TINERII ÎNTREABĂ,

SUPRAVIEŢUITORII RĂSPUND (1)

Prof. ADRIAN MIHĂILESCU, Şcoala nr. 2 Independenţa, jud. Galaţi

LIVIU BERIŞ –
supravieţuitor Transnistria

n. la 27 noiembrie 1927 în localitatea Herţa,

jud. Dorohoi
vicepreşedinte al Asociaţiei evreilor din România,
victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H)
http://www.romanianjewish.org/ro/Marturii.html
http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1
524
A existat Holocaust în
România?
Da - se referă la exterminarea evreilor din teritoriile aflate
în acea perioadă sub autoritatea guvernului Antonescu,
indiferent dacă acestea fac parte în prezent din alte state
(Bucovina de Nord, Basarabia, Transnistria) sau se află în
graniţele actuale ale României.
C:\Users\MM\Desktop\Problema evreiasca in stenogramele
Consiliului de Ministri.doc
Caracteristici:
- exterminarea nu a constat numai în acţiuni sistematice de
ucidere, ci, mai ales, din deportări în condiţii care au dus la
exterminare;
- Politica românească în “chestiunea evreiască” a fost
independentă de politica Germaniei ; Ion Antonescu, când şi-a
dat seama că războiul este aproape pierdut, a decis sistarea
deportărilor din sudul Transilvaniei şi din Vechiul Regat şi chiar
începerea unor repatrieri din Transnistria.
“Anul roşu”- Cum şi de ce au devenit evreii
principalii călăi ai regimului comunist?
1940- 1941- anul de ocupaţie rusească
Informaţiile care ne sugerează că evreii au fost reprezentanţii
regimului comunist în teritoriu sunt false, voit exagerate ;
dimpotrivă, evreii, ca şi restul populaţiei, au suferit consecinţele
nefaste ale totalitarismului comunist: unele din principalele lor
mijloace de a-şi câştiga existenţa- comerţul particular şi micile
ateliere meşteşugăreşti- au fost anihilate.
De asemenea, dintre liderii comunişti care conduceau Basarabia
în 1940-1941, 505 erau români şi numai 69 erau evrei. “În
primul Soviet (Parlament) al Republicii Moldoveneşti creată în
Basarabia despărţită de România, au fost “aleşi” 443 români, 212
ruşi, 96 ucrainieni şi numai 14 evrei.” (Alex Mihai Stoenescu: “Armata,
mareşalul şi evreii”- Yed. RAO Intern. Publish. Co. Bucureşti, 1998, p.115)
Mareşalul Antonescu nu a contribuit la evitarea
unui Holocaust pe teritoriul României?
 Mareşalul Ion Antonescu şi-a dat iniţial acordul pentru deportarea
evreilor din Banat, Transilvania de sud şi Vechiul Regat în lagărele
naziste din Polonia. Ulterior, a revenit asupra deciziei şi a refuzat să
transpună în practică această măsură. Prin aceasta el a salvat viaţa a
sute de mii de evrei.
 Explicaţia: Deciziile au fost luate în perioade diferite. Deciziile care au
dus la exterminare au fost luate în prima fază a războiului, când
mareşalul Antonescu era ferm convins de invincibilitatea Reich-ului
nazist, incluzându-se şi pe sine ca aliat al “Marelui Reich”. Decizia de
încetare a Holocaustului a fost luată în perioada când se întrevedea
pericolul pierderii războiului. (dovezi: stenogramele Consiliului de Miniştri din acea
perioadă)
 Faptele şi documentele dovedesc gradul de independenţă al politicii
româneşti în chestiunea evreiască.
 Este Antonescu un criminal sau un salvator?! A ucide este şi rămâne o
crimă, a nu ucide este ceva normal şi de aceea nu este un merit.
Decide!
Mareşalul Antonescu – erou care a luptat pentru
dezrobirea ţinuturilor româneşti cotropite în răsărit?!
Rezultatul politicii lui a fost un dezastru pentru România:
1. Pierderi foarte mari de oameni pe frontul de răsărit;
2. Petrolul şi alte materii prime livrate Germaniei la preţuri
de nimic (şi acelea rămase neachitate);
3. ocupaţia sovietică ulterioară;
4. despăgubirile de război ce au trebuit plătite.
