1.

Biblia ne vorbește despre faptul că la început Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și
asemănarea Lui.
„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;”

Folosirea pluralului nu este întâmplătoare. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu trinitar, El

este esența unității, iubirii, cooperării și compasiunii.
Iar noi, fiind creați după chipul și asemănarea Lui, am fost creați pentru relație. Am fost
creați pentru relație cu El -în primul rând, apoi am fost creați pentru a trăi în relațiile
noastre, iubire, unitate, armonie, compasiune, acceptare.
Și, dacă înțelegem modul în care funcționează creierul nostru, vom înțelege că în mintea
noastră de oameni căzuți în păcat, există o luptă permanentă între creierul pe care oamenii
de știință îl mai numesc CREIER REPTILIAN (sau creier vechi) și ”Creierul nou” sau NEO-
CORTEX . Între structurile corticale și cele subcorticale.

”Creierul vechi” reprezintă acele structuri din creierul nostru al căror unic scop este
supraviețuirea.
Tot ce ne interesează atunci când funcționăm din aceste zone sunt nevoile noastre de bază,
iar emoțiile care ne alimentează să funcționăm sunt FURIA – agresivitatea și Frica.
Încă mai credeți că omul prin esența lui este bun?
Știința ne arată că omul are o înclinație neurologică și biologică spre agresivitate și ostilitate
și putem vedea asta la foarte scurt timp după căderea în păcat. Prima crimă din istorie a fost
comisă de unul dintre oamenii care a fost cel mai aproape de idealul de om creat de
Dumnezeu.
Ce șansă avem noi astăzi?
1.2.
Știința arată că practicile spirituale, au rolul de a suprima în creier tendința de a reacționa
ostil, furios și din frică, iar Biblia este plină de învățături care susțin ceea ce oamenii de
știință abia acum descoperă.
Atunci când omul nu cultivă o relație autentică cu Dumnezeu, atunci când uităm sau
omitem să contemplăm măreția și iubirea Lui, atunci când credem în mândria
noastră că ne descurcăm și că noi știm mai bine…ne privăm de cel mai mare dar pe
care Dumnezeu ni-l poate oferi: o dezvoltare armoanioasă a creierului și o înnoirea a
minții care ne ajută să fim mai compasivi, mai răbdători, mai blânzi, mai pașnici, mai
temperați…adică roadele Duhului, nu?

Întrebări de meditație:

 În ce fel las furia și agresivitatea să îmi conducă viața? (pauza)

 Care este zona din viața mea în care simt că frica mă paralizează? (pauza)

 Ce mă tem că s-ar întâmpla în viața mea dacă aș îndrăzni să fac lucrurile diferit?

 Dacă aș ȘTII fără urmă de îndoială că Dumnezeu are grija de mine, că mă iubește
chiar dacă aș eșua, că e acolo să mă prindă dacă voi cădea și că NU AM CUM SĂ ÎL
DEZAMĂGESC…cum aș privi acea situație?
2.1.
Contemplarea lui Dumnezeu ne schimbă creierul într-un mod profund, așa cum nu o face
nimic altceva, pentru că întărește o serie de circuite neuronale specifice care permit
empatia și conectarea socială și care inhibă emoțiile negative și distructive. – exact acele
circuite neuronale de care avem nevoie pentru a rezolva și aplana conflictele din viața
noastră.
Iar asta se întâmplă prin NEURO - PLASTICITATE - neuroplasticitatea este capacitatea
creierului de a se restructura în răspuns la evenimentele din mediu.

Când privim la Dumnezeu și contemplăm ceea ce este El, când căutăm să Îl cunoaștem și să
îl înțelegem, creierul nostru se ”recablează” în așa fel încât devenim mai cooperanți, mai
pașnici, mai empatici, mai blânzi, mai răbdători.
Ce legătură are neuroplasticitatea cu Dumnezeu?
Neuroplasticitatea este darul lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru că este mecanismul fiziologic prin care se poate realiza ceea ce spune Biblia în
Romani 12:2 ”transformați-vă prin înnoirea minții voastre”.
”Transformați-vă” este o poruncă. Implică o acțiune și o intenție din partea noastră.
Știința dovedește în mod repetat faptul că atunci când contemplăm un subiect atât de
profund și de complex cum este Dumnezeu și lucrarea Lui, activitatea neuronală crește
exponențial, creând noi legături neuronale și deconectând legături neuronale vechi.

