The-Pneumatological-Dimension-Of-Communication-And-Communion-In-Father-Dumitru-St%c4%83niloae-S-Thinking - Content File PDF

You have downloaded a document from
The Central and Eastern European Online Library
The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers
Source: Altarul Reîntregirii
The Altar of the Reunification
Location: Romania
Author(s): Alexandru Mălureanu
Title: Dimensiunea pnevmatologică a comunicării şi a comuniunii în gândirea Părintelui Profesor
Dumitru Stăniloae
The pneumatological dimension of communication and communion in Father Dumitru
Stăniloae’s thinking
Issue: 2/2014
Citation Alexandru Mălureanu. "Dimensiunea pnevmatologică a comunicării şi a comuniunii în
style: gândirea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae". Altarul Reîntregirii 2:33-52.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=319585
CEEOL copyright 2024
Dimensiunea pnevmatologică a comunicării

şi a comuniunii în gândirea
Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae
Alexandru MĂLUREANU*1
Abstract: The pneumatological dimension of communication

and communion in Father Dumitru Stăniloae’s thinking. Father
Dumitru Stăniloae attributes a special role to the Holy Spirit, a special
mission in communicating the Divine life for human deification.
According to Father Stăniloae, the Holy Spirit is the Spirit of
communion and the communicator of Trinitarian love for human
being. Holy Spirit’s work implies as a fundamental activity, the
personal communication of holiness and the possibility of deification.
At Pentecost – Feast of communion and unity in diversity – the Holy
Spirit is revealed as One who perfected the communication and
communion of love between God and man, as a Spirit of communion
and unity, being in this perspective the principle of unity and
communion in Church. Communication of the Holy Spirit’s grace
also involves the free cooperation of human being in order to achieve
communion with God.
*1
Inspector in the Theological-Educational Sector of the Romanian
Patriarchate.
33

Alexandru MĂLUREANU
Keywords: Pneumatology, Pentecost, communication,

sanctification, communion, unity, diversity, theosis
Duhul Sfânt – Desăvârşitorul comunicării şi al comuniunii

de iubire dintre Dumnezeu şi oameni
Între Dumnezeu şi creaţie există o legătură de comuniune,

datorită energiilor divine necreate. În virtutea acestei comuniuni,
creaţia ,,ascende spre Dumnezeu, în Hristos şi Biserică, prin lucrarea
transfiguratoare a Duhului Sfânt”1. Această unire la care suntem
chemaţi neîncetat este ,,o comuniune cu Dumnezeu prin energiile
Sale, o comuniune prin har”2.
Starea de comuniune din cadrul Sfintei Treimi se comunică nu
doar prin Hristos, ci şi prin Duhul Sfânt, ,,faţa întoarsă spre lume a
lui Dumnezeu sau capătul dinspre lume al lui Dumnezeu; Lui îi este
proprie exprimarea desăvârşită a comuniunii treimice desăvârşite, de
El atârnă şi împlinirea atotunităţii sau a reunificării tuturor prin Fiul,
în Tatăl. Prin venirea Lui întru noi, prin trupul jertfit şi îndumnezeit al
lui Hristos, Cel care-L trimite în lume, Duhul ne configurează drept
sălaş sau casă sau biserică a Sfintei Treimi, coborâtoare prin Hristos
la noi, ca să ne înalţe în odihna veşnicei comuniuni din Împărăţia lui
Dumnezeu”3.
Părintele Stăniloae atribuie Sfântului Duh un rol special
în comunicarea vieţii dumnezeieşti, afirmând că: ,,El comunică
mai întâi naturii umane puterea de a primi subzistenţă în Persoana
1
Tache Sterea, Dumnezeu, omul şi creaţia în Teologia Ortodoxă,
în,,Ortodoxia”, Anul XLIX, nr. 1-2, Ianuarie-Iunie, 1998, p. 10.
2
Gheorghe Chişcă, Ideea de comuniune în Ortodoxie, în ,,Ortodoxia”, Anul
XXI, Nr. 3, Iulie-Septembrie, 1969, p. 407.
3
Ştefan Buchiu, Părintele Profesor Dumitru STĂNILOAE – Teologul
comuniunii, în ,,Glasul Bisericii”, nr. 1-2, 1995, p. 73.
34

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...
Cuvântului prin biruirea legilor naturii care se repetă. Dar această

forţă spirituală nu e decât acolo unde există o comuniune deplină.
Duhul Sfânt comunică naturii umane puterea de a învia prin biruirea
din nou a legilor naturii. Duhul comunică această putere spirituală
pentru că e Duhul comuniunii, iar comuniunea deplină nu e decât
acolo unde e depăşită doimea. Dacă o persoană, necomunicând fiinţa,
pierde certitudinea existenţei, pierzându-se în natură, două persoane
riscă de asemenea să se scufunde în monotonie sau în natură, în
comunicarea exclusivă, închisă, egoistă dintre ele. Numai existând
trei persoane se poate menţine o continuă împrospătare atât pentru
fiecare, cât şi pentru două câte două dintre ele. Numai existând trei
persoane, ele nu se confundă una cu alta sau nu se rup total una de
alta. Numai o a treia persoană menţine între două persoane, care se
pot schimba ca partenere, unitatea distinctă şi lărgimea iubirii. Numai
prin depăşirea doimii, viaţa e cu adevărat bogată, iar în Dumnezeu,
nelimitată. Hristos primeşte Duhul ca om pentru că este primit ca
om în comunitatea perfectă a Treimii, pentru ca prin El şi noi să fim
primiţi în acea comunitate prin har”4.
Duhul comuniunii este astfel, comunicatorul iubirii treimice
faţă de oameni: ,,Numele Duhului Sfânt este asociat atât de mult cu
iubirea, întrucât el e semnul iubirii depline în Dumnezeu... Prin Duhul
Sfânt, iubirea Treimii se dovedeşte cu adevărat sfântă... De aceea,
numai prin Duhul Sfânt se răspândeşte iubirea divină în afară... Eu-
rile create sunt ridicate la nivelul de parteneri ai dialogului cu Tatăl
şi cu Fiul, prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt reprezintă putinţa întinderii
iubirii dintre Tatăl şi Fiul la alte subiecte şi în acelaşi timp, dreptul unui
al treilea la dialogul iubitor al celor doi, drept cu care El învesteşte
subiectele create”5.
4
Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
2003, p. 89.
5
Ibidem, pp. 321-322.
35