A avut alternativă: avea promisiunea recăpătării
teritoriilor din răsărit folosind în acest scop doar petrolul
şi alte materii prime de care avea nevoie maşina de război
germană. (Memoriile de război ale gen. Franz Halder, şef de stat major,
cu privire la Consfătuirea de la Marele Cartier General din 17.03.1941, ţinută
în prezenţa lui Hitler)
Are poporul român vreo vină pentru ce li s-a
întâmplat evreilor în timpul Holocaustului?
Poporul evreu respinge tendinţa de învinovăţire
colectivă.
Instituirea titlului de “Drept între popoare” pentru
neevreii care, riscându-şi propria viaţă, au salvat
vieţile unor evrei în perioada Holocaustului,
demonstrează şi subliniază responsabilitatea
individuală pentru tot ceea ce faci, în bine şi rău.
Responsabilitatea aparţine mareşalului Antonescu,
guvernului pe care l-a condus, autorităţilor civile şi
militare şi unor indivizi care au participat direct la
aplicarea politicii de exterminarea evreilor în timpul
celui de al II-lea război mondial.
De ce şi de unde provine ura celor din jur(nu numai a românilor)
împotriva evreilor; cum s-a menţinut de-a lungul timpului şi cum
de s-a ajuns chiar până la politica de exterminare?
a. Citat din Ion Antonescu:
1941, aprilie, 6 Şedinţa Consiliului de Miniştri
[…]Dl. gen. Ion Antonescu, conducătorul statului:
[…] va trebui să inspirăm românilor ura împotriva
duşmanilor naţiei. Aşa am crescut eu, cu ură împotriva
turcilor, jidanilor şi ungurilor. Sentimentul acesta de ură
împotriva duşmanilor patriei trebuie împins până la
ultima extremitate. Îmi iau această răspundere […]
(stenogramele Consiliului de Miniştri)
Cine l-a”crescut”, l-a educat, cu această ură care a
prins şi a dat un rod atât de bogat în viitorul
mareşal? În mod cert părinţii, bunicii, învăţătorii
şi alţi “educatori” au avut rolul lor. Dar şi
societatea, mentalitatea colectivă a acestei
societăţi, constituie un factor important, adeseori
determinant, în educarea fiecărei generaţii de
înaintaşi.
Trebuie să facem apel la trecutul îndepărtat, în care
strămoşii tuturor etniilor se afla în stadiul de homo
tribus. Tribul şi oamenii ce îl alcătuiau vedeau lumea
ca pe un câmp de bătălie, luptau să-şi menţină
propriul teritoriu pentru a supravieţui. Aşa au apărut
frica de necunoscut, frica de străin, marcarea
teritoriului, agresivitatea.
b. poporul evreu este un popor apărut în antichitate care a
ajuns azi să reprezinte o identitate care a supravieţuit
erei precreştine.
Rămaşi fără teritoriu, ca urmare a răscoalelor împotriva
imperiului roman, răspândiţi între celelalte popoare ,
evreii au traversat spaţiul creştinătăţii, ca şi pe cel al
islamului, păstrându-şi identitatea!
c. În orice societate, fiecare om se confruntă cu celălalt,
Aceasta poate fi sursa unor posibile conflicte. Din
acestea se nasc sentimente de invidie şi ură între
indivizi. La nivelul fiecărui individ în parte, acesta ştie
cine i-a făcut rău, şi reacţia lui se îndreaptă către acesta,
dar o mulţime de oameni nu ştie cine i-a făcut rău, cine
a făcut-o să sufere. Iar cei care conduc grupul, caută să
dirijeze nemulţumirile spre “alţii”.
Istoria are nenumărate exemple în care vinovaţi pentru
calamităţi naturale sau pentru apariţia unor epidemii
(ciumă, holeră) au fost “vrăjitoarele” sau “evreii”.
d. De ce evreii? Pentru că erau cei mai la îndemână şi
îndeplineau toate condiţile: peste tot unde se găseau, evreii
erau un grup minoritar, diferit de majoritari prin religie,
îmbrăcăminte, obiceiuri. Practicau profesii rămase libere,
neocupate de autohtoni: meşteşugari, comercianţi, într-un
cuvânt erau “străinii”, erau “necunoscutul”.
Iată factorii care au dus la naşterea de prejudecăţi
(judecată înainte de a judeca).
Mai sunt de menţionat tensiunile inerente care apar în
orice relaţie de vânzare- cumpărare. Contactul dintre evreu
şi neevreu se reducea la întâlnirea de la târg, din piaţă, din
micul atelier sau magazin. În rest, acţiona desconsiderarea
pentru tot ce este “altfel”; acest tip de gândire avea succes
mai ales la categoriile de oameni ce n-au reuşit pe scara
socială: “eu sunt un nimeni, dar nu sunt evreu”.
e. “Evreii sunt vinovaţie de deicid”(uciderea fiului lui
Dumnezeu).
