02 Cum reparăm o relație tulburată de infidelitate?

INTRO

- După cum am văzut, infidelitatea esteun fenomen pe cât de dureros, pe atât de naural în multe
relații, în special cele mai profunde și de durată.
- Am aflat de ce înșșală bărbații precum și de ce înșală femeile, și putem deja să tragem câteva
concluzii sănătoase:
a. Bărbații și femeile înșală în condiții și cu abordări diferite
b. Mecanismele care stau în spatele infidelității sunt în esență aceleași și la bărbat și la femeie
c. Infidelitatea este de foarte multe ori o expresie a dorinței de a restabili echilibrul, nu un gest
de răutate sau trădare
- Știind toate acestea, acum suntem cu toții mult mai pregătiți să gestionăm o astfel de situație și
mai ales avem un punct de vedere mai vast și mai constructiv, care ne permite să prevenim, sau
să reparăm mai ușor efectele infidelității în cuplu pentru a salva relația.
- După cum am văzut și din statistici și, mulți dintre noi, și din experiență, infidelitatea este
principalul motiv al dezbinării relațiilor de cuplu și adesea distruge legături de iubire minunate
pentru simplul motiv că unul, sau ambii iubiți, reacționează la eveniment pe baza unui impuls de
moment, sau a unei educații incorecte cu privire la ce este și de ce apare infidelitatea
- Acum că am explorat motivele și procesele interioare care fac pe femei sau pe bărbați șă înșele,
a venit timpul să vedem și cum se poate repara relația sau cum poate fi salvată de la distrugere
atunci când trecem sau am trecut prin experiența mult temută a infidelității.

CUPRINS

-Vom prezenta câteva soluții și vom privi rezolvarea din ambele puncte de vedere: al celui care a fost
înșelat, dar și a celui care a înșelat.

- să spunem că tocmai am aflat că iubitul sau iubita are pe cineva în secret, sau suntem noi cel sau cea
care are o aventură și în cele din urmă am fost prinși sau am mărturisit.. Ce facem mai departe? Când
adevărul iese a lumină, asta înseamnă că relația tebuie să se termine, eventual cu trăznete și fulgere?
Nicidecum!

- Infidelitatea e un punct de răscruce pentru orice relație. E adevărat că unul dintre scenariile care
urmează este despărțirea, dar nu este singurul, și nu este nici cel pe care oamenii îl preferă. Un
asemenea cutremur în cuplu poate să fie un mare pas de maturizare, o revoluție în cuplu care poate
redefini și reîmprospăta relația, dacă amândoi pun problema într-un mod corect și înțelept.

- Aceasta nu înseamnă că infidelitatea e necesară sau e de dorit fiindcă ajută la majoritatea relațiilor, nici
vorbă, dar înseamnă că ea nu trebuie să fie neapărat vestitorul apocalipsei pentru un cuplu.
- Așadar, care sunt soluțiile? Mai există viață de cuplu după infidelitate? Da, există! Totul este să ținem
cont de câteva repere fundamentale și să fim atenți la atitudine, la modul cum acționăm și la modul cum
NU reacționăm.