Prin Duhul Sfânt ni se comunică viaţa iubitoare şi comunicatoare

a Sfintei Treimi. Părintele Stăniloae, definind Sfânta Treime ca
structura supremei iubiri, susţine că prin puterea dumnezeiască a
Duhului Sfânt se comunică ,,Treimea iubirii revărsate cu generozitate
peste creaturi. Duhul arată generozitatea dumnezeirii. Prin Duhul ni
se comunică viaţa dumnezeiască plină de iubire a Tatălui şi a Fiului,
pentru că Duhul înseamnă comunicarea acestei vieţi şi în Treime”6.
Duhul Sfânt creează astfel şi comuniunea dintre oameni şi comuniunea
oamenilor cu Dumnezeu pentru că în El este ,,comunitatea necontopită
a întregii Treimi… Unde un om poate comunica o credinţă şi altul
o primeşte, acolo lucrează Duhul Sfânt între ei doi şi între ei şi
Dumnezeu”7.
În viziunea Părintelui Dumitru Stăniloae, taina comuniunii între
persoane se caracterizează însă şi printr-un aparent paradox: ,,unirea
şi menţinerea persoanelor prin ea. Iubirea între persoane realizează
unirea maximă între ele, dar, în acelaşi timp, produce bucuria uneia
de alta şi deosebirea între ele”8.
Lucrarea Duhului Sfânt presupune ca activitate fundamentală,
comunicarea personală a sfinţirii şi putinţa îndumnezeirii. Lucrarea
mântuitoare a lui Hristos vizează firea oamenilor care este recapitulată
în Ipostasul Său, dar lucrarea Duhului se adresează fiecărei persoane
umane. ,,Prin Sfintele Taine, în Biserică, Duhul Sfânt împărtăşeşte în
mod personal, fiecărui om, plinătatea dumnezeirii. Duhul Sfânt este
izvorul sfinţirii, care se împărtăşeşte întreg tuturor, nesuferind însă
nicio împărţire”9. De aceea, Duhul Sfânt nu anulează, ci potenţează,
,,nu desfiinţează pluralitatea sau diversitatea creaţiei, ci înfăptuieşte
6
Tache Sterea, op. cit., pp. 23-24.
7
Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 93.
8
Ibidem, p. 96.
9
Adrian Ioniţă, Hristologia neopatristică în gândirea părintelui Dumitru
Stăniloae, Teză de Doctorat, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Teologie
Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul”, Bucureşti, 2010, p. 24.
36

unirea desăvârşită a tuturor raţiunilor în jurul Raţiunii Supreme,

imprimându-le dinamismul şi întreţinând mişcarea, care uneşte fără să
contopească..., insuflând făpturilor harul care transformă, anticipând
astfel, desăvârşirea finală”10.
Duhul lui Dumnezeu este deci, principiul unităţii şi al comuniunii
din Biserică,întrucât ,,Duhul Sfânt susţine comuniunea între oameni...
ne menţine şi ne desăvârşeşte în adevăr ca pe o singură familie...
Duhul Sfânt este acela care dă Bisericii caracterul de comuniune,
de unitate, de întreg. În Duhul Sfânt se realizeză viaţa adevărată,
comuniunea deplină... Duhul Sfânt se dă în Biserică pentru slujirea
comunităţii şi nu a individului... Duhul Sfânt conceput ca relaţie
între toţi credincioşii şi toate slujirile face imposibil individualismul.
Duhul Sfânt este principiul unităţii, al sobornicităţii, al comuniunii în
Biserică”11.
Iconomia comunicării şi a comuniunii pnevmatologice
Dumnezeu a reluat dialogul cu oamenii prin patriarhi şi

prin profeţi, dar Duhul Sfânt era ,,Cel Care conducea acest dialog,
inspirându-i pe aceştia şi totodată, descoperind oamenilor cuvântul lui
Dumnezeu şi pregătindu-i pentru Întruparea Cuvântului”12. Dumnezeu
a iniţiat, dar a şi permanentizat această comunicare cu oamenii prin
diferite momente din iconomia mântuirii. ,,Mai întâi, Dumnezeu Se
descoperă omului în paradis; comunică cu el prin profeţi, apoi prin
Fiul Său, iar după Înălţarea Sa la cer, vorbeşte prin Duhul Sfânt”13.
Duhul Sfânt ocupă un rol esenţial în revelarea Sfintei Treimi, dar
şi în propovăduirea şi slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. ,,Revelaţia
10
Ilie Ivan, Cuvântul în slujirea mântuirii, Teză de Doctorat, Facultatea de
Teologie Ortodoxă, Universitatea Bucureşti, 1997, p. 101.
11
Gheorghe Chişcă, op. cit., p. 407.
12
Paul Evdokimov, Prezenţa Duhului Sfânt în Tradiţia Ortodoxă, traducere,
prefaţă şi note de Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1995, p. 9.
13
Ilie Ivan, op. cit., p. 17.
37