FALS! În timpul lui Isus, când Israelul făcea parte din
Imperiul roman, 70% dintre evrei trăiau în afara
Israelului şi nu aveau cum să îl cunoască pe Isus!
Cei 30% care trăiau în Israel, nu trăiau cu toţii în
Ierusalim!
Nu poate fi învinovăţit colectiv pentru deicid un
întreg popor, când 70% din acesta nici nu trăia în
Israel în epoca respectivă şi cu siguranţă, ceilalţi 30 %
nu au fost martori, cu toţii, la evenimentul respectiv!
Se uită că:
- evreii au fost cei care l-au întâmpinat cu osanale pe
Isus la intrarea în Ierusalim, în Duminica Floriilor;
-apostolii care au împărţit învăţătura lui Isus erau evrei.
f. la sfârşitul secolului XIX, se dezvoltă concepţia despre rase;
apare astfel, mitul despre o rasă ariană, superioară celorlalte
rase umane; sunt identificaţi ca aparţinând acestei rase ariene
indivizii înalţi, blonzi, cu piele de culoare deschisă şi ochi
albaştri.
Cine se declară arieni? Germanii. Dar toţi germanii corespund
caracteristicilor mai sus menţionate? Nu. Dacă
privim fotografiile unor conducători nazişti precum
Hitler ş.a. vedem că nu sunt nici blonzi, nici cu
ochii albaştri.
Conform aceleiaşi teorii despre rasele umane,
există şi o rasă inferioară, “rasa semită”. Dacă ne uităm la
diversitatea chipurilor de evrei din diferite zone ale lumii,
putem foarte uşor că evreii nu sunt o “rasă”. De aici, însă,
apare şi termenul de antisemitism, care exprimă ura împotriva
evreilor, Așa se ajunge la rasism, apoi la exterminarea pe bază
de criterii rasiale.
 Sunt o altă rasă?!

Maia Morgenstern – n, 1
Jon Stewart -- născut ca mai 1962, într-o familie
Jonathan Stuart evreiască, la Bucureşti;
Leibowitz -- (n. 28 este o actriţă română de
noiembrie 1962, New teatru şi film
York City) este un actor,
autor, comic şi
producător de televiziune
american
g. Care este situaţia în prezent?
Antisemitismul există şi în prezent, fiind folosit în special în
scopuri politice.
 Mulţi îşi exprimă mirarea că există antisemitism şi în ţări în care nu
mai sunt evrei.
- Este un mod de gândire eronat, pentru că de fapt, nu evreii (ce fac,
sau ce nu fac evreii) sunt vinovaţi de apariţia antisemitismului.
 De ce, totuşi, există antisemitism?
- Pentru că este o ideologie care “explică” totul într-un mod accesibil
tuturor: evreii sunt sursa a tot ce e rău. Care ar fi soluţia?-
“Dispariţia evreilor.”
 În Polonia înainte de război erau peste 3 milioane de evrei, acum
mai sunt vreo 5000. Au dispărut din Polonia sărăcia și săracii, hoţii,
beţivii?
 În România au mai rămas acum în jur de 7000 de evrei din peste
750 000 câţi erau înainte de război. Prin plecarea evreilor au au
devenit românii mai bogaţi, funcţionează mai bine justiţia?
OLIVER LUSTIG–
supravieţuitor Birkenau- Auschwitz
n. la 4 noiembrie 1926 în localitatea
 Şoimeni, jud. Cluj
 - este un scriitor român, autorul unui număr mare de cărţi
de despre cel de-al doilea război mondial.
 A luptat în cel de-al doilea război mondial. În anul 1965 a obţinut titlul ştiinţific
de doctor în istoria doctrinelor economice. A publicat o serie de cărţi, dintre
care 12 pe tema Holocaustului, care au fost traduse în limbile germană,
maghiară, italiană, portugheză şi engleză.
 La data de 23 august 2004, colonelul în retragere Oliver Lustig din Ministerul
Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) în
retragere.
 A fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler
(2007), împreună cu alţi trei supravieţuitori ai Holocaustului.
Vă rog să ne creionați câteva portrete de SS-işti , pentru a ne
putea imagina cum arătau acele bestii, cum gândeau acei criminali care s-
au lepădat de tot ce-i omenesc, dar se considerau “oameni superiori”.
