Revista Icoana Credintei An I NR.1 2015

ICOANA CREDINEI
Revist International
de Cercetare
tiinific
Interdisciplinar
ICON OF FAITH.
International Journal
of Interdisciplinary
Scientific Research
(Online)
ISSNL 2393 137X
ICOANA CREDINTEI
Anul I. Nr.1. ianuarie 2015
ICON OF FAITH
Year I. No.1. January 2015
ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015
Dragi prieteni,
ICOANA CREDINEI, REVIST INTERNAIONAL DE CERCETARE
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR (IFIJISR), permite accesul liber tuturor
cititorilor i promoveaz cercetarea tiinific n diverse domenii.
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR a f ost nfiinat pentru a public
articole originale de mare calitate, cu specific religios, la care pot
participa cercettori, indiferent de domeniul lor de specializare.
ICOANA CREDINEI, REVI ST INTERNAIONAL DE CERCETARE
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR, prin nvtura transmis urmrete s
restaureze unitatea pierdut de postmodernism, i s afirme n acelai
timp valorile credinei i spiritualitii.
Acest Jurnal cerceteaz interconexiunile vitale dintre etic i
credin, privite interdisciplinar.
Temele diverse abordate de IFIJISR privesc : Viitorul Cercetrii
Interdisciplinare; Economia politic cretin; Unitatea dintre Religie,
Arte i tiine; Implicarea religioas n lumea postmodern; Familia;
Lumea n secolul XXI; Probleme de Filosofie; Etica i Credin;
Societatea civil i religia in Mileniul III; Spre o cultur a vieii; tiin i
Religie: Spre o Societate liber; Globalizarea i insuficienele sale;
Cretinismul i Democraia; i multe altele.
Revista este deschis gratuit tuturor iar prin rezultatele cercetrii
tiinifice contribuie la un proces educaional continuu n societatea
contemporan.
Orice aport din partea dumneavoastr va avea un impact imediat
asupra calitii IFIJISR i va asigura continuitatea revistei noastre!
V mulumim anticipat pentru sprijinul dumneavoastr!
Redactia
Dear Friends,
THE ICON OF FAITH International Journal of Interdisciplinary
Scientific Research (IFIJISR) allows free access to all readers and
promotes scientific research into various fields.
Scientific Research was founded to publish high quality and original
papers on religion by scholars, regardless of their field of specialization.
Scientific Research seeks to recover the forgotten unity of
Postmodernisms trends, by affirming the transcendental values of faith
and spirituality.
This Journal explores the vital interconnections between
knowledge, Ethics and faith interdisciplinary evaluated.
IFIJISR includes topics like: The Future of Interdisciplinary Research;
Christian Political Economy; Unity of the Arts and Sciences; Religious
Resurgence in the Postmodern World; The Family and the World in the
21-th Century; Problems of Philosophy, Ethics and Faith; Civil Society
and Religion in the III-rd Millennium; Re-Inventing Liberal Arts
Education; The path towards Culture of Life; Science and Religion:
Convergence to an Open Society; Globalization & its Shortcomings;
Christianity & Democracy et alia.
Our free access Journal, through its accessible results of scientific
research contributes to an uninterrupted educational process in the
contemporary society.
Whatever contribution from your side will make an immediate
impact on the quality of IFIJISR and will assure the continuity of our
journal!
We thank you in advance for your kind support!
Editor
Cuprins
Cuprins..4
Dr. Bugiulescu Marin
SFNTA TREIME. SINTEZ DE TEOLOGIE DOGMATIC ....5
Dr. Stoian Mihai Sebastian
BAZELE CONTEMPORANE ALE DIALOGULUI DINTRE STIINTA
SI CREDINTA...15
CREDINTA ORTODOX I ROMANIA.....................................................28
Pr. Rpeanu Sorin
ICONOCLASMUL ..37
Verde Victoria
DEZVOLTAREA PSIHICA IN CADRUL RELATIILOR INTRA SI
INTER PERSONALE..43
Dr. Aionei constantin
MISIUNEA I IMPORTANA MONAHISMUL N CONSTITUIA
I LUCRAREA BISERICII...49
Drd. Bugiulescu Constantin Valentin
VIAA BISERICEASC N SCIIA MINOR..62
TABLE OF CONTENTS
TABLE OF CONTENTS4
HOLY TRINITY. SUMMARY OF DOGMATIC THEOLOGY ....6
BASIS OF CONTEMPORARY DIALOGUE BETWEEN SCIENCE
AND FAITH...15
ORTHODOX FAITH AND ROMANIA.........................28
Pr. Rpeanu Sorin
THE ICONOCLASM..37
Verde Victoria
MENTAL DEVELOPMENT IN INTRA AND INTER
PERSONAL RELATIONS..43
Dr. Aionei constantin
MONASTICISM IN THE CONSTITUTION AND THE HOLLY WORK OF
CHURCH ...49
CHURCH LIFE IN THE PROVINCE OF SCYTHIA MINOR ..62

HOLY TRINITY. SUMMARY OF DOGMATIC THEOLOGY
SFNTA TREIME. SINTEZ DE TEOLOGIE DOGMATIC
Abstract: Our Lord, Jesus Christ, incarnated in human body, taking on our human nature - and
He made Himself nothing by taking the very nature of a servant, being made in human likeness
(Philippians 2:7), existed in order to raise us from the sin of perdition and to give us again the
possibility to enter His eternal and blissful Kingdom of the holy light and of eternal bliss. Thus,
Gods knowledge is objective and certain because it comes from God; you can achieve it through
faith and by experiencing it through ascesis and love: this is eternal life: that they know You,
the only true God, and Jesus Christ, whom You have sent (John 17:3).
Keywords: God, Jesus Christ, incarnated, experiencing
Autor: Dr. theol. Bugiulescu Marin, Scientific Researcher, Multidisciplinary Science and
Technology Research Institute Dumitru Stniloae Scientific and Interdisciplinary
Research Center Valahia University, Trgovite
INTRODUCERE
Taina aceasta a Sfintei Treimi e cea mai mare din toate tainele acestei lumii, e mai presus
de firea omului. i totui, taina cea din veac ascuns a fost descoperit o dat cu coborrea lui
Hristos i mai ales , cu coborrea , la Cincizecime, a Sfntului Duh.
Dumnezeu fiind iubire ( I Ioan. 4,8) , Cel care numai pentru buntate a adus toat
zidirea cea mai presus de lume i cea din lume din nefiin n fiin, Cel ce pe toate le-a
mpodobit i le-a strlucit cu lumina soarelui i poart grij de ele, Cel ce ne-a zidit pe noi,
oamenii, dup chipul i spre asemnarea Sa, Cel care a izbvit lumea de nelciune cu
bunvoina Tatlui, cu lucrarea Cuvntului i cu venirea Sfntului Duh , precum spun mai vechi
rugciuni ale Sfinilor Prini, acest Adnc de milostivire nemrginit i Noian de iubire
nepovestit, Se descoper n mai multe rnduri i multe chipuri ( Evr. 1,1 ), mrturisindu-se ca
Treime att pe cale natural Facere i Pronie - , ct i pe cale supranatural Istoria mntuirii ,
adresndu-se tuturor deopotriv ca Cel ce vrea ca toi oamenii s se mntuiasc i s vin la
cunotina adevrului ( I Tim. 2,4)

1. Definirea dogmei Sfintei Treimi
Din Revelaie, mai ales din cea supranaturala , tim c Dumnezeu nu e o fora
impersonala , potrivit concepiilor din unele religii asiatice , i nici monopersonal, aa cum l
percep musulmanii, ci e o Fiina ntreit personal sau o Fiina n trei Persoane.
2. Descoperirea dogmei Sfintei Treimi n Vechiul Testament
Misterul Sfintei Treimi se afl indicat n linii generale n Vechiul Testament, urmnd ca
Revelaia deplin a ei s se fac n Noul Testament. Sfinii Prini afirm c descoperirea acestei
taine nu s-a fcut clar n Vechiul Testament pentru c evreii, care erau nconjurai de popoare
politeiste, s-ar fi abtut uor de la monoteism la politeism dac li s-ar fi revelat c n Dumnezeu
sunt trei Persoane . Aceasta i-ar fi putut determina s cread c sunt trei Dumnezei.
Totui, chiar dac nu precis, Sfnta Treime se afl prezent i n Vechiul Testament :
1) Facere 1,26: i a zis Dumnezeu : S facem om dup chipul i asemnarea Noastr.
2) Facere 3,22 : i a zis. Domnul Dumnezeu ; Iat Adam s-a fcut ca unul dintre Noi,
cunoscnd binele i rul. Din context rezult c cei ce vorbesc sunt egali dup fiin, c
Dumnezeu vorbete cu cineva cu care mpreun fcea toate i se adresa Persoanelor divine i nu
ngerilor .
3) Isaia 6,3 ; n ntreita repetare de ctre Serafimi a cuvntului Sfnt , Sfinii Prini vd
indicat numrul Persoanelor Treimice , iar n singularul Savaot , unitatea Fiinei divine :
Sfnt, Sfnt, Sfnt, e Domnul Savaot.
4) Facere 18, 1-19: se descrie teofania de la stejarul Mamvri , unde Avraam vede trei
brbai crora li se adreseaz ns, ca i unuia singur, artnd tripersonalitatea lui Dumnezeu i
unitatea Fiinei Lui.
3. Descoperirea dogmei Sfintei Treimi n Noul Testament.
Prefigurat n Vechiul Testament, Sfnta Treime se descoper n toat plintatea ei n
Noul Tesrament :
1)Matei. 28,19: Drept aceea , mergnd, nvai toate neamurile botezndu-le n numele
Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh.. , text care demonstreaz trinitatea Persoanelor i
unitatea fiinial .
2) Luca 1, 35 : Duhul Sfnt se v pogora peste tine i puterea Celui Preanalt te va umbri
; pentru aceea i Sfntul care se va nate din Tine Fiul lui Dumnezeu se va chema , text care

arat existena a trei Persoane reale i deosebite : Cel Prenalt , Sfntul , Care e Fiul lui
Dumnezeu , i Duhul Sfnt.
3) Matei 3, 16-17: textul de la botezul Domnului : Fiul se boteaz , Tatl griete din cer,
Duhul Sfnt Se pogoar nn chip de porumbel .
4) Ioan 10 , 30 : Iar Eu i Tatl Una suntem.
5) Ioan 10, 38: Tatl e n Mine i Eu ntru Tatl , texte care arata unitatea de fiina , de
atribute i de activitate .
4. Formularea dogmei Sfintei Treimi
Dumnezeu ,,este cel ce este( ), pentru c este o Persoan, adic pentru c existena
Lui nu depinde de nimic, nici mcar de Fiina sau Natura Sa, cci nu Fiina sau Natura Sa face
obligatorie existena Sa. Voina i libertatea absolut a Lui se realizeaz ca iubire i comuniune
treimic:,,Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,16), astfel sensul dumnezeiesc al Existenei divine
este de ,,A FI IUBIRE: ,,ceea ce se constituie n Existena sa personal , n Treimea
ipostasurilor Personale , care fac ca dumnezeiescul ,,A FI, Natur sau Fiin dumnezeiasc, s
fie via de iubire, adic liber de orice necesitate 1
Pentru a nelege corect modul de ,,A FI al lui Dumnezeu, cci Dumnezeu este:
,,Treimea n unime i unimea n Treime 2, trebuiau explicate clar
noiuni ca :
SUBSTAN, ESEN, NATUR, OUSIA, HYPOSTAS, PROSOPON, PERSOAN, i de

asemenea distincia
radical ntre
asemnare i consubstanialitate ntre
homoousios i
homoiusios, aa filosofia antic.

nvtura despre Sfnta Treime n-a rmas consemnata doar n Sfnta Scriptur, ci ea a
ptruns n contiina bisericii, fiind fixata definitiv la Sinodul I si II ecumenice ( NIceea 325 si
Constantinopol -381); n timpul acestor dou mari sinoade Ecumenice, mari teologi ai acelei
perioade au stabilit terminologia trinitar, spunnd ca Dumnezeu e o Fiina n trei Ipostasuri .
Sensul acestei formule e acela c fiina sau esena divina reprezint fondul comun sau existena
comuna a celor trei Persoane, iar temenul de Persoana sau Ipostas reprezint
ceea ce le
difereniaz , ceea ce e propriu fiecrei Persoane si ceea ce e incomunicabil.

Precizarea terminologiei trinitare pune n eviden fundamentul ontologic al persoanei,
astfel termenii : ousia, esen, fiin, indic fondul naturii comune a mai multor indivizi, de
1
Christos Yannaras - Abecedar al credinei, trad, Preot Dr. C-tin Coman, edit. Bizantin, Buc. 1996, pg.78

aceeai specie, ceea ce face ca un lucru s fie el i i nu altceva, sau o realitate cu existen n
sine, cci nu exist o esen sau fiin abstract, dect existent n anumii indivizi de aceeai
specie. La Aristotel esena fiind cugetat i abstract. El folosete termenul de ,,fiin ( )
att n sensul de fiin ce subzist ca individ, ct i n sensul de fiin comun ce se observ n
mai muli indivizi;( ) sau
fiin concret, pentru primul sens ( fiin pim ), i
termenul de fiin a doua( ), pentru al doilea sens. Ins , aceasta concepie d

posibilitatea de a se confunda fiina cu ipostasul, sau cu subzistenta ei individuala atunci cnd nu
se precizeaz clar care sens se folosete. Daca Sfinii Prini ar fi aplicat la Sfnta Treime
cuvntul ousia , esen, fiin, ca,fiin individuala existnd concret, ar fi ajuns la triteism,
nvnd ca existenta individuala este existenta lui Dumnezeu, atunci exista trei Dumnezei si nu
unul. Daca ar fi luat termenul ousia n neles de esen sau fiin abstract, ar fi trebuit s
accepte c cele trei persoane participa la esena divin sau numai parial, ca indivizii aceleiai
specii si in acest caz esena divin s-ar fi mprit ntre persoane; sau complet, n sensul ca o
persoan ar avea esena divin ntreag, excluznd pe celelalte, si atunci n-ar mai avea toate
persoanele fiina n comun. Sfinii
prini, analiznd toate aceste consecine, au respins
triteismul, nvnd c cele trei persoane au aceeai fiin divin ntreag i deodat i de aceea
este un singur Dumnezeu i nu trei.
Sfntul Vasile cel Mare, alturi de Sfntul Grigore de Nazianz i Grigore de Nyssa,
au artat realitatea subzistent i etern a persoanelor, demonstrnd c fiina nu e mai veche
dect persoanele i fr ndoial nici persoanele nu exist mai nainte de fiin, pentru c fiina
nu poate exista dect n persoan, iar persoana este modul de a subzista al fiinei. n Sfnta
Treime fiecare persoan e purttoarea ntregii fiine n comun cu celelalte dou i nu fiecare
purttoare separat a unei pri : ,, cnd spun o singur fiin s nu nelegi dou pri dintr-un
ntreg , ci s nelegi c dintru nceput Fiul exist cu Tatl , i nu c tatl i Fiul i au fiina lor
dintr-o fiin superioar . Nu numim ipostasele Tatlui i Fiului surori , ci mrturisim pe Tatl i
pe Fiul . Este o identitate de fiin, pentru c Fiul este din Tatl ci n timp ce Tatl rmne
desvrit , Fiul strlucete desvrit 3 , prin aceasta teologia trinitar a cptat un caracter
personal . Dumnezeu cel unul i tripersonal fiind astfel principiu i cauza tuturor, naintea
2
Sfntul Ioan Scraru, Scara Raiului , XXV 14, trad. Pr. Prof. D. Staniloae, n Filocalia Rom. Vol. IX, IB.M.,
Bucuresti 1980, pg.302
3
Sfntul Vasile cel Mare , omi XXXIV, trad. Pr. Prof. D. Feciorul n P.S.B. nr. 17 edit . I.B.M. Bucureti 1986,pg.
532 - 593

persoanelor Treimice , neexistnd nimic altceva , ele fiind venice , dar ele nu sunt goale de
fiin , ci ele exist etern : una prin printime - Nenscut Dumnezeu Tatal, altul prin fiime
Dumnezeu Fiul nscut mai inainte de veci i altul purces Dumnezeu Duhul Sfant ,, dac
fiina Tatlui este nenaterea, iar fiina Fiului este naterea , nu se introduc dou principii n
Fiina cea una ..., c unde este un singur principiu , este unul cel din care rezult ceva; i unde
este un singur originar este una i imaginea ; astfel principiu unitii nu se vatm deloc . Pentru
c Fiul , existnd prin natere din Tatl i ntiprind n El prin Fire pe Tatl , ca imagine a Lui ,
este ntru totul asemenea cu Tatl . Cel care privete tabloul mpratului n pia spune c cel din
tablou este mpratul dar nu susine c sunt doi mprai 4
n ce privete fiina i deosebirea ei de ipostas, Sfntul Vasile cel Mare zice : ,, Susinem aadar
urmtorul lucru : ceea ce-i specificat ntr-un chip propriu e artat prin cuvntul ipostas . ntradevr , cnd spui Om i intr n ureche prin specificarea nedefinit a acestui cuvnt o idee
cam mprtiat , astfel nct dac natura e indicat cu ajutorul acestei numiri ceea ce se
subnelege i care-i indicat propriu-zis prin numele su nu-i specificat . Dimpotriv, cnd spui
Pavel , atunci ari tocmai fiina indicat prin acest nume .Acesta-i ipostasul : nu noiunea
nedefinit a substanei , care nu gsete nici o stabilitate n urma comunitii lucrului specificat ,
ci acea noiune care delimiteaz i definete ceea ce-i comun i nehotrt ntr-un anume obiect
determinat cu ajutorul nsuirilor sale proprii ... Ousia este fondul naturii comune mai multor
indivizi de aceeai specie de exemplu: omenitate , iar ipostasul este individul subzistent concret ,
Petru , Pavel , Ioan . Cnd aadar , doi oameni , sau mai muli sunt luai mpreun , de pild
Pavel Silvan..., nu vom da o definiie special pentru Pavel , alta pentru Silvan i alta pentru
Timotei , ci termenii care ne vor ajuta s identificm pe Pavel se vor potrivi i pentru ceilali ,
care sunt ntru ei de aceeai fiina ( ) pentru c sunt specificai prin aceeai definiie
a substanei .5
Simbolul Niceo-Cpolitanopolitan sintetizeaz in articolele sale nvtura si credina n
Sfnta Treime. Mrturii despre existena credinei n Sfnta Treime, cretinismul are i nainte de
cele dou Sinoade ecumenice. O gsim prezenta in formula Botezului , in imnurile sau cntrile
bisericeti , cum ar fi Doxologia Mica , Lumina lina etc.
4
Ibidem , omi XXXIV,4 ; pg. 593

Idem, Coresondene, omi XXXVIII, 2 -3, trad. Pr. Prof. T. Bodogae, n P.S.B. 12, edit., I.B.M., Bucureti 1998,
pg. 178
5

De asemenea, mrturiile martirilor sunt dovezi convingtoare din partea celor ce s-au
jertfit, revelnd iubire Sfntei Treime.
Prinii Apostolici, apologeii i Sfinii Prini au expus i nvtura Bisericii cu privire la
dogma Sfintei Treimi mpotriva ereziilor de tot felul.
5. Distincii i antinomii
Persoanele treimice se deosebesc prin ceea ce numim distincii ipostatice :
Tatl-nenscut
Fiul-nscut
Duhul Sfnt-purces.
Deosebirea dintre aceste distincii au atribute ipostatice e greu de fcut, fiind mai presus
de nelegerea umana, deoarece aceste distincii se refera la relaiile interne ale Persoanelor
treimice.
In afara distinciilor, Persoanelor treimice .
Se mai deosebesc i prin manifestrile lor iconomice, n lume, manifestri care se mai
numesc i predicate :
Tatl-creator
Fiul-mntuitor
Duhul Sfnt-sfinitor.
Dogma Sfintei Treimi e un mister pentru mintea uman i de aceea nu pote fi exprimat
dect antinomic sau paradoxal. Iat cteva exemple;
dei fiecare Persoan e o existen real, nici una dintre ele nu are fiina ei proprie, ci
numai Fiina comun a Dumnezeirii;
dei toate Persoanele treimice sunt din venicie, deci nu a fost vreo vreme cnd vreuna
dintre ele, s nu fi existat , se spune totui ca : Fiul e nscut din Tatl; Duhul Sfnt
purcede tot din Tatl, ceea ce ar presupune o anumit anterioritate a Tatlui.;
Dei se spune c Fiul e nscut din veci i Duhul purcede din veci se afirm c:
Fiul se nate continuu.
Duhul purcede continuu.
Aceste antinomii dovedesc c dogma Sfintei Treimi nu e o formulare iraional sau
antiraional, ci una supraraional sau supralogic.
10

6. Raporturile dintre Persoanele treimice
Relaiile treimice fundamentale se prezint sub urmtoarea schem:
Tatl l nate pe Fiul
Fiul se nate din Tatl i-L trimite pe Duhul Sfnt.
Duhul Sfnt purcede din Tatl i odihnete peste Fiul.
7. Perihoreza
Prin faptul c stpnesc n comun Fiina divin, Persoanele treimice se ntreptrund una
pe alta, far s-i piard identitatea proprie.
Astfel perihoreza e un model de existen a persoanelor divine, prin care se exprim att
unitatea, ct i trinitatea Dumnezeirii. Unitatea prin aceea c Tatl , Fiul i Duhul Sfnt au
aceeai fiina divin , ca fiina lor e unic i identic, trinitatea rezultnd din faptul c unica fiina
divin exista n trei Persoane. Aceast unic fiina divin nu e ns nici mprita, nici nu se
repeta , ci e o unitate deplin , de aceea exista un singur Dumnezeu. Dac una din ele ar fi alturi
sau n afara celorlalte dou, ca i oamenii, ar nsemna c exist trei dumnezei.
n Sfnta Scriptur gsim mrturisita ideea de perihoreza:
1) Ioan 14 , 10: Nu crezi tu ca Eu n Tatl sunt i Tatl Meu e ntru Mine ?sau
2) Ioan 10 , 38:Tatl e ntru Mine i Eu ntru El.
8. Apropierea
Apropierea reprezint modul specific n care sunt atribuite Persoanelor treimice lucrrile
lor externe sau iconomice, dei toate lucrrile svrite n planul economic s ad extra sunt
comune celor trei Persoane , fiecreia fiindu-i atribuit , prin apropiere , o anumit lucrare sau
nsuire . Scopul apropierilor e de a caracteriza pentru noi ct mai clar Persoanele treimice, de a
le nelege ct mai bine. Dar ceea ce se atribuie sau se apropiaz cu excluderea celorlalte dou ;
nsuirea ce se apropiaz unei persoane innd de fiina nu nceteaz s aparin i celorlalte
dou.
9. Filioque i combaterea lui
Adaosul filioque a fost proclamat din oportunism la dou consilii din Apus .
I. Mai nti la Consiliul de la Toledo -589 cu intenia de a-i trage pe vizigoi la ortodoxie, cnd
episcopii spanioli, creznd c dac vor hotra ca Duhul Sfnt purcede i de la Fiul i vor ridica
astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoana asemenea lui Dumnezeu- Tatl , vizigoii vor
prsi arianismul .
11

