SĂPĂTURILE ARHEOLOGICE LA AŞEZAREA D E

TIP OTOMANI DE LA MEDIEŞUL AURIT

T. BADER şi S. DUMITRAŞCU

P
cunoştinţelor noastre despre trecutul îndepărtat al ţinuturilor Săima-
RIN APROFUNDAREA
rului şi pentru a salva o aşezare de tip Otomani înainte de distrugere, în vara
anului 1964 Muzeul de istorie din Satu Mare, în colaborare cu Institutul de istorie
din Cluj, a efectuat o săpătură arheologică în comuna Medieşul Aurit, jud. Satu Mare*.
Aşezarea a fost descoperită şi parţial «săpată» la începutul secolului al XX-lea
de nişte amatori de antichităţi, intrînd oarecum în literatura istorică locală a vremii
în anul 1930, pe teritoriul comunei, fără precizarea locului, a fost găsit un topor de
bronz cu disc, de tipul celui de la Apa 2 , adus la muzeu de inspectorul şcolar Dariu Pop.
în anii 1960—1962, cu ocazia săpării unei gropi de siloz, la locul numit «Ciuncaş»,
de către C. A. F. Potău, au ieşit la suprafaţă fragmente dc vase şi unelte de os, care
au ajuns la muzeul din Satu Mare. Această resemnalare a aşezării a grăbit începerea
săpăturilor, efectuate între 29 mai—15 iunie 1964.
Scopul săpăturilor a fost cercetarea sistematică a unei aşezări din epoca bronzului
în preajma oraşului Satu Mare şi descoperirea unui material muzeistic pentru îmbogăţirea
expoziţiei de bază a muzeului din Satu Mare.
Spre deosebire de aşezările cercetate pînă în prezent3, unde s-au înregistrat niveluri
corespunzătoare fazei Otomani I , cum sînt cele de la Cetăţuia-Otomani nivelul inferior4,
Socodor nivelul inferior1', Periam I — I V e , Sîntion nivelurile I I I — I V 7 şi Toszeg A B , se
pare că aşezarea de la Potău, de la locul numit «Ciuncaş», este o aşezare tipică fazei
Otomani I , in care apar doar unele elemente ale fazei Otomani I I .

* Colectivul i fon formai d i n : Mirera R u m , respon­ I , 1939-1942, p. 33.

sabil. Sever Dumitrascu, Tibcriu Badcr şi Ivan Iurasciuc J
Ne referim numai la săpaturile a căror rezultate au fost
(membri). publicité.
1
Vende Aladar, Sşatmdr edrmfgjt nikora, in S^otmdr 1
Κ . Horcdt, M . Rusu, I . Ordcndich, Sdpdtttrih dt la
tdrmtgjt, p. 402—411; Ştefan M i r a i s , S dl mar (Vrogmenlt Otomani, in Materiale, V I I I , 1962, p. 316; I. Ordcntlich, in
irtoritt fi initierait, aspttlt lotiolt. Contribuţii Ia Intuiţi romântit Dacia, N.S., V I I , 1963, p. 115 si urm.; idem. Sisteme dt forti-
dt la grunija dt rut). Oradea, 193U. p. 75, 11Θ, 126. In aceste fito/ii ΙΑ aft^arta tponimd a tidturii Otomani, comunicare |inuta
luexari, locul numit « C i u n c a s » a Γ α » publicat ca apariinind la Sesiunea de comunicări a muzeelor, Bucureşti, 27—29
comunei Meditau Aurit. I n timpul săpaturilor locul aparţinea decembrie, 1964.
«aiului l'Dtiu S C I V . 16, 1965, 3, p. 592, iar in prezent * Materiale, V I I I , 1962, p. 322; D . Popescu, in Materiale,
aparţine din nou comunei Mcdicsul Aurit. A . Vende descrie I I , 1966, p. 46 ţ i lig. 7.
sumai aşezarea si materialul descoperit (unelte şi arme din c o m * Ibidem; D- Popescu, Die friibe und mittlere Hrorrxe%eit in
de cerb, grîu carbonizat) fi o datează în epoca pietrei (p. 403— SiebenbSrgen, Bucureşti, 1944, p. 54 şi urm.
404). Vasele miniatura, împreuna cu aşezarea, le daieaza în ' I. Ordcntlich. in Daria, N.S., V I I , 1963, p. 115 şi urm.;
epoca bronzului (p. 410). Aceeaşi greşeala comite ţi Şt. M J r o i ş , A . D . Alexandrcscu, în SCIV, V I , 1955, p. 487 si urm.
prelulnd necride datarea dubla a lui Vende, * A . Mozsolics, Die Anigrabungin in 'ïdr^eg im Jabn 19-IX,
1
Ion Berciu, Dtpoqiiul dt βηηχ dt L· l&bitl, în Apii/un, în AttaArtb, 11, 1 - 3 , 1952, p. 65.

