărbat care şi-


a descoperit nevoia de AL-ANON după ce soţia
să a renunţat la alcool.

„deoarece nu am beneficiat de serviciile AL-


ANON în perioada în care soţia mea consuma
alcool, pot să vorbesc doar despre ceea ce a
insemnat AL-ANON în lenta şi dureroasa mea
recuperare şi cât de mult m-a ajutat în
adaptarea la convietuirea cu o persoana care a
renunţat la consumul de alcool.

După o lunga perioda de frecventare a


întâlnirilor AL-ANON am acceptat Primul Pas –

Dilema unui mariaj alcoolic 7


şi anume că nu am nici o putere asupra
alcoolului şi asupra persoanelor confruntate cu
alcoolismul. Am incercat disperat să fac
progrese cu programul celor Doisprezezce Pasi
şi încă nu ajunsesem nicaieri. – mă blocasem şi
nu stiam de ce. Într-o noapte, după lungi
discuţii şi după multe cesti de cafea, un vechi şi
experimentat membru A.A mi-a atras atentia
supra a ceea ce greseam, şi anume asupra
faptului că nu acceptasem cu adevarat Primul
Pas. Continuam să învinovăţesc alcoolul, asupra
caruia nu aveam nici o putere, pentru ceea ce
s-a intamplat. Dar atunci m-am oprit caci am
înţeles şi partea a doua, cea esentiala, a
Pasului Unu şi anume „că viata noastră a
devenit de necontrolat”. Puteam admite că
viata soţiei mele şi vietile celorlati nu pot fii
controlate dar în nici un caz a mea.

În perioada în care ea consuma alcool, am


dezvoltat un model de comportament
inconstient prin care mă puneam pe rimul loc.
Dacă m-ar fi întrebat cineva i-as fi spus, cu o
nota de auto-compatimire în voce, că îmi duc
viata excellent avand în vedere conditiile în care
traiam. De fapt, m-am retras în cochilia mea iar
singurele mele contacte cu exteriorul erau cele
impuse de serviciu.

Când soţia mea a renunţat la alcool şi începea


să-şi reconstruiasca viata pas cu pas, eu nu
eram pregatit pentru schimbari. Aceasta
renunţare la consumul de alcool era ceea ce

Dilema unui mariaj alcoolic 7


sperasem, construisem, pentru ce mă rugasem
şi mai presus de toate era rezolvare tuturor
problemelor noastre. Dar, renunţarea la alcool
nu era nici soluţia nici sfârşitul probelemlor
noastre. Renunţarea, în mod ciudat, a creat noi
probleme şi situatii dificile care nu existasera în
perioada cu consum de alccool. Dar acum
problemele mele peronale au devenit vizibile şi
mi-a luat mult timp să le înţeleg şi să le
recunosc.

Nu trebuie să uiti că un alcoolic care a renunţat


la consumul de alcool, este şi va fi pentru
totdeauna un alcoolic. Când o persoana
alcoolica renunţa la consumul de alcool,
asteptam prea mult schimbari radicale datorita
nerabdarii, lipsei de tolerante şi a neînţelegerii
situatiei. Credem că alcoolicul trebuie să se
comporte „normal”. Cei non-alcoolici
reactioneaza diferit la comportamentul
alcoolicilor actici în comparatie cu cel al
alcoolicilor care au renunţat la consumul de
alcool. Astfel non alcoolicul va simţi cum apar
noi resentimente cu care nu a avut probleme în
perioada în care partenerul alcoolic consuma
alcool.

Eram ofensat de aceasta noua situaţie în care


soţia renunţase la consumul de alcool deşi nu
constientizam acest lucru. Ma deranja faptul că
ea incerca să-şi reocupe locul potrivit în casa şi
că partener de căsnicie, după o perioada aşa de
lunga. Cu alte cuvinte, soţia îşi relua viata

Dilema unui mariaj alcoolic 7


normala treptat, pe zi ce trecea, în timp ce eu
eram nemultumit şi problema crestea tot mai
mult.