II. A urmat apoi Consiliul de la Achen -809 voind s desprind Imperiul de Apus de cel de
Rsrit, regele Carol cel Mare a obligat consiliul s ratifice adaosul, contrar voinei papei. n
felul acesta, regele a produs o ruptur religioas major intre Apus i Rsrit , cu consecine
politice pe msura . Ratificarea adaosului Filioque a dus n cele din urm la marea ruptura din
1054.
n favoarea acestui adaos, romano-catolicii aduc urmtoarele argumente biblice :
1) Ei combina versetul de la Ioan 10 , 30: Eu i Tu Una suntem cu versetul de la Ioan
15 , 26: Cnd va veni Mngietorul pe care Eu l voi trimite vou de la Tatl , i trag
concluzia c dac Tatl purcede pe Duhul, atunci i Fiul L purcede de asemenea .
2) Ei combina versetul de la Ioan 16 , 15 : Toate cte are Tatl ale Mele sunt ; de aceea
am zis din al Meu ia i v vestete vou cu cel de la Ioan 20 , 22 : Luai Duh Sfnt.
n ambele cazuri, catolicismul confunda atributul impersonal al Tatlui, acela de a fi
purceztor al Duhului cu o nsuire fiinial . A purcede pe Duhul e o nsuire ipostatic a Tatlui
i nu o nsuire fiinial, adic comuna Fiului . dac purcederea ar fi o nsuire fiintiala , atunci ea
ar trebui s aparin nu numai Fiului, ci i Duhului Sfnt care ar purcede i de la Sine. De
asemenea romano-catolicii aduc i urmtoarele argumente patristice :
1) Ei invoc prezenta lui Filioque n Simbolul de credin atanasian, afirmnd c acest
adaos e prezent numai n versiunea latin a Simbolului , nu i n cea greaca , ceea ce nseamn c
e o invenia latin .
2)De asemenea, catolicismul mai invoc drept argument formula patristic: Duhul Sfnt
purcede de la Tatl prin Fiul. Aceast expresie, Prin Fiul, nu e identic ns cu Din Fiul , ci
nseamn trimiterea temporar a Duhului n lume prin mijlocirea Fiului .
CONCLUZII
Mntuirea e extensia temporal a iubirii lui Dumnezeu -Tatal pentru Fiul Sau. Prin jertf
i nvierea Sa, Hristos cuprinde n Sine ntreaga umanitate i i transform pe toi oamenii,
asemenea Siei. Astfel, Fiul accept s se Coboare n trup i s se rstigneasc pentru noi ca Fiu
al Tatlui, adic din iubire nemsurat pentru Tatl. Prin jertfa Sa, Fiul a vrut ca i noi s fim fii
ai Tatlui Su. Procesul de mntuire imlic ns, i pe Duhul Sfnt, cci El e cel care ne da
puterea ca n rugciune s-L numim pe Dumnezeu Tat.; El e Cel care strig din noi Avva,
adic Printe .
12

BIBLIOGRAFIE
1) Biblia sau Sfnta Scriptur,tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist ,
Patriarhul Biserici Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, I.B.M, Bucureti 1993
AUTORI PATRISTICI
1) SFNTUL ATANASIE CEL MARE, Scrieri. Partea I. Cuvnt mpotriva elinilor.
Cuvnt despre ntruparea Cuvntului. Trei cuvinte mpotriva arienilor., traducere,
introducere i note de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n col. P.S.B., nr. 15, I.B.M.,
Bucureti 1987
2) SFNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI,Scrieri. Patea a III-a.. Despre Sfnta Treime,
traducere, de Pr. Prof. Dumitru Stniloae, n col P.S.B., nr. 40, I.B.M., Bucureti 1994
3) SFNTUL IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, traducere, introducere, note i indici de
Pr. Prof D. Fecioru, I.B.M., Bucureti 2001
4) SFNTUL GRIGORE DE NYSSA Scrieri. Partes aII-a. Despre facerea omului, Cuvnt
apologetic la Hexaimeron, Tlcuiri la Psalmi, Omili la Eclesiast, Marele Cuvnt
catehetic, Dialogul despre suflet i nviere traducere, introducere, note i indici de Pr.
Prof. T. Bodogae, n col. P.S.B.nr. 30, I.B.M.,Bucureti 1998
5) SFNTUL MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua traducere, de Pr. Prof. Dumitru
Stniloae,n col. P.S.B.nr. 80, I.B.M, Bucureti 1980,
6) ORIGEN, Scrieri alese. Partea I,Din lucrrile exegetice la Vechiul Testament traducere
Pr. Prof T. Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lacu, n col. P.S.B., nr. VI, I.B.M.,
Bucureti 1981
7) IDEM, Partea aII-a, Exegeze la Noul Testament, Despre rugciune, Filocalia traducere
Pr. Prof T. Bodogae, Nicolae Neaga, Zorica Lacu, n col. P.S.B., nr. VI, I.B.M.,
Bucureti 1982
8) SFNTUL VASILE CEL MARE, Scrieri Partea I, Omilii la Hexaimeron, Omilii la
Psalmi, Omilii i cuvntri, traducere Pr. Prof. D. Fecioru, n col. P.S.B., nr. 17, I.B.M.,
Bucureti 1986
9) IDEM, Scrieri Partea a II-a, Asceticele traducere Pr. Prof. Iorgu D. Ivan, n col. P.S.B.,
nr. 18, I.B.M., Bucureti 1989
10) IDEM, Scrieri Partea a III-a, Despre Sfntul Duh, Corespondene, traducere Pr. Prof.
Dr. Constantin Corniescu, i Pr. Prof. T. Bodogae, n col. P.S.B., nr.12, I.B.M.,
Bucureti 1988
ARTICOLE I LUCRRI
1) BRIA, IOAN PR. PROF.DR.,Dicionar de Teologie Ortodox,Ed. a II-a, E.I.B., Bucureti
1994
2) IDEM Ortodoxia n Europa Locul spiritualitii romne, edit. Trinitas Iai 1995
3) CHIESCU, N., PR. PROF.,Teologie dogmatic i simbolic, E.I.B., Bucureti 1956
4) LOSSKY, VLADIMIR Teologia mistic a Bisericii de Rsrit traducere Pr. V. Rduc
Editura Anastasia1994
5) NELLAS, PANAYOTIS, Omul animal ndumnezeit, traducere Pr. Ioan Ic I. jr., Editura
Deisis, Sibiu 1994
13

6) POPESCU Pr. Prof., DUMITRU , Ortodoxie i contmporanietate,Editura Diogen, 1996.
7) IDEM, Teologie i cultur, E.I.B., Bucureti 1993
8) IDEM Iisus Hristos Pantocrator, edit. I.B.M. al BOR., Bucureti 2005
9) POPOVICI, Arhim. IUSTIN, Omul i Dumnezeu-Om,traducere Pr. Ioan Ic i Diac. Ioan Ic
jr., Editura Deisis, Sibiu 1997
10) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Teologia dogmatic, vol I, II,III, E.I.B., Bucureti
1996, 1997
11) IDEM, Ascetica i mistica, .I.B.M., Bucureti 2002
12) IDEM ,Relaiile treimice i viaa Bisericii, n Ortodoxia", an. XVI, 1964, nr.4, p. 503 - 525;
13) IDEM, Sfinta Treime, structura supremei iubiri, n ST, an. XXII, 1970, nr. 5 - 6, p. 333 355;
14) IDEM Sfnta Treime - creatoarea, mntuitoarea i inta venic a tuturor credincioilor, n
Ortodoxia", an. XXXVIII, 1986, nr. 2, p. 14-42;
15) IDEM Sfnta Treime i creaia lumii din nimic n timp, n MO, an. XXXVIII, 1987, nr. 2, p.
41 -69 i nr. 3, p. 28-47;
14

BASIS OF CONTEMPORARY DIALOGUE
BETWEEN SCIENCE AND FAITH
BAZELE CONTEMPORANE ALE DIALOGULUI
DINTRE STIINTA SI CREDINTA
Abstract: The discussion between science and religious belief has played a crucial role in the
development of both Western science and culture in the approximately 400 years since the birth
of modern science. During the modern period many philosophers have assumed that science is
incompatible with belief in God. This belief became more widespread among philosophers
during the first half of the twentieth century for reasons that included the epistemology of
positivism, the prestige accorded to scientists and their work, and an unfortunate inability to
distinguish between metaphysical and methodological naturalism.
Keywords: science, religious, culture, philosophers, epistemology, between
INTRODUCERE
Trebuie sa precizam de la bun inceput ca intre religie si stiinta nu exista opozitie, ci
distinctie. Stiinta lamureste multe din tainele lumii, dar initiativa ei este limitata pentru ca se
sprijina numai pe ratiune. Or, cunoasterea adevarata inseamna mult mai mult. Daca ratiunea nu
ar fi sprijinita de lucrarea Duhului Sfant, poarta spre Adevar ar ramane inchisa. Stiinta, ca sa
inainteze tot mai mult in eforturile ei, ar trebui sa dea ratunii ceea ce in teologie se numeste
caldura dragostei si lumina credintei. Pe temeiul acesta cladeste Biserica invataturile sale care se
adreseaza omului, dandu-i acestuia incredintarea ca prin iubire si credinta se poate inainta la
infinit in cunoasterea lui Dumnezeu si a creatiei Sale. In lumina acestui adevar, stiinta devine o
treapta importanta a cunoasterii, care il poate aduce pe omul vesnic cautator in apropierea
adevaratelor raspunsuri. Din acest punct, mintea omeneasca trebuie sa-si recunoasca neputinta si
sa se lase calauzita de lucrarea harului. Cercetand amanuntit tainele vietii, omul de stiinta gaseste
acelasi raspuns pe care credinciosul simplu il stie de la bun inceput: exista Dumnezeu!
INTRE RELIGIE SI STIINTA NU EXISTA OPOZITIE
Astazi, cu greu omul contemporan se mai poate smulge din determinismul legilor si
principiilor ce se impun pe masura ce evolueaza cunoasterea.
15

Crestinismul cu adevarat elibereaza omul de sub robia legilor lumii de aici: cu credinta
intr-un Dumnezeu vesnic, transcendent lumii create din nimic, dupa chipul lui Hristos care a
transfigurat in El omul si cosmosul.
In sens teologic, intelegem ca intre stiinta si religie exista un raport cel putin simbolic, care
asaza cercetarea intre elocventa unor legi imanente si inaltimea transcedentala a descoperirii
dumnezeiesti, cuprinsa in Scriptura si Traditia Bisericii.
Daca la temelia stiintei este asezata pornirea umanitatii spre a se desoperi pe sine si
materialitatea in care se manifesta, tainele adevaratei cunoasteri despre lume sunt revelate in
referatul Sfintei Scripturi, care spune: "Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta"
(Ps. 18, 2).
Biserica marturiseste si propovaduieste ca "numai la Dumnezeu sunt ascunse toate
visteriile intelepciunii si ale cunostintei" (Coloseni 2,3), adica nepretuita comoara a cunoasterii,
iar cel ce cerceteaza si pune in valoare comoara aceasta este carturarul intelept: "De aceea orice
carturar cu invatatura despre Imparatia Cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate
din vistieria sa noi si vechi" (Matei 13, 52).
Dupa invatatura Bisericii, toate insusirile spiritului omenesc, ce se pot manifesta in
domeniul stiintific, toate facultatile umane creatoare de cultura sunt inspirate si calauzite de
puterea proniatoare a lui Dumnezeu. De aceea omul trebuie sa fie un nou Adam, dupa chipul
Mantuitorului, avand menirea de a fi colaboratorul si continuatorul creatiei, sublimand natura ce
i-a fost incredintata. Masura in care omul intelege sa colaboreze la creatie da sens si finalitate
operei sale.
Se poate afirma pe buna dreptate ca religiozitatea a constituit prima motivatie a cunoasterii
si primul izvor al culturii umane. Cultura se infatiseaza ca un fenomen unitar si organic in care
stiintele, gandirea, lucrarile se contopesc, fara a sterge trasaturile diferitelor stiluri: "Cultura
bizantina ca fenomen istoric - spunea Nichifor Crainic - infatiseaza unitatea distincta a stilului
ortodox, afirmat in toate ramurile de creatie ale spiritului rasaritean, de la cupola bisericilor
pana la miniaturile manuscriselor si pana la genul istoriografic".
Biserica a cultivat de-a lungul timpului si a dat amploare diferitelor arte, arhitecturii,
muzicii, picturii... Ca nici o alta forma de cultura crestina, pictura bizantina este simbolul plastic,
de proportii al intregii revelatii date lumii prin Isus Hristos. Pictura bizantina zugraveste, mai
presus de documentul istoric, dogma Bisericii Ortodoxe. Se intelege din pictura bizantina ca
16

Biserica noastra este un asezamant cosmic, spiritual, de pietate si cultura. Pe zidurile altarelor
noastre sunt uneori zugraviti Homer, Pitagora, Socrate, Plutarh, Platon, Aristotel, Filon, Sofocle. 1
Prezenta acestor intelepti ai lumii vechi in pictura sacra a Bisericii noastre nu este o dovada de
ignoranta, ci arata limpede ca lumea pagana participa la nadejdea in venirea Mantuitorului.
In cultura pagana, indeosebi in literatura si filosofie, gasim multe idei morale care se
aproprie sensibil de invatatura crestina.
Prima incercare savanta de asimilare a culturii pagane in crestinism o face Clement
Alexandrinul care declara ca filosofia greaca joaca pentru antichitate rolul Vechiului Testament,
de "calauza catre Hristos".
Fericitul Augustin a deslusit in filosofia lui Platon ideea de Treime. De asemenea, Eusebiu
de Cezareea descoprea la Platon elemente ale doctrinei crestine. Justin Martirul si Filosoful
considera ca Logosul - Fiul lui Dumnezeu - S-a revelat in mod partial si filosofilor pagani, ca o
lumina asezata in ratiunea filosofica.
Invatatura profana a fost asimilata de toti marii cugetatori crestini ai Rasaritului. Prin
aceasta, se arata atitudinea Ortodoxiei fata de cultura veche. Sfantul Vasile cel Mare, in discursul
despre educatia tinerilor, spune ca orice lumina naturala a spiritului omenesc care confirma
adevarul, binele si frumosul - revelate de Biserica - poate fi socotita ca o lumina daruita de
Dumnezeu spre a lucra aupra fapturii Sale.
Din grija prea mare de a nu pune in pericol puritatea credintei, au aparut in lume unele
curente religioase care negau cultura profana. S-a spus chiar ca "filosofia nu este indispensabila
si ca un crestin, si fara filosofie, stie ca Dumnezeu este Creatorul lumii". Dar Sfintii Parinti
precum Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Grigore Palama, Maxim Marturisitorul si Ioan
Damaschin au pus in valoare atat in latura gandirii mistice, cat si in cea a formularilor dogmatice
- influenta culturii filosofice.2
In Rasarit, ideea ca stiintele profane sunt auxiliarele necesare Teologiei era imbratisata de
scolile catehetice antiohiene si alexandrine. In "Hexaimeron", Sfantul Vasile cel Mare face apel
la stiintele naturale, la cosmologie, la antropologie si la gandirea aristotelica. Sfantul Ioan
Damaschin, in capitolele cosmologice si antropologice din "Dogmatica" sa, utilizeaza toate
datele stiintelor profane ale timpului, de la psihologie si medicina, pana la geografie si
astonomie. Exemplele pot continua.
17

Trebuie precizat ca teoriile stiintelor sunt aplicate in Teologie numai in plan omenesc,
avand un rol schematic si secundar.3
In Rasarit, Ortodoxia s-a dezvoltat intr-o neintrerupta continuitate a cugetarii. Pentru
Ortodoxie - cum spun Sfintii Parinti - "ratiunea omului e tronul lui Dumnezeu in suflet !".
Ortodoxia este suprema intelepciune a vietii de comuniune si nu are nevoie de justificari
rationale, caci se justifica prin singurul Adevar, acela al intruparii jertfei si al rascumpararii
savarsite in Iisus Hristos.
Una din marile invinuiri ce se aduc catolicismului medieval este sangeroasa intoleranta cu
care acesta s-a opus progresului stiintific. Inchizitia a fost indreptata impotriva ereticilor hulitori ai dogmelor religioase - dar si impotriva ereticilor fata de o dogma pretins stiintifica.
Aparentul conflict dintre religie si stiinta, ale carui consecinte sunt incalculabile in cultura
moderna, nu erau in realitate decat conflictul dintre o invechita conceptie "stiintifica" despre
lume, din care catolicismul isi facuse dogma naturala, si noua conceptie creationista, intemeiata
pe datele observatiei si ale descoperirilor moderne. Aceste rezultate noi nu atingeau cu nimic
adevarurile de credinta, dar ele stirbeau aristotelismul imbratisat unilateral si exclusiv de Biserica
Catolica. Astazi, insa catolicismul are cu totul alta atitudine fata de progresul stiintei.
In secolul nostru, in ultimii 50 de ani, sub dictatul unei ideologii de clasa, oameni de stiinta
- mai mult sau mai putin competenti - au incercat sa compromita Biserica si adevarurile
Revelatiei dumnezeieisti, propunand diferite teorii potrivnice credintei in Dumnezeu si
formuland critici la adresa unora dintre minunile biblice.
Marxismul si materialismul stiintific si istoric au contribuit in cea mai mare masura la

descrestinarea si ateizarea societatii si culturii moderne, atragand adepti din randul scriitorilor si
filosofilor, incitandu-i si incurajandu-i sa creeze falsa dogma a unei stiinte atotputernice, capabile
sa explice totul si sa inlocuiasca religia. Dar incercarea aceasta diabolica a dat gres, imboldul
eliberarii popoarelor de sub tirania comunista fiind tocmai credinta in Dumnezeu.
NUMEROSI SAVANTI OAMENI RELIGIOSI
Ideea ca religia si stiinta se exclud, ca optand pentru una trebuie sa te impotrivesti
celeilalte, este anulata de realitatea care ne arata ca numerosi savanti au fost si sunt profund
religiosi. Cei mai multi dintre adevaratii cercetatori au inteles ca fara credinta in Dumnezeu nu se
poate dobandi adevarata cunoastere.
18

In aceasta privinta, Antonin Emieu a scris o foarte interesanta carte despre "Contributia
credinciosilor la progresele stiintei din veacul XIX". In ea se demonstreaza ca marii initiatori in
matematica, astronomie, fizica, chimie, medicina si altele, adica in aproape toate stiintele exacte,
sunt - dupa propriile lor maturisiri - oameni credinciosi.5
Biserica romaneasca dintotdeauna a aparat limba si cultura nationala, a incurajat mereu
cercetarea si toate demersurile omului spre cunoastere. Cele mai bogate biblioteci s-au pastrat in
manastiri si in biserici, ca marturie a continuitatii neamului nostru in acest spatiu cultural esteuropean si a dragostei poporului roman pentru stiinta. 6
O importanta contributie la cercetarea stiintifica in domeniul vast si pasionant al Teologiei
au adus-o in vremurile noastre ierarhi si teologi romani de prestigiu precum Mitropolitul Antonie
Plamadeala, Mitropolitul Nestor Vornicescu, Mitropolitul Nicolae Corneanu, Arhiepiscopul
Bartolomeu Anania, Episcopul Emilian Birdas, Parintele vrednic de pomenire Dumitru Staniloae
si alti renumiti profesori de Teologie ortodoxa. Academia Romana are in sanul ei oameni ai
Bisericii, ierarhi si clerici care sporesc prestigiul culturii nationale. Studenti si doctoranzi din
partea Bisericii sunt trimisi anual in strainatate pentru specializare si pentru studii aprofundate.7
Exista un efort permanent al slujitorilor Bisericii de a adanci tainele cunoasterii si de a
studia necontenit. S-au infiintat de-a lungul vremii in Biserica diferite institutii de cultura care au
dobandit faima incontestabila intre institutiile profane - facultati de teologie, seminarii, scoli
teologice s.a. Iar pentru a putea vindeca ranile trecutului si pentru a revigora spiritul national
crestin ortodox, in scoala romaneasca religia sta la loc de cinste alaturi de toate stiintele exacte.
Exista numeroase reviste teologice, cu studii si articole de specialitate, ce imbogatesc zestrea
culturala a Bisericii, intemeiata pe invataturile Sfintilor Parinti care au facut din Teologie adevarata stiinta.
Lumina naturala a ratiunii se pune in slujba Revelatiei supranaturale si asaza din nou in
armonie religia si stiinta, invrajbite pana mai ieri de ignoranta si rea credinta.
Ortodoxia noastra face eforturi pentru a diminua ideea de conflict intre religie si stiinta.
Istoria nu cunoaste prigoana ortodoxa impotriva stiintei. Convinsa ca adevarul revelat ramane
de-a pururi neschimbat, Biserica Ortodoxa stie ca cercetarea stiintifica, in continua
redimensionare, va ajunge la noi si noi descoperiri naturale, ce nu vor fi potrivnice nicicand
Revelatiei supranaturale, de vreme ce acelasi Duh dumnezeiesc lucreaza in lumea toata, duhul
luminarii si al cunostintei.
19

CE LOC OCUPA OMUL IN ISTORIA UNIVERSULUI
Stiinta secolului XX il face pe omul de stiinta sa se intrebe ce loc ocupa omul in istoria
universului . Aceasta intrebare vine dintr-o reflexie asupra fundamentelor marilor teorii si asupra
a ceea ce sustine demersul stiintific.8
Stiinta clasica furnizase scheme de reprezentare a lumii foarte mecaniciste , definind lumea
ca un mare orologiu si omul ca o simpla piesa in acest mare angrenaj . S-a putut masura influenta
viziunii scientiste pentru a intrevede mai bine modul in care schimbarea de perspectiva a stiintei
de astazi poate avea consecinte asupra mentalitatilor asupra eticii sale .
Obiectivitatea stiintifica , erijata in criteriu suprem al adevarului , a avut consecinte mult
mai mari decat isi imagineaza oamenii de stiinta insisi. Subiectul a devenit obiect. Nu e nimic
mai normal ca omul sa fie obiect de cunoastere pentru omul de stiinta . Dar ca , in numele unei
viziuni scientiste , sa devina obiect de exploatare , obiect de experiente ideologice , obiect de
experiente stiintifice , pentru a fi disecat , formalizat , manipulat , asa ceva este inacceptabil .
Evident , nu acesta a fost scopul celor mai multi oameni de stiinta , care au incercat sa fondeze
obiectivitatea stiintei . Dar ceea ce este subliniat aici este influenta morala pe care o pot avea
asupra unei societati ideile si conceptele venite din stiinta .
In stiintele universului , materiei , subiectul este astazi reintegrat partial , prin luarea in
consideratie a ceea ce-l leaga de obiect . Viziunea unei lumi incerte9, pentru a relua expresia
unor oameni de tiina ne cheam sa depim materialismul zis tiinific , chiar daca biologia de
astzi pare a relansa problema .
ndeprtarea asimptomatica a fundamentului , anunata mai nainte , merge in acelai sens .
Pentru a nu depi totui prea repede incertitudinea printr-un retur mai mult sau mai puin
mascat de certitudini . Tentaia de a umple golul de incompletitudine printr-un dumnezeu care
astupa gurile este un astfel de exemplu .Cel mai bine este sa-l lsam pe om sa accepte realul
asa cum este , sa lsam sa lucreze o raiune deschisa , care invata sa uneasc unul cu multiplu , sa
articuleze unicitatea omului cu multiplicitatea realului. Misterul nu face parte din categoria
magiei: el face parte din categoria unei inteligente care progreseaz fara a-si fi siei suficienta .
A aborda o astfel de perspectiva , a cuta sensul acestei alteritati si acestei unitati
fundamentale intre subiect si real este de a alege sa presupui , intr-o lume nesigura , posibilitatea
unei inteligibilitati , existenta unui sens .
20