www.cimec.ro
12H T I B E R 1 U B A D P . R si S E V E R DUMITRAŞCU 2

Situată la 400 m nord de comuna Potău, aşezarea este tăiată în două de drumul
comunei Potâu-Medieşul Aurit şi sc întinde în dreapta rîului Şeinelu la locul specificat
«Ciuncaş». După tip sc încadrează în categoria aşezărilor în formă dc «insulă», aflate

foiau

I
Fig. 1. — MtJiriul Aurit. Planul aşezării. Sipiturile din anul 1964.

în regiunea joasă a rîului Şeinelu, avînd similitudini cu aşezarea «Cetatea de pămînt» de

la Otomani, cu cele de la Socodor şi Vărşand9.
Cele patru secţiuni şi cinci casete (fig. 1) săpate, în suprafaţă de 220 m, au adus
lămuriri asupra cronologiei aşezării, sistemului său dc fortificaţie, gradului atins de
dezvoltarea forţelor de producţie din comunitatea respectivă şi un material muzeistic
important.
In secţiunea A şi în casetele deschise în partea sudică a acesteia s-au constatat
trei niveluri de locuire (fig. 2), gropi cu resturi menajere unde predominau oasele de
animale şi scoicile de apă dulce Ut/io pictorum, bogate resturi ceramice şi un depozit de
grîu (Triticum dicoecum) carbonizat, aflat sub platforma unei locuinţe. Prelungirea secţiunii A
spre est a tăiat ondulaţia terenului care desparte «insula» de restul aşezării, deplasată
în aceeaşi direcţie. în profil, o dată cu subţierea şi apoi dispariţia stratului de cultură,
apare un gros humus antic de mlaştină care a umplut succesiv şi lent cavitatea adînciturii,
stratul respectiv fiind amestecat cu cioburi.

* Valul, « i n e l u l » consulat la cele irci aţezari de lip reduse a insulei, care era locuita pe roata suprafaţa.
Otomani lipseşte de la « C i u n c a s a p probabil datorita mărimii

www.cimec.ro
 Fig. 2. - Mtdiesul Aurit. Profilul peretelui de nord al casetei
I — I I , cu cele trei niveluri de locuire.

l'/'/'f'l''/'"'

ŢJJ/J^ Pămînt virgin

\ Strat vegetal Platforma III
^Strat de pămînt negru cu resturi de cultura . //
1^7773 Pămîntgălbui cu resturi de cultură
^^Pămlnt brun

Fig. 3. - Uedieşul Aurit. Profilul peretelui nordic al

secţiunii A .

g g g ^ Umplutură cu pămînt negru de mlaştină ^| Pămînt viu

2 3 frm
MM Strat vegetat
V////A Strat de cultură

www.cimec.ro
130 T I B E R I U Β A D E R şi S E V E R DUMITRAŞCU 4

Deschiderea şanţului este de 18 m (fig. 3) şi pune întrebarea daci este o amenajare

