Biserica vorbeşte

oamenilor despre un eveniment esenţial şi existenţial în viaţa acestora,

şansa destinului lor fericit, mântuirea prin Hristos. Ea selectează, pune
ordine între tot ce se poate comunica, stabilindu-şi criteriile axiologice
în funcţie de „Vestea ce bună"1 . În preambulul primei sale epistole,
evanghelistul Ioan scrie: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am
văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre
Cuvântul vieţii şi viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă
vestim viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă - Ce am văzut
şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtă ire cu noi" (I
Ioan 1, 1-3). Actul ș comunicaţional este aşadar vizual şi auditiv. Prin
natura ei, Biserica este mediu de comunicare:
Între Dumnezeu şi umanitate, între cer şi pământ, între persoanele
umane create după chipul Creatorului a toate, între om şi creaţia
divină în totalitatea ei. Paradigma cerească a Bisericii este Sfânta
Treime, structura supremei iubiri în care comunicarea este deodată şi
comuniunea. „Căci în comunitatea perfectă şi veşnică a celor trei
Persoane, în care subzista supraesenţa unică a dumnezeirii e dată
infinitatea desăvârşirii şi a vieţii iubitoare a Treimii şi a fiecărei
Persoane. Şi ca atare numai prin ea ne este asigurată comuniunea
noastră eternă cu viaţa infinită a lui
Dumnezeu şi comuniunea neconfundată între noi, părtaşi ai acestei
infinităţi"2 . Sfinţii Părinţi interpretează căderea omului ca refuz de a
raporta fiinţa creată la comuniunea cu Dumnezeu. Din punct de vedere
ontologic căderea reprezintă ruptura dintre adevăr şi comuniune,
refuzul de a face ca fiinţa să depindă de comuniune3 . 1 Pr. Nicoale
Dascălu, Biserica şi mass-media. Concluziile Conferin elor preoţeşti
de la Durau ț , în „TV" serie nouă, anul VIII (LXXIV), nr.5-12, mai-
decembrie, 1998, p.113 2 Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia
Dogmatică Ortodoxă, Bucureşti, 1996, p.106 3 Jean Ziziolaus, Fiinţa
Eclesială, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996, p.106 2 Comunicarea
este strâns legată de cuvânt. Sfânta Scriptură ne spune că "Cerul şi
pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" (Mt.24, 35; Mc.
13, 31; Lc.21,31).