A accepta alteritatea , a nu cuta sa reducem complexul la simplu , a gndi diferena , la
aceasta este condus omul de tiina : alegere morala , drum de reflexie asupra misterului omului
in natura .
Astfel , atitudini morale fundamentale par a fi chemate prin orice cutare a adevrului , in
special in tiina : cinste in aceasta cutare a adevrului desigur , recunoatere a indepartarii
asimptomatice a fundamentului pentru sens , acolo unde raiunea umana nu se poate nchide in ea
insasi , acceptare activa a incompletitudinii oricrei cunoateri si a unei abordari dialectice in
care exista ntotdeauna ceva care ne scapa , acceptarea unei alteritati fundamentale pentru subiect
( alteritate legata de o tensiune ctre adevr ) acceptare a finitudinii si contingenei subiectului
cunosctor si alegere de a gsi un sens pe fond de nonsens . De aici rezulta o oarecare umilina ,
mrturie a unui progres al cunoaterii care trece prin abandonul certitudinilor definitive pentru o
incompletitudine care nu neaga cutarea adevrului , dar care pune in evidenta propria noastr
incapacitate de a-l atinge pentru noi nine , deschizndu-ne cu totul profunzimii acestui adevr .
Toate acestea intra in cadrul filosofiei morale. Acesta este registrul in care este interesant sa
situam relaiile dintre omul de tiina si credincios in cutare .
In ultima vreme se ncearc unirea , complementaritate dintre tiina si religie . Zeci de
personalitati ( dintre care numerosi premianti Nobel au acceptat sa participe la colocviile
U.I.P.(Universite Interdisciplinaire de Paris) , al cror teme erau : implicaiile filosofice si
metafizice ale Fizicii , Astronomiei , Neurologiei , sau tiina si Religie. Toate acestea nu sunt
dect un nceput. Este in curs de constituire o societate internaionala consacrata cercetrii in
domeniul tiina si Religie , iar numeroase programe sunt in curs de dezvoltare in aceasta
direcie10.
CELE TREI MODURI DE APROPIERE
INTRE STIINTA SI RELIGIE
Acest domeniu: tiina si Religie comporta trei aspecte diferite si complementare.
Primul mod de a uni tiina si Religia este epistemologic . El consta in a afirma ca
apropierea metodologica intre demersurile tiinei si cele ale Religiei este mult mai mare dect
se crede in general . Susintorii acestei apropieri insista pe prezenta unui act de credina , aflat
chiar in centrul demersului tiinific , care consta in a crede , a priori , in inteligibilitatea lumii ,
si pe importanta raiuni in demersul religios .
21

A doua apropiere este echivalentul , in domeniul relaiilor dintre tiina si Religie , a
demersului apofatic din teologie . Se vorbete de incompletitudinea radicala , ontologica a
oricrei descrieri unilateral materialiste a realitatii . Pentru acest demers , ceea ce aduc mai
important tiina si Religia este sensul misterului . Progresul materialismului este atribuit
dezvluirii realului. O lume fara mister in care totul este perfect explicabil , este o lume in care
transcedenta este de neconceput (in sensul strict al cuvntului , acela ca nici nu poate fi gndita ).
Insa iat ca tiina insasi isi dovedete propriile limite .Si asta nu doar pe calea indirecta a
teoremei lui Godel , dar si prin mecanica cuantica cuantica sau neurostiinte .tiina spune ca
exista altceva dect realul in care evaluam , insa nu face o precizare asupra acestui altceva.
Nu-l poate defini ca gol , in maniera in care vorbea teologia negativa despre Dumnezeu: acest
real ndeprtat ori voalat nu este nici in timp , nici in spaiu , nici in energie , nici in
materie
Ultimul mod de aborda domeniul tiina si Religie se bazeaz pe un demers afirmativ ,
si nu negativ. Teologia naturala pe care o credeam nmormntat , pe msura ce cunotinele
noastre au progresat, realizeaz o remarcabila ntoarcere in inima tiinelor exacte . In astrofizica , principiul antropic ne conduce spre punerea problemei existentei unui principiu creator.
In biologie , diverse abordri arata toate- existenta determinismelor care ne duc la a gndi ca ,
departe de a fi aprut din ntmplare, Viata si Contiina erau sortite sa apar , intr-un mod sau
altul .
Puterea de a face tiina si de a avea religie este un privilegiu al omului in virtutea cruia
el stapaneste lumea fizica , si isi asigura un loc de frunte in lumea spiritelor , aproape de
Dumnezeu, Atotfacatorul si Atottiitorul. Cci raiunea , pe care se ntemeiaz tiina si credina
care sta la baza religiei , sunt cei doi ochi cu care omul privete vremelnicia si venicia . 11
tiina este cercetarea lumii materiale ,a tot ce cade sub simuri ; iar religia este cunosterea
a cea ce sta mai presus de simuri , asupra naturalului.
tiina se ocupa de cele mrginite si trectoare , de ceea ce poate fi msurat si cntrit ,
intr-un cuvnt de lumea sau de realitatea fenomenala sau materiala ; iar religia se ocupa de infinit
si venicie , de realitatea noumenala , transcedentala sau spirituala . Chiar cnd se oprete la cele
materiale si trectoare , cnd face din ele obiectul cercetrilor sale religie le privete sub specie
aeternitatis.12
22

Scopul tiinei este ca , prin cunoaterea materiei si a legilor ei sa ne fac stpni peste
lumea materiala; scopul religiei este sa ne fac fericii in lumea aceasta si in cea venica .
Mijloacele de cercetare ale tiinei sunt observarea , experiena si raiunea . Mijloacele de
cunoatere ale religiei sunt credina si revelaia . Intre mijloacele de cunoatere ale religiei si
tiinei , sau ,ceea ce este tot acelai lucru intre credina si intre raiune , nu poate si nu este
dezacord. Mai intai , pentru ca amandoua sunt date omului de Dumnezeu , si al doilea pentru ca
ele se ajuta reciproc. Raiunea precede credinei si-i pregtete terenul , construind temeliile
intelectuale pe care le ridica credina; iar dup ce credina este in posesia adevrurilor revelate ,
tot ea scruteaz si analizeaz adevrurile de credina , spre a le putea face inteligibile si
accesibile mintii .La rndul sau , credina lumineaz raiunea si o calauzeste prin labirintul
diverselor sisteme si preri , iar revelaia deschide noi orizonturi si adncete privirile att ale
credinei cat si ale raiunii .
Dar este ceva mai mult . Credina , ca admitere de adevrate a celor afirmate de o persoana
demna de ncredere , nu se intalneste numai in religie ci si in tiina . Foarte afirmaii se primesc
aici fara a fi controlate sau experimentate din nou , numai pentru ca au fost fcute de alti
cercetatatori mai nainte .De exemplu cine a vzut atomii sau eterul ? Cati dintre noi au msurat
lungimea meridianului pmntesc , sau a calculat mrimea si deprtarea de pamant a soarelui si a
celorlalte corpuri cereti ? Cati au experimentat efectul cutate sau cutare medicament sau cutare
medicament in vindecarea unei oarecare? Si totui , admitem toate acestea , numai pentru ca
credem ca sunt intr-adevr aa , ca cei care le-au constata , stabilit si experimentat nu ne mint .
Iat deci un mijloc comun de cunoatere si pentru religie sui pentru tiina.
Folosul pe care l trage omul de pe urma tiinei este foarte mare. In deosebi uimitoarele
progrese ale tehnicii moderne in aplicaiile electronicii , in transport , cercetare , medicina ,
terapeutica . Lrgind sfera cunoaterii , tiina a redus , in buna parte , necunoscutul si face pe om
sa simt mai sigur si fara grija in mijlocul naturii .
Insa mulumirea sufleteasca sau fericirea nu o da dect credina in Dumnezeu sau religia .
Ea singura rspunde deplin la cele trei ntrebri care frmnta sufletul omenesc: De unde venim
noi ? Cine suntem ? Unde megem?
Un conflict intre credina si raiune , sau intre religie si tiina nu este cu putina din nici un
punct de vedere deoarece amndou isi au cmpul de activitate , scopul si mijloacele de cercetare
23

diferite , iar daca au si mijloc de cercetare comun credina aceasta contribuie si mai mult la
realizarea armoniei depline dintre ele.
Daca sunt probleme comune , acestea se pot rezolva prin buna nelegere sau pstrndu-si
fiecare punctul sau de vedere , sau , mai bine, admindu-se soluia data de aceea din domeniul
care face parte mai mult problema in litigiu.
Aa de pilda , daca este vorba de Dumnezeu , de suflet , de creaie , de viata viitoare , etc.
raiunea sau tiina trebuie sa se plece in fata religiei , iar daca este vorba de micarea planetara ,
de compoziia chimica a anumitor corpuri , de efectul unui medicament etc. , religia trebuie sa
dea ntietate tiinei .
Acest raport de nelegere si concesie reciproca l exprima naturalistul Dennert prin
cuvintele : tiina este un grad mai mare de sigurana in unele lucruri , in care credina este unul
mai mic . In cele venice , insa , credina este sigurana absoluta . In sfera ei , ea este tiina .
Prezenta Facultatilor de teologie in Universitatile de stat si a Seminariilor teologice in
reteaua de invatamant de Stat din Romania constituie o sansa si o necesitate evidenta pentru
dialogul dintre stiinta si religie in Romania , unde timp de peste 40 de ani , pana in 1990 ,
invatamantul oficial de Stat se baza pe antagonismul dintre stiinta si religie , in timp ce populatia
ramanea , in ciuda ideologiei oficiale ateiste a Statului , o populatie eminamente religioasa .
Pasiunea pentru cercetarea stiintifica , cat si pasiunea pentru aprofundarea vietii spirituale
religioase sunt necesare pentru un dialog fecund si reciproc imbogatitor , din care poate rodi
bucuriacomplementaritatii si simtul coresponsabilitatii13.
Tradita ortodoxa eclesiala , bazata pe sinteza teologica patristica , constituie un sprijin
solid pentru un dialog contemporan dintre stiinta si religie , deoarece Sfintii Parinti ai Bisericii au
folosit, desigur, in mod ecletic , nu sistematic , expresii si cunostinte din stiintele vremii lor ,
pentru a interpreta in folosul vietii si al mantuirii adevarurile revelate , ca adevaruri revelate , ca
adevaruri ale comuniunii de viata si iubire a lui Dumnezeu Creatorul cu creatia sa .
Sfintii Parinti n-au confundat stiinta cu credinta si nici n-au substituit Revelatiei divine
biblice filosofia antica sau stiintele omenesti din timpul lor , invatand ca rationalizarea excesiva a
misterului existentei duce la reductionismul care impiedica adevarata cunoastere. Gandirea lor
logica si sistematica este combinata cu o gandire antinomica si apofataica , deschisa spre mister ,
ca plenitudine inepuizabila de cunoastere . 14
24

SENSUL SI SCOPUL ULTIM AL UNIVERSULUI
Mecanica cuantica a non-determinismului si teoria relativitatii spatiului si timpului fac ca
descrierea stiintifica a universului sa fie astazi o descriere probabilista in care este posibila
actiunea lui Dumnezeu fara prejudicii pentru legitatea stiintifica . Necesitatea dialogului dintre
stiinta si religie se poate rezuma astfel : stiinta descopera , pe baza de cercetare si analiza ,
structura universului , in timp ce credinta , pe baza Revelatiei divine , descopera sensul si scopul
ultim al universului . Cand stiinta descopera structura universului , se poate stabili o relatie intre
inteligenta umana si inteligibilitatea structurii universului si legilor ce il guverneaza , ceea ce
poate conduce la intelegerea ca structura universului este rezultatul unei Inteligente care a facut
universul . in timp ce credinta e capacitatea spirituala de a-L vedea pe Cel nevazut ( Evrei 11, 27)
, dincolo de vizibilitatea lumii fizice .
Structura universului pe care o descopera stiinta poate fi interpretata prin modul repetitiei
si combinatiei elementelor de baza ale lui ca limbaj multiplu . Credinta este vederea acestui
limbaj imprimat in univers de catre Creator: Cerurile spun slava lui Dumnezeu iar facerea
mainilor Lui o vesteste taria(Psalmi18, 1). Structura universului ca limbaj non-verbal si
complex informational , pe care o poate observa stiinta , poate intari credinta ca vedere a celor
nevazute si intelegere a existentei Inteligentei creatoare transcendente : cele nevazute ale lui
Dumnezeu se vad de la facerea lumii , intelegandu-se din fapturi ,adica vesnica Lui putere si
dumnezeire(Romani 1, 20).
Ratiunea umana activa in cercetarea stiintifica , care descopera rationalitatea universului in
structura lui si in legile care-l guverneaza , mentinandu-i identitatea dinamica in expansiune ,
poate fi interpretata in dialog cu credinta ca fiind reflex si dar al Ratiuni divine si ca drum spre
Acesta , in vederea unei comuniuni de iubire multipla si inepuizabila in noutatea ei , care nu
desfinteaza ratiunea ci o trans-fiinteaza ca , din forta de cautare si cuprindere exterioara , sa
devina capacitate de impartasire din interioritatea reciproca dintre Creator si creatie .
Stiinta descopera varsta si invechirea universului , dar nu exclude probabilitatea unui nou
viitor al lui , in timp ce credinta anticipeaza darul promis de Creator :Cerul si pamantul
nou(Apocalipsa 21 , 1) , care ar putea confirma ca relativitatea spatiului si timpului este
pregatirea trecerii si transfigurari modului de existenta actual intr-unul nou , in care stiinta
deplina se va identifica cu sfintenia.
25

In acest sens in viitorul apropiat , numai o teologie mistica si sacramentala poate purta un
dialog profund si fecund cu o stiinta care devine din ce in ce mai deschisa spre relatia dintre
probabil si mister.
Astfel, misterul, abordat deodata de catre stiinta si credinta , ar putea fi perceput , in mod
antinomic si fascinant , ca baza inevitabila a cunoasterii adevarate , tocmai pentru ca aceasta
cunoastere nu se confunda cu certitudinea obiectivitatii autosuficiente , deoarece cautatorul sau
cercetatorul insusi face parte din mister , ii este interior , nu exterior .
Daca dialogul va facilita o intelegere mai profunda a lumii ca limbaj cifrat al comuniunii ,
care trebuie descifrat prin stiinta si sfintenie si ca dar-sacrament sau loc de intalnire dintre
Iubirea necreata si fiintele iubitoare create , se va intelege mai bine ce anume desfigureaza natura
inconjuratoare si pe om si ce anume transfigureaza si da viata deplina naturii si omului . Cu alte
cuvinte , dialogul va facilita o intelegere mai profunda a relatiei dintre actuala criza ecologica , a
mediului inconjurator si criza spirituala a interioritatii umane , deoarece interioritatea spirituala a
persoanei inspira comportamentul ei exterior .
In concluzie , un dialog intre stiinta si religie poate fi o sansa de a-L iubi si mai mult pe
Dumnezeu-Creatorul , pe omul creat dupa chipul Creatorului si natura intreaga ca dar multiplu
al Creatorului pentru fiintele inteligente si iubitoare capabile de un Dialog multiplu si mereu nou
cu El.
26

NOTE BIBLIOGRAFICE:
1.Irineu Mihalcescu , Teologia luptatoare , Editura(Ed.) I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti , 1983 , p.27.
2.Ibidem , p.28.
3.Lars Thunberg , Omul si cosmosul , Ed. I.B.M.al B.O.R., Bucuresti , 1983 , p.122.
4.Jean Pierre Lonchamp , Stiinta si Credinta , Ed. Eonul Dogmatic , Bucuresti , 2002 , p.49.
5.Basarab Nicolescu , Magda Stavinschi , Stiinta si Religie antagonism sau complementaritate? , Ed. Eonul
Dogmatic , Bucuresti, 2002, p.24.
6.Daniil Ciobotea, Mitropolit , Necesitatea dialogului dintre stiinta si credinta astazi , in Stiinta si religie
antagonism sau complementaritate , Ed.Eonul Dogmatic , Bucuresti , 2002 , p.24.
7.Ibidem.
8.John F. Haught , Stiinta si religie, de la conflict la dialog , Ed. Eonul Dogmatic , p.33.
9. Ibidem.
10.Basarab Nicolescu , Magda Stavinschi , op.cit. , p.118.
11.Irineu Mihalcescu , op.cit. , p.22.
12.Ibidem , p.23.
13.Daniil Ciobotea , Mitropolit , Necesitatea dialogului dintre stiinta si credinta astazi , in op.cit. , p 22.
14.Ibidem , p.23.
BIBLIOGRAFIE:
1.Haught , John F. , Stiinta si Religie , de la conflict la dialog , Editura Eonul Dogmatic ,

Bucuresti 2002.
2.Lonchamp , Jean Pierre , Stiinta si credinta , Editura Eonul Dogmatic , Bucuresti 2002.
3. Mihalcescu Irineu , Teologia luptatoare , Editura I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti 1983.
4.Nicolescu Basarab , Stavinschi Magda , Stiinta si religie , antagonism sau complementaritate ,
Editura Eonul Dogmatic , Bucuresti 2002.
5.Thunberg Lars , Omul si Cosmosul , Editura I.B.M. al B.O.R. , Bucuresti 1983.
27

ORTHODOX FAITH AND ROMANIA
CREDINTA ORTODOX I ROMNIA
Abstract:
Christian mission in the Romania has been continuous, but has adapted to the
realities of everyday life and to historical conditions, both local and national. However, the
clergy and the believers engaged in serving the Church in Romania continued preaching the
Gospel and strengthening the faith and unity of the nation, a necessary component for
effective ministry.
Keywords: Christian, mission, Church, ministry
Autor: Dr. theol. Bugiulescu Marin, Scientific Researcher, Multidisciplinary Science
and Technology Research Institute Dumitru Stniloae Scientific and Interdisciplinary
Research Center Valahia University, Trgovite
Introducere
Mesajul sau coninutul nvturii lui Hristos se adreseaz omenirii ntregi, chiar dac ea
este divizat n naiunii, etnii ce n decursul lor istoric i-au format o cultur indigen.
Esena cretinismului i puterea lui este viaa n Hristos. Cretinismul trebuie s
transforme pe omul cel vechi i lumea cea nvechit de pcat, i prin pcat supus morii, n
fptur nou care fiind n trup material umbl n duh i triete n fiecare zi viaa nnoit dup
Evanghelia Domnului. Pilda vieii lui Hristos cu harul Su druit nou, ne-a pus la ndemn
putina de a ne mprti de aceast nnoire ce curge permanent prin Biseric. Deci misiunea
Bisericii n lume este aceea de a nfptui unitatea sfiat de pcat, mprtind nelepciunea i
credina n Hristos pentru ca astfel omul lui Dumnezeu s fie desvrit i bine pregtit pentru
orice lucru bun ( II Timotei 3, 15,17 ).
1. ETNOGENEZ I ECLESIOLOGIE SAU LUCRAREA DUHULUI
SFNT PE TERITORIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
Biserica este o societate de persoane i loca n care se afl rdcinile tuturor fpturilor i
n care toate se adun n Hristos pentru c esena ei este n i prin El. Noiunea de Biseric este
legat sui-generis de misiunea ecumenic ce inaugureaz mpria lui Dumnezeu la toat
28

fptura ( Fapte 1,8 ) pentru c Biserica este proiectul sacramental al Evangheliei, manifestat
vizibil prin reconcilierea credinei 6.
Biserica Ortodox Romn este de origine apostolic, fiind nfptuit fie de urmaii
Sfntului Apostol Pavel ce au propovduit Evanghelia n Peninsula Balcanic, petrecnd o iarn
ntreag (65-66) n Nicopolea Epirului ( Romani 15,19, Tit. 3,12 ), sau mai de grab n urma
predicii Sfntului Apostol Andrei n Sciia, n cetile de la marginea Pontului Euxin, aa cum ne
arat Eusebiu de Cezareea n Istoria sa bisericeasc precum i colindele, folclorul i
toponimele ce atest prezena Sfntului Apostol Andrei pe teritoriul rii noastre.
Din punct de vedere istoric, etnogeneza poporului romn este simultan cu ncretinarea
lui, deci noi suntem romni pentru c suntem cretini i suntem cretini pentru c suntem romni.
Credina cretin a acionat ca un factor de coagulare i de perpetuare a neamului. Multe secole
de cultur romneasc s-au format mai nti n Mnstiri sau Biserici.
Parafraznd textul Evangheliei dup Ioan cap. I,1 unde se spune: La nceput era
Cuvntul i cuvntul era de la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvntul, noi romnii putem spune
c la nceput era Biserica i Biserica era coala noastr i coala era n Biserica, unde sub
pedagogia divin se revelau adevrurile existeniale i culturale.
Predica Sfntului Apostol Andrei a fcut prin cuvnt ca urmaii dacilor, nchintorii lui
Zamolxe s devin ucenici ai lui Hristos. Geto-dacii aflau n Evanghelie mntuire i simeau, n
acelai timp mplinirea unor adnci aspiraii 7.
Biserica daco-roman nc de la nceputul ei se manifest prin lucrarea lui Hristos ce se
regsete n domeniile vieii sociale. Inculturaia n primele secole pe teritoriul dunrean se
realizeaz cu uurin din urmtoarele motive:
-
necesitatea omului de a primii Adevrul revelat, ce sfinete creaia;
att dacii ct i romanii cunoteau limbile greaca i latina, fapt ce favorizeaz o mai
bun comunicare;
colonitii i unitile militare aduse n Dacia ce primiser cretinismul. mpreun cu

armatele au fost evacuai funcionarii, aa cum rezult din biografia lui Aurelian, din
IP.S. Nifon Mihi, Misiologie cretin, edit. ASA Bucureti 2002, p. 25

Pr. Drd. Gheorghe Neagoe, Aspecte ale continuitii religiei geto-dacilor n Dacia roman, n
S. T. Seria II, Anul XXX, Nr. 1-2 (1978), pg. 141
7
29

Istoria Augusta8 (sublato exercitu et provincialibus), precum i marii proprietari de
pmnt, negustorii i bogtaii, crora Imperiul le putea asigura protecia n noile
provincii create la Dunre.
-
libertatea i tolerana religioas specific poporului dac ce manifest tendine

ecumenice incipiente;
Cretinismul romnesc s-a rspndit pe ntreg teritoriul carpato-danubiano-pontic i nu

numai n partea de sud la gurile Dunrii. Astfel rmne valabil mai presus de toate ideea,
susinut cu deosebire de Vasile Prvan, c neamul romnesc nu s-a format numai n Dacia, ci
pe un spaiu mult mai vast, motenind toat acea ampl romanitate oriental care se dezvoltase n
provinciile romane de pe ambele pri ale Dunrii, n prelungirea Iliricului de la rsrit de
Adriatica9. Toate aceste motive au facilitat primirea Evangheliei pe care urmaii dacilor i
romanilor au pstrat-o cu sfinenie jertfindu-i viaa pentru ea.
2. RAPORTUL ISTORIE, TRADIIE, CONTEMPORANITATE

Cultura, tradiia, istoria i religia sunt obiectul unor discuii aprinse, fiind dezbtute de
cele mai multe ori pragmatic n afara influenei Bisericii, fiind considerate drept elemente
principale ce caracterizeaz un popor sau o societate. Omul este socotit drept fiin istoric
generatoare de cultur i valoare. n sens larg cultura este obiectul istoriei, pentru c este
concretizarea evoluiei umane de-a lungul timpului, ns gradul de cultur difer de la o perioad
la alta. Aceste oscilaii culturale mrturisesc faptul c istoria are anumite limite materiale ce nu
pot fi depite, ori ct de sofisticat ar fi doza de cultur. De aceea sunt primejdioase afirmaiile
prin care se contopete legea romneasc strmoeasc cu ortodoxia, credina cu naiunea ,
Evanghelia cu cultura, trecndu-se peste faptul c prin inculturaie Biserica local primete
identitate n diversitate fiind comuniune n comunitatea local n acelai timp. 10
Tensiunea dintre Evanghelie i cultur este dat de antagonismul coninutului specific
fiecreia. Cuvntul evanghelic combate cerinele relative culturale manifestate pe o anumit
treapt istoric de ideologii, mentaliti sau civilizaii, punnd n balan caracterul eminamente
8
Mihai Brbulescu, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998, p.107