SOLUȚIA 1 – COMUNICAREA

- Prin comunicare nu se înțelege simplul fapt că mai vorbim cu celălalt după ce am descoperit că
ne-a fost infidel. Desigur, chiar și acest lucru poate să pară un mare efort, mai ales în focurile
momentului, când tocmai am aflat și nu ne vine să credem
- Nu la acea definiție a comunicării ne referim, ci la actul curajos și matur de a vorbi efectiv despre
ce s-a petrecut.
- În tumultul acela de emoții, de gânduri care mai de care mai sumbre, mixul de frică, furie,
deziluzie, confuzie, revoltă, vinovăție, oamenii au toate șansele să tragă concluzii greșite sau să
acționeze din impuls, pentru că își imaginează situația și o deformează sub impulsul acestor
emoții copleșitoare și necontrolate
- De exemplu, o femeie înșelată își poate imagina că bărbatul a mers cu alta pentru că nu o mai
iubește sau pentru că vrea să o părăsească (ceea ce, statistic vorbind, este fals)
- Un bărbat care este înșelat va avea o reacție de regulă violentă, fie exterior, fie interior, și va
considera că femeia l-a mințit întotdeauna, că nu este persoana care el credea că ea este când
au început relația, sau, va considera că totul e din vina lui, pentru că nu e suficient de bun, de
frumos, de bogat etc (aoici pot interveni multe programe subconștiente de autosabotare și
autominimalizare care s-au format în copilărie)
- Pentru a evita aceste scenarii care se declanșează aproape sigur, primul pas este să vorbim, să
comunicăm despre ceea ce s-a petrecut.
- Ingredientele de bază pentru ca această discuție să fie un succes și să creeze un fundal favorabil
vindecării relației sunt sinceritatea și acceptarea. Ce a fost, a fost, nu are sens să ne chinuim cu
gânduri de genul „nu pot să cred ce ai făcut” și nici să ne învârtim în jurul adevărului. Situația e
reală și evidentă. Tot ce putem face este să o clarificăm, să o înțelegem. Înțelegerea diminuează
atitudinea rea ctivă și ne face lucizi și capabili să luăm decizii conștient și responsabil în relație

REPERE PENTRU O COMUNICARE ARMONIOASĂ ȘI FRUCTUOASĂ ÎN PROBLEMA INFIDELITĂȚII:

a. Cel care a fost infidel:

- E necesar să fie deschis și să împărtășească ce anume l-a făcut să caute fericirea într-o altă
relație. Sigur, este o adevărată „aruncare în gol”, să îți expui toate intimitățile și toată dinamica
sufletească în fața unei ființe care în acele clipe este supărată pe tine , însă e un gest care poate
reclădi rapid intimitatea și mai ales încrederea
- Nu este vorba de o autoînvinovățire, ci doar de a oferi acces ființei iubite la acele laturi ascunse
ale sufletului său, acea zonă neunoscută care e o imensă sursă de insecuritate, odată ce s-a aflat
despre infidelitate
- Această mărturisire sinceră și dialogul deschis despre ce s-a întâmplat, ce a gândit sau ce a simțit
persoana infidelă etc are efectul de a dezamorsa mecanismul dezamăgării și șocul partenerului
înșelat, astfel încât să nu se repeadă la concluzia sumbră „nu ești cum credeam. Nu te mai
recunosc”
 b. Cel care a fost înșelat
- E foarte important ca cel care e așa-zisa victimă a infidelității să fie foarte atent la reacțiile sale,
pentru că într-o astfel de situație, pe el/ea pică „greul” primei etape de reconciliere
- Încomunicarea cu partenerul, atuncicândvorbescdesprece s-a petrecut,
esteimpotantsăurmăreascăsăîlasculte, săînțeleagămotiveleceluilalt. Este crucial ca dorința de
armoniesă fie mai mare decâtdorința de dreptate
- Un mic truc util în această direcție este să îl asculte pe partener ca și cum ar fi o persoană pe
care abia acum o cunoaște, și pur și simplu să îi descopere universul interior, fără a mai căuta să
îl judece sau să îi impute ceva
- Bineînțeles, nu este ușor, să îl asculți pe celălalt cu calm atunci când te simți rănit și îți vine să îi
spui vreo două, însă e o atitudine mult mai constructivă atât pentru cel rănit, cât și pentru
relație (pe de o parte, cel care e rănit poate să își modifica punctul de vedere și să se pună în
locul celui infidel care, chiar dacă a greșit, a acționat din alte motive decât cele de care de obicei
este bănuit la început. Pe de altă parte, simplul fapt că este ascultat și că i se oferă șansa să
spună ce are pe suflet înseamnă pentru cel infidel un mare pas înainte în reconstruirea încrederii
în partener și chiar îl poate ajuta să se deschidă din nou și să prețuiască ființa iubită)
- Este bine ca în această discuție, cel înșelat mai mult să asculte și să pună întrebări, nu neapărat
sp trag concluzii, pentru ca celălalt să nu se simtă încolțit sau condamnat (pentru că tentația de
a îl condamna va fi mare)