Treimii este lucrarea Duhului Sfânt... Fără lucrarea Duhului Sfânt,

proorocii n-ar fi putut primi şi vesti mesajul lui Dumnezeu şi nici
astăzi n-ar putea cineva să se numească slujitor al lui Dumnezeu şi să
nu aibă Duhul lui Dumnezeu întru sine. Nu poţi propovădui Cuvântul
lui Dumnezeu, fiind în afara Duhului lui Dumnezeu, căci El este Cel
Care a pus cuvintele lui Dumnezeu în gura proorocilor (Isaia 42, 1)
şi le-a dat lor a grăi, după cum tot El este Cel Care grăieşte întru
noi: Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru care
grăieşte întru voi „(Matei 10, 20)14.
În iconomia mântuirii există o strânsă legătură între Cuvântul lui
Dumnezeu şi Duhul Sfânt, între conlucrarea şi continuarea activităţilor
dumnezeieşti. ,,Duhul vesteşte Fecioarei Maria naşterea Fiului lui
Dumnezeu şi prin El, Cuvântul ia trup din trupul Fecioarei; la Botezul
Domnului, în apele Iordanului, Duhul Sfânt revelează glasul Tatălui
faţă de Fiul; în pustiu, Îl însoţeşte pe Fiul şi-L întăreşte în umanitatea
asumată (Luca 4,1) şi prin Duhul Sfânt, Cuvântul întemeiază Trupul
Său – Biserica”15.
Totodată, Dumnezeu Cuvântul comunică prin Botezul Său,
puterea curăţitoare şi sfinţitoare a Duhului Sfânt, tuturor celor ce se
vor boteza în Numele Sfintei Treimi: ,,Fiul lui Dumnezeu, deşi Se
naşte ca om fără păcatul strămoşesc din Fecioară, deşi primeşte pe
Duhul Sfânt, Cel curăţitor şi sfinţitor încă de la începutul conceperii
Sale ca om, odată cu ea, totuşi, Se botează şi din apă, nu pentru
curăţirea Sa de păcatul strămoşesc şi înnoirea Sa ca om, ci pentru ca
El, Cel curat şi nou, să sfinţească apele prin Duhul Sfânt, ca cel care
se botează din ele să ia din Duhul Lui de om nou, puterea unei vieţi
noi, comunicante, asemenea Lui”16.
Cuvântul lui Dumnezeu restaurează prin Botezul Său, starea
14
Ibidem, p. 100.
15
16
Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1987, p. 171.
38

originară în care Duhul se comunica ,,deasupra apelor”, chemând la

viaţă întreaga creaţie: ,,Duhul Sfânt revine prin Botezul lui Hristos
în mişcarea Sa de la început de deasupra apelor, ca să dea putere
oamenilor să se nască din nou ca persoane în legătură cu Dumnezeu
Cuvântul… dacă atunci Duhul S-a mişcat întâi asupra apelor, apoi
a fost suflat şi asupra lui Adam în particular, acum El se redă întâi
umanităţii lui Hristos, apoi Se mişcă din umanitatea lui Hristos, redând
apelor calitatea de mijloc pentru naşterea din nou a oamenilor în
starea fără de păcat, vie şi uşor comunicabilă, neegoistă de la început,
asemenea lui Hristos ca om. Căci cuvântul din care Se mişca atunci
Duhul Sfânt asupra apelor e acum Cuvântul întrupat. Prin Duhul Sfânt
recreează întâi umanitatea Sa, unită cu Sine în ipostas”17. Dacă prin
Cuvântul Său, Dumnezeu comunică oamenilor iubirea dumnezeiască,
prin Duhul Sfânt, Dumnezeul Treimic desăvârşeşte dialogul dinte El
şi făpturile umane18. Răspunzând chemării divine, noi realizăm un
dialog viu cu Hristos, în Duhul Sfânt,19 Duhul iubirii, al comuniunii
şi al întrepătrunderii20.
Aşadar, Duhul este Cel care ,,face viu cuvântul divin în noi”21.
Prin Cuvântul Său, Dumnezeu a creat lumea şi pe om, iar prin Duhul
Sfânt l-a însufleţit, făcându-l fiinţă cuvântătoare22. ,,Duhul ni-L
comunică pe Hristos, în Biserică… comunică roadele lucrării de
mântuire îndeplinită de Hristos, persoanelor umane. Duhul, în viaţa
personală a fiecăruia dintre noi plineşte ceea ce a fost deja realizat la
17
18
Idem, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1993, p. 45.
19
20
Paul Evdokimov, Ortodoxia, trad. Dr. Irineu Popa, Arhiereu Vicar,
Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, 1996, p. 257.
21
Ştefan Buchiu, Dogmă şi Teologie. Curs de teologie dogmatică şi simbolică
ortodoxă, vol. II, Editura Sigma, Bucureşti, 2006, p. 68.
22
39

nivelul naturii umane de către Hristos”23.

Omul poate deveni biserică doar în relaţie cu Biserica, spaţiul
sacru al comunicării Duhului Sfânt, în comuniune24. Tot astfel şi
cosmosul se poate înnoi şi transfigura doar în relaţie cu Biserica,
centrul liturgic al întregii creaţii25. În afara relaţiei cu Hristos şi cu
Biserica ,,nu este posibilă o reală comuniune a omului cu Dumnezeu
şi în Dumnezeu cu întreaga creaţie”26.
Sfântul Duh are un rol deosebit în ,,întemeierea şi susţinerea
Bisericii ca unitate de comuniune, ca unitate în diversitate”27. ,,În
Biserică, Duhul lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Preaslăvit, îi
încorporează în Sine pe toţi cei care cred în El şi Se uneşte cu ei
în chip desăvârşit”28. Părintele Stăniloae consideră că Duhul Sfânt
înfăptuieşte în mod special comuniunea, ,,ferindu-ne de singurătatea
ucigătoare, de aceea este numit Mângâietorul, pentru că El oferă
totdeauna o comuniune, fiind de-viaţă-făcătorul şi Sfinţitorul”29.
Duhul Sfânt, ca Duh al comuniunii, îi împărtăşeşte fiecărui om
o viaţă deplină de comuniune deoarece ,,aducerea unei noi persoane la
existenţă este opera suflării Sfântului Duh, care-i dă existenţă ca unei
23
Adrian Ioniţă, op. cit., p. 22.
24
Dumitru Stăniloae, Biserica în sensul de locaş şi de largă comuniune în
Hristos, în ,,Ortodoxia”, Anul XXXIV, 1982, nr. 3, p. 341.
25
Idem, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, Craiova, 1986,
p. 27.
26
Gheorghe Popa, Comuniune şi înnoire spirituală în contextul secularizării
lumii moderne, Teză de Doctorat, Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Universitatea Bucureşti, 1998, p. 161.
27
Dumitru Stăniloae, Sfântul Duh şi sobornicitatea Bisericii, în ,,Ortodoxia”,
Anul XIX, nr. 1, 1967, p. 45.
28
Gheorghe Holbea, Teologia Cuvântului, Suport de curs, Master Comunicare
şi Comuniune, Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul”,
Universitatea Bucureşti, 2013, p. 52.
29
Dumitru Stăniloae, TeologiaDogmaticăOrtodoxă, vol. I, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 333.
40