artificiala sau numai folosirea configuraţiei terenului, în speţă a unui braţ de scurgere
a rîului care desigur în vechime avea un debit mai bogat. Amenajări artificiale nu s-au
constatat, exceptînd o groapă — poate o capcană — în partea de est a şanţului unde
începe bombarea terenului, neexistînd deci val. Răspunsul la această întrebare nu este
sigur. Verosimilă ar fi ipoteza folosirii terenului şi nu o amenajate exclusiv artificială,
la care desigur s-au adăugat şi Îmbunătăţiri în scop de apărare, executate de membrii
comunităţii. Adîncimea şanţului faţă de nivelul actual al solului este de 1,70—1,60 m,
unde se ajunge la lutul galben nederanjat. De asemenea, a fost dezvelită parţial — extra
şanţ (secţiunea Β şi caseta aferentă) platforma de chirpici a unei locuinţe la 0,35 m
adîncime, imediat sub stratul vegetal, parţial distrusă, a cărei formă nu a putut fi precizată.
Sub Îngrămădirea de chirpici de la 0,40—0,70 m se pătrunde în solul virgin. în partea
sudică a insulei, spre panta bombării rezultată din depunerile succesive (secţiunea D),
au fost tăiate numai două niveluri de locuire, nivelul superior pierzîndu-se treptat spre
margine.
Analiza resturilor de cultură ca; unelte de piatră, os, bronz, lut ars arată gradul
de dezvoltare atins de forţele de producţie în faza de început a epocii bronzului. Legaţi
încă de tehnica prelucrării pietrei, metalul fiind rar şi scump, mai folosesc topoare de
piatră (trei piese) de forma migdaloidă (o piesă), lame din obsidiană şi vîrfuri de săgeată
(fig. 4Jl—3,4) şi rîşniţe de mînă din calcar (trei piese).
însoţitor mai vechi al pietrei, pentru confecţionarea uneltelor, osul este prezent
prin topoare din corn de cerb (5—6 buc), săpăligi pentru grădinărit, sule (fig. 4/7—9),
un dinte găurit de mistreţ, desigur de la o salbă de mărgele 1 0 , şi alte fragmente de oase
în faza de prelucrare.
Uneltele de bronz, mai rare, sînt: un vîrf de lance cu nervură pe mijloc (fig. 4/10)
şi o dăltiţă cu capul romboidal, un ac de bronz (fig. 4/11), restul fiind bucăţi de bronz
nedeterminabile. Din lut ars se confecţionau obiecte caracteristice şi epocilor anterioare,
ca prîsnele, greutăţile pentru războiul de ţesut şi cîteva roţi, probabil de la un car de
cult" (fig. 4/5,6).
Ceramica este lucrată din pastă grosolană cu nisip şi pietriş mărunt ca degresant,
de culoare neagră şi roşcată. Ceramica neagră fină şi cărămizie este mai redusă.
Ornamentele primei categorii sînt striurile (Besenstricb), amprentele textile, brîul alve­
olar sau crestat şi proeminenţele conice. Sporadic apar benzi liniare, spirale, triunghiuri.
Punctele şi liniile incizate decorează mai cu seamă ceramica fină11. între categoria cu
ceramica striată şi cea incîzată cu linii şi puncte nu este vreo diferenţă de nivel, ele
găsindu-se Împreună. Interesant de semnalat sînt rămăşiţele fondului Baden-Coţofeni întîl­
nite în nivelul inferior (pastile pe ceramică, topor migdaloid) sau cioburile care sugerează
contacte cu cultura Vuiedol, răspîndită şi in Cehoslovacia13. La fel striurile, In manieră

" D . Popescu, In Materiale, I I , 1956, p. 45. fig. 4. 5. 6. p. 91, fig. 17/6; Gh. Bichir, Anciens models at chariots
1 1
I . Bona, Clay models of brandi agi Wagons and vbttit dttanterli en Roumanie, în Dacia, N.S., VIII, 1964, p. 67
in tit middù Danubt basin. In AttaArtb, 12, I960, pl. L X V / 2 , ţi urm.
3, 16, 18 ţ i pl. L X V I / 1 8 , 9, 10. Asemenea roţi au foit găsire 1 1
I . Bona, Τbe Early bronze age urn amttery at Kales and
in aria de rasplndire α mai multor culcuri din epoca bron­ lie Ksdes group of lit Natyrer txlturt, In BuUttin du Musti
zului: GILna lU-Schnedcenbcrg, Monteoru, Periam-Pccica, roi Saint hsitnnt, Szekerfchcrvar (Alba Regia), 1960.pl. I V / 3
Wittenberg. D i n cultura Otomani le cunoaştem de la : Otomani ţi pl. V / 3 .
(Cctaruia si Cetatea dc pimint), V î r ţ a n d , Socodor. D . Po­ 1 1
losef Slcutil (Briin), Zwei Fundi tom Btginn der Sie taliont
peam, In hialmaU, I I , p. 1 2 2 - 1 2 3 , fig. 7 5 / 6 - 9 si fig. 76/4 - 6 ; aut Mibrtn, In WPZ, 27, Vicna, 1940, p. 1 6 6 - 1 7 0 ; Paola
M . Rosira In Dacia, I I , 1925, ρ. 402, fig. 2/2, 2a; D . Popescu, Koroscc, Rasprostran/tnosl slawonskt kutturt grupe. In GZM,
Βιτηχιχιίι,... p. 95, rig. 41/1—2; Istoria Româniţi, I, I960, N.S., X V - K V I , 1960, Sarajevo. 1961. p. 150.