A se vedea si Constantin G.Giurescu, Formarea poporului Romn, Bucureti, 1973, p.126
10
A se vedea Pr. Ion Mircea, n aprarea dreptei credine i a unitii naionale bisericerti, n
Vestitorul nr. 13, 14 Bucureti 1990 p. 4
9
30

umanist al acestora, dovedind c adevrata cultur este legat de Dumnezeu prin Duhul Sfnt,
chiar dac de-a lungul timpului este prigonit de stpnii lumii acesteia.
Istoria poporului romn ne ofer o bogat lecie de inculturaie, ilustrndu-ne exigena i
grija Bisericii ortodoxe fa de naiune. Geniul ortodoxiei const n faptul c ntotdeauna
evideniaz att coninutul ct i forma. Orice religie are influen asupra culturii, deoarece se
dezvolt i se manifest prin credincioii si mijlocind att relaia pe vertical cu Dumnezeu i pe
orizontal cu semenii, de aceea pentru noi cretinii: a cunoate propriile valori religioase
indiferent de extinderea lor n spaiul comunitar, reprezint o modalitate de securizare cultural,
o exigen ce atrage dup sine buna situare n registrul cultural. 11
Pentru a nelege corect nuana ortodoxiei romne vom analiza raportul Evanghelie,
tradiie, cultur pe mai multe etape istorice.
1. n epoca veche, pn la Sinodul I Ecumenic (325 ), populaia daco-roman rmas
liber dup retragerea administraiei romane 271, se reorganizeaz pe plan bisericesc aprnd
credina cretin pn la sacrificiu, ct i pe plan lingvistic dnd natere la graiul romnesc ce
primete form cretin.12 Slab organizat administrativ, pe lng nvlirile migratoare ale
goilor, avarilor, hunilor i mai trziu ale slavilor, populaia daco-roman cretin e nevoit acum
s fac fa i persecuiilor ce cuprind ntreaga lume cretin.
Realitatea cuvntului evanghelic ca act de inculturaie este dovedit de: a) administraia
bisericeasc- Episcopia Tomisului, Episcopia Goilor; b) martirii daco-romni de exemplu
preotul Montanus i soia sa Maxima
( + 26 martie 304 ), de cei din Durostoru, Sciia
Minor de la Niculiel sau cei din Dacia. Episcopii dunreni particip activ la Sinoadele
Ecumenice ( Teofil al Goiei la Sinodul I ) Ulfila traduce biblia pentru goi contribuind la
ntrirea credinei n aceste inuturi.
2. Perioada sec. IV IX, este una de rezisten att naional ct i confesional.
Ptrunderea slavilor prima dat n secolul VI a produs mari schimbri n aceast parte a Europei.
Ortodoxia romneasc este nevoit s fac fa religiilor i culturilor popoarelor migratoare dnd
dovad de inspiraie divin, amintim aici pe clugrii scii care au jucat un rol considerabil n
problema theopasist secolul IV-V, Sfntul Ioan Casian sau Dionisie Exigul. n secolul al IX- lea
11
Constantin Cuco, Educaia religioas, Edit. Polirom, Iai 1998, p.59
31

pe cnd slavii bulgari sunt cretinai de Bizan, n Dacia au ptruns maghiarii ce se stabilesc n
Panonia , primind n prim faz cretinismul bizantin i din contactul cu populaia romn, dar
apoi din motive politice se reorienteaz ctre cel Apusean.
3. n perioada secolelor IX XV rile Romne i Biserica primesc autonomie i
confirmare naional i internaional (1359 ntemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, 1401 cea a
Moldovei). Acum apar voievozii i domnitorii romni ce cultiv la curtea domneasc fastul i
ceremonia bizantin. De acum influena bizantin aproape c se confund cu viaa romneasc
iar teritoriul vechii Sciii aparine de iure i de facto rilor Romne.
Arta i cultura se dezvolt puternic primind elemente specific romneti, de asemenea i
ortodoxia romneasc ncepe s-i etaleze identitatea sa integrnd n textul slujbelor bisericeti
cuvinte autohtone cu toat bogia tradiional. Procesul inculturaiei a fost favorizat de faptul c
pe lng preoii ce slujeau n greac i slavon fr s neleag ceea ce spun existau i preoi ce
slujeau n romnete i se foloseau de litere latine i nu slave. Dimitrie Cantemir susine c
scoaterea literelor latine din crile bisericeti a fost impus de ctre Alexandru cel Bun, pentru
a stvilii prozelitismul catolic, deci romnii au scris cu litere latine pn n secolul al XV-lea. P.P
Panaitescu i Emil Vrtosu susin c alfabetul slav a fost introdus n secolul al X-lea. Dar aa
cum atest mrturiile arheologice cretinismul romn folosea n paralel cu slavona i limba
greac i limba latin, n linii mai mici. 13
4. Perioada secolelor XV- XVII este cea mai important pentru ortodoxia romneasc,
acum ea se elibereaz de sub tutela culturilor dominante de provenien slav sau greac. n
Biserica Ortodox Romn se ntemeiaz centre monahale ( Vodia, Tismana, Neam ) care
devin
cu
timpul
centre
culturale.
Apariia
tiparului
ntemeierea
centrelor
tipografice(Trgovite, Braov, Vlcea ) favorizeaz afirmarea valorilor ortodoxiei romne. Cu

toate influenele slave i bizantine Biserica Ortodox Romn i pstreaz identitatea ei
afirmndu-se din plin n inutul balcanic dup cderea Constantinopolului sub turci n 1453.
Biserica din rile Romne, prin simfonia sa cu statul, reuete s opun rezisten influenei
otomane, devenind un factor de cultur i independen n Peninsula Balcanic. Legturile ntre
12
A se vedea tefan Lupa, Cretinismul romnesc a fost de la nceput ortodox, n S.T. I nr.
9,10 ( 1949 ), pp. 814-837 i P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romneti, Bucureti
1969, p. 103
13
A se vedea Emil Vrtosu, Paleografia romano chirilic, edit. tiinific Bucureti 1968, cap. I
pp. 19 -72
32

Bizan i rile Romne sunt att de puternice nct muli istorici susin migrarea culturii i
ortodoxiei bizantine spre Romnia dup expresia lui N. Iorga , Bizan dup Bizan sau I. Savin
Bizanul a trecut la romni. Chiar dac influena culturii bizantine are un rol pozitiv, nu trebuie
confundat cu ortodoxia i cultura romneasc: cnd Biserica romn a constatat maturizarea
procesului de inculturaie, ea a introdus limba romn n cult, a tradus Biblia, a creat propria ei
iconografie i art cretin, a devenit o instituie canonic i autocefal 14. O dat cu
recunoaterea canonic a Bisericii Romne, procesul de inculturaie este amplificat i datorit
reformei din 1517. Reforma lui Huss, Luther i Calvin, -care n lupta lor mpotriva Bisericii
catolice a crei limb de cult era latina, au proclamat dreptul fiecrui popor de a avea cri n
limba lui,- a avut ecou i n rile Romne ce nlocuiesc treptat limba slavon cu limba
poporului, prin apariia crilor romne sau bilingve. Amintim aici activitatea tipografic a lui
Coresi, Varlaam sau Dosoftei.
Epoca lui Matei Basarab i Vasile Lupu d un nou i puternic avnt ortodoxiei romne.
Pe lng crile de legi, Pravila de la Govora (1640 ) sau Pravila aleasa ( 1652 ), se tipresc i
cri destinate ntririi credinei cum ar fi Cartea romneasc de nvtur sau Cazania lui
Varlaam ( 1643 ), Noul Testament de la Blgrad ( 1648 ) al lui Simion tefan culminnd cu
apariia primei ediii romneti integrale a Bibliei n 1688. Biblia de la Bucureti ca act deplin al
inculturaiei este apreciat drept momentul biruinei depline a limbii romne ca limb a cultului
ortodox. De o importan major pentru rile Romne n aceast epoc este Sinodul de la Iai (
1642 ) ce aprob mrturisirea lui Petru Movil, dovedind deplintatea ortodoxiei romne, precum
i Schola greca e latina de la Trgovite nfiinat dup 1646 de ctre Pantelinom Ligaridis i
Ignatie Petridis cu sprijinul lui Matei Basarab, aceasta fiind prima coal de nivel superior din
ara Romneasc.
5. Perioada secolelor XVIII XIX a ntreitei silnicii, scoate n eviden prozenitismul
catolic precum i influena curentului umanist. Uniatismul sau unirea Bisericii ortodoxe din
Transilvania cu Roma n 1701 pe motive politice nu este dect opera prozelitismului catolic ce
nu are nici o legtur cu ideea ecumenic de unitate. Probele istorice atest c aceast unire a fost
opera Vienei i a conducerii ecleziastice din Transilvania i nu un fenomen al poporului romn. 15
14
I.P.S. Nifon Mihi, Ortodoxie i ecumenism, edit. Agora, Bucureti 2000, p. 11

A se vedea D. Stniloae, Uniatismul n Transilvania, n B.O.R. an. LXXXVII, nr. 3-4 ( 1969),
pp. 355-390
15
33

n epoca n care burghezia se dezvolt febril i se organizeaz n naiune ca celul de existen
social , dorina de unitate se exprim pe plan naional puternic influenat de curentul umanist
ce promoveaz egalitatea, libertatea i fraternitatea ca metode de emancipare i tendine de
afirmare a omului nou. n aceast perioad de cutare misiunea Bisericii este canalizat spre
binele poporului romn, reuind obinerea autocefaliei n 1885 evitnd filetismul. Indigenizarea
n aceste secole este afirmat ncepnd cu Predicile sau Didahiile lui Antim Ivireanu i
continund cu nfiinarea colilor teologice ce vor rspndi i afirma ortodoxia romn.
6. Perioada secolului XX , tulburat de cele dou rzboaie mondiale precum i de
comunism evideniaz legtura inseparabil dintre Biseric i naiune. n 1925 Biserica Ortodox
Romn a devenit Patriarhie, fiindu-i recunoscut lucrarea i identitatea sa dea lungul timpului.
n perioada interbelic, ct i dup sub influena iluminismului a existat ideea susinut de
autoritile naionale c singur cultura i nu Biserica a fost cea care a unit poporul n momentele
dificile, confundnd Biserica cu Statul, ortodoxia cu romnismul. Din punctul de vedere al
Bisericii nu cultura sau ideologia a reprezentat un status plenarius un climat prin care un popor
rezist n faa intemperiilor istorice, ci cultura jertfit i sfinit pe altarul Bisericii, adic
dreapta lui credin.
Teologia romneasc la nceput de secol afirm legtura strns dintre ortodoxie i
naiune dar nu confund elementele de credin cu cele ale culturii indigene. Ortodoxia
romneasc nu este un sincretism religios amalgamat de cultur i tradiie n decursul istoriei.
7. Perioada 1948 1989, ocultat de sistemul comunist i de ideologia leninist
marxist, ce considera c o societate raional exclude existena unui Dumnezeu personal ca mod
de via Absolut, face ca atenia Bisericii s se plaseze pe trm social. Aa cum afirm
patriarhul Iustinian cel ce a pus n funciune Apostolatul social al Bisericii : Chemarea noastr,
pentru adncirea laturii sociale a mesajului evanghelic i ntruparea lui n viaa noastr de toate
zilele, trebuie considerat prin urmare nu ca o noutate teologic, ci ca o dezgropare a unor
comori vechi pstrate i uitate n scoarele Sfintei Scripturi i ale Sfintei Tradiii
16
Apostolatul social este o Biseric vie, social deschis problemelor vieii, este modul de
inculturaie din care lucrarea Duhului Sfnt nate spiritualitatea filocalic, este o actualizare pe
16
Patriarhul Iustinian, Apostolat social, vol. VIII, Bucureti 1966, p. 56 - 57
34

planul pastoraiei i al vieii morale a mesajului evanghelic 17, din care teologia romneasc se
afirm cu acrivie, amintim aici marii notri teologi n frunte cu Dumitru Stniloae, Teodor M.
Popescu, I.G. Coman, Liviu Stan, Nicolaie Chiescu e.t.c. .
CONCLUZII
Poporul romn din primul moment al apariiei sale n istorie a invocat ajutorul Duhului
Sfnt ca S le descopere lor Evanghelia dreptii jertfindu-se pentru aprarea credinei, din
aceste realiti lund fiin ortodoxia romneasc.
Ortodoxia romn este procesul de inculturaie a Evangheliei mntuirii trit prin credin
i devenit tradiie. Inculturaia implic o activitate original realizat prin inspiraie divin ce ine
cont de cultura indigen pe care o transcende i sfinete.
Misiunea i inculturaia pe teritoriul rii noastre a generat spiritualitatea i ortodoxia
romneasc legat i amprentat ca Biseric local de spaiul mioritic i romnism. Dar trebuie
afirmat ferm c fa de etnie i cultura indigen Evanghelia i pstreaz integritatea i caracterul
su divin ce devine prin Hristos principiu de via al umanitii.
BIBLIOGRAFIE
16) Biblia sau Sfnta Scriptur, tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist ,
Patriarhul Biserici Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, I.B.M. al BOR.,
Bucureti 1993
17) ANTONIE IPS. PLMDEAL, Biserica slujitoare, edit. IBM.al BOR., Bucureti 1972.
18) BRBULESCU MIHAI, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998
19) BEREA Pr. Prof. Dr. CONSTANTIN, Hristos n centrul misiunii Bisericii, n Dialog Teologic
nr.4, Ed. Presa Bun, Iasi 1999
20) BISOC Pr. Prof. Dr. ALOIS, Introducere n teologia pastorala, Ed. Sapienia, Iasi, 2002
21) BRIA, IOAN PR. PROF.DR., Go forth in Peace: Orthodox Perspective son Mission, in J.A.
Scherer-S.B. Bevans, New Directions in Mission and Evangelization, vol.I Orbis Books,
Maryknoll, New York, 1992
22) IDEM, Ortodoxia n Europa Locul spiritualitii romne, edit. Trinitas Iai 1995
17
A se vedea I.P.S. Antonie Plmdeal, Biserica slujitoare, edit. I.B.M al B.O.R. Bucureti
1972, pp. 281-282
35

23) CHIESCU, PROF. NICOLAIE, Teologie dogmatic i simbolic, IBM.al BOR., Bucureti
1956
24) COMAN, PR. PROF. CONSTANTIN Ortodoxia sub presiunea istoriei edit. Bizantin
Bucureti 1995
25) Consiliul Ecumenic Vatican II, Constituii, decrete, declaraii, edit. O.C.I.A. Bucureti 1990
26) GIURESCU G. CONSTANTIN, Formarea poporului Romn, Bucureti, 1973
27) Fontes historiae daco-romaniae pertinentes, I, Bucureti, 1964, i II, Bucureti, 1967
28) IORGA NICOLAE, Istoria Romanilor, vol.I-II, Bucuresti, 1936
29) IUSTINIAN Patriarhul, Apostolat social, vol. VIII, Bucureti 1966
30) LUPA, FROF TEFAN, Cretinismul romnesc a fost de la nceput ortodox, n S.T. I nr.
9,10 ( 1949 ).
31) MIRCEA FROF ION, n aprarea dreptei credine i a unitii naionale bisericerti n
Vestitorul nr. 13, 14 Bucureti 1990
32) NIFON, I.P.S. MIHI, Misiologie i ecumenism, Editura ASA, Bucureti 2002
33) IDEM, Ortodoxie i ecumenism, edit. Agora, Bucureti 2000
34) NEAGOE Pr. Drd. GHEORGHE, Aspecte ale continuitii religiei geto-dacilor n Dacia
roman, n S. T. Seria II, Anul XXX, Nr. 1-2 (1978)
35) PANAITESCU, P.P. Introducere la istoria culturii romneti, Bucureti 1969,
36) PETRARU Pr. Prof. Dr. GHEORGHE, Aspecte misionare n scrierile cretine de nceput, n
Dialog Teologic nr.5 din 1999
37) POESCU TEODOR M., Biserica i cultura, edit. I.B.M. al B.O.R. Bucureti 1996
38) RADU, Pr. Prof. Dr. DUMITRU, Idealul educaiei cretine, n ndrumri metodice i
didactice, edit. I.B.M. al B.O.R. Bucureti 1990,
39) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Reflexii despre spiritualitatea poporului romn,
edit. Scrisul romnesc, Craiova 1992,
40) IDEM, Uniatismul n Transilvania, n B.O.R. an. LXXXVII, nr. 3-4 ( 1969), pp. 355-390.
41) ERBNESCU, Pr. Prof. Dr. NICULAE, 1600 de ani de la prima mrturie documentar
despre existena episcopiei Tomisului, n rev. B. O. R.", (anul LXXXVII), Bucureti, 1969,
nr. 9 - 10
42) VRTOSU, FROF. EMIL Paleografia romano chirilic edit. tiinific Bucureti 1968,
36

The Iconoclasm
ICONOCLASMUL
Pr. Rpeanu Sorin
Abstract:
Iconoclasm literally means icon-breaking, which includes the religious as well as
political destruction of images or monuments, usuallythough not alwaysthose of another
religious group. Iconoclasm is frequently a component of major domestic political or religious
changes. Iconoclasm is the belief that there should not be religious pictures or sacred images or
religious monuments because they are seen as a form of idolatry.Conversely, people who revere
or venerate religious images are called iconolaters. In a Byzantine context they are known as
iconodules or iconophiles.
Keywords: Iconoclasm, religious, changes, idolatry, iconodules, iconophiles
Introducere
De-a lungul primelor apte secole ale vieii sale, Biserica a aparat adevrul esenial, care
sta la temelia mntuirii noastre: adevrul ntruprii divine.
Dup ce Biserica a nvins fiecare erezie n parte, adic toate acele atacuri pariale
mpotriva diferitelor aspecte ale doctrinei histologice, a fost declanata o ofensiva generala
mpotriva ansamblului nvataturii ortodoxe: a nceput lupta mpotriva icoanei.
Astfel si-a fcut apariia una dintre cele mai teribile erezii care a spat fundamentul
nsui al cretinismului: iconoclasmul secolelor VIII si IX.
Prin iconoclasm se nelege acel curent eretic, care i are nceputul mai nainte de
domnia lui Leon al III-lea (717-741), dar care n timpul acestui mprat a luat o dezvoltare foarte
mare, reprezentnd chiar politica sa n problemele religioase.
Etimologic, iconoclasmul nseamn "distrugerea icoanelor" de la cuvintele grecesti eikon
= chip, nfatisare, icoana si klasma = a distruge, a sfrma. Uneori se vorbete de iconomahie
pentru a indica aceeai aciune de distrugere si necinstire a icoanelor, de la eikon si mahe = lupta.
1. Originile iconoclasmului. Cauzele religioase
Originile iconoclasmului se pot gsii n primele secole, n neputina unor teologi de a
nelege sensul simbolic si educativ al icoanei si de a face distincie ntre cinstirea ei si idolatrie.
Ei socoteau ca cinstirea icoanelor vine n contradicie cu unele precepte biblice, ca nclca, de
pilda, porunca Decalogului de a nu-ti face chip cioplit si de a nu i te nchina lui (Exod 20, 4;
37

Deut. 5, 8), apoi ca, potrivit nvataturii Evangheliei, Dumnezeu trebuie cinstit numai n "duh si
adevr" (Ioan 1, 18; 4, 24; 5, 37; 20, 29; Romani 1, 23, 25; 10, 17; II Cor. 5, 7, 16) 18.
Odat cu rspndirea cultului sfintelor icoane s-au nmulit si abuzurile, iar credina
populara nu era, desigur, mereu libera de aceste utilizri abuzive ale icoanelor.
La rezerva fata de cultul icoanelor au contribuit si unele secte si erezii de coloratura
dochetista, influenate de nvatatura potrivit creia ntruparea divina ar fi fost iluzorie, ireala19.
Pavlicenii, care nu cinsteau crucea, nu aveau cultul Maicii Domnului si al sfinilor, adic,
dup ei, tot ceea ce nu era cinstit "n duh si adevr", preluaser de la manihei nvatatura dualista
ca materia trebuie dispreuit, ntruct a fost creata de un demiurg inferior si rau 20.
La Sinodul VII Ecumenic, Sfntul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, spunea ca
iconoclatii sunt influenai de evrei, de sarazini, de samariteni, de maniheeni si de doua secte
monofizite: fantazistii si teopaschitii. Acestor secte li se adaug iudeii si musulmanii, care
vedeau n icoane renaterea idolatriei si politeismului.
2. Primii mprai iconoclati. Cauzele politice
Primul mprat iconoclast, si totodat primul care a declanat lupta mpotriva icoanelor,
a fost Leon al III-lea Isaurul (714-741).
Mult timp s-a ncercat sa se explice concepia iconoclasta a mpratului prin originea sa
orientala21. Leon III-lea era de origine siriana, venea din orasul Germanicia din nordul Siriei,
care de generaii avea numai episcopii monofizii si care se gsea sub puternica influenta a
islamului ofensiv.
nainte de toate, lupta mpotriva icoanelor este un fenomen religios: un conflict pentru "o
adevrata religie", pentru "purificarea Bisericii", pentru "nchinarea n Duh si Adevr". mpratul
Leon al III-lea s-a simit chemat, socotea el, sa restabileasc adevrata religie n Imperiu care,
prin cultul icoanelor, fusese necinstita si trdata. Odat ajuns la conducerea Imperiului, el se va
considera "mprat si preot", cu drept de control asupra problemelor bisericeti si laice, si va
impune iconoclasmul ca doctrina oficiala a imperiului n probleme religioase 22.
18
Pr. Popescu C., Curs de Biyan, p. 129

Leonid Uspensky Teologia icoanei, - Editura Anastasia, Bucuresti, 1994, p. 67
20
Ibidem, p. 79
21
Pr. Prof. Dr Ioan Rmureanu Istoria Bisericii Universale, vol I - Editura Institutului Biblic si de Misiune a BOR,
Bucuresti, 1993, p. 424
22
Ibidem, p.425
19
38

El socotea ca prin aceasta va purifica religia cretin de ramasitele pgnismului,
reducnd-o la naltimea si puritatea ei originara. Pentru el, cultul icoanelor este cultul zeilor
pagni care trebuie nimicit: "Ozia, regele iudeilor, dup opt sute de ani a nlturat din templu
arpele de arama, iar eu, dup opt sute de ani, am fcut sa se scoat zeii din biserici".
Al doilea mprat iconoclast a fost Constantin al V-lea Copronimul (741-775), fiul lui
Leon al III-lea. Asociat la tron de ctre tatl sau de la vrsta de doi ani a trit ntreaga viata n
medii iconoclaste. El nsui a luat parte activ la disputele iconoclaste, pregtind sinodul de la
Hiereia din 754. La un oarecare timp dupa Sinodul din 754, cnd cinstirea icoanelor era oprita
att de legile imperiale, cat si de cele ale Bisericii, Constantin al V-lea a dezlantuit o prigoana
fara precedent mpotriva iconofililor, oblignd pe toi supusii sa jure ca nu vor da cinstire
icoanelor. Cei care nu s-au supus au fost maltratai sau ucii.
mpratul Constantin V Copronimul a dus si mai departe doctrina hieratista. n vederea
pregtirii sinodului de la Hieria (754), mpratul a alctuit personal 13 scrieri teologice. Scrierile
sale au fost discutate n sinod, iar concluziile dogmatice sintetizate ntr-un Horos. Potrivit acestui
Horos, mparatii sunt aratati ca egali cu apostolii, investii cu puterea Duhului Sfnt nu numai
pentru a desavarsi si nvata omenirea, dar si pentru a combate erezia diavoleasca 23.
Anul 726 reprezint totodat anul nceperii persecuiei mpotriva icoanelor. mpratul
Leon Armeanul era ncredinat ca predecesorii si iconoclati au fost ajutai de Dumnezeu.
Pe de alta parte mparatii explicau att naintarea islamului, care se fcea simita n mod
clar si irezistibil, cat si prabusirea imperiului ca pe o pedeapsa a lui Dumnezeu care afecta tot att
de mult poporul lui Dumnezeu ca altdat poporul lui Israel ori de cate ori acela cdea din
adevrata cinstire a lui Dumnezeu. Eliberarea ca prin minune a oraului imperial de flota araba
(717), spectaculoasele succese militare ale lui Leon si Constantin n lupta mpotriva islamului nau fcut dect sa devin si mai clara ideea ca micarea mpotriva icoanelor constituia o
binecuvntare a lui Dumnezeu pentru imperiu. Iconoclasmul pare sa fi fost declanat mai
degrab din raiuni politice, fiind expresia cea mai evident vizibila a unei reforme generale a
Imperiului, preconizate de mpraii iconoclati.
23
Ibidem, p.426
39