persoane originale şi în comuniune încă inconştientă cu alte persoane

şi cu Dumnezeu treimic, în comuniune iniţială cu părinţii, trăind ei
înşişi în momentul conceperii ei o stare de intensă comuniune… Noua
persoană nu poate exista în afara comuniunii, hrănită din comuniunea
Sfintei Treimi, aflându-şi viaţa adevărată numai în comuniunea cu
altul, care nu poate fi înafara comuniunii cu suprema comuniune”30.
Omul, deşi este autonom, totuşi nu poate trăi şi nu se poate
realiza decât în comuniune cu alţii şi cu Dumnezeu31. Doar prin
eliberarea de egoism şi prin trăirea în permanent dialog cu Dumnezeu,
omul se poate împlini şi mântui: ,,Duhul Sfânt dă puterea deplinei
personalizări prin dezrobirea de slăbiciunile depersonalizante ale
naturii căzute şi prin intrarea în dialogul cu Dumnezeu... Prin Botez,
omul intră în mod personal pe calea unei vieţi umane adevărate, prin
unirea cu Hristos în Duhul Sfânt. Aceasta e o personalizare adevărată
şi deplin comunicantă a lui, prin acceptarea în comun cu ceilalţi, a
calităţii de fiu al Tatălui după har, împreună cu Fiul Cel de o fiinţă cu
Tatăl”32.
Duhul Sfânt îl ajută pe om să conştientizeze această transfigurare
prin Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul fiind şi principiul unirii şi al
comuniunii dintre oameni, ca fii ai lui Dumnezeu: ,,la oamenii care
primesc Botezul, acest rol în unirea şi în conştientizarea faptului
unirii cu Cuvântul, ca oameni noi cu Omul nou, îl are, de asemenea,
Duhul Sfânt. Duhul Sfânt e factorul conştientizării omului despre
ridicarea lui prin El, din viaţa automată sau robită a naturii căzute,
la înnoire prin unirea înţelegătoare (cuvântătoare) cu Dumnezeu
Cuvântul născut ca om nou... Toţi devin fii, rămânând oameni, dar
uniţi cu Fiul Unul-Născut, prin Duhul extins din firea omenească a
30
Idem, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 1987, p. 304.
31
Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic şi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2003, p. 98.
32
Idem,Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei,
Craiova, 1987, pp. 171-172.
41

Lui şi în firea lor, pe care o au comună cu El… El trăieşte umanitatea

asumată ca a Sa şi ea se află în comunicare deplină, în ipostasul Lui,
cu dumnezeirea Lui”33.
Duhul comuniunii ni se comunică aşadar, pentru a ne uni cu
Dumnezeu Cuvântul: ,,pe Hristos Îl experiem ca subiect dumnezeiesc
prin Duhul Său cel Sfânt, Care ni se comunică prin toate cuvintele şi
actele şi înfăţişările Sale. Acest Duh ne uneşte cu subiectul tainic şi
indefinibil al lui Hristos, prin toate cuvintele şi actele Lui”34.
După Înălţarea lui Hristos la cer, Duhul Sfânt continuă lucrarea
Cuvântului, făcându-L totodată, prezent pe Dumnezeu Cuvântul,
pentru toate generaţiile următoare. ,,Duhul care ni Se comunică din
Hristos ca persoană face în acelaşi timp deplin evident pe Hristos ca
persoană”35.Dacă Mântuitorul Hristos este Cel care ,,începe acţiunea
de mântuire a neamului omenesc - începutul reaşezării omenirii în
dialog comunional de iubire cu Dumnezeu; Duhul Sfânt continuă
această lucrare, prin acţiunea de sfinţire a lumii, făcându-L prezent pe
Hristos, în alt mod, supraistoric, mai puţin vizibil, dar mai eficient”36.
Doar împărtăşindu-ne de harul Sfântului Duh putem fi în
comuniune cu Hristos ,,pentru că numai înduhovnicindu-ne neîncetat,
ne unim mai deplin cu Hristos, încât viaţa în Hristos este totuna cu
viaţa în Duhul Sfânt”37.
33
34
Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Editura
2003, p. 126.
35
Ibidem, p. 207.
36
Liliana Aron Ene, Conceptul ortodox de comuniune, vol. I, Editura Tiparg,
Argeş, 2011, p. 44.
37
George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Ediţia a treia, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2000, p. 260.
42

