Moartea lui George Floyd aminteşte de rasismul din

Europa
După uciderea afro-americanului George Floyd în SUA, pentru persoanele de culoare nu este o mângâiere
să trăiască în Europa. Violenţa de acolo redeschide răni şi pe bătrânul continent, susţine Chiponda Chimbelu.

• Protestele în oraşele din SUA şi mai nou din unele metropole europene arată dezamăgirea şi
disperarea pe care le resimt oamenii de culoare în faţa rasismului instituţionalizat şi de structură. Nu
trebuie să ne lăsăm păcăliţi şi să credem că aceasta este o problemă existentă exclusiv în SUA. Rasismul
este omniprezent în toată lumea occidentală.

• În Londra au existat proteste în 2011, după ce unii poliţişti l-au împuşcat mortal pe Mark Duggan, un
britanic de culoare. În Franţa au existat în 2005 proteste ample şi ciocniri cu forţele de ordine, după ce
adolescenţii Bouna Traoré şi Zyed Benna au murit electrocutaţi în ghereta unui transformator în care se
ascunseseră de frica poliţiştilor care-i urmăreau. Un al treilea adolescent, Muhittin Altun, a supravieţuit
grav rănit. În acelaşi an, Oury Jalloh din Sierra Leone a murit ars de viu într-o celulă a poliţiei din
Dessau, landul Saxonia Anhaltină din estul Germaniei, încătuşat pe o targă.

• Probabil că unor europeni le este simplu să privească la incidentele din SUA şi să susţină că aşa ceva
nu se poate întâmpla aici. Dar europenii de culoare nu-şi pot permite acest lux. Pentru ei rasismul din
Europa este foarte viu, indiferent de faptul că violenţa poliţiei cu substrat rasist nu apare atât de făţiş
în mass media. Acesta este unul din motivele pentru care moartea lui George Floyd a provocat proteste
atât de ample şi în afara SUA. Incidentele de acolo deschid aici răni profunde.

Societăţile occidentale înţeleg cam toate la fel ce înseamnă a fi om de culoare. Imaginarul lor e
determinat preponderent de două întâmplări istorice: sclavia şi colonialismul.
În volumul său intitulat "Afropean - O călătorie prin Europa neagră", autorul britanic Johny Pitts
scrie că negoţul transatlantic cu sclavi a jucat un rol esenţial în privinţa modului în care occidentul
percepe grupurile etnice. Acesta îmbibă şi susţine, adesea inconştient, ierarhiile din civilizaţiile vestice
la nivel mondial.
Din nefericire, prezentările din mass media şi ce se predă în şcoli nu prea reuşesc să modifice
optica asupra apartenenţelor etnice.

Planul Naţional German contra Rasismului i-a inclus în 2017 pe oamenii de culoare între cele
cinci grupuri de persoane cu risc major de a fi expuse rasismului. Dar aceasta s-a întâmplat abia după
ce Comisia ONU pentru Discriminare Rasială a făcut ani în şir presiuni asupra Berlinului, deoarece
guvernul german nu lupta cu suficientă hotărâre împotriva discriminării.

Dar Germania nu este un caz singular în Europa. Lipsa vigilenţei şi conştientizării publice a
rasismului sunt frapante pe tot continentul. Şi este greu să-ţi faci o imagine clară cum îi
dezavantajează concret discriminarea rasială pe oamenii de culoare, fiindcă aceste date nu figurează
în statistici decât în Marea Britanie.