 Heinrich Luitpold Himmler
(7 oct. 1900- 23 mai 1945)

 a fost comandantul SS-ului German şi unul dintre

cei mai puternici oameni din Germania Nazistă,
fiind al doilea ca putere, dupa Adolf Hitler, în ierarhia
nazistă. El controla SS-ul şi Gestapo. Era unul din fondatorii
lagărilor de concentrare naziste şi unul dintre ofiţerii însărcinaţi cu conducerea
acestora; Himmler a avut responsabilitatea finală pentru anihilarea a milioane
deoameni consideraţi că nu merită să traiască. Înainte sa moară, Himmler a
fost suspectat ca ar fi complotat împotriva lui Adolf Hitler, Himmler oferind
să capituleze Germania în faţa Aliaţilor cu condiţia ca acesta să nu fie anchetat
ca un lider nazist. În octombrie 1945, Himmler s-a sinucis administrându-şi
cianură în momentul în care a fost capturat de către armata britanică, după ce
Germania pierduse al doilea război mondial.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Himmler)
Oliver Lustig despre H. Himmler
călău prin vocaţie, organiza asasinatele din pasiune şi calcul;
Nu-i plăcea să se afişeze în public, să facă paradă de ranguri, titluri şi bogăţiile jefuite;
Îşi privea subordonaţii cu ochi ficşi, acoperiţi de lentilele pince-nez-ului, şi le ordona –în timp ce-şi mângâia
mustăcioara- locul, proporţiile şi ritmul exterminărilor.
Nu avea nici 30 de ani când, în 1929, s-a cocoţat în vârful SS-ului; în 1927, SS-ul cuprindea abia 280 membri, în 1929
numărul lor crescuse la 52000. A făcut din SS cea mai monstruoasă instituţie de teroare, un aparat de ucidere cu zeci
şi zeci de ramificaţii, dispunând de o armată de ucigaşi ce ajunsese la câteva sute de mii. La baza SS-ului a pus două
principii: selecţia rasială şi supunerea oarbă. Cel necredincios- fie numai cu gândul-, dispărea din lumea celor vii.

,
“Călău- şef” peste o armată de călăi, Himmler îşi asumase mai
multe funcţii: Reichsführer SS, şef al Gestapo-ului, ministru de
interne, Reichsletter al partidului nazist, comandant- şef al
grupului de armate Vistula…, dar funcţia lui cea mai de temut
pentru care toţi tremurau în faţa lui era “ochii, urechile şi biciul”
lui Hitler.
Întocmea dosare despre toţi şi despre toate. Cine cu icne se
întâlneşte, când, unde şi ce vorbeşte. Cine ce slăbiciuni avea, ce
aventuri extraconjugale a avut, cui îi plac banii, cui jocurile de
noroc, cui femeile. Cu aceste dosare, Himmler ţesea intrigi,
şantaja, teroriza, stăpânea.
Marea lui pasiune, pe lângă treburile poliţieneşti, era apărarea
“purităţii sângelui”. A conceput SS-ul ca “un centru de iradiere a
rasei pure”. O fată, pentru a se putea căsători cu un simplu SS-
ist, trebuia să îşi dovedească ascendenţa sa ariană până în 18oo,
iar ca să devină soţie de ofiţer, până în 1750.
 Pentru a grăbi înmulţirea rasei, a fost gata să introducă poligamia şi a
aprobat ca la Birkenau, Häftling-ii (deţinuţii) să fie supuşi unor
degradante şi chinuitoare experienţe ce urmăreau sporirea fertilităţii
femeilor germane. Şi tot sub pretextul apărării sângelui şi rasei pure,
s-a ocupat direct de organizarea lagărelor de concentrare, de buna
funcţionare a tuturor fabricilor morţii.
 A inspectat personal KZ Birkenau şi a urmărit prin vizetă cum se
sufocă deportaţii în camerele de gazare; la Mauthausen a asistat la o
execuţie în masă prin împuşcare.
 Când Reich-ul s-a prăbuşit, Himmler a luat-o la fugă ca un iepure, a
încercat să se ascundă ca un laş: şi-a ras mustăcioara, şi-a aruncat
pince-nez-ul şi şi-a legat un ochi cu o bandă de pânză neagră, s-a
îmbrăcat cu pantaloni civili, cu o tunică de simplu soldat al
Wermacht-ului şi a pornit-o spre apus în mijlocul unui torent de
refugiaţi. Ajuns în faţa unui post de control britanic s-a grăbit să
întindă un bilet de liberă trecere, pe numele de Heinrich Hitzinger.