Acesta renunţare la consumul de alcool după


ani de consum excesiv, este probabail cea mai
radicala schimbare pe care o persoana o poate
trai. Sotia alcoolica s-a schimbat renunţand la
consumul de alcool dar în paralel nu a produs
schimbari şi asupra soţului ne-alcoolic. Aceste
evolutii diferite sunt surse potentiale de noi
probleme.

Cu siguranta că nu doresc să sugerez faptul că


renunţarea la consumul de alcool este un fapt
nedorit sau că era mai bine când soţia mea
consuma alcool. Pe masura ce timpul trecea, cu
ajutorul A.A am învăţat să privesc lucrurile
corect şi să vad mai clar ceea ce se intampla cu
mine şi să pot să-mi analizez corect
comportametul. Doar acum am putut să vad
faptul că atunci când soţia mea a renunţat la
consumul de alcool, acest fapt nu m-a schimbat
şi pe mine automat - nici nu ar fi putut face
acest lucru. Sa astepti acest lucru este o
greseala majora frecvent făcuta de non-
alcoolici. Suntem prea legati de cea ce alcolicii
fac sau nu fac, şi lasam că aceste lucruri să ne
influenteze gandirea, actiunile şi reactiile.

Acum, eu am un obiectiv clar; şi de asemenea


stiu metoda prin care îl pot realiza. Este vorba

Dilema unui mariaj alcoolic 7


de ghidul meu de auto-perfectionare spre o
viata mai buna.

Într-o zi sper să pot repara tot raul pe care i l-


am făcut soţiei mele chiar şi în perioada în
care aceasta renunţase la consumul de alcool
cât şi mie. Nu pot decât să incerc.”

Dilema unui mariaj alcoolic 7


Cum se aplica cei 12 Pasi la
problemele căsniciilor

Iată câteva întrebari pe care trebuie să vi le


puteti în legatura cu mariajul dumneavoastra,
conform celor 12 Pasi al AL-ANON

PASUL 1

Recunoastem că nu avem nici o putere asupra


alcoolului –
că viata noastră a devenit de necontrolat

Am acceptat cu adevarat faptul că nu pot


controla problema consumului de alcool al altei
persoane? Sunt dispus să fac un pas un plus şi
şi să admit că nu pot controla pe nimeni în
afara de persoana mea ?

Constientizez faptul că alcoolicul este un individ


? Realizez faptul că el are obisnuinte, modalitati
proprii de reactie la evenimentele zilnice, ceea
ce-l diferentiaza de mine şi de ceilati indivizi ?

Dilema unui mariaj alcoolic 7


Pot să cred că acesti indivizi au calitati pe care
le-au mostenit sau care sunt rezultatul
educatiei şi experientelor traite ?

Constientizez faptul că incercand să-l schimb nu


fac altceva decât să-i cresc gradul de ostilitate
şi să-i creez resentimente ?

Dacă constientizez toate acestea pot să-mi


justific criticarea şi condamnarea lui ?

Voi incerca să-mi controlez resentimentele


deoarece el refuza să fie sau să faca ceea ce
vreau eu ?

Voi incerca să mă educ în sensul încetarii


incercarilor de a-l schimba ?

Îmi voi aminti , ora de ora, în fiecare zi, că


nu am putere asupra nimanui,
că nu pot să controla alta viata decât pe a
mea.
Schimbandu-mă pe mine în bine, este
singura soluţie pentru a gasi liniste şi
pace.

Îmi voi reaminti mereu faptul că


schimbandu-mi atitudinilor pot evita multe
probleme.

Dilema unui mariaj alcoolic 7


PASUL 2

Credem că o Putere mai mare că a noastră ne


poate aduce pe
drumul cel bun

Pot să admit faptul că multe din lucrurile pe


care le-am spus sau le-am făcut în perioada în
care soţia mea consuma alcool erau într-adevar
anormale ?

Sunt dispus să recunosc că situaţia persoanei


alcoolice cu dezamagirile, conflictele, frustrarile,
problemele cu banii şi frica continua mi-au
afectat echilibrul mintal ?

Pot accepta faptul că nu pot infrunta orice


dificultate în mod competent şi cu intelepciune,
bazandu-mă doar pe puterile mele. Sau încă
mai cred că pot lua decizii corecte în orice
problema ?