Cincizecimea – Praznicul comuniunii şi al unităţii în

diversitate
Cincizecimea reprezintă ,,începutul istoric al Bisericii, dar şi

începutul actualizării vocaţiei originare a omului şi a întregii creaţii de
a deveni Biserică a lui Dumnezeu-Cuvântul, adică loc al comuniunii cu
Dumnezeu-Treime”38. Praznicul Cincizecimii poate fi privit ca darul
comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii, pentru că ,,Duhul Sfânt, Duhul
comuniunii în Sfânta Treime, voieşte să extindă această comuniune
sau unitate în iubire şi la oamenii creaţi după chipul Fiului, pentru
ca şi ei să răspundă împreună cu Fiul la chemarea plină de iubire a
Tatălui”39.
Lucrarea Duhului Sfânt asupra omului este personală, dar şi
relaţională, unitatea pnevmatologică nepresupunând o uniformizare,
ci o afirmare a propriei vocaţii, în diversitatea darurilor Duhului
Sfânt, adică în comuniunea eclesială. ,,La Cincizecime, Duhul a
apărut sub formă de limbi de foc, despărţite unele de altele, care se
aşează pe fiecare din cei de faţă, pe fiecare mădular al Trupului lui
Hristos. Aceasta nu mai este o comunicare a Duhului către Biserică
în calitate de Trup. Această comunicare este departe de a fi o funcţie
a unităţii. Sfântul Duh se împărtăşeşte persoanelor, însemnând pe
fiecare membru al Bisericii cu o pecete a raportului unic şi personal
cu Treimea, devenind present în fiecare persoană”40.
38
Gheorghe Popa, op. cit, p. 159.
39
Ştefan Buchiu, Părintele Dumitru Stăniloae – teolog al iubirii dumnezeieşti
(triadologie – hristologie – pnevmatologie), în ,,Implicaţiile Pastorale şi
Misionare ale Teologiei Mistice a Părintelui Dumitru Stăniloae”, Lucrările
Conferinţei pastoral-misionare de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia
Bucureştilor, Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei,
Bucureşti, 2013, pp. 36-37.
40
Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. Vasile
Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 197.
43

O harismă specială a Duhului Sfânt, manifestată în Biserica

primară, era glosolalia sau comunicarea în limbi străine, cu scopul
de a vesti mesajul Evangheliei întoată lumea: ,,Şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea
lor Duhul a grăi” (FapteleApostolilor 2, 4). Această comunicare a fost
punctuală şi posibilă doar într-un anumit context, acela al propovăduirii
Cuvântului lui Dumnezeu la începutul Bisericii, la Pogorârea Duhului
Sfânt. Glosolalia nu este aşadar, continuă şi actuală, ci o harismă
excepţională, întâlnită doar în perioada de formare a comunităţii
creştine.
Cincizecimea rămâne praznicul comuniuniişi al valorificării
darurilor în diversitate, prin lucrarea de comunicare şi de personalizare
a Duhului Sfânt: ,,din Trupul înviat şi înălţat al lui Hristos, va
iradia, începând cu ziua Cincizecimii, harul Duhului Sfânt asupra
oamenilor şi asupra cosmosului întreg”41, conducând astfel, ,,întreaga
creaţie la incoruptibilitate şi la transparenţă, adică la o maximă
transfigurareşicomunicabilitate între personae prin Duhul şi la o totală
personalizare a cosmosului în Hristos şi în oameni”42.
Praznicul Cincizecimii se actualizează permanent, în Biserică,
prin Pogorârea Duhului Sfânt asupra noastră. ,,Noi intrăm într-o
legătură cu Hristos cel viu şi acum. Duhul lui Hristos sau harul Lui
coboară şi acum de sus, la fiecare botez, într-o continuă Cincizecime”43.
Duhul Sfânt – Duhul comuniunii şi al unităţii
Duhul ca ipostas fiind ,,Duhul unificării celor cu daruri diferite,

este Duhul comuniunii (II Corinteni 13, 13) şi Duhul unităţii (Efeseni
41
Gheorghe Popa, op. cit., p. 158.
42
DumitruStăniloae, TeologiaDogmaticăOrtodoxă, vol. II, Editura
2003, p. 187.
43
44

4, 3). Numai pentru că suntem toţi în acelaşi Duh, dar diferiţi între
noi, suntem toţi în Hristos şi avem apropierea în El, de Tatăl (Efeseni
2, 18)”44.
Părintele Stăniloae mărturiseşte că în Biserică, Duhul îi uneşte
pe credincioşi, ca mădulare ale Trupului lui Hristos, ajutându-i să
gândească şi să acţioneze unitar: ,,numai împreună sau în mod sinodal,
Apostolii şi urmaşii lor, luând hotărâri în chestiunile importante de
credinţă, au putut spune: Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă. Ei erau
mulţi, dar Duhul era unul şi în Duhul ei aveau o cugetare unică. Mai
bine zis, numai în legătură cu toată Biserica, în care se află Duhul…
au putut spune aceasta”45.
Duhul Sfânt este Dăruitorul şi Desăvârşitorul unităţii şi al
comuniunii în Biserică, prin oferirea şi valorificarea darurilor
personale ale credincioşilor. ,,Prin darul unuia, Duhul Se adresează
altora. Darul nu are numai o adresă verticală, ci şi una orizontală,
unificatoare. Prin dar, Duhul uneşte pe un om cu altul, îi uneşte pe mai
mulţi întreolaltă, căci e Duhul tuturor, e Duhul comuniunii... Astfel,
Duhul e prezent ca ipostas unitar şi unificator în toată Biserica, ceea
ce înseamnă că şi în fiecare mădular în parte, întrucât respectivul
rămâne mădular în Biserică”46.
Duhul stabileşte relaţiile de deschidere sinceră, de iubire curată
şi de comunicare a sfinţeniei, El este cel care-i uneşte pe cei care
,,depăşesc mărginirea lor egoistă şi contrară celorlalţi oameni şi lui
Dumnezeu, deschizându-se cu sinceritate şi cu curăţie comunicării cu
viaţa de iubire nesfârşită şi preacurată a lui Hristos şi, prin aceasta,
unor relaţii de iubire curată cu semenii lor. Duhul Sfânt deschide
pe unul celorlalţi şi-i face să comunice. Duhul e legătura de iubire
între fiecare credincios cu Dumnezeu şi cu semenii săi şi izvorul viu
din care răsar şi cresc în unitate darurile tuturor mădularelor, ca tot
44
Ibidem, p. 331.
45
Ibidem.
46
Ibidem, p. 333.
45