Biletul era nou nouţ, tocmai acest lucru a stârnit suspiciune . Aproape
toţi ceilalţi erau fără acte. Arestat, a zdrobit între dinţi o fiolă de
cianură.
… Adolf Eichmann
Numărul criminalilor de război care şi-au mânjit
mâinile şi conştiinţa cu sângele a milioane de evrei
nevinovaţi este extrem de mare. Pe “cea mai de sus”
treaptă a josniciei şi mârşăviei stă Adolf Eichmann,
locotenent –colonelul în SS, fostul şef al secţiei IV.B.4,
însărcinat cu “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti,
A acţionat cu atâta convingere şi însufleţire, încât la
apropierea prăbuşirii Reich-ului, când toţi încercau să îşi ascundă
urmele fărădelegilor săvârşite, Eichmann declara emfatic: “Voi
sări zâmbind în mormânt, cu satisfacţia că am pe conştiinţă 5
milioane de evrei”.
 Dimensiunile halucinante ale asasinatelor pe care le-a organizat
nemijlocit nu l-au speriat niciodată. Se liniştea şi îşi liniştea
colaboratorii:
“O sută de morţi reprezintă o catastrofă; cinci milioane- o cifră
statistică”.
• S-a pregătit pentru îndeplinirea macabrei misiuni cu sărguinţă: a făcut
o călătorie în Palestina, în 1937, pentru a studia la faţa locului
iudaismul, a solicitat fonduri pentru a învăţa ebraica cu un rabin.
Devine principalul expert al Reich-ului în probleme evreieşti, şeful
absolut al tuturor evreilor din Europa, având dreptul şi sarcina să-i
descopere, să-i izoleze, să-i deporteze şi să-i lichideze pe toţi cei care
trăiesc în Reich, în ţările cotropite de el şi în cele aflate sub influenţa
acestuia.
• În 1941, Göring (al doilea om în Reich, după Adolf Hitler) solicita soluţii
pentru “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti:
• Care să fie modalitatea exterminării?
• Unde să aibă loc?
• Cum să fie transportate victimele la locul supliciului?
• Eichmann, ca împuternicit special al lui Heidrich pentru “soluţia
 A pus la punct exterminarea prin gazare cu Zyclon B, şi, din 1942 până în 1944,
a asigurat cantitatea de gaz necesară asfixierii milioanelor de deportaţi.
 A conceput şi a asigurat funcţionarea impecabilă a mecanismului exterminării
în lagărele de concentrare, sincronizând cu sânge rece durata de asfixiere a
unei serii în camerele de gazare şi capacitatea de absorbţie a lagărelor cu
mărimea convoaielor de deportaţi şi posibilităţile de transport ale căilor
ferate.
 Pe baza ordinelor lui Eichmann, trenuri nesfârşite porneau din toate colţurile
Europei spre Auschwitz, intrau în funcţiune camerele de gazare, se aprindeau
focurile în crematorii .
 Înainte de arestare, într-un interviu imprimat pe bandă de
magnetofon, mărturisea: “…n-am fost un oarecare.[…] Am ştiut ce vreau.
Am avut convingeri. […]I-am influenţat şi pe alţii. Rudolf Höss mi-a fost
recunoscător că l-am ajutat şi îndrumat. I-am dat siguranţă.
[…]mi se impută că am aprobat introducerea gazării moderne în masă, dar nimeni
nu se gândeşte pe câţi SS-işti […] i-am salvat de la veşnicele mustrări de
conştiinţă, inevitabile în condiţiile asasinării rudimentare de dinainte de
construirea crematoriilor la Birkenau.”
La proces, a susţinut că a “fost doar o mică rotiţă în marele mecanism”.
… Rudolf Höss
n. în 1900, la 17 ani era cel mai tânăr subofiţer din
armata Kaiser-ului, iar în 1923 era deja în închisoare
pentru crimă.
• În 1934 intră în SS. Începe de jos, dar ca toţi SS-iştii
plini de zel criminal, cunoaşte o ascensiune fulgerătoare: în
1940 este numit comandant al celui mai mare lagăr de
exterminare: Birkenau- Auschwitz.