Și, dacă alte tehnici din psihologie și neuroștiință promit să schimbe structura creierului în
timp îndelungat de practică perseverentă, studiile arată că rugăciunea și meditația asupra
Creatorolui nostru reușesc să creeze instant legături neuronale solide, favorizând
neurogeneza – adică nașterea de noi neuroni.
Filipeni 4:8
Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce
este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice
laudă, aceea să vă însuflețească
2.2

Biblia este plină de îndemnuri la meditație și contemplare – Dumnezeu vrea să urcăm de la

nivelul creierului vechi – centrat pe supraviețuire, la cel nou, care Îl are în centru pe Isus și
iubirea dovedită prin jertfa lui.

Pavel ne spune în Efeseni 4:17

Nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor! Ei au mintea întunecată şi sunt

despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o
urmare a împietririi lor(...) Dar voi Aţi fost învăţaţi, în ce priveşte felul vostru de
viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se perverteşte după poftele
înşelătoare, să vă înnoiţi în atitudinea minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel
nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia care vin
din adevăr.

Întrebare de meditație:
Cât de des mă gândesc într-o zi la Dumnezeu, la ceea ce ESTE El, la ceea ce a făcut pentru
mine și la ceea ce promite că va face?
Mă raportez la Dumnezeu ca la un duh fermecat care îmi indeplinește dorințele sau ca la o
persoană iubită pe care o admir, o laud și caut să nu o rănesc?
Profit eu de darul pe care mi-l oferă Dumnezeu, acela de a deveni, prin Isus un om nou? Sau
încerc să cârpesc prin puterile mele omul vechi?

Rugaciune: Doamne, atunci când mă simt copleșit de frică, furie sau alte emoții negative,
ajută-mă să urc mai sus, să urc la Tine, să meditez la Ceea ce EȘTI TU, la caracterul Tău și să
mă molipsesc de Tine! Amin
3.1.

Creierul nostru funcționează în așa fel încât el nu este interesat de realitatea obiectivă.

În plus, el nici nu cunoaste diferența între realitate și imaginație.

Creierul nu face o poză fidelă a realității obiective, ci selectează câteva indicii din mediu, ca piesele
de puzzle, iar golurile le umple cu fantezii, imaginație, credințe și idei pe care deja le are
înmagazinate.

Creierul poate vedea lucruri care nu sunt acolo sau poate sa nu vadă lucruri care sunt fix în fața
noastră.

Această ambiguitate neurologică ne permite să creăm în mintea noastră lumi diferite de lumea reală,
dar ne permite și să îl lăsăm pe Dumnezeu să ne descopere lumea altfel față de cum o percepem noi
prin simțurile și prin creierul nostru.

> Satan știe cum funcționează creierul nostru si se folosește de această ambiguitate neurologică

pentru a planta semințe in mintea noastra, lasand in grija creierului nostru restul…😊

Ai impresia ca viata ta e buna? Ca esti binecuvantat si nu iti lipsește nimic?

Vine cel rau si aranjează lucrurile in asa fel încât sa iti distragă atentia de pe ceea ce e bun exagerând
răul din viata ta atât de mult încât sa te faca sa crezi ca toata viata ta e rea, ca totul e greu si fara
speranța.

Iluzii. De asta se folosesc magicienii si iluzioniștii…iar Satan e maestrul iluzionist.

De mii de ani si-a perfecționat tehnicile in asa fel încât manipulează creierul sa lucreze împotriva
noastră. Ne face sa ne autosabotăm, pt ca apoi sa meargă înaintea lui Dumnezeu cu pâră si cu
condamnare.