www.cimec.ro
 SAPATURILE ARHEOLOGICR D E L A MEDIEŞUL AURIT 131

deosebită desigur, clemente de legătură comune cu cultura Coţofeni şi cu Wietenbcrg-ul

de început1*, sugerează parţial cel puţin o origine comună din acelaşi fond local postneo-
litic, cu variantele şi influenţele primite de fiecare în parte şi în maniera proprie a acestor
două culturi. 90% clin ceramica descoperită este ceramică striată — regulat sau neregulat

Fig. A. - Mtditiid Aurit, Obiecte iJc pbtra, cremene, tw, lue ji l>ninx.

— executată cu un instrument asemănător cu pieptenele sau cu o măturică. Ea apare peste

tot şi la toate nivelurile, aparţinînd fazei Otomani I , împreună cu ceramica ornamentată
cu decor textil, crestături şi brîu la buzele sau sub buzele vaselor, proeminenţe şi brîuri
alveolare sau crestate (fig. 5). Fragmente ornamentate cu benzi sau linii în formă de
arcuri simple sau de ghirlandă, combinate cîteodată şi cu alte motive, triunghiuri, linii
în zigzag, spirale etc., desigur aparţinînd fazei Otomani I I , indică drumul pc care îl
urmau în dezvoltarea lor ascendentă locuitorii aşezării respective (fig. 6). Noile clemente

» K . Jloredi, Dit Wiiitibrrgkullw, in Da,ia, M.S., I V , p. 135.

www.cimec.ro
Fig. 5. — Fragmente ceramice, faza Otomani I .

www.cimec.ro
F i g . 6. — F r a g m e n t e c e r a m i c e c u e l e m e n t e ale f a z e i O t o m a n i I I .

www.cimec.ro
 T I B E R I U B A D E R ţi S E V E R DUMITRAŞCU

vădesc ori o trecere organică spre noul orizont, ori un contact cu alte comunităţi aflate
intr-un stadiu mai avansat de dezvoltare in dialectica culturii In ansamblu. Ceramica
de acest tip provine atît din partea superioară (nivelul II—III) dc pe insulă, cît şi din
locuinţa dezvelită extraşanţ (secţiunea B). Amintim aici şi două fragmente ceramice cane-
late (fig. 6). Se remarcă şi ornamentaţia cu fîşie crestată cuprinsă între două linii, care
se găseşte şi în cultura Wietenberg (fig. 6).

Fig. 7. — Forme de vase.

Clasificarea tipologică a vaselor este destul de grea, datorită faptului că s-au găsit
puţine vase întregi sau întregibile. în general formele vaselor sînt: chiupuri mari de provizii,
străchini, castroane, ceşti în diferite forme, căni cu o singură toartă, vase-strecurătoare,
cupe, fructiere (?), vase în miniatură care imită ca formă vasele de uz casnic (fig. 7). în
general predomină fundul plat, mai rar apare inelul de margine sau cercurile concen­
trice pe fund. O caracteristică comună vaselor este că nu au toarta supralnălţată, ea
începe sub sau la nivelul buzei. Remarcăm două fragmente de vase cu funduri găurite