atâtea forme în care-şi pot manifesta iubirea lor faţă de Dumnezeu şi

întreolaltă, ca tot atâtea forme prin care ele se depăşesc pe ele însele,
depăşesc limitele lor individualiste, realizând un continuu progres în
unitatea fără sfârşit a iubirii strâns legate de sfinţenie. Duhul Sfânt
este astfel, izvorul iubirii şi ca atare niciodată nu încetează de a ne
înnoi şi îmbogăţi”47.
Aşadar, Duhul Sfânt ne oferă darurile personale în vederea
într-ajutorării reciproce şi a sporirii relaţiei de comunicare şi de
comuniune dintre noi oamenii şi Dumnezeu. Lucrarea Duhului Sfânt
este unificatoare, în sens de relaţie interpersonală, în care oamenii
nu sunt anulaţi, ci afirmaţi în propria lor vocaţie: ,,dar vedem cât de
mult înseşi darurile deosebite, pe care diferitele persoane le au, sunt
canalele prin care comunică între ele, menţinând şi dezvoltând între
ele o unitate a iubirii. În acest sens, Sfinţii Părinţi accentuează cu
deosebită putere lucrarea unificatoare a Duhului. Desigur, această
lucrare unificatoare nu anulează persoanele, deoarece în cazul acesta
unitatea dintre ele n-ar mai fi însoţită de sentimentul de bucurie de a
da şi a primi... Deci Hristos, aducând la unitatea cu Sine persoanele
umane, în baza unităţii lor de natură cu El, nu le confundă”48.
Comunicarea harului Duhului Sfânt şi colaborarea liberă a

omului cu el în vederea comuniunii
Duhul Sfânt îi uneşte pe oameni cu Hristos, prin harul său cel

dumnezeiesc, în comunitatea eclesială: ,,El este prin aceasta puterea
sfinţitoare, de-viaţă-făcătoare şi unificatoare în Biserică... El aduce
noi mădulare umane în ea, sădeşte în ele harul şi darurile lui Hristos
şi prin aceasta le unifică în Hristos, sfinţindu-le şi dându-le viaţa
nouă, viaţă dumnezeiască, din viaţa lui Hristos. Prin Duhul curge şi
creşte mai departe viaţa cea dumnezeiască în Biserică, creşte Biserica
47
48
Ibidem, p. 335.
46

însăşi... Lucrarea generală mântuitoare a Duhului lui Hristos în

Biserică se efectuează prin harul dumnezeiesc sau ea însăşi este harul
dumnezeiesc”49.
Harul mijloceşte relaţia de comuniune dintre noi şi Dumnezeu,
ajutându-ne să ne împlinim ca persoane, să ne dezvoltăm chipul, în
asemănare cu Dumnezeu. ,,Prezenţa Persoanei lui Hristos Însuşi în
harul ce ni se comunică prin Duhul Sfânt ne deschide o perspectivă de
lumină în infinitatea comuniunii cu Sfânta Treime, Care ni S-a deschis
în Hristos, din iubire. Harul e fereastra deschisă spre infinitatea lui
Dumnezeu ca persoană sau ca şi comuniune treimică de persoane,
odată ce Dumnezeu ne-a pus prin har în relaţie cu Sine... harul ne dă
putinţa împlinirii noastre ca chip al lui Dumnezeu sau ajută înaintarea
noastră în asemănarea cu El sau în infinitatea relaţiei iubitoare cu
El”50. Harul Duhului Sfânt ne comunică şi ne introduce în relaţia de
dialog şi de comuniune cu Hristos, harul fiind,,o stare de prezenţă
continuă şi activă a lui Hristos Însuşi în faţa omului şi a omului în faţa
lui Hristos, o stare de nemijlocită relaţie dialogică, dinamică, vie”51.
Prin Duhul intrăm în dialog cu Hristos, dar înaintăm totodată
şi în dialogul interpersonal cu ceilalţi oameni: ,,noi imităm şi primim
prin Duhul cele ale lui Hristos, într-un dialog liber, în nesfârşit progres.
Devenim tot atâtea ipostase prin care vorbeşte şi lucrează Ipostasul
Duhului sau care devin capabile să vorbească cu Hristos ca partenere
adaptate Lui şi capabile să primească cele ale Lui; sau Duhul Se
interiorizează în toate subiectele umane care-L primesc, făcându-le
ipostase-partenere ale lui Hristos, în dialogul cu El; făcându-le un
fel de unitate de ipostase, întrucât acelaşi Duh ca ipostas le unifică în
vorbirea şi lucrarea lor, în dialogul cu Hristos”52.
49
50
51
Ibidem, p. 315.
52
Ibidem, p. 317.
47