Dar trucurile lui sunt aceleasi de mii de ani, iar jertfa lui Isus le-a demascat.

”Lumina strălucește in întuneric, iar întunericul nu a biruit-o.”

Va Invit sa ne gândim… Care sunt minciunile pe care mi le șoptește Satan in ureche? Despre mine,
despre cei de lângă mine, despre viata mea?

 Imi spune ca nu sunt suficient de…?

 Ca nu merit? Ca eu nu pot?
 Imi spune ca Dumnezeu nu ar putea niciodată sa folosească un om ca mine?
 Mă face sa văd doar lipsurile din viata mea?
 Mă face sa mă văd mic si neînsemnat? Sau mă face sa cred ca sunt mai bun decât cei de
lângă mine?
 Ca cel de lângă mine nu mă merita?
 Ca eu sunt iubit si el nu, sau că ar fi si el daca ar face ce fac eu?
 Mă face “mintea mea” sa văd doar piedici
 Doar uși închise in viata mea?
 Mă face sa cred ca viața mea e un labirint fara ieșire, iar viata celorlalti un câmp deschis cu
flori?
  Ce îmi spune Satan că nu pot face? Ce-mi spune Satan ca nu pot fi? Ca nu e pentru mine? Ca-
i prea devreme sau ca-i prea tarziu?

4. 1
Creierul nostru construiește diferite Hărți mentale care ne ajută să navigăm prin viață.
Una dintre aceste hărți mentale este subconștientă și este concentrată pe supraviețuire –
pe cum văd lumea prin lentilele luptei pentru supraviețuire.
A doua hartă este una construită în mod conștient – și reprezintă modul în care ALEG să
interpretez realitatea.

Regulile jocului când folosim harta supraviețuirii sunt competiția, agresivitatea, frica,
ostilitatea, centrarea pe sine și pe nevoile mele în defavoarea celorlalți, iar câștigul suprem
este cucerirea de teritorii sau protejarea de atac.
Cum? Prin luptă sau prin fugă.
Când funcționez din zona aceasta, am două opțiuni de poziționare: fie în apărare, fie în atac.
Nu este loc de alianțe și tratate de pace, iar când apar, tratatele de pace se termină cu
atacuri pe la spate, complot și trădare.
4.2.

Vă amintiți de cele două ”creiere”? Cel vechi – reptilian și cel nou - Neocortexul?

Creierul vechi, reptilian este interesat de supraviețuire și pentru supraviețuire face apel la instinct.

Nu e așa că privim altfel acum ispita șarpelui din Eden?

Și nu e interesant că Satan e portretizat în biblie ca o reptilă?

De la șarpele șiret din Geneza la Balaurul fioros din Apocalipsa, șiretlicul pe care îl folosește de mii de
ani încoace este să încerce să ne convingă că suntem mult mai câștigați dacă funcționăm sub nivelul
la care ne cheamă Dumnezeu și mai ales să ne convingă că putem să trăim fără comuniunea intimă
cu EL.

Iar pentru asta face apel la instinct.

Eva a fost amăgită și a lăsat ”creierul reptilian” să decidă.

A poftit, și-a dorit mai mult, a pus la îndoială limita clar trasată de Dumnezeu și a nesocotit ceea ce îi
spusese soțul ei și Dumnezeu (să ne amintim că porunca de a nu mânca din pom i-a fost dată lui
Adam, înainte ca Eva să fie creată în grădină).

Adam, însă a ales conștient.

A ales să mănânce, a ales să se ascundă, a ales să se deresponsabilizeze aruncând vina pe soție.

Vedem, deci că și creierul reptilian și creierul rațional ne pot face să cădem.

Dumnezeu ne atenționează de nenumărate ori în Biblie, cerându-ne să fim treji și să veghem.

El nu ne cere să facem cearcăne de nesomn, ne cere să cultivăm capacitățile înalte ale creierului
nostru, iar asta nu putem face decât în relație strânsă cu EL. Lăsând mintea noastră să fie modelată
de mintea Lui.