Îmi imaginez că nimeni altcineva nu se mai


confrunta cu problemele unei căsnicii cu un
partener alcoolic – adica cu lipsa sentimentelor
de securitate, de tandrete, de iubire,
admiratie ?

Strig de disperare deoarece mă simt prins într-


o situtie capcana în care mă simt că un sclav ?

Dilema unui mariaj alcoolic 7


Pot să fiu convins de faptul că am nevoie de
ajutor pentru a dobandi o gandire clara şi
rationala ?

Accept faptul că am nevoie de ajutor în a-mi


redobandi echilibrul mintal şi că nu pot realiza
acest lucru fără ajutor ?

PASUL 3

Ia decizia de a veni trai în concordanta cu


Dumnezeu.

Sunt pregatit să iau decizia de a renunţa la


propriile orgolii şi de a-l lasa pe Dumnezeu să-
mi conduca viata?

Pot să stau deoparte şi să nu mă amestec în


deciziile altora, indiferent de consecinte ?

Sau mai incerc încă să rezolv de unul singur


fiecare problema pe care o identific ?

Înţeleg faptul că doar viata mea pot s-o aduc


sub indrumarea lui Dumnezeu ?

Pot să mă abtin să nu mai fac pe “Dumneazeu”


în relaţiile cu ceilati şi să-i las să-şi gaseasca

Dilema unui mariaj alcoolic 7


fiecare salvarea, aşa cum şi eu incerc s-o
gasesc pe a mea ?
Pot să mă controlez în sensul de a-mi struni
impulsul de a prelua haturile problemelor,
pentru a nu produce din nou confuzie şi
disperare ?

Voi incerca să respect voinţa Domnului în toate


actiunile care îi privesc pe ceilati şi în special pe
alcoolicii aflati în suferinta ?

Am făcut totul cum am putut mai bine şi


nu a fost destul.
Acum stiu că am nevoie de ajutor din
partea unei Puteri mai mari că ale mele.
Stiu că acest ajutor asteapta doar că eu
să-l accept, asteapta doar că eu să spun:
“nu are importanta ce vreau eu, ci ceea ce
vrei Tu” să se realizeze.

Odată ce am acceptat să-mi schimb viata


şi o pot lasa pe mana lui Dumnezeu, stiu
că trebuie să mă eliberez de frica faţă de
ceea ce s-ar putea intampla, de rusinea şi
de stanjeneala faţă de comportamentul
celorlati.

În orice fac, voi incerca să reflect lumina şi


inteleciunea care mă insotesc de când am
început să urmez calea Domnului.

Dilema unui mariaj alcoolic 7


PASUL 4

Fa-ti fără teama o analiza şi un inventar moral

Recunoscand că nu sunt în întregime fără vina


în aceasta situaţie nefericita, mă întreb:

Îmi este permis să am resentimente ?

Sunt o victima a auto-compatimirii, crescand


artificial agonia prin amplificarea problemelor în
mintea mea ?

Critic şi condamn ?

M-a simt obligat să mă dedicat sarcinilor mele ;


serviciului, casei, familiei, propriei mele
dezvoltari ?

Ma simt obligat să-mi asum şi responsabilitatile


altei persoane, sau mi le asum pentru a face
aceste persone de rusine şi pentru a arata ce
martir sunt, sau pentru că mi-e rusine de
dezaprobarea prietenilor, rudelor şi vecinilor.

Pedepsesc şi iau masuri repressive pentru


“loviturile” primite, reale sau imaginare?

Îmi expun soţia dispretului celorlati ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Trec uşor de la disperare, de la pierderea
oricarei sperante, la atitudinea de tipul “la ce
folos”?

Mint pentru un alcoolic cu scopul de a-i


musamaliza faptele ?

Îmi descarc frustarile pe copii mei ?

Analizez mereu problemele alcoolicului în loc să


le analizez pe ale mele ?

Pot să invat să-mi pastrez demnitatea ?

Zi de zi, incercam să ne corectam


greşelile, stiind că doar gandind şi
actionand singuri vom putea gasi o soluţie
la problemele noastre.