• La închisoare, mărturiseşte cu satisfacţia lucrului bine făcut,
cum a organizat el exterminarea pe bandă rulantă, ce
perfecţionări substanţiale a adus în comparaţie cu procedeele
primitive, insuficient de eficace pe care le-a studiat la Treblinka.
 A înlocuit gazul monoxid cu Zyclon B, acid cianhidric cristalizat, mult
mai puternic şi mai eficace; a construit camere de gazare de 10 ori mai
mari (la Treblinka erau 10 camere de gazare în care intrau cel mult 200
de oameni, pe când într-una singură construită de el intrau deodată
2000)
 Zilnic asista la execuţii, urmărea ordinea în care coloanele de deţinuţi
se târau de la rampă spre camerele de gazare sau inspecta cum
funcţionează crematoriile, apoi trecea la locuinţa sa aflată în incinta
lagărului (după cum el însuşi recunoştea: “ … familiei mele i-a mers
bine la Auschwitz. Fiecare dorinţă pe care au avut-o soţia şi copiii-cinci-
mei le-a fost îndeplinită. Soţia mea a avut paradisul ei de flori… În
timpul verii, copiii se scăldau în bazinul din grădină au stăteau în
solar.”).
 Pe măsură ce se apropia ziua execuţiei prin spânzurătoare –
condamnat de Tribunalul de la Nürenberg în anul 1947- a început să
se autoînduioşeze: “Puteţi să mă credeţi că nu era întotdeauna o
plăcere să vezi munţi de cadavre şi să simţi în permanenţă mirosul
trupurilor care ardeau.”
… Josef Mengele
Medicul –şef al lagărului Birkenau- Auschwitz.
 Nu există nicio fotografie a acestui criminal, nu a fost prins şi judecat;
dar era singurul călău cunoscut de toţi cei peste 4 milioane de Häftling-
i exterminaţi la Birkenau- Auschwitz, de toţi supravieţuitorii acestui
lagăr.
 Proaspăt- sosiţii în lagăr erau aliniaţi pe peron, căpitanul SS dr.
Mengele, era cel care le hotăra, printr-un deget, soarta. Aproximativ 2/3
din aceştia erau exterminaţi în câteva ore. Cine şi câţi anume trebuia să
meargă de pe peron direct în camerele de gazare stabilea de cele mai
multe ori-indiferent câte trenuri soseau într-o zi sau într-o noapte-
unul şi acelaşi: căpitanul SS dr. Josef Mengele.
 Înalt, zvelt, prestant, venea de fiecare dată să selecţioneze pus la punct
ca pentru o ceremonie: prospăt bărbierit, uniforma călcată impecabil,
cizmele lustruite lună. Meticulos, niciodată grăbit, fredona o melodie
şi, aproape zâmbind, indica, mişcând abia perceptibil arătătorul de la
mâna dreaptă, cine să iasă din rând, din viaţă.
… Ilse Koch
Soţia lui Karl Otto Koch, comandantul lagărului
de la Buchenwald
• A devenit cunoscută în toate lagărele de
concentrare şi, ulterior, în Europa şi în întreaga
lume sub numele: căţeaua de la Buchenwald.
• Avea multe capricii; pe cât de extravagante, pe atât de
criminale; şi toate i-au fost satisfăcute:
 Îi plăcea aurul; soţul ei a furat asemenea cantităţi de
aur, provenit din dantura cadavrelor, şi-a însuşit atâtea
inele din degetele victimelor şi atâţia cercei smulşi din
urechile deţinutelor, încât până şi SS-ul s-a simţit obligat
să îl aresteze, să-l judece şi să-l împuşte.
 Era pasionată de bibelourile din piele de om tatuată; SS-iştii din
comanda lagărului, vrând să-i intre în graţii, au dezvoltat o adevărată
manufactură a acestor obiecte. Se confecţionau din piele de om
învelitori de pudriere şi abajururi pentru veioze, coperte de cărţi şi
portmonee, tocuri de bricege şi mănuşi de damă, fel de fel de
suveniruri. Pieile jupuite de pe cadavre erau tăbăcite în baraca nr. 2.
Obiectele confecţionate se ofereau cadou înalţilor oaspeţi din SS. Ele
constituiau specialitatea lagărului- invenţia Ilsei Koch.
 Pentru lampa de pe biroul soţului ei, Ilse a pus să se tăbăcească o
suprafaţă mare de piele de om, să se tatueze şi să se confecţioneze din
ea un abajur unicat. Drept suport, avea un femur.