- Cei doi pot face împreună chiar o retrospectivă a perioadei de criză sau a perioadei mai puțin
plăcute din relație, care de regulă precede infidelitatea, și își por clarifica reciproc unele lucruri
pe care până atunci le era teamă să le spună sau să le ridice la fileu

- Regula de aur este să existe un dialog deschis și politicos, fără mânie și fără părtinire

- Comunicarea nu înseamnă doar ce spunem verbal, ci și tot ceea ce ține de mimică, postură a
trupului, etitudine corporală, ton al vocii. E important cînd discutâm subiectul spinos al
infidelității să stăm unul lângă celălalt, sau față în față dar aproape. Tonul e cel mai bine să fie
unul al unei conversații normale, nu prevestitor de scandal. Oamenii comunică sincer și cu
acuratețe atunci când se simt în siguranță și când simt că mediul este prietenor sau cel puțin
neutru.

SOLUȚIA 2: AMINTIȚI-VĂ DE CEEA CE E BUN ȘI FRUMOS ÎN RELAȚIE

- În perioada de recuperare după o criză cauzată de infidelitate, e aproape garantat că atmosfera

în cuplu va fi oarecum sumbră sau alb-negru: unul este rănit și s-a simțit trădat iar celălalt se
simte vinovat și nu știe cum să se răscumpere
- Tendința este ca partenerul înșelat să se focalizeze atunci pe defectele celuilalt sau să
accentueze ideea că celălalt i-a trădat încrederea și l-a făcut să sufere. Este o autovictimizare
justificată, dar inutilă.
 - În această perioadă, mult mai bine ar fi să ne amintim de tot ce ne place unul la celălalt, de
calități, de primele întâlniri, de momentele noastre frumoase împreună, de momentele când am
râs cu lacrimi sau când am trăit clipe foarte fericite împreună
- Orice criză relațională creează un reset, curăță terenul psihoemoțional din cauza intensității.
Problema e că oamenii, fără să realizeze, plantează semințe rele pe acel teren, metaforic
vorbind. Odată ce criza a trecut și a fost discutată, decât să rememorăm ce greu a fost, e mult
mai bine să ne amintim de tot ceea ce e minunat și frumos în acea relație – în general constatăm
că avem mult mai multe motive să ne bucurăm de relație decât avem motive să fim nemulțumiți
- Astfel se poate reface puntea afectivă dintre cei doi, iar această punte va fi exact ceea ce avem
nevoie ca să trecem dincolo de acea criză în cuplu, să mergem mai departe împreună.

SOLUȚIA 3: IERTARE ȘI ASUMARE

- Probabil acum deja pare scandalos, dar ambii iubiți au o răspundere (ca să nu îi spunem vină)
atunci când unul, sau amândoi, ajung să aibă aventuri.
- Pansamentul pentru orice rană sau ruptură între parteneri este iertarea: o iertare cerută sincer
și autentic de către cel care a greșit dar și o iertare oferită cu iubire și încredere de către cel rănit
- Este fundamental ca amândoi să își ceară reciproc iertare pentru partea care le-a revenit lor în
declanșarea și avansarea acelei probleme din relație. În felul acesta se blochează și fenomenul
nefast de proiecție reciprocă: fiecare privește în propria ogradă și nu mai are tendința să dea
vina pe celălalt
- A ne cere iertare nu este suficient, este necesr și să ne asumăm lecția învățată. Aceasta
înseamnă să ne recunoaștem fiecare partea de responsabilitate în declanșarea dar și în
rezolvarea crizei.
- Astfel, infidelitatea unuia încetează să mai fie „problema lui” și devine o provocare a cuplului.
- Asumarea răspunderii consolidează încrederea și oferă celui rănit un impuls afectiv care îl face
să fie dispus să mai dea o șansă relației, iar pe cel care a greșit îl ajută să se maturizeze lăuntric și
îi oferă un suoprt solid pentru a își modifica modul de a pune problema astfel încât să nu mai
repete greșeala