www.cimec.ro
9 SĂPATURILE ARHEOLOGICE DB LA MEDIEŞUL AURIT
136

aparţinînd vaselor suspendate. Asemenea vase au fost găsite la Socodor şi la

Vărşand » .
Coroborînd analiza ceramicii şi uneltelor cu situaţia stratigrafică a aşezării, reiese c i
aşezarea s-a constituit la început pe insuli (nivelul I), apoi in faza a doua s-a extins
şi în exterior. Astfel, în ceramica nivelului I I apar cioburi cu elemente ce conduc spre
Otomani I I , de acelaşi tip cu cele apărute în locuinţa aflată în exteriorul şanţului. în
acelaşi fel este şi materialul ceramic din nivelul al treilea de locuire. Fiecare platformă
de pe insulă se termină cu un strat de cenuşă peste care se depune un strat de lut galben.
Cauzele acestor succesiuni sînt cele survenite în urma incendiilor întîmplătoare, cît şi,
mai probabil, în urma unor ciocniri între comunităţi. Straturile subţiri de lut galben repre­
zintă platformele-podea ale locuinţelor, iar cenuşa a rezultat din incendierea acoperişurilor
făcute din stuf.
Lipsa unei analize paleontologice (materialul osteologic a fost recoltat integral) nu
ne dă putinţa de a face aprecieri asupra ocupaţiei de bază din aşezare. Marele număr de
oase de animale domestice ori sălbatice ne arată că printre ocupaţii predomina creşterea
vitelor şi vlnatul. De asemenea agricultura este dovedită prin săpăligile şi mai ales prin
griul aflat In această aşezare. La aceasta se adaugi şi pescuitul, avînd în vedere însăşi
caracterul aşezării.
Meşteşugurile casnice: torsul, ţesutul, confecţionarea ceramicii vădesc rolul pe
care îl ocupă Încă femeia în procesul de producţie. Uneltele de bronz sau armele ajută
la încadrarea cronologică, în special vîrfuri de lance care datează faza recentă a aşezării
în perioada mijlocie a epocii bronzului (Bronz B).
tn concluzie se poate spune:
1. Aşezarea de la Medieşul Aurit aparţine fazei Otomani I , atît prin ceramica sa,
cît şi prin uneltele descoperite, ce se pot data în Bronz A, eventual la începutul fazei a
doua a acestei epoci (B) l e . La o distanţă de 400—500 m de aşezare, a fost găsit vestitul
depozit de bronzuri de la Apa, recent datat de Dorin Popescu în faza Reinecke A./ 7 . Aşe­
zarea de la Medieşul 'Aurit care aparţine fazei Otomani I , cu elementele sale din faza a
II-a ce duc datarea aşezării spre sfîrşitul perioadei Bronz A şi în Bronz B, se poate oare
sincroniza cu depozitul de bronzuri de la Apa, datat în faza Reinecke A^? în momentul
de faţă un răspuns sigur la această Întrebate nu se poate da, cercetările preconizate în
viitor sperăm Insă că vor aduce noi contribuţii Ia elucidarea acestei probleme.
2. Existen(a acestei aşezări completează argumentaţia făcută pe baze stratigrafice18
asupra fazelor culturii Otomani, aflate uneori în aşezări diferite (în ce priveşte Otomani
I şi II—III) şi reprezentind etape distincte ale evoluţiei culturii respective. Faza I a acesteia
s-ar putea numi, astfel, faza Medieşul Aurit-Otomani I-Nagyrév A.
3. Este o aşezare de tipul «insulă» din mlaştinile rîurilor noastre din vestul ţării,
a cărei bombare a rezultat din depunerile succesive, în cazul nostru a resturilor culturale.
4. Prin poziţia sa naturală şi prin eventualele amenajări artificiale (şanţ), aşezarea
este de tipul celor întărite, desigur în scopuri defensive, fără a avea amploarea celei de
la Otomani.

D . Popracu, în Materiale, I I . 1956. |>. 66, fig. 26/6. V I , 1962, p. 4 2 9 - 441; idem, Vbtr au broe^eitlieben
" 1. Ordendich, in Datia, N.S., VTI, 1963, p. 115 ţi urm.; Strtitâxle mit Natktnscbtibe, în Dacia, N.5., VII, 1963,
D . Popescu, Asupra tnteputurilor epocii bronzului In România, p. 9 1 - 1 1 4 .
in SCIV, 16, 1965, p. 3 3 2 - 333. " K . HorcrJr, M . R u i u , 1. Ordcntlich, op. lit., p. 322;
1 7
D . Popescu, Asupra unor tezaure ds aur din epata bron­ la fel ceramica Otomani 1 de la Sintana-Holumh, suprapusa
zului, in SCIV, X I I I , 1962, 2 p. 4 0 7 - 4 1 1 ; idem, Zn tieigtn pcslc o aşezare Tisa (sdpïturi inedite Sevei Dumitfascu;
troitznjillicbtn Hor if tradeπ ans "Iransi'ilranieii, în Dacia, N.S. materialele Sc aflA in Muzeul din Arad).

www.cimec.ro
136 T 1 B E R I U B A D E R ei S E V E R D U M I T R A Ş C U 10

5. Ceramica sugerează ipoteza originii acestei culturi din fondul fazei de trecere de la
neolitic la bronz (Baden-Pécel)19, cît şi o origine cvasicomună cu cultura Wietenberg,
aceste două culturi tracice din centrul şi vestul Transilvaniei, estul Ungariei şi Cehoslovaciei20
formînd o masă etnico-lingvistică comună în etapa istorică respectivă.