PASUL 5

Recunoasterea greşelilor noastre


în faţă lui Dumnezeu, şi a celorlati.

Stiu cât de importanta este recunoasterea


greşelilor în confesiunile zilnice pe care le fac lui
Dumnezeu şi a oamenilor de incredere,
apropiati carora am incredera să le fac
confesiuni ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Stiind că nimeni nu este perfect, nu ar trebui
să-mi fie şi mie uşor să realizez faptul că nici eu
nu sunt perfect ?

Constientizez faptul că respectand acest Pas îmi


voi putea recunoaste limitele şi le voi putea
face faţă mai bine ?

Realizez că acest Pas este esential pentru


perfectionarea mea personala de vreme ce mă
face să constientizez faptul că recunoscandu-mi
deficientele doar în faţă mea acest lucru îmi va
permite doar să-mi justific defectele şi fără să
mă determine să fac nimic constructiv în
legatura cu ele ?

Înţeleg că procesul de vindecare implica


recunoasterea deschisa a vinovatiei ?

Procesul de perfectinare personala va fi


influentat de toate problemele asupra
carora nu am nici un control.

PASUL 6

Suntem în întregime pregatiti pentru că


Dumnezeu să indrepte toate aceste
deficiente de caracter.

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Nu ar trebui să realizez faptul că defectele de
caracter sunt mai uşor eliminate prin inlocuirea
lor cu trasaturi mai sanatoase ?

Nu ar trebui să realizez că Dumnezeu nu


elimina un defect, lasand un “gol”, ci pentru a
face loc pentru elemente conforme cu ideile
sale : iubire, amabilitate, toleranta ?

Decat atunci când mă trezesc gandindu-mă


critic la “ceva ce a făcut cineva”, nu ar trebui să
mă plac mai mult dacă îmi controlez gandurile
şi îl inlocuiesc pe acesta cu un gand de
admiratie faţă persoana respective pentru ceva
bun legat de ea ?

Stiu în fundul sufletului că pot accepta ceea ce


îmi ofera Dumnezeu doar dacă nu sunt blocat
psihic într-o incercare de rezistenta inconstienta
?

Stiu faptul că expresia “pregatit în întregime”


inseamna capitularea mea completa în faţă
Lui ?

Pot să gresesc şi să nu realizez faptul că o


asemenea capitulare nu este o slabiciune
personala ci o forta care mă va ajuta să-mi
consolidez curajul şi increderea ?

În umilinta capitularii noastre, vom putea


vedea schimbarile pe care ni le aplica
Dumnezeu.

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Întreg progresul trebuie să porneasca de
la un sambure de auto-apreciere care
difera de sentimentul de mandrie cum
difera ziua de noapte.

Realizez faptul că sentimental de indoiala


şi ura faţă de mine sunt defecte de
caracter care mă impiedica să evoluez.

PASUL 7

Umili, Ii cerem să ne elibereze de defecte.

Sunt cu adevarat pregatit să mă eliberez de


defecte ?

Sau mă cramponez de unele, pe care le


consider justificate în conjunctura actuala?

Stiu că acestea nu pot fi eliminate dacă nu sunt


pregatit şi dacă mai am reserve ascunse sau
chiar reserve pe care nu le constientizez. În
aceste conditii nu pot fi pregatit pentru a primi
ajutor în sensul realizarii scopului propus, şi
anume pentru a avea o viata linistita, senina.

Am ajuns la un nivel de umilinta adevarata ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Mi se pare doar că sunt pregatit sau îmi doresc
cu ardoare, din suflet să fiu învăţat să traiesc
în liniste ?

Recunosc faptul că linistea şi blandetea , după


cum reiese din acest Pas, sunt instrumente cu o
imensa forta în demersul de-mi schimba viata ?

Cad de repede pot să invat să le utilizez în


folosul meu ?

Umilinta este, în fapt, o realizare a relaţiei


noastre cu Puterea superioara.

PASUL 8

Fa o lista cu toate persoanle pe care le-ai ranit


şi devino dornic să indrepti
raul făcut fiecaruia.