 Considera însă că tatuajul făcut pe o piele tăbăcită nu se poate
compara cu cel natural, adică cu cel aplicat pe o “piele vie”. De aceea,
în colecţia ei, nu admitea decât obiecte tatuate “pe viu”. Selecta
deţinuţii după “scenele artistice” reprezentate de tatuaje. Preferinţa ei
era fatală.
 Umbla cu cizme de călărie în picioare, cu mănuşi din piele de om în
mâna stângă, cu cravaşă în mâna dreaptă.
 Condamnată la închisoare pe viaţă, s-a sinucis în 1967.
… Aufseherinen
Gardienele din lagărele de concentrare;
 Când fostele prostituate, vagaboande, slujnice alungate din case pentru
furt, cu copii abandonaţi în parcuri, bucătărese dovedite a fi hoaţe de
meserie se vedeau îmbrăcate pentru prima oară în uniforma gri-
verzuie, impecabil călcată, simţeau brusc cum în venele lor zvâcneşte
“sângele pur arian”.
 Pentru trecutul lor murdar, pentru tot ce-au ratat, pentru toate
umilinţele pe care le-au îndurat trebuiau să plătească deţinutele din
lagăr.
 Sadismul şi ferocitatea unui SS-ist nu puteau egala cruzimea unei
Aufseherinen- gardiana. SS-istul care bătea un Häftling pentru a-şi
domoli furia, după 20-40 minute obosea şi se calma. O gardiană nu
cunoştea nicio limită. Nu putea trece pe lângă o deţinută să n-o înjure,
să n-o izbească, să n-o umilească, să nu-i pricinuiască o durere.
 Au rămas în analele crimelor naziste: gardiene precum Dorothea Binz
(Rawensbrück) şi Marie Mandel (Birkenau- Auschwitz).
În ce consta teoria nazistă a rasismului?
Ce propaga ea?
 Primordialitatea sângelui pur, a sângelui nordic, de arian;
 Superioritatea rasei germanice, rasă de stăpâni, singura capabilă să
degenereze supraoameni;
 Menirea acestei rase de a-şi impune voinţa, legile ei, suboamenilor,
degeneraţilor din rase corcite, inferioare.
 Spunându-le că sunt prototipul rasei superioare, menită să domine
Europa, naziştii, înregimentaţi în sute de divizii, au pornit să calce în
picioare tot ce era curat, nobil şi măreţ, dar aparţinea altor popoare,
considerate inferioare.
 “ Noi vrem, declara Hitler, să selecţionăm o pătură de stăpâni noi,
străini de morala milei, o pătură care va fi conştientă că, pe baza
apartenenţei sale la rasa superioară, are dreptul să stăpânească
şi va şti să-şi instaureze şi să-şi menţină fără şovăială dominaţia
asupra masei largi.”
Care a fost cea mai teribilă şi constantă suferinţă
în lagărele de concentrare prin care aţi trecut?
SS-iştii au adunat, au provocat toate suferinţele care l-au
încercat pe om de-a lungul timpurilor şi le-au prăvălit peste
deţinuţi, zdrobindu-le trupurile, strivindu-le sufletele. Toate
erau insuportabile. Şi totuşi, una din ele s-a detaşat. Numele ei,
Hunger. Foame.
Setea, oricât de chinuitoare, ţi-o puteai astâmpăra când ploua.
Foamea, niciodată.
Bătăile erau cumplite, exista totuşi o limită, după care deţinutul
leşina şi nu mai simţea nimic. Dar foamea era permanentă.
Umilinţa- dusă de SS-işti până dincolo de orice extremă - era
greu, aproape imposibil de suportat. Mulţi şi-au pus capăt
zilelor agăţându-se de sârma ghimpată prin care trecea curent
de înaltă tensiune pentru că nu mai puteau suporta umilinţele.
Şi totuşi, noaptea, în somn, uitam umilinţa, unii se visau din nou
liberi. Foamea, însă, nu înceta nici noaptea. Ne durea atât de
tare, încât ne trezeam plângând în plină noapte.
Era o foame care îţi anihila raţiunea, te desprindea de speţa
umană, te transforma în fiară: când o coloană de Häftling-i
trecând pe lângă o clădire în care erau cazaţi SS-işti, zăreau nişte
coji de cartofi aruncate la gunoi, se năpusteau asupra locului,
sfidând orice pericol. Oricât de turbat lovea Kapo cu bâta lui
noduroasă, ordinea nu se putea restabili până nu terminau de
scotocit întreaga grămadă de gunoi.