LES FOUILLES ARCHÉOLOGIQUES DANS L'ÉTABLISSEMENT DE TYPE

OTOMANI DE MEDIEŞUL AURIT

RÉSUMÉ

Pendant l'été 1964, le Musée d'histoire de Satu-Mare, en collaboration avec l'Institut d'his­
toire de Cluj, a effectué des fouilles dans la commune de Medieşul Argintiu (dép. de Satu Mare).
L'objet des recherches était rétablissement de type Otomani, du lieudit «Quncaş» à droite
du ruisseau Seicelul, des deux côtés de la route Potău-Medieşul Aurit, route qui passe par le
milieu de l'établissement.
C'est un établissement dc type ilôt, dont la forme bombée est le résultat des dépôts succes­
sifs des couches de civilisation. L'ilôt este fortifié par sa position naturelle, et éventuellement
aussi par quelques aménagements surajoutés. Dans certains endroits, on a pu constater trois et
dans d'autres, deux niveaux de civilisation.
A part la céramique, on a encore mis au jour des outils en pierre (haches, moulin a bras)
en silex (lames, une pointe de flèche), en os (haches, serfouettes, alênes), en bronze (une pointe
de lance, un petit ciseau, une aiguille), et un terre glaise (toupies, roues).
Du point de vue de l'ornement céramique, on peut distinguer la phase Otomani I , carac­
térisée par des stries, des empreintes textiles, des bandes en relief alvéolées ou i encoches, des
proéminences, et sporadiquement à la phase Otomani I I d'un décor de bandes linéaires en forme
d'arcs, de triangles dc spirales, etc. Parmi les formes, mentionnons les dolia, les écuelles, les
bols, les tasses, les cruches, les vases-passoires, les coupes, les vases en miniature.
Cette céramique suggère l'hypothèse de l'origine de cette civilisation, à partir du fonds
culturel de la phase dc transition du néolithique à l'âge du bronze (Baden-Cofofcm), ainsi qu'une
origine quasi commune avec la civilisation de Wietenberg.
L'existence de cet établissement complète l'argumentation, faite d'après les données sttati-
graphiques, sur les phases et l'évolution de la civilisation d'Otomani.
Cette première phase pourrait donc être nommée: Medieşul Argintiu-Otomani I Nagyrév Α.
L'établissement appartient à la phase Otomani I ct peut être daté, d'après la céramique
et les outils, du début du bronze (Bronze A).

L E G E N D E DES FIGURES

Fig. 1. — Meiiti«l Auril Plan de rétablissement. Fouilles dc 1964.

Fig. 2. — Mriir/ui Auril Coupe de la paroi nord dc la cassette I —11, avec les trois niveaux d'habitat.
Fig. 3. — Mtiitful Auril Coupe de la paroi nord de la tranchée A.
Fig. 4. — Mti'nţul Auril Objets en pierre, silei, os, terre glaise et hronic.
Fig- 5. — Tessons, phase Otomani I.
Fig. 6. • Tenons comprenant aussi des elements de la phase Otomani I I .
Fig. 7. — Formes de vascs-

" Amalia Mozsolira, Lin Btitrag ţur Cbronaiogit tttr uega- 1 — 2, p. 129 — 148, 123— 340.
rhibat l-rfliÎTÎiaţfţr//, curas din lucrările publkatc de eKomis- ™ j . Kabat, Optrtai oiomantkt tnatfi * Bard (Ferlifitalitu
sion fur das Acncolîthiltum und die à k e r c B r o n z e z e » * , Niira, du rillagl olomanun it Barra prù Karitt), in AR, V I I , 6, Praha,
19S8, p. 1 7 7 - 1 7 9 ; D . Popescu, op. til.. In SCIV, 16, 1965. 1955, p. 7 4 3 - 7 4 5 .

www.cimec.ro