Și…să nu ne amăgim. Dacă nu e Dumnezeu cel care ne modelează mintea, e altcineva, pentru că
principiul neuroplasticității ne spune că mintea e modelată de informațiile și de oamenii cu care
interacționăm (real sau, mai nou virtual).

Întrebări de meditație:

Ce informații consum? Consum Cuvântul care hrănește și înalță sau rebuturile societății?

Ce fel de oameni am în viața mea și cum arată caracterul lor?

Ce fel de influență sunt eu pentru cei din jurul meu?

În ce fel aleg să funcționez in viața de zi cu zi? Reacționez instinctiv și arunc vina pe exterior pentru
ceea ce simt si fac sau aleg să răspund după modelul pe care Isus ni l-a dat?
5.

Știința ultimelor decenii aduce dovezi de necombătut care arată beneficiile pe care credința și
practicile spirituale le au asupra creierului și bunăstării psiho-emoționale.

Există chiar un domeniu de studiu multidiciplinar numit neuroteologie care studiază relația dintre
creier și religie.

Avem nevoie de știință ca să susținem și să validăm Cuvântul lui Dumnezeu?

Mi-ar plăcea să cred că în locul acesta nu, dar Dumnezeu știe ce avem nevoie pentru a ne întări
credința.

Așa cum Adam și Eva au căzut în plasa șarpelui, alegând pentru întreaga omenire un mod de
funcționare defectuos, Isus, al doilea Adam, ne-a exemplificat cum arată un om care își supune
creierul și facultățile mentale voinței și puterii divine.

Crescând în lume, în Nazaret, un loc din care nimeni nu credea că poate ieși ceva bun, Isus a dovedit
că putem ieși victorioși din lupta care se dă în mintea noastră.

Dar să nu ne amăgim…nu vom putea singuri.

Ispitirea Lui ne arată îndrăzneala șarpelui și lipsa lui de creativitate. Același truc vechi care îi iese de
mii de ani pentru că omul se încăpățânează să lupte singur.

Mărul din Eden devine Piatra din pustie și apelul pe care cel rău îl face la flămânzeala și la pofta
noastră.

Eu după ce flămânzesc?

După atenție? Validare, iubire, respect, admirație, succes, bogății, valoare?

5.2
Șarpele o face pe Eva să se îndoiască de identitatea ei – Dumnezeu zice ca omul a fost creat
după chipul și asemănarea Lui, iar șarpele îi spune Evei că dacă mănâncă din pom VA
DEVENI ca Dumnezeu.
Aceeași strategie de atac a folosit-o cu Isus cand l-a provocat ”dacă ești fiul lui Dumnezeu…”
dovedește-o.
La fel vine și astăzi la noi – Dacă ești cine spune Dumnezeu că ești…dovedește!

Eu ce simt că trebuie să dovedesc lumii că sunt?

Șarpele a distorsionat cuvântul lui Dumnezeu în Eden, a făcut-o în pustie cu Isus și o face și
astăzi.
O distorsionare atât de fină, încât e ușor de trecut cu vederea de o minte neantrenată și
neancorată în Cuvânt.
Eu cât de bine cunosc Cuvântul lui Dumnezeu?

Și nu în ultimul rând, promisiunea măreției independent de Dumnezeu, tentația de ne

compromite puțin pentru un scop măreț… a fost aceeași în Eden, în pustiul lui Isus și e și
astăzi.
Cât de mult sunt eu dispus la compromis?

Dumnezeu nu va cere niciodată să ne compromitem pentru a împlini planul Lui.

În loc de concluzie vă invităm să studiați în timpul dvs. capitolul 2 din Efeseni, care începe astfel:

Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre,

în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii
văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești,
când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai
mâniei, ca și ceilalți.

Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a
iubit,
măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos
(prin har sunteți mântuiți).
El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în
Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în
bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus.

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este
darul lui Dumnezeu.
Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe
care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.

Aceasta este identitatea ta! Nu lăsa frica să te convingă să trăiești o viață sub nivelul la care te-a
chemat Dumnezeu!