Au murit de foame cu miile în toate lagărele de concentrare. De
la înfiinţare şi până la prăbuşirea lor. Şi încă o noapte şi o zi
după aceea… Pentru că, odată eliberaţi, deţinuţii s-au năpustit
asupra magaziei de alimente a SS-iştilor. Au început să mănânce
cu o lăcomie feroce. Nu mai aveau răbdare să mestece. Mulţi
dintre ei, chinuiţi de crampe de o violenţă insuportabilă, până să
vină Crucea Roşie, n-au mai fost în viaţă.
Descrieţi, vă rog, cum se desfăşura “selecţionarea”
pentru camerele de gazare în lagărul în care aţi fost?
“O mie cincizeci şi doi de Häftling-i, tineri între 14 şi 20 de
ani, stăm aliniaţi în rânduri de câte cinci, pe platoul din faţa
barăcii nr.21 din lagărul E. Stăm dezbrăcaţi în pielea goală, în
poziţie de drepţi. În faţa noastră, căpitanul SS dr. Mengele şi
suita sa. Începe selecţionarea pentru crematoriu. Din noi au
dispărut amintiri, gânduri, dorinţe. N-a mai rămas decât frica
de moarte.
Sunt cel mai slab şi mai mic de statură din rând. Dacă
rândul era selecţionat, ei vor pieri numai din cauza mea.
Dacă luau un altul, mai în puteri şi un pic mai înalt, ar fi fost
în afara primejdiei. Eu n-am vrust să stau cu ei, pornisem spre cei
la fel de slăbiţi ca mine. Dar ei nu m-au lăsat. M-au adus înapoi.
De regulă, dacă primul din rând e voinic, înalt, scapă tot rândul.”
• Dar nu întotdeauna selecţionarea se realizează astfel. Alteori,
Mengele ordonă defilarea deţinuţilor prin faţa lui, în pielea goală,
unul câte unul. În dreapta şi în stânga lui Mengele, SS-iştii au
făcut
cordon. Cinci sunt în afara cordonului. Urmăresc arătătorul de la
mâna dreaptă a lui Mengele. O mică tresărire a degetului
înseamnă
că cel ce trece în clipa aceea prin faţa lui, este selecţionat. Cei
cinci
SS-işti sar spre el, îl înşfacă şi-l
aruncă în spatele cordonului, soarta
lui este pecetluită.
• Selecţionarea se putea realiza
oricând: la două zile, sau în fiecare zi,
sau-în aceeaşi zi- dimineaţa şi seara.
În lagărele prin care aţi fost, aţi întâlnit şi
oameni aparţinând altor naţionalităţi?
Dintre toate lagărele de concentrare naziste, cel mai cumplit a
fost KZ- Birkenau. Din zecile de lagăre aparţinând de Birkenau, în
1944, iadul l-a reprezentat lagărul E, Zigeunerlager, lagărul pentru
ţigani.
200.000 de ţigani au căzut victimă nazismului, aproape 23.000 au
fost duşi în lagărul E. În 1944, când evreii deportaţi din Ungaria
au ajuns în lagărul E, mai erau în viaţă doar câteva mii de ţigani.
Într-o noapte din vara anului 1944,toţi rromii care mai erau în
viaţă au fost gazaţi şi arşi de-a valma, copii, tineri, femei, bărbaţi.
N-a mai rămas nici un rrom, dar lagărului E i s-a spus în
continuare Zigeunerlager, lagăr pentru ţigani.
Hărţi
Comemorarea Holocaustului 25 aprilie
2008
Pe 25 aprilie se comemorează
Ziua Holocaustului. Şi în
acest an fostul lagăr de
concentrare de la Auschwitz a
fost populat de cei ce nu vor
să uite. Peste 8.000 de tineri
evrei din toată lumea au fost
prezenţi în fostul lagăr de
concentrare, de unde au
pornit un marş cunoscut sub
numele “Marşul celor Vii”,
marş ce s-a desfăşurat pe
distanţa de 3 km, distanţa
între lagărul Auschwitz şi
satul Birkenau.
Bibliografie/ surse
 Asociaţia Evreilor din România victime ale
Holocaustului, HOLOCAUST: Tinerii întreabă,
Supravieţuitorii răspund, Editura AERVH,
Bucureşti, 2007
http://www.romanianjewish.org/ro/map1.html
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/200
4/10/041012_holocaust_romania.shtml
http://www1.yadvashem.org/education/yomEn20
08/rationale.html