In 726, Leon III da semnalul de ncepere al iconoclasmului distrugnd icoana lui Hristos
de deasupra Portii de Bronz a Palatului si nlocuind-o cu semnul Crucii si cu o inscripie
justificativa24.
Din politica, chestiunea icoanelor a devenit, n acelai timp si inevitabil, si una teologica,
imaginile si icoanele situndu-se de la bun nceput n zona de intersecie ntre religios si politic.
Deci criza grava provocata de iconoclasm (secolele VIII-IX) a avut multiple cauze :
politice, sociale si teologice.
Cultul imaginilor a fost interzis oficial de mpratul Constantin al V lea, n 726, si
anatemizat de Sinodul iconoclast de la Constantinopol, in 754, principalul argument teologic
fiind idolatria implicata in glorificarea icoanelor.
Al doilea Sinod iconoclast, cel din 815, a respins cultul imaginilor in numele
christologiei. Cci este, spuneau iconoclatii, imposibil sa zugravesti chipul lui Hristos fara a
subintelege si faptul ca reprezint si natura sa divina (ceea ce este o blasfemie) sau fara sa separi
cele doua naturi inseparabile ale lui Hristos (ceea ce ar fi o erezie).
In ce privete icoanele sfinilor, Ioan Damaschinul scrie : In viata fiind, sfintii erau plini
de Sfntul Duh si, dup moartea lor, gratia Sfntului Duh nu se ndeprta nici de sufletele lor,
nici de mormintele lor, nici de sfintele lor imagini 25. Evident, icoanele nu trebuie cinstite aa
cum trebuie cinstit Dumnezeu. Dar ele aparin aceleiai categorii de obiecte sanctificate de
prezenta lui Iisus Hristos ca, de pilda, Nazaretul, Golgota, lemnul Crucii. Aceste locuri si
obiecte au devenit recipiente ale energiei divine, caci prin ele Dumnezeu opereaz mntuirea
oamenilor. In zilele noastre, icoanele iau locul miracolelor si celorlalte fapte ale lui Iisus Hristos,
pe care ucenicii sai au avut privilegiul sa le vad si sa le admire.
3. Iconoclasmul i Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787
Din dorina de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon III a convocat pentru 17 ianuarie 730
un sfat al senatorilor si al celorlali demnitari ai statului si ai Bisericii, cu scopul de a-i ctiga
pentru planurile sale iconoclaste.
Patriarhul Gherman care s-a opus iconoclasmului va fi nlocuit de Anastasie.
La Constantinopol toi cretinii erau somai sa-si aduc icoanele in pieele publice, spre a
fi arse. Cine se opunea, era ars de viu sau torturat, taindu-i-se o mana sau un picior.
24
25
Ibidem, p.427
Pr. Popescu C, op. cit, p. 126
40

Dupa moartea lui Leon, lupta iconoclasta o va continua fiul sau Constantin V zis si
Copronymos (741-775)26.
Daca Leon al III-lea a lsat ca edictul de interzicere a icoanelor sa fie sancionat de
consiliul suprem al Imperiului, fiul sau Constantin al V-lea va convoca episcopii Imperiului la un
sinod bisericesc pentru a se pronuna mpotriva icoanelor.
Astfel, n anul 754 s-au ntrunit in mare sobor la Hieria.
La 29 august 754, n forul din Constantinopol, s-au dat publicitatii hotrrile eretice ale
acestui pseudo-sinod27.
Ca urmare a acestiu sinod, cine ndrznea pe viitor sa fac o icoana sau s-o cinsteasc, sau s-o aeze ntr-o biserica sau casa particulara, n cazul ca era episcop sau preot ori diacon,
urma sa fie depus, iar daca era clugr sau laic sa fie anatematizat si predat autoritatilor civile
spre a fi judecat, ca unul ce s-a declarat duman al Tatlui ceresc si al dogmelor sfinte. mpratul
a dispus ca si moatele Sfinilor sa fie profanate si arse.
Dup nchiderea sinodului, Constantin V a ordonat ca toate sa fie mpodobite cu
tablourile mpratului, cu picturi inspirate din natura.
Urmaul lui Constantin al V-lea, a fost fiul sau Leon IV Chazarul (775-780), numit aa
dup mama sa Irina, prima soie a mpratului Constantin V.
Dup moartea lui Leon IV, tronul bizantin a trecut n seama lui Constantin VI (780-797),
un copil de 10 ani. In locul minorului, conducerea a fost preluata de mama sa Irina (+802), care
oficial a mprit tronul cu fiul ei. Domnia ei a fost o binefacere pentru cretinii rsriteni, care
au putut din nou sa cinsteasc icoanele.
Al VII lea sinod ecumenic s-a inut la Niceea n anul 787.
Sinodul s-a inut ntre 24 septembrie si 13 octombrie 787.
Din actele sinodului se tie ca edinele au fost conduse de patriarhul Tarasie. Numrul
episcopiilor care au participat la acest sinod a fost intre 330 si 367. Afara de membrii cu drept de
vot au mai fost prezeni peste 130 arhimandrii, egumeni si monahi 28.
Sinodul a combtut punct cu punct hotrrile pseudosinodului de la 754, contestndu-i-se
calitatea de "adunare ecumenica", ntruct la aa zisul "sobor bisericesc" nu au fost reprezentai
nici patriarhii Rsritului, nici episcopul Romei.
26
27
Ibidem, p.139
Pr. Prof. Dr Ioan Rmureanu, op. cit, p. 430
41

Hotrrea sinodului, orientata dup precizrile Sfntului Ioan Damaschin, cuprindea
urmtoarea decizie dogmatica : Este permis si chiar util si bineplacut lui Dumnezeu a face icoane
religioase si a le venera; dar aceasta venerare sa fie numai cinstire, iar nu adorare, cci adorarea
se cuvine numai lui Dumnezeu. Cinstirea nu se adreseaz materiei icoanei si astfel ea nu este
idolatrie.
Curnd dup nchiderea Sinodului VII ecumenic de la Niceea, Carol cel Mare (768-814) care nu va recunoate acest sinod - a primit traducerea latina deformata a actelor sinodului si
atunci el a predat-o teologilor de la palat, comentnd cu ei atitudinea ce urma sa fie luata fata de
Sinodul VII ecumenic.
nfrngerea suferita n luptele cu bulgarii hanului Krum a fcut ca armata sa proclame
mprat pe Leon V Armeanul (813-820), armean de origine si iconoclast. Din al doilea an al
domniei lui Leon V, din 814 luptele iconoclaste au izbucnit din nou.
La conducerea iconodulilor se aflau Teodor Studitul, Nichifor Marturisitorul si calugarii.
Leon V Armeanul a convocat un sinod. La edina I a sinodului din 815, s-a rostit
anatema asupra celor prezeni la Sinodul al VII-lea ecumenic, anulndu-se toate hotrrile aduse
de acel sinod si declarnd valabile numai hotrrile pseudosinodului de la 754.
Mai trziu patriarhul Metodie a convocat la sinodul de la Constatinopol, pe toi episcopii,
egumenii si monahii, care n decursul luptelor iconoclaste au avut de suferit. Sinodalii au declarat
valabile la 11 martie 843 toate hotrrile celor apte Sinoade ecumenice, restabilind cultul
icoanelor, rostind anatema asupra tuturor iconoclatilor.
La sfrit a fost compus un text special de anatematizare a tuturor ereticilor; textul acesta
si al tuturor dogmelor Bisericii, a intrat apoi intr-un "sinodycon" special ca decizie sinodala, spre
a fi citit anual n ntreaga Biserica, n prima Duminica din postul Sfintelor Pati, ca un
avertisment general. Duminica aceea, din 11 martie 843, a fost denumita "Duminica Ortodoxiei".
Concluzii
Iconoclasmul ncheie seria marilor erezii din perioada hristologica. Fiecare dintre ele
ataca un aspect sau altul al iconomiei divine, adic al mntuirii ctigate prin ntruparea lui
Dumnezeu.
28
Ibidem, p.431
42

Bibliografie
43) Bulgacov, Serghei ,Icoana, cinstirea Sfintelor icoane, traducere Ierom. Paulin Lecca,
Editura Anastasia, Bucureti 2000
44) Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica , trad. Pr. D. Feciorul, I.B.M, Bucureti 2001
45) Popescu Pr. C., Curs de Biyan pentru facultatea de Teologi din Bucureti
46) Rmureanu Pr. Prof. Dr Ioan, Istoria Bisericii Universale, vol I - Editura Institutului
Biblic si de Misiune a BOR, Bucuresti, 1993
47) Leonid Uspensky Teologia icoanei, - Editura Anastasia, Bucuresti, 1994
43

Mental development in intra and inter personal relations
Dezvoltarea psihic n cadrul relaiilor intra i inter personale
Verde Victoria
Abstract: As a basic dimension of personality, selfesteem is related to the relation that
each human subject has with himself, the confidence in ones own ability to think and act
independently, autonomously, to take decisions in order to reach goals, to assert ones needs,
aspirations, to aspire to and fight for their accomplishment.
Keywords: personality, selfesteem, relation, human, himself, confidence
Introducere
Persoana, etimologic vine de la grecescul ( ) - fa, aspect exterior, masc, rol
jucat la teatru, exprimat n limba latin prin cuvntul,,persona. nsi coninutul ei iniial era
neles ca o raportare direct sau ca determinare a unei relaii . 29
Definiia dat de majoritatea dicionarelor persoanei (individ al unei specii umane, om
considerat prin totalitatea nsuirilor sale fizice i psihice, fiin omeneasc, inssi
30
), dar i
individului (persoan privit ca unitate distinct fa de alte persoane 31) nu acoper din
perspectiv ortodox nici una din aspectele fundamentale ale realitii n sine. Pentru a nelege
de la bun nceput distincia dintre cei doi termeni trebuie spus c spre deosebire de persoan,
termen care se refer strict la sensul de om i Dumnezeu, individul este un nume generic, prin el
putndu-se nelege o unitate distinct a unei specii (animale sau vegetale).
Etimologic, cuvntul individ deriv din echivalentul latin in la care se adaug dividum al
cuvntului grec atom i nseamn nempribil, ceea ce nu se poate mpri. n domeniul
fizic, atomul este socotit o particul de materie care nu poate fi divizat. n domeniul biologic,
individul este o unitate de sine stttoare, separat de alte uniti ce nu poate fi mprit fr a
nu nceta s fie ceea ce este. Are via n sine i se manifest n chip unitar. Individul este o
noiune cantitativ, un numr ntre alte numere, neavnd alt caracteristic dect unitatea.
Parcurgnd definiii i descrieri, i dai seama c, de fapt, trsturile definitorii ale
personalitii sunt mai presus de acestea. De aceea, pentru o apropiere ct mai strns de miezul
29
Christos Yannaras, Persoan i Eros, Editura Anastasia, Bucureti 2000 , pg. 21

DEX, Dicionarul explicativ al limbii romne, Institutul de lingvistic Iorgu Iordan, 1998, p.782
31
Ibidem, p. 327
30
44

lucrurilor, trebuie vzut mai nti diferena dintre persoan i personalitate32. n timp ce primul
atribut l au toi indivizii, cel de-al doilea doar cei cu anumite nsuiri nu doar native, ca n cazul
persoanelor comune, ci cultivate cu druire i perseveren. Cicero are mare dreptate n aceast
privin cnd afirm: Poeta nascitur orator fit 33.
Personalitatea, spre deosebire de insul
obinuit, nseamn fiina uman care ntrunete la modul superlativ nsuirile superioare care-l
difereniaz substanial de individul biologic pur i simplu. 34
Ordinea i ierarhia comunitar, rolurile pe care trebuie s le joace fiecare muritor,
funciile de rang social, regulile morale, juridice pe care trebuie s le respecte oricine sunt
stabilite prin criteriul competenei i al muncii. Toi cetenii tind ctre un Bine economic,
social, moral general. Ideea unui stat al Binelui general implic imperativul ca statul s nu se
limiteze la a stabilii regulile jocului social, lsnd fiecare participant s ajung singur la
performana de care este capabil, ci ca el s intervin direct pentru a promova interesele tuturor
juctorilor (bunstare, fericire, egalitate), conform dorinelor, intereselor sau nevoilor acestora.
Coeziunea i ordinea social, desfurarea normal a vieii comunitare se bazeaz pe un
sistem complicat de ndatoriri i, ca atare, accentul cade totdeauna pe datorie, nu pe drepturi.
Datoria social este o supunere fa de legile societii.
Un efect important al existenei unei esturi de legturi de subordonare este puternica
integrare social; omul nu apare ca individ autonom, ci mai curnd, n virtutea multiplelor sale
localizri ierarhice, ca membru individual al unei comuniti (domeniul feudal, comunitatea
rural sau urban, parohia etc), el este o fiin social.
El este definit nu att prin sine nsui, prin caracteristici personale, ci prin aceea c umple
un loc gol dinainte pregtit, ntr-o anume structur ierarhic (Morse Peckham) social. Ca atare,
individual nu este i nu poate fi judectorul autonom al faptelor sau evenimentelor politice i
morale, nici al punctelor de ordin intelectual ori religios aflate n disput; n toate chestiunile
litigioase, dreptul de a judeca i de a decide aparine comunitii, exercitarea lui fiind rezervat
32
Sociology and ethics; Biblical and theological studies; Iar sub genericul The ministers health and recreation,
autorul descrie: 1. Establish asuitable rhythm between work and relaxation; 2. Get a proper amount af phisical
exercise; 3.Maintein a suitablediet; 4. Get a resonable amount of sleep; 5. Take frequent vacations; 6. Learn to play
every day, FORTRESSPRESS, Philadelphia, 1985, p. 187-206.
33
Iniial latinescul persona nsemna masca pe care o purtau actorii pe scen, n anumite piese de teatru. Acesta este,
de altfel, primul sens pe care-l red dic. QUICHERAT : 1. masque (au propr. et au fig.), vol. cit., p. 1008, col. III);
34
DEX-ul, spre exemplu, propune urmtoarele explicaii: Personalitate: 1. Ceea ce este propriu unei persoane i o
distinge ca individualitate; ansamblu de trsturi morale sau intelectuale prin care se remarc o persoan. 2.
Persoan care are nsuiri deosebite ntr-un anumit domeniu de activitate..., Dic. cit., p. 607, col. II.
45

celui ce joac rolul de cap al acesteia: capului familiei, pstorului sufletesc care este i capul
parohiei, capetelor nobile i capetelor ncoronate (regele este capul nobilimii, dar i al marii
familii care este populaia rii respective, iar n unele state europene i capul bisericii). Sentina
acestora decide Binele i Rul, Adevrul i Falsul n toate chestiunile particulare, presupus fiind
c ele decide totdeauna n conformitate cu poruncile divine, Cuvntul Domnului sau litera
Evangheliei. Pe msur ce modul n care omul percepe lumea se schimb, trecnd de la
perspectiva teologic la cea pozitivist, ordinea social urma s se modifice i ea 35 nscnduse omul modern al libertilor absolute, un om nou care din punct de vedere sociologic se
realizeaz social prin evoluii socializatoare.
Dup mii de ani de existen social a oamenilor, ei nc se ntreab n ce const socialul.
Interogrile tiinifice, cnd au devenit posibile, fiind limitate de exigenele metodologice, nu sau raportat la existena social, doar au presupus-o i au decupat din ea diverse obiecte de
studiu; unele dintre ele au fost consacrate ca discipline tiinifice". Aadar, n timp ce unii
filosofi susin inexistena existenei sociale, 36 reducnd-o la coexistena oamenilor, cercettorii
tiinifici construiesc explicaii despre numeroase domenii ale socialului; fiecare disciplin
tiinific ilustreaz astfel, fie existena socialului, fie posibilitatea de a investiga domenii
inexistente, simple construcii ipotetice.
Aa cum albinele, s zicem, fiineaz n stup i prin intermediul stupului, n modaliti ce
decurg din diferenierile pe care le fac posibile bioprocesorii lor, oamenii fiineaz n organizri
sociale i prin intermediul lor, n modaliti ce decurg din specializrile i conlucrrile pe care le
fac posibile procesorii lor de informaii, conexiunile dintre ioprocesorii i interpretorii lor. Cum
albina nu-i poate nega apartenena la stup fr a dispare, nici omul nu-i poate nega
apartenea la organizri sociale fr a-i pierde calitatea de om; cei ce neag existena social
beneficiaz de ea dar susin c beneficieaz doar de colaborarea dintre oameni; ei nu vd i
stupul! O astfel de posibilitate decurge din caracteristicile procesorilor de informaii specifici
oamenilor: ei sunt interpretori, dau oamenilor posibilitatea s produc interpretri i, n acelai
timp, ntrein iluzia c ei chiar cunosc, chiar tiu37. De aici i farmecul i drama fiinrii sociale
35
Bryan Wilson, Religia din perspectiv sociologic, trad. Maria Strinu, edit. Trei, Bucureti 2000,
p.11
36
Karl R. Popper, Societatea deschis i dumanii ei, Editura Humanitas, Bucureti,1993, p. 54
37
Lucian Culda, Geneza i devenirea cunoaterii, Bucureti, Editura tiinific i Enciclopedic, 1989,
p. 78
46

a oamenilor. Trim n organizri pe care nu numai c nu pe nelegem, dar le interpretm diferit
i acionm ca i cum am deine adevrul despre ele.
Comunicarea la vrsta adolescenei
Adolescena este o perioada de transformri pe plan social, fizic, si psihic. Transformrile
fizice care ncep la pubertate sunt adesea foarte brutale si adolescenii le triesc ca pe o mare
metamorfoz. Transformrile pot determina sentimente de jena, timiditate , refuzul comunicrii
etc. Deosebit de importanta n aceasta perioada este relaia pe care adolescentul o are fata de
propriul sau corp aflat in transformare. Legat de acest aspect asistam la preocupri deosebite n
ceea ce privete machiajul, coafarea parului, mbrcmintea 38.
Emoiile se manifest n aceasta perioad cu un mare dinamism. Au loc treceri brute de
la stri de fericire la stri de descurajare sau deprimare, de la sentimentul de putere la cel de
ndoial, de scdere a stimei fa de sine. Pentru a face fata acestor emoii, adolescenii dezvolta
reacii de agresivitate si de opoziie fata de tot ceea ce nseamn autoritate.( prini , profesori ,
instituii).
Sub aspect temporal, adolescenta, este perioada de vrsta situat ntre copilrie, pe care o
continu si vrsta adult, respectiv intre 12 13 ani i se termina ntre 18 20 de ani ( acesta
ncheiere sau terminare este relativ, deoarece att apariia cat si durata adolescentei variaz n
funcie de sex , rasa , condiii geografice si mediul social economic).Este o perioada de
restructurare afectiva si intelectuala a personalitii.
Adolescena este caracterizat ca o perioad ingrat ceea ce scoate n evidena faptul ca
este dificila si pentru adolescenii nii cat si pentru cei care se afl n contact cu adolesceni.
Pe plan psihologic putem retine n principal urmtoarele trasaturi de care este marcata
adolescena :
1. cutarea identitii de sine, cutarea unui set personal de valori ,
2. achiziia abilitailor necesare pentru o buna interaciune sociala ,
3. ctigarea independentei emoionale fata de prini, nevoia de a experimenta o varietate
de comportamente, atitudini si activitati.
Adolescena este un cmp extrem de dinamic , este o perioad contradictorie, n care
poate sa nceap sa se manifeste sentimentul de durere, de tristee a depirii copilriei.
38
ALLPORT, G.
p.580
Structura i dezvoltarea personalitii. Bucureti: Editura Didactic i Pedagogic, 1981 -
47

Muli adolesceni care prezint un comportament antisocial sau delincvenial.
Concluzii
Relaiile ntre prini i copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social, ele au la baza
statuarea comunicrii n care se realizeaz un model, un patern de conduit. In cadrul acestor
relaii prinii ncearc i de multe ori muli dintre ei reuesc sa socializeze copiii, contribuie la
modificarea si perfecionarea stilului de interrelationare din copilrie; ambele pri ale ecuaiei au
nevoie de deprinderi, abilitai sociale pentru facilitatea intercomunicrii.
Dac n timpul copilriei prinii sunt cei care iniiaz efectiv copilul n stabilirea
relaiilor n familie, extinse apoi la grupul de joaca, n timpul adolescentei prinii nu mai reuesc
sa supravegheze minorii dect cu mare dificultate.
Bibliografie
1. Allport, G. , Structura i dezvoltarea personalitii. Bucureti: Editura Didactic i
Pedagogic, 1981
2. Culda Lucian, Geneza i devenirea cunoaterii, Bucureti, Editura tiinific i
Enciclopedic, 1989
3. Iordan Iorgu, DEX, Dicionarul explicativ al limbii romne, Institutul de lingvistic,
1987
4. Popper Karl R., Societatea deschis i dumanii ei, Editura Humanitas,
Bucureti,1993
5. Yannaras Christos , Persoan i Eros, Editura Anastasia, Bucureti 2000
6. Wilson Bryan, Religia din perspectiv sociologic, trad. Maria Strinu, edit.
Trei, Bucureti 2000
48

Monasticism in the constitution and the holly work of church
MISIUNEA I IMPORTANA MONAHISMUL N CONSTITUIA I
LUCRAREA BISERICII
IEROM. DR. AIONEI CONSTANTIN
Abstract: The concept of withdrawal from society is essential to the Christian tradition of
monasticism, a term that derives from the Greek word monachos , which means a solitary person.
Monks and nuns performed many practical services in the Middle Ages, for they housed travelers,
nursed the sick, and assisted the poor; abbots and abbesses dispensed advice to secular rulers.
But monasticism also offered society a spiritual outlet and ideal with important consequences for
medieval culture as a whole.
Keywords:
Monasticism,
church,
monachos,
solitary
person,
consequences
Introducere
Monahismul reprezint forma de via cretin ntemeiat pe o vocaie duhovniceasc
special, avnd ca int unirea cu Dumnezeu, cu Hristos, unire realizat n marea comunitatea a
Bisericii.
Monahismul are la baz organizarea practic a tririi sfaturilor evanghelice, pentru ca cei
ce doresc s ajung la desvrire, s i dedice ntreaga via acestui scop. Din primele momente
ale cretinismului au existat ascei ce i-au nchinat ntreaga via dobndirii desvririi, urmnd
cuvntul biblic al Mntuitorului Hristos: dac voiete cineva s vin dup Mine, s se lepede de
sine, s-i ia crucea n fiecare zi i s-Mi urmeze Mie (Luca 9, 23; Marcu 8,34), urcnd pe
treptele virtuilor pentru a dobndii asemnarea cu Dumnezeu sau sfinenia, la care Hristos ne
ndeamn zicnd: Fii desvrii, precum Tatl vostru desvrit este(Matei 5,48).
comunitatea teandric a Bisericii, membrele ce practic sfaturile evanghelice, slujesc i slvesc pe