Pe masura ce recapitulam nedreptatile pe care


le-am făcut altora, putem identifica deficiente
pe care putem incerca să le corectam ? O
tendinta spre critica? Obiceiul de a ne supara
repede şi de a reactiona violent creand
disensiuni ? Un temperament repezit care ne
face să vorbim fără să ne gandim ce efect vor
avea cuvintele noastre asupra celorlalti ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Vad acest Pas că o declaratie a propriei mele
responsabilitati, o sugestie a faptului că am
devenit destul de puternic încât să mă pot
revansa faţă de tot raul pe care l-am făcut
celorlalti ?

Trebuie să vad acest lucru că pe o oportunitate


de a face bine, să mă eliberez de toate
sentimentele de vina care m-ar mai putea
nelinistii ?

Nu sunt nerabdator să spun cu mandrie ‘ Mi-am


indeplinit obligatiile” ?

Dacă dorinta de a repara greşelile trecute poate


insemna atât de mult pentru mine şi pentru
linistea mea mintala , de ce ezit ?

Sa-mi amintesc “ Vreau să-mi repar


greşelile” şi în plus, sunt dispus să invat
să fiu tolerant şi generos în modul în cum
îi privesc pe ceilati şi să nu le neglijez
sentimentele şi slabiciunile.

Dilema unui mariaj alcoolic 8


PASUL 9

Repara-ti greşelile faţă de ceilati în mod direct


ori de câte ori este posibil,
cu exceptia cazurilor în care acest fapt i-ar
jigni, i-ar ranii pe ei sau pe altii.

Cum pot să o iau de la capat dacă nu-mi


insusesc termenul de “REGRET” cu actiunile şi
cuvintele pe care le implica, şi dacă nu iau
masuri pentru a indrepta greşelile trecutului.

Realizez cât de esentiala şi de utila îmi poate fi


aceasta terapie de a scapa de sentimentele de
vina pentru ranile produse celorlalti ?

Nu ar trebui să încep prin a repara greşelile faţă


de cei apropiti, faţă de cei din familie şi în
special faţă de persoana alcoolica, pentru
nerabdarea, reprosurile şi criticile care au
rezultat din isteria şi confuzia mea ?

Dacă m-am indepartat de prieteni şi de membrii


familiei, nu este acesta momentul potrivit de a
vindeca aceste rani prin începerea de contacte
prietenoase fără reserve şi fără nici o incercare
de a mai identifica a cui este vina pentru cele
intamplate în trecut ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Voi dobandi confortul şi linistea psihica prin
umilinta şi recunoasterea tuturor greşelilor pe
care le-am făcut şi primind întreaga iertare
pentru ele ?

Inainte de a începe să repar greşeli, mă


voi asigura că m-am eliberat şi de ultimele
resentimente ramase.

Trebuie să-mi amintesc de asemenea că


scopul acestei actiuni de reparare a
erorilor trecutului este de a-mi elibera
mintea de nelinisti; nu este nevoie să
reanalizez fiecare situaţie pentru a stabili
a cui a fost vina.

PASUL 10

Continuam să ne inventariem greşelile şi să le


recunoastem prompt

Am în fiecare o zi o lista cu lucruri pe care le-


am spus sau le-am făcut şi pe care mi-as fi
dorit să nu le fac ?

Dilema unui mariaj alcoolic 8


Am învăţat din aceste inventare zilnice că
fiecare zi este mai buna decât cea care a
trecut?

Incerc să evit să emit judecati bazate doar pe


punctual meu de vedere, care s-ar putea să nu
fie în întregime correct ?

Înţeleg că prin realizarea acestui inventar zilnic


se înţelege inventarierea doar a actiunilor mele
şi nu şi cele ale persoanei alcoolice sau ale
altore ?

Îmi amintesc întotadeauna să includ în acest


inventar personal lucruri bune legate de mine,
(am ajutat pe cineva sau i-am iertat cuiva o
greseala) ?

Atenția permanentă va fi un mic pret platit


pentru regasirea linistii sufletesti .

În fiecare zi îmi iau un ragaz pentru


reflectie şi recapitulare.