Comunicarea lui Hristos cu oamenii se menţine permanent,

dar Duhul este Cel care ne ajută în acest dialog, permanentizând
comunicarea noastră cu Dumnezeu-Cuvântul. ,,Hristos rămâne
mereu partenerul nostru cu care vorbim, pe care-1 imităm, căruia îi
cerem puterile şi din care ne vin puterile în acest dialog, devenindu-
ne şi El interior, dar în alt mod. Duhul e cel prin care facem toate
acestea, acoperindu-Se cu noi fără să ne anuleze, dar şi fără să apară
în faţa noastră ca partener de dialog distinct de noi. Se efectuează un
dialog între noi şi Hristos, în parte în planul istoric, în parte în planul
eternităţii, pentru că noi înşine suntem acceptaţi şi ridicaţi în poziţia
Duhului sau Duhul acceptă poziţia noastră pe baza unei intimităţi
supreme. Aceasta totuşi, nu ne anulează ca persoane, ci ne dezvoltă
ca persoane, aşa cum lumina soarelui care pătrunde în noi şi ne dă
putinţa să vedem nu ne anulează ca persoane”53.
Ca Duh al comuniunii, Duhul este ,,un Eu al Bisericii, un Eu în
care credincioşii Bisericii se simt una, pentru că fiecare simte că eu-
ul lui e penetrat de eu-urile celorlalţi, întrucât acelaşi Eu al Duhului
e prezent şi se smereşte în toţi, în comuniunea lor cu Hristos şi între
ei”.54 Prin Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu ,,actualizează putinţa
ce ne-a dat-o de a ne ridica la nivelul dialogului cu Sine ca Dumnezeu,
ca un fel de parteneri egali cu El prin har; prin Duhul sau ca dumnezei
şi fii ai lui Dumnezeu prin har”55.
Comunicarea noastră cu Hristos, prin Duhul Sfânt, asigură şi
unitatea cu ceilalţi credincioşi: ,,deşi fiecare se dezvoltă în măsură
diferită, toţi se dezvoltă pe baza credinţei comune şi deci a legăturii
comune cu Acelaşi Hristos, din aceeaşi rezervă nesfârşită de viaţă
dumnezeiască prezentă în Hristos şi comunicată prin Duhul sau
asimilată prin Duhul… El creează prin lucrarea Lui în credincioşi,
53
Ibidem, p. 317.
54
Ibidem, p. 318.
55
Ibidem, p. 319.
48

dispoziţia unităţii”56.
Comunicarea vieţii dumnezeieşti a Cuvântului lui Dumnezeu
este posibilă doar prin lucrarea Sfântului Duh: ,,Hristos nu ne
refuză comunicarea vieţii Sale prin har, fiindcă El este ipostasul
dumnezeiesc de temelie al întregii umanităţi, deci ipostasul deschis
tuturor. Dacă orice ipostas uman se caracterizează prin deschidere
faţă de alte ipostasuri, prin punerea în comunicare a naturii sale cu
natura altor persoane umane, cu atât mai mult se caracterizează prin
aceasta Ipostasul Cuvântului care S-a făcut ipostas al naturii noastre
omeneşti. Fiul lui Dumnezeu, purtător al infinitei vieţi dumnezeieşti,
a intrat prin trupul Său în comunicativitate virtuală cu toţi oamenii.
Lucrarea Duhului sau harul Lui se îndreaptă din El spre toţi”57.
În această perspectivă, Părintele Stăniloae explică şi mântuirea
în termeni de comuniune personală între om şi Dumnezeu. La
comuniune sunt chemaţi toţi oamenii, dar răspunsul la comunicarea
iubirii dumnezeieşti aparţine fiecărui om în parte: ,,o predestinare
numai a unora la mântuire contrazice iubirea lui Dumnezeu…
mântuirea presupune comuniunea între Hristos ca persoană şi oameni
ca persoane, comuniune pe care Hristos nu o poate oferi în mod arbitrar
numai unora, şi pe care oamenii nu pot fi forţaţi să o accepte. Dacă
Dumnezeu nu oferă comuniunea tuturor, înseamnă că nu socoteşte
pe unii vrednici şi capabili de comuniune prin însăşi firea lor. Şi nu-i
socoteşte pe oameni egali în valoare prin însăşi firea dată lor de El.
Aceasta ar însemna o negare din partea lui Dumnezeu a însăşi creaţiei
Sale. În afara comuniunii cu Dumnezeu, deci a lucrării Duhului în el,
darurile omului nu se pot dezvolta, deci ele i-ar fi date fără rost”58.
Astfel, comuniunea cu Dumnezeu presupune cooperarea
omului cu harul lui Dumnezeu: ,,lucrarea Duhului ca persoană în noi
cere colaborarea noastră liberă, arătându-se şi în aceasta importanţa
56
57
Ibidem, p. 322.
58
49

ce ne-o acordă Dumnezeu ca persoane... libertatea colaborării noastre

cu Duhul e implicată chiar în faptul că harul e o lucrare a Duhului
ca persoană şi prin ea Duhul vrea să ne ducă la desăvârşirea iubirii.
În însăşi colaborarea aceasta cu Persoana Duhului se manifestă şi
sporeşte iubirea dintre noi şi El, deci desăvârşirea noastră”59.
Omul are aşadar, libertatea, dar şi responsabilitatea de a răspunde
apelului de comunicare adresat din partea lui Dumnezeu, în vederea
realizării comuniunii cu Sine şi cu semenii săi: ,,raportul de iubire este
un acord între două libertăţi. Este drept că precede harul ca manifestare
a iubirii lui Dumnezeu; dar nu ca să ne tragă silnic la iubire, ci ca să ne
solicite iubirea şi să ne dea puterea să simţim iubirea lui Dumnezeu şi
să o manifestăm pe a noastră, dar lăsându-ne totuşi, liberi să răspundem
pozitiv sau negativ... Omul, colaborând cu harul, se restabileşte în
umanitatea sa adevărată, după asemănarea lui Hristos”60.
În concluzie, Duhul Sfânt este Desăvârşitorul comunicării şi al
comuniunii de iubire dintre Dumnezeu şi oameni, Duhul comuniunii
şi al unităţii. Comunicarea harului Duhului Sfânt presupune însă,
colaborarea liberă a omului cu el, în vederea realizării comuniunii cu
Dumnezeu.
References:
1. Aron Ene, Liliana, Conceptul ortodox de comuniune, vol. I,