Dumnezeu lucrnd asiduu n vederea dobndirii desvririi sau sfineniei, acesta fiind de fapt
scopul omului dat de Creatorul su.
1. Monahismul starea haric eclesial
Monahismul este stare haric, prezent n comunitatea Bisericii, n rndul cretinilor care
alctuiesc Trupului tainic al lui Hristos, cu multe mdulare, n care El este plinirea Celui ce
plinete toate n toi (Efeseni 1,22-23; 4, 4-6) prin Duhul Sfnt (Efeseni 4,11-12). Biserica,
cuprinde n sine pe toi credincioii ncorporai prin Sfintele Taine: Botezul, Mirungerea i
Euharistia, n unitatea de via i credin a Duhului Sfnt, n Trupul tainic al lui Hristos. n
49

componena comunitii Bisericii intr: preoia sacramental i preoia obteasc, (I Petru 2,910;5,1-3). Monahul face parte din marea mas a cretinilor- mdularele Trupului tainic al lui
Hristos, unite cu El, prin harul Duhului Sfnt (Efes.,1, 23; 5,23), avnd ca lucrare misiunea i
lucrerea pe cea a Bisericii, n care fiecare membru n funcie de consacrarea haric (ca membru al
preoiei sacramental sau al preoiei obteti), contribuie la sporirea i ntrirea comunitii
eclesiale. n Biseric pentru fiecare mdular, Hristos este jertfa n veci, ce prin jertfa euharistic,
infuzeaz tuturor membrilor, Trupului Su tainic, duhul de jertfa, dar n acelai timp este i
locaul n care este slluit toat slava i puterea dumnezeiasc39, prin Duhul Sfnt.
Sfinenia este dobndit prin participarea haric, la jertfa lui Hristos, prin includerea lor n
ea n Sfintele Taine ale Bisericii, n care cei credincioi nsuesc roadele Rscumprrii,
nfptuite de Mntuitorul, pentru ei i cu ei. Monahismul, ca stare haric eclesial, este implicat,
n slujirea Mntuitorul realizat de comunitatea Bisericii, cci Fiul Omului n-a venit s I se
slujeasc, ci ca s slujeasc El i s-i dea viaa rscumprarea pentru muli (Matei 20,28).
Hristos, Cap al Bisericii (Coloseni I, 18), este factorul care unete pe credincioi cu Sine, n
calitate de izvor de putere i model, sau Arhetip dup i n care se sfinesc cei cuprini,
ncorporai n El. De aceea: spiritualitatea ortodox urmrete desvrirea credinciosului n
Hristos. i cum desvrirea nu se poate dobndi n Hristos, dect prin participarea la viaa Lui
divino-uman, se poate spune c inta spiritualitii ortodoxe este desvrirea omului credincios
prin unirea lui cu Hristos i ntiprirea lui tot mai deplin de chipul umanitii lui Hristos
ndumnezeit, plin de Dumnezeu40.
Credincioii, membrii trupului hristic, nu sunt elemente pasive n comunitatea Bisericii, ci
con-lucrtori cu preoia special, pentru mntuirea lor, dar dup msura darului primit, nevoinduse s cunoasc i s practice nvturile de credin, s sporeasc n pocin, primind iertarea de
pcate, prin Sfnta Tain a Spovedaniei, ntrindu-se n comunitatea eclesial, n care sunt aezai
(sfinii) prin Taine, fiecare avndu-i vocaia i lucrarea proprie.
Aadar, structura ierarhic a Bisericii implic pe lng cinstirea de cretin egal tuturor
membrilor Bisericii i anumite distincii ntre masa cea mare a credincioilor i membrii ierarhiei
bisericeti harice, distincii primite att prin consacrare (preoia special, preoia general) ct i n
urma efortului personal depus ca trire n Hristos, prin practicare obligatorie a poruncilor
39
40
Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. II, Edit. IBM al BOR, Bucureti, 1997, p. 147
Idem, Spiritualitatea ortodox. Ascetica i Mistica, Edit. IBM al BOR, Bucuresti,1992, p. 5.
50

(cretinii) la care se adaug n mod facultativ, din iubire i dorina puternic a mntuirii, sfaturile
evanghelice, devenite ns obligatorii odat asumate ca voturi monahale (monahii, clugrii), care
rmn totdeauna n slujba Bisericii.
2 . Sfaturile evanghelice, temeiurile scripturistice ale monahismul
Temeiurile scripturistice ale monahismul sunt sfaturile evanghelice. Monahismul este
organizarea bisericeasc a practicii sfaturilor evanghelice pentru cluzirea spre desvrire a
celor rvnitori41. Din punct de vedere al condiiilor oferite pentru realizarea mntuirii de ctre
Hristos nu exist nici o diferen ntre cretin i monah cci amndoi deopotriv poart chipul lui
Dumnezeu i ipostaziaz aceeai fire uman czut pe care o avem cu toi dup cderea lui Adam
n pcat, avnd prin Hristos posibilitatea mntuirii. Desvrirea se realizeaz n comunitatea
sacramental a Bisericii, unde credincioii lucreaz n iubirea lui Dumnezeu, prin efort ascetic
nentrerupt, mpreun cu Hristos care i cuprinde n jertfa i nvierea Sa, i n care este prezent
prin harul Duhului Sfnt.
Monahismul este starea haric prezent n comunitatea Bisericii ce practic sfaturile
evanghelice, acestea implicnd lepdarea de lume, adic renunarea la vieuirea material i
nchinarea ntregii viei lui Dumnezeu, urmrind astfel unirea cu Hristos i totodat dezlipirea de
patimi i dobndirea virtuilor. mplinirea poruncilor divine n monahism, este ntrit de
practicarea sfaturilor evanghelice, monahul nzuind prin acestea s realizeze un bun mai nalt,
desvrirea. Porunca, spre deosebire de sfat, nu cere renunarea la bunurile i plcerile terestre,
ci numai folosirea lor dup anumite norme, prin care cretinul poate nainta n procesul mntuirii.
Sfaturile evanghelice ns cer renunarea i la bunurile i plcerile ngduite cretinilor, pentru ca
unirea cu Hristos, s fie deplin. De aceea, sfatul este mai greu de realizat, dar reprezint i o
vrednicie mai mare, fiind rspltit de Dumnezeu mai intens dect poruncile. Din acest motiv,
sfaturile evanghelice nu sunt general obligatorii, ci fac apel la voia i setea de desvrire a
fiecrui cretin. Monahul prin practicarea sfaturilor evanghelice are ca scop dobndirea strii de
sfinenie, implicndu-se haric n comunitatea eclesial, unde ca mdular al Trupului tainic al lui
Hristos, deci ca membru al preoiei obteti, sau ca membru al preoiei speciale, primete, n urma
efortului intens personal, mntuirea realizat de Hristos pentru toi oamenii i actualizat
sacramental de Duhul Sfnt.
41
Mitrop. Dr. Nicolae Mladin, Teologia moral ortodox ( Manual pentru facultile de teologie ) vol. I
ediia a II-a, edit. Reintregirea, Alba- Iulia 2003, p. 160
51

Monahii lucreaz necontenit spre mplinirea poruncilor, adugnd la acestea cele trei
voturile monahale: Srcia de bun-voie, Fecioria sau castitatea, Ascultarea sau supunerea fa
de un duhovnic, toate izvorte din marea porunc a iubirii: cea mai mare porunc a Legii.. s
iubeti pe Domnul Dumnezeul tu cu toat inima ta, cu tot sufletul tu i cu tot cugetul tu,.... s
iubeti pe aproapele tu ca pe tine nsui. n aceste dou porunci se cuprind toat Legea i
proorocii (Matei 22, 36-40). Aceast iubire desvrit l face pe om asemntor lui Hristos,
cci El a unit prin firea Sa curat ntreaga omenire, ci El va uni n persoana Sa ceea ce este creat
cu ceea ce este necreat42. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a ntrupat, jertfit i nviat, pentru ca din
trupul Sau ndumnezeit sa extind mntuirea ca via dumnezeiasc n credincioii, aflai n
comuniune cu El, ncorporai dinamic n comunitatea i unitatea Bisericii.
Dobndirea mntuirii i a sfineniei se realizeaz numai n comunitatea sacramental a
Bisericii, unde harul Sfntului Duh43, harul mntuitor, este lucrtor n toat Biserica i n toate
mdularele ei. Din primele momente ale ntemeierii Bisericii, cretinii urmau i triau n Hristos,
prin mplinirea poruncilor i sfaturilor evanghelice, pentru a motenii mpriei Cerurilor.
Hristos este prezent n Biseric, n toi cei ce-L urmeaz n cuvnt i fapte, El nsui este
nceputul Bisericii, este Capul ei (Col. 1, 18), i fora membrilor trupului eclesial. Hristos arat
oamenilor c mntuirea se obine n urma efortului personal depus n comunitatea bisericii, prin
mplinirea poruncilor Lui: Cel ce are poruncile Lui i le pzete, acela este care M iubete, iar
cel ce M iubete pe Mine va fi iubit de Tatl Meu i-l voi iubi i Eu (Ioan, 14, 21).
Legea moral poruncete sau impune cretinului svrirea binelui dup cum oprete
svrirea rului; ea impune n general, prin diferitele ei porunci, anumite fapte ca obligatorii i
oprete svrirea altora, ca nepermise deci ca rele. Dar n afar de ceea ce ea poruncete sau
oprete, n cadrul ei se mai cuprinde i un alt domeniu i anume domeniul binelui neobligatoriu,
dar sftuit...aa numitele sfaturi morale sau evanghelice44. mplinirea poruncilor divine este
garania mntuirii. Porunca este dispoziie precis a legii i n legtur cu svrirea unui bine
determinat i obligatori, sau n legtur cu oprirea svririi unor fapte nepermise 45. n Noul
Testament se arat o garanie mai mare a desvririi, i anume mplinirea sfaturilor evanghelice.
42
Vladimir Losski, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit traducere Pr. V. Rduc Editura Anastasia1994, p. 243
Irina Gorinov, Viaa, nvturile i profeiile Sfntului Serafim de Sarov, trad. Paulin Lecca, edit. Schitul
Sfntului Serafim se Sarov, Galai 1999, p. 126
44
Mitropolit Dr. Nicolae Mladin, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin Pavel, Prof. Diac. Dr. Ioan
Zagrean, Teologia moral ortodox, ed. cit, pp. 91-92
45
Ibidem,p. 92
43
52

Sfatul moral se cuprinde tot n cadrul dispoziiilor generale ale legii morale, dar nu se refer la
binele obligator pe care-l pretinde legea, ci la un bine ne-obligator, dau la binele permis sau
numai sftuit. Prin neascultarea sfatului, cretinul nu pctuiete i nici nu se ndeprteaz de la
ndeplinirea scopului su; prin mplinirea acestuia ns, el poate ajunge mai uor la un grad mai
nalt de desvrire moral 46.
Deosebirea ntre porunc i sfat evanghelic este artat de urmtoarele aspecte:
- Porunca este o regul general obligatorie, a crei mplinire este necesar mntuirii. Sfatul
este un ndemn care face apel la voia omului spre realizarea unui bine mai nalt, i anume
dobndirea sfineniei. Deci, porunca este obligatorie, pe cnd sfatul rmne la latitudinea celui
ce-l realizeaz.
- Porunca presupune constrngerea libertii, pe cnd sfatul, din contra, presupune
libertate de alegere.
- Sfatul intensific mai mult dect porunca integrarea credinciosului n jertfa i nvierea lui
Hristos, practicat n comunitatea eclesial; porunca, fiind valabil pentru toi oamenii, vizeaz
minimum virtute necesar pentru mntuire, pentru meninerea n iubirea fa de Dumnezeu i fa
de aproapele. Sfatul, din contra, ierarhizeaz pe oameni dup aptitudini i dup puterea
progresului duhovnicesc.
- porunca nu cere renunarea la bunurile terestre, ci numai folosirea lor dup anumite
norme, ca sa fie n slujba iubirii i nu o piedic, a ei. Sfatul ns cere renunarea i la bunurile i
plcerile ngduite, pentru a atinge desvrirea iubirii.
- sfaturile evanghelice, depuse ca voturi monahale devin obligatorii pn la sfritul
vieii, ncetnd deci de a mai fi sfaturi i devenind porunci 47.
Srcia de bun-voie ca vot monahal, susine realizarea slujirii depline a lui Hristos
pentru c grija monahului este dedicat doar lui Dumnezeu. Lepdarea monahului de lume este o
urmare deplin a lui Hristos care spune: Oricine voiete s vin dup Mine, s se lepede de
sine, s-i ia crucea i s-mi urmeze mie ( Marcu 8,43 ). Lucrurile materiale nu sunt rele n sine
dar devin rele prin ntrebuinare greit, pentru c ajung s nrobeasc firea uman, de aceea
Mntuitorul spune: Mai lesne este a trece camila prin urechile acului, dect s intre un bogat n
mpria lui Dumnezeu. ( Matei 19, 24 ), sau aa cum sftuiete Mntuitorul pe tnrul bogat:
46
47
Ibidem,p. 92
Ibidem, Vol. II, p. 64
53

dac voieti s fii desvri, dute vinde averea ta, d-o sracilor i vei avea comoar n cer dup
aceea vino i urmeaz - Mi ( Matei 19,21 ). Slujirea lui Dumnezeu nal sufletul prin curirea
de grijile lumeti, de aceea singura avere pe care trebuie s o dobndeasc monahul este
mpria cerurilor.
Fecioria sau castitatea , ancoreaz monahul n duhul lui Hristos spre o slujire deplin
prin legmntul de fidelitate fgduit mirelui Hristos. Duhul fecioriei implic curia trupului i
a sufletului, artnd n fapte
voina lui Dumnezeu concretizat n milostenie, dreptate i
dragoste. Importana moral a fecioriei o arat Sfntul Apostol Pavel cnd zice: Eu vreau ca
voi s fii fr de grij... . Cel necstorit se ngrijete de cele ale Domnului, cum s plac
domnului. Cel ce s-a cstorit se ngrijete de cele ale lumii, cum s plac femeii ( I Corinteni 7,
32 -33 ). Puritatea deplin a vieii face ca trupul omului s primeasc o demnitate ngereasc,
pentru c se unete i se sfinete prin mprtirea zilnic cu Hristos.
Ascultarea sau supunerea fa de un duhovnic reprezint mijlocul prin care omul n
general i monahul n special pentru a scpa de robia patimilor i supune voina sa legii morale
pe care duhovnicul i Hristos Dumnezeu o cere. Ascultarea n cretinism se realizeaz prin
smerenie i nu este un act de njosire, ci dimpotriv o virtute ce nal firea uman aa cum arat
Mntuitorul : Cel ce se smerete pe sine se va nla ( Luca 18, 14 ).
Monahul care iese
de sub ascultare, urmeaz fapta lui Lucifer Satan, care a ieit de sub ascultarea lui Dumnezeu.
Dup cum Satan, din nger luminat a devenit drac ntunecat, tot aa monahul sau monahia care
calc votul ascultrii, ajung din ceteni ai cerului, ceteni ai pmntului frmntat de copitele
mndriei, ale ngustimii de minte, ale ndrtniciei i lcomiei 48.
Lepdarea de sine i purtarea crucii (Marcu, 8, 34) este n direct legtur cu urmarea lui
Hristos. Vieuirea clugreasc este un arbore cu o coroan nalt i foarte roditoare. Rdcina
lui este nstrinarea de toate cele trupeti; ramurile sunt ne-ptimirea sufletului i lipsa oricrei
alipiri de lucrurile de care s-au deprtat; iar rodul lui n constituie dobndirea virtuilor, dragostea
ndumnezeitoare i bucuria nentrerupt din acestea 49. Renunarea sau lepdarea de sine i
nchinarea ntregii viei pmnteti lui Dumnezeu, este viaa de jertf ca trire total a
Mntuitorului Hristos, n acest sens Sfntul Apostol Pavel zice: uitnd cele ce sunt n urma mea
48
49
Pr. Prof. I. G. Coman , Importana i sensul desvriii n monahism, n S.T. anul VII , nr. 3, 4, ( 1955 ), pag. 219
Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieii clugretii, n Filocalia, vol. VII traducere, introducere i note
de Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Bucureti, Eit. I.B.M. al BOR., Bucureti, 1977, p. 43.
54

i tinznd ctre cele ce sunt nainte, alerg la int, la rsplata chemrii de sus, a lui Dumnezeu,
ntru Hristos Iisus (Fil. 3, 14).
3.
Organizarea teoretic i practic a monahismul
Organizarea teoretic i practic a monahismul, n secolul al IV-lea, ncepe cu Pavel din

Teba Egiptului (234-347), cu Sfntul Antonie cel Mare (251-356), cu Sfntul Pahomie (292-347).
Sfntul Vasile cel Mare (329-379), prin regulile sale monahale valabile i astzi este cu adevrat
marele organizator al monahismului. Monahii Sfntului Vasile cel Mare avnd ca model pe
Hristos, ancorai iubirii lui Dumnezeu i slujirii aproapelui mai mult dect pe ei nii, au
ntemeiat pe lng mnstirile lor primele aezminte sociale cretine, primele bolnie sau spitale.
Monahismul, de la nceputurile lui, a fost un mod via duhovnicesc centrat pe trirea n
Hristos, n comunitatea teandric a Bisericii. n secolul al IV-lea de-a lungul Vii Nilului s-au
aezat Prinii deertului, prsind Delta fertil, spre a organiza viaa monahal. Deertul a
nsemnat pentru clugri, locul cel mai propice pentru lucrarea isihiei (adic a linitirii), ca
fundament al oricrui ideal monastic, dar i locul demonilor, care se manifestau ndeosebi sub
forma gndurilor, i mpotriva crora monahul trebuia s lupte pentru a-i apra isihia i a mplini
elul pentru care se afla plecat n pustie: unirea cu Dumnezeu 50.
Viaa
monahal n decursul istoric cunoate dou forme, sau moduri de fiinare: 1.
eremitic (de la latinescul eremus - deert) sau anahoretic (de la grecescul - = a merge
departe), a fi retras de lume pentru practicarea ascezei i pocinei, 2. chinovial sau cenobitic,
viaa comunitar organizata dup anumite reguli. Comunitatea Bisericii din Ierusalim, koinonia
este un model de obte, membrii ei stnd mpreun, avnd toate bunurile n comun (Fapte 2,44).
ncepnd cu secolele V-VI, se organizeaz n istoria Bisericii, monahismul de tip athonit,
ca expresie a vieii ascetice trit n conformitate cu litera i duhul scripturii. Din rndul
monahilor athonii, foarte muli au practicat rugciunea isihast sau rugciunea numelui lui Iisus,
ca metod a contemplrii slavei divine necreate. Cel mai mare dintre ei fr doar i poate este
Sfntul Grigore Palama, teologul harului, sau a energiilor divine necreate izvorte din fiina
treimic i revrsate, n afara ei, n special asupra omului cu scopul sfinirii lui. Doctrina
energiilor divine necreate- harice, st la baza practicii isihaste. Cretinul prin contemplaie, prin
curirea de patimi dobndind o stare duhovniceasc nalt, ajunge s vad slava divin, lumina
pe care Mntuitorul a artat-o Apostolilor la schimbarea la fa pe muntele Tabor. Cu toat
50
Antonie Guillaumont, Originile vieii monahale, trad. Constantin Jinga Ed. Anastasia, Bucuresti, 1998, p. 93;
55

frumuseea i splendoarea la care ajung isihatii, ei insist n operele lor asupra faptului c
monahismul este locul ostenelilor, al vieii aspre, al activitii asidue, al muncii i al rugciunii.
Isihasmul, ca doctrin i practic a vederii slavei divine necreate, ncepe cu secolul al VIlea dar se organizeaz ca via ascetic spiritual, specific monahismului, n secolul al XIV-lea,
prin viaa mistic a prinilor din Sfntul Munte Athos51. Isihasmul, ca doctrin i practic a
contemplrii i a iluminrii cretine are ca teoretician pe Sfntul Grigore Palama (1291-1359).
Isihasmul este o doctrin a vieii de rugciune i contemplare a slavei dumnezeieti,
necreate. Isihasmul (de la gr. hesychia- tcere, linite ), reprezint micare spiritual ce
cuprinde monahii practicani ai rugciunii lui Iisus ca metod de
generare a strii de
52
concentrare i pace luntric , n vederea contemplrii slavei dumnezeieti. Isihasmul, nu

constituie scopul spre care trebuie s ajung un cretin, ci un mijloc eficient al cunoaterii de sine
i al contemplrii slavei divinului n unirea mistic, a ndumnezeirii omului.
Doctrina i practic isihast, sistematizat n secolele XIII-XIV, are urmtoarele
caracteristici: precizarea naturii harului divin ca energie dumnezeiasc necreat, practicarea
rugciunii lui Iisus, posibilitatea vederii luminii dumnezeieti precum i natura ei, prin
contemplare n ndumnezeire. Rugciunea lui Iisus const din cuvintele: Domne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul , ns ea poate fi i scurtat
Doamne Iisuse Hristoase, miluiete-m .
O retrospectiv istoric asupra micrii isihaste ne conduce ctre o mprire n mai multe
etape, fiecare avnd caracterul su specific.
Prima etap a isihasmului ncepe cu Sfntul Antonie, ea const n spiritualitatea practicat
n pustiuri, n linitea virtuilor, sau n tcere.
Cea de-a doua etap, desfurat n secolele VI-VII de ctre Prinii sinaii (Sfntul Ioan
Scrarul, Nil, Isihie, Filotei), se caracterizeaz prin rugciunea curat a inimii i a minii, pentru a
contempla slava lui Dumnezeu, pentru al vedea - theoria.
Cea de-a treia etap a fost marcat de Sfntului Simeon Noul Teolog, care promoveaz
practica iluminarea Sfntului Duh n inima fiecrui om, prin primirea harului divin.
51
52
Vasile Andru, Isihasmul sau meteugul linitirii, Editura Cartea Moldovei, Chiinu, 2002, p. 105.
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicionar de Teologie Ortodox,. Ed. a II-a,
Edit. I.B.M.al B.O.R., Bucureti 1994, p.213
56