PASUL 11

Am cautat prin rugaciuni şi mediatii să-mi


îmbunătăţesc relaţia, contactul cu Dumnezeu,
rugandu-mă pentru realizare dorintei Sale în

Dilema unui mariaj alcoolic 8


ceea ce priveste soarta noastră, şi pentru a
avea puterea de a indeplini ceea ce-mi va
rezerva.

Ma indoiesc că rugaciunile şi meditatiile mă pot


ajuta ?

Ma rog pentru lucruri, avantaje, pentru


rezolvari concrete ale problemelor mele sau
simplu, pentru afirmarea faptului că soarta mea
este în mana Lui Dumnezeu.

Am descoperit că meditatiile pot să-mi releve


soluţii pe care nici nu le-am visat deoarece mi-
am deschis mintea inspiratiei ?

As putea vreodata să spun că rugaciunile şi


meditatiile nu functioneaza deoarece ele nu au
avut rezulatele scontate ?

Constientizez că aceasta “cunoastere a voii


Domnului” o dabandim doar prîntr-un abandon
absolut în mainile divinitatii ?

M-am rugat pentru că alcoolicul să renunţe la


consumul de alcool şi am analizat greşelile sale
fără că în toate acestea să implic şi necesitatea
schimbarii mele ?

Execitiile spiriuale sugerate de Pasul 11


sunt o forta importanta în viata noastră.

Dilema unui mariaj alcoolic 9


Nu am timp să-mi analizez de fiecare data
actiunile. Dacă mi-as analiza fiecare
actiune, nelasand în voia sortii nimic, voi
fii privat de un pretios ajutor din parte
Fortei Superioare.

PASUL 12

Avand o trezire spirituala că urmarea acestor


pasi, vom incerca să transmitem acest mesaj şi
altora şi să utilizam aceste principii în
activitatea noastră zilnica.

Definesc trezirea spirituala că fiind rezultatul,


adoptarii mele a valorilor spirituale?

Acest lucru inseamna pentru mine cresterea


gradului de înţelegerea destinului meu, pe care
îl voi infrunta singur?

M-am asteptat că aceasta trezire s-o dobandesc


sub forma unei revelatii instantanee şi am fost
dezamagit că lucrurile nu s-au intamplat aşa ?

Doresc să consolidez acesta trezire, să-i


supraveghez evolutia şi să profit în fiecare zi de
ea ?

Avand în vedere faptul că am devenit constient


de faptul că am ceva de oferit celorlati, voi
transmite acest mesaj celor care au nevoie ?

Dilema unui mariaj alcoolic 9


Constientizez faptul că ajutandu-i pe ceilati, mă
pot ajuta chiar mai mult pe mine decât pe ei ?
Aceasta “transmitere de mesaje”este o
obligatie faţă de mine insumi?

Sa-mi amintesc în fiecare zi că în


transmiterea mesajelor, ceea ce fac spune
mai mult decât ce vorbesc.

Nu trebuie să diminuez eficienta ajutorului


prin greseala de a-l transmite sub forma
de sfaturi. Stiu că niciodată nu cunosc
destule amanunte despre viata altcuiva
pentru a putea să-i spun ce ar trebui să
faca.

Dilema unui mariaj alcoolic 9


Gând Final

Cautarea noastră nu ar trebui să se axeze pe


gasirea unei soluţii la o problema sau la gasirea
unei cai de depasire a dificultăţilor noastre.
Cautarea ar trebui să fie indreptata spre
gasirea inspiratiei, a intuitiei, deşi nimeni nu
stie ce poate face cu intuitia până nu o are. O
parte importanta a conditiilor necesare pentru
realizarea acestui obiectiv, este de a ne
delimita de problemele şi nevoile noastre chiar
şi de cele mai urgente şi dureroase şi să fim
pregatiti să primim şi să actionam după noua
perceptie. S-ar putea să para că are putina
importanta pentru problemele şi nevoile noastre
dar poate într-adevar identifica calea de urmat
pentru eliberarea de probleme.
Robert. K. Greenleaf

Dilema unui mariaj alcoolic 9