Editura Tiparg, Argeş, 2011.
2. Buchiu, Ştefan, Dogmă şi Teologie. Curs de teologie dogmatică
şi simbolică ortodoxă, vol. II, Editura Sigma, Bucureşti, 2006.
3. Idem, Părintele Profesor Dumitru STĂNILOAE – Teologul
comuniunii, în ,,Glasul Bisericii”, nr. 1-2, 1995, p. 73.
4. Idem, Părintele Dumitru Stăniloae – teolog al iubirii dumnezeieşti
(triadologie – hristologie – pnevmatologie), în ,,Implicaţiile
59
60
50

Pastorale şi Misionare ale Teologiei Mistice a Părintelui Dumitru

Stăniloae”, Lucrările Conferinţei pastoral-misionare de toamnă
a clericilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, Editura Cuvântul
Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2013, pp.
36-37.
5. Chişcă, Gheorghe, Ideea de comuniune în Ortodoxie, în
,,Ortodoxia”, Anul XXI, Nr. 3, Iulie-Septembrie, 1969, p. 407.
6. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, traducere de Dr. Irineu Popa,
Arhiereu Vicar, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996.
7. Idem, Prezenţa Duhului Sfânt în Tradiţia Ortodoxă, traducere,
prefaţă şi note de Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1995.
8. Holbea, Gheorghe, Teologia Cuvântului, Suport de curs, Master
Comunicare şi Comuniune, Facultatea de Teologie Ortodoxă
,,Justinian Patriarhul”, Universitatea Bucureşti, 2013.
9. Ioniţă, Adrian, Hristologia neopatristică în gândirea părintelui
Dumitru Stăniloae, Teză de Doctorat, Universitatea Bucureşti,
Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Justinian Patriarhul”,
Bucureşti, 2010.
10. Ivan, Ilie, Cuvântul în slujirea mântuirii, Teză de Doctorat,
Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea Bucureşti, 1997.
11. Lossky, Vladimir, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad.
Vasile Răducă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1993.
12. Popa, Gheorghe, Comuniune şi înnoire spirituală în contextul
secularizării lumii moderne, Teză de Doctorat, Facultatea de
Teologie Ortodoxă, Universitatea Bucureşti, 1998.
13. Remete, George, Dogmatica Ortodoxă, Ediţia a treia, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.
14. Stăniloae, Dumitru, ,,Sfântul Duh şi sobornicitatea Bisericii”, în
Ortodoxia, Anul XIX, nr. 1, 1967, p. 45.
15. Idem, ,,Biserica în sensul de locaş şi de largă comuniune în
Hristos”, în Ortodoxia, Anul XXXIV, 1982, nr. 3, p. 341.
16. Idem, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1987.
51

17. Idem, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1993.
18. Idem, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia Ortodoxă, Editura
Bucureşti, 2004.
19. Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, II, Editura
Bucureşti, 2003.
20. Sterea, Tache, Dumnezeu, omul şi creaţia în Teologia Ortodoxă,
în,,Ortodoxia”, Anul XLIX, nr. 1-2, Ianuarie-Iunie, 1998, p. 10.
52

The-Pneumatological-Dimension-Of-Communication-And-Communion-In-Father-Dumitru-St%c4%83niloae-S-Thinking - Content File PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

The-Pneumatological-Dimension-Of-Communication-And-Communion-In-Father-Dumitru-St%c4%83niloae-S-Thinking - Content File PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

Source: Altarul Reîntregirii

The Altar of the Reunification

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării

Abstract: The pneumatological dimension of communication

CEEOL copyright 2024

Keywords: Pneumatology, Pentecost, communication,

Duhul Sfânt – Desăvârşitorul comunicării şi al comuniunii

Între Dumnezeu şi creaţie există o legătură de comuniune,

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

Cuvântului prin biruirea legilor naturii care se repetă. Dar această

CEEOL copyright 2024

Prin Duhul Sfânt ni se comunică viaţa iubitoare şi comunicatoare

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

unirea desăvârşită a tuturor raţiunilor în jurul Raţiunii Supreme,

Iconomia comunicării şi a comuniunii pnevmatologice

Dumnezeu a reluat dialogul cu oamenii prin patriarhi şi

CEEOL copyright 2024

Treimii este lucrarea Duhului Sfânt... Fără lucrarea Duhului Sfânt,

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

originară în care Duhul se comunica ,,deasupra apelor”, chemând la

CEEOL copyright 2024

nivelul naturii umane de către Hristos”23.

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

persoane originale şi în comuniune încă inconştientă cu alte persoane

CEEOL copyright 2024

Lui şi în firea lor, pe care o au comună cu El… El trăieşte umanitatea

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

Cincizecimea – Praznicul comuniunii şi al unităţii în

Cincizecimea reprezintă ,,începutul istoric al Bisericii, dar şi

CEEOL copyright 2024

O harismă specială a Duhului Sfânt, manifestată în Biserica

Duhul Sfânt – Duhul comuniunii şi al unităţii

Duhul ca ipostas fiind ,,Duhul unificării celor cu daruri diferite,

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

CEEOL copyright 2024

atâtea forme în care-şi pot manifesta iubirea lor faţă de Dumnezeu şi

Comunicarea harului Duhului Sfânt şi colaborarea liberă a

Duhul Sfânt îi uneşte pe oameni cu Hristos, prin harul său cel

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

însăşi... Lucrarea generală mântuitoare a Duhului lui Hristos în

CEEOL copyright 2024

Comunicarea lui Hristos cu oamenii se menţine permanent,

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

CEEOL copyright 2024

ce ne-o acordă Dumnezeu ca persoane... libertatea colaborării noastre

1. Aron Ene, Liliana, Conceptul ortodox de comuniune, vol. I,

CEEOL copyright 2024

Dimensiunea pnevmatologică a comunicării...

Pastorale şi Misionare ale Teologiei Mistice a Părintelui Dumitru

CEEOL copyright 2024

17. Idem, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, Editura

CEEOL copyright 2024