Cea de-a patra etap a isihasmului este i cea mai semnificativ, fiind caracterizat de
practica rugciunii lui Iisus cu scopul vederii luminii taborice, a slavei divine necreate, promovat
de Sfntul Grigore Palama.
Isihasmul prin organizatorul su cel mai emblematic, Sfntul Grigore Palama este o
realitate de nalt clas spiritual a monahismului athonit.
Cea de-a cincia etap a isihasmului, se va forma n secolul al XVIII-lea, fiind caracterizat
de micarea filocalic, avnd drept scop implementarea frumuseilor duhovniceti ca mod de
via cretin. Aceast form a isihasmului, dezvoltat mult de spiritualitatea romn i rus,
putem spune c este practicat i astzi, avnd un rol puternic duhovnicesc, moralizator, fiind o
premis a stabilitii vieii cretine ntr-o societate secularizat cum este cea contemporan.
Isihasmul generat de spiritualitatea filocalic, n Ortodoxia romneasc, ncepe cu epoca n care
la Athos ajungea Paisie Velicikovski, iar de la Athos vine n Moldova, renviornd viaa
duhovniceasc a monahilor i sihatrilor romni. Paisie Velicikovski, imprim monahismului
romnesc, practica ascetic isihat, centrat pe desptire pentru dobndirea virtuilor, ca trire
specific monahal ce contribuie la zidirea comunitii eclesiale. Paisianismul este o micare
spiritual neopalamit, ndreptat ctre Biseric i lume.
4.
Importana i sensul monahismului pentru Biseric i lume
Monahismul, prin excelen a luat fiin pentru a sluji i slvi pe Dumnezeu permanent,
acesta fiind de fapt scopul omului dat de Dumnezeu Creatorul. Misiunea i lucrarea
monahismului pentru Biseric i lume se bazeaz n primul rnd pe cuvntul Mntuitorului care
s-a jertfit pentru ntreaga lume i dorete ca jertfa Sa s devin mijloc de via n tot pmntul.
Prin monahism i prin Biseric lumea este mbrcat cu frumuseea vieii spirituale pe care
Hristos a adus-o ntregii umaniti.
Mntuitorul cheam permanent zicnd: Venii la Mine toi cei ostenii i mpovrai
i vei afla odihn sufletelor voastre (Matei 11, 28-29 ), aceast chemare o realizeaz astzi
monahismul, care ateapt cu dragoste ca orice om s ajung la Hristos i s triasc n curie
deplin.
Starea monahal, ca stare eclesial haric, prin tririle duhovniceti este n comuniune
intens cu Hristos, n Duhul Sfnt, n comuniune cu Dumnezeu Tatl, n comunitatea eclesial.
Practicarea sfaturilor evanghelice apropie i ntrete, (pe cel ce le triete: cretin, monah)
57

comuniunii cu Sfnta Treime, prin Duhul Sfnt, care unete cu Hristos, ntreaga Biseric. Ca
membru al comunitatea eclesiale, monahul intensific trirea i unirea credinei, n vederea
dobndirii desvririi n Hristos, Cel ce face s fiineze n lume iubirea pentru ca dac
Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, i noi datorii suntem s ne iubim unii pe alii (1 Ioan 4,11).
Implicaiile ascetice al monahismului sunt centrate pe practicarea sfaturilor evanghelie,
asumate ca voturi monahale: srcia de bun voie, fecioria i ascultarea, urmrind eliberrea de
pcat i de patimi, dar i dobndirea virtuilor. Viaa ascetic nu are dect un singur scop:
mntuirea sufletului53. Implicaiile ascetice ale monahismului scot n eviden n primul rnd
rzboiul nevzut pe care l duce n permanen omul cu pcatul. Etimologia cuvntului ascez
, , desemna la nceput mai multe tehnici sau practici pentru un anumit scop, nsoite
de efortul fizic. Aa cum arat Clement Alexandrinul 54 i Origen, unirea cu Hristos se realizeaz
prin ascez. Ei introduc termenii de ascez i ascet 55. Desigur acetia fiind legai n sens restrns
de viaa mnstireasc. Mnstirile sunt numite sau locuri de exerciiu unde se
lucreaz mntuirea. Vieuitorii mnstirilor sunt numii ascei. Asceii n sens restrns sunt
clugrii sau monahii ce se strduiesc s mplineasc deplin toate normele nfrnrii pentru a se
curii sau a se purifica de patimi. n sens larg ascei sunt toi cretinii care lucreaz contient i
responsabil la mntuirea lor (Filipeni 2,12), pentru a fi desvrii. Asceii sunt atleii lui Hristos
(I Cor. 9, 24,25; Filipeni 3, 13,14) ce se pregtesc asiduu pentru dobndirea sfineniei. Sfntul
Vasile cel Mare referindu-se la lupta i efortul atleilor i compar cu cretinii asceii, zicnd :
trebuie s v spun c atleii se supun la nenumrate oboseli, ca s-i mreasc prin fel de fel de
mijloace puterea lor trupeasc: transpir foarte mult din pricina exerciiilor gimnastice, primesc
multe rni n locurile de exerciii, in diet, nu cea mai plcut, ci cea hotrt de instructorii lor i
nc alte multe osteneli. Dup toate aceste pregtiri, se dezbrac pentru a intra n stadion; aici
sufer totul i i pun viaa n primejdie, ca s primeasc o coroan de mslin sau de elin sau de
alt plant de acest fel i ca s fie strigai de crainic ca nvingtori56.
53
Sfntul Vasile cel Mare, Cuvnt scetic 3, 1, P.S.B. 18, Traducere, introducere, indici i note de Prof. Iorgu D.
Ivan, Edit. IBM. Al BOR, Bucureti, 1989, p. 205
54
A se vedea Clment Alexandrinul Scrieri Partea I, Pedagogul , I, I, 8, trad. Pr. Prof. D.Feciorul n P.S.B. nr. 4,
edit. I.B.M. al B.O.R. Bucureti 1982, p. 211
55
Despre nelesurile termenilor ascez, ascetism a se vedea J. de Guilbert, La notion dascse, dasctisme, n
Dictionaire de Spiritualit, publi sous la direction de Marcel Viller S.J., tome I, Beauchesne, Paris, 1937, col.
936-938.
56
Sfntul Vasile cel Mare, Omilia XXII ctre tineri, VI, trad. Pr. D. Fecioru, PSB 17, ed. cit., p. 576.
58

5. Monahismul romnesc slujire a lui Hristos i responsabilitate a crucii
asumate ca jertf
n Biserica Ortodox Romn, monahismul a aprut odat cu nceputurile ei, fiind prezent
n viaa i spiritualitatea poporului romn. Dovada a acestui fapt este prezena marilor teologi
ridicai din rndul monahilor romni ai secolului VI, ale cror opere stau la baza teologiei cretine
a primelor secole, dintre care amintim pe: Sfntul Ioan Casian, Dionisie cel Mic sau Exigul,
clugrii sciti: Leontiu, ruda a generalului Vitalian, Ioan Maxeniu, ierodiaconul Petru,
Mauriciu, Achille etc.
Monahismul n istoria rii noastre a avut un rol spiritul, social i cultural. Cuvntul
mntuitor propovduit de Sfntul Apostol Andrei n inuturile dunrene a apropiat inimile
strmoilor notri de Dumnezeu care a trimis harul Su ce s-a concretizat n ntemeierea, bisericii
cretine n inutul, dintre Dunre i Marea Neagr, Dobrogea de mai trziu, cunoscut n
izvoarele antice sub numele de Sciia
57
. n inutul carpato-danubiano-pontic, aa cum ne
dovedesc mrturiile istorice, biserica cretin se organizeaz, avnd o ierahie i administraie,

dependent de Biserica din Constantinopol, dovedit de: Episcopia Tomisului, Sfntul Ioan
Casian, Dionisie Exigul, i clugrii scii, dar i de ierarhi tomitani provenii din rndurile
monahilor autohtoni, participani la sinoadele ecumenice sau locale. Toate acestea mrturisesc
rolul i importana monahismului n viaa bisericii i istoria noastr.
Organizarea monahismului romnesc ncepe o dat cu organizarea statal i bisericeasc a
rilor Romne, din a doua jumtate a secolului al XIV-lea, perioad n care au luat fiin marile
centre monahale: Curtea de Arge, Cozia, Dealu, n Tara Romneasc, Putna, Vorone, Neam,
Bistria, Moldovia, Sucevia n Moldova. Organizarea monahismului romnesc a realizat-o
Sfntul Nicodim de la Tismana care ntemeiaz mnstirile Vodia i Tismana, iar ucenicii si
mnstirea Prislop. Monahismul Romnesc s-a bucurat de mari duhovnici, isihati, clugri,
crturari, ca de exemplu stareul Paisie Velicikovski (secolul XVIII), sau Calinic de la Cernica
(secolul XIX), al cror spirit monahal este prezent n mnstirile romneti. Tradiia i civilizaia
romneasc este legat de tradiia i slujba bisericii n curtea creia s-a nscut, i s-a dezvoltat ca
popor ortodox. Secole de-a rndul cultura romneasc a izvort din mnstirile romne. Monahul
57
Pr. Prof. Dr. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol. I, ed. a II-a, Edit. IBM. al BOR.,
Bucureti, 1991, p. 60
59

reprezint pentru lumea secularizat contemporan, exemplul vieii spirituale, a vieii n Hristos, a
omului narmat de ascez cu treptele desvririi, pentru a se unii haric, mistic cu Dumnezeu.
Concluzii
Monahismul, ca starea haric, component a comunitii Bisericii, Trupul tainic al lui
Hristos, are ca trire duhovniceasc misiunea mntuirii i ndumnezeirii, n comuniune cu
ntreaga comunitate n care Hristos este prezent i lucrtor, prin Duhul Sfnt, pentru a o nva,
sfinii, i conduce la mntuire. Deci lucrarea monahismului este cea a Bisericii, cea a lui Hristos
n lume: mntuirea i sfinirea, de aceea monahismul contribuie la sporirea, ntrirea i zidirea
ntregului eclesial spre preamrirea lui Dumnezeu (Efeseni 4,12). Mai mult, astzi cnd asistm
cu toii la momente de dezorientare spiritual, monahismul romnesc vine i ne reamintete cu
vocea tradiiei i a istoriei c singurul lucru cu adevrat bun ce ne nnobileaz, este viaa n
Hristos trit cu scopul dobndirii mpriei lui Dumnezeu.
Sensul i importana monahismului pentru Biseric i lume este dat, aadar de viaa curat
depus i trit prin slujirea lui Hristos. Monahismul extinde iubirea lui Dumnezeu pentru c
dorete s devin iubire cum este Dumnezeu, lucrnd n slujba omului i a creaiei. De aceea n
mnstire timpul, omul i lumea primesc o alt valen, una spiritual pentru c au devenit
mijloace prin care se preamrete Dumnezeu. Dimensiunea i atmosfera monahal ni-L reveleaz
pe Dumnezeu prin rscumprarea vremii. Lucrarea monahal este de fapt lucrarea lui Hristos,
care se revars prin Biserica sa pentru ca omenirea s se mbogeasc spiritual.
BIBLIOGRAFIE
2) ANDRU, Vasile, Isihasmul sau meteugul linitirii, Editura Cartea Moldovei, Chiinu, 2002
3) Biblia sau Sfnta Scriptur,tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe Teoctist , cu
aprobarea Sfntului Sinod, Edit. I.B.M.al B.O.R., Bucureti 1993
4) BRIA, Pr. Prof. Dr. Ion, Dicionar de Teologie Ortodox,. Ed. a II-a, Edit. I.B.M.al B.O.R.,
Bucureti 1994,
5) COMAN, Pr. Prof. I. G., Importana i sensul desvriii n monahism, n rev. Studii
Teologice, anul VII , nr. 3, 4, ( 1955 )
6) CLEMENT ALEXANDRINUL, Scrieri. Partea I. Pedagogul, traducere, Pr. Prof. D. Fecioru,
n col. P.S.B., nr. 4, Edit. I.B.M.al B.O.R., Bucureti 1982
1) GUILLAUMONT , Antonie, Originile vieii monahale, trad. Constantin Jinga Ed. Anastasia,
Bucuresti, 1998
2) GORINOV, Irina, Viaa, nvturile i profeiile Sfntului Serafim de Sarov, trad. Paulin
Lecca, edit. Schitul Sfntului Serafim se Sarov, Galai 1999
3) JAN de Guilbert, La notion dascse, dasctisme, n Dictionaire de Spiritualit, publi sous
la direction de Marcel Viller S.J., tome I, Beauchesne, Paris, 1937
60

4) LOSSKY, Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit traducere Pr. V. Rduc Editura
Anastasia1994
5) MLADIN, Mitropolit Dr. NICOLAE, Prof. Diac. Dr. Orest Bucevschi, Prof. Dr. Constantin
Pavel, Prof. Diac. Dr. Ioan Zagrean, Teologia moral ortodox.( Manual pentru facultile
de teologie) vol. I ediia a II-a, edit. Reintregirea, Alba- Iulia 2003,
6) PCURARIU Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, vol. I, ed. a II-a,
Edit. IBM. al BOR., Bucureti, 1991, p. 60
7) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Teologia dogmatic, vol. II, Edit. IBM al BOR,
Bucureti, 1997
8) IDEM, Spiritualitatea ortodox. Ascetica i Mistica, Edit. IBM al BOR, Bucuresti,1992
9) TEOLIP AL FILADELFIEI, Despre ostenelile vieii clugretii, n Filocalia, vol. VII
traducere, introducere i note de Pr. prof. dr. Dumitru Stniloae, Bucureti, Edit. I.B.M. al
BOR., Bucureti, 1977
10) SFNTUL VASILE CEL MARE, Scrieri Partea I, Omilii la Hexaimeron, Omilii la Psalmi,
Omilii i cuvntri, traducere Pr. Prof. D. Fecioru, n col. P.S.B., nr. 17, Edit. I.B.M.al B.O.R.,
Bucureti 1986
11) IDEM, Cuvnt scetic , P.S.B. 18, Traducere, introducere, indici i note de Prof. Iorgu D. Ivan,
Edit. IBM. Al BOR, Bucureti, 1989
61

Church life in the Province of Scythia Minor
VIAA BISERICEASC N SCIIA MINOR
Abstract: Saint Andrew, the Apostle of the Gets-Dacians (Scythes).As Romanians, we draw our
Christian faith from St Andrewss activity, who preached on the territory between the Danube
and the Black Sea, later on called Dobrudgea, known from the antique sources as Scythia
Minor.In the 3rd century, the number of these lay missionaries increased due to certain
Christian prisoners whom the Goths - established on the territory north of the Danube - used to
bring here from Asia Minor, where Christianity was known as far back as the apostolic
century. Some of them were ordained as bishops, chorepiscopi, priests and deacons.
Keywords: Church, Province, Scythia Minor, missionaries, bishops
Introducere
Biserica este instituia divino uman ntemeiat cu scopul de a aduce omului cunoaterea
cea adevrat i are ca punct final mntuirea lui. Poporul romn este un popor ce s-a nscut
cretin pentru c etnogeneza lui coincide eclesiogeneza.
Dacia Roman ncretinat oficial prin propovduirea lui Hristos de ctre Sfntul
Apostol Andrei, sau de ucenicii Sfntului Apostol Pavel ce a rmas o iarn ntreag n
Nicopolea Epirului ( 65-66 ), i-a continuat existena n inutul carpato-danubiano-pontic i dup
retragerea aurelian din anul 271 acest lucru este dovedit descoperirile arheologice ale vieii
cretine. Cretinismul romnesc este dovada continuitii populaiei daco-romane n inuturile
carpatice.
O importan deosebit n istoria cretin a primelor secole ale poporului nostru o are
cetatea Tomisului prin episcopia nfinat n primele secolele,devenit apoi important centru
mitropolitan. Sfntul Apostol Andrei n misiunea sa de propovduire a lui Hristos a trecut prin
cetatea Tomisului, capitala provinciei romane Scytia Minor, deoarece era cel mai important
centru politic, economic i strategic al provinciei. Pentru romani, Tomisul era foarte important
pentru c era principalul port la Marea Neagr al provinciei Scytia Minor i pe aici nu doar c
se desfura ntreg tranzitul comercial naval al economiei provinciei, dar chiar numeroase trupe
puteau foarte uor veni pe cale maritim aici.
62

Episcopia Tomisului despre care avem tiri din secolul al III-lea, a avut un rol decisiv n
rspndirea cretinismului n stnga Dunrii i apoi n meninerea lui de-a lungul secolelor.
CAP. 1. inutul carpato-danubiano-pontic n secolele II - IV

In anul 106, mpratul Traian a cucerit o parte din teritoriul fostului stat al geto-dacilor,
condus de regele Decebal, care a fost transformat in provincie romana (Transilvania, Banatul,
Oltenia si o parte din Muntenia de mai trziu).
In Dacia Traian (Romnia de azi) se crede ca primii cretini au fost adui cu armata i cu
colonitii in anul 107 i-n tot timpul stpnirii ei de Romani. Legiunea V-a Macedonia a fost
mutata spre sfritul secolului I tocmai din Palestina, leagnul cretinismului (unde s-a botezat
cel dinti pagn i acela chiar roman a fost: sutaul Cornel), in Dobrogea, la Troesmis (=Iglita),
iar n urma cuceririi Daciei, la Potaissa, Turda de azi. De asemenea, aceast ptrundere s-a putut
face i prin ostaii romani, intre care desigur au fost i cretini, adui n Scythia Mic pentru
paza graniei nordice a statului, mai ales din provinciile orientale ale imperiului i din Peninsula
Balcanic.58 In timpul mpratului Septimiu Sever (193-211) legiune a XIII-a Gemina si avea
tabra n Apulum (Alba-Iulia), a V-a Macedonica n Potaissa. Pe lng ele mai erau n Dacia i o
mulime de trupe auxiliare, unele din inuturi orientale cu muli cretini.
ncepnd cu anul 244 cretinismul era alimentat in teritoriul etnic romanesc si de
prizonierii cretini adui de goi din Asia Mica si din Peninsula Balcanica. Din Asia Mica a adus
pe la mijlocul secolului III pe prinii misionarilor notri din secolul IV, Ulfila si Eutihie, ambii
capadocieni.
1. Marturii arheologice paleocretine. Precum observa unul din istoricii notri de
frunte, la Dunrea de Jos "cretinarea a nceput poate mai devreme dect ne las s nelegem
inscripiile i monumentele, adic nainte de Constantin cel Mare". 59
Numrul cretinilor, pe atunci, nu va fi fost prea mare, dar se socotete de unii ca
existena lor n
Scythia Mic este atestat de o excepional pies arheologic cretin,
desoperit la Constana, n cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Este vorba de o

58
Barnea, Ion, Date despre episcopia Tomisului, n Izvoarele Crestinismului Romnesc, Ed. Arhiepiscopiei
Tomisului, Constanta, 2003, p. 207
59
Pr.Prof.Dr.Mircea Pacurariu, Pagini de istorie bisericeasca romneasca, Sibiu, 1998, p. 24
63

gemma (cornalina), care acum se afl la British Museum din Londra i care constituie o
"dovad direct"60 a prezenei cretinsmului pe pmntul dintre Dunre i Mare.
Cci "acest document arheologic cretin" cel "mai vechi"61 din cte s-au gsit pn acum
pe pmntul rii noastre, fiind socotit de unii specialiti competeni c aparine secolului al IIlea d. Hr., poart pe el - rudimentar executat - scena Rstgnirii i n partea de sus cuvintul
simbolic "Ihtis".
Acest lucru este confirmat si de un numr apreciabil de piese arheologice paleocretine,
descoperite n peste o suta de aezri daco-romane (n numr mult mai mare s-au descoperit n
Scythia Minor). Intre cele mai semnificative reinem: gema de la Potaissa (azi Turda) cu o
serie de reprezentri simbolice, intre care si Bunul Pastor; o tblia votiv (donarium) de la
Biertan, lng Media, cu inscripia Ego Zenovius votum posul i un disc cu monograma lui
Hristos (XP); un fragment ceramic descoperit la Porolissum (azi Moigrad, jud. Salaj); mai multe
opaie (lmpi) de bronz sau de lut ars, decorate cu semnul crucii sau cu monograma lui Hristos,
descoperite mai ales n centrele urbane ale fostei provincii.
Alte obiecte paleocretine s-au descoperit in Banat si in Oltenia (de pilda, pari dintr-un
candelabru de bronz, descoperit la Rcari-Dolj, folosit desigur intr-un lca de cult. Majoritatea
acestora sunt din secolul al IV-lea, dar unele par sa fie si mai vechi. S-au descoperit si cteva
obiecte paleocretine la Barbosi-Galati, important cap de pod roman la confluenta Siretului cu
Dunrea, care, dup aprecierea arheologilor aparin secolului al III-lea.
2. Marturii lingvistice. O parte din termeni au fost preluai din latina populara vorbita
de strmoii notri daco-romani si ncretinai, iar alii creai pe loc de noii mrturisitori ai
credinei cretine. Notam cuvintele biserica (din basilica), credina, lege, nviere, nlare,
Boboteaza, Treime, Tata, Fecioara, nger, altar, cruce, rugciune, toaca, tmpla, pcat, printe, a
boteza, a cununa, a cumineca, a se nchina, a se ruga s.a. Cteva srbtori cretine au preluat
numirile unor vechi srbtori pgne apropiate ca data de ale noastre, primind, nsa, un neles
nou, cretin (Calatio-calationem - Craciun, Florilia - Florii, Rosalia - Rusalii, dies conservatoria
-srbtoare).
60
Prof.Univ. Dr.Doc. Radu Vulpe "De la Dunare la mare", Editura Arhiepiscopiei Tomisului i a Dunarii de Jos,
Galati, 1979,, p.17
64

3. Martiri cretini.
n teritoriul de la Dunrea de Jos, cel mai vechi martiriu cunoscut este cel al Sfintei
Mucenie Melitina, executat sub Antoninus Pius la Marcianopolis i pomenit la 29 octombrie
n Mineiul ortodox62.
n anul 202 p.Hr., Septimius Severus public primul decret anticretin, interzicnd
prozelitismul i deci proliferarea cretinismului. 26 de ani mai trziu, la 27 mai 228, n vremea
lui Severus Alexander, este pomenit n Martirologii veteranul Iulius din Durostorum.
In provincia Scythia Minor63 i n imediata apropiere, numrul cretinilor martirizai n
cursul persecuiei lui Diocleian, n jurul anului 300, este foarte ridicat. Consemnam ntre ei pe
Zoticos, Atalos, Kamasis si Filipos, toi la Noviodunum (azi Isaccea), ale cror moate s-au
descoperit ntr-o cripta de la Niculiel, jud. Tulcea (azi depuse in biserica manastirii Cocos), pe
Chiril, Chindeas si Tasius la Axiopolis (azi Cernavoda), preotul Epictet si convertitul sau
Astion la Halmyris (azi Dunavat), Macrobiu, Gordian, Heli, Lucian, Zotic si Valerian, fratii
Argeu, Narcis si Marcelin, toti la Tomis (azi Constanta). In oraul Durostorum (azi Silistra), la
granita dintre provinciile Scythia Minor si Moesia Inferior, consemnam numele soldatilor
martiri Pasicrat, Valentin, Marcian si Nicandru, iar mai tarziu pe soldatul Emilian; in satul
Ozobia, lng Durostorum, au patimi martirii Quintilian, Maxim citeul i Dadas.
4. RETRAGEREA AURELIAN DIN DACIA
Retragerea aurelian din anul 271 este un important eveniment din istoria Daciei i el
este n legatur cu evoluia situaiei politico-militare a Imperiului roman din secolele II i III,
dar i a situaiei interne a provincilor sale dunrene.Astfel c putem spune c: criza prin care
trecea provincia Dacia, indeosebi n secolul al III-lea, reflectat n
scderea simitoare a
circulaiei monedei romane i a resurselor interne, a fost o consecin direct a marii crize prin
care a trecut imperiul n acea epoc. 64
61
Ibidem, p.18
Pr.Prof.Dr.Ion Rmureanu, Martirii cretini de la Niculiel descoperii n anul 1971, n BOR an XCI (1973),
nr.3/5 p.456
63
A se vedea, Victor Baumann, Mrturii ale persecutiilor religioase din zona Dunrii de Jos n primele secole ale
erei cretine n Izvoarele Crestinismului Romnesc, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, 2003, p.102
64
Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, vol.I-II, Bucuresti, 1936, p.32
62
65

CAP. 2. Rolul politic, economic i religios al oraului Tomis
Cetatea greceasc Tomis a fost nfiinat de colonitii venii din oraul grecesc Milet n
secolul al VII-lea a.Hr.(cca.657 a.Hr.). Colonia avea: trsturi ioniene specifice, att n dialect
ct i n instituii sau n viaa religioas.65
n anul 313 a.Hr., Tomisul alturi de alte ceti greceti (Histria i Callatis) se altura
revoltei oraelor vest-pontice, Odessos, Apolonia i Mesambria, impotriva lui Lysimachos.
Tomisul particip intre anii 62-64 a.Hr., mpreun cu celelalte colonii vecine, ajutai de
gei la rscoala mpotriva romanilor, nfrngnd armatele lui C. Antonius Hybrida, proconsulul
Macedoniei.
Importana crescnd a portului Tomis a fcut ca, pe la 262 A.Hr., callatienii, mpreun
cu histrienii s ncerce s domine acest port, fr ins a reui datorit opoziiei coloniei
Byzantion.Colonia a posedat i teritorii agricole necesare pentru producerea hranei. Pe la
nceputul secolului III .Hr.se desvrete procesul de organizare a acestor teritorii rurale
(numite chora).
Tomisul va deveni capitala provinciei romane Scytia Minor, deoarece era cel mai
important centru politic, economic i strategic al provinciei. Pentru romani, Tomisul era foarte
important pentru c era principalul port la Marea Neagr al provinciei Scytia Minor i pe aici nu
doar c se desfura ntreg tranzitul comercial naval al economiei provinciei, dar chiar
numeroase trupe puteau foarte uor veni pe cale maritim aici.
CAP. 3. Episcopia Tomisului i importana ei religioas
Scythia Minor n secolul al VI-lea era o provincie mitropolitan, iar titularul ei
devenise mitropolit, avnd 14 episcopii sufragane, n principalele orae ale provinciei. Toate
aceste scaune episcopale - inclusiv Tomisul - erau n legatur direct cu Patriarhia din
Constantinopol, noua capital a imperiului, principiu consfinit printr-o hotrre a Sinodului IV
ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Deci erau legai de Roma prin limb, iar de
Constantinopol prin credin.66
65
Mihai Barbulescu, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998, p.29

Virgil Lungu, Organizarea vietii bisericesti n Scytia Minor, n Izvoarele Crestinismului romanesc,
Ed.Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2003, p.84
66
66

ntre anii 491-518 a domnit mpratul romano-bizantin Anastasius I, cnd episcopia
Tomisului a fost ridicat la rangul de mitropolie, centrul al unei intense activiti spirituale i
culturale pentru cele 14 episcopii sufragane existente deja n Scytia Minor. 67
Biserica din Scythia Minor, ca i celelalte episcopate aflate de-a lungul Dunrii, a avut
un rol decisiv n rspndirea cretinismului n stnga Dunrii i apoi n meninerea lui de-a
lungul secolelor.
1. Episcopii de Tomis i rolul lor n Sciia Minor
Dintre episcopi, amintim, mai nti, pe Evangelicus, Titus (sau Philus) si Marcu , apoi pe
cei afirmati categoric n izvoare, ca : Betranion (Vetranion); care, n conflict cu mpratul
Valens, n anul 369, apr acerb ortodoxismul; Cherontius (sau Terentius), atestat n anul 381 la
Sinodul II ecumenic, marele crturar Theotimus I , apoi pe Timotei , prezent la Sinodul de la
Efes din anul 431, Ioan, Alexandru menionai n opoziie cu nestorianismul. Le urmeaz
Theotimus II , amintit n 458, om de mare cultura latina si aparator al ortodoxismului, Paternus
, care in 519, semneaza n actele ecleziastice de la Constantinopol cu titlul "Episcopus provinciae
Acythiae metropolitanus ", aparand deci n ipostaza superioara de mitropolit; n fine, ultimul
episcop cunoscut din sec.VI este Valentinian (550-580) , n corespondenta cu Papa Virgilius,
semnand "episcopus de Tomis, provinciae Scythiae".
2. ) Prinii i scriitorii bisericeti din Sciia Minor participani la

ntrirea credinei ortodoxe.
Crturari scii i scriitori din Sciia Mica, care s-au afirmat n cultura europeana sunt:
Ioan Maxentiu, Ioan Cassian sau Dionysius Exiguus .
a. Sfntul Ioan Casian (cca.360-430) s-a nscut n provincia Scythia Minor, mai precis
pe teritoriul actualului sat Casian, fost eremet, n judeul Constana, n jurul anilor 360-370.
Cultura dobndit n tineree l va ajuta mai trziu la nelegerea i cultivarea adevratei
tiine, cea ntru Dumnezeu, dar i la alctuirea lucrrilor sale care i vor aduce faima n lumea
cretin. n paralel, a beneficiat i de trirea printre monahii care vieuiau n obtile clugreti
67
Vasile Prvan, Contribuii epigrafice la istoria cretinismului daco-roman, Bucureti, 1911, p.9
67

din Dobrogea. n lucrarea sa Despre aezmintele mnstireti ,Sfntul Casian subliniaz c
din copilrie s-a aflat printre clugri . 68
Dup ce a vieuit o vreme ntr-o mnstire din Dobrogea, situat n apropierea locurilor
natale, Sfntul Ioan Casian a plecat mpreun cu sora sa i cu prietenul Gherman la Betleem, n
jurul anului 380. Dup moartea prietenului su Gherman, Sfntul Casian pleac n Galia i se
aeaz la Marsilia, centru comercial i port nsemnat la rmul Mrii Mediterane. Aici, Casian
avea s-i mplineasc vocaia, cea pentru viaa monahal, aeznd i rnduind mnstiri. Dar
avea s-i descopere i o a doua vocaie, vocaia teologiei monahale, apucndu-se de opera
literar pentru care este amintit pn astzi.
Scrierile alctuite de Sfntul Ioan Casian trateaz doua mari probleme:
lupta contra pcatului i biruina asupra lui prin organizarea tuturor eforturilor pentru
mbuntirea spirituala.
meninerea cu trie a nvturii sinoadelor ecumenice, c Hristos e om adevrat i

Dumnezeu adevrat i ne deschide calea spre realizarea desvririi.
1.Despre aezmintele mnstireti i despre tmduirile celor opt pcate
principale este lucrarea scris n anul 420, la solicitarea episcopului de Apta Iulia i
cuprinde 12 cri n care sunt descrise vemintele monahilor din Egipt, cu semnificaia lor,
regula rugciunilor i psalmilor de noapte, norma canonic a rugciunilor i psalmilor zilnici
i rnduielile celor ce renun la lume, adic a celor care intr n monahism.
2. Convorbiri duhovniceti este capodopera scriitoriceasc a Sfntului Casian, lucrare
de proporii, scris ntre anii 420-429.Cele 24 de convorbiri, mprite n trei mari
capitole, ating subiecte dintre cele mai importante privind viaa ascetic i nevoinele
necesare mntuirii.
b. Dionisie Exigul sau cel Mic
La circa 100 de ani dup Sfntul Ioan Casian, un alt "scit", adic un alt dacoromn, a
plecat din prile noastre pe drumurile ecumenice ale Asiei i Europei cretine. Nscut probabil
n jurul anului 470 n Scythia Minor.
68
Ioan G Coman, Spiritualitatea patristic n Scythia Minor. Ortodoxia credinei n Ortodoxia, an XXIX, 1977,
nr. 2, p. 169
68

Opera lui e vast. Un numar de traduceri patristice n limba latin pentru folosul unor
confrai, altele privind preri i date personale: Despre srbtoarea Patilor; Prefete la traducerile
fcute, cu informaii biografice;
Apoi a mai scris: Scrisoarea sinodal din anul 430 a Sfntului Ciril al Alexandriei trimis
patriarhului Nestorie al Constantinopolului pentru ndreptare; Tomosul ctre Armeni al
patriarhului Proclu, n care clugrii scii i-au nsuit: "Unul din Treime a suferit pentru noi
cu trupul", mpotriva lui Nestorie.
Dionisie Exiguul a ntreinut strnse relaii cu clugrii "scii": Ahile, Ioan-Maxentiu,
Leontie, Mauriciu etc., cu ali orientali i occidentali. A alctuit florilegiul "Exempla Sanctorum
Patrum" - o sut de pasaje patristice - soluii mpotriva ereticilor i bazele filosofiei cretine.
Scrieri de drept canonic le-a tradus n limba latin, n dou ediii. Canoanele Sinoadelor
Ecumenice (de la Niceea, Constantinopol, Efes i Calcedon), ale unor sinoade locale. El este
autorul unor lucrri de cronologie cretin .
c. Ioan Maxeniu i clugrii scii.
Asemenea Sfntului Ioan Casian i a lui Dionisie cel Mic, al treilea teolog produs de
Scythia Minor, Ioan Maxeni, este tot un monah, din grupa cunoscuilor clugri scii.
Ioan Maxeniu, despre a crui via nu tim nimic precis, dect c a scris din
Constantinopol un numr de opuscule i un rspuns la o scrisoare atribuita papei Hormisdas. Se
tie c monahii scii aprind hotrrea Calcedonului referitoare la unirea ipostatic a celor doua
firi ale Mntuitorului i combtnd pe nestorieini, au elaborat formula: ":Unul din Treime a
suferit cu trupul", formula pe care ei au prezentat-o mprailor Iustin si Iustinian, generalului
Vitalian si papei Hormisdas.
Insusi mitropolitul de Tomis, Paternus, a fost sesizat de aceasta formula, pe care insa n-a
aprobat-o. Dei unele amnunte ale aciunii clugrilor scii nu sunt nc deplin lmurite, ca de
pilda, numrul si numele delegailor lor (Ahile, Ioan Maxentiu, Leontie si Mauriciu, plecai la
Roma, dac numai unii dintre ei sau toi tiau si grecete, daca Leontie poate fi identificat cu
Leontie de Bizant etc., totui teologia elaborata si susinuta de Ioan Maxentiu e marcabil si
merit s fie relevata cel puin sub anumite aspecte. In timp ce Sfntul Ioan Casian ataca pe
Nestorie nainte de Sinodul de la Calcedon, Ioan Maxeniu critic pe ereziarh si pe partizanii lui
dup aceasta data, aparind o formula de grup cu notiuni si rationamente care intre timp se
rafinaser si sunau prea precis pentru "marea taina" a ntruprii.
69

d. Episcopii tomitani i Sinoadele ecumenice. Eusebiu de Cezareea amintete c un
episcop din Sciia a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea n 325, "nici scitanul nu
lipsea din adunare"69; posibil s se fi numit Marcu.
n anul 369 era atestat documentar episcopul Betranion, aprtor al Ortodoxiei n faa
ereziei ariene; urmaul su Gherontie a participat la Sinodul i ecumenic de la Constantinopol din
381.
Episcopul Gherontius (sau Terentius) al Tomisului, care a participat la Sinodul al II-lea
Ecumenic din Constantinopol, din mai-iulie 381, convocat de mpratul Teodosie I cel Mare, n
care a fost condamnat definitiv arianismul, macedonianismul (pnevmatomahii ce negau
dumnezeirea Duhului Sfnt) i Prinii sinodali, ntre care Sf. Grigore de Nazians, Sf. Vasile cel
Mare, Sf. Grigore de Nissa, Sf. Chiril din Ierusalim, Amfilohie din Econium s.a. au completat
Simbolul credinei cu nc 5 articole, mrturisind dumnezeirea Duhului Sfnt, comuniunea
Sfinilor, Judecata din Urm, nvierea morilor.
La Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din 431, participa i episcopul Timotei al
Tomisului. Cei 153 episcopi condamn erezia lui Nestorie i semneaz cele 12 anatematisme ale
Sfntului Chiril patriarhul Alexandriei, prin care patriarhul constantinopolitan eretic Nestorie
este scos din scaun.
Episcopul Alexandru al Tomisului a participat n anul 449 la sinodul local de la
Constantinopol, convocat de mpratul Theodosius al II-lea pentru a-l sprijini pe ereticul
monofizit Eutichie, ns prinii sinodali au nesocotit voina mpratului, fiind mpotriva
ereticului.
Al aptelea semnatar al deciziilor luate atunci a fost "Alexander reverindissimus
Episcopus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae" 70, reprezentnd aadar Dobrogea.
Nu a luat parte la "Sinodul tlharesc de la Efes 449" i nici la al IV-lea Sinod Ecumenic
de la Calcedon din 451, unde a fost condamnat monofizismul i prin "Epistola dogmatica ad
Flavianum" a Papei Leon cel Mare ce-l considera pe Eutichie ca "eretic periculos", dar a semnat
deciziile acestui sinod, venind la Constantinopol n 452, dupa retragerea hunilor invadatori n
inuturile Dunrii de Jos.
69
Viata fericitului Imparat Constantin, III, 7 apud, Pr.Prof.Dr. Ioan M. Bota, Studii de istorie , Ed.Cartea Crestina
Cluj, 1998, p.124
70
Ibidem, p. 122
70

La Sinodul IV ecumenic din 451 papa Leon cel Mare a trimis cinci delegai: trei episcopi,
Paschasinus de Lilybaeum, Lucentius i Iulian de Cos i doi preoi, Bonifaciu i Vasile. edina a
doua din 13 octombrie a fost prezidat chiar de episcopul Paschasinus de Lilybaeum. Delegaia
papal a semnat hotrrile sinodului.
Papa Leon cel Mare a acceptat hotrrile Sinodului cu excepia canonului 28.
Surprinztor este faptul c dei episcopul Tomisului din acea perioad, Alexandru, nu a putut
participa personal, el a semnat ulterior hotrrile acestui sinod; deci ntr-un fel sau altul
Constantinopolul, Roma i Tomisul au acionat mpreun, dei ncepnd de acum gndirea
rsritean i apusean va evolua tot mai divergent, fr, ns, s ntrerup comuniunea
eclesiastic. Justinian care voia s salveze unitatea ameninat a Imperiului printr-o atitudine
conciliant fa de monofizii a condamnat de dragul lor printr-un edict n 544 Cele trei
capitole (cei trei capi decedai de mult ai colii antiohiene: Teodor de Moquestia, Teodoret de
Cir i Ibas de Edessa). Justinian a chemat pe papa Vigiliu la Constantinopol i l-a determinat n
cele din urm s cedeze. n aprilie 548 prin faimosul Judicatum papa i d adeziunea la
condamnarea celor trei capitole, precum i a celor 12 Anatematisme ale Sfntului Chiril al
Alexandriei.
Cnd episcopii occidentali au luat cunotin de actul lui Vigiliu au fost cuprini de
indignare. Chiar i diaconii Bisericii Romei Rusticus i Sebastian s-au ridicat mpotriva papei.
Suprat de atitudinea lor public papa i excomunic. Ei ns nu cedeaz i scriu n toate
provinciile c papa prin publicarea Judicatumului ar fi ntreprins un lucru vtmtor Sinodului de
la Calcedon. Aa s-au adresat ei episcopului Aurelian de Arles din Galia i lui Valentinian,
episcop de Tomis din Scythia Minor. Lucrul acesta a produs mari nemulumiri. Alarmai de
aceste zvonuri cei doi episcopi au scris papei spre a se informa asupra acestora. Scrisoarea lui
Valentinian s-a pierdut. Considerm c aceasta a fost scris n limba latin.
Ne-a rmas numai rspunsul papei din 18 martie 550, n care ni se d i cte o informaie
cu privire la Valentinian i la viaa intern a Bisericii din Tomis. Tot din aceast scrisoare aflm
c Biserica Tomisului avea n acea vreme reprezentan la Constantinopol. n scrisoare papa
invit pe episcopul Valentinian sau pe reprezentant al su s vin la Constantinopol pentru
lmuriri i s constate c el nu a prsit credina ortodox de la Calcedon.
Sfritul episcopiei Tomisuli
71

Dei la Sinodul V ecumenic nici Valentinian, nici episcopii Illyricului nu au luat parte,
numele su apare citat n scrisoare trimis de Justinian prinilor chemai la sinod, precum i n
edina a VII-a a sinodului din 26 mai 553.
El este de fapt ultimul episcop atestat la Tomis, care a jucat un rol important n relaiile
bisericeti dintre Roma i Constantinopol. Arhiepiscopul i mitropolitul Valentinian de Tomis,
n anul 549 i scrie Papei Vigilius referitor la disputele teologice asupra "Celor trei Capitole".
CONCLUZII
Contribuia episcopiei Tomisului la ntrirea vieii religioase i culturale n inuturile suddunrene este o lucrarea a Duhului Sfnt care a revrsat sfinenie peste teritoriul i poporul rii
noastre. Episcopii tomitani sunt o dovad concret a plenitudinii harice ce mbrac n cultur i
adevr pe cei consacrai lui Dumnezeu care lumineaz mintea n cunoatere deplin.
Romanizarea i cretinarea teritoriilor nord-dunrene s-a fcut n strns legtura cu Imperiul
bizantin, de care populaia romanica se simea strns legat. Romanizarea i cretinarea au fost
dou procese paralele, nct se poate spune ca la ncheierea lor a aprut n istorie un popor nou,
cel romn, cu o credina nou, cea cretina, cu alte cuvinte poporul romn s-a nscut cretin.
BIBLIOGRAFIE
1. Baumann Victor, Mrturii ale persecutiilor religioase din zona Dunrii de Jos n primele
secole ale erei cretine n Izvoarele Crestinismului Romnesc, Ed. Arhiepiscopiei
Tomisului, 2003
2. Barbulescu , Mihai, IstoriaRomaniei, Ed.Enciclopedica, Bucuresti, 1998,
3. Barnea, Ion, Romanitate i Crestinism la Dunarea de Jos, Symposya Tracologica, nr.7,
Tulcea 1989,
4. Bota, pr.prof.dr. Ioan M., Studii de istorie , Ed.Cartea Crestina, Cluj, 1998,
5. Coman, Pr. Prof. Dr., G. Ioan, <<Scitii>> Ioan Casian si Dionisie cel Mic, n revista
"Studii teologice", seria a II-a,XXVII (1975), nr. 3-4.
6. IDEM,Spiritualitatea patristic n Scythia Minor. Ortodoxia credinei n Ortodoxia, an
XXIX, 1977, nr. 2.
7. Iorga, Nicolae, Istoria Romanilor, vol.I-II, Bucuresti, 1936
8. Lungu, Virgil, Organizarea vietii bisericesti n Scytia Minor, n Izvoarele Crestinismului
romanesc, Ed.Arhiepiscopiei Tomisului, Constanta, 2003,
9. Pcurariu, Pr. Prof. Dr., Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Vol. I, Bucuresti,
1996.
10. IDEM, Pagini de istorie bisericeasca romaneasca, Sibiu, 1998,
11. Parvan, Vasile Contributii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman, Bucuresti, 1911,
12. Ramureanu, Pr.prof.dr.Ion, Martirii crestini de la Niculitel descoperiti n anul 1971, n
BOR an XCI (1973), nr.3/5
13. Vulpe, Prof. Univ. Dr. Doc. Radu, "De la Dunare la mare", Editura Arhiepiscopiei
Tomisului i a Dunarii de Jos, Galati, 1979
72
PREZENTARE REVIST
OBIECTIVE
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR online (IFIJISR), permite accesul liber
tuturor cititorilor i promoveaz cercetarea tiinific n diverse
domenii.
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR a fost nfiinat pentru a public
articole originale de mare calitate, cu specific religios, la care pot
participa cercettori, indiferent de domeniul lor de specializare.
Jurnalul apare de trei ori pe an n lunile : ianuarie, mai, septrmbrie
SCOP
TIINIFIC INTERDISCIPLINAR, prin nvtura transmis urmrete s
restaureze unitatea pierdut de postmodernism, i s afirme n acelai
timp valorile credinei i spiritualitii.
Acest Jurnal cerceteaz interconexiunile vitale dintre etic i
credin, privite interdisciplinar.
Temele diverse abordate de IFIJISR privesc : Viitorul Cercetrii
Interdisciplinare; Economia politic cretin; Unitatea dintre Religie,
Arte i tiine; Implicarea religioas n lumea postmodern; Familia;
Lumea n secolul XXI; Probleme de Filosofie; Etica i Credin;
Societatea civil i reli gia in Mileniul III; Spre o cultur a vieii; tiin i
Religie: Spre o Societate liber; Globalizarea i insuficienele sale;
Cretinismul i Democraia; i multe altele.
Revista este deschis gratuit tuturor iar prin rezultatele cercetrii
tiinifice c ontribuie la un proces educaional continuu n societatea
contemporan.
73
ARIA STIINTIFIC/ DOMENIU

IFIJISR promoveaz abordri interdisciplinare i inter -religioase,
tradiii spirituale, din diverse domenii:
TEOLOGIE
STUDII COMPARATIVE IN RELIGIE I POLITICA
DISCUII TEORETICE S AU METODOLOGICE
IDEOLOGII SI FILOZOFII
FILOSOFIA RELIGIEI
PSIHOLOGIA RELIGIEI
ISTORIA RELIGIILOR
SOCIOLOGIA RELIGIEI
ROLUL RELIGIEI IN CULTURA I SOCIETATE

ETICA RELIGIOASA
RELIGIE I LITERATURA
RELIGIE I ARTA
RELIGIE I SANATATE
RECENZII DE CARTE
AUTORII I EDITORII SUNT INCURAJAI SA TRIMITA RECENZII DE CARTE LA
URMATOAREA ADRESA REVISTEI.
Drepturi de autor / Acces Deschis
Articole publicate n ICOANA CREDINEI, REVIST INTERNAIONAL DE
CERCETARE TIINIFIC INTERDISCIPLINAR online (IFIJISR), vor fi
articole cu acces liber distribuite n conformitate cu termenii i condiiile
agreate prin contractul de publicare.
Anunt i Publicitate
Anunurile cu privire la activitile academice, cum ar fi
conferinele sunt publicate gratuit.
74
Redacia
Redactor ef / Editor
Dr. Marian Bugiulescu, INSTITUTUL DE CERCETRI TIINTIFICE
TEHNOLOGICE I MULTIDISCIPLINARE, Univesitatea Valahia, Trgovite,
Romania
Consiliul editorial/Editorial Counsel
Dr. Lect. Alexandru Corneliu Arion, Facultatea de Teologie
Ortodoxa si Stiintele Educatiei Univesitatea Valahia , Trgovite,
Romania
Dr. Scarlat Paul, INSTITUTUL DE CERCETRI TIINTIFICE
TEHNOLOGICE I MULTIDISCIPLINARE, Univesitatea Valahia, Trgovite,
Romania
Asist.Dr. Alexandru Miu Traian Facultatea de Teologie Ortodoxa si
Stiintele Educatiei, Univesitatea Valahia, Trgovite, Romania
Dr. Conf. Claudia Vlaicu, Facultatea de Teologie Ortodoxa si
Stiintele Educatiei, Univesitatea Valahia, Trgovite, Ro mania
Consiliul consultativ/Advisory Board
Dr. Prof. Leon Arion Facultatea de Teologie Ortodoxa si Stiintele
Educatiei Univesitatea Valahia, Trgovite, Romania
Dr. Prof. Anghelescu Gheorghe, Facultatea de Teologie Ortodoxa si
Stiintele Educatiei Univesitatea Valahia, Trgovite, Romania
Dr. Conf. Florea tefan, Facultatea de Teologie Ortodoxa si Stiintele
EducatieiUnivesitatea Valahia, Trgovite, Romania
Dr. Prof. Slate Stefania, Facultatea de Teologie Ortodoxa si Stiintele
Educatiei Univesitatea Valahia, Trgovite, Romania
Secretar de redactie,
Adresa
web: http://revistaicoanacredintei.tk
email: m_bugiulescu@yahoo.com, iconfaith_journal@yahoo.com
75
ICOANA CREDINEI
Revist International
de Cercetare tiinific Interdisciplinar
ICON OF FAITH.
International Journal
of Interdisciplinary
Scientific Research (Online)
ISSNL 2393 137X
76

Revista Icoana Credintei An I NR.1 2015

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Icoana Credintei An I NR.1 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICOANA CREDINEI

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

SUBSTAN, ESEN, NATUR, OUSIA, HYPOSTAS, PROSOPON, PERSOAN, i de

asemnare i consubstanialitate ntre

homoiusios, aa filosofia antic.

difereniaz , ceea ce e propriu fiecrei Persoane si ceea ce e incomunicabil.

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

fiin concret, pentru primul sens ( fiin pim ), i

termenul de fiin a doua( ), pentru al doilea sens. Ins , aceasta concepie d

prini, analiznd toate aceste consecine, au respins

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

Ibidem , omi XXXIV,4 ; pg. 593

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

Marxismul si materialismul stiintific si istoric au contribuit in cea mai mare masura la

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

1.Haught , John F. , Stiinta si Religie , de la conflict la dialog , Editura Eonul Dogmatic ,

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

necesitatea omului de a primii Adevrul revelat, ce sfinete creaia;

colonitii i unitile militare aduse n Dacia ce primiser cretinismul. mpreun cu

IP.S. Nifon Mihi, Misiologie cretin, edit. ASA Bucureti 2002, p. 25

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

libertatea i tolerana religioas specific poporului dac ce manifest tendine

Cretinismul romnesc s-a rspndit pe ntreg teritoriul carpato-danubiano-pontic i nu

2. RAPORTUL ISTORIE, TRADIIE, CONTEMPORANITATE

Mihai Brbulescu, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1998, p.107

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

( + 26 martie 304 ), de cei din Durostoru, Sciia

Constantin Cuco, Educaia religioas, Edit. Polirom, Iai 1998, p.59

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

tipografice(Trgovite, Braov, Vlcea ) favorizeaz afirmarea valorilor ortodoxiei romne. Cu

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

I.P.S. Nifon Mihi, Ortodoxie i ecumenism, edit. Agora, Bucureti 2000, p. 11

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

Patriarhul Iustinian, Apostolat social, vol. VIII, Bucureti 1966, p. 56 - 57

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015

Pr. Popescu C., Curs de Biyan, p. 129

ICOANA CREDINEI NR. 1. AN.I. Ianuarie 2015